Drum în lucru

Cu cortul- Tabără de formare – Ostrov Tulcea

Page 2

WISI ERAT DOLRE SIT ENIM

ERAT ELIT .................... 1 Băişoara - Tabăra pentru

copii cu dizabilităţi Page 5

Socio – Pedagogical Education and Animation Service for youth with special needs S.P.E.A.S. – Muncel 2011 Page 8

Retrospectivă -2011

DRUM in Lucru 2

Noi suntem

Voluntari… tu

ai încercat

vreodată?

O REVISTĂ OFERITĂ DE ASOCIAŢIA GRUPURILOR LOCALE DE TINERET 2012

Conform legii române Voluntariatul este activitatea de interes public desfasurata din proprie iniţiativa de orice persoana fizica, in folosul altora, fara a primi o contraprestaţie materiala. Activitatea de voluntariat este reglementata in România prin Legea 195/2001.

Fiind voluntar ai oportunitatea să faci ceva pentru tine şi pentru cei de langă tine! Poţi să ajuţi un bătrîn să zâmbească din nou, să dai speranţa unui copil prins în „ghiarele” sărăciei sau al etichetării, să schimbi un stil de viaţă nesănătos. Adevărul e că voluntariatul nu este format doar din zâmbete și cântece, de voie bună şi distracţie. Să fii voluntar înseamnă să fii altruist, să poţi dărui din timpul tău celorlalţi, să iînfrunţi greutăţi şi piedici, să rămâi în picioare şi cu zâmbetul pe buze indiferent de probleme.

Voluntariat- înseamnă sa lucrezi după serviciu sau şcoală. Înseamnă de multe ori să nu dormi, să nu mănânci și să nu stai locului, toate acestea în intensităţi și durate trecute cu mult peste limita confortului. Înseamnă, incredibil de des din nefericire, a te confrunta cu prejudecăţile unei societăţi neadaptate, care nu vrea în ruptul capului să creadă că un om poate ajuta un alt om pur și simplu pentru că sunt amândoi oameni și pentru că asta înseamnă ceva. De multe ori, beneficiarii actelor de voluntariat nu vor mulţumi. Alte dăţi, ajutorul dat pur și simplu nu va fi destul,

pentru că o mână de oameni nu pot rezolva brusc probleme mai bătrâne decât ei.

Voluntariatul înseamnă efort, dedicare, salturi în întuneric, și toate acestea gratis. Toate acestea fără garanţia unui succes. Și totuși, voluntarii sunt cei mai veseli oameni pe care i-am întâlnit. Sunt oamenii care se demoralizează greu și se distrează mereu pe cinste. Sunt oamenii care își însușesc natura dincolo de apartenenţa la un ONG. Sunt oamenii care se descurca cel mai bine, indiferent de situaţie. Sunt oamenii care știu cel mai bine să lucreze în echipă. Pentru că greutăţile sunt cele care apropie oamenii, pentru că efortul este cel ce scoate la iveală focul interior al fiecăruia, pentru că un voluntar nu e aproape niciodată singur.

Voluntariatul este în cele din urmă un munte greu de urcat. Un munte pe care mulţi nu l-ar aborda, iar un alpinist entuziasmat va fi privit mereu cu mult scepticism. Câteodată ești tras în sus, alte dăţi tu ești cel care îi ajută pe ceilaţi să urce, însă niciodată nu ești singur, iar asta te apropie de ceilalţi mai mult decât orice teambuilding cu biliard și discotecă.

By : http://tudorcelrau.ro

Cu cortul- Tabără de formare –

Ostrov Tulcea “Provocări, Decizii noi, Prieten, Experienţe,

Corturi multicolore, Copii frumos, Zambete, Imn deosebit, Iată cum aş descrie in cateva cuvinte tabara pe malul Braţului Măcin, la Ostrov”

Page 2

Băişoara - Tabăra pentru copii cu dizabilităţi

Primul pas al acestei experienţe a fost întâlnirea cu sponsorii, colaboratorii care au făcut posibil ca acest loc destinat copiilor cu dizabilităţi să existe, şi anume sponsori olandezi în colaborare cu profesori de la Şcoala americană. Bravo lor pentru

reuşită.

Page 5

Despre Voluntariat!

DRUM in Lucru 3

Ce e mai frumos pe lumea asta decât sa vezi copiii zâmbind? Unde îţi poţi încărca bateriile decât printre copii? AGLT – copii- natură- idei.

Totul a început cu o idee - o mică tabără cu corturi, în pădure, pe malul Dunării. Ideea a încolţit și au urmat discuţii despre organizare cu Daniela Ghiţoiu, Maria Pruteanu, Iști, Andra.

Totul a fost pus la punct și apreciez ca

deosebită capacitatea AGLT-iștilor, de a iniţia desfașurarea activitaţii indiferent de mediu, resurse, obstacole.

După semnarea documentelor, protocoalelor (cu Ocolul Silvic, cabinetul medical DR Pocora, Sectia 3 Poliţie) am început să pregătim zona de tabără: am construit adăpostul pentru sala de mese, pentru „bucătărie”, grupurile sanitare. Au fost implicaţi primarul Onea Nicolae, viceprimarul Lupașcu Neacșu, preotul Ionescu Emil, părinţi ai voluntarilor, dar și locuitori ai satului, oameni obișnuiţi, care s-au bucurat că Ostrovul va fi vizitat de tineri din toate colţurile ţarii.

S-au depus eforturi deosebite pentru amenajarea taberei, dar am avut sprijinul doamnei Maria Pruteanu.

Părinţii voluntarilor, dar și funcţionari publici, secretarul Consiliului Local Ostrov- Spânachi Niculae, angajaţi ai Consiliului Local, personalul Școlii Ostrov, au fost alături de copii și au pregătit micul dejun, prânzul și cina, astfel încât toţi participanţii au fost mulţumiţi.

Suntem foarte încântaţi de activitatea din vară. Și pentru că mulţi ne întreabă daca „asta a fost o primă ediţie”, să știţi că suntem pregătiţi : putem să mai facem o tabără cu corturi, în pădure, pe malul Dunării, la Ostrov.

Provocări …Decizii noi …Prieteni … Experienţe …Corturi multicolore… …Copii frumoşi … Zambete… Imn deosebit… . Iată cum aş descrie în cateva cuvinte acea săptamană minunată petrecută în tabară pe malul Braţului Măcin, la Ostrov, în vara ce a trecut ! Mai întâi, se cade să mulţumim lui Dumnezeu care ne-a binecuvântat din plin în această tabără. Prin ce? Prin timpul nemaipomenit de frumos , prin atmosfera copilarească ce te întâmpina la tot pasul , prin climatul prietenos şi plin de cântec şi farmec şi de ce nu prin ineditul evenimentului pe aceste meleaguri!

O tabără frumos amplasată , la loc ales cu responsabilitate (aici spunându-şi cuvântul specialisti silvici locali) , cu animatori (si de ce nu si animatoare ?) care au pus multa dragoste şi mult suflet în programul şi activitatile fascinante si captivante organizate.

A fost o tabară amenajată corespunzător (cu implicarea direct a personalului de deservire din cadrul Şcolii cu clasele I-VIII Ostrov).

In acea atmosferă nu puteai să stai pasiv , erau multe lucruri de organizat şi de făcut ca cele peste 80 de pesoane să se simtă cât mai bine, iar cadrele didactice şi personalul, au facut tot ce le-a stat în putinţă ca să fie aşa! Au fost zile minunate petrecute impreună cu oameni minunati ! Pentru câteva clipe am retrăit împreună frumuseţea copilariei, într-un cadru natural şi social deosebit !

Am ajuns în tabară cu gândul că va fi o tabară specială şi am plecat cu gândul că, chiar aşa a fost! Sper ca acest sfârşit de tabără să se constituie intr-un nou început în anii viitori !

Feedbak Prima tabără AGLT cu corturile, o tabără mare, de 80 persoane, iar in final o reusita. O comunitate extraordinara, care ne-a ajutat foarte mult şi ne-a permis astfel să ne axam pe activitatile noastre, fără să avem prea mult de muncă la organizarea taberei.

Chiar dacă pentru mulţi dintre participanţi au fost primele nopţi dormite în cort, tuturor le-a placut, nimeni nu s-a lasat fugarit de broaşte . Ca plan de viitor, o noua tabără cu corturile ar fi binevenită, mulţi işi doresc asta, dar pentru a o realiza trebuie gasite resurse specifice unei astfel de tabere.

IN TABĂRĂ

În tabără au fost prezente~ 80 de persoane, atât participanţi cât şi traineri, organizatori, dar şi „personal” care sa ocupat de toata logistica necesară.

În tabără s-au desfăşurat:

2 cursuri-formare de începători

1 curs – formare avansaţi

1 curs – formare TOT

1 curs – scriere de proiecte

Tabără cu Cortul La Ostrov - Tulcea

Steliana Iordache director al Școlii Ostrov

2011/OSTROV Spânachi Niculae Functionar public

(bucatar de tabara)

Andrei Bolohan – trainer AGLT

DRUM in Lucru 4

TABĂRĂ CU CORTUL

UNICUL ...OSTROV ! Ostrov …cele mai frumoase amintiri! Deşi cursurile de TOT au durat parcă prea puţin, lucrurile învăţate şi trăite au fost unice.

