emg.docx

5/16/2018 emg.docx - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/emgdocx 1/7

ELECTROMIOGRAFIA (EMG)

EMG reprezintă totalitatea procedeelor obiective de studiu aleactivităţii electrice musculare în cursul contracţiei reflexe sau voluntare. Traseul

obţinut prin înscrierea grafică a biopotenţialelor generate în muşchi, în activitate,reprezintă electromiograma. In 1851, Dubois Reymond a măsurat curenţii emişide un muşchi în contracţie, realizând prima detectare electromiografică, ulterior Piper (1907-1912) folosind galvanometrul cu coardă înregistrează primele traseeelectromiografîce. Biopotenţialele musculare, în timpul contracţiei se pot înre-gistra la nivelul unei unităţi motorii sau a muşchiului în ansamblu. Potenţialelede acţiune musculare generează curenţi electrici, de amplitudine redusă care se

propagă la distanţă de locul de producere permiţând detectarea şi culegerea lor cu ajutorul aparatului specializat numit electromiograf.

Electromiograful, în prinicipiu, este format din:- electrozi ce culeg potenţialele de acţiune musculare; - un sistem de amplificare a biopotenţialelor; - im sistem de înregistrare şi/sau afişare a rezultatelor.

Pentru culegerea biopotenţialelor se utilizează următoarele tipuri deelectrozi:

- electrozi de suprafaţă: sunt plăci metalice, de dimensiuni variabile,plasate pe tegumente, deasupra muşchiului examinat, ce oferă informaţiireferitoare la activitatea electrică globală a muşchiului;

- electrozi de tip ac - permit cercetarea unor porţiuni foarte mici demuşchi şi studiul potenţialelor de unitate motorie. Culegerile pot fi efectuate prinderivaţii monopolare, bipolare sau multipolare. Folosirea acelor -electrod areinconvienentul că dă fenomene dureroase, care scad în intensitate dacă pacientulrealizează o bună relaxare musculară.

Electrozii de suprafaţă pentru muşchii implicaţi în funcţionalitateaaparatului dento-maxilar sunt plasaţi astfel:

- pentru fasciculele anterioare ale muşchilor temporali: la 2 cmsupero-extern faţă de unghiul extern al orbitei;

- pentru maseteri, în zona unghiului mandibulei unde se palpează cel

mai bine muşchii contractaţi; - pentru pântecele anterioare ale digastricilor: paramedian,

submentonier;- penru sternocleidomastoidieni: la jumătatea lungimii muşchiului.

Înregistrarea semnalelor culese de la muşchi şi amplificate corespunzător se poate realiza:

- grafic, prin conectarea amplificatorului la un sistem de peniţe inscriptoare;

- folosind ecranul unui osciloscop conectat la sistemul de

amplificare;- pe bandă magnetică "audio", înregistrândn-se semnalele



amplificate ia viteză mare; - cu ajutorul unor sisteme computerizate care digitalizează semnalul,

sto-când traseele sub forma unor fişiere grafice în memoria de masă acalculatorului.

1. INTERPRETAREA (ANALIZA) TRASEELOR EMG

I. - durata potenţialelor de unitate motorie (UM) reprezintă timpul necesar înscrierii electromiografice a modificărilor electrice ce au loc într -o unitatemotorie cu ocazia unei singure contracţii.

Durata potenţialului de UM dă indicaţii privind: - capacitatea cuplului neuro-muscular de a sincroniza într-o

anumită perioadă de timp activitatea contractila a tuturor fibrelor muscularedependente;

- ritmul desfăşurării fenomenelor electrice şi chimice din fiecarefibră musculară în parte.

Valorile normale ale duratei potenţialelor de UM, variază, dupădiferiţi autori, între 3-6 msec., sau 4-8 msec. considerându-se o valoare medie de5 msec. Pentru muşchii feţei valorile normale sunt 5-6 msec.

Durata potenţialului de UM. prezintă variaţii dependente de vârstă,temperatură, stare de oboseală;

II. - amplitudinea unui potenţial de UM exprimă forţa de contracţie a

fibrelor musculare a căror activitate este culeasă de electrod. Amplitudinea unuisingur potenţial relevă forţa de contracţie a grupului de fibre musculare cu careelectrodul vine în contact.

