Upload
dotruc
View
331
Download
7
Embed Size (px)
Citation preview
1
Teze de doctorat susţinute în cadrul UNMB
2010
Autor: Ali (căsătorită Ionescu), Nejla
Titlul: Influenţe ale muzicii tradiţionale orientale turceşti în muzica cultă
europeană
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 01.09.2010
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat este concepută în 3 secţiuni distincte. Capitolul I conţine formarea
Imperiului Otoman, asediul Vienei din 1683, moment ce a influenţat operele artistice al
personalităţilor marcante ale timpului: literaţi, istorici, oameni de cultură, muzicieni de marcă.
Se descriu izvoarele muzicii turceşti, instrumentele specifice, formele şi stilurile muzicii
clasice turceşti. Capitolul II este dedicat influenţelor muzicii tradiţionale turceşti în muzica
europeană, în lucrările compozitorilor preclasici, clasici, romantici, şcolile naţionale, muzica
secolului XX, până-n zilele noastre. Capitolul III reţine atenţia prin interferenţele româno-
turce în folclorul românesc, în special în zona dobrogeană, arta cultă românească, interpreţi de
marcă ai scenelor româneşti şi turceşti.
Autor: Anghel (căsătorită Mocanu), Iulia
Titlul: Repere stilistice în creaţia vocală a lui Francis Poulenc şi Leonard
Bernstein
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 27.10.2010
Scurtă prezentare:
Teza este structurată în 6 capitole. Capitolul I explorează contextul muzical al veacului trecut
în interacţiunea cu traseul artistic al interpretului de teatru liric. Capitolul II este rezervat
muzicii vocale în creaţia lui Francis Poulenc şi cuprinde patru subcapitole. Primele analizează
trei cicluri de melodii: Cocardes (1919), Airs chantés (1927) şi La courte paille (1960). Al
2
patrulea subcapitol se concentrează asupra operei La Voix Humaine. Capitolul III studiază
universul muzicii vocale create de Leonard Bernstein şi este format din două subcapitole:
primul analizează ciclul de lieduri La Bonne Cuisine (1948), iar cel de-al doilea opereta
Candide (1956). Capitolul IV cuprinde trei subcapitole: primele două reprezintă rezumate ale
lucrării în limba română şi de asemenea în limba engleză. Cel de-al treilea subcapitol l-am
numit Proiecţii metodice. Capitolele V şi VI cuprind note, respectiv trimiteri bibliografice.
Teza are anexat un DVD care conține o serie de înregistrări personale, audio şi video,
relevante pentru cariera mea interpretativă.
Autor: Avram (căsătorită Twarowski), Aurora-Eleonora
Titlul: O viziune asupra structurilor teatrului muzical din perspectivă
managerială
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 29.04.2010
Scurtă prezentare:
Subiectul acestei teze de doctorat vizează cunoaşterea modului în care opera a apărut şi s-a
extins de la curţile nobilimii către publicul plătitor, odată cu momentul Venezia 1637 si cum
s-au manifestat primele încercări de marketing cultural, încă de pe vremea în care acesta nu
era definit ca un concept de sine stătător. Prin studiul dezvoltării şi organizării operei în trei
centre europene diferite (Paris, Viena şi Timişoara) s-a urmărit identificarea asemănărilor şi
deosebirilor în evoluţia lor, cât şi a direcţiei pe care opera timişoreană ar trebui să se încadreze
în vederea apropierii de nivelul calitativ al primelor două case. De-a lungul istoriei, managerii
culturali au influenţat prin comportamentul, acţiunile şi deciziile lor situaţia instituţiei pe care
au condus-o şi gradul de motivare al angajaţilor în vederea obţinerii unei calităţi înalte a
produsului final: spectacolul artistic. Acum, când se doreşte integrarea europeană a României
şi, implicit, integrarea culturală, un bun director de teatru trebuie să fie bine pregătit în
domeniul muzical, dar şi în altele colaterale, să aibă un program managerial bine gândit, să
cunoască şi să gestioneze bine atât problemele muzical artistice, cât şi cele de ordin financiar,
economic, de gestiune etc.
3
Autor: Buciu, Cristina-Miruna
Titlul: Cristalizarea genului de concert pentru vioară şi orchestră în clasicismul
muzical; perspective contemporane de abordare stilistică a concertelor clasice
dedicate viorii
Coordonator: Prof.univ.dr. Alexandru Leahu
Data susţinerii: 21.05.2010
Scurtă prezentare:
Teza îşi propune să prezinte principalele caracteristici ale genului de concert pentru vioară şi
orchestră din perioada Clasicismului muzical. După ce se face o evaluare a stadiului atins de
acest gen muzical în epoca barocului muzical (A.Vivaldi, J.S.Bach) se procedează la
analizarea contribuţiilor aduse de cei trei mari clasici (J. Haydn, W.A.Mozart, L. van
Beethoven) la procesul de constituire şi definitivare a genului respectiv în perioada sec. XVIII
(a doua jumătate) – începutul sec. XIX. Cercetarea atentă a tuturor formelor muzicale utilizate
în creaţiile lor de către cei trei mari clasici va sta la baza stabilirii profilului general al acestui
atât de important gen pe care se va putea dezvolta apoi genul concertului pentru vioară şi
orchestră în epocile următoare (Romantic şi Modern).
Autor: Buga, Cristina-Maria
Titlul: Elemente de artă interpretativă în miniatura pianistică din prima
jumătate a secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 02.09.2010
Scurtă prezentare:
Scopul prezentei lucrări este investigarea unor elemente şi aspecte ale miniaturii din prima
jumătate a sec. XX, moment de vârf pentru pianistica din toate timpurile, prin intermediul
analizelor stilistico- interpretative. Prin prezentul demers se reliefează că ipostazele ei cuprind
aspecte majore specifice artei pianistice interpretative delimitate de două trăsături definitorii.
Acestea fac obiectul capitolelor II şi III. Teza este elaborată pe trei capitole. Capitolul I.
cuprinde o succintă perspectivă istorică asupra miniaturii pianistice. Capitolul II. abordează
aspecte ale proiecţiei marii tradiţii pianistice- belcanto-ul pianistic, în miniatura primei
jumătăţi a secolului XX. Cuprinde analize stilistico – interpretative asupra suitei Children’s
4
Corner de C. Debussy şi asupra Preludiilor op.48 de A. Skriabin. Capitolul III. abordează
aspecte antinomice primului capitol şi anume dimensiuni ale tuşeului pianistic percutat şi
marea diversitate a sonorităţilor specifice prin analize stilistico-interpretative asupra unei
selecţii de miniaturi din Mikrokozmosz de B. Bartók şi Viziuni fugitive de S. Prokofiev.
Autor: Cârneci, Carmen-Mariana
Titlul: Fantastic-absurd-fabulos-straniu în opera românească de cameră din a
doua jumătate a secolului XX până în prezent. Opera „Giacometti” în acest
context
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu
Data susţinerii: 08.09.2010
Scurtă prezentare:
Dizertaţia este structurată pe trei paliere de cuprindere: 1) Palierul istoric – general: se
suprinde dimensiunea fantasticului în artele cuvântului, vizuale şi sonore printr-o largă
panoramare dinspre istoria veche - cu precădere europeană - spre cea modernă, refăcând în
final şi traseul operei “sub semnul lui Orfeu”. 2) Palierul european – românesc al genului liric
cameral: după schiţarea unui context european al operei de cameră prin câteva repere,
aprofundează creaţia de gen a compozitorilor români din a doua jumătate a secolului XX,
oprindu-se acolo unde s-a constatat prezenţa elementelor fantastice la nivelul libretului. 3)
Palierul creaţiei proprii: de la conturarea unor grupări - “sub semnul fantasticului” - de
òpusuri lirice în domeniul creaţiei româneşti se restrânge aria de investigare la proiectul de
compoziţie şi opera GIACOMETTI, în intenţia prezentării celei din urmă ca o meta-operă cu
elemente fantastic-onirice. De aici, prin sublinierea fenomenului de emergenţă şi reverberaţie
în compoziţia proprie, se ajunge la decelarea şi a altor categoii de fantastic – miraculosul,
feericul, straniul – în lucrările de dată recentă ale autoarei, în special în ciclul OMENS.
Autor: Cătuneanu (căsătorită Burcea-Cătuneanu), Liliana
Titlul: Direcţii stilistice în muzica europeană pentru pian din prima jumătate a
secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 18.05.2010
5
Scurtă prezentare:
Cercetarea evidenţiază elemente particulare identificate în articularea diferitelor scriituri
raportate exprimării stilistice şi interpretative: abordarea limbajului de natură semiotică, cu
referire la tempo-agogică-pulsaţia interioară, la dinamică-distincţia între expresii, la frazare-
disparate, legate, în suflul specific; figuraţiile sonore redate în gestul interpretativ prin
asocierea invitaţiei la perspectiva hermeneutică, atribuite ansamblului tehnicilor de descifrare
şi descoperire a „dat-ului” emoţional, transmise provocării de a surprinde stări imateriale în
senzaţiile fizice ale sunetului; problematica energetică sonoră, privită ca aprofundare
fenomenologică în lumina a două temeiuri, sunetul în forma care cântă (ideea de expresivitate
şi timbru) şi temporalul în care se desfăşoară (supleţe sau precizie în desfăşurarea muzicală).
