e e a m t a t ib a

ilustrata

* M i n n

U A N

$ 9 *

k ’K l«

LEI 10

IVAN PETROVICI la „Realitatea Ilustrată“(Foto-Berman-Realltatea)

ACA conferinţa desarmării, întrunită în Februarie de „Liga Naţiunilor”, eşuază, — prin asta vreau să spun câ, dacă foştii aliaţi legaţi prin solemnele hotăriri dela Ver-

sailles, nu convin să-şi reducă armamentele la proporţiile celor de care dispune Germania — rezultatul se poate rezuma în două silabe: răs-boi”.

Cititorii au înţeles desigur că cel care dă această sentinţă, e un german, un eminent om de stat, care-a adus mari servicii ţării sale, înainte, în cursul războiului şi după, şi care deci, ştie despre ce şi ce să vorbească.

Un alt om de stat, făcând însă parte din foştii aliaţi, ne spunea următoarele:

„Conferinţa mondială a desarmării nu poate eşua — nu tre- bue lăsată să eşueze. Altfel, Liga Naţiunilor va fi nevoită să se dizolve, iar Germania, pe bună dreptate, se va înarma”.

Mai târziu, am abordat pe un al treilea personagiu tot atât de marcant ca şi prim ii doi bărbaţi de stat şi, fără a menţiona vre­un nume, i-am repetat declaraţiile precedente. Acesta din urmă, era un american — pătrunzător, urban şi foarte bine informat. După ce m ’a ascultat cu atenţie, a isbucnit în râs: ochii îi »clipi au.

d e W Y T H E W I L L I A M S

„Dar bine” se grăbi el să obiecteze „dacă pornesc un nou răsboi, de unde vor lua banii necesari ? Vorbesc de toate naţiu­nile, nu numai de Germania şi de eventualul său inam ic. Gân- deşte-te la ce-ţi spun. Ai putea scrie ceva despre asta” .

Propunerea părându-mi interesantă, m’am grăbit s’o tran­sform în fapt.

In tr ’adevăr, cu ce bani ar finanţa astăzi, două naţiuni ajunse pe picior de răsboi, necesităţile impuse de-o atare situaţie ? — prin bani înţelegând moneta propriu zisă.

Problema s’a mai pus şi în 1914, imediat după atentatul de la Serajevo ale cărui focuri au fost sortite să găsească ecou in lumea întreagă.

„Bancherii pot împiedica orice răsboi” se spunea mereu, în timp ce cancelarii marilor puteri se pregăteau de zor în as­cuns, montând spiritele.

Atunci, ne aflam însă in epoca banului, iar lumea nu cu­noştea confuzia economică de acum. Domnia un belşug ce per­mitea oricărei ţări, să intre încrezătoare în conflict. N ici o na- ţiune nu părea că se găseşte la poarta sărăciei. Atât numai că durata răsboiului a întrecut aşteptările tuturor. Naţiunile au plă­tit in sânge şi aur, pânăla extenuare. Se pune iarăş întrebarea:

U nu l d in cele m a i pu te rn ice s im b o lu r i ale desarm ării...

ce-a îndeplinit rolul de nio- netă în epoca epuizării ?

Răspunsul e foarte simplu.Fiecare ţară avea scopul să ajungă victorioasă la termi­narea răsboiuiui, şi liecare a plătit cu făgădueli. Naţiu­nile mai mici au j.romis ce­lor mai mari, care, la rân­dul lor, au făcut promisiuni Statelor-Unite, unde majori­tatea conturilor sunt încă deschise — dar asta e o al­tă poveste.

iDupă patru ani de fră­mântări, furtuna neagră^ a ultimului răsboi a luat sfâr­şit, făcând loc unor zori înegurate şi reci — zorile de ieri, sau mai bine zis de astăzi, căci ruina n’a încetat încă să ameninţe.

¿Naţiunile stau acum gata să-şi sară iar în gât una, alteia. 0 parte din lume rămăsese în afara cercului de foc, căruia aroganţa occidentului îi dăduse numele de ,răsboi mondial”. Această lume pare că vrea să întreprindă la rândul ei groasnica experienţă, să guste din cupa cu otravă — într’un cuvânt, să angajeze un nou răsboi. Dar asta reclamă cheltueli -— cu ce le vor face ?

Politicienii, despre care am vorbit la începutul acestui articol, considerau în prim ul rând Germania şi apoi Franţa. Totuş, ambi­ţiile militare ale acestor naţiuni nu sunt încă în prim plan. Viru­sul răsboiuiui sapă acum în altă parte. Imperiul insular din Ori­ent a început răsboiul cu China, gigantul asiatic, care a dominat atâta vreme.

Dacă eventualitatea răsboiuiui s’ar localiza^ la Germania şi Franţa, admitem că aceasta din urmă ar putea plăti —- în aur căci Franţa are aurul şi cu el, muniţiunile. Fiecare dintre aceste

m

două naţiuni consideră că dreptatea e de partea sa. Germania însă, n ’are aur şi după câte se afirmă nici ar­mamente. S’ar putea spune deci că Germania nu e ca­pabilă să plătească un nou răsboi şi astfel din acesi punct de vedere eventuali­tatea unui niiii răsboi e ex­clusă.

Pentru moment, aşa num i­tele nedreptăţi ale tratatului dela Versailles nu cer încăo rezolvare. Chestia corido­rului polonez şi a Sileziei de Suş îşi mai pot aştepta rândul. Marea problemă a momentului e să determinăm dacă Manciuria va avea soarta Belgiei, de acum trei­sprezece ani, dacă nu cuinva marea aventură în care s’a angajat Japonia nu va de­

termina o adevărată conflagraţie mondială şi dacă e astfel, ce va servi drept monelă, iu cheltuelile de înarmare ?

Naţiunile creştine găsesc în biblie povestea celei dintâi lupte: uciderea lui Abel, de către Cain. Nim ic nu ne spune dacă acest prim răsboinic a avut în prealabil desbateri asupra solvabilităţii sale financiare, asupra posibilităţilor materiale de-a da curs con­flictului şi de a duce răsboiul la capăt. Cain, după toate aparenţele n’a avut conturi bancare şi nici m uniţii. Legenda spune ca şi-ar fi lovit victima cu o piatră care nu-1 costase nimic şi care trebue deci privită ca un dar al Domnului, întrucât la început aparţinuse acestui mare stăpân.

Continuând scrutarea trecutului găsim pe Samson, uriaşul care, se spune e’ar fi ucis o mie de Filisteni, lovindu-i cu osul unei fălci de măgar. Nu sife ştie dacă acest măgar ii aparţinuse, dacă-1 împru­mutase sau îl cumpărase. Şi iarăşi nu se ştie dacă nu dăduse peste acest os, în timpul hoinărelilor sale pe câmpuri — rămas aci din ospăţul unei escadre de şoimi, sau vulturi. Rămâne deasemenea un mister chestiunea dacă cei o m ie de filisteni morţi aveau ban­cheri, cari să le susţină cheltuelile de luptă şi să le plătească fune­raliile.

Nu pierdem din vedere nici pe David, care cu praştia luli a ucis pe Goliat. Despre această praştie ştim doar că fusese făurită chiar de el şi că valoarea-i derizorie nu putea în nici un caz să-l sărăcească.

Dar in zilele acelea, viaţa planetei noastre avea aspecte extrem simple. însuşi păcatul era în fâşe, dovadă că un simplu omor făcea atâta vâlvă. Tunurile, aeroplanele, tancurile, telegrafia fără fir şi radiofonia aşteptau să-şi facă apariţia abia în secolul al douăzecile. Realizările acestea, erau însă, în acele vremuri, tot atât de posibile, pe cât sunt astăzi, mediul şi elementele fiind aceleaşi. Cleopatra şi-ar fi putut revela in cazul acesta secretele frumuseţii sale prin microfon sau televiziune, iar Moise, în loc să se cocoaţe pe un munte, pentru a da cele zece porunci câtorva sute de oameni, ar fi putut cere legătură cu un post intercontinental, difuzându-le pe întregul pământ.

Astăzi însă, omorurile în massă, ce permit omului o cât mai largă întrebuinţare a nouilor şi minunatelor sale jucării, reclamă imense cantităţi de material.

Savanţii şi istoricii noştri vor ajunge poate, într'o zi, să de­termine dacă la baza ciocnirii dintre Samson şi Filisteni a existat vreo transacţie financiară, fie in bani, fie în natură. Dar, este ba­nul altceva decât un simbol al valorii, rezultând dintr’o lărgire a sferelor de schimb şi deci în fond de mică importanţă ? Mâine, ştiinţa îl va elimina, sau banul va dispărea poate dela sine.

Să continuăm incursiunea în istorie:Regii antichităţii şi ai evului mediu au avut un mare avantaj

asupra celor de mai târziu, prin faptul că-şi finanţau răsboaiele cu(Continuare in pag. S-a)

St. : Un cuib de mitraliere, la Shanghai; st. jos: Puţti japoneze, turale de trupele chineze, in cursul luptelor dela Ciang-Wan;’

Tunurile crucişătoarelor americane se iriUreaplă ameninfătoaj spre Shanghai.

V A I D A

Dr.: Luleaua favorită; In dreapta jos: Masa de lucru a d-lui dr. M.

. Vaida-Voevod.

1DR. ALEXANDRU VAI- DA-VOEVOD a îm plin it şasezeci de ani. întreaga

sa activitate se identifică cu paginile cele mai de seamă ale istoriei Ardealului românesc şi viaţa sa este o înşiruire de eve­nimente şi întâmplări drama­tice şi măreţe.

Nu este în intenţia noastră să facem enumerarea actelor naţionale şi politice ale d-lui Vaida. Cadrul unui articol de revistă ar fi mult prea îngust pentru opera uriaşă a frunta­şului dela Cluj şi apoi perso­nalitatea d-lui Vaida nu poate fi înţeleasă dacă nu se face portretul său psihologic amă­nunţit un complex, de sensibi­litate şi temperament foarte greu de fixat în contururi reale. D. Vaida dărueşte multă generozitate de simţire tine­rească însoţită de profundă sinceritate oricărei acţiuni şi ar fi necesar un studiu întreg al acestei firi, spre a putea înţelege manifestările sale.

Vom trece deci direct la interviewul soli­citat pentru „Realitatea”.

In salonul de primire destăinuesc d-lui Vaida rostul vizitei mele.

„Domnule ministru, câteva amintiri...”— „De când mă jucan de-a hoţi şi jan­

darm ii?”—• „Nu condiţionez epoca”.— „Eşti foarte binevoitor. Pof­

teşte o ţigare!”Pe măsuţa, împodobită cu un bu­

chet de garoafe albe, stau desfă­cute două. cutii de ţigarete fine şi tabacherea cu Regale fără carton.Din obicinuinţă prefer una din port-ţigaret.

— „Iţi plac astea mocăneşti?"— „Da!”— „Şi mie. Ai senzaţia că au

ceva viguros”.

CAND EŞTI MINISTRU...

D. Vaida mă priveşte puţin în ­cruntat ca să sublinieze în altă clipă privirea cu un surâs. In jo­cul acesta de lumini şi umbre lăun­trice, se poate surprinde persona­litatea d-sale. Toţi biografii vor greşi dacă nu vor ţinea seamă de această emoţionantă sinceritate, exteriorizată.

— „Ce amintiri să-ţi povestesc?”

— „In orice caz, ceva în afară de politică şi amuzant. D. Maniu mi-a vorbit odată despre sin­gurul şi permanentul conflict pe care-1 are cu dv. când trebue să călătoriţi împreună cu ma­şina...

— „Exact! Eu vreau maşină deschisă, ca să simt asprimea vântului, iar el are preferinţă pentru automobilul închis. Şi are dreptate. Ma­niu a fost până acum numai prim-ministru, pe când eu şi ministru, aşa că obrazul meu e de toval”.

In acest timp îşi face apariţia pe uşe, părin­tele Man. Deputatul de Gherla a făcut, intr’un articol d intr’o revistă bucureşteană un portret al d-lui Vaida şi câteva minute discuţia se în­vârte în jurul unei aprecieri. Fostul ministru de interne este înfăţişat de părintele Man ca un răsvrătit împotriva formelor religioase, în tine­

reţe, şi ca un admirator al înţelepciunei eclesiastice, jn epoca maturităţii.

Discuţia asupra raportu­rilor cu biserica s’ar fi pre­lungit probabil, dacă d. Vaida nu intervenía cu o concluzie:

— „Eu nu sunt nici Ln- ther şi nici Inochenţie".

POLEMICĂ CU t'N ENGLEZ

D. Vaida face o pauză, r 'rt‘ m ă încurajează să scot

J B S E lH k \ M stiloul:— „Am să-ţi povestise o

j » - A H R i întâmplare dela conferinţa « jpyHg; - A Jc pace. Intr'o zi aflam

un delegat reprezentant al Greciei şi un deputat englez de Man- chester. Vorbirii despre

d-na Vaida : st. sus : multe şi de toate. Veni d-nii Vaida şi Maniu. vorba şi despre România,

iar englezul îm i spune că a avut prilejul să cunoască

vechiul regat şi că regretă că răsboiul a pricinuit pagube la Sinaia, fiindcă era singurul loc, în care se putea lua contact cu civilizaţia apusului. Apoi continuând insinuarea, deputatul englez lăsă drum următoarei aprecieri: am auzit că au fost nevoite să se refugieze din Sinaia toate cocotele franceze, din cauza concurenţei pe care le-o făceau român­cele! Asta era o glumă, iar cei trei deputaţi râseră cu poftă. Mie insă nu-mi, venia deloc să râd. îmi sta răspunsul in guşe şi n’am întârziat să-i dau şi eu drumul.

„Şi închipueşte-ţi ce progrese enorme au făcut româncele —- ripostez englezului. Cocotele noas­tre au pătruns până în centrul civilizaţiei occi­dentale, unde concurează chiar şi pe londoneze.

(C o n t in iia re in pag . 7-a)

TRECUT inai mult de-o jumă­tate de veac de când omenirea

J H L civilizată a proscris sclavia. S’a dovedit că omul, liber poate fi mai bine folosit (uneori chiar exploatat) decât sclavul care cade în inconştienţ i vieţii şi căruia trebue să i se dea a- celeaşi costisitoare îngrijiri. Există sclav — ca să zicem aşa — mai ideal decât sclavul (nu e un pleonasm) li­ber?...

Cu toate acestea în 1932 încă se practică, în Africa mai cu seamă, co­merţul de oameni şi acest târg infam

este ajutat (dacă nu practicat) uneori chiar de albi. Ţările civi­lizate duc un răsboi crâncen împotriva acestor crim inali — şi vapoarele de răsboi au dreptul să confiş te orice vas pe care gă­sesc un singur sclav. In caz că pe bordul vasului bănuit nu se alia sclavi, vasul e liber.• 7®.*® 0 întâmplare autentică, din care se vede cum excesul de justiţie duce Ia uciderea dreptăţii:

Căpitanul Homans, proprietarul vasului „Scânteia” se ocupa cu transportul şi traficul de negri. Fusese identificat şi ’ntr’o după amiază, pe când transporta — nu departe de coastele apusene ale

ic ei, —- un stoc ,je şase sule jg nggi-i (}e vânzare, zăreşte în fare, in jur, patru vase de răsboi engleze. Tunurile nu-1 puteau

U1rf. ,aju_nSe Şi noaptea cobora.Uar capitanul Homans nu e omul care să se lase prins atât de

reşte »Scânteia” în mijlocul apelor, aduce pe covertă ei 600 de sclavi în cătuşe şi îi leagă la lanţul ancorei celei mari

drumul ancorei în apă. Toţi cei 600 de negri sunt tâ- Jţi jn adâncul oceanului, în răcnete violente, zadarnice şi de < urta durată. Peste o jumătate oră se urcă pe bordul vasului

..î canteia” un ofiţer englez, urmat de-o escortă. Auziseră de de-I arte răcnetele, ştiau ce se întâmplase. De altfel vasul căpitanului ’ era încă îmbâcsit de duhoarea caracteristică a sclaviloregn şţ s’au găsit zdrenţele şi câteva din cătuşele lor.

ir,1 sclav> pe bord, căpitane Homans?— N am.

Unde sunt?...

lui nCere' Căpitanul Homans nu e obligat să răspundă. Pe bordul m-ii U aP a niciun scla.v, deci forma era respectată şi nu i se ooea>PUi *ntâmpla nimic. Fondul însă — fondul era în fundul vată. ..Scânteia” şi-a văzut de drum. Civilizaţia fusese snl-

RAIJ şi ’¡minte de răsboi femei care făceau bărbaţilor concu­renţă in lupta pentru viaţă şi in-

r,ePme™ c’° (i(Jare 'n colţul gurii, să- invadeze cafenelele. Unele profesii ru-

1 4 * măseseră totuş numai în seama bărbti-tilor. (Cine ar fi crezut că vom ajunge la criza de azi, in bună parte din pri- cina femeilor care nu se mulţumesc

■■■ numai să consume, ci vor să şi produ- că?) Bunăoară: femeia era nepotrivi­tă pentru cariera armelor şi niciuneia nu i-ar fi trecut prin minte să devie, să zicem, plutonier-major... A căzut şi

această prejudecată. In 1917. in Octombrie, când bolşevicii au a- tucat Palatul de Iarnă, unde se afla guvernul provizoriu, Ke- renschi a fost apărat de un batalion de femei.

Nu mai încape îndoială: trăim în secolul femeilor!...E drept că se găsesc strategi care se opuii întrebuinţării femei­

lor ca trupe de atac, din pricini mai mult psihologice. Ei afirmă eăj'n caz de cucerire a vre-unui oraş, femeile ar mutila numai bărhaţii, pe când în caz de înfrângere, femeile n'ar fi omorîte de către. bUrbaţii învingători. Sau — ceeace ar fi adevărat dezastru! -j- bărbaţii aflând că au înaintea lor un corp de armată femenin, s.’ar putea întâmpla să arunce armele, să trimită flori, bomboane şi complimente în tranşeele „inamice” iar tot răsboiul să se pre­schimbeîntr’o nuntă uriaşă.

Dărf nu în aceste ocupaţii mai mult sau mai puţin normale şi legale, vedem domnia femeilor, ci mai curând în cele ilegale. Fe­meia cure spionează (în timp de pace!) care fură secrete de fa­bricaţie. industrială, care plasează marfa cu rabat şi surâs, este azi foarte cunoscută. Dar femeea contrabandist?...

Da!... Avem femeia contrabandist!...'Şi nici nu e de mirare: femeea are mult mai multe mijloace să

scape de urmăritori sau, odată prinsă, să i se acorde o muşama (sau un cearceaf) sub care să se ascundă.

Şi noi, bărbaţii?... Alungaţi din toate profesiunile, învinşi pe toate terenurile de femei, ce ne mai rămâne să facem?... Nimic — sau tot ce-am mai făcut până acum: să ne supunem lor.

IN pricina lui Goethe, care a a- vut o aniversare seculară — 10< de ani dela moarte — nu s’a bă

H gat de seamă aproape de loc altă ani-I j H f r ' versare: 200 de ani de la naşterea hr

MHRjŞfck * Haydn, muzicantul din care s’au des ”’- î p r i n s celelalte două genii: Mozart şi

lllp«''' » 1 ^ ' w S r Beethoven. Dar aici nu suntem puşi să*acc,n istorie muzicală. Ni se pare însă

I că ’n viaţa lui Haydn găsim o lege, un destin atât de ciudat, încât poate fi

v N K S p M k kocotit caracteristic pentru viaţa ori- cărui artist, din totdeauna.

- Xntr’adevăr, Haydn şi-a câştigat exi­stenţa intrând în slujba unei fam ilii de nobili austro-ungari. Pe acea vreme, funcţia de muzicant în fam iliile aristocrate era tot atât-de necesară ca Slujba de bucătar sau rândaş. Muzicantul era plătit la fel, trebuia să poarte aceiaşi livrea şi să execute ordi­nele stăpânului, Haydn a aşteptat în fiecare dimineaţă în uni­forma slugilor familiei Esterhazy, în faţa uşii stăpânului, să pri­mească porunci. E drept că Haydn n’a fost bătut niciodată: mu­zica lui era plăcută!...

-Era atât de plăcută încât a ajuns îndată cunoscută în toată Eu­ropa. Gloria lui Haydn în Anglia era atât de necontestată, încât valetul-artist de pe malurile Dunării a fost poftit în Anglia la Oxford, unde i s’au acordat insignele şi diploma de doctor ho- noris causa (ca d-lui N. Iorga,.acum 2— 3 ani).

Acest destin de artist n ’a încetat de a se menţine chiar după moartea lui Haydn. A fost decapitat, spre a i se păstra fruntea intr’o vitrină şi a fi admirată de toată lumea. Azi, trupul marelui muzicant se odihneşte în mormântul lui, fără cap. S’ar putea spune: „Ce importanţă are trupul, dacă avem capul?...”