Întrucât se culege activitatea electrică a unui grup de fibre musculare,,amplitudinea potenţialului cules nu reprezintă curentul de acţiune a unei singurecelule musculare ci câmpul electric realizat de însumarea curenţilor de acţiune aituturor fibrelor din grup. De aceea, acul-electrod trebuie înserat chiar în centrulacestui câmp şi astfel amplitudinea potenţialului este maximă.

Valorile normale ale amplitudinii potenţialelor de UM variază între

100-500 uV şi chiar 2 mV (fig. 22). III. - forma potenţialului de UM: poate fi bi-, tri-, sau polifazică,

Apariţia potenţialelor polifazice se datoreşte: - poziţiei defectuoase a electrodului plasat în zona de

întrepătrundere. : fibrelor musculare a două sau trei UM vecine; - sincronizării defectuoase a fibrelor musculare ale UM din care se

culege- diferenţelor în lungimea şi diametrul ramurilor terminale ale

axonului;- întârzierilor sinaptice la plăcile motorii din cadrul aceleiaşi UM;



- vitezei diferite de propagare a potenţialului de acţiune înfibrele:muculare.

IV - frecvenţa potenţialelor de UM: pericarionul neuronului motor

periferic descarcă gradat potenţiale de acţiune în raport cu intensitatea activităţiifuncţionale a neuronului. Frecvenţa acestor potenţiale, care se succed repeti tiv,reflectă intensitatea stimulului sosit de la neuronii motori centrali. Frecvenţa dedescărcare a UM creşte paralel cu efortul muscular. Efortul muscular estecontrolat prin mecanisme de feed- back declanşate de contracţia muşchiului, înfusurile neuro-musculare şi organele tendinoase Golgi. în timpul unei contracţiimaximale, ritmul de descărcare al motoneuronului creşte la 60-100 cicli/sec încâteva zeci de milisecunde. In contracţia susţinută ritmul de descărcare este de20 cicli/sec. Pe traseul EMG f recvenţele de descărcare se reflectă sub formă de

potenţiale ce se succed foarte rapid şi la intervale mici de timp. Această creştere a activităţii pe unitatea de timp reprezintă

fenomenul de sumaţie temporală. La sumaţia temporală se adaugă sumaţiaspaţială (se înregistrează simultan şi progresiv şi activitatea unităţilor motoriivecine).

2. ACTIVITATEA EIVIG LA

GRADAŢIA CONTRACŢIEI MUSCULARE

O contracţie musculară uşoară determină pe traseul EMG un traseusimplu, care este constituit din potenţiale de acţiune mono- sau bifazice, cuamplitudinea de 200-400 \jlV, durata de 3-4 msec. şi frecvenţa de 4-10 cicli/sec.Pe măsura creşterii forţei de contracţie, se produce şi îmbogăţirea traseuluiEMG, graţie fenomenelor de sumaţie temporală şi spaţială.

La o contracţie moderată, activitatea unităţii motorii aflate chiar lavârful acului-electrod înscrie pe traseul EMG o succesiune de biopotenţiale cufrecvenţa şi amplitudinea mai mari decât pe traseul simplu, ajungând la 15-25cicli/sec. şi amplitudine de 500-600 u.V. Alături de aceste potenţiale pe traseul

EMG mai apar şi activităţile electrice ale unităţilor motorii vecine. Acesta estetraseul intermediar. Intricarea potenţialelor de acţiune ale unităţilor motorii seaccentuează progresiv; amplitudinea lor crescând paralel cu mărirea forţei decontracţie, activitatea UM de Ia vârful acului-electrod nu mai poate fi distinsă deactivităţile unităţilor motorii vecine. în acest mod se constituie traseulinterferential. Amplitudinea generală a traseului interferential este de 1000-1200u,V, dar poate fi considerată normală până Ia 2000 u.V.

