Upload
vioreldfrosineac
View
250
Download
3
Embed Size (px)
DESCRIPTION
prelegere medicina
Citation preview
Fenomenele acustice ce apar în timpul ciclului cardiac - zgomote cardiace
Sunt patru zgomote cardiace:
Zgomotul 1 şi 2 - perceptibile stetacustic, în condiţii normale;
Zgomotul 3 şi 4 - foarte slabe, în general imperceptibile stetacustic, dar posibil de înregistrat pe fonocardiogramă.
Auscultaţia Auscultaţia permite perceperea
zgomotelor cardiace cu ajutorul unui stetofonendoscop.
Zonele de auscultaţie: aria mitrală – spaţiul V i.c.
stâng, pe linia medio-claviculară
aria tricuspidiană - sub apendicele xifoidian;
aria aortică – spaţiul II i.c. drept parasternal;
aria pulmonară – spaţiul II i.c. stâng parasternal;
Fonocardiograma – zgomote patologice
1. Stenoza de valve sigmoidiene: suflu sistolic “în romb”.
2. Insuficienţa de valve sigmoidiene: suflu diastolic.
3. Stenoza de valve A-V: Suflu diastolic “în romb”.
4. Insuficienţa de valve A-V: suflu sistolic.
1887 Fiziologul britanic Augustus D. Waller din Londra a publicat primele studii de electrocardiografie umană, realizate cu un electrometru capilar( J Physiol1887;8:229-234)
1889 Fiziologul olandez Willem Einthoven a văzut experimentul cu ocazia Primului Congres al Fiziologilor
1893 Willem Einthoven introduce termenul de “electrocardiogramă” la intrunirea Asociatiei Medicale Olandeze
DEFINIŢIEEKG = Înregistrarea la suprafaţa corpului a
variaţiilor ciclice ale campului electric (valori absolute) indus de activitatea cardiacă.
ECG – evoluiază starea electrică a inimii prin analiza variaţiilor în timp a proiecţiei vectorului cardiac pe diferite planuri.
Evaluarea proiecţiei vectorului cardiac se face prin derivaţii ECG.
• EKG nu înregistrează direct activitatea electrică a sursei (inima). O astfel de activitate ar necesita electrozi plasaţi direct pe ţesutul generator de curent.
• EKG înregistrează modificările campului electric generat de inimă în momentul depolarizării şi repolarizării cardiomoicitelor.
• Inima poate fi privită ca un dipol mobil într-un mediu conductor cu un moment electric dipolar – vector cardiac.
PRINCIPIUDepolarizare şi Repolarizare
În repaus, cardiomiocitele sunt încărcate “+” pe versantul extern al membranei şi “-” la interior.
În timpul depolarizării, potenţialul de membrană se inversează.
Negativitatea de repaus a interiorului se reduce spre 0 şi apoi interiorul devine pozitiv ca urmare a influxului de Na+ (vezi PA, faza 0).
Derivaţia I = mâna dreaptă şi mâna stângă
Derivaţia II = mâna dreaptă şi piciorul stâng
Derivaţia III = mâna stângă şi piciorul stâng
Metode de înregistrare a ECGMetode de înregistrare a ECG
1. BIPOLARE DERIVAŢIILE
STANDARD ALE MEMBRELOR
Descrise de Einthoven, numite DI, DII, DIII
2. UNIPOLARE
DERIVAŢIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR
NUMITE aVR, aVL, aVFa – amplificareV - voltajR,L,F – locul de plasare a
electrozilor
Unda P = depolarizarea ambelor atrii
E o undă rotunjită, pozitivă
Durata = 0,10 sec. Amplitudine = 0,25
mV/ 2,5 mm (1mV=10mm)
Unda q Este o unda subţire,
ascuţită şi negativă Durata= 0,04 sec. Amplitudine < ¼ din
amplitudinea undei R Patologic: q îngroşat,
cu A > ¼ R Sugerează necroză
miocardică (IMA).
Unda R
1. Este o undă +, ascuţită, simetrică
2. Este cea mai mare undă + de pe EKG
3. Nu reflectă depolarizarea bazei VS
4. Amplitudinea ei este proporţională cu masa ţesutului ventricular depolarizat.
In infarctul miocardic acut masiv, amplitudinea R scade – prognostic sever
DEPOLARIZAREA BAZEI VS Unda S1. E o undă mică, - , ascuţită.2. Reprezintă ultima fază a
depolarizării VS se studiază împreună cu celelalte unde ale depolarizării ventriculare = complexul QRS
Durata QRS = 0,08-0,10 sec.QRS > 0,10 - 0,12 s →
hipertrofie ventricularăQRS >0,12s → bloc de ramură
(BRS, BRD)
UNDA T E ultima undă ce se înregistrează într-un
ciclu cardiac Semnifică repolarizarea vetriculară E rotunjită, + . De ce?
Unda P = Depolarizarea atriilor
Complexul QRS = Depolarizarea ventriculelor
Unda T = Repolarizarea ventriculelor
Derivatia II
EKG
Axa electrică a inimiiAxa electrică a inimii1. R2 > R1 > R3 – poziţie oblică1. R2 > R1 > R3 – poziţie oblică
2. R1 > R2 > R3 – poziţie orizontală 2. R1 > R2 > R3 – poziţie orizontală
3. R2 3. R2 >> R3 > R1 – poziţie verticală R3 > R1 – poziţie verticală
R2 > R1 > R3 R1 > R2 > R3 R2 R2 > R1 > R3 R1 > R2 > R3 R2 >> R3 > R1 R3 > R1
UTILIZAREAUTILIZAREA
Determinarea FC; Evaluarea funcţiei de conducere cardiacă; Determinarea axei electrice a inimii; Determinarea:
– Aritmiilor cardiace;– tulburărilor de conducere;– leziunilor peretelui cardiac;
NU aduce informaţii despre funcţia de pompă a inimii.
Normal
Zonă de infarct în partea anterioarăa miocardului
Zonă de infarct în partea posterioară a apexului