Ecaterina Dunareanu-Vulpe, Tezaurul de La Pietroasa -1967

5/9/2018 Ecaterina Dunareanu-Vulpe, Tezaurul de La Pietroasa -1967

1/93

;;.RINA DUNAREANU-VULPE

Tezaurulde laP ietro as a

..Editura Meridiane


2/93

Coperra: I a n Pet res c uFotografii: G h .. ~e r ban - E.F.LA.P.


3/93

BibliotecilCentra'a Perional6

" V . A . U n L l J ~ : j A "GALATI---'------

ECATERINADUNAREANU -VULPE

Tezaurulde laPietroasa

Editura MeridianeB u cur e ~t i, 1 9 6 7


4/93

P utine descoperiri arheologice au produs la yremea ior 0 ftiS demare senzatie in masele largi, ca aceea a tezaurului de la Pietroasa,prin considerabila cantitate de metal pretios pe care 0 contine,prin srralucirea decorului sau policrom ~iprin iscusinta cu care diverselesale elemente au fost lucrate. in cercurile st.iintifice, atit din tara noastra,cit ~i din strainatate, diferitele probleme istorice pe care le ridica acesttezaur in Iegatura cu originea, scopul ~i caracterul sau etnic, arta saatit de variata si inscriptia runica de pe una din piesele sale au stirnitun viu si continuu interes.

Si mai purine sint descoperirile arheologice care sa fi fost urmatede atitea vicisitudini, unele de-a dreprul tragice. Auri sacra fames("blestemata foame de aut"), pe care 0 detesta Vergiliu in versurile"Eneidei", a dat tircoale si acestei comori, devorind-o in buna ,-parrteJ " .J" ~ .. ' _: si trezind cele mai deprimante porniri ale sufletului ornenesc cuprinsde lacomia imbogatirii miraculoase: tainuiri vinovate, inselaciuni,schingiuiri; procese veroase, furturi spectaculoase, distrugeri salbatice.Au pierit vieti de oameni in acest virtej de nebunie, au pierit si multedin piesele tezaurului. Totusi dupa numeroasele dosiri, avarii, topirimasive, s-au mai pastrat cam 1 a jumatate din ceea ce se descoperise,iar loviturile de dalti, de ciocan si de topor, care au fast aplicate~i celor 12 piese salvate, n-au reusit sa le desfigureze ~i sa ne privezeastfel de splendoarea lor artistica ori de valoarea lor documentara.

Cit de vie a rarnas popularitatea "Clo~tii cu puii de aur", duparnai bine de un veac de la descoperirea sa, s-a putut vedea in 1956, cuprilejul expozitiei organizate in Palatul Republicii, cu obiectele restituitede U.R.S.S., printre care erau si piesele acestui faimos tezaur (fig. 47).

5


5/93

Din prima zi, sala tezaurului a fost vizitata de nu mai putin de 12.000de persoane, iar in zilele urmatoare acest numar adesea a fast dcpasit,

Interesului general pentru tezaurul de la Pietroasa nu i s-a raspunspina acum cu scrieri de popularizare care, pe intelesul unor paturicit mai largi, dar la un nivel stiintific, sa of ere legitimei curiozitaripubliee inforrnatii esentiale cu privire la descoperirea tezaurului, lastilul ~i tehnica obieetelor care 11 compun, la imprejurarile istorice decare se leaga.

E 0 lacuna pe care incearca s-o implineasca prezenta luerare.

1.SITUATIA GEOGRAFICA

Satul Pietroasa se aHa la poalele muntelui Istrita, la 18 km E deorasul Mizil si la 20 km V de orasul Buzau, Calea Ierata si soseaua~ , , . ,.nationala Ploiesti=-Buzau trec pe la 3 kmspre S de sat avind mai aproapegara Ulmeni. in aceasta regiune unde Carpatii orientali indrepratiNS fac un cot spre V, cimpia se intinde, fad tranzitie, pina sub munte,Muntele Istrita, inalt de 750 m, coboara in pante spre ses pina in margineasatului (v. planul). De sub munte izv oraste un mie piriu, Pietroasasau Urgoaia (fig. 2), care dupa ce curge pe 0 vale strimta, strabatesatul Pietroasa. Malurile acestei vai ofera piatra calcaroasa in maricantitati si u~or accesibila ~:fig. 1).

Cu 0 suta de ani in urrna, partea de sat de la E de piriu se numeaPietroasa-de- Jos, iar cea dinspre V Pietroasa-de-Sus, ambele satetinind de juderul Sacuieni, iar mai tirziu de judetul Buzau. Azi cele6


6/93

doua sate sint unite inrr-o singura com una, Pietroasele, facind partedin raionul Mizil, regiunea Ploiesti, In prezenta expunere preferarn sapastram numele de Pietroasa, fiind rarnas in literatura stiintirica dintara si de peste hotare si in insa~i vorbirea locala.

2 .ISTORICUL DESCOPERIRII TEZAURULUI

In primavara anului 1837, doi !arani din Pietroasa, Ion Lemnaru~1 Stan Avram, ginere ~i socru, pe dnd scoteau piatra dintr-o carierade pe Valea Urgoaiei, au descoperit un mare tezaur format din obiectede aur impodobite cu pietre nestemate. Locul descoperirii nu s-a maiputut stabili eu absoluta exactitate, deoarece, din cauza intirnplarilorcare au urmat, cercetarile la fata locului s-au facut dupa trecere de maibine de un an. Din declaratiile ulterioare ale descoperitorilor reiese caIocul se afla pe stinga vaii Urgoaia, sub poiana numita - pe atunci -Via Ardelenilor, la cca. 1000 m de sat (fig. 1 ~i 3; v. ~i planul).

Tezaurul era protejat de doua blocuri mari de piatra bruta, aflatedestul de aproape de suprafata. Nu s-au gas it urme de constructiisau resturi ale vreunui recipient care sa fi cuprins toate piesele tezau-rului, S-a observat doar di parninrul lipir de obiecte era negru ~i ca s-adesprins destul de greu de pe ele. Probabil d. acest pamint reprezentaresturile unei materii organice putrezite, piele sau pinza, in care obiectelevor fi fost invelite de cei care au ingropat comoara. Astfel ocrotite,piesele s-au rnentinut in perfects stare, sute de ani.

7


7/93

Scoase din pamint, pretioasele obiecte au fost ascunse in cas a veche~1 ruinata a lui Ion Lemnaru. Dupa un an, aceasta casa, trebuind safie darimata, cei doi tarani s-au inteles cu 0 ruda a lor ca sa duca,obiectele spre pastrare, in podul casei acestuia. Ei nu si-au dat, desigur,searna de importanta descoperirii lor 9i nu stiau daca piesele descoperiteerau de ararna sau de aur; doar teama de necunoscut i-a facut sa Iepastreze, mai departe, in taina.

Dupa 0buna bucata de timp, framintindu-i dorinta de a cunoastepretul comorii, curiozitatea a invins teama. Prilejul le-a fost oferit inprimavara anului urmator, cind cei doi t~irani fiind angajati sa scoatapiatra pentru constructia unui pod peste riul Cilnau, au cunoscut peantreprenorul Iucrarii. Omul care le-a inspirat ineredere se numeaAnastase Tarba Verusi 9 1 era de meserie zidar. Lui i-au destainuittaranii secretul descoperirii lor si dorinta de a-I cunoaste valoarea.Cuaccasta ocazie, i-au incredintat 0 piesa din tezaur, pe care Verusia dus-o imediat 1 a Bucuresti, la un bijutier, pentru evaluare.Capatind asigurarea ca obieetul era de aur, antreprenorul a intrezaritposibilitatea unur mare d9tig si s-a intors repede sa eumpereintregul tezaur. Tirgul s-a ineheiat, taranii primind 4000 de pia9tri,dteva iliee ~i dteva basmale pentru sotiile lor. Verusi, constientde tranzactia necinstita pe care 0 facuse, s-a grabit sa ridieetoate obiectele si sa reeomande taranilor deere. Totusi 0 piesa,anume un eolan eu inscriptie, a fost uitata in pod. Ca sa poatatransporta mai uor obieetele ridieate, el a farimat eu toporul sia turtit piesele mai mario Prin aceasta mutilare, cea mal mareparte din pietrele care le impodobeau au cazut pe jos. Nefiindsoeotite pretioase, ele au fost maturate de tar ani si aruneate iritr-ogroapa. Curind dupa aeeea, Verusi, aflind ea 9i pietrele ar fi valoroase,a revenit si a adunat pe cele mai mari ca sa le dud. Ia Bucuresti,Restul, mici farime de aur 91 pietre de diferite culori, au fost,din nou aruneate la gunoi.

8


8/93

Cu timpul, pasarile si porcii din curtea taranului, scurmind in gunoi:au imprastiat pretioasele farimituri. Copiii din sat au fost atrasi de pietrelecolorate, Ie-au cules si Ie-au dus, pentru joaca, la casele parinrilor lor.Din acest moment s-au raspindit in localitate tot felul de zvonuridespre miraculoasa descoperire si despre fabuloasa ei valoare. Arendasulmosiei din Pietroasa, pe care descoperitorii erau clacasi, cautind satraga si el un profit, i-a amenintat pe tarani ca-i denunta, Ca sa-l imbu-neze, acestia i-au dat un vas cu pierre incrustate pe care l-au cerutinapoi de 1a antreprenor. Ei au incercat sa-l convinga d. n-au gasitdecit doua obiecte, dar arendasul nu i-a crezut si a trecut la trata-tive directe cu Verusi, de la care a mai obtinut un colan de aur sis >o suma de bani. Curind dupa aceea, cuprins de regretul d nu a obrinurmai mult, arend asul i-a pirit pe descoperitori 1 a episcopia din Buzan,pe a carei proprietate se facuse descoperirea. Intre timp, Verusi a ascunstezaurul, ingropindu-l din nou in pamint, in doua locuri din apropiereapodului de peste Cilnau, la constructia caruia lucra.

Cam in aceeasi vreme au fost incunostiintate, in sfirsit, si autoritarile.Ministerul de interne a dispus 0 ancheta severa la fata locu1ui. Taranii~i tori complicii lor au fost arestati. Cercetarile au fost mult ingreunatede diferitele declaratii mincinoase ale lui Verusi, care cauta sa inducain eroare pe anchetatori si sa minimalizeze valoarea tezaurului. Numaidatorita interceptarii unei scrisori adresate unui complice al sau, Verusia fost silit sa declare unde ascunsese tezaurul. Atunci, anchetatorii augasit, in gropile de pe malul Cilnaului, noua dintre piesele tezaurului.Aeestea, impreuna cu cele amintite mai sus - una uitata in pod sidoua date arendasului - reprezinta, in total, 12 obiecte, tot ce s-a pututrecupera in urma cercetarilor. Cu toate ca exista banuiala legitima ditezaurul fusese mult mai mare, nici 0 alta piesa n-a mai fost gasid.Este probabil ca ele sa fi luat drumul topitoriei,

Proeesul care a urmat s-a judecat in 1839. Cei doi tarani, care facuseraintimplator descoperirea 9 i care nu purtau alta vina dedt ignoranta, au

9


9/93

murit in inchisoare, inainte de sfirsitul procesului. Senti nta s-a pronuntain septernbrie 1839, in favoarea lui Verusi, care, desi vinovat, a fost ...achitat. Banii cu care acesta cumparase tezaurul, fiind sustrasi din fondulavansat de stat pentru construirea podului de peste Cilnau, au trebuitsa fie restituiti de cei ce iiprimisera ; numai delapidatorul a scapat depedeapsa. Acesta a mai trait multa vreme dupa aceea, ajungind antre-prenor mare si cu 0 buna stare materiala.

Nu se pot gasi cuvinte destul de aspre pentru a infiera cinica mco-rectitudine, perversa incalcare a legilor si crima de a distruge tezaureartrstice de neinlocuir, pe care le-a savirsit Verusi, Fe de alta parte,sentinta pronuntata de eurtea criminala ramine un document trist,caracteristic pentru moravurile eorupte ale unei societati feudale pecale de descompunere, care exista in tara noastra aeum mai bine deun veac.