Capitolul I surprinde elemente convergente şi divergente sub aspectul trăsăturilor individuale
reunite în cadrul aceluiaşi univers muzical - istoric, capitolele II, III reprezintă cercetarea
fundamentată şi aplicativă a lucrărilor: II.1.Claude Debussy-Preludii, II.2.Alban Berg -
Sonata op.1, II.3. Serghei Prokofiev-Sonata op.14; III.1. Béla Bartók-Sonata pentru pian,
III.2.Olivier Messiaen-Le baiser de l’ Enfant-Jésus. În subcapitolul IV.2. George Enescu,
sinteză europeană vizionară, autoarea urmăreşte un demers pedagogic aplicat lucrării Suita
pentru pian op.10-Sarabanda.
Autor: Ceascai, Mihai-Radu
Titlul: Tuba – Istoric şi evoluţie
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 13.12.2010
Scurtă prezentare:
Apărut relativ târziu în arsenalul orchestrei moderne, tuba a cunoscut o evoluţie
spectaculoasă, datorită imenselor posibilităţi timbrale şi de expresie şi unor compozitori şi
virtuozi care au ştiut să pună în lumină aceste calităţi. Printre aceşti instrumentişti de geniu se
află la loc de frunte compatriotul nostru Ionel Dumitru, tubist, pedagog şi compozitor, virtuoz
de talie internaţională, trecut în nefiinţă în 1997. La mai bine de o jumătate de veac de la
apogeul carierei sale, muzicianul român este unanim considerat drept deschizător de drum şi
una dintre personalităţile care au marcat decisiv interpretarea la tubă, stabilind noi standarde
de virtuoziate şi contribuind covârşitor la emanciparea instrumentului în calitate de solist. În
ultimele decenii, alţi muzicieni români şi-au concentrat atenţia asupra acestui instrument,
6
descoperindu-i potenţialul, exploatându-l şi amplasându-l în peisajele estetice cele mai
variate. Au rezultat astfel pagini inspirate şi valoroase, insuficient cunoscute şi nemeritat
eludate din viaţa noastră de concert. Cu toate acestea, nici un cercetător român nu s-a aplecat
până acum asupra acestui instrument şi a repertoriului său, lipsind tinerii de un material de
studiu de uz imediat şi muzicologia românească şi universală de date de mare interes ştiinţific
şi artistic. Acesta a fost motivul pentru care am pornit în elaborarea prezentei lucrări, cu
speranţa de a suplini un gol în muzicologia şi pedagogia românească.
Autor: Ciornenchi (căsătorită Grigoraş), Andreea-Aura
Titlul: Repere stilistice în literatura concertistică pentru vioară în secolul XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 07.09.2010
Scurtă prezentare:
Lucrarea de cercetare ştiinţifică relevă într-o primă parte o istorie muzical-stilistică a veacului
trecut. Pornind de la creionarea ambianţei artistice creatoare a acestei epoci, extrem de faste
pentru fenomenul muzical în general, prezentul studiu aduce în prim plan în mod analitic –
muzicologic, sintactic, semantic şi interpretativ – câteva repere din domeniul concertului
pentru vioară : Concertul pentru vioară şi orchestră în Re major Nr. 1, op. 19 de Serghei
Prokofiev, Concertul pentru vioară şi orchestră op. 9 de Pascal Bentoiu, Concertul pentru
vioară şi orchestră de percuţie de Lou Harrison, Concertul pentru vioară şi orchestră
„L’Arbre des songes” de Henri Dutilleux, Concertul pentru vioară şi orchestră op. 15 de
Benjamin Britten, Concertul pentru vioară şi orchestră de Elliott Carter şi Concertul în la
pentru vioară şi orchestră de Ahmed Achour – creaţii ce se remarcă prin importanţă,
originalitate şi aspectul inedit al unora dintre ele. Diversitatea stilurilor şi interferenţele dintre
acestea, influenţele muzicilor tradiţionale şi de jazz, aspectul expresiv foarte bogat, alături de
cel tehnic instrumental extrem de solicitant, constituie elemente ce definesc concertele pentru
vioară şi orchestră din sec. XX.
Autor: Colotelo (căsătorită Pancec), Natalia-Ana
Titlul: Probleme de interpretare în literatura muzicală pentru vioară solo
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 12.11.2010
7
Scurtă prezentare:
Teza debutează cu un prim capitol – Literatura muzicală pentru vioară solo - Privire
istorică, în care se prezintă evoluţia genului din punct de vedere cronologic. Cel de-al doilea
capitol, cel mai extins al tezei, se numeşte „Analiza stilistico-interpretativă a repertoriului
selectat pentru vioară solo” şi conţine o analiză a unor lucrări reprezentative pentru genul
pentru vioară solo: Partita a doua pentru vioară solo de J.S Bach, Sonata a doua pentru vioară
solo de P.Hindemith, Sonata a treia pentru vioară solo de E.Ysaÿe, Sonata pentru vioară solo
de B.Bartók, Sonata pentru vioară solo de S.Prokofiev, Sonata pentru vioară solo de Wilhelm
Georg Berger, Mikka pentru vioară solo de Y. Xenakis, Around G de Diana Vodă-Nuţeanu şi
Echos I pentru vioară solo de Ştefan Niculescu. Capitolul al treilea conţine Elemente de
scriitură contemporană pentru vioară, prezentând în special aspectul inovator în
dezvoltarea tehnicii violonistice şi a notaţiei. Cel de-al patrulea capitol, intitulat “Concluzii”,
pune accentul pe problemele de interpretare specifice cântatului solo la vioară, precum şi pe
cele proprii fiecărei lucrări în parte.
Autor: Comandaşu, George-Tiberiu
Titlul: Expresie şi simboluri muzicale în ritualul liturgic ortodox
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 25.11.2010
Scurtă prezentare:
Teza îşi propune să atingă două obiective majore: pe de o parte, încearcă să evidenţieze
convergenţa cultural – spirituală a artei sunetelor şi a expresiei muzicale cu semnificaţiile
religioase şi simbolurile creştine din actul de cult ortodox; pe de altă parte, doreşte să afirme
acuta necesitate a desfăşurării în societatea contemporană a unui dublu apostolat: cel cultural-
artistic exercitat de către Biserică în favoarea valorilor spirituale laice (pe lângă obiectivele
strict religioase), sincronizat cu un al doilea – desfăşurat la nivelul laicatului – de apropiere a
oamenilor de reperele spirituale fundamentale prin intermediul muzicii şi al artei, în general.
În cuprinsul tezei, relaţia muzică - religie se evidenţiază mai ales în capitolul de analiză
muzicală, acolo unde sunt urmărite îndeaproape elementele componente caracteristice
(muzicale şi teologice) şi relaţia lor convergentă pe planul semantic-expresiv al textului. Iar la
un nivel universal de înţelegere, interdisciplinaritatea muzică – religie este sintetizată astfel în
ultima frază a tezei de doctorat: „Religia împreună cu muzica şi cultura în general pot
8
reprezenta un catalizator în reorientarea omului către Dumnezeu, pentru ca omenirea să se
regăsească pe sine şi să afle modul autentic al relaţiei sale cu lumea.”
Autor: Constantinescu (căsătorită Boga), Irina
Titlul: Principii estetice ale Barocului englez şi reflectarea lor în interpretare
Coordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu
Data susţinerii: 26.11.2010
Scurtă prezentare:
Lucrarea de faţă propune două perspective: epoca Barocului şi lumea insulară a Angliei.
Evenimentele istoriei britanice aparţinând secolelor XVI-XVIII şi rezultanta lor în zona
artistică desluşesc un comportament profund particular. Având în vedere că sinteza
demersului aparţine sferei muzicale, se parcurge traseul genurilor instrumentale, vocal-
instrumentale şi dramatice specifice perioadei enunţate, pentru a descoperi trăsăturile de
filieră barocă, cât şi personalizarea lor datorată interpretării în manieră engleză. Componenta
estetică a fenomenului baroc pe teritoriul englez dezvăluie o afinitate extinsă a preocupărilor
muzicale cu sfera poetică specifică poeţilor metafizici. Trăsăturile de interpretare ale muzicii
izvorâte din acest filon sunt discutate comparativ cu tradiţia continentului, model decisiv în
aproape toate deciziile artistice insulare. Consort music, masque, anthems, welcome songs
sunt doar câteva din atitudinile engleze cu titlu de unicitate, mostre ale comportamentului
britanic ce poate fi interpretat şi ca baroc.
Autor: Cucu, Valentin
Titlul: Tehnică, expresivitate şi analiză modernă în repertoriul pentru oboi
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 20.12.2010
Scurtă prezentare:
Perfecţionarea interpretării partiturilor simfonice reclamă cu insistenţă lărgirea posibilităţilor
instrumentiştilor de a accede spre semnificaţiile lucrărilor abordate, lărgire ce se realizează
prin studierea şi aprofundarea acestora din mai multe perspective, cele mai multe asociate şi
privite complementar: istorice, stilistice, de arhitectonică, de tratare armonico-polifonică a
melodiei, ce urmăresc rolul expresiv al ritmului, agogicii, dinamicii, timbrului - elemente de
9
bază ale limbajului muzical dezvoltate de-a lungul timpului de creatorii diferitelor epoci.
