Embed Size (px)
Citation preview
1
ECONOMIA UNIUNII MONETARE
2
3
Traducere de Cătălina GAZI
Paul De Grauwe
Economia uniunii monetare
Profesor de economieCentrul de Studii EconomiceUniversitatea Leuven, Belgia
EDIȚIA A ȘASEA
4
Editura Cartier, SRL, str. București, nr. 68, Chișinău, MD2012. Tel./fax: 24 05 87, tel.: 24 01 95. E-mail: [email protected] Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, București. Tel./fax: 210 80 51. E-mail: [email protected] www.cartier.md
Cărțile CARTIER pot fi procurate în toate librăriile bune din România și Republica Moldova.
LIBRĂRIILE CARTIER Casa Cărții, bd. Mircea cel Bătrân, nr. 9, Chișinău. Tel./fax: 34 64 61. E-mail: [email protected] Librăria din Centru, bd. Ștefan cel Mare, nr. 126, Chișinău. Tel./fax: 21 42 03. E-mail: [email protected] Librăria din Hol, str. București, nr. 68, Chișinău. Tel.: 24 10 00. E-mail: [email protected] Librăria Vărul Shakespeare, str. Șciusev, nr. 113, Chișinău. Tel.: 23 21 22. E-mail: [email protected] Librăria 9, str. Pușkin, nr. 9, Chișinău. Tel.: 22 37 83. E-mail: [email protected]
Editor: Gheorghe Erizanu Lector: Valentin Guțu Coperta: Mihai Bacinschi, Vitalie Coroban Design/tehnoredactare: Vasile Țugui Prepress: Editura CartierTipărită la Tipografia Centrală (nr. 8645)
© Paul De Grauwe, 2007 ECONOMICS OF MONETARY UNION „Economics of Monetary Union“ was originally published in English in 2007. This translation is published by arrangement with Oxford University Press.
Paul De Grauwe ECONOMIA UNIUNII MONETAREEdiția I, februarie 2009
© 2009, Editura Cartier pentru prezenta versiune românească. Inițial lucrarea „Economia uniunii monetare” a fost publicată în limba engleză, în 2007. Traducerea este publicată cu acordul Oxford University Press. Această ediție a apărut într-un tiraj de 610 de exemplare. Toate drepturile rezervate. Cărțile Cartier sunt disponibile în limita stocului și a bunului de difuzare.
Editat cu sprijinul Fundației Soros-Moldova.
Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții Economia uniunii monetare / Paul De Grauwe; trad. : Cătălina Gazi; cop.: Mihai Bacinschi, Vitalie Coroban – Ch. : Cartier, 2009 (F.E.-P. Tipogr. Centrală). – 312 p. Tit. orig.: Economics of Monetary Union
ISBN 978-9975-79-554-8
336.7G 77
5
Cuprins general
Introducere 13
PARTEA ÎNTÂI Costuri și beneficii ale uniunii monetare
1 Costurile unei monede comune 17
2 Teoria zonelor monetare optime: o abordare critică 39
3 Beneficiile unei monede comune 85
4 Costurile și beneficiile comparate 108
PARTEA A DOUA Uniunea monetară
5 Fragilitatea uniunilor monetare incomplete 147
6 Tranziţia către o uniune monetară 173
7 Banca Centrală Europeană 198
8 Politica monetară în Euroland 234
9 Politici fiscale în uniunile monetare 263
10 Euro și pieţele financiare 295
6
7
Cuprins detaliat
Introducere
PARTEA ÎNTÂI Costuri și beneficii ale uniunii monetare
1 Costurile unei monede comune 17
Introducere 17
1 Schimbări ale cererii (Mundell) 17
2 Uniunea monetară și asigurarea împotriva șocurilor asimetrice 22
2.1 Sistemele de asigurare de stat 23
2.2 Schemele de asigurare privată 26
3 Preferinţele diferite ale ţărilor în legătură cu inflaţia și șomajul 27
4 Diferenţele dintre instituţiile de pe piaţa muncii 30
5 Diferenţele dintre sistemele legale 33
6 Ratele de creștere sunt diferite 34
7 Diferenţele dintre sistemele fiscale și problema seniorajului 35
8 Concluzie 37
2 Teoria zonelor monetare optime: o abordare critică 39
Introducere 39
1 Cât de relevante sunt diferenţele dintre ţări? 39
1.1 Este concentrarea unui șoc al cererii într-o ţară un eveniment probabil? 39
1.2 Șocurile asimetrice și statul-naţiune 44
1.3 Diferenţele instituţionale de pe piaţa muncii 46