Cele 12 piese salvate din tezaur au fost depuse in 1842 la CalegiulSf. Sava din Bucuresti, unde se aHa 0 colectie de obiecte vechi, careva constitui baza Muzeului National de Antichitati ce avea sa se infiin-,teze mai tirziu, Cu acest prilej, tezaurul a fost cintarit, constatindu-segreutatea sa totala de 18,7975 kg.

Dupa tehnica lor, obiectele tezaurului se deosebesc in doua grupe:unele lucrate numai din aur ~i altele din aur incrustat cu pietre 1 sticlecolorate. Din prima grupa fae parte: 1 - un vas decorat in interiorcu figuri in relief (patera); 2 - un taler mare; 3 - 0cana inalta ; 4 - uncolan simplu ; 5 - un colan eu inscriptie gravata. in grupa a douase cuprind: 6 - un vas octogonal, cu toarte zoomorfe; 7 - un vasdodecagonal, tot cu toarte zoomorfe; 8 - un colan lat; 9 - 0 fibulamare in forma de pasare ; 10-11 - doua fibule, in forma depasari cu gitul lung, legate intre ele printr-un lantisor ; 12 - 0fibula mid.

Reconstituirea adevarului privitor la numarul total al pieselor desco-perite s-a facut pe baza marturiilor depuse la proces. Dintre toate,10


10/93

acelea ale celor doi tarani care facusera descoperirea s-au dovedita fi fost cele mai complete si mai sincere, deci si cele mai apropiate deadevar. In declaratie, ei au enumerat ~i descris 22 de obiecte printrecare se numara cele 12 piese salvate, rnentionate rnai sus, precum ~iurrnatoarele 10 obiecte pierdute: 1 - un colan simplu; 2 - un colancu inscriptie ; 3 - un colan mai gros la mijlocsi cu capetele subtiate ;4 ~i 5 - doua colane impodobite cu pietre incrustate; 6 - 0 fibulamica; 7 - 0 patera simpla ; 8 - 0 cana inalta ; 9 si 10 - doua bratariimpodobite cu pietre. Dintre acestea, cinci erau lucrate nurnai din aur,iar restul erau incrustate cu pietre colorate.

Din punctul de vedere al destinatiei lor, in inrregul tezaur eraudeci sapte vase mari (un taler, doua patere, doua cani, doua vase cu citedoua toarte) si 15 obiecte de podoabe, intre care opt colane, douabratari si cinci fibule.,

Pietrele pretioase, cit ~i placile de sticla cu care erau impodobiteobiecte1e au sarit mai toate din loeul lor cind au fost lovite cu toporulde Verusi si in majoritate s-au pierdut. Unele, cele mai mari, au foststtinse de el, iar cele1alte s-au risipit inainte ca tezaurul sa ajunga lamuzeu.

Numele de "Clo~ca cu puii de aur", sub care e cunoscut tezaurulin public, a fost creat si apoi popularizat de eontemporanii procesului,care au adoptat expresia plastics, dar neexacta, dintr-una din declaratii,in care fibula mare era asernanata cu ,,0 gaina", iar fibule1e micicu "puii ei". Fibule1e au, intr-adevar, forme de pasari, dar nu de gali-nacee domestiee.o imagine a un ora dintre piese1e din tezaur, a~a cum aratau in 1838,ni s-a pastrat intr-un desen executat de pictorul 1.' Negulid (fig. 5)In acest desen figureaza eolanul cu inscriptie, care ulterior, dupa cumvorn vedea, a fost rau deteriorat,

In 1867, tezaurul a fost expus la Expozitia Universala de laParis.

11


11/93

Cu aceasta ocazie, obicctele au fost restaurate artistic de un bijutier ~iIi s-a construit 0 vitrina speciala, Vitrina era cuprinsa intr-o cas eta defier, cubics, din care, cu ajutorul unui mecanism, putea fi ridicata, sprea fi expusa, si coborita, spre a fi incuiata.

In anul urmator, tezaurul a fost dus la Londra si expus timp de9ase luni la Muzeul South-Kensington. Aici, pretioasele obiecte au fostfotografiate, iar unora dintre ele li s-au faeut copii galvanoplastice.Fotografiile, publieate 1 a Londra intr-un album, cuprinzlnd 0 deserierearnanuntita a tezaurului, sint singurele marturii de cum aratau obiecteledupa restaurarea de 1a Paris.

Dupa ce, in 1872, tezaurul a mai fost prezentat 9 1 la ExpozitiaUniversala de la Viena, a fost readus la Bucuresti si expus in vitrinasa speciala la Muzeul National de Antichitati, atunci instalat la parterularipei de vest a Universitatii. Etajul acestei cladiri, azi darimata, eraocupat de Senat.

Citiva ani mai tirxiu, in 1875, tezaurul avea sa sufere pentru a douaoara grave deteriorari. Personalul muzeului, desi avea sarcina de ainchide vitrina in fiecare seara, nu efectua regulat 9i constiinciosaceasta operatic 91adeseori tezaurul raminea 9i in timpul noptii in afaracasetei sale. Un tinar, profitind de aceasta neglijenta, si-a pus in aplieareplanul fantastic, de a fura "Clog ea cu puii de aur ", Intr-o noapte deiarna, eu viseol, el s-a furisat in sala biblioteeii din localul Senatului,situata chiar deasupra salii in care era expus tezaurul 9i printr-o gaudfacuta in podea a patruns In sala de jos. Vitrina fiind ridicata, duaca-torul i-a demontat U90r peretii de sticla 9i a seos prerioasele obiecte.Apoi le-a farimat si turtit, indesindu-Ie iritr-un sac improvizat dinpropriile lui rufe, iar cu ajutorul unei fringhii, a iesit pe gaura pe careintrase. Zgomotul produs de toare aceste operatii, fiind acoperit devuietul viseolului, n-a fost auzit de paznicii de la intrarea rnuzeului,Iesit in strada, pe 0 u~a dosnica, hotul a fost silit sa arunce una dinpiesele furate, neputind sa le duca pe toate. A doua zi de dimineata,

12


12/93

,

I,

Eiti e . . tee.:!Centr.:.la r C':ionaIA" V . A I U f l E C J I A "

. f v . v , v d v d ~ c _~ G ~L ~ T rplesa a ost gaslta rn zapa a e catre un prOlesor, care vare-anh ersitate pentru a-si tine cursul si care a recunoscut-o imediat ca apartinindtezaurului, ceea ce l-a determinat sa dea alarma. Dupa intense cercetariautoritatile au descoperit la un bijutier, complice al hotului, colanulcu inscriptia, farimat pentru a fi topit. Restul obiectelor au fast gasite,oribil mutilate, ascunse intr-un pian, in camera delincventului,

Restaurarea tezaurului.dupa a doua deteriorare, a fost mult maidificila. Ea a fost executata in 1884 de un giuvaergiu, tehnician alMuzeului din Berlin, dar nu s-a mai putut reda obiectelor aspectullor initial de acuratete si netezime. Cu acest prilej, s-au facut copiilegalvanoplastice ale tuturor obiectelor, copii expuse astazi la MuzeulNational de Antichitati din Bucuresti., ,

Zbuciumata istorie a tezaurului de la Pietroasa nu se opreste aicr,dar, din fericire, evenimentele care au urmat, nu au mai avut efectenefaste asupra lui. Dintre acestea, mai irnportanta este lung a calatoriepe care a facut-o, in 1916, cind, pentru a fi ferit de primejdiile razboiului,a fost evacuat in Rusia. Tezaurul a revenit in tad in 1956, in urmahotaririi Consiliului de Ministri al U.R.S.S., care a transferat Rornanieiintregul lot de valori artistice, evacuat cu patruzeci de ani in urma.

3 .MONOGRAFIA LUI ALEXANDRU ODOBESCU

Printre cercetatorii care s-au straduit sa val orifice stiintific tezaurulde la Pietroasa, locul de frunte Il detine invatatul si scriitorul roman, "Alexandru Odobescu. Urmind, in tirierete, cursurile unor mari profesoride la Paris, el Isi insusise 0cunoastere terneinica a limbilor clasice ~i

, 13, , .


13/93

o vasta eruditie arheologid. Dar preocuparile lui din acea vreme sefixascra mai ales asupra monumentelor de arta feudala, din studiul caroraprovin si eruditele descrieri din nuvelele lui istorice. Abia in 1861, inurma unei vizite facute Inrimplator la Pietroasa, s-a simtit atras in moddeosebit de tezaurul pe care ani de zile 11vazuse expus la ColegiulSf. Sava, dar nu-i inspirase pina atunci, precum el singur rnarturiseste,dedt "un sentiment de vaga curiozitate si admiratie". In noua sa preo-cupare, determinant a fost contactul pe care tocmai atunci 11luasecu profesorul german de 1a Liceul National din Bucuresti, RudolfNeumeister. Acesta studia de mai multa vreme tezaurul si isi indrep-tase cercetarile mai ales in doua directii, una privind inscriptia de pecolan, iar alta consultarea textelor antice, EI punea aceste obiectein legatud cu importante momente din istoria universala a secoluluial IV -Iea, anume cu trecerea prin tara noastra a vizigotilor, si concludeaca tezaurul a apartinut sefului lor, Athanarih. Aceste concluzii au fostexpuse in dteva mid articole publicate in Germania fad sa fi fostcuprinse vreodata intr-o lucrare mai mare.

Cu entuziasmul virstei de 27 de ani, cit avea pe atunci, Odobescus-a hotarit sa scrie un amplu studiu arheologic despre tezaur, bazat pe 0analiza stiintifica scrupuloasa, demn de originalitatea si bogatia mate-riala pe care 0 reprezenta descoperirea de la Pietroasa. Sarcina pe caresi-a luat-o pornind, in arheologie, pe un drum ind nestrabatut de niciun roman, era atit de mare, inch a trebuit sa-i inchine toata viata.

Rezultatul indelungatei sale munci s-a concretizat in monumen-tala monografie Le tresor de Pitrossa, etude sur i 'orfeurerie antique,tiparita in anii 1889-1900, in trei volume, la Paris ~i 1a Leipzig, intr-unin folio luxos, cu planse cromolitografiate si heliogravate dupa deseneleexecutate de pietorul H. Trenk (fig. 4). Cind Odobescu a ineetat dinviata, aparuse abia volumul 1. Restul a fost publicat, dupa ciornele ~inote1e sumare lasate de autor, fad adausuri sau schimbari, de unde arezultat lipsa de proportii dintre cele trei tomuri.14


14/93

Lucrarea de tine un loc de frunte in literatura arheologica unrver-sala. Dad, acumularea, citeodata exagerata, a materialului comparativ~i unele digresiuni prea vaste dauneaza planului general al lucrarii, inschimb prezentarea materialului este exemplara, iar concluziile auto-rului ramin pina azi in centrul discutiilor. Desi luerarea este scrisa infrantuzeste, stilul elegant al expunerii lasa sa transpara inaltclc insusiriliterare ale lui Odobeseu.

Toata Iiteratura care privea tezaurul de la Pietroasa, pina La dataredactarii primului volum al lui Odobescu, este citata sau discuratade eL Dupa aceasta data, n-a mai aparut nimic special cu privire latezaur, dar monografia a fost mentionata adesea in diferite lucrari desinteza. Despre inscriptia de pe colan s-a seris mai mult, aceasta deve-nind 0 problema pasionanta a filologilor germani~ti.