Examenul EMG efectuat unui individ normal, în stare de repausmuscular nu decelează existenţa unei activităţi bioelectrice, pe ecranul aparatului

reproducându-se aspectul de traseu izoelectric. Există însă şi activităţi electricespontane care nu au semnificaţie patologică şi care trebuie foarte bine cunoscute,



pentru a evita regretabile greşeli de diagnostic: - potenţialele electrice spontane de inserţie; aceste activităţi

spontane apar la implantarea electrodului în muşchi sau la modificarea poziţieiacestuia;

- potenţialele de nerv, apar dacă la implantarea electrodului selezează o fibră nervoasă intramusculară.

3. VARIAŢII FIZIOLOGICE ALE TRASEELOR EMG

Traseele EMG pot prezenta variaţii în funcţie de o serie de factorifiziologici, variaţii de care trebuie să se ţină seama la interpretarea traseelor.Astfel de factori sunt: vârsta, temperatura, oboseala musculară, circulaţiasanguină, etc.

Vârsta: se consideră că amplitudinea şi durata potenţialelor de UM prezintă valori cu atât mai mici, cu cât subiecţii sunt mai tineri. Amplitudinea potenţialelor UM creşte cu vârsta, în primii 2 ani de viaţă diferenţa fiind de -35% faţa de adulţi. Se pare că durata scurtă a potenţialelor de acţiune a unităţilor motorii infantile se datoreşte suprafeţei reduse a sinapselor neurornusculare laaceastă vârstă.

Temperatura corpului constituie, de asemenea, un factor careinfluenţează buna desfăşurare a activităţii neurornusculare. Este necesar catemperatura din laboratorul EMG să fie 23°-24°, când se realizează înregistrarea.

Cu cât temperatura este mai scăzută, cu atât procentajul potenţialelor polifaziceeste mai crescut, amplitudinea generală a traseului este mai scăzută, iar capacitatea de a realiza interferenţa traseului EMG la contracţie maximală estediminuată. Pentru fiecare grad de temperatura în minus, viteza de conduceremotorie scade cu 3 m/sec.

Oboseala musculară: fenomenul de oboseală muscularainfluenţează (ca şi hipotermia) funcţionalitatea neuromusculară, în sensul că unmuşchi obosit generează trasee EMG cu amplitudine mai scăzută. Pe traseele detip simplu se constată scăderea frecvenţei biopotenţialelor pe unitatea de timp,

iar ritmul de succesiune a descărcărilor devine neregulat. De asemenea, seconstată o tendinţă de sincronizare a activităţilor neuronale, ceea ce creeazădificultăţi în realizarea traseului interferential. Atât hipotermia cât şi obosealamusculară influenţează funcţionalitatea unităţilor motorii prin intermediultulburărilor de debit circulator muscular.

4. EXPLORAREA ELECTROMIOGRAFICĂ A SISTEMULUI

ORO-FACIAL

4.1. EMG-ul musculaturii feţei

Activitatea EMG a muşchilor feţei reflectă particularităţile

morfofuncţio-nale ale acestor muşchi, de dimensiuni reduse şi cu inserţii pieloase. Parametri potenţialelor de UM prezintă amplitudinea redusă, durata



scurtă şi forma adesea polifazică. Traseele sunt bogate, interferenţiale.Examenul EMG al musculaturi feţei îşi are indicaţia în paraliziile şi contracturilefaciale.

Astfel, în paraliziile faciale, examenul EMG efectuat la 15 zile. după

debutul bolii constată, de obicei, o bogată activitate electrică spontană, subforma de potenţiale de fibrilaţie şi adesea potenţiale lente de denervare. Examenul EMG în cazurile de paralizie facială mai veche de 8

săptămâni prezintă o deosebită valoare în ceea ce priveşte indicaţia operatorie(eliberarea nervului în 1/3 distală a apeductului Falloppe).

