Edgar Degas

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Edgar Degas: Autoportret, 1863 - Museu Calouste Gulbenkian, Lisabona

Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris - d. 27 septembrie 1917,Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu

academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele

modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare.

Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarroeste unul din intemeietorii impresionismului. Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe

care el îl numește realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a

încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi.

Cuprins

  [ascunde] 

1   Viața și opera

o 1.1   Legăturile cu Impresionismul

o 1.2   Ultima perioadă a vieții

2   Citate

3   Legături externe

Viața și opera[modificare | modificare sursă]

Edgar Degas: Curse de cai, 1862-80 - Musée d'Orsay, Paris

Edgar Degas: Absintul, 1876 - Musée d'Orsay, Paris

Hilaire Germain Edgar Degas (era deja un artist matur când și-a modificat modul de scriere a numelui în Degas) s-a născut la 19 iulie 1834la Paris, cel mai în vârstă

dintre cei cinci copii ai unei familii burgheze înstărite. Tatăl, Auguste de Gas, era bancher iar mama, Célestine Musson, vestită pentru frumusețea ei, provenea dintr-o

familie din Louisiana(USA). După absolvirea vestitului liceu"Louis-le Grand", Edgar se înscrie la facultatea de Drept, dar abandonează în curând studiile și își ocupă

timpul copiind tablouri ale marilor maeștri din muzeulLouvre, însușindu-și astfel arta picturală. Este sigur de vocația sa și se hotărăște să-și consacre în întregime viața

picturii. Se înscrie în atelierul de pictură al luiLouis Lamothe și în 1855 reușește la examenul de admitere la Școala Superioară de Arte Frumoase din Paris, însă nu

rămâne mult timp elev al școlii.

În 1856, Degas face o călătorie la Napoli la bunicul său, Hilaire de Gas. În Roma ia parte la cursuri de pictură organizate la Vila Medici. Copiază opere ale maeștrilor

italieni, frecventând muzee și biserici. Tablourile și desenele le trimite tatălui său, care crede în talentul fiului, îl felicită și-l îndeamnă la noi încercări.

În 1859, Degas revine în Franța. Frecventează muzeul Louvre, unde în 1862 sau 1863 se întâlnește cu Édouard Manet, cei doi artiști se împrietenesc repede. Îl vizitează

adesea acasă și în atelier, stau împreună la cafeneaua Guerbois, locul preferat al tinerilor pictori. Acolo pot fi întâlniți Claude Monet, Auguste Renoir, Alfred Sisley și Paul

Cézanne. În această epocă Degas rupe cu tematica academică a școlii de pictură tradiționale și abordează teme realiste observate la cursele de cai sau la spectacolele

de balet. După războiul franco-prusac (1870-1971), Degas pleacă într-o lungă călătorie în America și vizitează familia mamei sale în New Orleans. Pictează

tabloul "Comerț cu bumbac la New Orleans" (1873).

Edgar Degas: Clasa de dans, 1873-75 - Musée d'Orsay, Paris

Edgar Degas: Dansatoare pe scenă, 1878 - Musée d'Orsay, Paris

Întors la Paris, tot timpul îi este consacrat balerinelor și observării dansului acestora. Începe tabloul "Clasa de dans", pe care îl termină în 1875. Realismul scenei este

bine precizat în diferitele poze, la compunerea siluetelor surprinse în timpul lucrului și al odihnei. Fustele vaporoase strălucesc în lumina blândă în care se scaldă sala de

teatru. Degas pictează timp de mai mult de un sfert de secol balerine, realizează schițe și sculpturi avându-le ca subiect. Aceasta ușurează urmărirea dezvoltării sale

artistice. Tablourile sale în ulei cu desenul precis și cu gama elegantă a culorilor sunt completate cu tablourile în pastel de mai târziu saturate cu culori vii (de ex.: "Scenă

de balet", 1878-1880).

Legăturile cu Impresionismul[modificare | modificare sursă]

Edgar Degas: Femeie pieptănîndu-se, cca 1885 - Muzeul Puşkin, Moscova, Paris

În 1874, Degas participă la prima expoziție a impresioniștilor organizată în salonul fotografului Nadar, expoziție care declanșează scandal în cercurile conservatoare ale

criticii. Ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic de impresioniști. Degas nu este împăcat cu această definire și stăruie în concepția sa pe care o numește realistă.

Realismul său nu are nici o legătură cu principiile de bază ale picturii în "plein air" (în aer liber) preconizate de ceilalți membri ai grupului. Nu împărtășește opinia

lui Monetreferitoare la variația luminii, ci se concentrează asupra modului de a reprezenta variabilitatea corpului uman, caracterul efemer și mișcarea.