1.4 Sistemele legale și pieţele financiare diferite 48
1.5 Contează diferenţele dintre ratele de creștere? 49
2 Deprecierile nominale și reale ale monedei 51
2.1 Deprecierile monedei pentru a face ajustările necesare datorate șocurilor cererii asimetrice permanente 51
8
2.2 Politicile monetare naţionale pentru stabilizare în cazul șocurilor asimetrice ale cererii 54
2.3 Deprecierile monedei pentru a face ajustările necesare datorate preferinţelor diferite în ceea ce privește politica 56
2.4 Productivitatea și inflaţia într-o uniune monetară: efectul Balasa-Samuelson 63
3 Deprecierea monedei, consecvenţa în timp și credibilitatea 65 3.1 Modelul Barro- Gordon: o interpretare geometrică 66 3.2 Modelul Barro- Gordon în cadrul economiilor deschise 71 3.3 Credibilitatea și costul unei uniuni monetare 724 Stabilizarea optimă și uniunea monetară 755 Din nou Mundell 776 Costul uniunii monetare și gradul de deschidere al ţărilor 787 Concluzie 81 Anexă: calea de stabilizare optimă în modelul Barro-Gordon 83
3 Beneficiile unei monede comune 85
Introducere 851 Câștiguri directe din eliminarea costurilor de tranzacţie 852 Câștiguri indirecte din eliminarea costurilor de tranzacţie:
transparenţa preţurilor 863 Câștiguri în ceea ce privește bunăstarea rezultate datorită scăderii
incertitudinii 904 Incertitudinea ratei de schimb și mecanismul preţurilor 955 Incertitudinea ratei de schimb și creșterea economică 986 Uniunea monetară, comerţul și creșterea: dovada empirică 1027 Beneficiile unei monede internaţionale 1048 Beneficiile uniunii monetare și gradul de deschidere al ţărilor 1069 Concluzie 107
4 Costurile și beneficiile comparate 108
Introducere 108
1 Costurile și beneficiile comparate 108
2 Uniunea monetară, rigiditatea preţurilor și a salariilor și mobilitatea forţei de muncă 111
9
3 Șocurile asimetrice și flexibilitatea pieţei muncii 112
4 Studiu de caz 118
5 Costurile și beneficiile pe termen lung 124
6 Provocarea pe care o reprezintă lărgirea uniunii monetare europene 127
7 Ar trebui ca Marea Britanie să intre în uniunea monetară? 132
8 Este America Latină o zonă monetară optimă? 136
9 Următoarea uniune monetară în Asia? 139
10 Concluzie 142
PARTEA A DOUA Uniunea monetară
5 Fragilitatea uniunilor monetare incomplete 147
Introducere 147
1 Diferenţele în ceea ce privește reputaţia duc la o credibilitate scăzută a fixităţii ratei de schimb. 149
2. Problema nr.1 în sistemele de rate de schimb fixe 158
2.1 Soluţia asimetrică (hegemonică) 160
2.2 Soluţia simetrică (de cooperare) 160
2.3 Sistemele asimetrice și simetrice comparate 162
3 Cum se poate măsura credibilitatea unui regim al ratei de schimb fixat 165
4 Concluzie 172
6 Tranziţia către o uniune monetară 173
Introducere 173
1 Tratatul de la Maastricht 174
2 De ce criterii de convergenţă? 175
2.1 Convergenţa inflaţiei 176
2.2 Convergenţa bugetară 177
2.3 Convergenţa ratei de schimb (criteriul de nedevalorizare) 180
2.4 Convergenţa dobânzii 180
3 Probleme tehnice în timpul tranziţiei: cum se pot fixa ratele de conversie 182
10
4 Cum se pot organiza relaţii între cei „dinăuntru” și cei „din afară” 186
5 Noile ţări membre ale UE și criteriile de convergenţă 187
6 Este pregătită Marea Britanie să adere la Zona euro? 194
7 Concluzie 197
7 Banca Centrală Europeană 198
1 Designul BCE: Tratatul de la Maastricht 198
2 De ce a ieșit învingător modelul german? 200
3 BCE: o bancă centrală „conservatoare” 203
4 Cum se pot rezolva conflictele: prima dintre cele mai bune soluţii 206
5 Independenţă și răspundere 213
6 BCE : cadru instituţional 219
6.1 Instituţiile din Euroland: Eurosistemul 221
6.2 Este eurosistemul prea descentralizat? 227
6.3 Cum se poate face reforma procesului de luare a deciziilor în cadrul unui eurosistem lărgit 227