În primul rând, locurile mirifice pe care le-am vizitat până am ajuns în tabără m-au uimit; locuri şi lucruri văzute poate pentru prima oară, mi-au dat posibilitatea să mă rup de toate, să uit de griji şi probleme, să fiu deschisă doar către nou…

După vreo oră, drumul lung făcut spre surprinderea noastră într-o remorcă de tractor, i-a redus pe toţi la tăcere, nu mai erau atâtea zumzete…era linişte. Peisajul era de basm, trăirile unice. Dormitul în cort mi s-a părut ceva foarte surprinzător.

Aşteptam de mult timp să vină ziua în care voi face cursurile TOT, întâlnirea cu alte responsabilităţi, alte cerinţe,diferit faţă de cursurile de începători şi de avansaţi. Simplu fapt că a trebuit să comunicăm în engleză mi-a permis să-mi îmbunătăţesc cunoştinţele, să vorbesc mai fluent limba engleză. Jocurile diferite, cerinţele diferite, lucrurile care păreau imposibile le-am dus la capăt, deoarece, un trainer luptă mereu şi nimic nu este imposibil pentru el.

Au fost experienţe pe care doar Ostrov-ul ni le putea oferi, au fost zile grele de muncă şi stres pentru a obţine diploma de trainer, însă a meritat. Am avut doi traineri minunaţi de la care amînvăţat foarte multe.

Timpul s-a scurs repede şi am plecat din tabără cu aceeaşi bucurie..pentru că mi-am reîntâlnit prietenii din celelalte glt-uri, şi pentru că mi-am făcut prieteni noi.

Prea frumos…însă tot ce e frumos ..durează mult prea puţin .

Prin intermediul taberei de la Ostrov am avut posibilitatea în primul rând să văd Marea Neagră şi să imi fac mulţi prieteni. Când am ajuns în tabără, şi am văzut Dunarea de o parte şi pădurea de cealaltă parte, am rămas uimită.

În tabără, am avut ocazia să dorm în cort timp de cinci zile, să mănânc mâncare preparată la ceaun. Mi-a placut programul încărcat. Eram tot timpul obosita seara, după o zi lungă plină de jocuri noi şi teorie. Însă, mă trezeam mereu a doua zi dornică să învăţ mai mult şi mai mult. Am învăţat multe lucruri esenţiale care imi vor folosi in grup, dar şi în viaţă.. Am avut în echipă oameni extraordinari. Cursul a fost în limba engleza, de aceea au mai fost unele dificultăţi, însă au fost minore.

După un drum lung Reşiţa – Constanţa, multe ore nedormite şi încă un drum minunat cu tractorul până în zona unde ne vom amplasa corturile... în sfârşit…am ajuns în tabără. Eram atât de nerăbdător să încep cursurile de TOT care pentru mine însemna ceva foarte serios. Totul începe prin deja tradiţionalul joc de bun venit în tabără, după care s-a auzit o voce strigând…”TOT….aici la mine TOT aici”…. Erau ...Ana- Maria şi Hans, ei vor fi pentru o săptămână trainerii noştri, cei care ne vor învăţa cum să fim traineri, ce inseamnă să fii trainer. A fost o experienţă de neuitat, un curs foarte serios, participanţi serioşi, dornici să fie învăţăcei. Am fost puşi în situaţia de a rezolva eventualele probleme ce pot apărea într-un grup, sau să aplanăm conflictele ... am învăţat despre unitate, responsabilitate, despre cum să faci ca un grup să fie unit şi să lucreze eficient.

Punctul culminant a fost „mini examenul” ce a trebuit să îl susţinem... oh…am stat aproape toată noaptea pentru a-mi pregăti materiale, crezând că îmi vor pica...degeaba, am avut cu totul altceva... dar m-am descurcat, am trecut testul şi aştept prima mea experienta ca trainer intr-o tabara AGLT.

LUCRURI FUNNY DIN TABĂRĂ!

DANA C. CĂTRE PARTICIPANŢI : "O LINIE E UNA NU DOUĂ…!"

Cosmin către Dana C. “a cui oare e troaca asta" - făcând referire chiar la castronul Danei.

Un puşti s-a dus să întrebe "Cine naiba e Seibel Andreea asta?" şi a nimerit să o intrebe chiar pe ea.

MOROŞANU SIMONA ASOCIAŢIA PHOENIX CODĂEŞTI

MĂDUŢA ASOCIAŢIA PHOENIX CODĂEŞTI

CUCIUREANU CIPRIAN G.L.T. ARCUS REŞIŢA

DRUM in Lucru 5

Prima mea tabără cu corturi, fară părinţi departe de casă, fără telefon. Eram entuziasmată dar în acelaşi timp curioasă. Spre mirarea mea în tabără nu am avut timp nici sa respir, dar mi-a placut, şi nu, nu le-am simtit lipsa. Am fost undeva pe langă Constanţa , mai exact la Ostrov .

Prima zi la Ostrov a fost una relaxantă însă interesantă de asemenea. A trebuit să ne ridicăm corturile, ceea ce era amuzant pentru că nu aveam nici cea mai vagă idee, era pentru prima dată , dar în viaţă toate au un început si eram foarte sigură pe mine ca ma voi descurca , bine poate cu puţin ajutor. Dar aşa învăţăm sigur şi corect.

După ce am terminat de instalat au început jocurile mari de cunoaştere şi am fost împărţiţi pe grupe. Grupa mea adica T.O.T, la jocul “Unul împotriva tuturor”, un joc pentru toţi participanţii taberei, am fost legaţi la picioare si am avut o bandă adezivă la gură astfel fiind impiedicati sa comunicam cu ceilalti pentru a le oferi sprijin.

A fost greu să ne familiarizăm cu locul, cu situaţiile pe care urma să le trăim, spălatu cu servetele, lipsa luminii, dormitul în cort, in saci de dormit, fără calculator şi fără internet. Era ceva nou pentru mine însă nu imposibil.

La grupa de T.O.T, am avut un trainer Belgian (Hans) si un trainer roman (Ana).O noutate a fost faptul că 5 zile am vorbit şi am încercat să ne intelegem în engleză, ceea ce a constituit un avantaj, deoarece am reuşit să învăţ mult mai multe cuvinte şi să am mai mult curajul să- mi spun parerile şi să vorbesc deschis.

Serile pentru mine erau un coşmar deoarece imi era foarte frică de broscuţe şi de paianjeni şi diferite insecte care mişunau prin ,,casuţa”, noastră dacă nu inchideam panza de la cort. In una din seri o broscuţă a intrat în cort exact pe geanta mea, moment in care m-am speriat ingrozitor si am ţipat. Serile au fost foarte scurte deoarece ziua lucram foarte mult iar seara eram foarte obositi.

La cursul TOT , am reuşit să invăţ atatea lucruri noi să cunosc multi oameni cu perceptii diferite în legatură cu fiecare din activităţi. Primele zile au trecut foarte repede ca şi cum aş fi inchis ochii si totul a trecut. Stresul şi frica să nu dezamagesc pe cei care aveau încredere în mine, mă oboseau şi mai mult, însă am obţinut diploma şi am fost foarte fericită.I n ultima zi am fost traineri, ne-am intrat în rol am dat tot ceea ce aveam mai bun să convingem că meritam cu adevarat numele si diploma.

Chiar a fost ceva de neuitat, a fost ca un vis care din pacate s-a terminat prea repede,pentru ca, cele 5 zile au trecut fără să-mi dau seama.

Tabara de la Ostrov a fost prima tabară naţională la care am participat şi de asemenea o experienţă minunată şi traumatizantă. Am fost lovită de multă veselie şi de un dor maret de cei pe care i-am cunoscut acolo. Tabara aceasta este unul din puţinele motive pentru care aş vrea sa am puterea de a da timpul înapoi.

DAMIAN FLAVIA ASOCIAŢIA PHOENIX CODĂEŞTI

Panchici Teodora G.L.T. TIM Constanţa

DRUM in Lucru 6

MISIUNE ÎNDEPLINITĂ.

Cu mare drag şi cu zâmbetul pe buze vă scriu acest articol, vouă voluntarilor, pentru că aşa ne e specific şi culmea, ne stă şi bine. Mi s-a propus să scriu un articol în acest kilometru al autostrăzii internaţionale „ Drum în lucru” despre tabăra pentru copii cu dizabilităţi organizată la Băişoara. Refuz să scriu despre o tabără (sună atât de rece) dar accept să scriu despre o experienţă care m-a marcat enorm de mult, în sensul bun al cuvântului (de aici poate şi zâmbetul pe buze).

Primul pas al acestei experienţe a fost întâlnirea cu sponsorii, colaboratorii care au făcut posibil ca acest loc destinat copiilor cu dizabilităţi să existe, şi anume sponsori olandezi în colaborare cu profesori de la Şcoala americană. Bravo lor pentru reuşită. A fost o zi de organizare, cum îi spunem noi trainerii, o zi în care l-am cunoscut pe celebrul Domn bucătar ( vă salutăm prin intermediul acestui articol), o zi în care ne-am întâlnit toţi trainerii, o adevărată trupă de şoc (ţin neapărat să-i şi pomenesc – pentru sănătatea lor - Comi, Kingu, Ştefana, subsemnata Dana C. şi Joannes).