Tocmai aici e ciudăţenia destinului lui Haydn!... S’au găsit isto­riografi meticuloşi care au dovedit că ’n vitrina cu capul lui Haydn, pe dinaintea căruia defilează poporul admirativ, nu e capul lui Haydn: adevăratul cap a fost sustras îndată după moarte pentru cercetări ştiinţifice şi s’a pus în loc tidva cine ştie cărui dobitoc nevinovat şi care niciodată nu auzise poate de Haydn...

+ W.

7 Aprilie 1932 REALITATEA ILUSTRATA

FOND Şl FORMA.

DESTI.VUL LUI HAYDN.

sunt tableiele inofensive de

Bromural.Nervii răi deschid calea boalelor de tot felul, sunt cauza lâncezelii şi prăbuşirii. Tabletele Bromural vă calmează ner­vii, vă dau un somn bun şi natural şi vă asigură o bună dispo­ziţie. Ţineţi seama de primele semne ale oboselii şi între­buinţaţi tabletele Bromural câtva timp! Veti căpăta o nouă putere de muncă şi o nouă plăcere de viată. Nici un calmant nu este prescris mai des decât Bromural, care este absolut inofensiv. — De două decenii medicii şi consuma­

torii afirmă: e inofensiv şi are un efect sigur.-Tuburi cu 10 sau 20 tablete se găsesc la farmacii şi droguerii.

KNOLL A.-O., Ludw igshafen Rln (Germania).

- „Ai văzut o m ină de cărbuni?”— „Da”.

„Nu însă pe cele din Valea Jiului. Merită să vezi de pildă, grotele dela Lupeni, care sunt cele mai răsbunătoare.

Aşa formulă o invitaţie sumară un proletar miner dela Petro­ş an i— unul din »cei muncitori socialişti, care vorbeşte trei limbi europene şi are tot atâta cultură, cât un cărturar veritabil.

Iar pentru cunoaşterea cât mai multor detalii din exploatarea ■turului negru, însoţitorul meu întocmi un program minuţios. Astfel vizităm mai întâi baia de fum.

In faţa galeriilor a fost construită o încă­pere întunecoasă de ciment, cu aspectul u- nei catacombe romane. Pereţii sunt muce­găiţi şi înegriţi de-un strat de cărbune din cauza funinginei, depusă de fumul care i- nundă spaţiul, iar un miros acru de carbid îţi îneacă respiraţia, chiar dela intrare.

Aici se face antrenamentul împotriva ga­zelor. Cum inovaţiile ştiinţei n ’au putut cu­prinde până acum un mijloc mai practic de apărare împotriva intoxicărilor din grotele pământului, s’a recurs la această bizară bae de fum. De obicei exerciţiile se fac după masă, în orele libere. O echipă de 10 12 m inieri sunt introduşi în tunelul încăr­cat cu fum şi ţinuţi câteva minute, după capacitatea de rezistenţă a fiecăruia.

Şi ce credeţi că fac bieţii oameni în a ceastă încăpere sinistră? Se luptă cu fumul, până când corpurile iau înfăţişarea unor cadavre carbonizate! Pentru măsurarea re­zistenţei, în baia de fum, a fost instalat

caldă şi binefăcătoare a soarelui, la bezna nedefinită şi prevesti­toare de primejdii, îngenunche orice eroism şi dă senzaţia unei capitulări.

linu l dintre mineri, trecând pe sub baldachinul de piatră dela deschizătura galeriei. îşi face cruce, iar altul îşi mângâie cozo­rocul dela şapcă, cu un gest enigmatic.

La câteva sute de metri adâncime, se iveşte bogăţia aurului ne­gru. Aici stratul de cărbune atinge o grosime enormă. E de 50 metri şi de-o consistenţă cu totul specifică, care a u im it până şi geologii cei mai reputaţi. Se compune d in tr’o supra-punore de

chiar un termometru. El are înfăţişarea unei ghilotine şi se com­pune din două bjre de fier şi o talpă grea, din acelaş* metal. le­gată cu o sârmă, care înlesneşte ridicarea greutăţii între cei doi stâlpi. In timpul antrenamentului, muncitorii sunt obligaţi să ri­dice, la scurte intervale, talpa ghilotinei, spre a dovedi de ce eforturi fizice sunt capabili.

Odată antrenaţi li se dau apoi măştile de apărare împotriva gazelor, care reclamă noi exerciţii. La astfel de încercări sunt supuşi cu schimbul, toţi m inerii, cari coboară în mine şi ele sunt inevital ile la Lupeni. Galeriile^de aici sunt unele dintre cele mai primejdioase din lume, ameninţă în permanenţă cu explozii, iar sursele de gaze sunt atât de puternice, încât lucrătorii trebue să stea în permanenţă înarmaţi împotriva lor.

BARICADA ROCELOB.

In programul nostru se cuprinde, după vizita, ea băii de fum, coborârea în galerii. In faţa gurii deschise, şase echipe de prole­tari stau înarmaţi cu târnăcoape şi lămpi de benzină, gata să în­ceapă lupta cu rocele din pântecele pământului.

Coşul uzinei anunţă cu sirena de aer comprimat ora. Imediat după acest semnal, convoiul se pierde în întunerecul catacom­belor, în tr’o atmosferă de ireal.

Ce spectacol trist oferă această clipă! Tranziţia dela lumina

CÂND INUNDĂ GAZELE

Abia coborît de câteva minute şi fierbinţeala din fundul minei inii pare o bae de aburi. Cămaşa muncitorului' e udă leoarcă, iar sudoarea înegrită de praful de cărbune îi curgea şiroaie. La acea­stă temperatură minerii lucrează opt ore, fără întrerupere.

— „Se urcă flacăra dela lampă— strigă unul din fundul grotei.„Repede! Repede afară! — ţipă însoţitorul meu.„Dar ce s’a întâmplat?”„N’am acuma timp de vorbă. Iţi explic eu...”

In trei minute galeria rămâne pustie. Toţi m inerii se retrag Ia o încrucişare a tunelului şi depun lămpile jos pentru a sur­prinde năvala gazelor.

„Nu vin până aici, aşa că putem aştepta lin iştiţi” .— „Să vedem”.In adevăr, gazele răbufniseră numai într’o regiune şi o certitu­

dine despre acest lucru ne-o dau lămpile cu benzină. Acestea sunt cele mai bune aparate până acum, care anunţă pericolul gazelor- Land se anunţă, flacăra se umflă în para ei de sticlă, avertizând pe mineri să fugă.

Gazele, c a ile. stau închise între pereţii rocelor, sunt de trei fe_ irci: inirtale, ameţitoare şi cele care produc explozii. Fiecare

Sus şi s tânga: Vederi depe Valea J iu lu i

roci cu lustrul catranului, massive, fioroase şi răsunătoare. Sfărâmarea lor reclamă eforturi disperate şi blocurile de cărbune nu se prăbu­şesc în faţa târnăcoapelor, până când n’au stors sudoarea frunţilor.

Stratul de bogăţie ştie să se răsbune- şi să o- pună rezistenţă mai .dârză, decât cea mai fio­roasă bestie. Niciodată nu se poate prevedea dacă un asalt asupra lui se termină cu o biru­inţă, sau cu înfrângere. La fiecare centimetru, roca plesnită, e gata să inunde din ea venin, ca dintr’o gură de şarpe. Tăria târnăcoapelor şi rezistenţa umană rămân frânte, de câte ori stra­tul în loc să se prăbuşească, varsă gaze s a u foc.

In fundul m inei un miner găseşte o clipă de răgaz pentru a-mi explica la ce riscuri sunt ex­puşi când isbucneşte focul:

„Dacă nu fugim într’o clipă d in faţa lui. ne preface în cenuşe. Isbucneşte cu atâta furie, încât încălzeşte galeria pe distanţe de sute dţ

metri. E un duşman, care vine să ne răpuie în tr’un minut .

C u p r i l e j u l u n e i a n i v e r s ă r i Un succes al(U rm are

HIîA L1TATEA 1LL’STRATA

are ceva deosebit în aparaţia lui şi st produce ca un feno­m e n 'geologic variat. Aşa de p il­dă, gazul mortal dă senzaţia u- nni aer dulce, care se lipeşti: pe buze şi m inerii îl semnalează şi fără lămpile cu benzină.

Când pericolul a trecut, iar pompele de aerisire au extras gazul periculos, muncitorii dau din nou un asalt răsboinic cu târnăcoapele asupra stratului de cărbune.

— „Nu te doare capul?”— „Ba da. Şi încă rău”.— „Ei nu-i nim ic, peste o zi

are să-ţi treacă. Bine că n ’ai viermi în stomac”.

—• „Dar cine are viermi? Pen tru prima oară aud de aşa ceva”

— „Uite, minerul ăsta din stânga mea. Ii duhneşte din gură un miros mucegăit insuportabil. E boala cea mai groaznică, cea mai chinuitoare, chiar mai rea decât cancerul. După dr. Eulen- burg, provine din mucegaiul pă­mântului”.

— „Şi cât câştigă un miner pe zi?”

— „In medie 100— 110 lei. Faţă decât eram înainte de răs- boi, salariile au sporit de 40 de ori, iar preţul cărbunelui de 100 de ori. Nu mai vorbesc de pro­ducţie. Când s’a început exploa­tarea carboniferă pe Valea Jiu ­lui, un muncitor producea 36 de tone de cărbuni anual, iar în 1930, producţia de cap de mun­citor a fost sporită la 136 de tone anual.

Dar trebue să cunoaşteţi un a- mănunt şi mai interesant. Pro­ducţia din 1925, când lucrau16.000 minieri a fost depăşită in 1930, lucrându-se numai cu zece mii de muncitori. Eu am produs acum patru zile, două vagonete de cărbune într’o zi. Valoarea producţiei mele este 1140, iar salariul îl cunoşti. Scoate plata mea din costul de vânzare şi vei afla un detaliu sugestiv: plus-valoarea...”

;— ,.Te rog să mă scoţi de a- ici, că mă doare capul rău”.

Peste un ceas, suntem din noii sub razele primăvăratice ale soarelui. Dar cu senzaţia că ain eşit dintr’un cimitir...

V. MUNTEANU

7 Aprilie 1932

Cu un cuvânt vă bate chiar acasă la voi...

Comesenii râseră din nou cu poftă, şi bineînţeles eu cel din­tâi”.

PORTUL MARSILIE)

— „Ce să-ţi mai spun?”— „Ceva din luptele parla­

mentare”.„Ce ? Chestia cu portul

Marsiliei?”— „Ştiţi că s’a popularizat în

Ardeal cu o iuţeală vertiginoasă ca şi unificarea”.

„Deşi n’ain spus-o atunci, cu intenţia să jignesc pe cineva. Iată care este origina nostimei întâmplări. Eu am auzit-o dela băiatul meu, Mircea, care la rândul lui a importat-o dela ca­zarmă. In parlament îm i uita­sem de existenţa originalei ex­presii, din vocabularul nostru autohton şi mi-a reîmprospătat-o Răutu, pe care l-am întrebat despre uzul ei.

După cum şti, între guvern şi opoziţie avuseseră loc câteva vii incidente. Vorbise d-rul Lupu, Mihai Popovici, apoi îmi venise rândul mie. Repet încă odată că n’am vrut să supăr pe nimeni, îm i amintesc perfect fraza: „noi românii mergem la Constanţa, iar dumnealor în portul Marsi­liei”.

Dar detaliul cel mai pitoresc este că Maniu aplauda cu en­tuziasm. Tot astfel şi Coltor. După ce mă dau jos dela tri­bună, ambii mă felicită chiar. Ii întreb pentru ce? Pentru por­tul Marsiliei? îm i răspund că da. Dar voi ştiţi ce înseamnă a- cest „port” , în limbajul curent din Vechiul regat? Nu! ...Ei, să fi văzut ce mutre au făcut, când au aflat traducerea. Maniu se roşise, iar Coltor se uita la mine pieziş, pe sub ochelari”.

MEDICUL BRAZILIAN

D. Vaida îşi aduce apoi am in­te de câteva întâmplări cu haz din timpul guvernării naţional- ţărăniste.

„Intr’o dimineaţă, la ex­terne, Gafencu îmi prezintă re- clamatia unui medic brazilian,

d in pag. i-a)

căruia din vina autorităţilor, noastre i se pierduse paşa­portul. Odată cu reclamaţia jus­tă, pe care o făcu, el pretindea şi o sumă apreciabilă de bani, reprezentând costul biletului de drum până în Brazilia. Cererea din urmă mi s’a părut cam sus­pectă şi cum voiam să văd şi eu la mutră pe medic, îl rog pe Gafencu să mi-1 prezinte.

In cabinet, las omul să-mi po­vestească păţania, cu paşaportul, apoi îl întreb unde-a învăţat me­dicina. îm i răspunde că în Bra­zilia.

Atunci fi bun şi ia-mi pul­sul !

Brazilianul se înroşeşte puţin şi foarte timid işi aşează dege­tul cel mare pe artera mânei. 1n examen eşuat. Ii explic că la noi, în România, toţi medicii în ­cearcă pulsul cu trei degete.

Ii mai pui apoi alte câteva în-' trebări elementare pentru ori care student în medicină. Cu­noşti pe Richaud, Riva-Rocci, Taendelenburg... Iar la toate a- cestea îmi răspunde să-l iert, că la ei nu se învaţă aşa ceva.

Brazilianul nu era medic, cum nu sunt eu călugăr franciscan. Totuş, ne-am despărţit priete­neşte şi i-am dat chiar un sfat : când va avea nevoe să-i iau pulsul, să se prezinte la mine”.

E ora trei, d. Vaida se gră­beşte, are probabil o întâlnire. O ultimă cerere: două clişee în biroul de lucru.

Aici o mulţime de ziare stră­ine şi româneşti sunt răvăşite în toată încăperea, iar un tânăr lu­crează de câteva zile la coordo­narea datelor.

„Domnule ministru, flerul meu reportericesc îm i spune că pregătiţi ceva !”

- „Da! Memoriile” .— „Şi pe când le putem aş­

tepta ?”„Vezi! Asta nu pot să-ţi

spun !”D. Vaida ocoleşte orice detalii

în privinţa am intirilor pe care le scrie. In orice caz vor fi din­tre cele mai interesante din via­ţa politică românească. V. MT.

^ ¿ealiţă MhjşţraţeE curând, am publicat o vastă anchetă Întreprinsă de unii din trim işii noştri

specialişti, la graniţele ţării.Am relevat astfel o serie de in ­

teresante probleme ale graniţei de vest, legăturile intre autori­tăţile noastre şi cele vecine, via­ta locuitorilor, cari au păm ântu­rile despărţite prin graniţă, mari oraşe care mor lipsite de „hin­terlandul” lor, inversarea totală a unor situatiuni economice, prin trasarea nouilor frontiere, etc.

Arătam intre altele că pentru aprovizionarea unei regiuni ex­trem de sărace, cum este Mara­mureşul, e nevoe de-o legătură de cale ferată, care — trecând prin Cehoslovacia şi Polonia — să lege regiunea cu Bucovina şi Basarabia. A existat pe vremuri un astfel de tren, dar el a fost desfiinţat. Sezisarea noastră, pre­cum şi o documentată interpela­re in Parlament -a d-lui senator Mişu Condrus, fostul prefect de Maramureş, au determinat gu­vernul să reînfiinţeze această le­gătură vitală, pentru Maramu­reş. De două ori pe săptămână, vor circula într'un senz şi în ce­lăla lt trenurile necesare, care vor aduce grânele Basarabiei in dureros înfometatul Maramureş.

De asemeni arătam cheltuiala îndoită ce se face cu întreţine­rea a două localităţi de graniţă— faţă în faţa — de pildă, una românească şi alta ungară, când acestea s’ar putea unifica, cum era pe vremuri, la vechea fron­tieră. Arătăm că unele staţiuni de vamă, au construcţiuni foar­te primitive.

O comisiune mixtă a înce­put să lucreze acum, în sensul de.a se suprima una din cele două localităţi ce stau fată in faţă, cum ar fi de exemplu, Curtici şi Lokoshaza. Notăm că autorităţile româneşti din Curtici susţin că aflându-se aci con­strucţiuni cât se poate de încă­pătoare şi confortabile, ar fi bine ca unificarea să se facă în acest punct, şi nu în localitatea un ­gară.

Pentru completarea acestor date, trebue să ne exprimăm re­gretul că dintr’o eroare tipogra­fică, la unele fotografii cu care ilustram ancheta noastră şi care reprezentau vederi dela vama Borş, de lângă Episcopia, unde afât nersanalul grăniceresc, cât şi cel vamal sau de poliţie este

personal select, care-şi fa'S datoria în modul cel mai con­ştiincios. au apărut explicaţiuni •n sensul că acele fotografii ar dela o altă vamă, cu alt nume.

I B.

W iL H E L M KAR0 L decorat in Ungaria

IRECTOBUL secţiei Exter­ne pentru Europa Centra­lă, Occidentală şi Sudică a

Societăţii UF,A. d-1 W ilhclm Ka- rol a fost decorat de către regen­tul Harthy cu crucea Meritul In ­dustrial, pentru activitatea sa în domeniul cinematografiei. Deco­rarea d-lui Karol a stârnit în cercurile cinematografice sincere simpatii şi o satisfacţie generală, cu atât mai mult cu cât această decoraţie nu a mai fost acordată până’n prezent decât Iui Adolf Zukor,

8 REALITATEA I LUST RATA 7 A p r ili* 1932

oncursul de frumuseţe dela Cernăuţi-- A Cernăuţi a avut Un­

de curând alegerea____ „Miss Hucovinei 1932”,concurs la care au luat parte câteva zeci de candidate. Fo­tografia din dreapta repre­zintă pe d-ra Alice Engel, „Miss Bucovina 1932”, iar cea de jos în primul rând la m ij­loc: „Miss Bucovina 1932” ; d r .: d-ra Florica Georgescu, aleasă a 11-a; st.:, d-ra Anita Goldschlăger, aleasă a 111-a.

In picioare: Juriu l : dela stânga spre dreapta: Em. Ko- soschi, ziarist; colonel Aurel lliescu, comandantul Liceu­lui Militar „Ştefan cel Mare” ; Mişu Fotino, directorul Tea­trului Naţional din Cernăuţi, dr. A. Niederhoffer, şeful re­dactor al ziarului „Allge-

ăzile luate dela cei învinşi, sta nu înseamnă că popoarele r erau scutite de impozite, împotrivă, acestea sporiau ereu, dar mirajul răsplatei, caz de victorie se menţinea.

Cruciadele, răsboiul de-o su- de ani, nesfârşitele şi nenu-

ăratele răsboaie ale regilor n Casa de Valois şi Bourbon, sboaiele napoleoniene, etc. au ebuit finanţate în tr’un fel sau

'Jtul, întrucât toate aceste bă- ilii reclamau fier şi sânge.De fapt, nu cunoaştem îîi toa- â istaria decât un singur fel « luptă, sau de tournois finat — în care vărsarea de nge să fie socotită drept o uzime fără înţeles. E vorba

originalele manifestări răs- )inice ce aveau loc în China

erau mai curând un fel de ilet, ce mima lupta. Caii a- ■au coamele ondulate. Costu-telc luptătorilor se păstrau __ainte de utilizare în lăzi

lemn parfumat, iar lăncile crusta te cu pietre scumpe e- iu lustruite şi împodobite cu angliei. Lupta se desfăşura în rdrele unei etichete extrem de edante şi victoria era de par- ■a acelora cari reuşeau să dea ovadă de mai multă curtoazie i cavalerism. Dar chiar aceste ipte provocară mari clieltueli ir poporu l apăsat de impozi- ■, începu dela o vreme să itirinure împot'”'vfl lor

meine Zeitung” , dr. Otto Lut- tinger si A. Row:'blatt, zia­rist.

Vedem deci că în orice epo­că, răsboiul a avut nevoie de bani, sau de va i v i echivalente.

Punem deci din nou între­barea:

„Pot întreprinde naţiunile un răsboi, dacă sunt literalmente lipsite de bogăţii ?

Mulţi sunt cei cari înclină să creadă că nu mergem nici înain­te şi nici înapoi, că ne învârtim pur şi simplu în juru-ne.

Amintiţi-vă de conflagraţia dir, 1914, de revoluţia rusă, ca­re a isbucnit curând după a- ceea. Mi; de oameni cari mai trăesc şi încă nu se pot numi bătrâni, au fost prinşi atunci în vârtejul unui monstruos ci clon.