În contracturile faciale EMG dă posibilitatea în primul rând să sestabilească originea postparalitică sau primitivă a contractării. Astfel, înhemispas-mele faciale postparalitice se constată existenţa - de obicei la toţimuşchii hemifeţei - a unei activităţi electrice spontane abundente, pe care sesuprapun bufeuri sincrone de tip miotonic, cu frecvenţa de 180-250 cicli/sec. Lamişcările voluntare apare un traseu sărac, cu numeroase potenţiale polifazice şicu numeroase sinkinezii. Sărăcia traseului este cu atât mai mare, cu câtelementul paralitic este mai accentuat. în hemispasmele faciale primitiveactivitatea electrică spontană constă din bufeurile repetitive sincrone descrise,

precum şi din potenţialele polifazice care survin pe toate derivaţiile musculare şicare traduc secusele clonice, vizibile clinic. La efectuarea mişcărilor voluntare,apar trasee caracterizate prin marea lor bogăţie în biopotenţiale, care atingrepede interferenţa şi prin extinderea activităţii electrice a muşchiului care secontractă, asupra muşchilor nesolicitaţi în mişcare.

4.2. EMG în musculatura velopalatină, faringianâ şi laringiană

Aspectul diferit al traseelor EMG derivate din musculaturavelopalatină, faringianâ şi laringiană constituie expresia particularităţilor morfofiziologice şi filoontogenetice ale acestei musculaturi.

Musculatura velo-palato-faringo-laringiană este prevăzută cureceptori de sensibilitate proprioceptivă prin intermediul căror se execută uncontrol miotatic de tip feed- back asupra funcţiilor de deglutiţie şi fonaţie, caredevin astfel acte automate dar conştiente, integrate în schema corporală a

individului. Potenţialele de acţiune ale unităţilor motorii au anumiteparticularităţi. Astfel: amplitudinea potenţialelor de UM este redusă - la muşchiiintrinseci ai laringelui este în general de 100-300 uV şi creşte la 500 uV înmuşchii tiro-aritenoidian şi crico-tiroidian. în muşchii velo- palatini şi faringieniamplitudinea potenţialelor de UM atinge în timpul deglutiţiei 400 uV. Durataeste de asemenea foarte scurtă, între 2 şi 4 msec. Forma este în general bi- şitrifazică. Frecvenţa potenţialelor de acţiune a unităţilor motorii diferă de lamuşchi la muşchi şi în funcţie de activitatea pe care o exercită. Astfel, la muşchiivelo-palatini succesiunea potenţialelor are frecvenţa de 10-20 cicli/sec. în timpulfonaţiei şi ajunge la 20-40 cicli/sec. în timpul deglutiţiei. în muşchii laringelui şi



cu deosebire în muşchiul vocal (tiro-aritenoidian) frecvenţa creşte până la 60cicli/sec. în timpul vorbirii şi până la 100 cicli/sec. în timpul cântatului obişnuit.

Traseele EMG ale musculaturii velo-palatine: în stare de repaus nuexistă activitate spontană, pe trasee apărând linia izoeleetrică. La activitatea

fonatorie, frecvenţa potenţialelor electrice realizează doar trasee de tipintermediar, cu amplitudine maximă de 300-350 pV şi durată totală de 1000-1500 msec.

Traseele EMG ale constrictorului superior al faringelui: în stare derepaus se înregistrează linia izoeleetrică. Activitatea muşchiului începe cu ocaziadeglutiţiei, când se înscrie un traseu interferenţial.

Traseele EMG ale constrictorului mijlociu al faringelui: in repausapare linia izoeleetrică. Fonaţia nu determină apariţia de biopotenţiale în acestmuşchi. Activitatea principală apare cu ocazia deglutiţiei, când se înregistreazătraseul interferenţial cu aspect global lenticular, ca şi la muşchii velo - palatini şiconstrictorul faringian superior. La nivelul constrictorului mijlociu al faringeluiactivitatea electrică caracteristică apare în timpul reflexului de vomă, trecereaundelor antiperistaltice fiind marcată de înscrierea unor faze scurte de traseuinterferenţial cu amplitudine de 130-300 pV şi durată de 300-400 msec., prece-date şi urmate de unde ample şi neregulate, care traduc deplasările electroduluicu ocazia mişcărilor puternice ale muşchiului în totalitate.

Traseele EMG ale muşchilor tiro-aritenoidieni: cei doi muşchisimetrici se investighează simultan, de aceea este necesar un aparat EMG cudouă canale.