Debutul a fost unul foarte oficial din punctul meu de vedere, un mediu cu care noi poate

nu suntem obişnuiţi dar prin care trebuie să trecem şi „să dăm bine la cameră”: presă, tăiat panglica, strângeri de mână, aglomeraţie de oameni în costume scorţoase, dar cel mai important pentru noi….facem cunoştinţă cu copiii participanţi (copii cu diferite tipuri de dizabilităţi – fac această mică observaţie pentru că a trebuit să ne adaptăm programul în aşa fel încât toţi să participe activ luând în calcul gradul de dizabilitate) şi părinţii însoţitori.

Abia acestea sunt elementele care ne-au

captat nouă maxima atenţie. După două – trei ore „oficioase” reuşim să respirăm şi să rămânem pentru o săptămână doar…Comi, Kingu, Ştefana, Dana, Joannes, copiii cu dizabilităţi, părinţi, Dl bucătar. O săptămână în care ne-am organizat singuri orele de trezire, orele de masă, orele de odihnă, orele de luat medicamente, distracţiile de seară, şedinţele nocturne, drumeţiile, jocurile, duşurile, orele destinate desenelor animate, snoozel-urile.

Asta a fost tot ce mi-am dorit personal: o tabără cu un program făcut de noi fără să ne îngrădească nimeni. Recunosc în acelaşi timp şi riscurile pe care ni le-am asumat cu foarte mare seriozitate având în vedere faptul că este o tabără construită într-o zonă retrasă, fapt ce ne-a făcut să fim foarte atenţi cu tot ce se întâmpla din punct de vedere medical. Însă ne-am descurcat pentru ca aşa ne e în

firea noastră AGLT-iştii, pentru că acesta este motivul pentru care am fost selecţionaţi să organizăm această săptămână pentru copii cu dizabilităţi.

Elemente de bază ale acestei experienţe au fost cei doi părinţi însoţitori, oameni extraordinari care luptă în fiecare zi pentru copiii lor, care zâmbesc pentru orice lucru minor dar reuşit de către copiii lor, care cunosc orice grimasă ai propriilor copii. Vă mulţumim pentru că ne-aţi fost alături, ne-aţi sfătuit, ne-aţi îndrumat în ceea ce înseamnă a lucra practic cu aceşti copii cu dizabilităţi lăsând pe locul doi teoria (învăţată şi paraînvăţată).

Am lăsat pe ultimul loc copiii participanţi. Dragilor sunteţi extraordinari (Şoni te salut) care ne daţi lecţii de viaţă în fiecare zi. Şi ce dacă nu va ies lucrurile din prima cum se spune, la a doua încercare vor ieşi extraordinar. Fiţi voi înşivă pentru că sunteţi superbi.

Aşa că….Tabăra pentru copii cu dizabilităţi – MISIUNE ÎNDEPLINITĂ

Tabără pentru copii cu dizabilităţi

Dana Codreanu Asociaţia Phoenix Codăeşti

Băişoara ( 22-26 august 2011)

Dana Codreanu – Asociaţia Phoenix

Codăeşti

DRUM in Lucru 7

My visit to Romania, I will not soon forget it. The landscape, the people gave me a warm feeling. I had the opportunity for about a week to work on a volunteer vacation for children with special attention. Together with the volunteers of AGLT we gave 5 children the time of their life, hidden somewhere in the mountains of Transylvania. I think we have succeeded and I sincerely hope that next year a holiday can be organized and when the time comes that I may be back on it! Thanks Cosmin, Kinga, Stéphana and Dana.

Vizita mea în Romania nu o voi uita curând. Peisajul şi oamenii m-au surprins placut. Am avut oportunitatea să lucrez timp de o săptămână voluntar într-o tabără pentru copii cu deficienţe.

Impreună cu voluntarii AGLT am oferit celor cinci copii cu deficienţe distracţia vieţii lor, undeva în munţii din Transilvania. Eu cred că am avut succes şi sincer sper ca anul viitor să putem organiza din nou această tabără, şi când va veni timpul potrivit mi-aş dori să revin!

Multumesc lui Cosmin, Kinga, Stéphana ( Stefana ) şi Dana.

PUNCTE TARI

Experienţa voluntarilor care au participat la

această tabară, experienţă dobandită la cursurile

AGLT;

Varietatea jocurilor şi adaptarea la nevoile

copiilor;

Materiale suficiente în special la capitolul creaţie,

pictură;

Aplicarea „trucurilor” şi informaţiilor dobandite la

cursul SPEAS;

Suportul din partea belgiană a condus la

imbogatirea experientei şi a crescut increderea in

resursele proprii

Lipsa conflicatelor intre lideri/traineri/monitori, a

ajutat ca atmosfera dintre noi sa fie una placuta.

Prezenta parintilor acolo a condus, poate, la

cresterea imaginii AGLT in randul parintilor

copiilor cu handicap;

Adaptabilitatea de care am dat dovada la

situatiile neprevazute care au aparut pe parcursul

taberei;

Cosmin Dragan

THE TEAM

Johanes

Joannes

O șansă de a socializa și a învăţa lucruri și metode noi. Astfel văd eu SPEAS-ul. Spre deosebire de România, Belgia a luat startul cu mult timp înainte în ceea ce se numește voluntariat și mai ales voluntariat ce implică activităţile pentru persoane cu handicap. Prezenţa trainerilor belgieni a fost pentru toţi un avantaj, fie că vorbim despre trainerii romani fie ca vorbim despre participanţi.

O tabăra AGLT este întotdeauna nelipsită de bucurie, fie că este vorba despre tabară naţională sau SPEAS sau scriere de proiecte. În toate acestea trainerii fac totul pentru ca participanţii să nu regrete că au venit într-o astfel de tabără. Până acum nimeni nu a regretat și sunt sigur că nici de acum în colo.

SPEAS- un curs important, un curs care după părerea mea iţi deschide mintea și sufletul în legătura cu ce înseamna copil cu handicap, ce presupune și ce măsuri se pot lua. Adevarul este că în România, după cum am mai menţionat persoanele cu dizabilitati încă sunt un subiect tabu. Asta si pentru că nu foarte mulţi indrăznesc să pășească dincolo de aparenţe pentru a cunoaște o poveste, pentru a lua parte la minunile pe care acești copii, chiar dacă sunt mai speciali, le pot face. Oamenii care lucreaza cu aceste persoane au șimţit pe propria lor piele afecţiunea pe care aceștia o transmit. Deci pentru un astfel de curs pot spune un DA.

Am simtit din partea participanţilor că îsi doresc să lucreze cu acești copii. Sunt foarte bucuros că am avut ocazia să le explic și arăt cum să reactioneze în diferite situaţii care implică lucrul cu persoane cu dizabilităţi. Că orice fel de criză ar putea avea cineva, nu este imposibil de controlat.

Din momentul în care AGLT-ul a inclus în programul anual ziua de joacă pentru copii cu dizabilităţi, s-a mai distrus din piramida impenetrabilă a tabu-ului existent în România. Astfel întreg AGLT-ul prin activitaţile cu persoane cu dizabilităţi a trecut de la o idee, la o viziune.

Acum mai bine de un an am avut şansa să particip alături de alţi 20 tineri la un curs în tabără Muncel. Ştiam că trainerii noştri urmau sa fie din Belgia şi că fiind în cadrul proiectului SPEAS aveam să aflu cât mai multe despre lucrul cu tineri cu dizabilităţi. A fost o săptămână deosebită în tabără, am învăţat multe şi distracţia a fost pe măsură. Ajunsă înapoi în Constanţa, am realizat că imi place să lucrez cu persoane cu dizabilităţi şi am provocat ceilalţi membri să desfăşurăm împreuna activităţi în centrele pentru copii cu dizabilităţi din oraş, împărtăşind cu ei din cunoştiintele acumulate la curs.

Am avut şi ocazia să merg în Belgia intr-o tabără a celor din Kazou timp de cateva zile în care ne-am pregatit cursul pe care în vara anului 2011 planuisem să îl ţinem împreună cu echipa de traineri belgieni la Muncel. În Belgia am aflat ce presupune să fii trainer pe acest curs şi desigur am avut timp să vizităm şi cateva locuri extrem de frumoase.

Experienţa ca trainer alaturi de belgieni a fost inedită. Am avut multe emoţii dar s-au spulberat rapid. Am invăţat să lucrez într-o echipă multiculturală şi să fiu tot timpul atentă la detalii. Cursul a fost atât de plăcut, încât ajungând la sfarşit, am avut impresia că a durat o clipă, nu zile intregi.

Îmi doresc să mai pot participa în asemenea tabere, să impărtăşesc şi altora ce am învăţat şi să înţeleg cât mai bine tot ceea ce tine de deficienţele unor tineri, fie ele fizice sau psihice.

Socio – Pedagogical Education and Animation Service for youth with special needs S.P.E.A.S. – Muncel 2011

Cătălin Darie G.L.T. Golden Star Moldoviţa

(bucatar de tabara)

Alma Manolache GLT „Tineri Mereu”

Constanţa

DRUM in Lucru 9

Hey,

I'm Lesley. I'm a Kazou volunteer and I came to Romania this summer with the SPEAS project.

During the summer of 2010, I had 2 romanian volunteers with me on a summer camp in Maasmechelen. It was a camp with people with and without a disability. It was a very nice experience for us to have them with us. Not only the other volunteers could learn a lot, but also for the children it was an awesome experience.

When I heard that the SPEAS project was looking for volunteers to give a course in romania, I applied. And luckily I got the spot.