Mai existau valori, în acele tragice clipe ? Nu.Femeea îşi uitase de bijuterii:

singura-i preocupare era să-şi salveze copilul, iar bărbatul de era singur - făcea totul pentru a-şi păstra viaţa. Pose­siunile îşi pierdură sensul, pă­mânturi, case şi alte avuturi, fură uitate, iar guvernele cum­păniră, până la epuizarea fon­durilor băneşti, prin „împrumu­turi de răsboi’ emise toate pe promisiuni, care — ştim acum cu toţii — au fost lipsite de te­mei. Dar cine şi-ar mai amin­ti-o, atunci ciind tragedia s’ar repeta ?

In 1914 ,tonte marile naţiuni ale creştinătăţi, cu excepţia

Franţei, implorau ajutorul lui Dumnezeu. Solemn, oficial, fie­care din ele îi cerea să treacă de partea sa. Singură Franţa îşi îndrepta apelurile către artna- tele sale de uscat şi de apă. Naţiune extrem de rezonabilă, îşi da seama că Atotputernicul era pus în grea dilemă, de soli­citările Angliei şi ale Germa­niei, ţări cu populaţie de ace- oaş religie şi rit. Italia, a cărei logică fusese deasemeni întu­necată de emoţie, adresa cu frenezie apeluri lui Dumnezeu şi tot astfel făcură mai târziu americanii. Către sfârşit, Fran­ţa lupta doar cu forţele-i fiz i­ce, căci rezervele de aur se e- puizaseră de mult

Lăzile i s’au umplut acum la loc. In momentul de faţă, 1-ranţa e singura naţiune euro­peană în măsură să declare răsboi oricui ar voi şi să lupte pe vechiul standard al aurului.

Statele Unite, care-au făcut un scurt apel la Dumnezeu, du­pă ce acumulaseră bogăţile lu­mii, posedă deasemeni tezaure în aur pentru alimentarea unui răsboi.

Dar au aceste ţări în tr’ade văr nevoe de tezaure'

Dac’ar fi să credem în fai­mosul memorial, care se spune c’ar fi fost înainte de premie­rul Japoniei monarhului său, Împărăţia Soarelui proectează răsboaie atât cu Rusia Sovieti­că, cât şi cu Statele Unite spre a-şi asigura preponderanţa în Asia.

Pe Rusia, ar înfrânge-o uşor astăzi. Dar această Rusie, cu inepuizabile populaţii şi resur­se naturale, ar relua peste zece- douăzeci de ani lupta, fără să aibă nevoe de-a recurge la vre­un împrumut.

Visele Americi sunt mereu turburate de „Pericolul Gal­ben”. Sunt ani de când Pacifi­cul a devenit în ochii ei ade­văratul câmp de luptă; :— iar acum când scriem, aflăm că Japonia trimiţând în ultima vreme mari cantităţi de aur în America, pentru achitarea unor învestiţi de răsboi mai imedi­ate, plănueşte o progresivă > răsire a standardului de aur, lăsând unchiului Sam depozite mai mari decât oricând, in tr’o substanţă care, în tr’o zi — po- poate nu tocmai îndepărtată,

îşi va pierde valoarea.Am vorbit mai sus de cortina

ce se ridică asupra prologului japonez: „disputa Manciuriei” . Japonia e bogată şi bine echi­pată şi, de-şi va plăti viitoarele datorii în aur, argint, aramă, sau de nu le va plăti de loc, puţin importă, dacă ţine nea­părat să se răsboiască.

China, săracă înapoiată şi flămândă, dar colosală şi poten­ţial puternică, se va vedea poa­te la un moment dat silită să reia arma lui Cain, întemeeto- rul răsboiului. Nenumăratele

sale milioane de locuitori s>ar trezi atunci... La gândul acestei eventualităţi, însăşi Japonia se cutremură

Ce vor întrebuinţa naţiunile drept bani, în cazul unui răs­boi? In stadiul de faţă al cer­cetărilor noastre, răspundem : orice, atunci când vine momen­tul exploziei. Aşa cum este lu­mea acum, Omar, califul arab, avea dreptate comparând-o cu un joc de şah, în care destinul se joacă cu vieţile oamenilor, închipuind diverse figuri.

Dacă super-savanţii noştri nu vor deslănţui — la un moment dat — forţe indomptabile, în stare să pună capăt întregei vieţi, va veni poate o vreme când o omenire mai înţeleaptă privind timpul nostru atât de frământat, îl va înţelege.

Exasperat, m ’am adresat în cele din urmă unui bancher — factorul social care, se presu­punea la început, ar fi capabil să împiedice un răsboi. Ani ales un mare bancher pe care l-ani vizitat în luxosul său birou. Pu- nându-i întrebarea ce mă pre­ocupa, mi-a cerut un răgaz de gândire invitându-mă pe a doua zi la dejun.

L-am întâlnit' la clum şi acolo— lăsându-1 să se străduiască cu menu-ul, am priv it câteva clipe pe fereastră furnicarul de pro­letari şi foşti soldaţi. In tot timpul mesei nu-mi vorbi decât de bani — banul pe timp de pace şi în timp de răsboi, afir­mând că timpurile sunt cu mult mai grele decât par. Pierzân- du-mi răbdarea, l-am întrerupt, punându-i din nou întrebarea din ajun.

Dar vai, marele nostru ban­cher îm i răspunse pur şi simplu că nu ştie!

„S’ar bate în orice caz?” stă­rui eu atunci.

„Tot ce se poate” replică el, „dacă febra se rid ică” .

„Adăugaţi totuş o notă mai optimistă” insistai eu „scriu toc­mai un articol asupra acestei chestiuni şi nu-1 pot încheia ast­fel. .

„Vorbind ca bancher zise el surâzând, „pot prezice morato- riului de acum, o durată de cincisprezece ani. Asta ar da lum ii timpul să se refacă,; in vreme, ce pentru „patrioţi”, ta­bela datoriilor se va fi menţinut. Dar probabil că la capătul a- cestei perioade, totul va fi tat.

„Asta e cu adevărat ceeace credeţi?’

„Nu putem reveni la situaţia antebelică, suntem siliţi să mer gem înainte. O desfăşurare nor­mală, atât în finanţe cât şi 111 viaţa de toate zilele, se va rea­liza numai atunci când naţiu­nile se vor decide să colabo­reze satisfăcându-şi interesele, iar nu ca acuma când Iucreaza separat, fiecare pentru sine Ş> împotriva tuturor’.

G R A Ş I ! Puteţi avea imediat un corp sveltFără sforţări, fără post, corsete etc. Prin s imple masag ii cu s ăpunu l de s lăb it „ZV E L T A “ c nţinând extrase de săruri marine. S lăbeş te d u p ă voie orice parte a corpului: Guşa, şolduri, burtă, abdomen, picioare.Pierdeţi 1 — 2 cm. peste noapte, devenind rapid zvelţi. Absolut nevătămător. Flac. Lei 160.— 2 Flac. Lei 300.—

împ ied ică îngrăşatu l, menţine un cor j zvelt. D e p o z i t „ O P A C “

Bucureşti, Strada M. Blank, 7 (Galeriile Blanduziei). îndepărtează orice grăsime de prisos din o r ice parte a corpului

(U rm are d in pag. 3-a)

â

|N fenomen sângeros şi-a făcut apariţia de câtva timp la Nistru. In fiecare

____ noapte, fam ilii de români transnistreni, sau oameni izolaţi din Republica Moldovenească, încearcă să treacă flu­viul îngheţat spre noi, dar sunt ciu­ruiţi de gloanţele grănicerilor bolşevici.

Uneori, soţia e împuşcată şi ca­davrul ei rămâne acolo, In m ij­locul Nistrului, pe când soţul reuşeşte să se refugieze la noi.Copiii sunt despărţiţi de pă­rinţi, şi Inghiaţă în zona neu­tră. Alteori, ghiaţa se rupe, înghiţind, pe refugiaţi. In zori la spitalele din Tighina şi Chişinău, sunt aduşi răniţi.Iată femeea Luchena Bairan, cu maxilarul frânt, înjumă­tăţit, de-un foc de armă. Iată pe Crevetzki şi pe copilui său, care abia are cinci ani şori, dar e de o inteligenţă scăpărătoare, şi ceeace po­vesteşte, te înfioară. Toţi au, de altfel, de povestit câte o a-

'.'-¿iu

ventură sguduitoare. Bătrânul Gavrilă Simion <le 78 de ani, din Dortskaia (Republica mol­dovenească), fetele Lida Gogu şi Ecaterina

Simba, şi atâţia alţii, au trăit groazni­ca tragedie a trecerii Nistrului.

Cele de mai jos sunt un document. Reproducem ceeace ne-a povestit bătrânul Ion Cătârău, în vârstă de 61 de ani, difi comuna Butuceni,

Republic» Moldovenească, re­fugiat de curând din Basara­bia, şi supravieţuitor din gro-az

nicul măcel dela Nistru, pre­cum şi povestirile altor re­fugiaţi.

Am găsit pe acest bătrân, la căm inul de refugiaţi trans- nistrieni din Chişinău, unde vine în fiecare dimineaţă să împartă covrigi copiilor de a- colo, în semn de mulţumire lui Dumnezeu, că l-a scăpat de gloanţele şi de iadul so­vietic.

El a fost deportat la Ar- hangelsk şi a trăit o aventu­ră cum nici Jack London, sau

Stânga: Un copilaş de şase luni, al unei refiifiiale, imbolnăvindu-se de pneumonie in limpid refugiului. este sul uot dela moarte, prin .N / niîl li in tu m e d ic ilo r d in T igh ina . Jos: l i . (¡ene- ral B u tu iw iu . (X ) prefectul ju d e ţu lu i T ig h in a ş i au to r ită ţile locale, p r in tre

c o p ii i re fu a ia tilo r .

».urwood nu imaginat. E un om, deşi încărcat de ani, totuş foarte voi­nic. înalt; un bărbat frumos. Are ochi albaştri şi poartă mustaţa tunsă, (luni vede un flăcău, îl invită la „trântă ciobănească” cu el. Inteligenţa lui e foarte vioaie şi povesteşte într’o limbă moldovenească, mult mai frumoasă decât însăş limba basarabenilor.

POVESTEA UNUI DEPORTAT

De deportare nu scapă in Rusia sovietică de azi, nici unu la mie dintre culaci, adică dintre sătenii cari nu au trecut dela Început, de partea „co­lectivului”, termen generic, cu care peste Nistru se desemnează comuni- zarea muncilor agricole şi a recoltei. Nici cei bătrâni, nici femeile şi co-

Jos: Lucheria Bairăn, al cărei maxilar a fost sfărâmat de un glonte sovietic, este tratată iri spitalul din Tighina.

tirea-s", ySlfel ^ ^ M°Ş <:ă,ârău> care continuă astfel poves

jis : Gavrilă Simion, un refu- it in vârstă de 7S de ani, cdă- siit th spitalul din Tighina.

EVADAREA

¡>iii nu sunt cruţaţi, i ’rintre culacii clin salul său, (Hutuceni) a fost în ­colonat ca să fie deportat, ţi Moş Ion Cătârău, în vârstă de 61 de ani, căruia ii dăm aci cuvântul, să ne povestească sumbra sa aventură :

Am fost porniţi in tr’o zi, in zori, de acasă, ca o turmă de vite, păzită de soldaţi roşii cu armele Încărcate. Din sat în sat, coloana noastră creştea, adăogându-i-se noui deportaţi. Am fost mânaţi astfel pe şosele şi câmpuri, zile întreiţi, ('.ei cari cădeau de oboseală, erau lasaţi să moară in drum, sau, dacă mai aveau o licărire de viaţă, erau împinşiînainte, până se stingeau dc tot.

Am fosl încărcaţi în vagoane, ca animalele, şi trenul ne-a hurdu-câit zile şi nopţi Întregi.

Am aflat pe drum că ne duceau la Arhanghelsk. Când ne-ain apro­piat de acest oraş, care se află la Marea Albă, adică la Nord, unde zăpe­zile sunt aproape vecinice,- am înţeles că „tovarăşii” comisari ai po­porului, voiau să ne ucidă prin frig.

Am fost opriţi pe un câmp îngust, mărginit de păduri dese. Acolo, se aflau câteva bordee, şi, fără răgaz, răpuşi de drum, am fost puşi să ne săpăm singuri, bordeele, in care aveam să trăim de aci înainte.

Aceste bordee erau un fel de şanţuri lungi, pe sub pământ, un fel de gropi în care dormiam strânşi unul lângă altul, câte 20— 30 de inşi, in cea mai grozavă murdărie.

îndată ce-am terminat cu săparea bordeelor, am fost duşi la muncă .forţată, la tăerea pădurilor. Tăiam copaci şi-i trimeteam pe ape, la vale, din zori până se lăsa întunericul. Hrana ce ni se dădea, era o cană de apă călduţă şi un bulgăre de mămăligă sau pâine, tare ca piatra.

Frigul era îngrozitor. Din cauza gerului, mâinile şi picioarele ne de­gerau, dar eram siliţi să muncim înainte, sub ameninţarea că vom fi împuşcaţi pe loc, dacă „sabotăm”. Bube rele ni s’au deschis pe faţă, de ger şi chinul nostru întrecea cât poate să sufere omul.

Dela un timp, s’a încuibat tifosul exantematic in bordee. Din două­zeci de m ii deportaţi, câţi ne aflam în acea tabără, au murit !;: scurt timp, în câteva luni, opt mii.

In bordee, viii trăiau deavalma cu bolnavii şi morţii...

De multe ori, bolnavi aproape de moarte, err> scoşi la muncă: trebuia să tăem pădurile, pentru exportul de lemne în America.Rusia sovietică trebui să vândă lemnele mai eftin decât alte ţări. Şi putea face aceasta, fiindcă n’o costa nimic exploatarea (Dumping. N. R.).

IX INSULA SOLOVETZKI

Alţi deportaţi erau duşi mai departe, mai la Nord, cât mai a- proape de polul Nord...

Mici coloane de acestea tre­ceau pela Arhangelsk, înaintând pe ţărmul Deltei fluviului Dvi- na, mereu spre Nord. In Deltă, se văd insuliţe int eţate, prin tre care se deschiu canale în­

guste. Când ajung pe ţărmul Oceanului, prizonierii sunt îmbarcaţi în şalupe, < *' pornesc prin ceaţa polară.

L 11 i iii ele ţărmuri de pământ, mai mult cenuşii, decât verzi, ca şi pădurile se- ■ ulare de pini şi cele din urmă sătuleţe, rămân în urmă. Buşteni mari alunecă, blocând gura fluviului; ei vin pe apă din întinsele păduri, dela Vologda, spre ;< li îmbarcaţi pentru America.

<.ecacc simte un deportat când ajunge în Marea Albă. trebue să fie sguduitor- . f.iţ.i lui e nemărginirea albă a acestei mări vecinic îngheţată, presărată cu zccl

de insule mici de piatră, acoperite cu un fel de licheni sumbri svând aspecte dintre cele mai sălbatece.

Şalupa se opreşte la ţărmul uneia din aceste insuliţe, unde se află cel mai in­terna! lagar de deportaţi: Insula Solovetzki, pierdută în pustiul de zăpadă ş> <h' valuri îngheţate.

(ierului de acolo, nu-i rezistă nici un deportat...

Sus: Refugiatul Grevetzky şi copilul său. Dreapta: Ion Cătă- rău, un refugiat din Ucraina, împarte zilnic covrigi micilor copilaşi refugiaţi la noi, de peste Nistru. Dreapta sus: în­duioşaţi de suferinţele refugia­ţilor, moldovenii </<• peste Nis­tru, trecuţi mai demult la noi, plâng intr’o biserică din Ti- ghina.

7 Aprilie 1932 REALITATEA ILUSTRATA 11

După multe dibuiri şi încercări, în tr’o noapte am isbutit să mă ■trecor afară din tabără, printre sârmele ghimpate şi razele re­flectoarelor. In buzunar aveam câteva ruble, pe care reuşisem să

le \m'luiat-o îndată prin pădure, şi pădurea a ştiut să mă ascundă.i.a început ,am gonit prin pădure ca un nebun. Ştiam că dacă

mă vor prinde soldaţii, voi fi împuşcat. A trebuit insă, în curând să mă opresc, ca să mă odihnesc, şi atunci m ’a cuprins frigul. Tot timpul pribegiei mele, am luptat cu un ger aprig; sunt voinic, dar puterile îmi slăbeau, fiindcă trebuia să merg şi noaptea, altfel aşfi îngheţat. ..............................................................

Am întrebat pe cei cari mi-au ieşit in cale şi ei m au îndreptat spre o gară, pe unde trecea trenul de Moscova. O parte "din rublele ce aveam la mi­ne le-am cheltuit cu biletul de tren.

In tren, am scăpat de con­trolul actelor de identitate, care se face foarte des.

La Moscova m’am dat jos din tren. Mai aveam o ru­blă şi jumătate. Nu aveam bani să iau bilet de tren. pentru a-mi urma călătoria spre Republica Moldovenea­scă, spre satul meu natal. De altfel, auzisem în gară la Moscova, că iar au început să facă controlul actelor în trenuri.

Atunci, m’am hotărît să mă sui în tren, fără bilet.Am călătorit o noapte în ­treagă, agăţat de tampoane, cu mâinile îngheţate, ame­ninţat să fiu svârlit sub roa­te, Ia fiecare sdrunoinare a trenului.

Amorţindu-mi mâinile şi

Dreapta: Două mici refugiate „îşi ¡ac lec­ţiile" în căminul din (.1 'şină

întâlnit pe şosea, am făcut rost de câteva ruble, smulse din să­răcia lor. Mi-au adus deasemeni de mâncare, în tim p ce eu stam ascuns afară din sat.

Satul nostru, nu e departe de Nistru. Când s’a lăsat noaptea, am luat-o spre Nistru, in’am apropiat binişor de mal.

Mi-am făcut curaj şi am trecut Nistrul pe ghiaţă. Grănicerii roşii au prins de veste, au tras după mine. dar m’a ferit Dumnezeu şi am scăpat neatins...

Zeci şi sute de alţi refugiaţi, nu scapă insă de gloanţele so­vietice.

La Nistru, hecatomba creşte. Pe mal şi pe ghiaja râului ,se potpot vedea cadavre de bărbaţi şi de femei, copii îngheţaţi...

Dar ce s’a petrecut oare în misterioasa ţară de dincolo de Nistru, că oamenii aceştia, unii bătrâni ca Moş Crăciun, alţii flă­căi, fete sau femei cu copii !» sân, preferă să înfrunte gloan­ţele grănicerilor roşii, decât să mai rămână în satele lor ?

S’a deslănţuil prigoana pentiu aplicarea „colectivului” . .

Dar să dăm cuvântul Iui Moş Cătârău şi altor refugiaţi să ne spună ce este această diabolică invenţie sovietică

UN REFUGIAT, P O 'E S T h şT E ..

Satele noastre de peste Nistru nu se deosebesc în tiu nim ic, de de cele din Basarabia. Au caselc tot tot aâta de mici, şi eu pot să vă spui aceasta, — povesteşte refugiatul, — fiindcă în pribe­gia mea, am trecut prin mări oraşe cu palate şi fabrici. Viaţa însă în satele de dincolo, de Nis­tru a devenit dela un timp foa1 te grea. Aceasta din cauza mă­surilor de „colectiv” , luate dc comisarii poporului şi de pre­şedinţii sovietelor.

Intr’o zi, ne-am pomenit cu o a.yi zisă „brigadă de instructori,

Jos : M e lan ia T erentie şi TÂda ( io an , s ingure le suprav ie ţu itoa re ale une i catastrofe pe N is tru : ’o a lă fa m il ia lo r s’a tn neca t in ij pe f fluviului, rupându-se ghiaţu în locul pe unde au trecui.

picioarele, m ’am tras pe scara unui vagon. Deşi abia dacă mă puteam ţine mai bine, totuş. cred că, cu mâinile încleştate pe fia­rele reci, am aţipit o clipă... Dco dată, am simţit o sguduitură pu­ternică. D in fericire nu căzusem sub roţi. Ci se deschise uşa va­gonului, şi o mână puternică mă (rase înăuntru, pe coridor.

F>a controlorul trenului.El începu să-mi facă actele.

Urma desigur să fiu împuşcat, fiindcă s’ar fi dovedit uşor că dezertasem din lagărul dela Ar- hanghelsk.

( I-am căzut atunci în genunchi,In "i m>U!' nu făcut nici un rău, că nu mi-au ajuns banii pen-

11 bilet, fiindcă nu mai am decât o rublă si jumătate.

arte mult : tot ce am pe lume !ala şi jumătatea

---- , le-a băgat în bu««..«., .... «. «... .“ ■ne. Dar la prima staţie, să te dai jos din tren

tins |SCOS ru*J*a Şi jumătatea de rublă, şi în genunchi, i le-am in- ■ • le-a luat, le-a băgat în buzunar, şi mi-a zis :

CUM AM TRECUT NISTRUL

hun (a-Pn,na staţie, mi-am continuat drumul pe jos. fără nici un *!n,r?-ln d*n ,n'*ă şi mai ales cu rădăcini.