Toate aceste consideraţii trebuie coroborate şi dominate de activitatea interpretativă în care se
aplică descoperirile teoretice, stilistice şi se caută soluţiile tehnice optime pentru realizarea lor
în actul interpretativ. Prezenta lucrare – Tehnică, expresivitate şi analiză modernă în
repertoriul pentru oboi - a pornit de la această necesitate stringentă şi a supus analizelor de
tipul celor menţionate un bogat şi divers material ce aparţine Barocului, Clasicismului,
Romantismului, Postromantismului, culturilor naţionale şi muzicii româneşti, găsindu-i
semnificaţii muzicologice, stilistice care pot asigura interpretări corespunzătoare şi cât mai
apropiate de semnificaţiile urmărite de autorii lor.
Autor: Dandara, Mălina-Louise
Titlul: Stil şi limbaj în muzica pentru vioară şi pian din prima jumătate a
secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 08.11.2010
Scurtă prezentare:
Lucrarea analizează, din perspectiva interpretului, nouă lucrări de gen, considerate
reprezentative, dar cu o notorietate relativ restrânsă în viaţa de concert şi în exegeză. Aceste
„studii de caz” sunt însoţite de un capitol care analizează cum au evoluat, din perspectivă
istorică, diverşi parametri consideraţi definitorii pentru „schimbarea la faţă” a genului. Un alt
capitol de sinteză trece în revistă principalele lucrări muzicale care se încadrează în epocă şi
gen, grupate pe şcoli componistice, urmărind de asemenea efectele diverse produse de
„moşteniri” diverse. Studiile de caz, „nucleul dur” al tezei, sunt analize interdisciplinare,
extrăgând din disciplinele muzicale fundamentale exact acele informaţii a căror
„decodificare” produce efecte concrete în planul interpretării. De asemenea, se pune accent pe
„decodificarea” trimiterilor şi aluziilor la (conexiunilor cu) alte partituri, indispensabilă pentru
procesul interpretării. Concluziile sunt sumare, lucru firesc pentru o teză care îşi propune mai
degrabă analiza decât sinteza.
Autor: David, Cleopatra-Maria-Georgeta
Titlul: Influenţe ale culturii şi muzicii indiene în creaţia muzicală a secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu
10
Data susţinerii: 26.10.2010
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat îşi propune identificarea şi urmărirea evoluţiei elementelor împrumutate din
muzica indiană, de la sonoritate la gramatica muzicală şi la procedee compoziţionale sau
improvizatorice, dar şi a reprezentărilor ideilor filosofice hinduiste şi buddhiste în creaţia unor
compozitori din a doua jumătate a secolului XX. Influenţa indiană este urmărită deopotrivă în
programul estetic şi în lucrările acestor compozitori. Resursele culturii indiene şi-au găsit
utilizatrea traversând curente muzicale de la serialism la spectralism şi muzică arhetipală.
Lucrările analizate sunt: Turangalîla Symphonie şi Cantéyodjâya de Olivier Messsiaen,
Mantra de Karlheinz Stockhausen, Aion, Suita Nr. 8 Bot Ba şi Ko tha de Giacinto Scelsi,
Advaya, Bhakti şi Nataraja de Jonathan Harvey, The Melodic Version of The Second
Dream..., The Tamburas Of Pandit Pran Nath şi The Tortoise, His Dreams and Journeys de
La Monte Young şi Concertul pentru vioară şi orchestră de cameră Capricci e ragas de Aurel
Stroe.
Autor: Dinulescu, Octavia-Anahid
Titlul: Aurel Stroe – elemente de originalitate. O perspectivă de ansamblu
asupra creaţiei
Coordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu
Data susţinerii: 17.12.2010
Scurtă prezentare:
Teza investighează paradigma ştiinţifică în muzica lui Aurel Stroe. În prima parte a tezei,
"Fundamente teoretice", sunt descrise instrumentele teoretice folosite, precum şi contextul
istoric şi cultural relevant: posibile paralele ale muzicii lui Stroe cu alte direcţii în compoziţia
contemporană (muzica şi matematica în modernismul radical românesc la Stroe, Niculescu,
Vieru, compoziţia morfogenetică americană la David Rosenboom şi Ann Warde, direcţii ale
microtonalismului la Ives, Partch, Vishnegradski etc.), noua paradigmă ştiinţifică din care
Stroe îşi extrage concepte pentru teoretizarea muzicii sale (stabilitatea structurală şi
morfogeneza lui Rene Thom, termodinamica structurilor disipative dezvoltată de Ilya
Prigogine, paradigmele incomensurabile ale lui Thomas S. Kuhn, teoria categoriilor din
matematică şi universul lui Grothendieck, teoria sistemelor de acordaj şi a semanticii lor
realizată de Alain Danielou). Partea a doua a tezei se referă la creaţia compozitorului român şi
11
îşi propune să o interpreteze din perspectiva instrumentelor teoretice definite în partea întâi.
Sunt evaluate o serie de constante stilistice şi estetice ale gândirii muzicale ale lui Stroe
(compoziţii şi clase de compoziţii, folclorul planetar şi modernul arhaic, structurile predilecte
de palimpsest şi palindrom, tehnica citatelor şi a autocitatelor, compoziţia morfogenetică,
compoziţia cu mai multe sisteme de acordaj, compoziţia cu mai multe categorii, timpul şi
memoria. Aceste trăsături sunt subliniate apoi într-o serie de analize la câteva lucrări selectate
din creaţia compozitorului: În vis desfacem timpurile suprapuse, Sonata a II-a pentru pian,
Grădina structurilor, Orestia II (Hoeforele), Concertul pentru vioară, Sonata a III-a pentru
pian, Mandala cu o polifonie de Antonio Lotti.
Autor: Dogariu, Sorin-Vasile-Gheorghe
Titlul: Concertul românesc pentru pian şi orchestră
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 25.10.2010
Scurtă prezentare:
Subiectul abordat, ce prezintă un segment esenţial al creaţiei româneşti, puţin explorat, a
necesitat o cercetare muzicologică exhaustivă, susţinută de numeroase audiţii. Alegerea
domeniului ce face obiectul acestei teze este justificată, în mare măsură, datorită actualităţii
sale, dar şi a interesului personal pe care autorul l-a manifestat ca interpret pianist, având în
repertoriu numeroase lucrări concertante româneşti. Principalele coordonate pe care a evoluat
cercetarea pe parcursul celor patru capitole sunt: viziunea panoramică a acestui gen, în
contextul creaţiei concertante universale a secolului XX, structurarea pe decade cu o
focalizare stilistică particulară pe creatori, evidenţierea originalităţii creaţiei concertante
româneşti prin prisma personală – în demers analitic şi interpretativ – relevarea cantitativă a
acestui repertoriu. Subiectul tratat relevă necesitatea şi datoria de a pune în lumină valori ale
muzicii româneşti contemporane, atât prin scris, venind, în acest fel, în sprijinul celor
interesaţi de acest subiect, cât şi ca pianist-interpret, pe scenele de concert din ţară şi
străinătate.
Autor: Donosă-Dănilă, Ruxandra-Maria
Titlul: Stil şi creativitate vocală – teoria interpretării
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
12
Data susţinerii: 20.12.2010
Scurtă prezentare:
Teza pune în discu ie conceptul de stil intepretativ în istoria muzicii vocale clasice.
Concentrându -se pe anumite epoci de crea ie de operă – cum ar fi perioada barocă, romantică
i impresionistă– dar i de lied cameral i cu orchestră, lucrarea analizează elemente culturale
i de educa ie, ipostaze ale percep iei estetice, rela ia intepret-public, dar i aspecte tehnice de
interpretare în scopul apropierii cât mai fidele de un stil autentic, pe baza experien ei proprii.
Autor: Dragoş (căsătorită Nicolai), Elena-Maria
Titlul: Literatura corală românească pentru copii în cea de-a doua jumătate a
secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Buciu
Data susţinerii: 15.10.2010
Scurtă prezentare:
Departe de a trata în mod exhaustiv creaţia destinată copiilor, demersul ştiinţific pe care îl are
în vedere lucrarea de faţă se bazează deliberat pe creaţiile corale în care limbajul
compoziţional nu este unul complicat, care să exceleze în dificultăţi de ordin tehnic, cu
elemente sofisticate, extreme de dificile sub raport vocal. Repertoriul abordat se află la
îndemâna majorităţii covârşitoare a formaţiilor corale de copii, de nivel mediu sau bun şi este
alcătuit din lucrările compozitorilor: L. Comes, A. Paşcanu, M. Marbe, D. Buciu, I.
Odăgescu, S. Toduţă, Z. Aladar, D. Rotaru, C. Râpă etc. Diversitatea metrică, armoniile
extreme de variate (care apelează la sonorităţi “uzuale” de terţă, cu sunete adăugate sau
rezultate din suprapuneri de cvarte, cvinte ori secunde) ce sunt integrate într-un sistem sonor
lapidar (de două sau trei sunete), ori unul extins datorat treptelor mobile (unde elementele
cromatice nuanţează expresiv discursul muzical) vor fi susţinute printr-o plajă extrem de
variată a modalităţilor de emitere a sunetelor şi de maniera de atac, a cărei elocinţă reliefează
concret sugestivitatea textului poetic. Premisa comună proprie creaţiei corale pentru copii are
la bază folclorul autohton, acela care în mod elocvent valorifică structurile interioare existente
în melodie. Acompaniamentul pianistic, ritmic sau de percuţie completează uneori
semnificativ conţinutul muzical sau, alteori punctează discret expresivitatea discursului
muzical.