I was very excited to see Cosmin back, because it had been a year since I saw him in

Belgium, and also to meet new people and work around the disabilities with them.

It was my first course to give, so it was a totally new thing to do. And I loved it! to chare my experiences with other people, knowing that they would use it to help other people.

After some day's I encountered a little problem though. I could not understand any romanian word and somethimes it was very difficult to function, when I didn't have any clue where everyone was talking about. :D

But my fellow trainers and the volunteers

were very compassionate, when they knew about the problem, the immediately tried to do something about it.

My overal conclusion: I had the time of my life in Romania, with AGLT!

I miss all the friends I made there, hope to see them again soon. I also hope that they could use the things that we taught them ;)

See you guys soon!

Salut sunt Lesley. Sunt voluntar în KAZOU şi am venit în România în această vară cu proiectul SPEAS.

În timpul verii lui 2010, am avut alături de mine doi voluntari români în tabără din Maasmechelen. A fost o tabără pentru copii cu dizabilităţi şi fără dizabilităţi. A fost o experienţă interesantă pentru noi să îi avem alături în acea tabără. Nu doar ceilalţi voluntari au avut ceva de învăţat dar, de asemenea pentru copii a fost o experienţă de neuitat.

Când am auzit că cei de de la proiectul SPEAS caută voluntari pentru a susţine un training în România, m-am înscris şi am fost foarte norocoasă şi am primit un loc.

Am fost foarte încântată să îl revăd pe Cosmin, pentru că trecuse un an de cand îl văzusem în Belgia, şi de asemenea să întâlnesc persoane noi şi să lucrez cu ei în ai învăţa despre persoanele cu dizabilităţi. A fost primul meu curs predat, deci a fost un lucru total nou de facut, şi mi-a plăcut la nebunie!

Şi după câteva zile m-am lovit de o

Am avut şi o mică problemă...nu puteam să înţeleg nici o boabă română şi câteodata era foarte dificil sa lucrez, şi nu aveam nici un indiciu despre ce vorbea toată lumea. :D

Dar colegii mei, ceilaţi traineri şi ceilaţi voluntari au fost foarte înţelegători, au observant problema şi au încercat imediat să facă ceva pentru a o remedia.

Per total concluzia mea este că: am avut parte de aventura vieţii mele în România, cu AGLT! Îmi este dor de toţi prietenii ce mi-am făcut acolo spers să îi revăd curând. Sper să folosească lucrurile învăţate! See you guys soon!

Serviciu European de Voluntariat

„Mă bucur că m-am decis să fac un EVS şi aş recomanda oricui aceasta experienţă. Este o ocazie unică şi iţi ofera oportunităţi de viaţă mai bune. Te maturizează şi te invaţă ce înseamnă responsabilitatea. Te face să vezi lumea cu alţi ochi! Să ştii ce vrei de la viaţă, de la cei din jurul tău şi de la tine. „

Despre E.V.S. – pg. 12

Lesley KAZOU - Belgia

Lesley KAZOU - Belgia

DRUM in Lucru 10

JOMBA CAMP S.P.E.A.S. – Belgia 2011

Experienţa Jomba? Un zâmbet și multe amintiri plăcute reapar în mintea mea. Încă de la început mi-a plăcut ideea cursului SPEAS și ceea ce am auzit despre Jomba pe parcurs.

Iniţial am fost cam reticientă sa particip la Jomba, știind că nu am multă experienţă pe aceasta ramură, nu vorbesc flamandă, nu cunosc nimic din ce presupune Jomba cap-coadă și mă vedeam puţin inutilă acolo. Dar am zis: De ce nu? Mereu e loc de un nou început.

Așa am ajuns eu împreuna cu Ștefana, în iulie 2011 într-o vacanţa Jomba cu copii cu deficiențe mentale de la mediu spre sever. Tabăra se desfășura undeva pe lângă Marea Nordului, intr-o mică statiune din Belgia. Eram doua fete speriate si nesigure de ceea ce urma sa se întample, ne temeam că vom vedea deficienţe severe la care nu vom ști prea bine să reacţionăm, că nu vom putea interacţiona convenabil cu copiii, că nu vom putea face faţă la Jomba.

Era firesc sa ne simţim așa la început, era frica de nou și de necunoscut, însă cele 12 zile petrecute în acea atmosferă Jomba ne-au schimbat ideile implementate de dinainte în cap.

La primirea participanţilor am fost foarte surprinse de reacţia voluntarilor belgieni. Ei erau foarte entuziasmaţi și nerabdatori să iși vadă copii preferaţi ce i-au întâlnit și îndrăgit din alte tabere. Fugeau în fata autocarului de parca sosea Lady Gaga în tabără, ţipau de fericire, se imbrăţișau, sareau întrun picior… ” Nebunie curată!”

Nu am înteles aceasta atitudine a lor, și i-am considerat puţin nebuni, până ce am petrecut cateva zile cu acei copii minunati. (Vi se pare cunoscută această senzaţie,nu?

Prima tabără AGLT, niste nebuni ce alearga din stânga în dreapta și sunt puși pe glume, jocuri, dar tu vrei acasă, ca la sfârșit să plângi că te regasești printre ei! Eh, v-am facut nostalgici putin acum. E firesc E un sentiment natural transmis de AGLT!)

Revenind la Jomba! Copilași de

toate vârstele și cu dizabilităţi diferite, blonzi cu pistrui sau fără, fete, baieţi (și la propriu sau doar la figurat) cu toţii s-au reîntors pentru o noua experienţă Jomba. Activităţile zilnice pregătite pentru ei, cu mult timp înainte, precum ateliere de creaţie, bal mascat, jocuri pe plajă, jocuri în ciocolată, snoozel, discotecă, jocuri cu apa etc. au reușit să ii facă pe acei copii să se simtă bine în pielea lor și i-au binedispus pentru 12 zile.

Pe lângă aceste activităţi desfășurate în cadrul taberei am avut și extra activităti: plimbări pe plajă, am vizitat o fermă de animale, am vizitat pompierii, am înnotat cu ei la piscină, ne-am dat cu motocicleta și o zi întreagă am petrecut cu ei într-un parc de distracţii.

Și acum o sa vă gândiţi: ,,Ooo cee fain! Lux!” Dar am omis să vă zic că tot noi a trebuit să îi spălam, să îi trezim și să îi culcăm la timp, să îi îmbrăcăm, sa le dăm medicamente dacă era nevoie ăi să îi hrănim! (ceea ce de multe ori, era o luptă grea cu ei, că intr-un final să ne piară și noua pofta de mâncare). Totul a decurs bine și frumos până când am aflat ca avem și gardă de noapte.

Ce presupunea? Să ne mutăm salteaua pe hol, să ne luăm ceva de citit și să așteptăm ,,acţiune” din partea copiilor: schimbat de scutece, diferite crize, ţipete prin camere (mai bine zis, intervenţie ca la secţia de urgenţe).

Norocul a fost de partea mea și incă de la primele minute de când am intrat în gardă, am avut parte de acţiune! (Hip hip hip: Uraa!) Un miros izbitor a pătruns în tot palieru și în nările mele, care m-au facut să merg în cautarea ispășitorului. Punct lovit-punct ţintit: un baieţel de 16 ani, ce arăta a 7 anișori, era cel ce a facut aceste ravagii cu narile noastre.

Actiune: ,,Deschide geamu! Gaseste un batic, aduc uneltele și să ne apucăm de treabă! Eh, nici nu a fost atât de greu! Mai vreau!” Cam asta a fost reacţia mea și am fost profund dezamagită că nu am mai avut parte de acţiune pe acea seară, precum mi-aș fi dorit. Probabil vi se pare ciudat ceea ce am zis, dar e cu totul diferit de simularile facute la cursul SPEAS și e un lucru firesc, care pentru prima dată poate vi se va părea dezgustător însă cu timpul ajungi imun și te face sa razi când te gândești la prima ta reacţie sau chiar la reacţiile altora. Cum se zice: De-i musai cu plăcere, ajungi să faci lucruri ce nu ai crede că ti se cere!

Însă să nu credeţ că asta a fost toata experienta mea Jomba! Cel mai minunant lucru la Jomba mi s-a întâmplat când am cunoscut-o pe minunata Joske! Era o fetita foarte scumpă, blonduţă,cu ochi albaștri și cu sindrom Down. Un copil minunat, cu care am reușit să mă înteleg prin jocuri foarte puerile, lalaieli, cantecele și încredere din partea ei.

DRUM in Lucru 11

De fiecare dată când aveam o extra activitate și puteam să ne alegem copiii cu care vrem să stăm pe parcursul activităţii, faceam tot posibilul sa ajung in jurul ei. Așa s-a legat o conexiune intre noi, precum si multe amintiri plăcute dar și amuzante. Cea mai amuzantă întâmplare care mi s-a întâmplat în tabără, bineânţeles a fost cu Joske, când veneam de la un concert pt copii. Eram la intrarea în tabără iar eu cu Joske tot lalaiam. Ea imi spune: ,,Pipidoen!” Eu repet dupa ea: ,,Pipidoen!” N-aveam idee ce înseamnă, nu-l auzisem niciodată și credeam că e doar o bolboroseală a unui copil cu deficienţe mentale.