Edgar Degas: Mica balerină, statuie în bronz, 1881

La cea de-a doua expoziție a impresioniștilor în 1876, în galeria lui Durand-Ruel, Degas expune douăzeci și patru de lucrări. Participă cu numeroase tablouri la

următoarele expoziții; la a șasea expoziție, în 1881, Degas își limitează participarea la patru desene și o sculptură, capodopera intitulată"Mica balerină". În mai 1886, la

ultima expoziție a impresioniștilor, Degas prezintă tabloul "Modista" și o serie care constă din zece nuduri feminine (printre care "După baie" sau "Femeie ștergându-și

picioarele"), în legătură cu care scriitorul Huysmansnu-și precupețește laudele: "Desenul rapid și nervos este în măsură - așa cum se întâmplă cu desenele japoneze - să

fixeze într-un mod cu totul original vibrația, mișcarea și gestul".

Ultima perioadă a vieții[modificare | modificare sursă]

În 1884, în Normandia, pictorul cade într-o stare de depresie, se izolează de societate, trăiește ocrotit de credincioasa sa menajeră, Zoé Closiet. Degas nu a fost

căsătorit, nu se cunoaște vreo legătură sentimentală de durată. Degas începe relativ devreme să se plângă de tulburări de vedere. Primele probleme apar în 1872,

înainte de călătoria în Louisiana. Începând din amurg nu mai vede bine, iar seara, la lumina lămpii, este nevoit să o pună pe menajera lui Zoé să-i citească ziarul. În 1886,

la expoziția impresioniștilor de la New York, sunt prezentate douăzeci și trei lucrări ale lui Degas. Tablourile lui se vând iar situația materială a artistului se îmbunătățește.

Lucrează fără oprire, pictează, realizează gravuri, scrie versuri. Din cauza vederii care se deteriorează, manifestă un interes din ce în ce mai mare către sculptură, pentru

care este suficientă sesizarea pe calea pipăitului. În 1896, trei lucrări ale lui Degas ajung în colecții de stat. Acesta este semnul recunoașterii. Este însă din ce în ce mai

singur. În perioada 1909-1912, boala sa de ochi se agravează, în plus se mai adaugă o scădere a auzului. Aproape orb, renunță treptat la activitatea artistică. La 27

septembrie 1917, Degas moare de pneumonie. Mormântul său se află în cimitirul Montmartre din Paris.

Citate[modificare | modificare sursă]

"Bunul gust nu există! Lucrurile frumoase se unesc instinctiv". (Edgar Degas)

"Degas merită ca numele lui să fie trecut pe frontispiciul templului artei. Stimă pentru el, stimă absolută". (Odilon

Redon, 1889)

"Dintre toți oamenii pe care îi cunosc, el este singurul care e în stare ca, reflectând realitatea, să reprezinte cel mai

bine spiritul sexului contemporan". (Edmond de Goncourt, 1894)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Edgar Degas

en  Edgar Degas: Olga's Gallery

en  Edgar Degas: A Virtual Art Gallery

ru  Edgar Degas, Hilaire-Germain. Imagini și Biografie

Printre balerine , 30 ianuarie 2012, Paul Ioan, Revista Magazin

Morocanos de profesie , 27 mai 2009, Revista Magazin

Barbat serios, caut balerina! , 15 august 2007, Revista Magazin

Portal Artă

Pictură Artă Sculptură

Pictori celebri • Picturi celebre • Pictori români Muzee Sculptori celebri • Sculpturi celebre • Sculptori români

Pictură • Pictori • Picturi • Curente • Tehnici Curente Sculptură • Sculpturi • Sculptori • Tehnici

Categorii: 

Nașteri în 1834

Decese în 1917

Pictori francezi

Pictori impresioniști

Sculptori francezi

Gravori francezi

Meniu de navigare

Creare cont

Autentificare

Articol

Discuție

Lectură

Modificare

Modificare sursă

Istoric

Pagina principală

Portaluri tematice

Cafenea

Articol aleatoriu

Participare

Schimbări recente

Proiectul săptămânii

Ajutor

Portalul comunității

Donații

Tipărire/exportare

Trusa de unelte

În alte limbi

Alemannisch

Aragonés

العربية Azərbaycanca

Беларуская

Беларуская (тарашкевіца)

Български

বাং��লা�

Brezhoneg

Bosanski

Català

Čeština

Dansk

Deutsch

Ελληνικά

English

Esperanto

Español

Eesti

Euskara

فارسی Suomi

Français

Frysk

Gaeilge

Galego

עברית हि�न्दी�

Hrvatski

Magyar

Հայերեն

Bahasa Indonesia

Ido

Italiano

日本語

ქართული

Kalaallisut

한국어

Latina

Lietuvių

Latviešu

Māori

Македонски

മലയാ�ളം�

मराठी�

Bahasa Melayu

Plattdüütsch

Nederlands

Norsk nynorsk

Norsk bokmål

Occitan

Polski

Português

Runa Simi

Русский

Sicilianu

Sámegiella

Srpskohrvatski / српскохрватски

Simple English

Slovenčina

Српски / srpski

Seeltersk

Svenska

ไทย

Türkçe

Українська

Tiếng Việt

Winaray

中文

Bân-lâm-gú

粵語

Modifică legăturile

Ultima modificare efectuată la 23:28, 30 aprilie 2013.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare.

Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Politica de confidențialitate

Despre Wikipedia

Termeni

Dezvoltatori

Versiune mobilă