Henuhr Ut ast e*> dela Arhanghelsk până la Butuceni, satul meu din CânH a "'^dovenească, cinci săptămâni.

•'osci f am a uns marginea satului, am crezut că visez. Fiind cu acolo de autorităţi, n ’am intrat în sat. ci. prin rudele ce-am

rile şi înşelătoria cu declaraţia că nu ne sileşte ni­meni să intrăm în colectiv, e un mijloc cunoscut al comisarilor sovietici de-a separa dela început, pe cei cari trec îndată la comunism, de ceilalţi. Pen Im ei, omul care stă la îndoială, care nu trece dela început, fără preget, cu inimă, cu strigăte de bu­curie, cu un fel de beţie a sufletului, de partea lor, este condamnat pentru totdeauna. Pe atunci, nu ştiam toate acestea, şi am crezut în spusele lor, că nimeni nu ne sileşte să aderăm la colectiv. Este a- levărat însă că mulţi tineri şi chiar un ii gospodari,

unii amăgiţi de făgăduinţi, alţii de teamă, au tre­cut în ceată celor cari au vrut să se înscrie în co­lectiv.

După aceasta, brigada de instructori ai colecti­vului s’a urcat, care în maşini, care pe caii lor, şi au dispărut, luând cu ei listele de sătenii cari tre­cuseră la colectiv, şi de cei cari nu trecuseră.

DEPORTAŢII

S’a scurs după aceasta un timp, şi aproape că ui­tasem de venirea la noi a acelei brigăzi, când a sosit o altă comisie, care ne-a spus că se intitulează „Go-

stânga: Ziariştii Tfră# i cari au c“rând frontiera X¡şirului, fo­

tografiaţi de trimisul nostru special.

trsdă"jrafii l ' Berman .-Realitatea Ilus-

pentru colectivizare”. Nu ştim de unde au venii acei oameni, dar au dat ordin ca tot satul să se adune într’un loc anumit. Era un fel de adunare, cum am mai văzut apoi la oraş. Unul dintre in­structori a început să vorbească cu mult avânt, ceeace la urmă a înflăcărat pe câţiva tineri de-ai noştri. El ne-a spus cam aşa: Că până acum am fost sclavi şi că burghezii nu au avut nici un interes să ne dea copiii la şcoli, şi să ne facă oameni. Noi am venit să vă slavăm! Voi trăiţi aicea în sate, ca animalele, dormiţi în case de pământ muced, eşiţi in zori cu plugul la arat, şi vă înhămaţi Ia el câte­odată, alături de vită. Mâncaţi mămăligă de po­rumb încins şi nu ştiţi ce va să zică demnitatea de om. Aşa au avut interes stăpânitorii de până acum, să vă facă să trăiţi. Noi vă vom face oameni, a- ducându-vă maşini agricole, trimiţându-vă aici in ­gineri şi technicieni; veţi munci mult mai puţin ca înainte şi veţi produce mai mult”.

In toată Rusia, brigade de instructori ale colec­tivului colindă satele, fac astfel de adunări şi în ­flăcărează tineretul cu poveşti de acestea. Noi, cei bătrâni din sat, pe cari viaţa ne învăţase că nu tre- bue să dăm crezare din prima.clipă vorbelor ome­neşti, am aşteptat să vedem ce voiau să facă, adică la ce voiau să ajungă instructorii. Insă, tineretul s’a dat dela început de partea lor. Aşa s’a întâm ­plat, dupăcum am aflat apoi, în sute şi mii de sate din Rusia. Aceste brigade împart deci satul în două. Ele arată că pentru mântuirea poporului trebue ca sătenii să treacă de partea colectivului şi să primiască acest nou fel de muncă.. Mulţi săteni năbănuind ce şarlatanie grozavă se ascunde sub cu­vintele lor atrăgătoare, aderă la propaganda aceasta.

Instructorii spun că pentru a se ajunge la rezultate aşa de frumoase, tre­bue ca tot satul să muncească colectiv. Ei au făcut apoi un apel la săteni, spunându-le că le lasă libertatea, dacă vor să intre în colectiv, iar pe cei cari nu vor, nu-i silesc. „Faceţi acum o probă cu colectivul”, ne spuneau ei. Apoi, întrebară cari vor să intre de bună voie în colectiv.

Atunci, saţul s’a împărţit în două: bătrânii de o parte şi tineretul de alta. Noi, bătrânii, ştiam că aşezările omeneşti se schimbă cu multă greutate, în- tr’o curgere de mulţi ani, încetul cu încetul. Ştiam că nimic nu se p’oati schimba (lela un ceas la altul, cu câteva vorbe amăgitoare. Deaceea nu am vrut să ne inscrim în colectiv. Unii din noi îşi spuneau că dacă colectivul va da roade bune, se vor înscrie mai târziu. Dar toată adunarea, discursu

7 Aprilie Í932 REALITATEA ILUSTRATA 13

misia dc control” . Au venit în h;iine de piele, cu ghiozdane la sub|iori, cu revolvere la brâu. şi au înşirat pe o masă, listele întocmite de prima brigadă. Au fost chemaţi de astă dată, nu­mai cei cari declaraseră că nu intră în colectiv.

După ce i-a strâns pe toţi în- tr’un loc, în piaţă, unul din co­misia de control ne-a spus:

„Aţi contravenit decretului comisarului poporului dela agri­cultură. cu privire la organiza­rea colectivului în sate. Aşadar, vt i aţi mărturisit singuri că voiţi să sabotaţi opera de colec­tivizare, care este însuşi sufletul comunismului. Deci, voi nu sun­teţi comunişti şi aţi declarat a- ceasta făţiş! Dar, aceasta este o mare crimă contra republîceî .sovietice, şi a comunismului, şi deaceea veţi fi pedepsiţi!"

Când am auzit aceasta, in im a ni s’a strâns, fiindcă ştiam că o ameninţare cu pedeapsa, din partea comisarilor poporului, nu rămâne niciodată neînfăptuită. Credeam că vom fi pur şi sim ­plu condamnaţi la mo2 rle, după cum e obiceiul. Ne aşteptam să fim înşiraţi la zid şi să fim îm ­puşcaţi. Ochii noştri se ţintiră asupra revolverelor ce purtau Ia cingătoare membrii com isiunii, şi la armele soldaţilor cari-i în- soţiau. Dar stăpânirea sovietică născocise ceva mult mai groaz­nic pentru noi decât moartea. Deşi ni se spusese că suntem li­beri să alegem între colectiv şi vechiul fel de muncă, totuş, pre­şedintele comisiei ne anunţă:

„S’a hotărâl să fiti amen­daţi!”

Aici poate, în ţara româ­nească, la dv., vi se pare că a- menda e o pedeapsă mult mai uşoara, decât moartea. Dar din- °L la fuşi. nu este aşa, si am

sa va arat îndată dece:l.omisia luă atunci listele pe

j-are se aflau scrise numele ce-11 !Ţ cari nu trecuseră de partea

tn iT ? ’ şi adăugă în drep­tul necaruia, anu-nda la care

SVpi!s- Aceste amenzi erau de aOO de ruble, or aceasta

este o suma extraordinar de

E Î u ’i de.°are,C(' acol° se soco- tnii ilnca- rub!a în aur. D intre diră U,t-°rii unui sa»’ abia doi în unu l. « 1 multar nnt<.Sa -e oar,e bogate, care re-i «5 ’ “V a n za .n d u '5 i to a ta a v e - Hr Ho ®ascasc;i această sumă. ace-mf..Ca-t-nU po-' p,ati amenda, hat-i în pc *oc schim-vîne dră de Pe<,easă, şi aici tică -i ^easca născocire sovie- i'ari r " aS- lIor contra celordeansa plata amenzii- Pe-Pentru un {fe, de rfe

(deportarea I T ) surghiunul

aceasta' a„P! platesc, scapă, dar

sl|l) 'hunqCOl0a-e’ şi sunt ‘r im işi, Ştie S cT e ?323 ,dt’Parte’ fâră «aniea viată sti1,!1 -• Dm Pr°P ria aJunc în ¿si .ca aceste coloane

Khelsk în bM la’ Sau la Archan-llis,e insul .l63 Albă, sau în

«h.etet dela Nord. ° CeanUl In '

r3''>anemunaded0rtaţilor’ în sat’f1 uni : sniI j *ln aceste situa-

'Hilie si -)tn eP->rt? lu l n u avea fa~

'Ju, ea sIngurC,i Pam,ântul lui ”scdacă arP n ^ colectiv”, sau r'"nân în ®Vasta 51 copii, aceştia

" ,ai denart» U-Vand în paza lor0 lăsată în Pamantul. Femeea°are o altă i ^ Ce- “n .ti.n ,P» după

comisie îşi face apa­

riţia în sat, şi toţi sătenii tre­mură de groază, la ivirea aces­tor soli ai nenorocirei şi foame­tei. Femeea deportatului este şi ea de data asta supusă la amen dă, sub cuvânt că n ’a aderat nici ea la colectiv dacă soţul ei e de­portat, că deci e şi ea contra colectivului. Femeea rămasă în cea mai neagră mizerie, nepu­tând plăti, i se transformă a- menda în închisoare, şi e bă­gată Ia una din ocnele foarte nu­meroase, depe tot întinsul Ru­siei. Copiii sunt astfel smulşi dela sânul mamei; unii mai mici sunt trim işi la leagănele colec­tive (crèches) pentru a fi cres­cuţi în ideile comuniste sub cu­vânt că părin ţii lor „culaci”, sau anti-colectivişti, nu le-ar fi putut face o educaţie comunistă. Dacă copiii sunt mai mari, sau îşi iau lumea în cap, şi hoină­resc uneori în bande pc câm­puri, ca nişte haite de lupi, săl- băticindu-se, sau, dacă e vorba de flăcăi, sunt şi ei amendaţi, deportaţi sau băgaţi la ocnă. Aşa s’au împărţit şi s’au stins multe familM ae „culaci”. Mii şi m ii de oameni au suferit depor­tarea, căci până la urmă, nici un „culac” n’a scăpat.

VIAŢA „COLECTIVULUI”

Trebue să recunosc că după ce, prin astfel de mijloace bar­bare, satul rămâne numai colec­tiv, adică toţi cei cari au decla­rat din primul moment că nu trec la colectiv, au fost îndepăr­taţi sau ucişi, încep să sosească inginerii şi maşinile trimise de la centru. Satul rămâne uimit când se ivesc acele maşini, nu­mite tractoare, d ihăn ii de oţel, nemaivăzute, pluguri automate şi tot felul de maşini agricole, cu motoare, însoţite de echipe de ingineri şi de mecanici. So­sirea acestora înflăcărează foar­te inult pe unii dintre părtaşii colectivului. Este adevărat că se începe atuncea o eră de muncă foarte intensă; se petrece ceva pe care noi bătrânii nu-1 putem înţelege. De unde multe ogoare înainte, rămâneau necultivate, şi oamenii erau mai mult leneşi decât harnici, acum toată lumea munceşte de dimineaţă până seara, şi la început e multă voe bună şi chiar veselie. — dar a- ceasta nu durează mult. Când a venit culesul recoltei, şi-au dat seama oamenii că nu numai munca s’a făcut în comun, adică fără deosebire cui aparţinea o- gorul muncit, dar şi rodul este înmagazinat în mod colectiv, Ia un loc, unde se strânge recolta tuturor oamenilor.

Din tot ce s’a produs în sat, trei sferturi s’au încărcat în va­goane şi s’au expediat undeva unde nici sătenii nu ştiau. După aceasta, a venit şeful cooperaţiei în sat, şi a început să facă so­cotelile pentru a se vedea cât revine fiecărui om. S’a făcut so­coteala câţi au muncit în sat şi, să zicem că s’a găsit o recoltă în valoare de-o sută de mii de ru­ble. Din această recoltă, 75% s’a încărcat pentru export; din ce rămâne, 20% ia statul, după a- ceasta, preşedintele cooperaţiei ţine un discurs şi spune săteni­lor că şi armata roşie trebue să ia o parte, „pentru că ea va duce peste mări şi ţări ideia co­munismului”, şi atunci sătenii încuviinţează ca zece Ia sută să fie pentru armata roşie, aşa că la urmă, câştigul sătenilor se re­duce Ia 5% din toată recolta,

ceeace împărţit la fiecare să­tean, e o batjocură.

In afară de asta,, partea ră­masă pentru consumul intern al satului nu este îndestulătoare şi tot satul e condamnat să flă­mânzească.

Dar nu numai cerealele, ci şi găinile, ouăle, untul, laptele şi toate produsele săteşti se colec­tivizează. Controlorii speciali, colindă satul, şi notează câte găini are fiecare locuitor, chiar câte ouă produce pe zi. Toate sunt comunicate, trimise Ia oraşe.

In satul meu, au trecut patru ani fără să fi mâncat odată car­ne de pasăre, deşi în gospodă­ria mea creşteam găini.

Mi-am adus aminte că la un

Crăciun, li s’a făcut dor la ai mei de carne de pasăre. Ştiam că vreo trei inşi din sat reuşi­seră să dosească dela înregis­trare, câte o găină, pe care o creşteau în ascuns. Am cumpă­rat una din aceste găini „clan destine”. Nevastă-inea a as cuns-o în tr’un sac, a adus-o n- casă, şi am băgat-o în pod. In a doua noapte am încercat s’o tăiem, dar, cum de ani de zile nu mai tăiasem găini, mi s’a fă cut o „jele” mare şi n ’am ma tăiat-o.

Ca să scape de „Colectiv” sais de deportare, sătenii îşi iau Iu mea în cap, fugind peste Nistru Aci, sunt urmăriţi de grănicerii sovietici, şi decimaţi...

SANDU VORNEA

ta m c l c U r iţii o M i

De când fumaţi, dinţii Dv. tind să capele o nuanţă gal­benă. Deasemenea şi mirosul tutunului este neplăcut. Evi- taţi-le pe amândouă! întrebuinţaţi pentru curăţirea din­ţilor numai pasta de dinţi

c c oamu;

9 PASTA DE DINŢIcare este aromatizată puternic, şi foarte eficace.

Numai în tuburi din cositor curat Lei 20.— şi Lei 32.—

La gripă, răceli, dureri reumaiice, gutoase şi nervoa­se, tabletele TOGAL acţionează repede şi sigur

TO G A L -U L esle un puternic dizolvant al acidului urie şi în inare grad bactericid, şi ac- * ţionează deci direct, suprimând cauza boalei!

Peste 6 0 0 0 atestate medicale. O încercare vă va convinge! La toate farmaciile. Lei 5 2 .—

O l A M i l .FRANZBRANNTWEIN

HK \ 1.1T\TK \ IUSTBATA 7 Aprilie

i ~u mujit :Desigur că majoritatea oamenilor culţi ai acestei epoci de civilizaţie vor râde la auzul acestei întrebări. To-

tuş, bărbatul care la poker are un anumit scaun şi femeea care crede intr’o pălărie, o culoare sau o zi purtătoare de noroc, toţi cei cari îndrăgesc un fetiş, sau se tem să se anga­jeze în tr’o aventură de importanţa unei căsătorii în tr’o Vi­neri, ce cade la 13 ale lunii, sau se feresc să înceapă ceva Sâmbăta, cred în magie, întrucât norocul influenţat, sau con­trolat, nu e decât o altă denumire a vrăjitoriei.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că magia a apărut înai- intea religiei, înaintea primelor noţiuni despre spirite şi zei. /.cii erau consideraţi superiori oamenilor, numai prin faptul «â posedau pjiterf . magice mai mari. Se credea însă că sim­plul muritor, care cunoştea formula magică necesară, putea -.iii pe zei şi demonii să i se arate şi să-l servească.

Cuvântul egiptean pentru vrăjitorie era „hekau”, care nu e tocmai îndepărtat de acel „hokum” (magie).

Sir E. A. Wâllace Budge a scris un volum intitulat „Amu­lete şi Superstiţii” publicat de către universitatea din Oxford, din care reese cât de profund superstiţioasă a fost şi va fi poate, întotdeauna, lumea. Această lucrare menţionează un număr surprinzător de obiecte, care mai de care mai ciudate, purtate de oameni, în credinţa fermă că ţin astfel la distanţă moartea, bolile şi alte nenorociri.

Diamantele, perlele, trandafirul din corsajul elegantei, sau floarea dela butoniera domnului, toate podoabele şi poate chiar vestmintele îşi au originea în ideea amuletelor magice, pe care omul şi le lîpia, la început direct pe piele, cu ajutorul noroiului cleios, iar mai târziu, şi le atârna de gât şi talie, cu ajutorul unor curele.

E uşor să râzi de bietul troglodit, care purta in jurul gâtului un colan format din bucăţi de chihlimbar, pentru a înfricoşa forţele diavoleşti; dinţi de lup şi ghiare de leu, pentru a dobândi curajul şi puterea acestor animale; gră­unţe de orz, în săculeţe pen­tru a-şi asigura o progenitură bogată; care-şi aplica pe faţă un strat de ocru roşu, nu spre a fi mai frumos, ci spre a-şi păstra sănătatea. Dar câţi

Stânga: f't'fiş irit/ta ti ; jos : Un fetiş curia* ■

- in zilele noastre nu poar­tă la ei un picior de iepure, sau ilte obiecte tot atât de absurde'?

Privind îndărăt, la acele zile ale epocii de piatră, savantul ede în ridiculele superstiţii

preţioasa încercare a omenirei tle-a înţelege şi explica univeţ; sul. In clipa în care strămoşii noştri au descoperit că fiecare ftnomen e produs de-o cauză, ’au pus bazele ştiinţei. Igno- ând cu desăvârşire legile na-

lurei, aceşti oameni experimen­tau fără încetare, pentru deter­minarea elementelor cauzale ş< ■ationând, ajunseră la concluzia •ă ele se datorau unor fiinţe nai puternice decât ei, creeând

. stfel pe zei, şi lumea de spirite- bune sau rele. Consecinţa logic* i fost străduinţa de-a găsi ceva i are să influenţeze aceste spi­rite. De aci au luat naştere far- necele şi amuletele.

Nu mai încape îndoială «'a t.ilisinanele au jucat un rol pre­ponderent, nu numai în viaţa indivizilor, dar şi în acea a inul

S tânga : l ’n laborator <le chimie f i vrăjitorii', din iu l a l KUrrt: jos : Cursa

Udui

,li­

re«-

7 Aprilie 1932 REALITATEA ILUSTRATA 15

,or naţiuni, cum ar fi de pilda \n"lia Se întâmpla ca regele Harold, printr’un concurs de împrejurări nenorocite sa cada !n mâinile lui W illiam al Nor- mandiei, care profita de ocazie „cniru a smulge oaspelui sau ra- )US făgăduiala de a-i ceda lui

regatul- Harold promise, pen- trucă n’avea încotro, dar dupa depunerea jurământului i se a- rătă că în interiorul mesei pe ra c jurase se aflau o sumede­nie de oase şi diverse bucăţele dc lemn de corabie care — ii asigurau normanzii — erau re­licve sfinte. , .

Când mai târziu, Harold îşi călcă jurământul, normanzii ba- •¿ându-se pe eficacitatea acestor moaşte, erau plini de încredere in izbândă, in vreme ce en­glezii, cari aflaseră şi ei poves­tea, aşteptau evenimentele cu groază. Debarcând pe ţărmurile Angliei, W illiam se împiedică şi cade. Accidentul acesta făcu pe normanzi să piardă curajul cu care veniseră şi ar fi fost cu si­guranţă bătuţi, dacă W illiam fără a-şi pierde prezenţa de spi­rit, n ’ar fi pretins că mişcarea fusese făcută intenţionat. Ridi- cându-se cu pumnii p lin i de n i­sip. eroul nostru strigă:

„Vedeţi! Iau în stăpânire p ă ­mântul englez”.

Aceasta se întâmplă în tr’o e- pocă de superstiţii, când lumea credea In totul, când se presu­punea că aerul era p lin de d ia­voli şi de îngeri. Nu sunt însă decât câteva săptămâni de când Germania a văzut cu groază în mijlocul discursului pe care-1 ţinea preşedintele Hindenburg un mic vas de război lansân- du-se prematur, mai înainte ca el să fi fost botezat de sticla cu şampanie germană. Deşi vasul nu suferise nici o avarie, mari­narii d in întreaga lume au clă­tinat capetele a semn rău. Pen­tru ei vasul e ca şi scufundat.