Joske striga mai tare: ,,Pipidoen!” Iar eu crezând că mă atentionează de acel cuvând ca fiind important, incep sa ii cant:,, Pipidoen, Pipidoen! Lalalala! Pipidoen!” Ea mi-a mai spus de doua trei ori Pipidoen și apoi a încetat, dar eu tot mai cântam.

Ajung în faţa clădirii și o returnez pe Joske responsabilei de grup. Ii zic că totul a fost în regulă cu ea, urmând să o întreb: ,,Hei, ce înseamnă pipidoen?” Iar voluntara (Hanne-trainer SPEAS 1, 2011) o ia la fuga cu Joske înspre toaletă și strigă disperată: ,,Înseamnă că vrea la toaletă!!!” Atunci am înţeles de ce era Joske așa de revoltată! Iar mai apoi am

înţeles de ce toată tabăra a râs de mine și cântau pipidoen de cate ori treceau pe langă mine, ba chiar faceau și un dans spre disperarea mea.

În fiecare zi mi-am petrecut puţin timp cu Joske. Ba chiar uneori duceam lupte grele cu Ștefana ca sa o impărţim pe Joske. Era genul de copil de care de îndrăgosteai instantaneut și pe care toţi voluntarii o îndrăgeau. Dar cheia era la mine! Dacă Joske nu era cu grupa ei, toţi știau unde o pot găsi: era cu mine. Seara o vizitam în camera ei, dimineaţa mergeam la trezire, la prânz stateam pe langă ea etc.

Nu aș fi crezut niciodată că am să indragesc un copil atât de mult, dar această fetiţă cu sindromul down si-a facut un loc în inima mea! Când imi oferea o imbratișare sau un pupic pe obraz, eram cu ochii in lacrimi de fericire. Si sincer vă spun, momentul în care părinţii ei au venit sa o ia acasă a fost cel mai greu moment din tabără. Am plâns mult la plecarea ei, iar voluntarii belgieni veneau sa mă consoleze pe rând. Însă toţi aveau un singur lucru de zis: ,,Acum întelegi ce înseamnă Jomba! Mă bucur că ai ajuns să simţi așa! Și sper să mai vii la Jomba , o poţi revedea pe Joske!”

Pt mine Jomba = experiența, fericire, ,,pipidoen”, buna dispoziție, distracție, prieteni noi, și Joske!!

Stiri de prin Tara

„Cunoaşteţi sentimentul când, fără nicio explicaţie placi foarte tare sau, din contră, respingi pe cineva, de la prima întâlnire. Este o chestiune de aură emoţională ar spune unii, o fi…sau n-o fi … nu ştiu! Cert este că la prima mea întâlnire cu tinerii de la AGLT am simţit că-i plac foarte tare…pur şi simplu!”

Institutor Sorina Stolojan Centrul „PRIMĂVARA” Reşiţa – pg. 12

Cu drag Kinga Girati

GLT Zambilici Cluj-Napoca

DRUM in Lucru 12

„Titlul îl daţi voi” S.P.E.A.S. – Belgia 2011

În luna august 2011 am fost într-una din cele mai extraordinare tabere organizate de belgieni, într-un oraş mic din vestul Franţei.

O tabără în care participanţii erau foarte deschişi, dornici să cunoască lucruri noi, să participe la activităţi cât mai diversificate. Participanţii abia aşteptau să fie surprinşi de diverse provocări, îndeplinind sarcinile date de către monitori, în cele mai originale moduri.

Programul taberei nu a fost deloc încărcat şi nu au existat timpi morţi.

Ca monitori am lucrat ca o adevarată echipă, completându-ne foarte bine, pregătiţi pentru orice situaţie neprevăzută. Pe tot parcursul taberei am fost preocupaţi, în primul rând de siguranţa şi amuzamentul participanţilor, mereu pregateam activităţi diversificate, apropiate de pasiunile lor, de exemplu, am pus în scenă împreuna cu participanţii un spectacol/teatru de umbre, jocuri cu apă, snuzel, cosmetică şi masaj, creaţie, quiz cu vedete şi multe altele.

Fiecare parte a zilei a fost dedicată unui moment special, dimineaţa începea cu nelipsita povestea care se derula pe tot parcursul taberei, în partea a doua a zilei urmau activitaţi la alegere, nu au lipsit nici plimbarile şi excursiile pe străzile oraşului, iar ziua se încheia cu o petrecere tematică sau cu o poveste, urmată de clousing moment şi pregatirea parcipianţilor pentru ziua următoare.

Însă, programul pentru monitori nu se încheia odată cu cel al participanţilor, în fiecare seară participam la evaluare zilei şi la un moment de închidere pregatit într-un cadru foarte placut şi prietenos.

Din această tabără nu au avut parte de dezvoltare personală doar participanţii, ci şi noi ca monitori am avut parte de: creşterea gradului de toleranţă, dezvoltarea empatiei, adaptare, dezvoltarea spiritului social.

Am avut de învăţat în fiecare clipă de la participanţi, de la caracterul lor foarte puternic, de la modul lor de apreciere reciprocă, de la modul lor de solidaritate, am observat cum poţi iubi sincer şi să daruieşti cuvinte foarte frumoase, să îl susţi pe cel de lângă tine fără să aştepţi nimic în schimb, să lupţi pentru aţi învinge în fiecare zi limitele, să apreciezi ce ai de la Dumnezeu şi să te mulţumeşti, să nu judeci ceea ce ţi-se întâmplă, ci să cauţi să fi cel mai bun indiferent de dezavantaje. Valori pe care mulţi le-am pierdut, valori pe care le-am remarcat la participanţii acestei tabere, pe care le-au păstrat atât de sincere.

Alina Bosânceanu G.L.T. Arcus

Reşiţa

DRUM in Lucru 13

EVS, o experienţă la care ai şansa doar o data în viaţă.

Ce este EVS? Prescurtarea vine de la European Voluntary Service. Mai exact, Serviciul European de Voluntariat iţi dă şansa să faci un stagiu de voluntariat pe o perioada cuprinsa între 2-12 luni intr-o alta ţara din Uniunea Europeana şi nu numai. Trebuie să ai între 18-30 de ani, să gaseşti o organizaţie care să te trimită şi una care sa te gazduiască în ţara în care alegi să mergi. Oricine are şansa să aplice pentru EVS, deoarece nu este necesar să ai experienţă ca voluntar şi cel mai important lucru, este gratis! Prima data când am auzit de EVS a fost când eram studentă în anul 2 de facultate. Cunoscusem pe cineva care făcea un stagiu de voluntariat în România. Mi-a povestit multe despre ceea ce inseamnă EVS, trezindu-mi interesul şi motivaţia de a mă gândi serios să aplic şi eu pentru un asemenea proiect. Un an mai târziu am inceput să mă interesez, împreuna cu Kinga, în stânga şi în dreapta ce trebuie să facem mai exact. Astfel, am ajuns să luam legatura cu Europanet, organizaţia noastră de trimitere, care, împreuna cu Somepro, organizaţia gazdă, ne-a scris proiectul pentru ceea ce am ales noi: un stagiu de 9 luni în Belgia. Bineinteles ca nu totul a fost atât de uşor. Cel mai important pas ca noi să ajungem unde ne-am propus era acela ca proiectul sa fie aprobat, ceea ce s-a şi întâmplat. Pe data de 17 octombrie am primit cea mai buna veste! Plecam în Belgia pe 11 noiembrie 2011 până pe 31 august 2012. Cum este viaţa noastră în Belgia? Traim bine!

Locuim în 2 familii gazdă diferite, ceea ce ne ofera şansa de a cunoşte multe despre cultura lor şi desigur, de a învăţa încetul cu încetul limba. Programul nostru este unul încărcat, dar nu ne plangem, pentru că zilnic învăţăm ceva nou şi niciodată nu este timp de plictiseală. Mai exact, facem voluntariat la 3 organizaţii diferite: Somepro, Kazou şi Centrul de Tineret Wollewei.

La Somepro, organizaţia de care majoritatea dintre voi probabil ati auzit, ne ocupam de fundraising, sedinţe, prezentări, muncă de birou. Toate acestea urmaresc promovarea comunicării şi cooperarii cu România.

Atunci când suntem la Kazou, o alta organizaţie de care sigur ştiti, ne ocupăm de: pregătirea cursului SPEAS, participarea la traininguri, work groups etc.

Centrul de Tineret Wollewei este locul unde organizăm sau luam parte la activităţi pentru copii şi tineri vulnerabili din punct de vedere social.

Pe lângă activităţile prezentate mai sus, urmam şi un curs de limbă olandeză. Până în februarie cursul a fost unul intensiv, de 4 ori pe săptămână. La sfârşitul lunii am dat examen pe care bineînţeles l-am promovat . Acum ne-am înscris la urmatorul nivel şi putem spune că deja înîelegem limba şi încetul cu încetul începem să o şi vorbim. Avantajul este acela că, stând în familii, auzim zilnic flamanda şi o şi exersăm împreună cu mămicile sau taticii noştri belgieni.

Cred că cel mai greu ne-a fost să ne obişnuim cu vremea de aici. Deşi perioada asta termometrele arată mai multe grade decât în România, oricat de gros ne-am îmbrăca tot simţim frigul în oase şi nu putem intelege când vedem că belgienii nu au nicio problemă!

Dar rezistenţa la frig nu este singurul lucru tipic belgienilor. Bicicleta nelipsită din garaj este un lucru esenţial lor pentru supravieţuire .