Imprejurarea ca timp de patruzeci de ani, tezaurul, nefiindexpus, n-a mai stat 1a Indemina invatatilor, a fost desigur 0 piedicapentru aparitia unor noi studii, posibile in lumina descoperirilor dinsecolul nostru. Monografia lui Odobescu a rarnas pina azi lucrareade baza asupra tezaurului, fara ca sa se fi adus principalelor sale punctede vedere obieetiuni esentiale si indiscutabile.J J J

4 .DESCRIEREA TEZAURULUI

Tezaurul de la Pietroasa a fost, in momentul descoperirii sale, eelmai mare din lume, continind 0 considerabila eantitate de metal pretios.Numai cele 1 2 piese pastrate cintaresc peste 18 kg de aur. Greutatea

15


15/93

totala, insa, trebuie sa fi fost aproape dubla. Aurul din care au fostlucrate aceste piese este din eel mai curat, prezentind un titlu de peste 20de carate. Nu toate obiectele au fost facute din acelasi auf. De pilda,se constata cu ochiul libel' ca aurul din fibula cea mare este mai roscatdedt al celorlalte piese. Desigur, analizele ce se VOl' efectua pe viitorcu mijloacele tehnice moderne VOl' furniza date mai precise despreaceste deosebiri spre a se putea determina diferitele locuri de prove-nienta ale aurului.

Stirn din declaratiile descoperitorilor, ca, in afara de vaselesi podoabele enumerate de ei, nu s-au gasit alte obiecte, ca depilda arrne, monede, vase de lut, cum se intilnesc destul de desin tezaure. De asemenea se observa ca printre podoabe lipsesc aceleacare, dupa marirne, ar putea fi considerate ca purtate de femei.Chiar printre obiectele disparute, dupa cum reiese din descrieriletaranilor, nu erau dedt piese din aceleasi categorii cu cele pastrate.De aceea se poate conclude c a . prezenta in tezaur numai a vaselorsi podoabelor nu este intirnplatoare, asa cum ar fi acumulareaun or obiecte eterogene constituind 0 prada de razboi, ci mai degrabae verba de avutul pe care un rege sau un mare preot 11fo-losea in anume imprejurari, la mari ospete sau solemnitati decaracter religios. Colanul cu inscriptia de semnificarie sacra pledeazain acest sens.

In determinarea istorica a tezaurului colanul are rolul eel mai hota-ritor, Inscriptia sa runica a impus de la inceput limitarea cercetarilorla domeniul populatiilor germanice din epoca migratiilor, perrnitindchiar deductia ca intregul complex de obiecte a apartinut unuirege got!c.

Faima si autoritatea regelui erau strins legate de posesiunea tezau-rului sacru. Acest 1'01a1 tezaurelor 1a neamurile germanice este atestatde rraditia pastrata in 1egendele lor eroice, de exemplu in "CinteculNibe1ungilor" .16


16/93

1. Pat era c u fig uri. Dintre toate vasele din tezaur pateraeste singura care a scapat mai putin avariata, Ea are 0 forma concava, cudiametrul de 0,257 m si 0 inaltime de 0,075 m si se sprijina pe 0 micabaza inelara (fig. 6 si 7). in centrul vasului, putin ridicat in interior,era fixata 0statueta care depaseste inaltimea vasului cu 0,037 m. Aceastafigurina centrala este astazi desprinsa de vas, fiind rupta din locul eide catre eei care au deteriorat tezaurul dupa descoperire. Peretii patereis.int alcatuiti din doua placi unite printr-o sudura pe margine, placaexterioara fiind neteda, iar cea interioara acoperita de un bogat decorin relief.

Figurina central a , modelata in ronde-bosse, reprezinta 0femeie sezindpe un tron (fig. 8 -10). Tronul, rotund si fad speteaza, marginit si sus9i jos prin cite un briu rasucit, e impodobit cu 0 coarda de vita cufrunze 9i ciorchini. in jurul lui, pe fundul vasului, se desfasoara 0 friza

>ingusta, Statueta centrala 91 figurile de pe aceasta friza au fost luerateseparat si aplicate prin sudura pe vas. Restul decorului este executatin tehnica de ciocanire in relief (at! repousse ), 0 zona lad, cu prinsaintre doua briuri rasucite, este acoperita de un 91r de figuri umane,in atitudini diferite (fig. 11).

Intre briul superior si margine a vasului, subliniata de doua benzi,una simpla si alta perlata, se desfasoara un ornament ingust din coardede vita cu frunze si ciorchini, dintre care, ici 91 colo, unele atirnapeste - sau pe sub - briul rasucit, trccind in zona. cu figuri. Aici,mesterul aurar a rezolvat, cu destula arta, distribuirea figurilor intr-ofriza continua, circulara, Dispuse la distanre oarecum egale, trei personajesezind despart in trei grupe celelalte figuri reprezentate in picioare. Prinaceasta repartizare si prin variatia armonioasa a gesturilor fiecarei figuri,scena, crutata de monotonia unei simple insiruiri, prezinta 0 elegantade cornpozitie, amintind cele mai bune traditii ale artei greco-romane.

Prima interpretare a figurilor de pe patera de 1 a Pietroasa apartinelui Ch. de Linas. El identifica personajele din friza cu divinitati din

1 7


17/93

Walhalla germanidi, adunate intr-o procesiune in jurul batrinei ]ordh,sau Herta CTarina Mama), reprezentata prin figurina din eentrul vasului.

,AI. Odobescu, fiind in linii generale de aceeasi parere, citeaza inluerarea sa textul in extenso publicat in 1868 de Ch. de Linas, pastrind 0rezerva in ee privesre preciziunile identificarilor. Reproducem din operalui Odobeseu acesre identiricari ale divinitatilor eu semnul de intrebarepe care el insusi l-a pus la fiecare caz. In reproducerile pe eare Ie dam infig. 13-19, A-P,nr.l de Ia Odobescu corespunde cu IiteraNnr. 1,iar ordinea continua spre dreapta: Nr. 1 (N), Aegir, zeuI apelor sauNeptunul gotic (?); nr. 2 (0), zeul gotic Fosite (?); nr. 3 (P), zeuI Tyr sauMarte la goti (?); nr.4 (A), zeita Urda, una dintre cele trei Norm sanParce gotice (?); nr. 5 (B), zeita Verdandri, a doua Norna (?); nr. 6 (C),zeita Sku/dra, a treia Norna (?); nr. 7 (D), zeul Soeter sau Saturn gotic(?); nr. 8 (E), zeita Frrya sau Venera gotica (?); nr. 9 (F), zeul Odin sauMereur al germanilor dupa Tacit (??); nr. 10 (G), zeul Thor sau Vulcangotic (?); nr. 11 (H), zeira Hela sau zeita Mortii j P): nr. 12 (1), unuldintre zeii Aid, Dioscurii germanici, Castor (?); nr. 13 (]), al doileadintre zeii Alci, Pollux (?); nr. 14 (K), zeul Freyr sau zeul Pacii si alAbundentei la goti (?); nr. 15 (L), zeita Ostara sau zeita Primaverii lagoti (?); nr .. 16 (lvI) , zeul Balder sau Apollon gotie (?). In continuare,Odobescu respinge, pe buna dreptate, 0a doua interpretare, ernisa dupa20 de ani de Ch. de Linas, dupa care scena de pe patera ar repre-zenta proeesiunea costumata a unui thiasos isiae, in jurul "Zeitei Marne"(Dea Mater). Dupa aeeste interpretari, altele n-au mai fost emise, Ceicare s-au ocupat cu aceasta problema au adoptat in linii generaleidentifiearea prima, fad a intra in amanunte, vazind in reprezentarilede pe patera, ea si Odobescu, eoncretizarea, in forme clasice, a uneicoriceptii religioase straine, probabil germaniee.

Trednd la analiza figurilor de pe patera, observam ca statueta een-trala, imagine a unei divinitati feminine, sezind pe tron si tinind cuambele miini un vas tronconic, se bucura de 0pozitie dorninanta fata

18


18/93

de figurile reprezentate numai in relief, in jurul ei. Ea poarta 0 camasalunga, fad mineci, incinsa pe talie. Parul ei, pieptanat cu carate la mijloc,formeaza in jurul capului un ruIou, terrninat la spate cu un coco Atitu-dinea ~i gestul ei i~i gas esc analogii in reprezentari, din epoci diferite,ale "Marei Zeite", "Mama ZeiIor" sau "Tarina Mama", corespunzindunui concept stravechi, provenind inca din neolitic, pretutindeni inlegatura eu cultul rodirii ~i al abundentei. Astfel, de exemplu, in perioadaclasica, ilintilnim sub numele de Ge sau Gea la gred, Terra Mater laromani, Cybe!e la frigieni. Tacit, in cartea sa "Des pre originea ~i taragermanilor", spune intr-un loc ca unele neamuri germanice se inchinau"Mamei Zeilor" (Mater Deum), iar in alt capitol, despre alte nearnuri,ca adorau pe Zeita Nerthus, adica "Tarina Mama". $i un nume si cela-lalt se refera de fapt la aceeasi divinitare a pamintului 9i a rodirii,adorata intr-un fel sau in altul. Este probabil ea figurina de pe paterasa infatiseze aceasta divinitate, al carei cult era atit de raspindit si devariat.

in mica Iriza ingusta (fig. 12), care inconjura tronul divinitatiicentrale, se desfasoara 0 scena alcatuita dintr-o figura umana culcata,patru animale domestice, greu de determinat, si doua carnasiere: unleu ~i 0 panted. Scena poate fi interpretad in sensul c a , sub protectiazeitei de pe tron, prosperitatea 9i Iinistea turmei ~l a pastorului esteasigurata,

Urmeaza cele 16 figuri in relief dispuse circular pe vas.A, B 9i C - Grup de trei divinitati feminine (fig. 13): cea din

mijloc asezata pe un tron cu speteaza, celelalte stind in picioare. Toatetrei sinr imbracate dupa moda romana din epoca irnperiala. Ele poartacama9i lungi, incinse eu un cordon, iar pe deasupra cite 0 mantie. Divini-tatea de pe tron tine intr-o mini un sceptru, iar in cealalta un obiectce seamana cu un foarfece deschis. Cea din dreapta ei tine in rniiniun cosulet si 0 patera, iar cea din stinga 0 faclie .. in mitologia romana,divinitati feminine, formind un grup de trei, erau Parcele (Parcae,

19


19/93

grece~te Moirai), zeitele implacabile care hotarau destinul oamenilor.~i la neamurile germanice si la celti exista un cult pentru 0 asemeneatreime ferninina, Caracterul divinitatilor respective era, insa, diferit:binefacator si protector. De aceste divinitati, numite in limba latinaMaironae, care de asernenea poarta cosuri si vase, depindeau belsugulholdelor ~iprosperitatea padurilor. Reprezentarea lor plastid s-a realizatin provinciile romane de la Rin sub influenta artei romane. Credernca pentru interpretarea grupului de pe patera, acestea ofera analogiacea mai apropiata,

D - Divinitate masculina infati~ata cu barba si mustati ~i cu parulcazind in plete pe spate (fig. 14). 0 mantie, drapata pe un umar, iiinveleste corpul, lasind torsul gol. In mina dreapta tine un obiect,pentru care, dupa aspect, se pot propune apropieri foarte diferite. Sepoate ca artistul sa fi inrentionat sa reprezinte 0 coroana, un strophiumsau 0 prastie. In afara de infa~i~area generala, care corespunde cu aceeaa unei divinitati, nimic nu ne indreptateste sa recunoastem, in aceastaJ -" ,figura, caracterele precise ale unui zeu greco-roman ~i cu atit mai greuale unuia germanic. E posibil ca rolul acestui personaj s a fie in legaturacu al figurii urrnatoare.

E - Divinitate ferninina purt.ind pe umeri un sal cu franjuri, carese stringe intr-un nod pe piept (fig. 14). in rest, imbracarnintea constadintr-o dma~a lunga, peste care poarta mantia. Parul, pieptanat cucarate, cade in bucle lungi peste umeri, pe crestetul capului se observao podoaba ca un coco In mina stinga, zeita tine cornul abundentei, iarcu dreapta ridica, deasupra capului diviniratii alaturate, D, un obiectce searnana cu 0 bagheta putin curbata, Amanuntele specifice din portulacestei divinitati fac parte din semnele distinctive ale zeitei Isis. Cultulacestei divinitati egiptene era foarte raspindit in imperiul roman, hisfiind adorata 9 1 in forme variate de sincretism cu alte divinitati greco-romane, ca Afrodita, Demeter, Hera, Tycbe-Fortuna si altele. De aceea,in reprezentarile plastice, ea intrunea atributele tuturor acestor divini-20


20/93

tati. La Egura divinitatii de pe patera e yorba, desigur, de 0 asirnilarerornana a unei zcite care prezenta unele probabile analogii cu Isis-Fortuna. In acelasi mod trebuie sa intelegem ~i relata rea lui Tacit, cindspune d 0 parte din suebi "adue jertfa Isidei". In ce priveste gestulde protectie sau de eonsacrare, pe care divinitatea de pe friza il facefa~a de figura masculina din dreapta ei, sensu] sau ne scapa cudesavirsire.