7 Supravegherea bancară și stabilitatea financiară a Eurolandului 228
8 Concluzie 232
8 Politica monetară în Euroland 234
Introducere 234
1 Sistemul bancar central și asimetriile șocurilor 234
2 Asimetrii în transmitere și politicile monetare optime 241
3 Strategia politicii monetare a BCE: descriere 246
4 Strategia politicii monetare a BCE: evaluare 248
4.1 Selectarea ţintei 248
4.2 Este ţinta inflaţiei de maximum 2% prea joasă? 250
4.3 Dependenţa excesivă de masa monetară? 253
4.4 Ţintirea inflaţiei: un model pentru BCE? 256
5 Instrumentele de politică monetară în Euroland 258
5.1 Operaţiunile de piaţă deschisă 258
5.2 Facilităţile permanente 261
5.3 Rezervele minime obligatorii 262
5.4 Concluzie 262
11
9 Politicile fiscale în uniunile monetare 263
Introducere 263
1 Politicile fiscale și teoria zonelor monetare optime 263
2 Sustenabilitatea deficitelor de buget guvernamentale 266
3 Argument în favoarea regulilor impuse asupra deficitelor de buget guvernamentale 273
4 Disciplina fiscală în uniunile monetare 278
5 Riscurile de intrare în incapacitate de plată și de intervenire pentru scoaterea din incapacitatea de plată (bailout) într-o uniune monetară 282
6 Pactul de stabilitate și creștere : o evaluare 285
7 Cum poate fi făcută reforma Pactului de stabilitate și creștere 288
8 Concluzie 293
10 Euro și pieţele financiare 295
1 UME și integrarea pieţelor financiare în Europa 295
1.1 Integrarea pieţelor de obligaţiuni 296
1.2 Integrarea pieţelor de acţiuni 297
1.3 Integrarea sectoarelor bancare 298
2. De ce este importantă integrarea pieţei financiare
într-o uniune monetară 301
3 Condiţii necesare pentru ca euro să devină o monedă internaţională 304
3.1 Factori structurali 304
3.2 Mediul politicii 306
4 Concluzie 309
12
13
INTRODUCERE
Crește bunăstarea unei naţiuni atunci când aceasta renunţă la propria-i monedă și adoptă una folosită într-o zonă mai largă? Răspunsul dat la între-barea de mai sus de către cele douăsprezece ţări din Uniunea Europeană care formează acum Zona euro a fost unul afirmativ. Alte ţări europene, cum ar fi Marea Britanie, Danemarca și Suedia, continuă să caute răspunsul. Statele din Europa Centrală care au aderat la Uniunea Europeană în anul 2004 vor trebui să analizeze aceeași întrebare. Alte ţări din alte părţi ale lumii se confruntă cu aceeași problemă.
Întrebarea referitoare la faptul dacă ţările au de câștigat de pe urma re-nunţării la propria monedă naţională conduce imediat către o nouă întrebare. Unde ar trebui să se oprească procesul integrării monetare ? Ar trebui să existe o singură monedă doar pentru cele douăsprezece ţări ale actualei Uniuni Mo-netare Europene, UME, sau pentru Uniunea Europeană, UE, sau pentru toată Europa? Ori, poate, ar trebui să existe o monedă unică pentru întreaga lume ? Această problemă ne determină să facem o analiză a ceea ce constituie o zonă monetară optimă.
Pentru a putea aborda toate aceste aspecte, este necesar să analizăm în mod sistematic care sunt atât costurile, cât și beneficiile adoptării unei monede uni-ce. Acestea sunt problemele pe care le vom analiza în prima parte a cărţii de faţă. Analiza respectivă ne va conduce către un alt aspect, acela referitor la fap-tul dacă Marea Britanie, Danemarca și Suedia, precum și noile ţări membre ale Uniunii Europene vor beneficia de pe urma aderării la zona euro. De asemenea, vom face câteva referiri și la (alte state din) alte părţi ale lumii, precizând dacă acestea vor avea de câștigat în urma unificării monetare. Vom studia exclusiv costurile și beneficiile economice. De asemenea, sunt multe de spus despre cos-turile și beneficiile politice, însă acestea depășesc scopul lucrării de faţă.