Berea bună din frigider, ciocolată gustoasă şi „french fries” trebuie neapărat încercate! Cizmele, fusta şi eşarfă la gat sunt indiciile detectării unei belgience într-o mulţime de străini. Ca şi persoane, sunt puţin reci la început, dar odată ce ajungi să îi cunoşti mai bine sunt foarte prietenoşi şi iţi oferă o mână de ajutor de fiecare dată când ai nevoie. Sunt amabili şi cinstiţi si au prea multă răbdare .

Au trecut deja 4 luni de când suntem aici. PATRU! Cât de repede trece timpul. Parcă ieri am ajuns şi nu cunoşteam aproape pe nimeni. Eram timidă şi tăcută şi nu reuşeam să inteleg nimic din ce se vorbea în jurul meu. Însă lucrurile s-au schimbat mult. Mi-am facut prieteni, am învăţat puţin din limbă, mă înteleg bine cu familia şi încep chiar să mă obişnuiesc cu frigul! Am bicicleta mea DESIGUR, mi-am cumparat o pereche de cizme şi fuste că să nu se uite lumea ciudat la mine . Ce pot să spun... îmi place Belgia!

Mă bucur că m-am decis să fac un EVS şi aş recomanda oricui aceasta experienţă. Este o ocazie unică şi iţi ofera oportunităţi de viaţă mai bune. Te maturizează şi te invaţă ce înseamnă responsabilitatea. Te face să vezi lumea cu alţi ochi! Să ştii ce vrei de la viaţă, de la cei din jurul tău şi de la tine. Înveţi o limbă nouă, cunoşti o altă cultură, întâlneşti o mulţime de oameni, vizitezi locuri noi şi te distrezi. Tot pachetul!

Pentru mine EVS aduce schimbarea pe care am vrut-o în viaţa mea! Nu trebuie decât să încerci şi ai să te convingi şi tu! Salutări de pe meleagurile ploioase!

FAMILIA ŞTEFANEI

FAMILIA LUI KINGA

Serviciu European de Voluntariat

Ştefana Bursuc G.L.T. Golden Star

Moldoviţa

DRUM in Lucru 14

Cooperare internationala: FIMCAP & AGLT

Despre Fimcap Fimcap este o federaţie

internaţională bazată pe implicarea tinerilor, o organizaţie care reuneşte la nivel global lucrători de tineret, tineri şi copii. FIMCAP a fost la începuturi o organizaţie bazată pe sprijinul bisericii catolice, membrii săi fiind asociaţii religioase din diferite ţari. Astăzi, FIMCAP dă posibilitatea şi altor organizaţii non- religioase să fie parte în activităţile care le desfăşoară. Scopul principal al FIMCAP e să aducă laolaltă copii şi tineri pentru a-şi petrece în mod util timpul liber. Se are la bază formarea de grupuri locale în apropierea zonelor unde se află tineri şi copii pentru a da tuturor posibilitatea să participe la activităţi. Fimcap este o organizaţie care este prezentă prin voluntari şi activităţi pe întinsul a patru continte: Europa, Asia, Africa şi America Latină, reunind aproape 28 de tări. Pentru noi, AGLT, Fimcap reprezintă un mod de a descoperi experienţa interculturală, de a călători şi a învăţa alături de celelalte organizaţii membre.

Fimcap Day 2011 Despre Data de 20 noiembrie simbolizează ziua în care organizaţia a fost înfiinţată. În fiecare an în semn de bucurie se organizează activităţi similare în toate organizaţiile membre. Corespondentul acestei activităţi în AGLT îl reprezintă Ziua Comuna de Acţiune. Tematica şi activităţile propuse pentru FIMCAP Day au la bază stategia pe 4 ani a organizatiei, strategie care în momentul actual se bazează pe folosirea eficentă a resurselor. Pregatire Pregatirile pentru Fimcap Day încep cam cu 3-4 luni înainte de activitatea propriu-zisă. Anul acesta în cadrul activităţii comune au fost propuse patru jocuri interactive: Povestea obiectului vechi, Pizza sportivă, Pantalonii şi Inghet- dezghet (jocurile pot fi gasite pe site-ul www.aglt.org )

A/GLT în acțiune AGLT este membru în devenire în cadrul FIMCAP, aşa că anul acesta a fost prima oară când am luat parte la această activitate. În cifre, Fimcap Day 2011 în AGLT a fost: 5 GLT participante: Falticeni, Codăeşti, Constanţa, Iaşi şi Bucureşti 38 de voluntari 104 copii participanţi Sperăm că anul următor să fiim mai mulţi care să ne implicăm în această activitate frumoasă pentru a avea un număr mult mai mare de zâmbete oferite şi primite.

“Fimcap Day" s-a derulat la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 28 Dan Barbilian , Constanţa. Am avut o echipă de invidiat, o poveste terifiantă şi nişte jocuri originale la care toată lumea a putut participa. Chiar un copil cu mana în ghips , ne-a lăsat cu gura cascată când a avut dorinţa inocentă de a participa şi de a se juca toate jocurile propuse de noi. Am fost impresionaţi de varietatea şi reacţiile pozitive emanate de fiecare în parte.

Fimcap Day , o experienţă asemanatoare cu cea a unui teren minat. Nu ştiai cu cine te vei juca, ce vârste, interese şi condiţie fizică avea fiecare la început, dar totul s-a terminat neaşteptat de bine. Eu împreuna cu ceilalţi voluntari, ne-am bucurat de un succes grandios. Eu unul, când am văzut mulţimea de copii, care aşteptau pe holurile şcolii nerăbdători să afle ce ne-am pus noi în gând să facem, nu ştiam ce să fac mai întâi, să leşin, sau să fug. Însă, incurajat de Daciana (maestrul meu în artele sociale) si Vladimir (maestru al jocurilor) , şi animat de dorinţa de a ne bucura cu toţii de o zi grandioasă care va intra în istoria AGLT-ului, tot sângele din cap s-a răspândit în întreg corpul. La final, după calculele aglt-iste, aproximativ 3 din 4 copii (32/45) au rămas şi au asistat până la ultimul joc.

Diana Filipciuc, Coordonator FIMCAP Day

Apostol Alex G.L.T. TIM Constanta

DRUM in Lucru 15

NUME ŞI PRENUME – VOLUNTAR PHOENIX

Nu e doar numele unui proiect ci, îndrăznesc să spun, moto-ul ce ne caracterizează. „Nume şi prenume – Voluntar Phoenix” este titlul unuia dintre proiectele care au obţinut finanţare din partea Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Vaslui (DJST Vaslui) cu un punctaj destul de mare încât să ne facă să ne simţim mândri de ceea ce facem, ceea ce suntem.

Proiectul a debutat printr-o campanie de promovare a noţiunii de voluntar, a activităţilor organizate de Asociaţia Phoenix Codăeşti şi mai ales, ce înseamnă dezvoltare personală prin activităţi de voluntariat. Această campanie de promovare s-a desfăşurat la nivelul claselor IX-XII ale Grupului Şcolar Codăeşti (mulţumim pentru îndelunga şi serioasa colaborare). Elevii cărora le-am stârnit interesul pentru a fi voluntar au fost instruiţi de către trainerii Asociaţiei Phoenix ca şi voluntari începători la Centru de Agrement Poiana Căprioarei. Rupţi de lume, în mijlocul pădurii, fără semnal la telefon, fără televizor, calculator, internet (crezând iniţial că nu vor rezista) îi anunţ oficial – aţi supravieţuit. Criticând îndelung condiţiile existente, au conştientizat într-un final că oamenii fac locurile memorabile.

Au făcut cunoştinţă cu ceea ce înseamnă dans de tabără, table moment, jocuri de încredere, de apă, de forţă, team building, ce înseamnă organizarea de activităţi comunitare, ce înseamnă căutarea de parteneri în organizarea de activităţi comunitare (şi mai ales să îi trataţi cu respect), obţinerea de resurse financiare pentru strictul necesar.

A treia etapă a proiectului a fost – organizarea a patru activităţi comunitare în Codăeşti. V-aţi descurcat de minune şi aţi câştigat patru zile de distracţie pe cinste cu tot ceea ce înseamnă şedinţe de organizare, zile de joacă, şedinţe de evaluare, galerie de fotografii.

La finalul proiectului am numărat „bobocii”. Aţi avut de ales între a vă schimba nonformal Numele şi Prenumele în Voluntar Phoenix. Vă multţumesc pentru alegerea făcută. În loc de concluzii vă voi prezenta schematic, pentru o mai bună înţelegere, proiectul „Nume şi Prenume – Voluntar Phoenix”.

Aplicant – Asociaţia Phoenix Codăeşti.

Finanţator – DJST Vaslui Participanţi – 20 cursanţi

- 2 traineri - TOTAL: 22

Locul – Centrul de Agrement Poiana Căprioarei.

Buget – Solicitat DJST - 3762 RON - Resurse proprii – 949,1 RON - TOTAL: 4711,1 RON - Mulţumim întregului personal DJST Vaslui pentru că a făcut ca acest proiect să fie realizat. Ne sunteţi alături pentru orice idee năstruşnică şi încercaţi să ne ajutaţi cu tot ce este posibil. Voluntarii Phoenix vă salută cu respect.