F - Divinitate masculina (fig. 14), imberba, cu un vesrninrsimilar cu al figurei D. Este reprezentata cu un eoe pe crestetul capului,cu colan la git si eu bratara pe brat. Intr-o mina tine un cadueeu, iarin cealalta un obieet sernanind cu 0 foaie de palmier, avind aparenraunui virf de lance exagerat. Prezenta caduceului, in rnina figurii de pepatera, ne arata ca aceasta reprezinra 0 divinitate asimilata eu Mereur.Or, stim d acesta este cazul cu Wodan al germanilor. Despre atributelelui Wodan, principalul zeu germanic, se stiu foarte putine arnanunte,dar despre zeul corespunzator din mitologia scandinava, Odin, informa-tiile din legende sinr mai bogate. Astfel se spune ea Odin, zeu al razbo-iului, poseda 0 lance de fier, eu puteri supranaturale datorite runeloree erau gravate pe ea. Credem deci ca, in miinile divinitatii depe patera, alaturi de caduceu, prezenta unei lanci de proportiineobisnuite ar fi 0 dovada in plus in sensul unei identificariposibile cu Wodan.

G - Divinitate masculina, cu trunchiul gol, stind pe capul unuranimal cu aspect de cal (fig. 15). Zeul este infatiat eu barba 1mustati, purtind pe cap 0cununa, Corpul, masiv 9i muschulos, suge-reaza 0deosebita forta fizid. In mina dreapta tine un buzdugan, iarin stinga un corn al abundenrei.

Vigoarea fizica ce respira din aceasta figura, ca si buzduganul dinmina sa dreapta, ne face sa ne gindim la 0 divinitate germanid imagi-nata cu asemenea insusiri, pe care Tacit 0 asernuieste cu Hereule. Esteyorba de Donar, corespunzator lui Thor la scandinavi, zeul trasnetelor,

2]


21/93

voinic inchipuit cu barba, binefacator pentru recolte prin ploile cu careinsotea tunetele.

H - Divinitate feminina, prezentind 0 exceprie intre toate figurilefeminine de pe friza prin infa~i~area ei cu trunchiul gol (fig. 15).Este pieptanata cu buele lungi ce cad pe umeri ~i cu un coc pe cre~-tetul capului, impodobit cu dona aripioare, In mina stinga tine 0 patera.In repertoriul mitologiei romane, aripioarele ~i buelele erau atributeale zcitei Isis. Nu putem insa deduce de care divinitate germanid arputea fi yorba aici.I, ] - Grup de doua divinitati masculine, privind una la alta,infati~ate prin doi tineri imberbi, goi, doar cu 0hlamida pe spate

(fig. 16). Primul tine in mina dreapta un bici, al doilea, intr-o minaun bici ~i in cealalta 0 faclie. Este yorba de divinitati gemene, al carorcult il practicau multe popoare antice. Grecii si romanii, de pilda, Iiaveau pe Castor ~i Pollux, zeii Dioscuri, intotdeauna insotiti de cai,iar germanii pe zeii numiri Alci, dupa cum aflam de la Tacit, care Ii~i asirnileaza cu Dioscurii. Ipoteza ca figurile de pe patera ar repre-zenta pe acesti zei gemeni, care la toate popoarele indoeuropene erauinterpretati ca Fii Soarelui, sub forma de zei calareti, are insprijin bicele ~i faclia, atribute distinctive in legatura cu rolul lormitologic.

K - Tinar imberb, cu trunchiul gol, purtind un scurt vesmintpeste solduri si 0 hlamida pe spate (fig. 17). Are parul pieptanat insus, cu un coc in parte a stinga. Din pozitia picioarelor reiese ca estereprezentat: in mers, tinind intr-o mina 0 faclie, iar in cealalta un cosplin cu fructe. Se deosebeste de figurile de divinitati descrise pina aiciprin atitudine ~i imbracaminte, aratind mai degraba a acolit cu infati-sare de simplu muritor.L - Femeie imbracata simplu, cu 0 camasa lunga, incinsa la mijloc

(fig. 17). Ca si barbatul alaturat, ea este reprezentata in miscare, dudndintr-o mina un cosulet, iar in cealalta 0patera. Infati~area ei, intocmai22


22/93

ca sia barbatului, se deosebeste de a divinitatilor descrise, parind a fi 0slujitoare a lor.

M - Divinitate masculina, stind jos (fig. 18). Este infati~ataca un tinar imberb, drapat in mantie, Iasind sa se vada torsul goL Pegenunchi sprijina 0 lira, iar in rnina dreapta tine un plectrum, pentru alovi in coardele instrumentului. La picioarele lui sra culcat un grifon.Nu e greu sa recunoastern in aceasta figura tipul lui Apollon, divini-tatea greco-romana, cu atributul lui muzical obisnuir si cu grifonulcare ii era consacrat. Legenda spune ca grifonul 11 purta calare inrnisterioasele dlatorii pe care le facea la Hyperboreii din indepiirtateregiuni nordice. Este foarte probabil ca mesterul paterei a inteles saredea, prin acest tip allui ApoHon Ryperboreul, 0 divinitate germanicaInchipuita cu insusiri asemanatoare. Observarn ca figura lui depasestein proportii pe toate celelalte .. Faptul se poate explica printr-o neinde-minare a artistului, care nu a repartizat in chip egal spatiile pentrufigurile ce urma sa reprezinte, sau prin importanta pe care a dat-oacestei divinitati, deosebind-o de toate celelalte din friza prin dirnen-siuni. In acest din urma caz, substratul mitologic neramine necunoscut.N-Barbat cu mustati ~i barba, purtind parul pieptanat in sussi strins pe frunte, in trei cocuri (fig. 19). Imbracamintea lui constadin niste pantaloni lungi si 0 haina cu mineci, ca 0 tunica scurta,ajustata, incinsa cu un cordon. Raina pare a fi confectionata dintr-unmaterial deosebit, ceea ce este indicat, pe patera, prin siruri de patra-rele gravate. Regularitatea lor si aspectul neted si rigid al acestuivesrninr ne face sa ne gindim la 0 carnasa de zale, fermata din placute,ca solzii. Pe spatele acestui personaj flutura 0 hlamida, ca ~i la altibarbati de pe friza. Atitudinea lui arata miscare, El tine 1ntr-o mina,probabil, un arc destins si in cealalta un obiect greu de definit, poate 0prastie, Vedem di imbracamintea acestui barb at este total deosebitade a celorlalti. Nu e probabil ca artistul sa fi reprezentat prin aceastafigura 0 divinitate, deoarece am vazut d. in toate cazurile precedente,

23


23/93

el s-a folosit de tipurile repertoriului roman. Aici, el a incercat sa infa-tiseze un personaj real, un razboinic, poate un rege,redea cit mai veridic aspectul individual.o - Copil infati~at gol, purdnd doar 0 hlamida

caruia a tinut sa-i

pe spate (f1g. 19).Parul lui este piepranat in sus ~istrins intr-un coc pe frunte, ca la perso-najele adulte. De altfel, numai statura lui pitid ne indeamna sa-l socotimcopil. Face acelasi gest de miscare ca figura precedents. Pe cap duceun co~ dreptunghiular, pe care il sprijina cu mina dreapta, iar in minasdnga tine 0ramura de palmier. Poate n-am pa~i prea mult in dome-niul ipotezelor dad am vedea in aceasta f1gura de pe patera unul dintregeniile pitice, care, in legendele germane, sint aratati ca faceau, in chipmiraculos, munci importante pentru zei ~i pentru oameni.

P - Barbat tinar (f1g. 19), in totul asernanator, ca vesrninte ~iatitudine, cu eel de la figura K. Ca ~i acela, tine 0 faclie in rninastinga, iar in dreapta, ceva asernanator unui snop sau unui fruct oriental.Acest tinar, ca si eel de la figura K, nu se incadreaza printre divinitati~iputem sa-l socotim, mai degraba, un acolit allor. La figurile pe carele banuim a reprezenta acoliti cu chip de muritori, pieptanatura cu cocpe frunte ne arninteste 0 particularitate germanid relatata de Tacit,anume suvita innodata (nodus) pe care 0 purtau cu deosebire suebii.Aceasta ar f inca un element real, de care mesterul aurar a tinut seama inredarea personajelor. De asemenea si reprezentarea barbatilor cutrunchiul gol si cu hlamida aminteste tot 0 trasatura caracteristica acostumului germanic.

Printre figurile reprezentate pe friza, apar, ca elemente de peisaj,citiva arbori, aratind d scena se petrece in mijlocul naturii, poate inpadure. Aceasta ne duce cu gindulla stirea, relatata de Tacit, c a dumbra-vile si padurile erau locuri de inchinare ale neamurilor germanice.Unul dintre pomi este infatisat plin cu fructe. J udecind dupa aspectullor exotic, modelele folosite de artist pentru fructe trebuie sa fi fostde origine orientala.24


24/93

Pe speteaza tronului de la personajul B, pe faclia din mina zeuluigemen ] ~i pe umarul tinarului P sta cite un corb, in credinteleantieilor, aeeste pasari aveau un rol insemnat. La triburile germanicedin Scandinavia, corbii erau considerati ca devotati lui Odin (echiva-lentul lui Wodan) si ii aduceau stiri despre tot ce se petrecea pelume. In acest fel trebuie sa intelegem prezenta lor in adunarea de divi-nitati german ice de pe friza ..

La picioarele personajului insemnat cu litera N, in spatele sau, efigurat un peste, al carui rost nu ne apare clar. Plednd de la acestsimbol, Odobeseu ~i De Linas au .incercat sa identifice personajul cuzeul Aegir, un fel de Neptun germanic, ceea ce nu ni se pare plauzibil,deoarece personajul, infatisat ca un muritor, sub aspectul unui razboinicinzauat, n-are nimic din aparenta unci divinitati si nimic din atributelespeciale ale lui Neptun.

Revenind la interpretarea intregii scene de pe patera, constatarnca cele 16 figuri dispuse circular pe friza nu sint legate iritre eleprintr-o actiune comuna sau printr-o anumita ordine, Fata de statuetacentrala, zece dintre divinitati, in atitudini solemne, sint grupate inspatele ei, pe dnd divinitatea asemanatoare cu Apollon, de proporriimai mari, este asezata in fata ei, avind la dreapta si la stinga barbatisi femei infatisari in miscare. Tot ce putem presupune, in legatur:1cu aceasta scena, este ca zeii si acolitii sint reuniti in jurul"Tarinei Marne" pentru 0 sarbaroare a fertilitatii ~i a belsugului.Adoratorii si slujitorii acestor divinitati vin in procesiune, adudndvase, co~un cu fructe ~1 fadii. Printre ei se afia ~1 personajul cuhaina de zale.

In toreutica antidi gasim destul de multe exemple de patere cudecorul dispus in interiorul vasului. Patera de la Pietroasa se deose-beste de toate acestea prin subiectul sau, care in forme inspirate dinrepertoriul artei greco-romane, se refers la 0 mitologie germanidi. Dinacest punct de vedere este interesanta apropierea pe care 0 prezinta ell

25


25/93

un vas de argint ell deeorul in relief, gasit in aproplere de Urali, inregiunea Perm, reprezentind divinitati i personagii mongolice redatein forme greeo-romane.