Cu toate legile emise îm potri­va lor, astrologii, chiromanţii, mediile, cei cari prevăd în cris­tale şi alţi prezicători au clienţi printre leaderii marilor afaceri Şi chiar printre oamenii de Ştiinţă. Prof. Rudge arată că ra­sa omenească e de o superstiţio-11 tate incurabilă şi că e poate mai înţelept să se înstitue legi •le reglementare a profesiunilor, l.e speculează asupra vrăjitoriei, decât să se ducă o luptă zadar- nij'.a .. împotrivă-le. Majoritatea religiilor încep prin interzice­rea amuletelor magice ale ere1 mnţei precedente, dar sfârşesc Prin a le accepta apropiin- U'?‘~le>-Sub o nouă aparenţă. Atleţii au adesea mascote, ce

se prezintă uneori sub forma u- nor animale, iar alteori sub for- ma URor tineri însoţitori şi cari, Şe crede că poartă noroc, bine nţeles atâta vreme cât mascota

<>r i>a<*-Verse nu *“ce aeelaş lu- ‘ u-_■Putini sunt, printre aceşti 1,3 tori de noroc, cei cari ştiu

numele lor vine dela franţu-. „masco, ce se traduce prin

••»mc farmec”.

lor?* or*8*na in obiceiul ce-. Vec . a reclama prezenţa

«r a.n>male sacre, la toate ce-pnule de mare importanţă.In vestigiile găsite în caver-

.i:_ y oamenilor preistorici şi1 , lradiţiile sălbaticilor din zi-iimi " oastre, reese că primele a-,1 f magice au fost obiecteliiv;„,,^!ne culori cât mai neo- oişnmte.

Rădăcinile de mătrăgună, a

:-ăror formă .aminteşte adesea siluetă omenească, au ocupai din cele mai vechi timpuri un loc de frunte în vrăjitorie şi au fost întrebuinţate în medicină până în zilele noastre. Preţul lor era foarte urcat, deoarece tre­buiau smulse la miezul nopţii, în anumite condiţiuni ale lunii, de obiceiu de către persoane sur­de, pentruca să nu audă ţipătul mătrăgunei, când era trasă din pământ. Auzirea acestui ţipăt era considerată fatală. Unii culegă­tori de mătrăgună legau rădăci­na de un câine şi chemau apo i. fluerând animalul, dela o bună 1 distanţă. Câinele smulge* *stfel| rădăcina, el singur î i auzia stri­gătul şi muria, -— adică aşa se] credea’ — şi în baza acestei cre­dinţe vânzătorul de mătrăgunj mai cerea de fiecare rădăcină

, şi un câine, în afară de preţul în bani.

Romanii obişnuiau o amuletă | numită „bulla”, o capsulă con­ţinând o substanţă magică şi | sfântă ce se presupunea că adn- cea purtătorului noroc şi sa-1 nătate, Rom anii creştini^ conti- nuară să poarte .,bulla”, în care I introduseră oase sacre, sau ţă-| rână, din mormântul vreun = sfânt. .

întrebuinţarea amuletelor şi a j talismanelor începe odată cu a-| pariţia primelor rudimente dc civilizaţie.

Lupta pentru existenţa, pen­tru procurarea hranei, de apă­rare împotriva fiarelor şi a ce­lorlalte adversităţi, erau tot atât de mari. încât îl făceau pe om s;t se creadă înconjurat de demon, si astfel se inventară amuletele, pentru îndepărtarea acestor i-1 namici. .

Pentru Mahomedani coranul care, după ei, există de când | lumea, e cea mai puternică a- muletă. Cei pioşi iau întotdeau na cu ei in călătorie, cartea sfân tă, sau un verset d in ea. Aceste exemplare n ’au mai mult de 2.n cm. lungime, pentru a fi cât mai uşor de purtat. Totuş, se spune că arabii deşertului ucid adeseîi soldaţii turci, pentru aceste ex­trase d in coran, legate in ala­mă, astfel că greu se mai poate înţelege valoarea exactă a feti­şului.

Agatul cafeniu e poate cel mai puternic dintre farmece, în o- chii superstiţioşilor. In Italia şi Persia se crede că apără pe pur­tător de „deochi” . Agate triun­ghiulare sunt purtate la gât, in Siria şi alte ţinuturi, pentru în ­lăturarea holilor de stomac.

Aviatorii iau cu ei tot felul de amulete, ce-şi au originea in vechile basoreliefuri babilome- ne: Pazuza-Nergal. Zeul Nerga! domina ceaţa şi întunericul, iar Pazuza, vânturile şi demonii. Marinarii asirieni purtau la ei, basoreliefuri închinate acestor zeităţi, în credinţa că Nergal le va feri calea de ceaţă, iar Pa­zuza va tempera vânturile. Daca vasul naufragia, cei cari scăpau erau convinşi că-şî datorau via­ţa celor doi zei şi că cei înecaţi avuseseră basoreliefuri Jalse.

Etiopienii credeau ca Moise, Solomon şi Christos cu apostolii şi discipolii lui, erau toţi vrăji­tori, iar numele lor erau consi­derate drept amulete magice.

Babilonul avea inscripţii pe teracotă, în ebraică, cărora Ii se atribuiau proprietatea de-a prin­de diavolul în cursă. Se pre supunea că atunci cand necura tul trecea peste cursă începea

să citească literile. Acestea il conduceau în centrul inscrip­ţiei, de unde nu mai putea scăpa.

Chiar hoţii şi asasinii îşi a- veau fetişurile lor. Unul din a- cestea se numia „Mâna Gloriei” şi era făcut din grăsimea unui om spânzurat pentru omor, mo­delată în forma unei mâini o- meneşti, cu fitile în vârfurile degetelor. Hoţul sau ucigaşul care purta această amuletă era sigur că devenia invizibil, a- tunci când era nevoie.

Magia neagră cu figuri de •eară datează de când lumea. In cursul domniei lui Ramses al Ill-lea, faraonul Egiptului, o

conspiraţie ce urmărea răstu narea monarhului, apela la se viciile unui vrăjitor, anume Hi cerându-i să-l ucidă prin ni gie. Hui făcu figuri de cear ce închipuiau pe Ramses şi { câţiva dintre m in iştrii săi, d. tocmai când era pe punctul de săvârşi riturile morţii, conspir ţia fu descoperită. Patruzeci < bărbaţi şi şase femei fură ce damnaţi la moarte, de un trib nai format din unsprezece jud cători şi executaţi, pentru cest complot al figurilor de ce ră, iar alţi şapte, cari face; parte din înalta aristocraţie ţării, obţinură permisiunea de se sinucide. E. A.

.est albadinţi GELLE FRERES. înmoaie şi

înlătură piat\a, după primele zile

de întrebuinţare.

înlăturând urictanea şi gălbeneala

lor,, se descoperi dinţii voştri în

coloarea lor adevărată— albi ca

¿âpada. \

Pasta sau Săpunu\ pentru dinţi

GELLE FRERES eVe în acelaşi

timp riguros, antiseptic şi este o

protecţiune sigură contfla pericolului

pyorheei. \

Dinţii Dvs.au\fost odinioară albi.—

Viaţa moderni hrana modernă,

fumatul— toate faipreună au luptat

contra acestei a^eţe in decursul

anilor.

Pasta sau SăpunuY pentru dinţi

GELLE FRERES va d\ albeaţa propie

a dinţilor Dvs. in \ cursul "nei

săptămâni.—

Uşor, sigur, fără să Vatămr în

acţiunea sa, Pasta sau SâpuVul pentru

Pasta sau Săpunul pentru dinţi

Tubul mic Lei 34.— Tubul mare Lei 51.25.

Swsr Regele fi regina Angliei au asistai la teruiciul religios de Paşti, care s'a ţinut la+Westminster Abbeg, in Londra. Jos: In aceeoş catedrală, cardinalul Bourne a oficial twditionala ,,spălare a picioarelor" copiilor din cor.

v vie v-weet1* " +a-ire r go-13®* „«>

1691 M a0 3 °U1\ , e ^ î î ' „«tel W **

me o3. ««ţ8 . „f

ir.s; Cu ocazia sârbă/orilor Paştii- din grădina zoologică londoneză h i(tenie co rpo ra lă radicală.

Jo.m D resorii englezi I r u l1 J U n i . g lia au dresai o e ch ip ă de H lnritrhtdl, respectând Indie regiw

Dreapta: Din 5!) de concurenţi cari au participat la cursa de automobile Paris-Nisa, 5(1 au a- juns ia destinaţie, primul sosind d. Senechal. La cursă a partici- pat şi principele Nicolae al Ro- mâriiei.'

Sus: Fiii fostului dictator al Spaniei Primo de Rivera au fost traduşi in faţa unui consiliu de răsboiu, pentru insulte la adresa republicii. St.: Scrisoarea semnată de sofii Lindbergh prin care. se dă autorizaţie lui Salvatore Spitale şi Înving Bit, — doi vechi puşcăriaşi americani, — să servească drept intermediari între ei şi răpitorii micului Charles Augustus. Prin relaţiunile pe care aceşti doi bandiţi le au în lumea răufăcătorilor, se crede că ati­cul Lindbergh va fi regăsit în curând.

Jos: De curând a avut loc la Atena, desvelirea monumentu­lui Eroului Necunoscut, care a fost ridicat pe o piaţă publică. Solemnitatea a avut loc in prezenţa d-lui Mihalacopulos, vice­preşedinte cd Consiliului de miniştri.

Hanţito te i, â ,rij

Maurice Chevalier şi Jeanette Macdonald, în „Parada dragostei'

VSTER Keaton arc oroare de tapeuri, indivizi cari. cum te prind la u/i colţ de

stradă, nu le lasă până rm-i ,,îm- prumuţi" cu ceva. Aceşti indi­vizi sunt întâlniţi farte des la Hollywood; ii vezi pretutindeni, îndrăzneţi, tenaci, măgulitori şi şireţi.

Nu demult, Buster Keaton fu acostat de un asemenea individ:

Joe mi te-a scos in cale. dragă maestre Buster! Tocmai trebue să plec la Santu-Barbara, unde mi s’a oferit un rol minu­nai. Imprumulă-mă, le rog, cu zece dolari, pe cari ţi-i voi res­titui imediat ce termin filmarea

— Cu plăcere, răspunse Ma- lec. scoţând din buzunar o hâr­tie de cinci dolari.

— Am spus zece dolari, maes­

tre, exclamă individul înmăr­murit.

Am auzit, răspunse atunci comicul, cu un calm desăvârşit. Găsesc însă că soluţia asta e cea mai bună. D-ta pierzi cinci dolari, eu deasemenea cinci şi suntem chif...

|M | K căuta ¡11 tot Hollywood- ul un oui care să semene

liSill ca două picături de apă lui Wallace Berry spre a-1 dubla intr’o scenă dintre cele tnai pri­mejdioase. Toate cercetările ră­maseră însă fără rezultat prac­tic. Unul dintre candidaţi era prea înalt, altui prea scund. Cel de-al treilea avea numai silueta, căci trăsăturile cerute îi lipsiau cu desăvârşire.

Cam tot in acea epocă, reali­zatorul filmului avu prilejul să viziteze o închisoare, dintr’un stat vecin Califoniei. Directorul trecea deţinuţii în revistă, ex­plicând vizitatorului motivele condamnării fiecărui arestat. U- nul fusese închis pentru biga­me, altul pentrucă furase sau î- mitase semnătura cuiva şi-aşa mai departe.

Dar cel care cară pietriş ? întrebă realizatorul, arătând un condamnat ce se afla cu spatele către cl.

— ('are? Ala de colo?... S’a dat drept Wallace Berry....

Dar bucuria regisorului fu de scurtă durată, căci deţinutul mai avea un an d ■ 'spăşit...

■ m- m *

• • Vj ; 'SÏ-Jï c A •> i ¡(labilă astfel că ieşind Iu plimbare cu /rulete meu l-am luut de braţ i a să uu ne pierdem. Dur lu un moment dat. um simţit nevoia să-mi icot batista. Am trus-o din buzunar, mi-am şters nasul şi luându-mi frutele din nou de bruţ, mi-am continuat plimbarea. Apoi ne-am în­tors acasă.

— Gata ?—- Nu încă. Când intru în salon, ce să văii ?! Ţineam de braţ pe alt­

cineva, nu pe frute-meu !— Permite-mi să-ţi spun, domnule Bancroft. replică primul poveşti­

lor, că ui aerul de a ne spune gogoşi. Ikică ceafa era atât de deasă, în­cât nu ţi-ai recunoscut fratele, cum se face că ţi-ai mai găsit casu ?

Foarte simplu, răspunse Bancroft neturbural. Tipul pe care-l lua­sem de braţ din greşală, crezuse că intrase la el în casă!...

r=5nK curând, o fermecătoare „stea” din patria film ulu i îşi sărbăto- I I I ria, in tr’un cadru feeric, aniversarea căsătoriei.*—■! C.u acest prilej îmbrăcase rochia pe care o purtase la nuntă şi. blondă şi roză sub voalul imaculat, prim ia complimentele invita­ţilor. Când veni rândul Iui Malec (căci de el e vorba) originalul actor exclamă cu aerul cel mai nevinovat cu putinţă:

— - Bravo doamnă! Eşti pur şi simplu fermecătoare. Sper însă că, acum, după ce-ai serbat aniversarea căsătoriei, te vei gândi şi la ser­barea naşterii...

Dar pentruce ? întrebă vedeta intrigată peste măsură.Pentru ca să te putem admira cu toţii în costumul pe care-l pur­

tai atunci !...

l/i ştie că John Gilbert a fost căsătorit cu Ina Cluir, o blondă pe cât de drăguţă, pe atât de îndreptăţită la un loc în împărăţia

____ cerurilor.Actorul a divorţat de ea acum câţiva ani, căci convieţuirea le de­

venise imposibilă din cauza toanelor doamnei.Astfel nu exista o nebunie a modei, din cetatea filmului lu care

doamna Gilbert să nu ia parte activă, purtând cele mai extravagante toalete mai ales fiind veşnic nemulţumită cu garderoba pe care mijloacele financiare ale soţului le punea la

dispoziţie.In privinţa aceasta circulă o anecdotă foarte

amuzantă, care învederează spiritualitatea lui John Gilbert.

Intr’o bună zi doamna Ina Gilbert i se adresă supărată:

— „Inii trebue o nouă pălărie, căci dacă nt’ar vedea prietenii şi cunos­

cuţii cu asta pe care o port acum, ar crede că sunt o bucătăreasă”.

— „N’ai decât să-i inviţi odată în bloc la masă şi fără nici un e- fort le vei dovedi contrariul"...

( >iam •/; Kent nn

|U exista camarad mai bun ca regretatul Lon Chaney.Avea o in im ă atât de ve­

selă, încât ţi-era imposibil să te mai gândeşti la vârsta lui. Chaney povestia anecdotele ca nim eni al­tul. Pe când făcea teatru^ era „clou”-ul turneelor. Astfel, în tr ’o bună zi, pe când trupa se afla în vagon, Chaney asculta cu luare a minte pe unul din colegii lui, rarl toată după amiază nu făcea altceva, de­cât să se laude :

„Când făceam pe pompierul... când eram marinar... în timpul celor cinci am cana am fost negustor.... pe vremea petrecuta i

Chaney tăcea, cufundat in_ socoteli. La un

nemai putând rabda se rid ică de pe canapea ş • văd că ai peste— Ci mai taci odată ! Eşti mort! Am făcut socoteala ,

o sută patruzeci de ani....

. • 1..: ^aurice Chevalicr, dai IU ştiu dacă sunteţi la curent cu sgar judecând d u p ă numeroa­se pare că actorul, nu prea e darnic. ova(jâ până azi. Urinatoarea

I sele dovezi de sgârcenie, de c a re «pf * ^ “ reputaţie: , , .poveste cu tâlc, pare să ilustreze cu succe. . . actriţe. „Şueta de bar-

Acţiunea se petrece în tr’o reuniune de actori şi aci . leală” începu:

0 artistă spuse: o contributie personală de„Aţi citit ziarele? Se zice că Maurice a tri ,e ••

-5.000 franci operei de binefacere ce-i po£ re în acest moment, „Da, dar... (întrerupse cineva bine informat) se paie Chevalier e grav bolnav”...

„Numai aşa se explică...” murmură o voce. soiritual — dacă Mau-„Tare aş vrea să ş . iu — interveni atunci im bolnăvit după aceea..."

riee era bolnav când a trim is banii sau s a

fiORG/i BANCROFT nu poate suferi 'duse să ialejul sărbătorilor Paştilor, reputata l) __ ascultau ca nişte

">asa la nişte amici, cari cu mutre de lnpnoii- i rsonaj proaspatcopn relatarea unei isprăvi fantastice, p a v e tM e a e u ^ ^ cl,«osii la Hollywood. Cum după o oră şi ceva, P , punând :‘nşirurea minciunilor, Bancroft îi taie brusc i £ , ănăior ce m i sa m-.. Dă-mi voe amice să-ţi povestesc şi eu ^ ..ceea se ivise o ceaţă for- arnplat mai acum câţiva ani la Londra. In se.

GEORGES TEDf)

Câte fericiri distrus ■, câte speranţe scrobite, simplu, din cauza unei cond | uni ce nimeni nu o poate ignora.Noi o remarcăm la alti insă fără a indrâzni vreodată a vorbi. Din această condiţiu- ne provin dinţii pătaţi şi în ­gălbeniţi, caria şi afecţiunile gingiilor. Ac?asta este ceeace specialiştii numesc gură

bacteriană •.

URÂŢENIA GUREI BACTER1ANE“ ODATĂ DISPĂRUTĂ

Luni Marti MiercuriD i n ţ i iPENTRU a avea dinţi sănătoşi şi de o al beată strălucitoare, este suficient de a în ­trebuinţa dentifriciul care omoară microbii „gureî bacteriene”.Acest dentifriciu este Kolynos.

Urmaţi Metoda Kolynos Perie Uscată timp de 3 zile — un centi­metru de Kolynos pe o periuţă us­cată dimineaţa şi seara. Priviţi apoi dinţii Dv.—au devenit cu 3 nuanţe mai albi.

De timp indelungat dentiştii pre­conizează metoda Kolynos peri • uscată, fiind singura care permite întrebuinţarea unei creme dentifri­ce nedizolvată. Părul perisi rămâne

cu 3 nuanţe in 3 zile

a l b e s cîn urmă destul de tare pentru a ei cfua con­venabil c u r ă ţ i r e a tuturor suprafeţelor dentare şi masajul necesar g i n g i i l o r . Kolynos este singura

cremă care permite aplicarea a- cestei recunoscute technice.

Îndată ce Kolynos ul pitrunde in gură, il simţi spumând până in adâncul fiecărei cavităţi, crăpături şi scobituri. Microbii cari prici- nuesc caria şi afect unile gingiilor, sunt în mod rapid uc>şi şi înlă­turaţi.

Pentru a avea dinţi mai albi ţi mai sănătoşi, gingii ferme şi roze, nu întârziaţi a întrebuinţa Kolynos.

C R E M A D E N T IF R IC IA ntiseptică

KOLYNOS

--- RICÂT ar ]>ărea de contrar codului nostru moral, femeile şi bărbatcari determină scandaluri pasionale, disolvând adesea căsnicii fe-

_ _ _ ricite, nu sunt întotdeauna atât de negri la suflet, pe cât s’ar crede. Mulţi, poate majoritatea, n’o fac nici din distracţie, şi nici în vederea unui profit bănesc, ci pentrucă întâmplarea a' făcut din ei nişte victime nevinovate, ale unei „capcane psihologice” , ca să-i spunem aşa.

Pentru savant, ca şi pentru poet, iubirea e, sau a fost, ceva misterios ce cuprinde o fiinţă omenească şi care neţinând seama de obstacole, răstoarnă echilibrul existent în sufletul său către o stare mare bună sau mai rea, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă. Astfel că omul în­drăgostit e considerat ca fiind într’o stare anormală, patologică.

Oricât de ciudat vi s’ar părea, un grup de savanţi a mers cu investi­gaţiile până la a explica şi dovedi această revoluţionară teorie.

In lumea celor vechi s’a profesat mult credinţa în puterile de seducţie ale vocii. Astfel Homer ne spune că Ulyse, faimosul pribeag, părăsind insula lui Circe, a astupat cu ceară urechile echipajului său şi s’a legat de catartul corăbiei, pentruca nu cumva minunatele voci ale sirenelor să-i facă să-şi piardă minţile.

In zilele noastre, căruia dintre noi nu i s’a întâmplat, ca în faţa unei căsnicii care se desface şi unde soţul părăseşte o femee drăguţă, renun­ţând la o viaţă până atunci armonioasă pentru a se căsători cu o alta să exclame, cu surpriză, dupăce va fi văzut pe seducătoare: .„Dumnezeule! Ce-a văzut la ea? Faţă de nevastă-sa e urâtă!”Există şi astăzi femei, care prin puterea de seducţie a vocii lor, au do­

bândit reputaţii mondiale. Astfel e Mrs. Joan Nash, actualmente D-na Dubonnet, care fără a fi un tip de frumuseţe a înregistrat răsunătoare succese sentimentale.