Stiri de prin Tara

Dana Codreanu – Asociaţia Phoenix

Codăeşti

Să învăţăm să ne jucăm

În anul 2011, în cadrul proiectului Să învăţăm să ne jucăm! au participat 17 judeţe, cu un numar de 86 de şcoli în care s-a implementat proiectul. Numărul de voluntari s-a ridicat la 695, care au susţinut zile de joacă pentru peste 29600 de copii. Aceşti voluntari au însumat un număr de 3230 de ore de voluntariat. De asemnea trebuie menţionat ca acest proiect va fi implementat in acest an în toate judeţele în care este solicitat. Printre punctele tari ale proiectului se enumeră: faptul că proiectul şi-a atins obiectivele, elevii voluntari se responsabilizează şi lucră cu mare daruire, atât părinţii cât şi profesorii găsesc acest proiect foarte util, şi mai mult decât atât îl susţin, un exemplu nemaipomenti de susţinere a proiectului cât şi a asociaţiei este Tabăra de la Ostrov. Există o bună comunicare la nivel naţional în cadrul echipei de proiect şi nu in ultimul rand proiectul sa implementat în mai multe şcoli decat şi-a propusi iniţial.

Nr. Crt. Judetul Numar scoli care

au derulat proiectul

Numar activitati care s-au realizat

Numar voluntari implicati

Numar cadre didacticice implicate

Numar beneficiar

Numar scoli in care se doreste

extinderea proiectului

1 Constanta 17 510 205 255 10200 7

2 Brasov 4 50 25 12 1000 4

3 Olt 6 340 120 41 6800 3

4 Tulcea 7 65 47 35 1300 2

5 Vrancea 3 15 12 4 300 4

6 Oradea 4 80 13 25 1600 4

7 Cluj 3 11 24 14 220 2

8 Botosani 4 42 15 30 840 4

9 Valcea 7 55 63 255 1100 5

10 Sibiu 3 34 16 32 680 2

11 Bistrita-Nasaud

3 20 16 43 400 3

12 Iasi 4 40 16 40 800 7

13 Bucuresti sector 5

4 72 46 25 1276 0

14 Timisoara 4 43 18 50 860 4

15 Calarasi 3 34 19 34 680 1

16 Caras-Severin

6 34 15 34 680 1

17 Satu Mare 4 35 25 40 700 2

TOTAL 86 1480 695 946 29600 55 * SITUAŢIA LA NIVEL NAŢIONAL A DERULĂRII PROIECTULUI “SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ NE JUCĂM” IN ANUL 2011

Coordonator Prof. Ghitoiu Daniela

DRUM in Lucru 17

Proiecte sustinute de Fundatia PACT prin Fondul Comunitar Pontus Euxin

La inceputul lunii iunie a acestui an, Fundatia PACT lansa Fondul Comunitar Pontus Euxin, in valoare totala de 32.600 RON, aflat in administrarea sa (http://fundatiapact.ro/ro/noutati/Fundatia-PACT-lanseaza-FONDUL-COMUNITAR-PONTUS-EUXIN-Constanta.html). Fondul a fost constituit prin vanzarea de bilete in cadrul evenimentului-conferinţa susţinut de catre actorul Dan Puric la Constanţa, in data de 20 noiembrie 2010. Evenimentul a fost organizat de catre un grup de constanteni (constituiti in Grupul de Initiativa pentru Fondul Comunitar Pontus Euxin), cu sprijinul Fundatiei PACT, in scopul de a atrage fonduri pentru a susţine proiecte in beneficiul comunitaţii locale.

Obiectivul principal al fondului consta in a stimula grupuri de iniţiativa şi organizaţii neguvernamentale din oraşul Constanţa sa dezvolte proiecte care sa contribuie la producerea unor schimbari pozitive in diferite comunitaţi urbane din oraşul Constanţa.

In perioada 15 septembrie – 15 noiembrie 2011, Fundatia PACT a finantat prin intermediul Fondului Comunitar Pontus Euxin patru proiecte comunitare in oraşul Constanta, implementate de AIESEC Constanta, Centrul de Asistenta si Sprijin pentru Incluziune Sociala, Asociatia Grupurilor Locale de Tineret – Filiala Tineri Mereu Constanta si Asociatia Sportiva Constanta Cycling Team.

Suma totala alocata pana acum se ridica la 26.050 lei, pentru sustinerea celor patru proiecte, cu suma de 6520 lei/proiect. Diferenta de 6550 lei ramasa pana la totalul disponibil de32.600 lei va fi folosita pentru finantarea unui al cincelea proiect, la inceputul anului 2012, suma fiind acordata unui singur beneficiar.

Procesul de selectie a cuprins doua etape, respectiv:

- depunerea de scrisori de intentie evaluate dupa principiul primul venit-primul servit, aplicantii primind raspunsurile pe masura trimiterii acestora catre Fundatia PACT, ţinand cont de criteriile de eligibilitate, gradul de fiabilitate a ideii de proiect şi calitatea tehnica a propunerii

- depunerea propunerilor de proiecte complete, in baza invitatiei din partea Fundatiei PACT, ca urmare a deciziei de finantare conform scrisorilor de intentie primite

Sumarul celor 4 proiecte sustinute financiar prin intermediul Fondului Comunitar Pontus Euxin in Constanta:

AIESECConstanta, o organizaţie formata din studenţi ai Universitaţii din Constanţa, a realizat proiectul „Smile Future” care a avut drept scop pregatirea tinerilor din centrele de plasament pentru o viaţa independenta. Astfel, membrii AIESEC au impartaşit experienţa lor de viaţa, cunoştinţe, abilitaţi şi au organizat sesiuni de art-terapie care sa ii ajute pe 60 de copii din Centrul de plasament „Micul Rotterdam” şi „Centrul de primire de urgenţa” sa fie mai bine pregatiţi pentru momentul in care vor parasi centrele de plasament. Tinerii din echipa AIESEC au avut alaturi de ei ca parteneri in proiect Fundaţia Psihologilor şi Pedagogilor Constanţa şi Centras Constanţa. Apropierea de varsta dintre echipa de proiect şi beneficiarii lui a reprezentat un real factor de succes in desfaşurarea proiectului; astfel, tinerii din centrele de plasament, respectiv beneficiarii proiectului au stabilit relaţii apropiate şi de incredere cu membrii echipei de proiect, care le-au devenit mentori şi prieteni.

Centrul de Asistenta si Sprijin pentru Incluziune Sociala (CASIS), o organizaţie formata din tineri profesionişti cu experienţa in domeniul incluziunii sociale şi a managementului de proiecte, a realizat proiectul „Tinerii şi angajarea pe piaţa forţei de munca”. Prin acest proiect, CASIS a pregatit 35 de elevi de liceu din clase terminale, care provin din medii defavorizate, sa işi caute un loc de munca dupa terminarea liceului. Astfel, in cadrul proiectului au fost organizate sesiuni interactive de pregatire a elevilor şi s-a realizat, impreuna cu elevii participanţi, un ghid şi o pagina web (www.interactjob.weebly.com). Astfel, la sfarşitul proiectului, tinerii participanţi sunt capabili sa pregateasca un CV, o scrisoare de motivaţie, sa analizeze un contract oferit de un angajator, sa deschida şi sa foloseasca un cont etc. Cu ajutorul ghidului pregatit in cadrul proiectului şi a paginii web mai mulţi tineri din oraşul Constaţa şi chiar din ţara vor putea sa se pregateasca mai bine pentru a-şi cauta un

loc de munca şi sa se prezinte in faţa angajatorilor.

Asociatia Grupurilor Locale de Tineret (AGLT) – Filiala Tineri Mereu Constanta a realizat proiectul „Jocul şi importanţa lui in dezvoltarea armonioasa a copiilor”. Elevii din cadrul a trei şcoli generale din Constanţa – Şcoala cu clasele I-VIII Jean Bart, Şcoala cu clasele I-VIII Ion Minulescu şi Şcoala cu clasele I-VIII Dr. Angelescu – au beneficiat de sesiuni speciale de formare, in urma carora au devenit animatori socio-culturali şi pot organiza şi desfaşura activitaţi de joc cu grupuri de elevi din şcolile de care aparţin. Astfel, pe baza unei planificari riguroase pe zile şi ore, elevii formaţi in cadrul proiectului organizeaza zilnic activitaţi de joc cu colegii lor de varste mai mici şi ii ajuta sa petreaca timpul liber in mod constructiv. Prin jocurile de grup practicate, copiii işi dezvolta abilitaţi de lider, se simt valorizaţi, invaţa sa relaţioneze diferit cu colegii lor şi devin mai sensibili şi responsabili faţa de colegii lor de varste mai mici. Ca rezultat al acestui proiect s-au creat in cele trei şcoli şi trei cluburi ale elevilor, unde aceştia pot desfaşura activitaţi extracurriculare.

Asociatia Sportiva „Constanta Cycling Team” (ASCCT), formata dintr-un grup de pasionati de ciclism din Constanta, a realizat proiectul „Cicloactiv in comunitate”, prin care si-a propus sa promoveze cicloturismul ca activitate sportiva si de relaxare si totdata sa promoveze zona de sud-est a tarii ca zona turistica. Astfel, au fost formati in cadrul proiectului 10 ciclo-ghizi care cunosc istoria si geografia zonei si au fost realizate harti pentru 7 trasee ciclo-turistice. Ca urmare a proiectului implementat de ASCCT, cei interesati sa faca ciclo-turism in zona de sud-est pot avea la dispozitie un ciclo-ghid, harti ale traseelor stabilite, precum si biciclete de inchiriat. Atat cei interesati de proiectul implementat de ASCCT, cat si ciclo-turistii potafla mai multe informatii de pe blogul asociatiei http://romaniacycletourism.blogspot.com.