Din punct de vedere artistic, vedem in reprezentarile de pe paterade la Pietroasa, trasaturile caracteristice ale artei clasice, cu deosebirein redarea anatorniei, atitudinilor ~i vesrnintelor, De asemenea, motivuleoardei de vita, de pe marginea vasului, este un ornament freeventfolosit in plastica din epoea imperiala rornana ea friza pentru incadrareaseenelor. Figura centrala, cu capul mare in raport eu trupul, eu frunteaIngusta si ochii holbati i~i gase~te analogii, pentru nerespeetarea propor-tiilor, in defecte1e generale ale sculpturii romane in declin, incepinddin seeolul al IV -lea, ea de pilda in re1iefele de pe areul de triumf allui Galeriu, de la Thesalonie ~i pe arcul lui Constantin de la Roma.Pe de alta parte, caracterul pagin al figurilor arata ca executarea ei nuputea depa~i acest secol, deoarece, curind dupa adoptarea crestinisrnuluica religie oficiala, chipurile divinitatilor pagine nu au mai fast repre-zentate plastic.

Unele amanunte observate in friza ingusta din jurul figurii centrale,ea reprezentarea animalelor ierbivore si carnivore, amintesc prin tipu-rile lor ~i prin tratare repertoriul scito-sarmat al ate1ierelor artistice dineentre1e de pe coasta Marii Negre. E probabil ea patera sa fi fost lucrataintr-unul din aceste orase, la comanda sefului unuia dintre triburilegermanice in migratie, care in secolul al IV-lea stapinea in regiuneaDunarii de Jos. Artistul, strain de obiceiurile ~;icredintele acestora, atrebuit sa reprezinte, pe vasul comandat, 0scena mitologica eu divini-tati pe care nu Ie stia decit din descrieri verbale. De altfe1, popoareleprimitive din Europa nu obisnuiau sa reprezinte divinitatile lor in art aplastics, asa ca artistul aurar, neavind modele, le-a raportat la tipurilestabilite din repertoriul greco-roman, adaugindu-le citeva amanunteprin care a ineercat sa distinga caracterele lor specifice de ale divini-tatilor clasice.

26


26/93

2. T a l e r u 1 . Talerul este piesa cea mai mare ~i mai masiva dintot tezaurul (fig. 20). Cintareste 7,130 kg ~i are un diametru de 0,56 m.Taranii care au descoperit tezaurul au relatat ca, in locul unde l-augasit, toate celelalte piese erau acoperite de aceasta mare tava. Dupadescoperire, talerul a fost spart de Verusi, cu toporul, in patru bucati,La restaurare, cele patru sferturi au fost unite prin mid discuri de argint,aplicate pe spatele vasului.

Talerul este lucrat dintr-o placa groasa de circa 2 mm, putinconcava ~i se sprijina pe un mic fund inelar. Marginea, lata de aproape5 cm, este rasfrinta in afara. Impresionant prin rnarime si greutate,talerul are un aspect sobru, decorul ocupind numai marginile ~i centrul.Ornamentul de pe margine, u~or reliefat, e format din elemente geome-trice foarte simple (fig. 22). intre doua siruri de bobite semisferice,subliniate de citeva linii drepte, se desfasoara 0linie in zigzag. Coltu-rile pe care le formeaza aceasta linie sint umplute cu hasuri verticale delungimi potrivite locului. 0 nervura fina, cu extremitatile rasucite inspirala, ca un vrej, contureaza grupul de hasuri, introdudnd in acestansamblu geometric 0 diversiune naturalista, in centrul talerului,decorul, tot in mic relief, e format dintr-o rozeta cu petale alungit e,inconjurata de 0banda umpluta cu un fascicol de linii strins ondulate(fig. 21).

Ta1erul, ca si decoru1 sau, a fost modelat prin ciocanire, Decorulastfe1 realizat, au repouss, a fost apoi cizelat, in mod destul de sumar.Urmele ciocanirii au rarnas foarte vizibile pe spatele vasului.Numai sirul de bobite de pe marginea buzei a fost aplicat prinsudura,

in general, fata de cantltatea si valoarea meta1ului pretios folosit,lucrarea e lipsita de finete ~i prezinta un prea reclus interes artistic.Analogii pentru forma vasului sint multe. Autorii antici vorbesc despreasemenea vase cizelate din metale pretioase, care ajung uneori sa fiede dimensiuni ~i greutati considerabile. Majoritatea talerelor cunoscute

27


27/93

sint de argint. S-au gasit ~l exemplare mult mal man dedt cel de laPietroasa, dar nici unul de un aspect similar.

Motivele ornamentale de pe talerul de la Pietroasa sint dintre celecomune, pe care Ie reproduceau mesterii din toate timpurile. Rozetadin centru deriva dintr-o banala forma de traditie clasica, Motivulfoarte ondulat care 0 inconjura poate fi gasit pe obiecte din epocabronzului, dar si pe vase din perioada migratiilor. Zigzagul poate fide asemenea urmarit in decorul din toate perioadele, incepind dinneolitic. Doar motivul delicatelor vrejuri, care insotesc zigzagul, sibobitele semisferice de pe marginea vasului apartin repertoriului romandin epoca imperiala, adoptat apoi ~i de ornamentica popoarelor inmigratie. Alaturi de acestea, aspectul lui de masivitate, corespunzindunui gust prirnitiv, si executia lui destul de sumara sint indicii suficientepentru a-I considera de provenienta locala.

3. Can a. Cana de turnat (oenochoe), inalta de 0,36 m, a fost foartedeteriorata. Restauratorii au fost nevoiti sa uneasca, prin sudura, partilerupte ~i sa readuca, prin ciocanire, corpul vasului la profilul initial.Dupa a doua deteriorare, indreptarea profilului si netezirea peretilornu s-au mai putut realiza atit de bine.

Corpul ovoidal al vasului (fig. 24) se leaga de piciorul scund, pecare se sprijina, printr-o sfera turtita. Un briu, reliefat, marcheaza limitadintre umarul canii ~igir. Gura vasului, in forma de pilnie, are marginearasfrinta orizontal. De aceasta este prinsa, prin nituri, prelungind-ospre toarta, 0placa orizontala ajurata in chip de volute si capete depasari stilizate (fig. 26). Toarta este fermata dintr-o bara simpla,verticala, cu sectiune dreptunghiulara. Partea sa inferioara se subtiazasi se termina cu 0 spirala fixata pe vas printr-un nit. Intre aceasta spiralasi peretele canii, este prinsa 0 mica placa taiata in forma unei foi deacant. Partea de sus a tortii, dupa ce descrie un unghi, este fixatlpe placa ajurata care prelungeste buza vasului, fiind modelata,

28


28/93

Ideasupra acesteia, in chip de cap de pasare, incadrat de douaarrpioare (fig. 25).

Cana are un decor bogat, impartit in zone. Zona centrala, cea mallata, este ocupata de caneluri paralele ~i ondulate (strigiies) executateau repousse. Decorul celorlalte zone este gravat. Motivul ornamentalde baza este asernanator unei foi de acant stilizat (fig. 23). fnaltimeaacestei foi variaza dupa la!imea zonei pe care 0 decoreaza. Uneori, inspatiile ramase libere, incre foile de acant, sint introduse triunghiuri. Siruride triunghiuri, mai rnici, marginesc zonele in partea superioara, pe cindo banda de imbricatii marcheaza baza lor. Asemenea imbricatii sint,gravate ~i pe placa ajurata de la gura vasului. Toate aceste de sene sintexecutate prin linii ~i puncte incizate. Pe marginea piciorului, cit si pebuza vasului, sint sudate bobite semisferice, intocmai ca pe margineatalerului.

In general, decorul de pe cana, spre deosebire de cel de pe taler,este mai bogat i mal variat. Pe cana, in afara de motivele geometricecomune ~1 de strigilele caracteristic romane, apar motive stilizate,vegetale ~i zoomorfe. Motivul foii de acant e obisnuit in ornamenticagreco-romana. Pe vasele de metal din vremea clasica, el esteintotdeauna lucrat in relief- ~i cu infati~area eleganta a liniilor salenaturale. Pe cana de la Pietroasa motivul apare extrem de stilizat, iarexecutia tehnica e departe de traditia atelierelor clasice, amintind deaproape toreurica daco-sarrnata din secolele II-Ii.e.n, Motivul capuluide pasare prezinta un interes deosebit, pentru ca nu are analogii inlumea clasica. In schimb, e atestat in ornamentica popoarelor eura-siatice, din nordul Marii Negre si pina in Siberia si China, inca dinvremuri stravechi. In epoca migratiilor, motivul a fost adoptat maiales de popoarele germanice si s-a raspindit in toate regiunlle prin careacestea au trecut. Acest motiv il regasim si pe fibule.

Forma canii de la Pietroasa ne e cunoscuta din toreutica rornana.Ansamblul si proportiile vasului sint insa diferite. 0 analogie perfecta

29


29/93

ne ofera 0 cana de argint de la Kerci, provenind dintr-o necropoladescoperita in 1904. Chiar daca unele amanunte tehnice si artistice aratao oarecare deosebire fata de vasul de la Pietroasa, este evident ca ambelevase reproduc unul si acelasi tip toreutic. Mai trebuie sa adaugam ca acesttip de cana a fost reprodus si in ceramica civilizatiei Cerneahov-Sintanade Mures, raspindita din stepele nord-pontice pina in tara noastra.Asemenea exemplare s-au constatat in necropola de la Tirg~or ~i inalte localitati. Culoarea ~i luciul lor imita pe acelea ale metalului.Aceasta ceramica este datata la sfirsitul secolului al III -Iea si in secolul> >al IV -Iea, Putem deci conclude ca, la aceasta dati, tipul de cani de metal,din care fac parte vasele de la Pietroasa ~i Kerci, era raspindit in ariadintre aceste Iocalirari.,

4-5. Cup eI pol ig 0n a l e. Inventarul vaselor din tezaurulde la Pietroasa se incheie eu doua cupe poligonale, eu cite doua toartezoomorfe, originale prin forma ~i mai ales prin tehniea in care au fostexecutate. Aeeste vase, a caror splendoare consta din imbinarea aurului,lucrat a jour, eu transparenta pietrelor colorate, au suferit mult de peurma deteriorarilor, Fiind lovite cu toporul, aproape toate pietrele aucazut, iar ramele care formau seheletul vaselor au fost sfarimate sauturtite si, in parte, pierdute.

4. Unul dintre vase, inalt de 0,105 m, este octogonal (fig. 27).Doua rind uri de cite opt panouri ajurate, suprapuse in planuri diferite:unul vertical ~i celalalt oblic, unite prin rame inguste i de asemeneaajurate, alcaruiesc peretii vasului. Fundul vasului este plat, cu optlaturi, si se sprijina pe 0 mica rama, care iisubliniaza eonturul. Celedoua terti sinr modelate in forma de pantere, sprijinite eu picioareledinapoi pe muchia vasului, fermata de intilnirea eelor doua rtnduri depanouri, iar pieioarele din fata pe marginea unor placi orizonrale decu-pate in forma de coada de pasare ~i unite prin nituri de buza vasului.Tehnica lucrului a jour prezinta avantajul de a anula aspectul de masrvi-30


30/93

Ijtate al suprafetelor compacte. Ea scoate in relief motivul ornamental,bazat pe culorile si transparenta pietrelor, metalul constituind numailiniile de contur ale decorului.

Cele doua rinduri de panouri, care forrneaza peretii vasului, cuprindrozete cu cite opt pina la douasprezece petale, formate din placi de granate(fig. 28). Spatiul dintre ele era completat cu cristal de stinca. Chiar ~iramele, care unesc panourile, erau strapunse de siruri de dreptunghiuriumplute cu granate. Buza vasului si marginea bazei, incrustate cu sma-ralde, sinr dublate, din motive de soliditate, cu benzi masive de aur.Placile orizontale, care alcatuiesc partea superioara a tortilor, erau decoratecu gran ate fixate intr-o retea de alveole (fig. 30). De motivul ornamentalformat nu ne mai putem da seama azi, pentru ca pietrele au sarit dinlocul lor, iar peretii alveolelor au fost deforrnati sau dezlipiti, 0 micagranata, gravata cu cercuri concentrice si pastrata la locul ei, ne arataca pietrele au fost plate. in alveolele rotunde din colturile placii, s-aumai pastrat la locul lor fragmente de inele rosii de sticla rasucita,

Dintre cele doua pantere, care constituiau partea inferioara a toartelor,una s-a pastrat intreaga (fig. 29), cealalta a fost restaurata. Petelecaracteristice de pe spatele acestor animale erau red ate prin incrustareade rnici cabosoane din granate, sidef sau perle europene. In guradeschisa a panterei era fixata 0 piatra albastra, probabil un safir.