Dar consideraţi cinematograful! N’a apus oare steaua multora din amo­rezii favoriţi ai filmului mut, odată cu apariţia talkie-urilor? John (îil- bert, interpret perfect al acestui gen în epoca filmului mut, a fost una din primele victime ale producţiilor vorbitoare.

Seducători fiziceşte, aceşti oameni erau lipsiţi de farmecul vocal — sonoritatea caldă, în stare să afecteze in im i uneori perfect cuirasate.

Sa Iii au făcut numeroase eforturi pentru a determina în ce constă acest farmec. S’au construit astfel maşini pentru înregistrarea şi izola­rea vocilor. S’au creeat artificial gâtlejuri umane, în încercarea de-a imita tonuri şi supratonuri vocale. Cercetările continuă. Dar dacă nu putem defini încă 'n ce constă fenomenul, psihologul poate descrie efec-

de Prof Donald A . Laird

Richard Tavber„ a cărui admirabilă voce, l-a clasat printre cei mai aijreafi c<i»târeţi ai hi mii

lele pe care Ie determină, pentrucă aceste fenomene se produc în viaţa de toate zilele a omului.

Unul din cele mai interesante capitole ale acestui studiu se ocupă de reacţia spirituală cunoscută în ştiinţă sub numele de „synaesthe- sia". Intr’un cuvânt, aceasta s’ar traduce prin capacitatea de-a con­strui imagini, din sunete.

„S’ar prea putea ca dulceaţa unei voci spune doctorul H. Pear - să fie mai mult simţită decât au­zită, iar impresia de strident pro­dusă de o alta, să se datoreze unei contracţiuni inuschiulare. Unele persoane auzind o voce profundă, catifelată sau argintie, au tot felul de senzaţii vizuale.

închideţi ochii, presând orbitele cu degeteie. Veţi vedea la un mo­ment dat o perindare de culori ca roşu, galben, portocaliu, etc. In u- nele spirite sunetul vocii are în­trucâtva efectul presiunii acesteia a degetelor persoana astfel plăs­muită intelectualiceşte VEDE vocea — în acelaş timp în care-o aude — în diferite culori şi forme.

Nu de mult, în tr’o experienţă ra­diofonică Ia Londra, diverse voci au citit fragmente din Dickens şi păstrându-se asupra lectorilor cel mai stricf secret, în privinţa nu­melui şi a înfăţişării s’a cerut au­ditorilor o descriere fizică a dife­riţilor lectori.

Un scriitor bine cunoscut, a co­municat că posesoarea uneia din voci era o fenice tânără cu buze roşii, foarte frumoase, fapt perfect adevărat. Posedând acea caracteris­tică numită „synaesthesia”, omul a- cesta văzuse buzele ce modulau vo­cea, pe care o auzia.

E uşor de închipuit cum poate duce această susceptibilitate, la iu ­bire. Oricare după noi auzind... vo­cea tinerei femei, încearcă o senza­ţie plăcută, dar e foarte puţin pro­babil că va încerca să-şi închipuie cum se înfăţişează posesoarea. Sy- j'esthesiacul însă, ascultând, vede buze roşii bine arcuite.

Presupuneţi acum că un astfel de individ întâlneşte o femee sau o tata posedând o voce, care lui îi sugerează chipul unei frumoase si­rene. Deobicei el se îndrăgosteşte <te ceeace VEDE când aude vocea.entru noi ceilalţi, femeea aceasta

poate fi o frumuseţe mediocră; in- ragostitul o vede însă prin senza­

ţ ii . ţ noară de frumos creeată de timbrul vocii ei.

7 Aprilie 1932 REALITATEA ILUSTRATA

Părerile savanţilor asupra pro-_____W F

centului de synestheziaci diferă, c i­frele cele mai mari fiind zece iar cele mai mici, cinci la sută; dar ţrebue să se ţie seama că aceasta însuşire a omului variază, dela in ­divid la individ şi că exemplul de synestheziac citat de noi, e unul

cele mai frapante cazuri

Pe l>erso¡

dintre - * n «pau ianume ales pentru o cât mai bună ilustrare a fenomenului. Subsemna-

*’ "*n urma studiilor făcute în n- eeastă direcţie, găseşte că „şapte’’ ar fi procentul real.

. Acum că am văzut rolul pe care-1 ......joacă synestezia, în această mare aventură a vieţii, ce se 1 i- _ •, •.iubire”, vom examina reacţiile impresiilor din copilărie, in celaş domeniu. . ,

măsură ce creştem, ne ataşăm afectiv de o ^succesiune i«e soane ca mamă, tată, dădacă, frate, soră, tovaraşi de jo c etc.

1 ‘■‘•supuneţi că mama unui copil posedă o voce_ plinat ş n ; 'pioasă şi că alintându-şi odrasla încă din leagăn, iubirea ei Pentru el radiază prin inflexiuni calde şi mângâietoare. A « asj a *°ce va face asupra copi]ului 0 impresie pe care se poate, s o

vi m!1turitate, dar care nu se va şterge mciodata, c des arşice, din conştientul sau subconştientul sau. Sa Pre- V -.

mai ^eparte, că s’a căsătorit cu o femee a cărei voce piţiga ■ psită de muzicalitate — incapabilă d

f ce» Vocile celor cari

«ânrt 1 atract 'e- Intâln

i... J\_a de muzicalitate — incapabilă de inflexiuni — îl lasă -1 înc

f*âncfo "r” !11'1!0’,întâlneşte însă la un moment dat o femee pose-l °cile celor cari-1 înconjoară sunt deasemeni aspre şi lip-

NU g ^u*ce Şi mângâioasă ca a mamei sale.<su|)ră-i i E» Ca ,ace.astă nouă apariţie, în viaţa lui, va eţer-

" IJ,°Ş!a şi lnrtV- ! . cî ie irezistibilă; creeând senzaţii ce-i evoacă '■nozitatea copilăriei. Prezenţa ci ii devine curând

S us : John Gilbert, care era cel m ai agreat prim amorez, pe timpul film ului mut, şi-a pier­

dut vraja, de la apariţia film ulu i sonor. Stânga: Graţie vocei ei, această femee urâtă, dtn secolal trecut, s’a m ăritat foarte bine eu

un conte italian.

indispensabilă şi omul nostru se pomeneşte în scurt timp cuprins de-o dragoste, în faţa căreia orice obstacol cade.

Reacţia e aceeaş in cazul tinerei femei, care se îndrăgosteşte de posesorul unei voci ample de bariton, ce-i aminteşte un părinte mort. A- tenţia îi e imediat captată, iar atracţia, e prea adesea mai puternică decât voinţa. Astfel scan­dalul multor divorţuri are la bază, nu nefasta, ambiţie sau lipsa de conştiinţă a seducătorului,’ ci una din aceste voci, cu influenţele de care-am vorbit.

Dar acei bărbaţi mai bătrâni cari se prind în mrejele unei tinere coriste sau baletiste, după cum avem adesea ocazia să citim prin ziare — de ce o fac? Prietenii şi rudele acelora e evi­dent că nu pot aproba asemenea rătăciri şi fap­tul, e adesea reprobat chiar de îndrăgostit. Tână­ra femee are însă pentru el ceva ce-1 ţine împo­triva voinţei sale şi rareori îşi dă seama că acel ceva ar i>utea fi vocea ei. E posibil să fi fost căsătorit, să fi avut şi copii şi nu încape îndoială că micul glas înlăcrămat al fetiţei sale, care-i cerea ajutorul într’una din acele minus­cule tragedii ale copilăriei, l-a emoţionat pro­fund, întipărindu-i-se puternic în suflet. Vocea copilărească, cu accente uşor plângătoare, a ti­nerei dansatoare atinge iar o coardă sensibilă, în inima sa şi astfel se naşte simpatia care cu­rând devine iubire.

Sunt apoi bărbaţi cu trăsături şi tendinţe femenine, precum sunt femei cu caractere masculine: în cazul acestora o voce plină şi aspră în gâtlejul unei femei drăguţe, sau note femenine în glasul unui bărbat, pot forma un punct jirincipal de seducţie.

Muzicalitatea vocei afectează nu intelectul, ci resortul emotivi­tăţii; şi nu trăim noi oare mai mult prin emoţii, decât prin ra­ţiune ?

Dacă vă gândiţi puţin la cunoscuţii voştri vă veţi da seama că vocea nu e niciodată neutră, ci atrage sau respinge. Astfel se în­tâmplă în iubire, politică sau afaceri - pentru simplul motiv că noi ca oameni, conştienti sau inconştienţi, încercăm jilăcere sau neplăcere la fiecare din senzaţiile ce ne vin dinafară. Ne încântă o voce dulce, bine modulată şi ne enervează o voce tare, aspră, stridentă sau afectată. MED.

COZONACI FRUMOŞIFAINA DE A U R H E R D A N

22REALITATEA ILUSTRATA

7 Aprilie 1932

C E S E P O A R T A1 CHIPAREA unei garderobe, care să răspundă tuturor cxi-I genţelor primăverii, necesită mult mai puţine eforturi şi

J cheltueli decât s’ar părea la prima vedere. E vorba doar de facerea câtorva adausuri de circumstanţă. _

Vom încerca de data aceasta să vă dăm indicaţiile^ unei garde­robe cât mai complete şi mai rezonabile, construită pe motive „clasice” , astfel încât să poată fi utilizabilă mai mult de-un sezon.

Femeile pe care le preocupă problema elegan-ţei, vă vor spune că garderoba lor se compune din „vestminte de un singur sezon şi din „clasicisme”. Ce sunt aceste clasicisine? Vechi şi comode piese al căror fason persistă ani la rând, cu foarte mici variaţii ca: pardesiul de tweed, costumul tailleur de-o extremă simplici­tăţi', cloşuleţul de feiitru. m ise ta de mătase, ce se poartă la cos-

Pentru mantorurile de seară ale primăverii, se recomandă ve- lura, care se poate purta de altfel în price sezon şi care avanta- jază mult. Dăm aci modelul unui „sortie” de trei sferturi lungime, dela Mirande. confecţionat dintr’o velura „bordeaux •

Se pune apoi problema rochiilor. E bine sa începeţi prin a va face o rochie de stradă, din postav, sau dintr una din nouile mă­tăsuri mate, pe care o veţi purta acum pe sub pardesiu şi mai târziu, când vremea se va încălzi, pentru plimbările k i talie.

Vionnet a creeat un model foarte original, a cărui schiţa o dam aci, ce se poate face fie din acel crep greu lansat de Schiaparelli, în sezonul trecut, fie dintr’o stofă de lana f o a ^ supla, numita crepe Cavour. Garnitura e formată dintr’un crepe de matase roşu, sau bleu şi un cordon de antilopă.

Dela. stânga la dreapta: Toaletă de d in e r ; pardesiu de vară ş i de p r im ăva ră ; ta ille ur fantezie d in mătase im p r im a tă , rochie de după mani; ta illeur c lasic ; rochie de jersey; m an tilă de seară; toaletă de seară; pardes iu spo rt; rochie de stradă.

tumele sport, toaleta de seară neagră, ce prezintă croieli impeca­bile }i pantofi de piele solzoasă. Toate acestea formează alimen­taţi:! de bază a modei. Restul e hors d’oeuvres şi desert — savu­roase dar obositoare, în regimul vieţii cotidiene. Clasicismele'sunt articole de prima utilitate şi se poartă de cele mai multe ori câte trei sezoane.

Pe fondul acestor sănătoase principii vom încerca să determi­năm ce trebue să cuprindă, în mediu, o garderobă de primăvară- ce merită să cumpărăm şi ce putem cumpăra cu o cheltuială

cât mai mică.Să începem cu mantourile. In primul rând, vine clasicul parde­

siu, de care am mai vorbit. Dăm aci un model, care-ar putea ocupa un loc în garderoba oricărei femei, indiferent de vârstă. Merită să fie făcut dintr’o stofă mai bună, dându-i-se alură sportivă.

Jane Regny, cunoscuta creatoare pariziană, sportswomenă pa­sionată, a lansat odată un manteau clasic, lucrat pe tema manta­lelor purtate de cadeţii şcoalelor navale; se încheia la două rân­duri de nasturi, avea o gaică în spate şi buzunare mari, de-o parte şi de alta. Ideea a plăcut atât de mult, încât a trebuit să repete modelul în chinehila pentru iarnă, în materialele cauciucate pen­tru mantalele de ploaie şi în şantung, pentru pardesiurile de vară ale automobilistelor. Originalul fusese confecţionat dintr’o stofă albastră cu nasturi strălucitori de alamă. Multe elegante l-au re­petat ani Ia rând.

Chevioturile şi tweedurile sunt cele mai indicate materiale pen­tru aceste pardesiuri al căror tip e de fapt englezesc şi al căror succes depinde de perfecţia croielei.

Pardesiul schiţat de noi e simpliciatate însăşi. Croiala şi alura sa sugerează, dela prima vedere, ideea de distincţie şi prezintă in afară de asta, marele avantaj că poate fi tot atât de corect în 1932. ca şi în 1934.

In doilea rând, vine mantoul propriu-zis de primăvară pe care ne putem baza cel puţin două sezoane.

Schiţa noastră reprezintă modelul foarte „en vogue” anul a- cesta la Paris, lat în umeri şi strâns pe şolduri, confecţionat d in ­tr’o stofă de lână; îl veţi găsi cu siguranţă practic şi elegant.

0 rochie de jerse oferă o admirabilă alternanţă, întrucât se poate confecţiona.în culori mai v ii şi nefiind costisitoare, ne per­mite oarecari fantezii.

Originalul modelului schiţat de noi aci are garnituri de alba­stru şi alb.

Pentru mesele urmate de Întrunire la bridge, poker, conferinţe sau teatru, aveţi nevoie de-o toaletă de după amiază. întrucât for­mează un articol di- mare importanţă în garderoba primăverii, va trebui să chibzuiţi bine asupra alegerii; vă veţi decide la un mo­del cât mai recent ,dar în nici un caz complicat.

Poate tot atât de important ca si articolele enumerate până a- cum, e tailleurul. Această combinaţie e arareori ieftină dar, con- solati-vă: îl puteţi purta atât primăvara cât şi toamna, cel puţin doi ani. Cheniisetele şi bluzele sunt cel mai de seamă atribut al acestor costume, aducând o notă luminoasă în sobrietaea genului.

Tailleurul de mătase a câştigat mult în popularitate, atât pentru primăvară câ şi pentru vară, şi nu ne surprinde. întrucât e tot ce poate fi mai practic. Făcut în negru, sau bleu-marin costumul ilus^ trat de noi e format dintr’o jachetă trei sferturi cu guler şal, Ş> dintr’o rochie simplă cu mâneci scurte.

Toaleta de seară deţine în viaţa multor femei unul din cele mai principale roluri.

Recomandăm pe acest teren culori aprinse, roşuri strălucitoare şi deferitele tonuri ale verdelui. 0 rochie cu mâneci pare. ceva mai original şi eventual v’ar fi de mai mult folos. In modelul nos­tru, mânecile lungi accentuează liniile diagonale ale croielei, iar bucla de strass aduce o notă de veselie.

Când vă faceţi o rochie de seară e bine să nu vă alegeţi unuj din acele modele extreme, dacă nu vă puteţi permite să vă lipsi}1 de el imediat ce i-a trecut „voga”. Optaţi pentru lucruri proas­pete, noui, avansate, dar cu un fond solid de clasicism spre a pu­tea fi purtate atât cât durează.

Incheiând, vă atragem atenţia că o încălţăminte bună nu e toc­mai ieftină, dar e o investiţie înţeleaptă, prin eleganţa şi mai ales prin comoditatea pe care o asigură piciorului.

Yvette

Dinţi albi şi f rumoşi: C h l o r o d o n tpasta de dinţi din mentă, care înviorează minunat gura.

Tubul: Le i 2 0 .— ţ i Lei 3 2 .—

7 A prilie 1932 REALITATEA ILUSTRATA 23

Realitatea sportivă I „MISS ROMÂNIA 1932“FOOT-BALL

CAMPIONATUL REGIONAL

jNSFÂRŞIT, după două săp­tămâni de amânări, din

; cauza timpului nefavora­bil, iată că s’au jucat două mat- churi din programul zilei a doua a campionatului.

Din cauza terenurilor complet desfundate, factura jocului nu a putut satisface numărul mare de spectatori.

JUVENTUS— MACABY

1—0 (1— 0)

Matchul disputat pe arena Romcomit, a întrunit peste 4.000 spectatori. Echipele s’au aliniat astfel:

Juvenlus: Bacinsky, Herinann, Sile Georgescu, Bărbulescu, Vogi Constantinescu, Dobo, Melchior, luscinsky, Lupu şi Maior.

Macaby: Zauber, Klein, Siinsin sinovici, Rerl, Pipa, ConstantiJ nescu, Mihalovici, Fronio, LeiiJ Marcovici, Blumer şi I. Marco] viei.

Jocul se termină cu 1—0 pen-| tru „Juventus” .

UNIREA TRICOLOR — SPORj

TUL STUDENŢESC 2-1 (2-1)

Unirea Tricolor: Fesei, Rus I sen, Gavăt, Gologan, SteinbaclJ Ghermelie, Traian, Florea, Câr-] jean, Mihaiu, Văleanu.

Sportul Studenţesc: Munte.i-j nu, Ţudor Ion, Botescu, i^on- stantinescu, Fănescu, Mitan, Mini gel, Schileru, Stepleanu II, Gel nu şi Em il Niculescu.

Teren Macaby. 500 spectatorij Arbitru d. Ceaureanu.

va fi aleasă de „REALITATEA ILUSTRATA”, in zilele 15, 16 şi 17 Aprilie a. c., in Bucureşti, in cadrul unor grandioase serbări.

Alesele din provincie vor sosi la Bucureşti in ziua de 15 Aprilie. Intr'un cortegiu impozant, vor străbate străzile princi­pale ale Capitalei, dela Gara de Nord până in centru. A doua zi seara, Sâmbătă 16 Aprilie, publicul va alege, in sala marelui tea- tru-cinematograf „RIO", din calea Victoriei, pe cea mai fru­moasă intre frumoase, pe ,,MISS ROMÂNIA 1932”.

In ziua de 17 Aprilie se va organiza în cinstea aleselor o mare serată de gală, al cărei program va fi anunţat la timp, prin ziare.

In numărul viitor vom da toate amănutele acestui grandios concurs, care reprezintă desigur cel mai important eveniment al sezonului.

Programul matchurilor internaţionale ale echipei României] este următorul:

Cupa Europei a amatorilor:Bucureşti 8 Maiu România— Austria Bucureşti 29 Maiu România— Ungaria.Bucureşti 5 Iunie România— Franţa.

Cupa BalcanilorBelgrad 25 Iunie România—Turcia.Belgrad 28 Iunie România— Grecia.Belgrad 2 Iulie România— Bulgaria Belgrad 3 Iulie România— Jugoslavia.Bucureşti 2 Octombrie România— Polonia.

TENNIS

PARIS-LONDRA 13— 8

Zilele trecute a avui loc la Paris anualul match dintre Paris sil Londra. Rezultate technice:Simplu:

Merlin (I\) b. Lee (L.) 6— 0,6—3, 6—2 Landrţj (P.) b. Lester (L.) 6—3, 6—3, 6—4 Goldschmidt (P.) b. Oliff (L.) 6—2, 4— 6 6—3 6— 4 Berlhet (P.) b. Hughes (L.) 6— 4 2— 6 6—1 9— 7 Lee (L.) b. Berlhet (P.) 1— 6 6— 1 6—3 6—2 Goldscnmidt (P.) b. Lester (L.) 6—2 8— 6 6—2 Bernard (P.) b. Austin (L.) 3—6 6—2 7—5 9— 7 Perry (L.) ¡.¿ret (p j g _ 6 6__ .ţ 6_ 3Merlin (P.) b. Hughes (L.) 6—3 6—1 6—0.Landnj (P.) b. Oliff (L.) 6— 1 6 -0 6—1 l'eret (P.) b. Austin (L.) 3—6, 6—2, 1-6, 6— 4/'6—3l emj (L.) b. Bernard (P.) 6—3 6—1 9—7.

Dublu:

^ujHn Oliff (L.) b. Aslangul— Thurnegssen (P.)6—4 10—12 6— 4 6— 4 !