Lansarea UME la data de 1 ianuarie 1999 a reprezentat un eveniment isto-ric. Puţine au fost încercările de a introduce o uniune monetară fără forţa ar-melor. Noul regim al uniunii monetare din Europa creează probleme noi care sunt foarte incitant de analizat. A doua parte a acestei cărţi tratează problemele legate de funcţionarea unei uniuni monetare depline în Europa.Vom analiza cum Banca Centrală Europeană (BCE) a fost creată pentru a desfășura o poli-tică monetară unică. Vom pune în discuţie și unele dintre deficienţele de design ale băncii. Probleme ca independenţa politică și răspunderea Băncii Centrale Europene vor cântări greu în această discuţie.
Multe dintre problemele cu care se confruntă astăzi Banca Centrală Euro-peană sunt de natură practică. În ce mod alege BCE dintre diferitele obiective pe care trebuie să le urmărească o bancă centrală? Care sunt cele mai adecvate
14
instrumente în atingerea obiectivelor respective? Poate BCE să facă faţă crize-lor financiare și cum anume poate face acest lucru? Cum ar trebui să răspundă la evoluţiile diferite ale ciclului economic în Euroland? Care sunt relaţiile din-tre politicile monetare și cele bugetare ? Este necesară reforma în cazul Pactului de stabilitate și creștere ?
De când și-a început activitatea în anul 1999, BCE s-a aflat în mod conti-nuu sub o monitorizare atentă. Această monitorizare a dus la apariţia unor cri-tici referitoare la modul în care își desfășoară politica BCE. Este ţinta inflaţiei urmărită de către BCE prea scăzută? Acordă BCE prea multă importanţă ma-sei monetare? Cum poate banca să își crească credibilitatea? Cum va influenţa procesul de lărgire procedurile de luare a deciziilor de către Bancă? Acestea sunt câteva dintre problemele pe care le vom studia în a doua parte a cărţii.
Analiza modului în care funcţionează uniunea monetară se află încă la început. Acesta este, de altfel, și motivul pentru care acest studiu este atât de fascinant. Mai sunt încă de descoperit multe idei. O primă speranţă a mea este că volumul de faţă va contribui la descoperirea acestor idei. O a doua speranţă este că voi putea transmite cititorului din același sentiment de înflăcărare ce mă cuprinde când cercetez subiectul respectiv.
Această carte nu ar fi fost scrisă dacă nu ar fi existat discuţiile și dezbaterile pe care le-am purtat de-a lungul multor ani cu colegii și cu studenţii mei. Mulţi dintre ei au avut amabilitatea de a citi părţi din manuscris, pentru a formula comentarii și aprecieri critice.
Le sunt recunoscător în special lui Filip Abraham, Michael Artis, Juan José Calaza, Bernard Delbecque, Harris Dellas, Casper de Vries, Hans Dewachter, Sylvester Eijffinger, Michele Fratianni, Vitor Gaspar, Wolfgang Gebauer, Fran-cesco Giavazzi, Daniel Gros, Søren Harck, Gerhard Illing, Henk Jager, Catrinus Jepma, Georgios Karras, Clemens Kool, Ivo Maes, Ugo Marani, Carlos Ma-rinheiro, Hans-Werner Sinn, Jacques Mélitz, Stefano Micossi, Wim Moesen, Francesco Mongelli, Franco Praussello, Marc-Alexandre Sénégas, George Ta-vlas, Francisco Torres, Alfred Tovias, Niels Thygesen și Jürgen von Hagen. Pe parcursul anilor premergători celei de a cincea ediţii a acestei cărţi am bene-ficiat de un ajutor competent în desfășurarea activităţii de cercetare din par-tea lui Yunus Askoy, Cláudia Costa Storti, Marianna Grimaldi, Vivien Lewis, Frauke Skudelny, Magdalena Polan și Nancy Verret. Mulţumirile mele se în-dreaptă, de asemenea, către Gudrun Heyde, care a avut răbdarea de a verifica manuscrisul și de a-mi sugera nenumărate îmbunătăţiri. Sunt, de asemenea, recunoscător lui Francine Duysens pentru excelenta activitate de secretariat pe care a desfășurat-o spre a mă ajuta.