5. Al doilea vas, inalt de 0,11 m, de forma dodecagonala, e lucratla fel ca primul. Din cauza deteriorarilor mari si a pierderii unor partidin el, intre care cele doua pantere si una din placi, la restaurarea adoua, acestea au fost completate din argint (fig. 31). Panourile, ase-zate cite 12, pe doua rinduri suprapuse: unul in plan vertical, altul inplan oblic, sint mai alungite dedt cele ale vasului octogonal (fig. 32).Rozetele din centrul lor sinr mai mici si mai masive, iar spatiile din jurulacestora mai mari. Bare verticale leaga rozetele de marginile panourilor.Baza vasului, pastrata in intregime, este decorata cu 0 rozeta inscrisaintr-un cere (fig. 33). Ca si la celalalt vas, tot ajurul era completat cu placi

31


31/93

din granate, cristale de roca si smaralde. De asemenea, ca si la toartelevasului octogonal, pietrele erau fixate in alveole sudate pe suprafatalor orizontala. Din citeva mid fragmente de pereri de alveole pastrateintacte, dar desprinse de pe placa, s-a dedus c a formau un decor cu~ase siruri de flori de lotus stilizate, Atit spatiile dintre ele cit ~i florileerau cornpletate cu granate plate. ~i la acest vas, in colturile placii,in alveole circulare, erau incrustate inele de sricla rosie, rasucita,

Prin forma lor, aceste vase prezinta analogii cu, vasele de metaldin epoca romana, Toartele late, orizontale, in prelungirea buzei vasului,ne sint cunoscute inca din secolul I i.e.n. ~i le gasim, din ce in cemai evoluate, la exemplarele din tezaurele de la Boscoreale ~i de laHildensheim din secolul I e.n. pina la tipul de vas din tezaurul de laOstroviany, in Slovacia, din secolul al III -lea. Toarte in forma de animale,in special de feline, gasim si la vasele de metal greco-romane din primelesecole ale erei noastre.

Dar earacteristica principala a cupelor de la Pietroasa consta inefectul de policromie redat prin tehnica de incrustare in aur a pietrelorcolorate. Imbinarea de pietre prin a jour, ca ~i montarea in alveolefixate pe placa erau procedee de baza ale stilului policrom, originardin Orient.

Vasele poligonale de la Pietroasa prezinta unele analogii eu 0 cupapastrata in Cabinetul de Medalii al Bibliorecii Nationale din Paris. Cupade aur, incrustata cu placi de cristal de roca ~i sticla rosie, avind pe fund 0gema cu chipul regelui sasanid Chosroes, a fost daruita de Harun-al-Rasid lui Carol eel Mare, Asemanarea consta in folosirea aceleiasitehnici ~i a unor clemente decorative, pe care ~i cupa si vasele poli-gonale de la Pietroasa le au din fondul mai vechi iranian. Cupa de laParis reprezinta tipul evoluat, din secolul al VI-lea e.n., al vaselorlucrate it jour, pe cind vasele poligonale de la Pietroasa, pastrind informe inca traditia romans, prezinta in decor moda noua a stiluluipolicrom adoptata in lumea nord-pontica in secolul al IV -lea.32


32/93

6-9. Fib u 1e 1e. Dintre podoabele de corp din tezaurul de laPietroasa, cele patru fibule, in forma de pasari, bogat impodobire cupietre incrustate, sint piesele cele mai remarcabile.

6. Cea mai mare dintre de, aceea careia is-a spus closca (fig. 34),reprezinta 0 pasare rapitoare, probabil un soim, inaltimea ei, socotitafad lan~ioare, este de 0,27 m, iar latimea, peste piept, de 0,15 m.In urma deteriorarilor suferite, pietrele, aproape toate, au cazut,desparriturile dintre ele au fost turtite, iar gitul pasarii rupt de la bazalui. Prin restaurare, au fost indreptate liniile principale care despartdecorul si s-a intregit cu argint partea din git pierduta, Corpul pasariieste format dintr-o placa groasa de aur, putin indoita, ea sa imite liniaarcuita a pieptului (fig. 35). Gitul si capul, luerate tubular, erausudate pe aceasta placa.

Pasarea e reprezentata cu aripile strinse ~i cu coada pupn rasfirata,Pe placa erau sudate alveolele in care erau fixate pietrele. Aripileerau mareate printr-o retea de alveole marunte, in forma de pene,umplute cu placi de sticla rosie, In mijloeul pieptului, intr-un cadrudreptunghiular, 0 piatra mare (cabochon), ovala - azi pierduta -, eese presupune ca era de culoare albastra sau violacee, era inconjurata dealte pietre, mari si mici, tot cabosoane. Un sir de pietre mai mari,patrate si rotunde, margineau acest cadru. Asemenea pietre mari marcausi marginea de jos a fibulei. In afara de citeva granate pastrate, restulpietrelor s-a pierdut. Se presupune di erau granate, safire, smaralde,topaze si perle. /

Patru lantioare, prinse in patru inele fixate pe reversul placii, arataca 0prelungire a penelor din eoada pasarii, Fiecare lantior, impletitdin sirrna subtire de aur, se termina cu 0 capsula in care era fixat citeun bob ovoidal, din crista] de stinca. Capsulele erau impodobite eu mieicereuri imprirnate. S-au pastrat doar doua lantisoare,

Pe gitul rotund al pasarii se vad siruri paralele de inirnioare in careerau incrustate granate plate, iar sub oehi, reprezentati prin doua gran ate

33


33/93

lenticulare, se aHa gropitele in care erau fixate mici pietre rotunde,probabil perle. Fata de redarea foarte stilizata a corpului, aceea a capuluipare mai naturala.

Pe spatele placii, care reprezinta corpul pasarii, a fost sudata 0 placarectangulad mai subtire, pentru consolidarea pietrei centrale de pefata (fig. 36). In acelasi fel era intiirita ~i porriunea cu trei inele fixecare sustinea resortul fibulei, azi pierdut. Un dispozitiv fatetat, asezatvertical, sustine piciorul fibulei, care arata ca 0 teaca deschisa lateral.Toate sudurile sint acoperite cu 0 sirma subtire, perlata, in parteasuperioara a fibulei, sub git, se vad patru mici verigi, a caror utili taten-a fost inca explicata.

Aceasta mare fibula se prindea de vesmint, pe umar ori pe piept,ca 0 falera. E posibil ca de inelele amintite sa fi fost cusuta 0 partedin vesmint, acul fibulei servind la fixarea celeilalte. Ipoteza, care s-afacut, ca piesa ar fi fost folosita ca podoaba de coif, cum purtau regiisasanizi, este inlaturata de insa~i forma fibulei, care nu corespundeaeestui scop.

7-S. Alte doua fibule, putin mai mid, care initial fusesera legateintre ele printr-un lant, alcatuiau 0 pereehe, deosebita ea forma de ceadescrisa mai sus (fig. 39). Ele se foloseau la fixarea vesmintului, inchip simetric, pe ambii umeri. Una dintre ele a fost mai putin deterio-rata, cealalta a fost turtita. Marea majoritate a pietrelor s-a pierdut.Din lantul de aur care unea fibulele nu s-a pastrat dedt 0midi portiune.Restauratorii au completat restul cu argint.

E greu de stabilit ce pasari reprezentau aceste fig uri stilizate, cugitul exagerat de lung si cu ciocul mare ~i incovoiat. Odobescu avazut in ele pasari ibis, altii, vulturi sau ulii, Sigur este ca ciocul seamanaeu al pasarilor rapitoare. Inaltimea fibulelor, fad Iantisoare, estede 0,25 m.

Corpul ovoidal a fost lucrat din doua placi convexe, suprapuse ~1sudate pe margine. Una constituie fondul, cealalta fata fibulei. Aceasta34


34/93

era incrustata cu siruri de granate plate, in forma de frunzulite,inirnioare ~i cercuri, care inconjurau piatra ovals, mare 9 i bombata,din centru. Pe toate pietre1e plate erau gravate cercuri concentrice.

Gitul lung 9i subtire al pasarilor, arcuit spre spate (fig. 37), esteformat dintr-un sir de alveole ovale si rotunde, despartite prin cite unfir perlat, in care fusesera fixate probabil granate. Alveole cu pietremarunte ~i mici tuburi verticale cu cite 0granula de aur, fixata in virf,cornpleteaza marginea gitului. Alipita de partea inferioara a corpuluiovoidal, 0 placa semanind ca forma cu baza unei lire, acopera resortulfibulei, fixat pe spatele ei. Pe fata acestei placi erau aplicate cinci cabo-soane mai mari ~i despartiturile marunte in care erau fixate granateplate. De trei rnici verigi fixe atirna lantisoare impletite, care, prinbifurcare, sfirseau in cinci boabe de aur ovoidale. Acestea sint prinsein capsule gravate cu irnbricatii ~i incrustate cu granate plate.

Pe dosul fibulelor se pot vedea, de 0 parte, un ax tubular cucapete in forma de cepe, pe care era fixat resortul acului, de alta, teaca,in care se prindea virful acului, prelungita printr-un tub prismaticajurat, pina la capul pasarii (fig. 38).

9. Cea mai mid dintre fibule este cea mai bine pastrata (fig. 40).S-au pierdut numai citeva pietre. Din descrierea facuta de taranii careau descoperit tezaurul reiese d si aceasta fibula si-a avut perechea,dar s-a pierdut. Nu se vede ca cele doua piesc sa fi fost unite prinvreun lant, ca cealalta pereche de fibule, 9i nici nu stim precis daderau identice, cum pare probabil. in Iiniile geometrice ale acestei fibulenu se poate recunoaste figura, nici chiar stilizata, a unei pasari, darea ne e sugerata, prin comparatie cu ce1e doua fibule perechi, cu careprezinta alte asernanari importante si anume: corpul ovoidal cu dispo-zitia circulara a decorului si aspectul partii inferioare, care acoperaresortul.

Fibula mica are a inaltime de 0,125 m, fara Iantisoare. De 0 partei de alta a corpului, sus ~i jos, sinr fixate doua placi dreptunghiulare,

35


35/93

cu cite patru alveole continind cristale de stinca, De eea de jos sintatasate lateral doua ornarnente taiate in forma de aripi, terminate inspirala. Pe fiecare e fixata cite 0 granata rotunda. Pe dosul placii infe-rioare sint fixate doua verigi, de care atirna lantisoare terminate cucite un mic pandantiv ovoidal. Placa dreptunghiulara din partea opusa,incadrata de doua granate rotunde, se continua in sus, prin alveoletrapezoidale, patrate ~i exagonale, cuprinzind granate si smaralde.Cite un fir de aur, perlat, cu gramlle la extrernitati, desparte acestefiguri geometrice suprapuse. Pe spatele fibulei se observa acelasi sistemde fixare a resortului, pe un tub eu extremitati in forma de cepe, ca lafibulele pereehe (fig. 41). De asemenea, un tub piramidal, putinareuit, dubleaza parte a superioara a fibulei. Baza exagonala a aeestuitub eonstituie alveola ultima de pe fata fibulei, in care e incrustatao granata (fig. 42).

Prin marimea lor si prm stralucirea ee le dadea decorul polierom,aeeste patru fibule sint uniee. Ele erau prinse pe vesrnintele brodate,pe care regii si sefii de triburi le purtau la marile solemnitati, ea acce-sorii ce mareau aspectul lor de bogatie ~i maiestate. In general se poatespune di toate patru erau luerate in acelasi fel, pe fiecare observindu-seprocedeele incrustarii pietrelor, fie in spatii taiate in placa, fie in alveoleaplicate. EIe totusi prezinta diferente stilistice, care pun problema originii~1 raporrurilor lor cronologice.