La m. tiro-aritenoidieni în stare de repaus funcţional este foarte greu,chiar excepţional, să se obţină linie izoeleetrică. Există aproape permanent oactivitate legată de respiraţie, de deglutiţie etc., care generează aspecteneregulate de tip simplu sau intermediar foarte sărac, cu potenţiale de 100-150uV şi durată de 1,5-2 msec.

În timpul fonaţiei, pe traseele EMG se pot înregistra două feluri deactivităţi. In general apare o activitate de tip intermediar bogat sau interferenţial,constituită din potenţiale cu durată de 2-5 msec., amplitudine de 200-400 uV,formă bi- şi trifazică. Aceasta este activitatea bioelectrică musculară, în care

potenţialele reproduc homoritmic succesiunea de stimuli sosită de la centriinervoşi. Uneori apare o activitate cu aspect repetitiv, pseudomiotonic, care sedatoreşte - după Isch - trecerii jetului de aer peste corzile vocale şi vibrăriiacestora homoritmic cu sunetul emis. Muşchii tiro-aritenoizi intră în activitatenu numai în timpul vorbirii rostite ci şi în timpul vorbirii interioare (silentspeech). La invitaţia de a rosti "în gând" propoziţiunea spusă mai înainte "cuvoce tare", se înregistrează trasee asemănătoare din punct de vedere al aspectuluigeneral, însă cu amplitudine şi frecvenţă mai mici.

Examenul EMG al musculaturii velo- palatine, faringiene şi

laringiene este important în cazul diferitelor afecţiuni ale laringelui, mai ales înparaliziile laringiene, în diagnosticul unor sindroamc mioclonice, în fonasteniile



psihogene, în afoniile isterice, pentru stabilirea diagnosticului diferenţial alafecţiunilor bulbare şi pseudobulbare, al unor forme de mutism, afazii saudisfonii de origine miopatică, miastenică, prin atrofie, agenezie sau fibrozămusculară.

4.3. EMG în masticaţie

Muşchii implicaţi în masticaţie (m. ridicători şi coborâtori aimandibulei) realizează o contracţie asincronă şi asimetrică. Forţa maximă decontracţie apare după maximul evidenţiat pe EMG, la 0,09 secunde de lastabilirea contactului în poziţia de intercuspidare maximă şi durează 0,11secunde. Amplitudinea maximă a traseelor EMG la nivelul muşchilor maseteri şitemporali se înregistrează în PIM. în masticaţie, amplitudinea biopotenţialelor variază în funcţie de muşchi, valoarea medie procentuală fiind:

- la muşchii temporali: 35%:

- la fasciculul profund al muşchilor maseteri: 86%; - la fasciculul superficial al muşchilor maseteri: 86%. Potenţialele EMG înregistrate au întotdeauna amplitudine mai mare

pe partea lucrătoare la nivelul fasciculelor anterioare ale muşchilor temporal şifasciculului superficial al maseterului.

In masticaţia la edentaţi: - se reduce activitatea electrică în muşchii maseteri; - cresc potenţialele EMG în muşchii circumorali.

Protezarea corectă determină revenirea la activitatea electrică uzuală.

Poziţia de postură a mandibulei ce realizează spaţiul de inocluzie fiziologicăprezintă variaţii, la acelaşi individ, în funcţie de: - vârstă; - poziţia corpului: clinostatism, ortostatism; - efort fizic;- starea de veghe/somn;- stări patologice - algii.

Poziţia de postură a mandibulei este realizată prin uşoara contracţie amuşchilor ridicători evidenţiată prin prezenţa potenţialelor EMG.

4.4. EMG în deglutiţie

În deglutiţie contracţia musculară este sincronă şi simetrică.Asimetria în contracţia maseterilor este considerată semnificativă pentrudisfuncţia temporo-mandibulară.

Edentaţia totală protezată duce, după o perioadă de acomodareîndelungată de circa doi ani la creşterea activităţii EMG în timpul deglutiţieinumai la nivelul orbicuiarului gurii.

Documents

emg.docx