13
Autor: Făgărăşan, Radu-Corneliu
Titlul: Influenţa cântăreţilor castraţi în istoria operei muzicale universale
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 06.10.2010
Scurtă prezentare:
Teza este structurată în şapte capitole. Studiul începe cu apariţia fenomenului cântăreţilor castraţi
în operă, prezentarea instituţiilor unde au studiat, profesorii de canto pe care i-au avut, efectele
post-operatorii ce au survenit în urma operaţiei de castrare, compozitorii care au scris special
pentru ei, un scurt istoric al eunucismului în lume, tratatele de canto după care s-au ghidat,
teatrele unde au evoluat, debuturile scenice, originea pseudonimelor pe care le-au avut. Capitolul
doi conţine aspectele repertoriale ale cântăreţilor castraţi, operele şi rolurile abordate. Capitolele
trei şi patru tratează creaţia de operă a compozitorului Georg Friedrich Händel, în slujba vocilor
„fenomen” – castraţii. În capitolul patru sunt analizate din punct de vedere al formei muzicale
câteva arii reprezentative din repertoriul händelian. Capitolul cinci cuprinde apusul cântăreţilor
castraţi în operă. Capitolul şase, care dă şi titlul tezei, este o sinteză, aportul pe care l-au avut
cântăreţii castraţi de-a lungul a peste 200 de ani în operă, şcolile de canto pe care le-au înfiinţat,
fiind foarte renumite, tratatele concepute de Pier Francesco Tosi şi Giovanni Battista Mancini, au
fost repere foarte importante în arta cântului din secolul al XVIII-lea. Capitolul şapte prezintă
concluzii şi sinteze.
Autor: Filip, Ana-Felicia
Titlul: Primadona – categorie de excelenţă a vocii de soprană
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 22.11.2010
Scurtă prezentare:
Lucrarea se apropie fenomenul liric numit “vocea de soprană” în ceea ce are el deosebit,
performant, unic. Încercând să desluşească resorturile ce duc la reuşită, teza realizează o
investigaţie în trecutul marilor personalităţi, încercând o panoramare a sopranelor intrate, de-
a lungul timpului, în istoria teatrului liric. Se investighează ipostazele de PRIMADONĂ,
VEDETĂ, DIVĂ. apoi se rememorează momentele deosebite ale carierei proprii, insistându-
14
se asupra realizărilor, a resorturilor succesului, dar şi a motivelor ce duc la clipe de cumpană.
Punând punct lucrării mă simt mai edificată cu mine însămi, mai pregătită de a-mi scruta
viitorul artistic, de a-mi optimiza performanţele. Mi-aş dori ca lucrarea să se constituie şi într-
un ghid pentru cei ce doresc să îmbrăţişeze această profesie complexă, solicitantă dar nespus
de frumoasă.
Autor: Frăţilescu, Anca Mihaela
Titlul: Artă, rafinament şi stil în „Song books” de John Dowland
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 15.06.2010
Scurtă prezentare:
Tematica acestei lucrări ştiinţifice este de natură bivalentă prin faptul că urmăreşte atât
repunerea în lumină a unui autor insuficient cunoscut muzicienilor români, cât şi reliefarea
celor mai importante trăsături ale limbajului său componistic. Amănuntele legate de viaţa şi
activitatea acestuia sunt de o mare importanţă la acest autor, întrucât ne ajută se descoperim
rolul pe care el l-a avut între contemporanii săi din toate sferele de activitate artistică. Înainte
de a detalia aspectele de referinţă din colecţiile de cântece ale lui John Dowland s-a procedat
la o expunere obiectivă a manierei de interpretare vocală în epoca renaşterii, cu extensie
(adâncită în cuprinsul capitolului de analize) asupra creaţiei lirice a acestuia. Colecţiile de
lute-songs ce poartă semnătura autorului englez reprezintă neîndoios o culme a limbajului
muzical vocal-instrumental în epoca sa.
Autor: Gachi, Răzvan-Petru
Titlul: Creaţia contemporană românească pentru clarinet şi saxofon
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 14.12.2010
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat desprinde inedite explorări privind virtuozitatea tehnică şi expresia
saxofoanelor, emisia microtonică, efectele produse de instrument sau de părţile lui, prin
compararea tehnicilor şi strategiilor componistice din lucrările de referinţă analizate. Interesul
compozitorilor, trezit de bogăţia timbrală, ambitusul larg al familiei saxofonului, frumuseţea
15
sonorităţii, a produs lărgirea repertoriului în genurile simfonice, camerale, dar mai ales cel
concertant şi al pieselor de virtuozitate. Performanţa interpreţilor, amploarea învăţământului
muzical, ce cuprinde şi saxofonul, alături de teoretizarea şi răspândirea cunoştinţelor despre
aceste instrumente sunt premisele care au dus la acutizarea necesităţii de informare asupra
tehnicii şi interpretării la saxofon. Cercetarea de faţă punctează drumul istoric din momentul
inventării saxofonului până în zilele noastre, lămureşte unele aspecte ale creaţiei pentru
saxofon, în componistica românească din secolul XX, arătând aportul fiecăruia la
diversificarea expresiei, soluţiile noi descoperite şi combinaţiile timbrale neobişnuite,
inovaţiile semiografice şi scrierea aleatorie, care transformă interpretul în co-autor.
Construcţiile de tip mozaic, rezultate din entităţi motivice concentrate şi contrastante capătă
savoare prin spontaneitatea ludică a demersului, alteori prin accesul în sfera oniricului, iar
altele devin solide arhitecturi cu largă respiraţie, cu texturi subtil organizate timbral.
Autor: Ganea, Theodor-Alexandru-Radu
Titlul: Repere dirijoral-stilistice ale programatismului simfonic romantic
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 08.06.2010
Scurtă prezentare:
Titlurile analizate sunt: Simfonia nr. 6 în Fa major, op. 68 Pastorala de Ludwig van
Beethoven; Simfonia Fantastica, op. 14 de Hector Berlioz; Simfonia Manfred, op. 58 de
Piotr Ilici Ceaicovski. Capitolul I (Prolegomene) prezintă programatismul, Romantismul, cât
şi genurile muzicale noi apărute în Romantism (cu precădere cele programatice – subcapitolul
III). Capitolele al II-lea, al III-lea şi al IV-lea au ca obiect prezentarea lucrărilor amintite în
primul paragraf, integrând analiza structurală şi interpretativă a acestora într-un context
general al stilului şi creaţiei compozitorilor respectivi. Capitolul V (Sinteze) realizează o
paralelă stilistică, un compendiu al particularităţilor ce îi definesc pe cei trei compozitori
analizaţi în capitolele anterioare (Confluenţe stilistice), un rezumat al tezei în limbile română
şi engleză şi, totodată, o analiză structurală, interpretativă şi metodic-didactică a Poemului
pentru vioară şi orchestră a lui Ernest Chausson (Proiecţii metodice). Ultimele două capitole
conţin Bibliografia tezei (Capitolul VI) şi Înregistrările dirijorului Alexandru Ganea
(Capitolul VII).
16
Autor: Ghinea, Maricel
Titlul: Vatra folclorică Năruja-Nereju, Vrancea în contemporaneitate
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 03.11.2010
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat cu titlul Vatra folclorică Năruja - Nereju, Vrancea, în contemporaneitate,
sub coordonarea prof. univ. dr. Gheorghe Oprea, investighează stratul profund al tradiţiilor
folclorice din Năruja - Nereju, Vrancea, în special al ceremonialelor funebre precreştine
Chipăruşul, Leuca, Grijitul şi al poemului pastoral Mioriţa - capodopere ale creaţiei populare
aflate sub zodia sincretismului şi a trăirilor magice. Suportul informaţional (culegeri muzicale
şi descrieri ale obiceiurilor) a fost realizat într-o îndelungă perioadă de documentare şi de
punere în valoare prin concerte, turnee şi imprimări proprii a zestrei folclorice aflată într-o
continuă ignorare şi uitare. Lucrarea se constituie într-un document al tradiţiilor din zona
Năruja - Nereju conservate de către ultimii rapsozi sau continuatori ai fondului străvechi
etnofolcloric.
Autor: Grigoraş, Cezar-Bogdan-Alexandru
Titlul: Ipostaze ale practicii improvizatorice în secolul XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 09.09.2010
Scurtă prezentare:
Demersul ştiinţific concretizat în lucrarea de cercetare intitulată „Ipostaze ale practicii
improvizatorice în secolul XX” a avut ca punct de plecare premisa că orice muzician-interpret
– indiferent de epoca şi de societatea în care a trăit – a practicat improvizaţia, pe o scară mai
mult sau mai puţin extinsă. Capitolul dedicat istoriei evidenţiază legătura organică,
simbiotică, ce a unit improvizaţia de însuşi fenomenul muzical, din cele mai vechi timpuri şi
până în zilele noastre. În cadrul capitolului următor sunt prezentate manifestările fenomenului
improvizatoric în cursul sec. XX. Următorul capitol reprezintă o pledoarie argumentată în
favoarea practicării unei improvizaţii conştiente, bazate pe o moştenire muzicală anterioară.