Merhn—-Bernard (P.) , b. Perry—Hughes (L.)o 4 6- 3 6—1

Lestet Lee (L.) b .. Fer^t— Goldschmidt (P.)0— 4 3 -ti 5—7 6—3 6—2

e%ter~~-Ler ÎL.) b. Aslangul— Thurneyssen (P.)6-2 6 , i ¡)—7

n,.eTl,n—Bernard (P.) b. Austin—Oliff (L.)„ 2 6— 4 7—5

ae Buzelet Poulaillon (P.) b. Perry—Hughes (L.)'t e 6—1 1—6 (¡-f, 6— 4

l'r “ (L.) b. Poulaillon—-de Buzelel (P.)6—2 6— 1 6— 3

exry~{ÎuOhes (L.) b. Rodel—Martin Lezeay CP.)8—6 6— 2 4— 6 6— 3

y lr , Iiernard (P.) b. Lester—Lee (L.)-6 6—3 6— 4

STATELE UNITE-FRANTA 3—2.

FranfîÎeW~torJc a avut l0C matchul de mai sus. Graţie lui Borotra,■ a reuşit să câştige două matchuri.

T m Mangin (U. S. A.) b. Boussus (F.)/~9 6— 4 6— 3 6__4

e°n fi«°rJ )lra (F:> b- F- Shields .U. S. A.)G M i 1 6~ 3 6—2

' ' ^an ^un (U■ S. A.) b. Borotra-Gentien (F.)r Vhi i i ^ ^— /#

6 r (pS-A.) b. Boussus (F.), ’ 7 6— 4 10__8e<1/ ' B°rotra (F.) b. Manqin (V. S. .4.).

6 - ' 3— 6 6- -4 6— 1 M. SENI.

Institut Cosmetic Medical

(ins titu t de înfrum useţare)

Str. Ştirbey-Vodă 34. Tel. 359-18

Dr. F. K O V A C SB O L I D E P I E L E

Ş I C O S M E T I C Ă

Consult. 11—12 a. m. 2—3 p. m.

Tratament cu ore fixe

DEPOZITUL DE BLAN U RStrada Mitropolitul Daniel 2 A

(fo»tâ Tudor Vladlmirescu)

V U L P I A R G I N T I ICU PREŢURI DERIZORII

INELE VERITABILECadoupi ■ a rtistice eftin e

BERESTEANUQ te /ie rp ropriu . Sm ârdan28

I C E R E Ţ I B A C A N U L U I D ŸF*

KEMO1

SCROBEALA ALBASTRA PLUTITOARE I PREPARAT GERM AN FÀRA R IV A L - I

e k a a n t ă

TSSm

KDRLASH Rochester U. S. A.Ce poate fi mqi mai frumos la o femee, ca ochi mari, strălucitori încadraţi de gene lungi, negre şi arcuite?

K urlash , aparat pentru arcuitul genelor 200 LeiK urlene, pomadâ pt. creşterea genelor Borcan 200 „

„ .. Tub 100 „Tweezette, pensetă automată nedureroasă 200 ,. Lashpac, compactă elegantă pt. inegritul

genelor şi sprincenelor 200 „L ash tin t, tuş, lichid pentru gene 200 „Shavette, fard în cremă pentru gene 200 ,.

G E N E F A I.se adaptează de neobservat la (negru, şaten sau brun)

S Ecele proprii

Perechea Lei 150.—

Exclusiv itate generală. In s t itu t de în frum useţare

„ D O R T H E I M E R “A N IT A P A G E , d răgălaşa artis tă , B u c . j p E s T | C A L E A V I C T O R I E 5 0arcu indu-şi genele cu „K ur la sh ”-

u l său E x p e d it iu n i î n ţa ră . C ere ţi g r a t is c a ta lo g u l gene ra l

Ş c o l a r i !Dacă vă plictiseşte monotonia

lecţiilor, preparaţi-le cetind re­vista „Rebus” care vă oferă în ­treg materialul didactic, sub for­ma jocurilor distractive.

Se găseşte pretutindeni şi x:os- tă numai 5 lei.

PEPINIERELE SA.

AMBR0SI.FISCHERi.C0,AIUD, JUD.ALBA

CEREŢI CATuLOGUL GENERAI

Furnizăm în calitate superioa­ră: Viţe altoite, port altoiu, pomi roditori, arbori de orna­ment, trandafiri puieţi de pomi etc.

le feP*> a( «fiSie {odfe cc jgjL

CREMA SI APA

U U P ANEÎNTRECUTE PENTRU TEN

Candidatele la titlul

..MISS ROMÂNIA"î ş i t r a t e a z ă

din ii r u m j i la

| Dentistul Leo Rosenberg j Str Mi ha i Vodă l i E taj

Tel. 359-85

W IW WW W W W W W W ^D-na Scorţescu profesoară de

piano şi canto, franceză, engle­ză, italiană, dă lecţiuni acasă sau la domiciliul elevilor. Adre­sa: Str. Buzeşti, 98 BucureştiWWMAAWVIMAAAAMUVVtAAA

r ~y. a j , T~ ~ SE GĂriESTE LA : • , • »'Adeverul Literar* FA-FM A C II şi D RO G U ER l*

Un «rup de catolici din Tul­ea, ciocnind ouăle roşii de

Paşti, lângă... omul de zăpadă.

A A l’A RUT N . 143PASTA DE D IN Ţ I A FUMĂTORILOR

BIBLIOTECA DIMINEAŢA NEUTRALIZEAZĂ

ATITUDINI CRITICE EFECTULnYc o t NEIde ION SAN GIORGIU „ . D Â N D D IN Ţ ILO R O

ALBEAŢA STRĂLUCITOARE¡00 PAGINI 7 LEI LÂSÂND OAROMÂ ----------— --- ------ FOARTE PLÂCUTÂ

REALITATEA ILUSTRATA 7 A prilie 1932

T E A T R E L E N O A S T R E

iJf curând a avui Inc la Teatrul Xatiuuul premiera dramei lui Calderon, „Judecătorul din Zalumeea", interpretată de domnii Bnl- finski, Marţian, Mărculescu şi de d na Maria Anca. Fotografiile pe care le prezentăm mai sus, reprezintă: stânga: o scenă din actul I (in prim plan, d-nii Marţian, Mărculescu şi Bulfinski); dreapta: scena finală.

Fotografia noastră reprezintă delegaţiile studenţilor la drept din Inşi şi Cernăuţi, cari au venit de curând la Bucureşti, pentruca de acord cu delegaţiile celorlalte universităţi din ţară, să for­muleze doleanţele studenţimei, in legătură cu reforma învăţămân­tului superior.

Vicontele Amedec de filers depune > je rbă la m o rm ân tu l eroului necunoscut.

PAŞTI sau CRĂCIUN?

Casa familiei Mano

Dreapta: Scara principală a pa­latului ; st. jos: un colţ din ma-

reli salon.

„0 mână francă, frumoasă, bine deschisă, străjuită sus, de trei stele” ...iată blasonul vechei familii Mano.

Acum patru sute de ani,Marii-Logofeţi şi Marii-Ecle- siarchi ai Sf. Patriarchii E- cumenice din Constantino- pole,— aleşi din membrii a- cestei familii, — primiseră privilegiul de a adăoga bla- sonului lor, vulturul bicefal al marelui aşezământ religios ortodox, din capitala Sulta­nilor.

Astăzi blasonul acesta îm ­podobeşte frumoasele legă­turi de cărţi, din cele două biblioteci ale d-lui Const. G.Mano.

Dacă locuinţa d-nei Alex.Cantacuzino se înfăţişează ca un fel de mic muzeu, aceea a familiei Mano e poate mai preţioasă din alt punct de vedere: întregul aranjament interior e aşa cum l-au lăsat generaţiile trecute. O rară e- vlavie a prezidat la menţine­rea intactă, — în pofida or- caror încercări potrivnice —a unui interior vechi, — nu numai ca mobilier, dar şi ca at­mosferă, — de cel puţin 60— 70 ani.

Singura concesie, făcută — nu modernismului, ci invenţiilor moderne, — e desigur lum ina electrică. Lumânările enorme­lor policandre ard azi cu flacără rece şi misterioasă, captivă ln blocul m ’c de sticlă groasă.

fre i saloane, două biblioteci şi imensitatea unei sufragerii, nallul, iată ce-am vizitat.

i n colţ al galeriei de tablouri.

Sus: Faţada jui s ei Mu ne din Calea Vició'fi°

SALONUL LOUIS XIV.

h'l f-nS’ parch et vechi, — oglindă de lemn lustruit, — mo- mie fine, graţioase, covoare subţiate de vechime, patru uriaşe ferest21’ pendant, un splendid pian, între cele două

I’olicandrul, — cristal de rocă’— dantelă încremenită în

fulgerări repezi de curcu­beu. Tablouri de familie: Ju- pâniţe şi domniţe, graţioase, brune, cu ochii mari negri şi faţa albă.

Salon, unic poate în Bucu­reşti, prin puritatea lui de stil. Tapiţerii de brocat ro- şiu puternic, roşiu sânge.

Aşa l-a cunoscut şi aşa l-a lăsat frumoasa bunică — A- nica Mano — acum aproape optzeci de ani.

Un bal în salonul acesta, pe vremea crinolinelor îm pă­rătesei Eugenia...

SALONUL-BUDOAR.

Alături un altul mai mic, mai intim . Aci prim ia fire­şte doamna casei, în zilele o-

Sus ■ jos:

Două camere mari, foarte luminoase, cu pereţii căptuşiţi de înalte dulapuri pline cu cărţi. In cea dinspre stradă mo­b ilă simplă, de catifea aurie. Policandru, sfeşnice şi ceas în cadru aurit. Stil em- pire. Sunt de pe vremea Caimacanului Mihail Mano, cel care a salvat Bucureştii la 1821, pe timpul Eleriei greceşti. Sulta­nul înfuriat de mişcarea revoluţionară a vasalilor greci, trimisese armată spre a stârpi orice urmă de supus grec, din Bu­cureşti. Şi fiindcă măsura trebuia aplica­tă radical, hotărîse distrugerea Bucureşti­lor. îngroziţi, boerii, fugiseră mai toţi peste munţi. Mihail Mano, întâmpină la moşia sa din Leurdeni, pe căpetenia-paşă

f/n colţ din minunatul parc al palatului Mana; galeria de tablouri, reprezentând membrii ui

familiei Mano.

a turcilor, căruia dându-şi cu­vântul de onoare că nu mai e- xistă picior de grec în capita­la principatului, scăpă de ur­gie oraşul.

Un perete întreg e plin de portretele familiei. Bărbaţii purtând căciula mare, înaltă, — semn distinctiv al rangului boeresc, — femeile împodobite cu nestimate şi perle multe.

Rame grele, poleite cu aur bogat. In biblioteca cealaltă cărţile au „reliuri” mai uzate, mobilele sunt d intr’o epocă mai îndepărtată. Un Beclistein, cu suflul cam scurt e aproape singura mobilă mare, în acea­sta cameră de artă si intelec­tualitate.

O Ralu, o Ânica sau o Sma- randa. Stăpânul casii, ne cau­tă in atmosfera şi stilul vea­cului trecut, Beethoven, Schu- bert, Chopin...

Anii s’au fărămăţit. Vremu­rile s’au dat înapoi. In încăpe; rile acestea de am intiri vechi nu pătrunde nicio mărturie^ a epocei de criză şi frământări prin care trecem.

Ni se pare că trăim clipe!*-’ unei Dum inic i de acum ş a p te ­

zeci- optzeci ani. Linişte adân­că în casa aceasta mare şi u' nica...

OTILIA GHIBU-SILYIU

bişnuite. Aci îşi petrecea cea mai mare parte a după amiezelor. Brocalul mobi­lelor e de-un bleu-verde adorabil, şters, dulce de tot. In colţul unei ferestre pa­tru fotolii, tapisate in foarte vechi şi pre­ţioase gobelinuri sau Aubusson. Stau parcă la taină.

O vitrină micuţă, cu evantaiuri fragile. S’ar scutura ca petalele unui tran­dafir târziu, la cea mai mică atingere. Porţelanuri de Sevres — câteva, — pete de roz şi bleu pal, pe mătasea tapetului Covoare mici, persane, foarte vechi, li­nele cu urzeala aproape uzată. Două pas­tele — două femei graţioase de pe la 1852 — cu crinolină invoaltă garnisită cu înguste panglici de catifea neagră.

Un „cabinet” de lac negru. Cu multe, nenumărate sertare, sertăraşe. Câte n i­micuri, câte panglici, dantele, vechi fla­coane de parfum rar, tenace, vor fi as­cuns, dc-alungul anilor! Portretul unei prinţese frumoase, de acum 100 ani, e parcă inima frumosului salonaş.

Emoţionant, un pastel mic: o mamă frumoasă, cu trei copii delicioşi.

Salonaşul al treilea e parcă mai vechi, mai de „demult” ! Mobilă puţin mai a- mestecată, fotolii-divane. Tot roşii, din a- celaş roşiu tare, din salonul cel mare. Vremea a atacat ţesătura mătăsii, fără să lase urme însă în ceeace priveşte culoa­rea.

Hallul e lum inat de vestmântul albastru al portretului Doamnei Zoiţa (1735). Paftalele de aur mai poartă vulturul b i­cefal al bisericei bizantine. E fondatoa­rea bisericei Pantelinion.

Un „Bosendorfer”, de aproape 100 de ani, acoperit cu un imens şal turcesc.

BIBLIOTECILE.

7 Aprilie 1932 REALITATEA ILUSTRATA 27

Tingra, vrăjitorul modern jţ ^==ii=r—;......... — reportaj indian —

ILELE trecute ziarul „Ti­mes of Ind ia" din Bom-

___ ay a vestit moartea vrăji-torului indian Tingra, ultima mlădiţă a bogatei fam ilii Gan- goolly, care s’a sinucis cu un foc de rovelver.

Bogata familie Gangooly din Bombay era foarte cunoscută şi respectată, se poate chiar spu­ne, temută. De generaţii şi ge­neraţii se ocupa cu fabricarea u- nor mici păpuşi de lut, lucrate grosolan şi urât, dar — precum se va vedea mai la vale în­zestrate cu o forţă neobicinuită şi bizară. Ele posedau o forţă mistică; erau îalisinane, idoli, a- mulete, capabile să producă mult bine şi să pricinuiască mult rău. Ani de-a rândul eve­nimentele s’au scurs fără vre-o însemnătate deosebită, destin ai­doma cu al multor altor vrăji­tori din India, nedeosebindu-se unii de alţii - până ce în tr ’o bună zi Tingra a preluat ocupa­ţia tatălui său.

Autorul acestor rânduri a cu­noscut de-aproape pe Tingra, cu care a fost bun prieten şi de care-1 legau am intirile a zece ani petrecuţi împreună la U n i­versitatea din Calcutta. Tânărul Tingra era foarte inteligent; se ocupa mult cu cercetările mo­derne asupra magiei albe şi ne- Sre, cunoştea literatura nouă in ­diană şi citea de preferinţă ope­re filosofice. A preluat ocupa­ţia părinţilor şi strămoşilor, ca o moştenire ce i se cuvenia, dar era încredinţat că poseda mari virtuţi magice. Şi astfel, aseme­nea celor cari l-au precedat, a început şi el să provoace, prin mijloace mistice ploaie, recoltă <>ună, naşteri fericite, lecuiri,

după cum cereau clienţii. Dar nu s’a mulţumit cu atât. La pla­tă bună nu se da înlături să pri­cinuiască, fără nici o părere de rău, moarte, boală şi ruină... Şi avea succes, un succes uluitor, dar faţă de amicul lui european fostul camarad de la Universi­tatea din Calcutta — întrucât a- semenea „succese” nu-i erau tot­deauna plăcute — spunea că vraja lu i se bizuia mai mult pe „superstiţiile” oamenilor din po­nor. Cu timpul Tingra deveni fantastic de bogat, se căsători şi dobândi doi fii.

Intr’o după amiază prietenul european a făcut o vizită lui Tingra. L-a găsit tocmai vrăjind împotriva soţiei unui negustor bogat şi de spiţă nobilă. Ibov­nica negustorului, cjjfe ceruse această vrajă Iui Tingra, sta mai la o parte cu alţi câţiva indieni, şi privea. Tingra lucra încet, oarecum hieratic şi cânta încet o melodie lungă şi monotonă. Ştia prea bine ce efect au astfel de demonstraţii asupra oameni­lor simpli. Intre timp modela cu degetele un demon, asemenea demonilor care pot fi văzuţi în scuip tu r ili^Utturor templelor in- diane. dâf^mai mic. Dintr’un vas de metal se ridica o jjâi- reaztnă dulce, ;imeţitoare.2 pk- crastă „şedinţă” dură cam^jjfu- mătate de ceas. Nu se clinti ni­meni, nimeni nu grăi nimic, în ­cetă şi melopeea misterioasă a lui Tingra. Toate privirile eraa îndreptate asupra lutului pe* care-1 frământau degetele vrăji­torului, dându-i forme tot mai perfecte. Şi deodată europeanul zări plutind de-asupra acelei fi­guri de lut „spiritul Demonu­lu i”, ca un fluture care sboară

în jurul unei corole.Cei de faţă probabil c’au avut

aceiaş vedenie, căci ochii lor se deschiseseră mari şi întinseră ghiarele, caşicum ar fi voit să se apere de demon. Pe feţele lor se ivi o spaimă de nedescris. Europeanul încercă să-si smul­gă privirile de la demon, dar i-a fost cu neputinţă. Demonul se ’nvârtea în cerc, surâzând sarcastic, în preajma degetelor vrăjitorului. Luropeanul simţi că-i vine rău şi se pierde în a- cea odae mică, p lină de m i­reasma dulce şi ameţitoare.

Dar halucinaţia demonică pieri deodată, aşa cipn se ivise. Tensiunea nervoa^t a tuturor celor de faţă slăbi. începură să tuşească încet, cu teamă, reve- nindu-şi în fire. Ceremonia se isprăvise.

Europeanul gândi multă vre­me după aceea la întâmplarea la care luase parte şi care fă­cuse asupra lui o imprasie ne- ştearsă. încercă să afle o expli­caţie raţională, logică, naturală. Fără îndoială „demonul” era numai gândul vrăjitorului, su­gestionat, prin marea lui forţă atavică, tuturor celor de faţă, la acea „şedinţă”. Europeanul nu putea admite ceva supranatural şi îşi lămuria misterul prin for­ţa telepatică şi hipnotică a lui Tingra. Nu era nim ic de temut, căci întrucât s’ar teme gân- dia europeanul — de o imagine a unui gând mai mult decât, bunăoară, cuvintele care-ar ex­prima acel gând?

Cu atât mai speriat, aproape eşit din fire, fu europeanul când află de la alte persoane, străine, că soţia bogatului negustor in­dian a fost transportată în tr’o

leprozerie: toată faţa frumoasei şi tinerei femei era acoperită de un mucigai alb.

De la această întâmplare, eu­ropeanul n ’a- mai cutezat să se apropie de casa lui Tingra. Nul-a mai văzut de loc vreo doi ani, dar auzia mereu de marile lui „succese”.

Intr’o zi se ivi un om acasă la european, aducându-i o scrisoa­re din partea lui Tingra. Vră­jitorul indian ruga pe fostul ca­marad de Universitate să vie să-l vadă şi să-i dea un sfat de­oarece — cine-ar fi crezut?„nu mai află pace, fiind chinuit de remuşcări”.

Europeanul se duse şi găsi pe Tingra şezând în pragul casei Iui şi priv ind alaiul mortuar, care se îndrepta spre „Turnul Tăcerii”. Era isprava lui T in­gra! Prin vraja lui Tingra, per­sanul Caraca se îmbolnăvi în scurtă vreme şi muri numaide­cât. Tingra n’avea nici în clin nici în mânecă cu acest persan, abea-1 cunoştea şi totuş i-a luat viaţa. Tingra nu putea fi elibe­rat de acest gând chinuitor — şi anume că el ar fi pricinuit, cu vraja lui, moartea acelui om.

Dar TTngra se reculese; era neliniştit doar de faptul că plăs­muirile fanteziei lu i se îndrep­tau acum împotrivă-i, împotriva lui Tingra. Cei doi prieteni n’au putut vorbi prea mult şi con­vorbirea lor n ’a avut niciun e- fect calmant. In odaie intră pe neaşteptate Benoi Nath, fiul cel mare al vrăjitorului. In aceiaş clipă europeanul fu silit să se uite înapoi, spre perete, unde se afla pe o policioară un mic demon, cel care pricinuise moartea lui Caraca. Pe capul

CU PESTELE IN GHIARES T R . B A Z A C Â 1 . S T B * . C A R O i 7 6 7 S S Q 8 2 • S T R . H A L E L O R 21

REALITATEA ILUSTRATĂ 7 A prilie 1932demonului incepu să salte „spi­ritul rău”, să plutească, să dea ocol, ca acum doi ani, când eu­ropeanul a văzut vraja împo­triva soţiei negustorului indian. Şi încet, vedenia lunecă spre uşă, unde sta băiatul. Atinse a- bea văzut fruntea lui, apoi pieri fără urmă. Băiatul tresări cu trupul tot, brusc. Tingra se ri­dică de la locul lui, cuprins de-o spaimă îngrozitoare. Euro­peanul nu pricepea nimic lim ­pede, din tot ce vedea... Tingra porunci băiatului să facă numai­decât o bae, apoi să se ducă ’n templu. Benoi Nath se uită la tatăl lui, nedumerit şi uimit. Nu înţelegea de ce trebue să ia o bae, aşa, pe neaşteptate, apoi să se ducă în templu. Dar făgădui tatălui că-1 va asculta, şi plecă.