Fundatia PACT a acordat asistenta si consultanta pas cu pas, la cererea beneficiarilor, in vederea bunei realizari a proiectelor. In 14 si 15 octombrie au fost organizate vizite de monitorizare, evaluare intermediara si consultanta pentru cele patru organizatii finantate.

DRUM in Lucru 18

Tinerii din AGLT voluntari pentru COPIII PRIMĂVERII

Cunoaşteţi sentimentul când, fără nicio explicaţie placi foarte tare sau, din contră, respingi pe cineva, de la prima întâlnire. Este o chestiune de aură emoţională ar spune unii, o fi…sau n-o fi … nu ştiu! Cert este că la prima mea întâlnire cu tinerii de la GLT Arcus Reşiţa am simţit că-i plac foarte tare…pur şi simplu!

Asta se întâmpla acum trei ani când ei au organizat „O zi de joacă pentru copii”într-un parc din oraş. Am fost uimită de faptul că au reuşit să le menţină interesul copiilor cu dizabilităţi pentru activităţile propuse - ceea ce nu-i de ici de colea - cei din domeniu pot confirma, cu atât mai mult cu cât nu mai lucraseră cu copii cu probleme, deci nu aveau experienţă. A fost o reuşită! Aşa că s-a repetat, acţiunile „O zi de joacă pentru copii” II şi „O zi de joacă pentru copii” III au fost un serial fericit( mai ceva ca Rambo I, II, III…) Apoi, cea mai recentă, cea mai reuşită, cea mai răsunătoare (si sper că nu ultima) acţiune iniţiată de AGLT a fost cea de la 1Iunie 2011, când , de ziua copiilor din lumea întreagă, copiii de la Centrul „PRIMĂVARA” au fost sărbătoriţi ca niciodată: cu dansuri, jonglerii, plimbări cu motocicleta, de aproximativ 40 de voluntari. Toate acestea pentru că tinerii de la AGLT au convins şi alţi oameni, inclusiv pe „durii motociclişti”, că pot face o bucurie, că pot desena un zâmbet pe chipul unui copil cu dizabilităţi.

Copiii din Centrul „PRIMĂVARA” s-au ataşat de voluntari, simţindu-le căldura şi sinceritatea iar această legătură s-a păstrat nu doar pe durata acţiunilor organizate, ci şi mai departe…copiii povesteau cum s-au întâlnit în tramvai, în centru, în piaţă, că s-au recunoscut, s-au salutat, iată deci efectele activităţilor de socializare desfăşurate împreună.

De altfel este şi greu să nu „te loveşti”(în sensul bun) de tineri de la AGLT, deoarece ei sunt peste tot, sunt foarte activi în „viaţa cetăţii”. Fetiţa mea mereu mă trage de mână arătându-mi pe Cipi, Petronela, Alina, Augustin, sau alţii (aş dori să-i numesc aici pe toţi, nu pot însă, dar le mulţumesc tuturor şi fiecăruia în parte I-am întâlnit la festivaluri de film, de muzică,militând pentru o pistă de biciclete în oraş sau la biserică…BRAVO lor!!!

În contrast cu „tinerii de după blocuri”- şi mă refer strict la cei din spatele blocului meu - tineri care pierd toată ziua, ascultând tare manele la telefonul mobil, beau, fumează şi „personalizează” pereţii blocului cu scrieri obscene – mă bucur să cunosc şi tineri ca cei de la AGLT –buni, inimoşi, pozitivi şi optimişti! Ei îmi redau speranţa că nu este totul pierdut, că om ieşi şi noi românii din această interminabilă perioadă de reforme şi că nu va trebui să emigrăm… chiar toţi

Institutor Sorina Stolojan Coordonator voluntari CSEI

„PRIMĂVARA”Reşiţa

DRUM in Lucru 19

G.L.T. Inimi Deschise Ostrov

Este unul din grupurile de tineret nou infiintate. Acesta a fost infiintat in primavara anului 2011 in judetul Tulcea, comuna Ostrov. G.L.T. I.D.O. (Inimi Deschise Ostrov) are parte de activitati aproape saptamanale, se bucura de sase membrii si de foarte multi voluntari. Desi este inca la inceput, Grupul Local de Tineret s-a bucurat inca din primele luni de un schimb de experienta, iar mai apoi de o tabara nationala. In urma acestora, membrii grupului au continuat sa desfasoare diverse activitati pentru copiii din comuna Ostrov, acest lucru ajutandu-i sa comunice mai bine, sa se respecte unii pe altii , sa isi exprime fiecare opinia si sa discute pe marginea unei idei pe care mai apoi fiecare o “imbraca” cat mai frumos pentru a putea fi mai tarziu pusa in practica.

G.L.T. I.D.O. saluta toti tinerii si copiii si va ureaza: multe activitati si realizari!

TOTUL A INCEPUT CU… (vara lui 2011)

Totul a început cu acea seară în care luasem trenul spre Paşcani…Îmi luasem zborul către o nouă lume necunoscută…Îi făceam cu mâna mamei,tatei şi Anisiei (sora mea) în semn de rămas bun…Dar nu vă speriaţi prea tare, pentru că plecam doar o săptămână. Ochii îmi lăcrimau de frică deoarece era prima mea tabără. Mă uitam în compartimentul plin de străini. Ups, am uitat că îl cunoşteam pe Alexandru. Nu mai contează. În dreapta stătea un băiat drăguţ şi în dreapta lui un altul creţ şi bine făcut, în stânga, un nonAGLT-ist (străin), în faţă, o fată drăguţă şi alta şi alta.

Drăguţul şi creţul jucau “Jonny ups” . La un moment dat o fată se prezintă:

- Cred că ar trebui să mă prezint. Mă numesc Andreea. - Eu sunt Ana. - Andra. - Alex. Creţul: - Marius. Drăguţul: - Andrei. - Casiana. NECUNOSCUTUL… Seara aia a fost TARE! Ajunşi la Muncel, ne-au dat camere la fiecare şi nu mai contează…Începe ceva minunat…Mi-am făcut mulţi prieteni cu care mai comunic şi acum, am avut nişte traineri minunaţi, Kinga şi Cătălin, care mi-au îndreptat paşii către perfecţiune AGLT şi m-au învăţat TRAPSEM, ASOSA şi multe altele. În vara lui 2012 voi merge din nou în tabără şi sper că o să mă reîntâlnesc cu prietenii mei şi cu alţi copii noi cu care să ne distrăm la fel de bine.

Vă pup şi vă iubesc AGLT-iştilor, Din tot sufletul meu, cu drag,

CASIANA…

CELE 10 PORUNCI ALE VOLUNTARULUI

1.Fiți un voluntar convins Odată ce ai fost de accord sa-ţi oferi voluntar timpul unei cauze, nu sugeraţi prin remarci subtile că aţi fost târât în această activitate. 2.Folosiți în mod eficient energia Asumaţi atâtea sarcini câte puteţi îndeplini. Preluaţi o responsabilitate doar dacă aveţi timp, entuziasm, putere spre a o îndeplini. 3.Radiați entuziasm Fiţi entuziasmat de ceea ce faceţi astfel veti contribui la cresterea moralului şi a celorlalţi voluntari. 4.Fiți loiali Fiţi loiali faţă de organizaţia ta, de coordonatorii şi de colegii voluntari. 5.Nu bârfiți Descurajati pe colegii voluntari care doresc să vă împărtăşească secrete care ar afecta pe alţi voluntari. Nu vă încărcaţi cu bagajele altora! 6. Nu fiți un general in fotoliu. Criticaţi în particular; laudaţi în public! 7.Nu amenințați niciodată că plecați ... ... fără să plecaţi efectiv. O ameninţare nu va mai fi valabilă data viitoare. 8.Împărtăşiți cunoştințele. Împărtăşeşte altor voluntari cât mai multe despre munca ta, astfel că, dacă se întâmplă să plecaţi, organizaţia sau evenimentul nu rămâne în aer. 9.Fiți generos Fă din cuvantul mulţumesc cel mai folosit cuvant din vocabularul tău. 10.Prețuiți timpul altora Fiţi punctuali !

Petronela Bosânceanu

G.L.T. Arcus Resita

DRUM in Lucru 20

ASOCIAŢIA GRUPURILOR LOCALE DE TINERET

Iaşi, str. Pantelimon, nr. 32, et.5, 0746.13.99.72,

www.aglt.org, info@aglt.org, lywg_aglt@yahoo.com

certificat 98A/05.10.2004 + cif 16817591 + cont RO09 RZBR 0000 0600 0543 3104

[design – Petronela Bosanceanu]

[redactare – Cosmin Dragan

[Contact AGLT] [www.aglt.org]

Consiliul Administrativ

Maria Prutianu

Monica Toderiţă

Katrien Sannen

Daniela Ghitoiu

Malin Sofrone

Alina Bosânceanu

Petronela Bosânceanu

Cosmin Drăgan

Ştefana Bursuc

Camelia Acatrinei

Diana Filipciuc

D

Andrei Bolohan