Din repertoriul creaţiilor ce tratează tema improvizaţiei în sec. XX am ales în vederea
prezentării analitice următoarele lucrări : Klavierstück XI de Karlheinz Stockhausen, Sequenza
VIII pentru vioară solo de Luciano Berio, Din sunetele privirii VI pentru vioară solo de Ulpiu
17
Vlad şi ciclul de piese PHTORA de Nicolae Brânduş. Ultimul capitol al acestei lucrări se
constituie într-o exemplificare a persistenţei unei culturi muzicale străvechi – de sorginte
orientală, dar cu multiple relaţionări şi rezonanţe europene – în care oralitatea tradiţională a
condus la definitivarea şi la cizelarea unei practici improvizatorice dintre cele mai rafinate.
Autor: Iaru, Virgil
Titlul: Folclorul muzical din Bărăgan in ipostaze contemporane
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 23.11.2010
Scurtă prezentare:
Lucrarea e structurată în şapte capitole: 1.Bărăganul sub aspect sincronico-diacronic
(aşezare, întindere, localităţi de referinţă din Ialomiţa şi succint istoric al ţinutului), 2.Cultura
materială (ocupaţii, arhitectura rurală şi portul popular ialomiţean), 3.Categorii muzicale
din Bărăganul Ialomiţean (folclorul copiilor şi cântecul de leagăn), 4.Obiceiuri de trecere
şi repertoriul specific (nunta şi bocetul), 5.Repertoriul calendaristic (specii muzicale
integrate obiceiurilor de primăvară şi vară, colindatul şi colindul), 6.Categorii neocazionale
(balada, doina, cântecul propriu-zis şi jocul popular), 7.1.Consideraţii asupra ponderii
genuistice din ţinutul Bărăganului – din care reiese persistenţa unor valori inconfundabile
ale obiceiurilor de trecere, mai ales nupţiale, ale obiceiurilor calendaristice, în special al
colindelor antifonice cu strat arhaic dar şi ale obiceiurilor de primăvară-vară, ale genurilor
principale neocazionale încă trainice, cum sunt balada, doina, cântecul propriu-zis şi jocul
popular, şi 7.2.Perspectiva diacronică a cercetării zonale (prezentarea realizărilor
etnomuzicologice din zona Bărăganului).
Autor: Iancu, Stan-Cătălin
Titlul: Categorii folclorice neocazionale argeşene în contemporaneitate: doina
şi balada
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 16.12.2010
Scurtă prezentare:
18
Teza finalizează o cercetare într-un spaţiu larg de documentare a tradiţiei etnofolclorice din
judeţul Argeş. Ideea centrală a tezei se decantează în argumentele indubitabile referitoare la
forţa şi diversitatea folclorului care îl menţine în cultura contemporană ca o valoroasă şi
preţioasă moştenire culturală, constituită într-o vastă arhivă documentară a spiritualităţii
autohtone, din perspective milenare. Genurile etnomuzicale, reprezentative şi polivalente
pentru folclorul românesc şi cel argeşean, sunt doina şi balada, modalităţi folclorice
tradiţionale, integrate în universul vieţii spirituale rurale, care amintesc de contextul
ceremonial şi ritual al zonelor, de vechimea, tematica, mesajul şi mijloacele artistice prin care
se exprimă gândurile şi sensibilitate generaţiilor succesive din acest areal. Din problematica
expusă în teză rezultă multitudinea elementelor pe care trebuie să le cuprindă, în conştiinţa sa
interpretativă, rapsodul care vrea ca prin doină şi baladă să ajungă la sufletul ascultătorului,
umplându-l cu emoţie prin calitatea sonoră a vocii şi mesajul cântecului, dar şi prin implicarea
afectivă în redarea discursului sonor.
Autor: Iordăchescu, Constanţa-Camelia
Titlul: Comicul în teatrul muzical românesc, până la jumătatea secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Alexandru Leahu
Data susţinerii: 09.02.2010
Scurtă prezentare:
Lucrarea cuprinde trei capitole în care sunt prezentate mijloace de manifestare a comicului în
teatrul muzical românesc până la jumătatea secolului XX şi un capitol de consideraţii finale.
Sunt analizate partituri de gen ale compozitorilor din perioada respectivă, ale căror
manuscrise se află la Biblioteca Muzicală a Teatrului de Operă Bucureşti, Biblioteca Muzicală
a Radiodifuziunii Române şi Biblioteca Academiei Române. În primul capitol intitulat
Comicul şi multiplele sale aspecte, se fac referiri la mijloacele muzicale prin care
compozitorii transpun comicul în cadrul construcţiei sonore. Cel de al II-lea capitol, Comicul
în muzica românească până la începutul secolului XX, urmăreşte itinerariul primelor
manifestări artistice în ţările române, precum şi creaţia de vodevil, operetă şi operă până la
sfârşitul secolului al XIX-lea. În cele două subcapitole ale capitolului III, Comicul în teatrul
muzical românesc până la începutul secolului XX, sunt prezentate repere privind evoluţia
muzicii culte româneşti şi comicul transpus în partiturile de teatru muzical, din creaţia
compozitorilor reprezentativi, iar Consideraţiile finale, capitolul IV, prezintă lucrări din
19
teatrul liric românesc, apărute ca ecou al comicului exprimat în creaţii reprezentative ale
literaturii noastre.
Autor: Lache (căsătorită Răsvan), Nicoleta
Titlul: Organologia populară românească a secolului al XX-lea
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 23.03.2010
Scurtă prezentare:
Teza urmăreşte organologia populară românească în conjunctura secolului al XX-lea şi este
configurată în patru capitole cuprinzătoare, ce sunt flancate de argument şi de concluziile
finale. Fiecare din cele patru diviziuni ale lucrării se constituie în imagini-incursiuni în
fascinantul şi complexul tărâm al muzicii, în care sunt relevate, punctual, anumite aspecte ale
temei tratate, într-o întrepătrundere pendulantă între rolul şi importanţa muzicii asupra
dezvoltării umanităţii. Tratarea subiectului este desăvârşită printr-o reprezentare diacronică şi
sincronică a instrumentelor muzicale populare. Componentele contextuale ale tezei debutează
cu geneza şi evoluţia instrumentelor muzicale, elemente cărora le urmează selecţiuni ale unor
consideraţii asupra muzicii (ipoteze⁄teorii vehiculate, de-a lungul timpului, de o serie de
personalităţi ilustre ale universalităţii). Demersul iniţial este completat de clasificarea
instrumentelor tradiţionale într-o perspectivă comparată, dar şi de expunerea unor procedee de
combinare a acestora, pe zone folclorice, în secolul al XX-lea. Finalul este rezervat prezentării
unor modalităţi inedite de utilizare a instrumentelor virtuale, prin care folclorul muzical
românesc poate fi revalorificat prin intermediul băncilor de sunete, ce se poate îmbogăţi prin
posibilitatea utilizării amprentelor interpretative ale unor solişti renumiţi, pe viitor.
Autor: Lolea, Cristian-Aurelian
Titlul: Creaţia muzicală având ca problematică principală gradele de
accesibilitate. Consideraţii asupra receptării muzicale
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu
Data susţinerii: 16.12.2010
Scurtă prezentare:
20
Lucrarea tratează diferite aspecte ale modului în care ascultătorul, creatorul şi societatea, în
general, înţeleg şi se raportează la fenomenul muzical. Am dorit să prezint, pe de-o parte,
acele determinări extra-muzicale care influenţează atitudinea individului faţă de muzică şi, pe
de altă parte, mecanismele generale ale percepţiei muzicale. Lucrarea este structurată în şase
capitole, ultimul ilustrând în mod practic o parte din chestiunile discutate în primele cinci.
Autor: Marin (căsătorită Pană), Roxana-Cristina
Titlul: Elemente ale limbajului folcloric în opera românească din prima
jumătate a secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 30.11.2010
Scurtă prezentare:
Contextul general al începutului secolului XX, de extindere şi îmbogăţire a elementelor de limbaj
în muzica europeană, şi-a pus amprenta şi în cultura muzicală românească. Primul capitol,
Orientarea spre folclor a compozitorilor europeni din prima jumătate a secolului XX, realizează
sinteza dintre tradiţia naţională folclorică şi tradiţia muzicală europeană, arătând aportul unor
personalităţi creatoare reprezentative. Cel de-al doilea capitol, Specificul creaţiei folclorice, este o
incursiune în vasta arie a morfologiei folclorului muzical, deoarece aceste elemente emblematice
de limbaj au fost preluate şi în creaţia cultă. Parcurgând galeria compozitorilor români din prima
jumătate a secolului XX, care au scris piese corale, de lied, operă şi operetă, situaţi în cel de-al
treilea capitol, Creaţia muzicală de sorginte folclorică din prima jumătate a secolului XX, s-a
putut deduce avansul pe care muzica noastră l-a câştigat faţă de etapa istorică anterioară. În cel din
urmă capitol, Valorificarea folclorului muzical în creaţia românească de operă din prima
jumătate a secolului XX, apar reperele analitice, evidenţiind modalităţile de abordare a folclorului
muzical românesc în trei dintre cele mai importante creaţii de operă - Năpasta de S. Drăgoi, O
noapte furtunoasă de P. Constantinescu şi o capodoperă a genului, Oedip de G. Enescu.