In aceiaş noapte Benoi Nath se îmbolnăvi de ciumă. Tingra băgă de seamă cu groază că tot de ciumă murise şi Caraca. Fu şi mai disperat, aflând că fiul lui nu-i ascultase porunca, nu luase o bae nici nu se dusese la templu. Dar acum era prea târ­ziu. Şi cum Tingra, chinuit^ de durere se uita ţintă la întâiul lui născut, zări alături de patul bolnavului pe Caraca. Până’n zori Benoi Nath muri.

In mai puţin de o jumătate an muri de aceiaş boală al doilea fiu al lui Tingra, Iayadeva, apoi soţia.

Şi cum europeanului îi era milă de Tingra, încercă să-l fa­că să vadă că ciuma bântuia în tot oraşul şi că nu era de m i­rare dacă şi copiii şi soţia s’au molipsit. Dar aceste cuvinte n’au avut nicio înrâurire asupra lui Tingra; el nu voia să vadă sutele de victime, vedea numai catastrofa care se abătuse a- supra casei lui. Era încredinţat— nu mai încăpea nicio în ­doială în mintea lui! — că su- feria răsbunarea spiritului lui Caraca. Nu mai era nimic de fă­cut — Tingra era victima pro­priei lui vrăji.

Nu mult după aceea veni jşi sfârşitul lui Tingra. Trăia în spaima că-1 urmăresc plăsmui­rile minţii lui chiar până s’a deşteptat în tr’o dimineaţă din- tr’un vis copleşitor. Nu mai pu­tea suporta: în toate colţurile, în toate odăile vedea doar fan­tome, care se repeziau asupră-i. Tingra fu cuprins de dureri tru­peşti; alerga în toate părţile ca un nebun, căutând să scape de dureri şi de vedenii. In zadar!

Rămase deodată locului ca îm ­pietrit: se văzu in pat pe sine, nemişcat. In aceiaş clipă in­trară în odae slugile. Uşurat, voi să se ducă spre ele, dar nu-şi putu clinti picioarele şi nu fu în stare să rostească un cuvânt. Slugile parcă nu-1 vedeau de loc* şi se îndreptară îngroziţi spre patul în care zăcea al doi­lea Tingra. „A murit! A m urit!” se tânguiră slugile. Veniră şi alte slugi; nici acestea nu-1 văzură pe Tingra lângă perete, ci se îndreptară deasemenea spre Tingra din pat. Tingra n’avea cum să le atragă luarea aminte

că adevăratul Tingra e’n p i­cioare, viu — şi când toate slu­gile părăsiră odaia, vrăjitorul îngrozit fugi şi el din casă..

Tingra rătăci două zile, fără nicio ţintă pe uliţe, ferindu-se de oameni, urmărit de puteri nevăzute, istovit.

La hotelul unde se afla, euro­peanul fu vestit că Tingra do­reşte să-l vadă. Europeanul îl primi numaidecât în odaia lui. Vrăjitorul era de nerecunoscut, într’atâta slăbise, se sălbăticise, îmbătrânise. Unde era tânărul Tingra, bărbat în vârstă deabia de 30 de ani, a cărui inteligen­

ţă uimitoare şi frumoase însu­şiri, cuceriseră simpatia euro­peanului?

II vedea acum pe Tingra pen­tru ultima oară. Europeanul nu era în stare să-l liniştească, dar l-a sfătuit să se lase în îngriji­rea unui bun psihiatru euro­pean.

Sfatul europeanului n’a fost urmat.

Peste câteva zile ziarul „Ti­mes of Ind ia” vestia sinucide­rea vrăjitorului, scăpat astfel de chinurile lu i îngrozitoare. — W.

O problemă interesantă

Candidaţilor la postul de in ­spector al Scotland-Yardului, li s'a pus următoarea problemă :

Intr’un tren, care merge dela Sheffield la Leeds, sunt trei că­lători :

Domrul Robia onDomnul S riithDomnul )onesTrenul e condus de trei func­

ţionari, pe cari ii chiamă:

Rob ns onSmith ■JonesUnul e mecanic, unul contro­

lor, unul fochist.

Domnul Robinson locueşte în Sheffield.

Domnul Jones câştigă 307 lire sterline (200.000 lei) pe an.

Omonimul controlorului lo­cueşte în Leeds.

Cel mai apropiat vecin al con­trolorului, un călător, câştigă a- nual exact de trei ori mai pu­ţine lire sterline decât acela.

Controlorul locueşte la egală distanţă de Leeds şi de Shef­field.

Smith, totdeauna bate pe fo­chist la biliard.

Care e numele mecanicului?

Această problemă e foarte se­rioasă.

Cu puţin raţionament şi lo­gică se găseşte uşor soluţia.

O vom da pi noi în numărul viitor al revistei şi veţi vedea cât e de simplă.

Cititorii cari vor da deslega- rea problemei, ne vor indica şi raţionamentul care i-a condus la aflarea soluţiei.

>ACA VÂ DOARE STOM ACUL

Durerile de stomac sunt adeseori datorite unui

exces de aciditate. Puteţi suprima durerea luând

Magnesia Bisurata şi spre satisfacţia D-v., nu

va trebui să aşteptaţi ceasuri întregi pentru a

simţi o uşurare. O jumătate de linguriţă de

M agnes ia B isura ta neutralizează instantaneu

excesul de aciditate, face să dispară inflamaţia

mucoaselor şi împiedică intoxicarea stomacului.

Uşurare imediată in caz de aciditate, arsuir i

gastrite, gaze si indigestiuni.

, MAGNESIA ,F is u r a t a

DE VÂNZARE LA TOATE FARM ACII t E Ş I DROGU ERIILE

PREŢUL P NTR J PUBLIC FLACONUL M IC LEI 75

M A C A R O A N E H E R D A NBUNE E F T IN E . S P O R N IC E

MARILE PREMII OFERITE DE „REALITATEA ILUSTRATĂ“O O O ( o i 1 2 0 .0 0 0 lei în numerar:

___ ■ 3 0 .0 0 0 Iei in obiecte de valoare■ Aparate de radio, argintărie, stoie, patefoane, volume, etc.

Bon No. 2pentru p rem iile de 5 0 .0 0 0 lei

cu ce

Nu lăsaţi să treacă norocul. Cititi „Reali­

tatea Ilustrată“ şi strângeţi cupoanele pe care le publicăm.

Veţi participa Ia marele concurs pe care-1

_________ ‘ nst*tu‘m* Desemnarea câştigătorului se va face inTăiaţi şi păstrall aceşt bon spre a-1 trimite împreună „ „ L I ! , . .

ce vor mai “parea, i» sfârşitul concursului. public, sub controlul autoritătilor.

Numele A dresa

•u z mo

Umil Comice Prahova

¿I/. MiMilexeu Prahova

V. MuIiIovmiu îitnla

Ricvlae Sulei/mari Hamdi Duros tor

fa > fii Lupu Suceava

P. Xaluziècki (Viiirtuti

Tender Mihalţ/ Cluj

LUVPU (V A U f? M A )

REALITATEA ILUSTRATA 7 A prilie 1932

Visezi la Făt-Frumos.NMNTK sosia oe-un cal înainte, resursa visului. Viaţa îi

V ' ; . . apărea printr’un văl trandafi:riu, oamenii erau înfrumuseţaţi de perspectiva depărtării şi de lumina nehotărâtă a speranţei... Dar când aţi pus pe tinerele

năpraznic, cu plete hlon_____ de in vânt, cu armură decavaler, cu pinteni, spadă, pla­toşă şi arc, năvălia în visurile voastre cuceritor şi fanfaron, se lupta voiniceşte, cu prejude­căţile, cu îndoelile, cu indife­renţa şi pudoarea, tăia cu sabia tot ce i se îinpotrivia şi vă cu- ceria timide şi rumene, cu ochii plecaţi asupra furtunei gro­zave din suflet.

Dar bravul cavaler din visu­rile fecioarelor de demult, era un om de onoare: el voia să le­gitimeze splendidul lui triumf, trecându-1 pe la biserică, pu- nându-i cununa de lămâiţă şi peste ea, binecuvântarea unui preot de legendă, cu barbă până la brâu, şi figură de Dum- nezeu-tatăl...

Aşa îl iubiau fetele în visurile lor lung i' şi înfiorate, 11 iubiau fără să-l analizeze, ca pe un cu­ceritor absolut, în mâinile că­ruia erau fericite să abdice la orice veleitate de independen­ţă şi iniţiativă.

Fetele visează şi azi... Să nu credeţi, văzând îndrăsneala lor aparentă, afectarea lor de in ­sensibilitate, aerele lor de inde­pendenţă, poza lor arogantă şi sportivă, să nu credeţi că inima lor s’a schimbat. Căci inima o- menească a fost aşa, bună sau rea, de la începutul veacurilor şi va fi aşa mereu. Ceeace s’a schimbat este doar condiţia ex­terioară a vieţii, care comandă atitudinei în societate.

Ce voiţi să facă o biată fată, oricât de iubitoare şi gingaşă ar fi în fond, când vă bateţi joc de sensibiltatea şi duioşia ei, pre­conizaţi doar forţa sufletească şi rezistenţa în faţa vieţei ; ad- riiiraţi doar implacabilitatea te­merităţii, în faţa oricărei vici­situdini şi dărâmaţi cu un gest, pe cât de hotărât, pe atât de ab­surd, orice idee de poezie, de virginitate, de puritate tandră şi necunoştinţă idealistă a exis­tenţei?

In inactivitatea, în pasivitatea vieţii de harem, femeia avea

ascunde atitudinea lor bătăioasă şi zâmbetul lor arogant.

De altminteri — o ştiţi ca şi mine, voi care iubiţi statornic, şi vă căsătoriţi din dragoste, îndată ce le trataţi cu demni­tate şi blândeţe, îndată ce se simt în siguranţă, iubite şi ocro­tite, ele redevin exact ceia ce-au fost femeile odinioară, adică de­votate, bune, iubitoare şi cre­dincioase.

Sunt atâtea femei bune, a- tâtea mame devotate în zilele noastre, cu toată publicitatea scandaloasă făcută viţiului şi impurităţii!

Acum câţiva ani, zăpaceala socială era şi mai mare. Oa-

Ramon S’ovarro, lipul ideal al cavalerului modern.

Câte dintre femeile, care ase­meni eroinei din „înconjurul” lu i Bernstein, dar în sens in­vers, au debutat în viaţa senti­mentală printr’o desarnăgire us­turătoare, sunt azi cuminţite, calmate, măritate şi fericite!

Cu încetul societatea va re­veni la o normă de cuminţenie şi ponderaţie. Şi atunci femeea nu va mai suferi atât de mult. Căci or ce s’ar zice. ceea ce-i convine ei mai bine, este tot ar­monia între sufletul ei şi condi­ţiile exterioare ale vieţei, pacea căminului, respectul lumei şi iu­birea statornică a unui singur om.

Şi atunci Făt-frumos care din cavalerul brav şi superb în ar­mura lui de argint, s’a transfor­mat în tr’un sarcastic şi necre­dincios „camarad” fără cuvânt şi fără onoare, va reveni în vi­surile fetelor viitorului, tot atât de alb, de pur, de cavaleresc ca Lohengrin.

Şi veti putea visa din nou!LUCREZZIA KAR

Cărţi nouiAu apărut Aventurile d-lui Io.

nel Lă custă-Term iii o r, noul ro­

m an de un caracteristic humor

al colaboratorului nostru d. F.

Aderca, Textul e îmbogăţit de 27

fotografii după natură. Noul per­

sonagiu al d-Iui Aile-rea duce

până aproape de fruntariile lo­

gicei câteva atitudin i care, în

adâncul lor, alcătuesc mai mult

decât o literatură, aproape o

nouă mentalitate. (Colecţia „Ro-

sidor” 192 pag.; lei 25).

fete în faţa realităţii crude, când le-aţi arătat oamenii de a- proape, aşa cum sunt, de ce vă mai miraţi că ele îşi ascund desamăgirea sub o atitudine în- drăsneaţă şi durerea unor vi­suri imposibile, sub o afectare de insensibilitate?

Le cunosc bine pe tinerele fete ale generaţiei de acum. Lungile colocvii avute cu ele prin scris, sau prin viu grai, m ’au luminat asupra problemei lor sufleteşti. M’am îngrozit în ­tâi văzând la toate un desgust atât de grozav de viaţa socială de acum, o dorinţă atât de ar­dentă pentru o schimbare, o su­focare atât de prelungită a tot ce avuseseră mai pur ca tendin­ţă şi speranţă. Dar azi ştiu ce

meni fără scrupule şi care vo­iau să profite de adânca tulbu­rare sociaiă, lansaseră formula crim inală : „nu mai există cinste, nu mai există feciorie şi castitate”.

Cele care au căzut victime unei tentaţii abil conduse şi u- nui antrenament mincinos, mă vor aproba, în tăcerea sufletului lor, care nu s’a vindecat încă de adânca desarnăgire suferită, de tristele aventuri trăite.

Câte scrisori mâsgălite de la­crimi, scrise de mâini febrile, mi-au strigat durerea, rătăci­rea, ruşinea unor păcate de care erau vinovate numai atmos­fera dimprejur, nebunia ge­nerală şi ţesătura mincinoasă a unor aventuri fără scrupule!...

„Realitatea IlustratăX I*

R e v is tă pen tru toţi!

Apare săptămâna! eu fo­tografii de actualitate,

reportagii. sport, inodă, articole de ştiinţă popu­

larizată, humor, cinema­

tograf, articole sociale,j o c u r i d i s t r a c t i ve .

Cel mai mare tiraj. Imprimat la foto-rotogravvră. Verari- zare la toate chioşcurile ae ziare. 82 pagini. Preţul 10 /«■

Abonament pe 1111 an : 400 lei pe 6 luni: 200 ei pe 3 lun i: 100 leI

C rem a N iv e a : Lei 16.oo—7 2 .00

v jn s C u r u 'y

p s » C R E M A - N I V E AC h ia r şi la profesiunea D v . de laborantăsau m edic, dacă um blaţi mult cu apă c a ld ă *■

— puteţi lotuşi avea m âini frumoase. C e l mai recom andab il este, de a vă un9e regulat şi b ine faţa şi m âinile în fiecare seară, cu C r e m a N i v e a . Putefi întrebuinţa

C re m a M i v e a şt ztua, fiindcă ea pătrunde com plecl in p ie le , fără a lăsa luciu unsuro5.

P ie lea D v . va deveni astfel rezistentă şi catifelată, aşa că şi s spălatul prea des al m âinilor D v . se menţin fine şi catifelat0. C rem a N ive a , vă dă acel ten fin, ce ne p lace să adm irăm la cei tiner'.

D eosebirea între C rem ă N ive a şi crem ele de lu x :

C re m a -N ive a : Eficacitatea cea mai m are, dar mai

B e ie r s d o r i & C o . S. A . R ., B ra ş o v , S tra d a J u liu M a n iu 39

7 A prii ie 1932 REALITATEA ILUSTRATA 31

w c w rifr r e a li lo l i in o u l n o s t r u c o n c u r sP R E M I I : 1 0 0 0 le i num erar.

D ouă ap arate de radio cu galena

PROBLEMA lll-a (Variaţii atmosferice)

î? ir ir

*1 u

b

rORIZONTAL. 1) Covor. 6)

i ‘n eî>Z,r®' *>ua pe ne(lrept. “ evistă m agazin nemţească. Hege şi preot cananean. 16)

Arbori. 18) Calif, antică. 22) Sărman.

t, , Conjuncţie. 24) Tine! 25) r ^¿M oartea insectelor. 28) VeaS- Numeral. 31) Măsură o! capacitate răsturnată! 32) »pi 3n^ Generator de scân- î n c i Referitor la o anumită

4fiV Q*ere de apă‘ 38> Fericiţi. «1 Marea lucrului rărit. 48)

Împrospătat (vorbind de aer).

Metal m w !? ,ui Dariu- 51)

55) Cuiu 56) r erh’ ;’4> Lanlpă- r.o, M1“;.®«) Casa unor insecte.

tieă ^ n ;Hr ,(0d:) 59> In aritme-Mă * c ? . ^ lviz*une de timp. 61)661 t *,lvez- 63) Poet persan.70 frezat. 67) Metal.două i„lrn • 71) Alegere între75) An (p, )- 74> Băutură.note riint ? 76* Trecerea unorschimba ° gamă în h ă ita , prin(Oii.” rea cheii. 77) Acvile

f o S ^ A L . — D Pachiderm ' 'ocuri destinate lupte-

lor. 3) Adjunct. 4) Un caz dela agă. 5) Reşedinţa unei subpre­fecturi. 6) Plecaţi. 7) Interjec­ţie. 8) L ip ii două metale cu aju­torul căldurii sau electricităţii. 9) Declamatori. 10) Caracterul lucrului neutru. 14) lie. 15) Limbă veche. 21) Mistuesc. (nu alimentele!) 22) Bubă cu- cuiată. 25) Echilibrat. 26) Spe­cie de papagal. 28) Arme pri­mitive. 29) Oficiul naţional de educaţie fizică. 30) (La) timpul oportun. 33') Instrumente. 35) Superstiţie. 37) Fluviu în Fran­ţa. 39) Povestiau. 40) Bărbaţii sau femeile. 41) Fiul Haosului şi al Infernului. 43) Personagiu biblic. 44) Fluviu. 45) Tanana­rive! 47) Revoltător. 50) Care se produce în timpul verii. 52) Superstiţie. 57) Artist de ci­nema (poreclă). 58) Locuitor din Ardeal. 62) Vechiul nume al Dunării. 64) Vânzare. 65) Po­doabe. 67) Semne heraldice. 68) Numeral. 69) Prăpastie. 72)_ E- manaţie, la gnostici. 73) Băţul de biliard.

Re.

F R I Z E R I A I. B E E RM oşilor 5 3 - Telefon 3 1 5 -7 2

ONDULAŢIUNI PERMANENTE- X P T t a r i f u l r e : d u s

P R O B L E M A IV -a(Fraza dificilă)

Q

□H □

Pe fiecare rând veţi pune câle un cuvânt, înscriind în fiecare căsuţă numai câte o literă, ast­fel ca toate cuvintele —: cetite în ordinea lor — să dea o frază.

Se pot lăsa, uneori, şi căsuţe goale. Interesul este însă ca fie­care rând să aibă toate căsuţele complectate sau — dacă nu — majoritatea lor.

Deasemeni, fraza trebuie cât mai frumos alcătuită.

HENNE R0YALERenumita plantă o r i e n t a l ă pentru vopsit părul. Totdeau­na proaspăt în toate nuanţele

Cutia m ică Lei 10U Cutia mare Lei 150

H E N O L R O Y A L ERegina tincturilor pentru păr li'ehidă în toate nuanţele dorite

Cutia m ică Lei 00De 4 ori mai m arş Lei 50

Se predă lecţii pentru aplicaţie. Părul stricat de alte fineturi se reface cu cea mai mare ingrilire. Cereţi la principa­lele farmacii, drogherii, coafori şl par- fumerii. Acolo unde nu găsiţi trimeteţi

costul prin mandat sau ramburs la Depozitul General.

Institui de înfrumuseţare DorlheimerCalea Victoriei, 50 (lângă Cinema Se­lect Tel. 27-35) Cereţi noul catalog

Cupon pentru jocuri IMo. 271

Numele şi pronum ele ...............

Adresa ................... ......... .........

C O Z O N A C I F R U M O Ş IFĂINA DE A U R H E R D A N

JL <y fl-unxX.h ljg l I p H u r u r a L * ix x —

c L e ^ c c tt

RFAI1TATEA ILUSTRATĂ. — D irec to r Nic. Constantin. R edâcfa f Zlm inistraţia: Str. Consţ. Miile 7-9-11 Telefon 359/99.

Imprimată la foto-rotogravură in atelicreic „Aaeverul o. A.

J R I B A M T A Ţ I B Ailustrată

WiY$

Harpista reginei Marla, Doina Nora Mlch&llesqua concertat Dum inica trecut« la Ateneul Român