15
PARTEA ÎNTÂI
Costurile și beneficiile uniunii monetare
16
17
1 COSTURILE UNEI MONEDE COMUNE
Introducere
Costurile unei uniuni monetare derivă din faptul că, atunci când o ţară renunţă la moneda naţională, ea renunţă, de asemenea, la un instrument al politicii economice. Mai exact, ţara respectivă pierde abilitatea de a desfășura o politică monetară naţională. Cu alte cuvinte, în cadrul unei uniuni monetare depline, banca naţională fie încetează să mai existe, fie nu are nicio putere rea-lă. Aceasta implică faptul că ţara care va adera la uniunea monetară nu va mai putea să schimbe preţul monedei sale (prin devalorizare și revalorizare), pen-tru a determina cantitatea de monedă naţională aflată în circulaţie sau pentru a schimba rata dobânzii pe termen scurt.
Ne-am putea întreba acum ce avantaj i-ar aduce unei ţări posibilitatea de a desfășura o politică monetară independentă (care include și schimbarea pre-ţului monedei). Există multe situaţii în care aceste politici pot fi foarte folosi-toare pentru o naţiune anume. Întrebuinţarea ratei de schimb ca instrument de politică, de exemplu, este utilă deoarece există diferenţe importante între sta-te, diferenţe care necesită producerea schimbării ratei de schimb. În secţiunea următoare vom analiza câteva dintre aceste diferenţe care pot cere ajustări ale ratei de schimb. În capitolele ce vor urma vom analiza modul în care pierderea independenţei monetare poate fi costisitoare și din alte puncte de vedere pen-tru o anumită naţiune.
Analiza care urmează în acest capitol este cunoscută sub numele de ‘teoria zonelor monetare optime’. Această teorie, introdusă de Mundell (1961), McKin-non (1963) și Kenen (1969), s-a concentrat asupra costului în cadrul analizei cost-beneficii a unei uniuni monetare.1
1. Schimbări ale cererii (Mundell)
Să considerăm în continuare cazul de schimbare a cererii dezvoltat de către Mundell (1961) în renumitul său articol referitor la zonele monetare optime2. Să presupunem, pentru început, că două ţări, pe care le numim Franţa și Germa-nia, formează o uniune monetară. Prin aceasta înţelegem faptul că cele două ţări
1 Pentru aprecieri critica referitoare la aceste lucrări vezi Ishiyama (1975), Tower și Willett (1976) și Mon-gelli (2002).
2 Vezi Mundell (1961).
18
au renunţat la moneda lor naţională și folosesc o monedă comună, euro, care este administrată de către o bancă centrală comună, BCE. Să continuăm prin a presupune că, dintr-un anume motiv, consumatorul își schimbă preferinţele și alege produsele fabricate în Germania în defavoarea celor fabricate în Franţa. Prezentăm efectele acestui șoc asimetric al cererii agregate în figura 1.1
Figura 1.1 Cererea și oferta agregate în Germania și Franţa
Curbele din figura1.1 (Nota traducătorului: deși în imagine sunt drepte, în original nu apare „line”, ci „curve”= curbă) reprezintă curbele standard ale cererii și ofertei agregate standard în cadrul unei economii deschise, care apar în majoritatea cursurilor de macroeconomie.3 Curba cererii este cea cu panta negativă, indicând faptul că atunci când nivelul preţului produselor interne crește, scade cererea pentru producţia internă4.
Curba ofertei ilustrează ideea că, atunci când nivelul preţului produselor interne crește, firmele interne vor mări oferta, pentru a beneficia de pe urma preţului crescut. În plus, fiecare curbă a ofertei este trasată pornind de la pre-supunerea că nivelul salariului nominal și preţul altor factori de producţie (de exemplu, energia, resursele importate) rămân constante. Schimbări în cadrul acestora din urmă ar duce la schimbări ale curbei ofertei.
Schimbarea cererii este reprezentată de o deplasare în sus a curbei cererii în Germania, și de o mișcare în jos în Franţa. După cum vom discuta mai târziu, este important de știut dacă aceste schimbări sunt permanente sau temporare. Pentru moment, vom presupune că ele sunt permanente, de exemplu, datorate schimbării preferinţelor consumatorilor. Rezultatul acestor schimbări ale ce-rerii este că în Franţa producţia scade, iar în Germania crește. Există o mare probabilitate ca situaţia respectivă să conducă la creșterea șomajului în Franţa și la scăderea lui în Germania.