Autor: Mihai (căsătorită Alexandru), Oana-Denisa
Titlul: Benjamin Britten – Repere stilistice şi interpretative în creaţia vocal-
simfonică şi camerală
Coordonator: Prof.univ.dr. Eleonora Enăchescu
21
Data susţinerii: 07.10.2010
Scurtă prezentare:
Studiul de faţă înscrie o modestă contribuţie la cercetarea muzicologică prin abordarea
creaţiei compozitorului britanic de secol XX, Benjamin Britten. În Introducere se creionează
o contextualizare socio-culturală a vieţii si creaţiei lui B. Britten. Capitolul al II-lea, cel mai
simplu, este dedicat în exclusivitate analizei stilistico-interpretative a trei dintre opus-urile
aparţinând genului cameral (Seven Sonnets of Michelangelo op. 22, Winter Words op. 52) si
vocal-simfonic (War Requiem op. 66). Capitolul concluziv (III) încheie demersul de
cercetare stabilind câteva repere esenţiale ale stilului de compoziţie brittenian, deduse prin
aplicarea mai multor tipologii de analiză muzicală (analiza muzicală de tip formal-
constructivist tip Hugo Riemann, tipologia formei tripartite Barform, analiza stilistică de tip
Jean la Rue / Vasile Iliuţ, analiza semiotică propusă de prof. Dinu Ciocan, dar si o interpretare
proprie a problematicii vocal-instrumentale şi dirijorale din creaţiile abordate). Rezumatul
(IV), redactat în limba engleză, este succedat de Bibliografie (cărţi, publicaţii, dicţionare,
partituri, discografie, webografie), iar în anexă un CD audio cu cele două cicluri de lied-uri
sus menţionate, în care partitura de pian este interpretată de autoare, iar partitura vocală de
soprana Cleopatra David.
Autor: Moţiu (căsătorită Dogariu), Adriana-Florentina
Titlul: Literatura muzicală pentru două piane (cu sau fără acompaniament) în
tradiţia europeană a secolelor XIX şi XX – Origini, evoluţie stilistică, inovaţii
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 29.10.2010
Scurtă prezentare:
Teza de faţă îşi propune să ofere o cercetare documentată referitoare la domeniul literaturii
muzicale universale – camerale şi concertante – pentru două piane. Lucrarea este structurată
pe patru capitole, începând cu originile şi continuậnd cu evoluţia istorică a creaţiei şi practicii
la două piane (instrumente cu claviatură), tratậnd estetic şi stilistic marile perioade de creaţie
cu referiri particulare, consistente, la creaţii importante. Teza se centrează pe analizele unor
creaţii de mare anvergură din repertoriul propriu, prezentate pe scenele de concert, care se
regăsesc, în parte, în înregistrarile ataşate lucrării. Rolul anexelor 1 şi 2 este acela de a releva
cantitativ literatura muzicală de gen, pe spaţii geografice, cronologic.
22
Autor: Muraru, Aurel (Ucraina)
Titlul: Muzica corală religioasă din nordul Bucovinei – sfârşitul secolului al
XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea
Coordonator: Prof.univ.dr. Eleonora Enăchescu
Data susţinerii: 28.10.2010
Scurtă prezentare:
Lucrarea are ca obiect de analiză muzica corală religioasă din nordul Bucovinei în contextul
cultural-istoric de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, iar ca
subiect activitatea, realizările şi frământările dirijorului de cor bisericesc. În consecinţă, acest
demers vine nu doar să acopere un spaţiu gol lăsat în istoria muzicii româneşti, ci mai degrabă
să definească rolul pe care îl are conducătorul unei astfel de formaţii, încercând să găsească
soluţii pentru rezolvarea unor probleme de natură interpretativă specifice acestui gen. În
paginile tezei sunt înglobate cele mai importante elemente ce stau la baza alcătuirii şi
perfecţionării formaţiei corale bisericeşti, fiind propuse metode de studiu şi soluţionare a
problemelor de natură tehnică întâlnite în lucrul cu corul de biserică, pornind chiar de la
formarea ansamblului destinat interpretării în cafas. Lucrarea urmăreşte reliefarea
problemelor de natură interpretativă specifice muzicii corale liturgice semnate de
compozitorii bucovineni, punând sub microscop particularităţile stilistice ce stau la baza
lucrărilor corale religioase născute în acel spaţiu geografic.
Autor: Negrea, Miruna-Maria
Titlul: Repere timbrale în creaţia pianistică a compozitorilor Claude Debussy şi
Maurice Ravel
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 15.12.2010
Scurtă prezentare:
Demersul nostru de studiere a Reperelor timbrale din creaţia pianistică a compozitorilor
Claude Debussy şi Maurice Ravel se concentreză asupra atmosferei artistice din Franţa
sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX care a influenţat evoluţia muzicii acelei
perioade şi, implicit, a stilului celor doi creatori. Cunoaşterea curentelor din pictura şi poezia
23
acelor ani facilitează înţelegerea şi interpretarea lucrărilor impresioniste. Redarea acestor
opusuri, a atmosferei lor, impune – în cazul celor pentru pian – ştiinţa obţinerii sunetului prin
folosirea unui tuşeu adecvat şi a cunoaşterii şi exploatării tuturor resurselor tehnice ale
instrumentului. Considerăm important ca profesorul sau interpretul care abordează muzica lui
Debussy sau/şi Ravel să fie informat asupra caracteristicilor de limbaj ale celor doi şi asupra
surselor de inspiraţie ale piesei/pieselor. Din vasta lor creaţie pianistică am ales –
considerându-le emblematice pentru personalitatea fiecăruia – cele 24 de Preludii pentru pian
ale lui Claude Debussy şi Concertul în Sol pentru pian şi orchestră de Maurice Ravel.
Autor: Oprina, Virgil-Vasile
Titlul: Muzica imaginii în mişcare, un domeniu al sonorului în secolul XXI
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 26.11.2010
Scurtă prezentare:
Datorită faptului că tema abordată reprezintă o sinteză a ceea ce iniţial erau considerate a fi
două arte distincte, parcursul prezentului studiu începe cu fixarea motivaţiei sale. Aşadar
Argumentul înfăţişează starea de fapt a unei dimensiuni a sonorului care acompaniază acum la
început de nou mileniu practic toate aspectele vieţii noastre socio-culturale. În continuare,
Perspectivă - expoziţie, fixează modul de abordare, drumul ales precum şi principiile care au
stat la baza studiului. Lucrarea este structurată în două părţi. Prima parte tratează drumul
parcurs de sugestia vizuală a muzicii din perspectivă istorică prin capitolele De la
descripţionism la programatism, Apelul la teoria afectelor din perspectivă istorică, precum şi
formele în care aceasta este percepută şi folosită astăzi în capitolul Opera muzicală: parte sau
întreg. Partea a doua este dedicată relaţiei muzicii cu cinematograful, televiziunea şi
internetul. Relaţia cu cinematograful porneşte de la perioada încercărilor şi continuă cu studiul
coloanei sonore şi funcţiile textuale şi comerciale ale acesteia, argumentaţiile fiind susţinute şi
prin studii de caz. Capitolul dedicat relaţiei muzicii cu televiziunea detaliază formele specifice
pe care aceasta le-a adoptat, precum şi dimensiunea tehnico-artistică a procesului de
producţie.
Autor: Papandonatu, Monica-Cristelena
24
Titlul: Probleme de structură şi ethos în simfonismul românesc post-enescian –
dinamica generaţiilor
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu
Data susţinerii: 05.01.2010
Scurtă prezentare:
Lucrarea de faţă cuprinde o analiză a lucrărilor simfonice româneşti începând din a doua
jumătate a secolului XX şi până acum. Primul capitol este destinat unei priviri generale, aceea
a simfonismului universal în contextul căruia a luat naştere cel local, urmând, în cele
ulterioare, abordarea celor mai reprezentative simfonii şi lucrări simfonice ale acestei
perioade, în special a celor care au adus înnoiri substanţiale, semnificative în acest domeniu,
evidenţiind totodată replicile complementare româneşti oferite curentelor occidentale
corespondente. Ceea ce aduce nou această teză este faptul că nu se opreşte la analiza pur
gramaticală, ci intră şi în cea a stării de spirit în care este pus ascultătorul la audierea
lucrărilor, relevând permanent efectul psihologic indus cu ajutorul micro- şi
macrostructurilor, care sunt analizate în paralel. De asemenea, aruncă o altă lumină asupra
unor termeni muzicali şi curente şi oferă o posibilă soluţie la perioada de criză artistică acută
pe care o traversăm în prezent.
Autor: Palade, Camelia-Ioana (căsătorită Vodă)
Titlul: Implicaţiile modalului popular românesc în creaţia pentru violă a
secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 09.12.2010
Scurtă prezentare:
Teza îşi propune evidenţierea legăturilor între universul modal popular al civilizaţiei române
şi creaţia cultă dedicată violei în secolul al XX-lea, a modului în care muzica populară a
constituit o sursă inepuizabilă pentru creatori, a modalităţilor prin care compozitorii au
sublimat, au transfigurat soluţiile folclorice în realităţi moderne, originale, complexe. Primele
două capitole ale studiului au constituit o necesară secţiune introductivă, având ca rol
informarea şi aprofundarea privitoare la sisteme, noţiuni, evoluţii istorice şi conceptuale
legate de două problematici: cea a modalismului muzicii populare româneşti şi cea a violei ca
25
instrument reprezentativ pentru muzica cultă.Capitolul central prezintă, analizează şi
sistematizează muzica românească dedicată violei în secolul trecut, din perspectiva
implicaţiilor modalului popular, cu aducerea în prim plan a unui repertoriu de 14 lucrări ale
unor compozitori de mare valoare, de la George Enescu la Myriam Marbe sau Dan Buciu, ce
este apoi pusă în context universal.