Fibula cea mare (6) se deosebeste de celelalte prin culoarea roscataa aurului si prin forma .. Pentru forma nu gasim asemanari nici in artaromana, nici in cea scito-sarmata din regiunile pontiee, mai apropiate.Citeva podoabe de aur, gasite in vestul Siberiei, intre care ~i 0 falerade dimensiuni mari, in forma unei pasari eu prada in ghiare, incrustataeu granate i smaralde, prezinta analogii sugestive in ce priveste origineaacestui tip din ramura nordica a artei policrome.

Dintre celelalte fibule din tezaur, fibulele pereche (7 - 8) numai princapetele de pasare amintesc fibula' mare, in rest ele formeaza 0grupa36


36/93

cu fibula cea midi (9). S-a demonstrat di tipul lor provine din combi-narea a doua tipuri de fibule provincial-romane din secolul al Ill-leae.n., eel cu disc (Scheibenjibel) si eel cu "capete de ceapa". Acest tiphibrid de fibula este frecvent in secolul al IV -lea, I1vedem reprezentatpe rnonede sau pe vase de argint, impodobind umerii imparatilor romanidin aCel secol. La unele dintre aceste reproduced de fibule se observa,ca si la cele de la Pietroasa, lantisoare cu pandantive. In tezaurul de laSimleul Silvaniei, descoperit in 1889, s-a pastrat un asemenea exemplar,fara lanti~oare, din aur, cu corpul oval din onix, incrusrat cu granate,la care tubul cu "capete de ceapa" se vede chiar pe fata fibulei.

Tinind seama ca cele patru fibule prezinta asemanari din punctulde vedere al tehnicii, aceste deosebiri tipologice, datorite originilorlor diverse, nu dovedesc diferente cronologice mai insemnate. Ele sedatoresc, in primul rind, atelierelor din care provin, datele lor de fabri-catie fiind destul de apropiate. Nimic nu ne indreptateste, ca tehnicasau stil, sa le datam mai devreme sau dupa secolul al IV-lea. Tipul defibule de dimensiuni mari, in forma de pasari, evoluat, si ca forma. sica tehnica, fata de cele de la Pietroasa, se regaseste in secolele urrna-toare in Italia, Franta si Spania, adus de triburile gotice, in rnigratialor spre vest. Motivul singur, al capului de pasare, introdus in orna-mentele de pe podoabe ~i vase, tot in aceasta vreme, a fost adoptat ~ide alte neamuri, care au luat locul celor germanice in regiunile dunarene.

10. Col a nul I t. Colanullat, piesa cea mai fragila din tezaur,a fost gray deteriorat. Prin restaurare, a fost readus la forma lui initialasi intarit printr-un schelet de argint. Dintre pietrele si sticlele coloratecu care era impodobit, au ramas foarte putine, Colanul, de un conturelipsoidal (diam. 0,20 si 0,15 m), consta din doua parti neegale, incheiateprin balamale (fig. 43). Partea cea mai mare si mai lata avea 0 inclinaretronconica, potrivita pentru a incadra baza gitului unui om. Piesa afost lucrata din doua placi de aur suprapuse, sudate pe margini. Placa

37


37/93

din fata este subtire ~i ajurata, iar cea din spate mal groasa si simpla.Prin decuparea ajurului, placa subtire a fost transformata intr-o reteade alveole de forme variate, printre care predornina motivul inimioa-relor suprapuse si acela al unor flori si frunze stilizate. in toate alveoleleau fost fixate pietre plate si pasta de sticla de culoare rosie, albastrasi verde, iar pentru consolidare, Intre fata ajurata ~i baza, fusese intro-dusa 0 materie rasinoasa, care cu prilejul deteriorarii s-a pulverizat.Cele doua balamale ale colanului au drept ax 0 sirma cu cite 0 granataprinsa la extremitatea superioara,

Forma acestei podoabe, care se purta pe git, este cunoscuta ind.din epoca bronzului in Scandinavia ~i in Germania. Nu lipseste nicidintre podoabele de aur din mormintele greco-scite de la mijloeulmileniului I Le.n. in vremea migratiilor, asernenea colane cu inchizatorieu balamale, identice cu cele ale colanului de la Pietroasa, sint frecventela neamurile germanice. Sistemul s-a pastrat 0 vreme indelungata indrile nordice.

Motivul de pe colan reprezentind inimioare din granate plate apare,ca dovada a unei unitari de tehnica ~i de epoca, la obiectele cu decorpolicrom din tezaurul de la Pietroasa.

38

11-12. Col a n e lee iIin d ric e. Din cornponenta tezauruluide la Pietroasa au facut parte mai multe eolane, de categoria pe carein genere 0 numim torques. Din descrierea data de descoperitori reieseca, in afari de cele doua colane pastrate: unul simplu si unul cu Inscnp-tie, au mai fost inca trei, dintre care unul cu inscriptie,

In Europa din afara lumii rornane aceasta podoaba era de originestraveche. Asemenea colane s-au gas it, incepind din epoca bronzului,peste tot, din stepele nord-pontice pina la Atlantic. Le purtau ~i scitiisi celtii si germanii, lucrate din bronz, argint sau aur ~i decorate indiferite moduri. Grecii ~i romanii nu obisnuiau acest fel de podoabe.Romanii, intrind in contact cu celtii, prin razboaie, au fost impresionari


38/93

de colanele rasucite pe care le vedeau la gitul lor l le-au numittorques. Apoi le-an adoptat si el, folosindu-le ca recompensemilitare.

11. Colanul eel simplu din tezaurul de la Pietroasa, cu un diametrude 0,17 m, consta dintr-o bad masiva, rotunda (0,005 m diametru)prevazuta cu ochi si cirlig, pentru inchidere. Ochiul e format princurbarea si aplatizarea unei extremitati a barei, iar drligul prin indoireacapatului opus (fig. 44). Pentru acest fel de inchidere de 1 a colane(Osenhalsring), elementele de comparatie abunda in descoperirile dinregiunile nord-pontice si dunarene din secolele III-IV.

12. Colanul cu inscriptie, care a scapat nevatamat de Iovirurile detopor ale lui Verusi, a fost mutilat ireparabil, in urma furtului din 1875,de catre aceia care se pregateau sa-l topeasca, Au fost salvate doar douafragmente, cuprinzind inscriptia, Taietura a deteriorat 0 litera dinmijlocul inscriptiei, ceea ce a dat mult de lucru celor ce au studiar-o.Astazi cunoastem forma acestui colan numai din desenele ~i fotogra-fiile care s-au facut inainte de 1875. Copia in argint facud in 1884 sebazeaza tot pe acele desene (fig. 45).Colanul (cca. 0,16 m diam.) era format dintr-o bad groasa de 0,012 mla mijloc siputin mai subtire la extremitati. Acestea, intarite cu un fir rasu-cit de 15-16 ori in spirals, alcatuiau ochiul i drligul de inchidere ca i lacolanul eel simplu. La mijlocul colanului, pe partea din afara, este gravatainscriptia, in run e germanice. Presupunerea inacceptabila ea acest obiectar fi servit de veriga pe care se insirau canile de baut, la marile ospcte,era legata de interpretarea inscriptiei ea 0 urare in limba greaca ~i acazut 0data eu aceasta interpretare fantezista. Ipoteza ca ar . fost verigala usa unui sanetuar este respinsa prin faptul ca pentru acest scopn-ar fi fost nevoie de 0 inchizatoare ca la bratari si colane. S-a maipresupus ca ar fi folosit ca bdtara (armilia), avind in vedere diametrulputin mai mic decit al celuilalt colan din tezaur. Este totusi mult preamare pentru a ramine fixat pe un brat, oricit de rnuschulos ; in schimb,

39


39/93

prezinta 0 largime suricienta pentru a fi purtat pe git. Din faptul c a peacest colan se aHa gravata 0 inscriptie, s-a mai nascut si ipoteza ca arfi yorba de un inel cu caracter sacru, piesa pe care se depuneau jura-minte. Totusi, asernenea inele speciale de juramint, pe care preotulle tinea in mina in timpul ceremoniei, trebuie sa fi fost verigi complete.Colanul fiind un cere incomplet i i i avind capetele prevazute cu mijloacede inchidere, exclude categoric 0 asemenea ipoteza, lasind posibilanumai destinatia sa ca obiect de podoaba personala, Dar ceea ce dacoianului 0 importanta deosebita printre toate piesele tezaurului este,evident, inscriptia pe care 0poarta,

5 .INSCRIPTIA RUNICAI

Inscriptia consta din 15 semne. Prin loviturile de dalta eu care eolanula fost farimat, inscriptia a fost despartita in doua fragmente, a~a diintr-o parte au ramas ~ase semne ~i in cealalta opt, iar intre ele 0literaa fost diad in doua, resturile sale raminind ~i pe un fragment ~i pecelalalt (fig. 46).

Citirea si interpretarea inscriptiei s-a facut in cele mai diverse sifantastice chipuri. Astfel, printre primele pareri publicate, aceea a luiGheorghe Asachi era ca semnele gravate pe colan ar fi reprezentat, inscriere greceasca veche si deforrnata, urarea laid. : x . O C ~ P E x . o c t r d v E(bucura-te si bea). Apoi, dupa publicarea in 1847 a unui desen al inscrip-riei, in care s-au strecurat unele gregeli, au urmat alte Interpretari, carevedeau in aceste semne 0scriere euganee, pelasga sau hunica, Abia40


40/93

in 1855 savantii Julius Zacher din Halle si D. Rafn din Copenhaga,independent unul de altul, au reeunoseut in semnele de pe colanrime gotice si au citit ultimul cuvint al inscriptiei : hailag ("sfint"), eutoate di niei desenele pe eare ei le-an avut la indernina nu erau intrutotul exaete.

Mergind pe aceasta linie alti savanti si-an emis ipotezele lor, carevariaza dupa felul in care erau interpretate diferitele semne. Primaidentificare corecta a semnelor, fieud nu dupa desene ci pe obieetuloriginal, inainte de deteriorare, iiapartine lui R. Neumeister, amintitmai sus. El a citit: gutaniowi hailag sau gutani 0 wi hailag ~i a propusdteva interpretari, ramase insa discutabile. Aceste interpretari, camulte altele care s-au succedat de atunci pina astazi, difera intre ele,fie din cauza citirii diferite a vreunei litere, fie dupa felul in care sefacea despartirea runelor in cuvinte. In plus, prilejurile de discutii aufost sporite de faptul d prin mutilarea colanului in 1875, litera a sapteaa fost aproape distrusa. De pilda Odobescu, descifrind literele, a sus-tinut ca mai exista inca un semn, dupa runa deteriorata, anume un


41/93

de stergere nu a reusit complet si au ramas urme din sernnele celevechi. La aceasta interesanta observatie trebuie sa adaugam, ca 0confir-mare, ca pe pies a originala, la 1 em de ultima runa a inscriptiei, se vedeinca 0runa, mai midi ~i incomplet trasata, care apartinea vechii inscriptii~i nu a fost stearsa deplin.

in tara noastra, 0noua descifrare a inscriptiei a fost facura de germa-nistul M. Isbasescu, care, mai de curind, dupa 0 atenta cercetare apiesei originale, confirma a doua citire a lui R. Neumeister: Gutanio wi hailag, dar interpreteaza altfel si anume: "al gotilor stapin ereditar(sau ocrotitor) sacrosanct (adica sfint si inviolabil)". Ca aluzie la regdecare poseda tezaurul, expresia gravata pe colan intarea calitatea de semndistinctiv al acestui "stapin" si li conferea, prin insa~i prezenta runelorsacre, 0 putere magica de aparare.