3 Vezi Dornbusch și Fischer (1978) sau Parkin și Bade (1988).4 Acesta este efectul de substituţie al unei majorări a preţurilor. În analiza standard a cererii agrega-
te (vezi De Grauwe, 1983), există și un efect monetar: atunci când crește nivelul preţurilor interne, soldul în numerar real scade, ducând la o ascensiune a ratei reale a dobânzii interne. La rândul său, aceasta reduce cererea agregată. Aici nu vom ţine cont de efectul monetar și ne vom concentra asupra efectului de substituire.
PF SF
DF
PG SG
DGYF YG
Franța Germania
19
Ambele ţări vor avea probleme de ajustare. Franţa are de luptat cu pro-blemele producţiei reduse și ale șomajului. Germania trebuie să facă faţă unui boom care duce, la rândul său, la o presiune ascendentă asupra nivelului preţu-rilor. Problema care se ridică aici este dacă există un mecanism care să conducă la o echilibrare automată.
Răspunsul este unul afirmativ. Există două astfel de mecanisme care vor restabili în mod automat echilibrul în cele două ţări. Unul este bazat pe flexibi-litatea salariilor, iar celălalt pe mobilitatea forţei de muncă.
1. Flexibilitatea salariilor. Dacă salariile în Franţa și în Germania sunt fle-xibile, va avea loc următoarea situaţie. Muncitorii francezi care sunt șomeri vor cere salarii mai mici. În Germania, datorită cererii excedentare de forţă de muncă, nivelul salariului va crește. Efectul acestui mecanism de ajustare este prezentat în figura 1.2. Reducerea nivelului salariului în Franţa va determina o deplasare a curbei ofertei agregate în jos, în timp ce creșterea nivelului salariului în Germania va deplasa curba ofertei agregate în sus. Aceste schimbări tind să readucă echilibrul. În Franţa preţul produselor va scădea, făcând astfel produse-le mai competitive și stimulând cererea. Situaţia va fi exact invers în Germania.
Trebuie reţinut, de asemenea, faptul că efectele secundare asupra cererii agregate vor întări acest echilibru. Creșterea nivelului salariilor și al preţurilor în Germania face ca produsele franţuzești să devină mai competitive. Aceasta va duce la o deplasare în sus a cererii agregate în Franţa. În mod similar, scăde-rea nivelului preţurilor și al costurilor în Franţa face ca produsele nemţești să nu mai fie atât de competitive și deplasează curba cererii agregate în jos.
2. Mobilitatea forţei de muncă. Un al doilea mecanism care va duce la un nou echilibru implică mobilitatea forţei de muncă. Muncitorii din Franţa deve-niţi șomeri se vor muta în Germania, unde există o cerere excedentară. Această mișcare a forţei de muncă elimină necesitatea de a lăsa salariile să scadă în Franţa și să crească în Germania. Astfel dispare problema șomajului în Franţa, în timp ce în Germania dispar presiunile salariale inflaţioniste.
În acest mod, în principiu, problemele de ajustare pe care le pot avea Fran-ţa și Germania dispar automat dacă salariile sunt flexibile și/sau mobilitatea forţei de muncă între cele două ţări este suficient de mare. Însă, dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, problemele de ajustare nu vor dispărea. Să presu-punem, de exemplu, că salariile din Franţa nu scad în ciuda șomajului ridicat și că muncitorii francezi nu se deplasează în Germania. În acest caz, Franţa este blocată în situaţia de dezechilibru ilustrată în figura1.1. În Germania cere-rea excedentară de forţă de muncă pune presiune ascendentă asupra salariului, pentru ca acesta să crească, determinând o deplasare în sus a curbei ofertei.
20
Ajustarea care trebuie făcută acum în cazul acestui dezechilibru vine numai din creșterea preţurilor în Germania. Aceste creșteri ale preţurilor nemţești fac bunurile franţuzești să redevină mai competitive, ducând la o deplasare în sus a curbei cererii agregate în Franţa. Astfel, dacă salariile nu scad în Franţa, ajustarea faţă de dezechilibru se va produce sub forma inflaţiei în Germania.