Autor: Petrescu, Sorin Horia
Titlul: Despre sunet şi linişte
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu
Data susţinerii: 2.12.2010
Scurtă prezentare:
Sunetul şi liniştea sunt componentele contradictorii, dar şi complementare ale muzicii.
Liniştea este factorul pur spaţial, nenăscut, etern, echilibrat, destinat degradării prin contact cu
sunetul. Sunetul este factorul de diversificare, deci de esenţă temporală, născut din
dezechilibru pentru a se confunda cu liniştea. Ascultarea misteriosului acord (linişte-sunet-
linişte) transformă timpul curgerii muzicale, direcţionate implacabil de la viaţă la moarte, în
spaţiu al memoriei, adică al învierii. Liniştea este infinită, neconsumabilă; ea are doar
momente în care cedează (în nenumărate feluri) spaţii neliniştii, dar o face doar pentru a se
regăsi. Liniştea este singura funcţie percepută a eternităţii. Sunetul, ca fenomen fizic, este un
semnal al ieşirii din starea de echilibru spaţial, ca orice formă de mişcare. Chiar dacă poartă
amprenta nerăbdării, a dezechilibrului, sunetul muzical devine prin standardizare (temperare)
identificabil ca ton – purtător al germenilor intonaţiei, diatoniei şi tonalităţii. Pauza muzicală –
liniştea contextuală, comensurabilă şi conotativă – există într-o infinitate de sensuri: elipsă,
limită, respiraţie, atitudine, semn de punctuaţie, etc. Sunetul este predestinat acumulării după
modele naturale: biologice (dinăuntru spre afară), sistemul modal şi tonal, sau cristaline (prin
aglutinare), scările dodecafonică şi hexatonică.
Autor: Pescaru (căsătorită Bratu), Andreea
Titlul: Elemente de limbaj folcloric în creaţia românească de lied pentru voce şi
pian din prima jumătate a secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
26
Data susţinerii: 12.10.2010
Scurtă prezentare:
Obiectivul tematicii prezentei cercetări muzical-ştiintifice, concretizată prin susţinerea tezei
de doctorat, vizează dezvoltarea unui model de analiză etnomuzicologică, stilistică şi din
perspective estetice muzicale, a modalităţilor componistice prin care elementele structurale de
limbaj folcloric extrase substanţei cântului popular românesc condiţionează şi interferează în
mod creativ, expresiv şi valoric (prin găsirea soluţiilor muzicale adecvate de către
compozitorii implicaţi), cu aspiraţiile creaţiei reprezentative de inspiraţie folclorică, afirmate
în domeniul liedului românesc pentru voce şi pian din prima jumătate a secolului XX.
Autor: Petrache (căsătorită Panaite), Elena Diana
Titlul: Zona subcarpatică a ţinutului Neamţ în contextul culturii muzicale
tradiţionale
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 29.06.2010
Scurtă prezentare:
Prolegomene prezintă comunitatea rurală ca mediul socio-cultural care a produs normele
păstrate prin tradiţie. În capitolul II este prezentată vatra folclorică subcarpatică a ţinutului
Neamţ. Capitolul al III-lea prezintă formele de folclor de expresie literar-muzicală. Copiii iau
parte la obiceiurile de iarnă cu colindele şi merg cu steaua şi sorcova. Tot ei sunt protagoniştii
obiceiului Paparudei şi Caloianului. Capitolul al IV-lea tratează o categorie folclorică
practicată de femei: cântecul de leagăn. În capitolul al V-lea sunt prezentate obiceiurile din
ciclul familial: nunta şi riturile funebre. În capitolul al VI-lea sunt abordate obiceiurile
calendaristice în cadrul comunităţilor rurale: obiceiuri de iarnă şi obiceiuri de primăvară-vară.
O mare bogăţie de producţii folclorice o formează categoriile muzicale neocazionale: balada,
cântecul propriu-zis, doina-cântec, romanţa, abordate în capitolul al VII-lea. Unul dintre
aspectele cele mai pregnant caracteristice şi valoroase ale culturii noastre tradiţionale este
dansul popular. Melodiile instrumentale de joc prezintă o extraordinar de mare diversitate.
Capitolul al VIII-lea urmăreşte relevanţa funcţională a culturii muzicale emanată din
ceremoniile şi ritualurile tradiţionale practicate în comunităţile săteşti din zona subcarpatică a
ţinutului Neamţ.
27
Autor: Petraschovits, Eszter
Titlul: Creaţia lui Carl Philipp Emanuel Bach şi destinul sonatei clasice
Coordonator: Prof.univ.dr. Alexandru Leahu
Data susţinerii: 24.02.2010
Scurtă prezentare:
Tema abordată în această lucrare interferează două problematici importante. Personalitatea lui
Carl Philipp Emanuel Bach cu concepţia componistică a acestuia şi problematica sonatei a
cărei definitivare are loc în liniile stilistice ale Barocului târziu prin creaţia compozitorului.
De aceea, lucrarea tratează şi aspecte ale gândirii muzicale ale lui Carl Philipp Emanuel Bach
şi a unora dintre contemporanii săi importanţi, ca şi aspecte teoretice şi practice,
conceptualizarea formei de sonată înainte şi în timpul acestui mare compozitor. Analiza
formei de sonată este centrată pe forma cu dublă repriză în creaţia compozitorului.
Autor: Petrescu, Eduart-Lucian
Titlul: Etnomuzica brăileană şi reverberaţiile sale culturale
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 04.10.2010
Scurtă prezentare:
Lucrarea prezintă în capitolul I coordonatele istorice şi geografice privind ţinutul brăilean.
Capitolele II şi III tratează principalele genuri ale folclorului muzical întâlnite în obiceiurile
de peste an, repertoriul familial şi repertoriul neocazional în care întâlnim genuri ca: balada,
doina cântecul propriu-zis şi muzica dansurilor populare. Capitolul IV îşi propune să prezinte
nesecata fântână de autenticitate şi prospeţime a creaţiei populare ce a devenit o sursă de
frumuseţi sonore şi de înviorare expresivă a muzicii culte şi de divertisment. Intensitatea şi
originalitatea trecute prin filtrul unei gândiri ce îşi regăseşte seva în geniul creator al
poporului dau universalitate valorilor muzicale româneşti. Frumuseţea şi prospeţimea muzicii
folclorice abordate în cadrul acestei lucrări demonstrează încă o dată legătura indisolubilă a
folclorului cu muzica de divertisment şi marea muzică naţională.
Autor: Popa, Eugen-Bogdan
28
Titlul: Aspecte stilistice şi interpretative ale creaţiei solo şi camerale pentru
violoncel în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 2.12.2010
Scurtă prezentare:
Aspecte specifice ale creaţiei contemporane privite prin prisma teoriei interpretării muzicale
sunt relevate într-o serie de analize stilistic-interpretative. Tematica sub care sunt reunite
piesele pentru violoncel solo, alese din ciclul Sacher, permite conducerea analizei prin
raportare la o constantă, în cadrul diversităţii stilistice, în timp ce lucrările camerale alese din
creaţia românească, aparţinând compozitorilor Doina Rotaru şi Aurel Stroe, completează o
imagine a abordării timbrale a instrumentului. În primul capitol al lucrării sunt introduse
consideraţii organologice şi istorice, acestea din urmă privind creaţia pedagogică
instrumentală. În anexa 1 se prezintă o serie de consideraţii asupra semiografiei muzicale
aflate la dispoziţia compozitorului şi interpretului creaţiei contemporane. Anexa a 2-a
constituie o listă a lucrărilor pentru violoncel din creaţia românească, din genul solo şi
cameral - până la formaţie de 3 interpreţi. Lucrarea se doreşte a fi o concluzie a unei practici
artistice personale, iar discursul teoretic a fost condus după resursele experienţei artistice,
conştientizată ca atare.
Autor: Popovici (căsătorită Cristian), Mihaela-Elena
Titlul: Interferenţe ale gândirii muzicale enesciene şi a celei bartókiene,
reflectate în creaţiile pentru vioară solo şi cu pian ale celor doi compozitori
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Buciu
Data susţinerii: 14.10.2010
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat îşi propune comparaţia gândirii muzicale enesciene şi a celei bartókiene, cu
referire la Sonatele pentru pian şi vioară a celor doi compozitori, a Suitei Impresii din
copilărie, a Rapsodiilor şi a Sonatei pentru vioară solo. Aparţinând aceluiaşi spaţiu geografic,
cei doi reprezentanţi de seamă ai muzicii universale au urmat destine şi orientări diferite atât
ca interpreţi, dar mai ales ca personalităţi creatoare, această teză urmărind aceste aspecte dar
şi interferenţele celor doi compozitori. Strânsa legătură dintre interpretul şi compozitorul
29
Enescu, ne-a determinat evidenţierea trăsăturilor stilistice ale violonisticii enesciene,
subliniind ulterior faptul că limbajul muzical enescian afirmă sinteza dintre muzica populară
românească de esenţă autentic lăutărească, preluată intuitiv de compozitor şi cultura muzicală
europeană. Personalitatea bartókiană am conturat-o prin prisma savantului folclorist care a
investigat folclorul muzical autentic ţărănesc de origine multinaţională, în sistemul său de
creaţie compozitorul îmbinând elementul popular cu cel personal de orientare vest-europeană.