Astfel, inscriptia ne aduce insemnate Iamutiri in legatura. cu rolulobiectului pe care e gravata si cu apartenenta tezaurului intreg. Ince priveste rolul, am vazut ca, prin analogie cu alte piese, folosireacolanului respectiv ca torques este neindoielnica, in plus, prezentainscripriei marcheaza importanta deosebita a acestui colan. Cuvintulhailag ("sfint"), recunoscut de tori interpretatorii inscriptiei, ne arata darcaracterul sacru al obiectului, fie ca ar fi yorba de divinitatea careia iieste inchinat, fie ca se refera la personajul care il purta in calitate de"stapin ereditar ~i sacrosanct", adica de sef politic ~i religios. Or, stimdi la nearnurile celtice 9i germanice, torques-ul se purta tocmai ca unsemn distinctiv social. De asernenea este cunoscuta puterea religioasasi magica atribuita runelor .. Para indoiala, un colan prevazut ell 0asemenea formula, ce consfintea si 11 ocrotea pe purtator, va fi apar-tinut unui sef suprern, de neam germanic. Paptul ca sub inscriptia actualase aHa urmele unei inscriptii mai vechi e in rnasura sa confirme acestrol al colanului, in sensul ca, fiind trecut de la un sef la altul, saude la tara la fiu, semnele magice trebuiau sa fie reimprospatate de fiecaredata, din scrupul religios.42


42/93

6 .CONSIDERATII STILISTICE

Din expunerea analitica f:kuta pina aci apare evident c:l tezaurulde la Pietroasa este nu numai unul din cele mai mari depozite anticede aur prelucrat artistic, dar iunul din cele mai remarcabile prin comple-xitatea si varietatea particularitatilor stilistice. De aceea si studierea:l , Jsa este mai anevoioasa, In general, metodele specifice ale arheologieise aplica greu giuvaerurilor, care, prin insa~i natura lor de produsede mare lux i de depozite de materiale scumpe, fiind foarte rare, oferaprea purine posibilitati de comparatie. Pe de alta parte, in aceastacategorie, traditiile tehnice ~i stilistice se transmit fidel de L a 0generatiela alta de mesteri, persistind de-a lungul multor secole, ceea ce repre-zinta 0 serioasa piedica pentru determinarile cronologice. In cazulspecial al tezaurului de la Pietroasa aceste dificultati devin cu atit maimari cu cit complexitatea lor stilistica impune preocupari mal variatei cu cit 0 buna parte din elementele sale sint de 0 originalitateeategorid.

Lasind de 0 parte colanele din bare cilindrice de la nr. 11- 12,care din cauza extrernei lor simplicitati nu pun prob1eme de sti1 artistic,eelelalte zece piese descrise se impart, din punctul de vedere al acestorpro blerne, in trei grupe: P vasele si giuvaerurile cu decor policrom;2 patera cu figuri mitologice, lucrata au repousse; 3 cana i talerul,ornate cu motive geometrice.

Cea mai caracteristica e prima grupa, care cuprinde ~i eel mai marenumar de obiecte: cele doua vase poligonale (nr. 4-5), cele patrufibule (nr. 6-9) ~i colanul lat (nr. 10). Aceastii grupa ne obliga sa neindreptam atentia spre 0 anumita perioada i spre un anumit mediu cul-tural, stilul policrom fiind caracteristic perioadei migratiilorsi bucurin-

43


43/93

du-se de 0speciala raspindire in tarile care au fost dominate in antichitatede neamurile germanice. Tehnica cloisonne, pe care se bazeaza aceststil, era cunoscuta din foarte vechi timpuri in Orient. In India aparein civilizatia din mileniul al 3-lea de la Mohenjo Daro, iar Ia iranieniide la sud de Caucaz ~i la triburile scitice era folosita prin secolulVI i.e.n, Practicata in toate timpurile in Orient, raspindirea mai intensaa tehnicii cloisonne-ului s-a produs, mai ales, incepind din epoca elenistica,dupa ce grecii au luat contact cu Asia. Efectele de culori si luxul mate-rialelor pretioase au invins treptat sobrietatea, masura ~i bunul gustal artei clasice. In regiunile de la nordul Marii N egre, sarrnatii, urmasiiscitilor, pastrind continue legaturi cu Orientul indcpartat ~i cu Iranul,apreeiau podoabele incrustate cu pietre colorate. In orasele de pe coasta,In atelierele aurarilor, alaturi de tradiria clasica - inrrerinuta prin lega-turile cu centrele greco-romane din sud - si de traditia locala, scito-sarrnata, se dezvolta si noul stil policrom, a~a ca atunci dnd in secolul alIV -Iea, la Bizant, se adopta stilul polierom direct de la persi, in oraselenord-ponrice era deja cunoscut, iar gotii, stabiliti in regiunile invecinate,.il invatau de lamesterii din aceste centre. Devenit un element caracteristic,al artei germanice, stilul policrom s-a raspindit apoi in Europa pretu-tindeni pe unde au trecut neamurile germanice in migratia lor spre vest.

In grupa obiectelor de la Pietroasa lucrate cu pietre incrustate sintde remarcat cu deosebire vaseLe poligonale, ale carer pierre variatcolorate, subtiri si plate, ocupind eea mal mare parte din peretii respec-tivelor recipiente, produceau un placut efect de transparenta policroma.Preocuparea de asemenea efecte de culori este elementul artistic noupe care il prezinta aceste vase. .Acelasi lucru se observa la fibulele ~ila colanul lat din tezaurul de la Pietroasa, noutatea lor constind totin decor. Efectele de policromie sint obtinute prin doua procedeetehnice ale cloisonne-ului folosite simultan: incrustarea in spatii perfo-rate sau in alveole sudate pe placa, pietrele fiind fie plate fie cabosoanedispuse compact.44


44/93

Pentru datarea acestor vase si giuvaeruri pledeaza, in afara de aspectulmai vechi al decorului lor in stil policrom, originea formelor lor. Amvazut ca pentru vasele poligonale cit ~i pentru fibulele cu corpul rotundanalogiile se gasesc in lumea romana in secolele III - IV. Rezulta caaceasta grupa de obiecte de la Pietroasa se incadreaza cronologic intreanii 300 ~i 400 e.n.

Un alt arnanunt, cum este acela al pandantivelor cu lanturi impletitedin sirma subtire de aur, ne trimite tot la prototipuri clasice. Executialor fina, care aminteste pe aceea a cerceilor cu pandantive din vremeaelenistid, serveste si ca 0 indicatie in sensul ca aceste podoabe au fostexecutate de mesterii care pina la invazia hunilor inca au mai pastrattraditia artei rafinate greco-romane ~i care se mai gaseau in ateliereleartistice nord-pontice.

Motivul capului de pasare, in forma naturalista de pe fibulele de laPietroasa, este un indiciu in sensul datarii obiectelor in secolul al IV -lea,cit ~i al orlginii acestor podoabe. El prezinta, ca si decorul policromde pe ele, 0 faza intermediara intre formele scito-sarmate si cele, dince in ce mai stilizate, de pe fibulele din secolul al V-lea ~i urmatoarele.Mai mult, acest motiv poate fi socotit si ca 0 dovada a apartenenteigermanice a podoabelor de la Pietroasa, caci s-a observat ca, din bogatulrepertoriu de motive decorative zoomorfe de origine iraniana si centra]asiatica, gotii au adoptat mai ales pe acela al capului de pasare,

In ce priveste patera cu figuri, acest object, cu totul izolat printrecelelalte piese ale tezaurului de la Pietroasa, prezinta caractere stilis-tice prin excelenta greco-romane, in ciuda divinitatilor straine pe carele inati~eaza alaturi de figurile cunoscute din repertoriul mitologicclasic. Chiar aceste chip uri intruse sint redate, ca ~i celelalte, cu toatecaracterele clasice, atit in ce priveste anatomia, cit ~i in ce privestevesmintele, iar compozitia arrnonioasa a frizei ~i variatia de atitudinia personajelor se inspira din cele mai bune traditii ale artei elenistice.Unele defecte de executie, ca lipsa de proporrii dintre dimensiunile

45


45/93

capului si restul corpului, ori ca lipsa de finete in trasaturile fetelor, caredau impresia unei imitatii barbare dupa modele romane, nu sint dedtdefecte care se reintilnesc in insa~i arta oficiala romans, incepind dinsecolul al IV -lea.

Pe de alta parte, subiectul reliefului de pe patera ~i unele amanunte,ca imbracamintea personajului cu haina de zale sau figurile de animalede traditie iraniana din scena pastorala din jurul figurii centrale, cit~i insasi atitudinea acestei fig uri ne duc la concluzia ca vasul nu puteafi executat dedt de un artist provenit din centrele artistice nord-pontice.Arta plastica practicata in aceste centre de veehe traditie greceasd,prezenta in secolul al IV -lea aceleasi caractere de decadenta ca pestetot in irnperiu. Am vazut insa ca, datorita pozitiei lor geografiee apro-piate de lumea barbara a popoarelor in migratie, orasele nord-ponticeau fost mai receptive de cit altele la curentele noi aduse din Orient.Pe de alta parte, mesterii de aici erau pusi in situatia de a executa pentrusefii acestor nearnuri comenzi in care, cum este cazul cu patera de laPietroasa, trebuiau sa fie reprezentate plastic divinitati si personajecare nu figurau in repertoriul artei clasice. In epo::a in care am vazutca se situeaza patera, acesti vecini nu puteau fi decit gatE.

In a treia grupa stilistica din tezaurul de la Pietroasa, talerul eel mareprezinta 0 ornamentatie sobra, contrastind ell bogatia de decor a caniisi cu atit mai mult eu decorul incarcat al obiectelor din celelalte douagrupe. Aspectul sau masiv, cit si putinele sale motive ornamentale,inclusiv minusculele detalii vegetale asociate ell cele geometrice, seincadreaza in specificul artei din perioada migratiilor.

Cit despre cana Inalta, care face parte din aceeasi grupa, apartineunui tip frecvent, care in cultura Cerneahov-Sintana de Mures a fostrepetat si in ceramica. Prin aceasta vasul se incadreaza in inventarulcaracteristic lumii gotice din secolul al IV -lea.

Analiza stilistica a celor trei grupe din tezaurul de la Pietroasa neImpune eoncluzia ca in acest complex de obieete se intilnesc ecourile46


46/93

unor tendinte artistice diverse. La baza se afla, intr-o proportie covir-sitoare, elementele artei clasicedin imperiul roman, dar destul de eloc-vente indicii de amanunte ne dovedesc ca aceste elemente au fost prelu-crate in mediul nord-pontic. Preponderenta lucrului in cloisonne sepotriveste cu marea raspindire a aeestui gen de giuvaeruri in lumeagermanidi'., iar inscriptia runica ne obliga chiar, in mod neindoielnic,sa consideram tezaurul ca apartinind unui trib germanic si, maiprecis, gotilor,

In eiuda cornplexitatii sale, tezaurul de la Pietroasa prezinta 0 unitatecronologica. Indiferent de intinderea in timp a Iiecaruia din tipurilepieselor din tezaur, un singur secol lc este eomun tuturora: seeolulIV e.n., spre care ne trimit cu 0 insistenta precadere toate confrunta-rile si consideratiile stilistice. Cu deosebire arta paterei eu figuri mito-logiee, destul de decadenta spre a nu putea fi datata inainte de acestsecol, dar inca dernna de comparat cu productiilc artei greco-romaneclasice, n-ar mai putea fi atribuita epoeii de dupa anul 400, dnd hiera-tismul bizantin, cu fixitatea expresiilor ~ia atitudinilor, devine generalin toate reprezentarile plastiee ~i dnd tratarea vesmintelor - incaatit de rafinata la figurile paterei - degenereaza intr-un schematismrigid si mecanic.

7 .CASTRUL ROMAN DE LA PIETROASA

Inainte de a trece la consideratiile generale pe careleimplica tezaurulde la Pietroasa consideram necesar sa mentionam S 1 un alt monument>antic din aceasta localitate. E verba de un eastru roman, dreptun-

47

5/9/2018 Ecaterina Dunareanu-Vulpe,

Documents

Ecaterina Dunareanu-Vulpe, Tezaurul de La Pietroasa -1967