Figura 1.2 Procesul de ajustare automată
Ce s-ar fi întâmplat dacă cele două ţări nu s-ar fi aflat în cadrul unei uniuni monetare? În acest caz ar fi avut libertatea de a folosi instrumentele proprii de politică monetară naţională pentru a face ajustările necesare la șocurile asime-trice. Ţările care își menţin independenţa monetară pot folosi instrumentele proprii de politică monetară naţională în mai multe moduri. Distingem aici două metode care au legătură cu tipul regimului ratei de schimb pe care îl folo-sesc ţările. În cadrul unui prim regim, ţările respective menţin ratele de schimb flexibile, într-un mod foarte apropiat de cel din Statele Unite, Marea Britanie și Japonia. În acest caz ele pot manipula rata reală a dobânzii interne pentru a atinge un anume obiectiv. În cadrul celui de al doilea regim, în anumite ţări rata de schimb este fixată în raport cu o altă monedă, de exemplu, Danemarca se raportează la euro, China și mai multe ţări din America Latină la dolar. În felul acesta își pot devaloriza sau revaloriza moneda naţională.
Să presupunem pentru început că Franţa și Germania ar fi ales un regim bazat pe o rată de schimb flexibilă. În acest caz, Franţa ar fi putut să scadă rata rea-lă a dobânzii interne, stimulând, prin urmare, creșterea cererii agregate, în timp ce Germania ar fi avut posibilitatea de a ridica dobânda internă, reducând ast-fel cererea agregată. Aceste politici monetare desfășurate de Franţa și, respectiv, Germania ar fi dus cu siguranţă la deprecierea francului francez și la aprecierea mărcii germane, ceea ce ar fi făcut ca produsele franţuzești să se vândă mai ieftin în Germania. Atât rata dobânzii, cât și cea de schimb ar fi avut tendinţa de a deter-mina o creștere a cererii agregate în Franţa și o scădere a acesteia în Germania.
Dacă Franţa și Germania și-ar fi fixat (legat) rata de schimb prin raportare la o altă monedă, Franţa ar fi putut devaloriza francul faţă de marcă, obţinând astfel rezultate similare în ceea ce privește cererea agregată. Devalorizarea fran-
PF SF
DF
YF
PG
SG
DGYG
Franța Germania
21
cului ar fi dus la creșterea competitivităţii produselor franţuzești, stimulând astfel cererea venind din Germania.
Efectele acestor politici monetare sunt prezentate în figura 1.3. Politicile monetare expansioniste din Franţa (sau, în cadrul celui de al doilea regim, devalorizarea francului francez) deplasează curba cererii agregate în sus. În Germania are loc efectul invers. Politica monetară restrictivă din Germania (aprecierea mărcii) reduce cererea agregată din Germania, astfel încât curba cererii se deplasează înapoi spre stânga.
Figura 1.3 Efectele revalorizării DM
Efectele acestor schimbări ale cererii sunt că Franţa își rezolvă problema șomajului, iar Germania nu este forţată să accepte presiunile inflaţioniste. Aceas-ta este o realizare remarcabilă datorată întrebuinţării unui singur instrument. (Probabil că cititorul și-a dat deja seama că situaţia este prea frumoasă pentru a fi adevărată. Și cu siguranţă că are dreptate. Însă, deocamdată, nu facem decât să prezentăm teoria lui Mundell. Vom reveni cu aprecieri critice mai târziu.)
Din contra, atunci când Franţa face parte din aceeași uniune monetară cu Germania, ea va pierde controlul asupra politicii monetare. Dacă se confruntă cu o situaţie dificilă datorată șomajului, aceasta nu poate fi rezolvată decât prin deflaţie în Franţa. În acest sens putem spune că Franţa are un preţ de plătit atunci când se confruntă cu un șoc negativ al cererii. De asemenea și pentru Germania va fi costisitor să se găsească în cadrul unei uniuni monetare cu Franţa, deoarece va trebui să accepte mai multă inflaţie decât și-ar putea dori.
Să recapitulăm principalele aspecte dezvoltate în această secţiune. Dacă sa-lariile sunt rigide și piaţa muncii este limitată, ţările care se află într-o uniune monetară vor avea mai multe dificultăţi în ajustarea la schimbările asimetrice ale cererii decât ţările care și-au menţinut propria monedă naţională și care își pot devaloriza (revaloriza) moneda. În acest ultim caz, politicile monetare naţionale, inclusiv rata de schimb, aduc flexibilitate unui sistem care este mult prea rigid. Altfel spus, o uniune monetară între două sau mai multe ţări este optimă dacă este satisfăcută una dintre următoarele condiţii: (a) există suficientă flexibilitate în ceea ce privește salariile, (b) există suficientă mobilitate a forţei de muncă.
PF
YF
PG
YG
Franța Germania