Analiza lucrărilor a propus punctarea unor aspecte ale formei, armoniei sau ritmului, acordând
o importanţă deosebită unor aspecte particulare de interpretare violonistică, a relaţiei pian-
vioară, cât şi aportul acestora în dezvoltarea repertoriului şi a tehnicii violonistice a secolului
al XX-lea.
Autor: Prallea-Blaga, Daniel
Titlul: Viziuni şi tendinţe contemporane în regia de teatru liric
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 16.02.2010
Scurtă prezentare:
Opera – gen deopotrivă muzical şi dramatic, încă de la începuturile ei a tins să se exprime prin
mijloace de expresie sintetice, multi, trans, inter-disciplinare, etc. Mijloacele şi efectele
sonore sunt vocile omeneşti şi instrumentele muzicale; mijloace ce însumează acţiune,
mişcare (cinetism), machiaj, costum, decor, ecleraj (iluminat). În totalitatea producţiei
spectaculare coexistenţa şi copotenţarea mijloacelor mai sus amintite a devenit o
permanenţă. Semnificaţiile sunt căutate în partitură, pe baza unui respect al literei scrise. Dar
să nu uităm că în intenţiile sale, orice compozitor a visat, a urmărit ca opera să fie jucată,
înscenată şi nu doar executată în concert. O operă nu trăieşte decât dacă e reprezentată (pusă
în scenă). O operă înseamnă o dramă, recreată de compozitor prin mijloacele sale proprii,
regândită prin propria sa viziune muzicală. Semnificaţiile muzicale trebuie să-şi găsească
împlinirea în realizarea dramatică, deopotrivă prin grija dirijorului cu viziune dramatică, şi a
regizorului cu viziune muzicală. Câtă libertate are, faţă de aceeaşi partitură, regizorul în
echipă (colaborare) cu scenograful? Cât de mult sau de obedient trebuie să respecte partitura
regia şi scenografia? Până la a nu eluda intenţiile iniţiale ale compozitorului, altfel spus a nu
contrazice ideile ce au dus la declanşarea actului componistic. Descifrarea, interpretarea,
hermeneutica unui text atât de complex precum cel muzical necesită o profesionalizare
30
specifică şi nişte abilităţi practice îndelung exersate de care nu ar trebui să fie străin nici
regizorul specializat în operă.
Autor: Puţaru (căsătorită Arsenescu), Dorina
Titlul: Cella Delavrancea – critic muzical
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Lazăr Cosma
Data susţinerii: 11.11.2010
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat cercetează ampla moștenire critică pe care Cella Delavrancea a lăsat-o
posterităţii. Scrierile sale, revărsate cu generozitate de-a lungul unei jumătăţi de veac, s-au
bucurat de un viu interes și deosebită audienţă. Cea mai mare parte dintre ele au fost reunite
în volume antologice, în ultimele decenii de viaţă ale autoarei. Există însă și articole ce au
rămas doar între coperţile vechilor periodice. Lucrarea a fost structurată pe șase capitole,
precedate de argument și urmate de bibliografie și anexe. Primul capitol cuprinde repere în
biografia artistei. Capitolul al doilea panoramează fenomenul critic românesc, între începuturi
și perioada afirmării Cellei Delavrancea. Capitolul al treilea cuprinde activitatea sa artistică în
dubla ipostază de muzician și scriitor. În capitolul al patrulea sunt prezentate aspecte de
referinţă ale criticii muzicale semnate Cella Delavrancea. Urmează capitolul de analize și
comentarii asupra scrierilor critice. Capitolul final cuprinde analiza conferinţelor radio, a
documentelor din Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune, interviuri, articole despre
Cella Delavrancea și articole necuprinse în volume.
Autor: Rîmbu, Romică
Titlul: Simfoniile lui Sigismund Toduţă din perspectivă interpretativ-dirijorală
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Lazăr Cosma
Data susţinerii: 29.10.2010
Scurtă prezentare:
Sigismund Toduţă, din ipostaza statutului de lider şi de făuritor de şcoală componistică
clujeană, a exercitat o influenţă notabilă asupra spaţiului muzical autohton, atât pe tărâm
componistic, cât şi al cercetării muzicologice. A fost o personalitate multilaterală, excelând în
domenii diverse: muzicologic, pedagogic, managerial şi nu în ultimul rând, creativ. Prima
31
parte a tezei realizează o incursiune sub formă de excurs în simfonismul autohton al
începutului secolului XX. Totodată prezintă elemente biografice, coordonatele stilistice şi
enumeră exhaustiv creaţiile orchestrale ale compozitorului Sigismund Toduţă. În partea a
doua se analizează integrala simfonică a compozitorului, din perspectivă structurală,
melodico-armonică şi dirijorală. Sunt relevate diferenţele în scriitura simfoniilor,
interferenţele motivice, precum şi impactul simfoniilor în cadrul şcolii de compoziţie
clujene. Se consemnează primele audiţii ale simfoniilor, reluările precum şi înregistrările
existente. Partea a treia este consacrată valorificării creaţiei lui Sigismund Toduţă, prin
elaborarea unui proiect de finanţare AFCN în vederea interpretării publice a integralei
simfonice şi de înregistrare a acestei integrale. Sunt anexate CD-uri şi DVD-uri cu integrala
simfonică, oratoriul Mioriţa şi Divertismentul pentru orchestră de coarde, precum şi tabele
ale creaţiei şi activităţii profesionale ale lui Sigismund Toduţă.
Autor: Rotărescu, Gicu
Titlul: Rolul şi importanţa violei în cvartetul de coarde din perioada clasică,
romantică şi modernă
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 11.11.2010
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat este structurată în patru capitole. Lucrarea debutează cu o secţiune
introductivă în care sunt precizate aspecte privind motivarea alegerii temei, scopul cercetării,
metodele de cercetare utilizate şi creaţia muzicală destinată cvartetului de coarde. În primul
capitol se tratează următoarele aspecte: geneza şi istoricul violei, construcţia sa, ambitusul
sonor al violei, timbrul acesteia, notaţia şi sunt precizate elementele constitutive ale artei
violei. În capitolul secund sunt abordate aspecte privind: geneza şi istoricul cvartetului de
coarde, trăsăturile stilistice ale diverselor perioade din istoria muzicii, compozitorii şi creaţiile
acestora dedicate cvartetului de coarde, generalităţi ale problematicii cvartetului de coarde şi
sunt definite diverse noţiuni utilizate în economia tezei. În capitolul trei sunt abordate
probleme de analiză stilistico-interpretativă a unor capodopere aparţinând genului de cvartet
de coarde, iar în capitolul patru sunt prezentate concluziile cercetării. În finalul tezei de
doctorat, autorul anexează: un rezumat în limba franceză, bibliografia consultată, o addenda
32
cu compozitorii şi creaţiile acestora dedicate cvartetului de coarde, precum şi două DVD-uri
care conţin recitaluri susţinute de doctorand.
Autor: Rus, Adela-Laura
Titlul: Folclorul muzical de pe Valea Agrijului – Sălaj în actualitate
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 29.11.2010
În perioada anilor 2005-2009, am iniţiat o cercetare monografică a văii Agrijului din judeţul
Sălaj, cuprinzând patru din comunele acesteia: Buciumi, Agrij, Treznea si Românasi, dat fiind
originea mea şi totodată datorită neexistenţei culegerilor de specialitate din zonă. Genurile
muzicale găsite pe teren le-am grupat în patru capitole a căror structură vizează prezentarea
obiceiului, a cadrului natural de manifestare şi a repertoriului specific locului. Astfel, după
descrierea istorico-geografică şi etnografică a judeţului Sălaj din primele două capitole,
conţinutul următoarelor capitole vizează următoarele categorii muzicale: Cântecul de leagăn,
Cântecele miresei, Cântecele funebre, Colinde si Cântece de stea, Cântece din sezătoare si
clacă, Cântece de cătănie, Balade, Cântece propriu-zise si de joc, Cântece instrumentale. Cele
mai multe dintre acestea s-au retras în fondul pasiv al practicii folclorice. Din varietatea
acestora se detasează cu usurinţă colindul, ca fiind genul viu existent în practica actuală a
locuitorilor sălăjeni, datorită păstrării obiceiului colindatului, si care beneficiază de cele mai
multe exemple din lucrare.
Autor: Săndulescu (căsătorită Popovici), Simona-Mariana
Titlul: Ilustrarea sintezei dintre vechi şi nou în creaţia organistică românească
din a doua jumătate a secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 08.12.2010
Scurtă prezentare:
Lucrarea de faţă are menirea de a dezvălui valoarea lucrărilor pentru orgă compuse în spaţiul
cultural românesc, în a doua jumătate a secolului XX. În vederea structurării temei, sunt
selectate lucrări compuse conform acelui stil ce evidenţiază un anumit caracter al muzicii de
orgă, un caracter de motivaţie sacră, poetică, filosofică. Cercetarea se adresează unui tip de
33
creaţie ce păstrează ceva substanţial din marile epoci ale istoriei muzicii, privit dintr-o nouă
viziune şi în ideea de a introduce un anumit grad de inovaţie. Lucrările alese reprezintă tot
atâtea entităţi emblematice capabile a caracteriza atât spiritul românesc, cât şi pe cel universal.
Aceste însuşiri le atribuie dreptul de a deveni bunuri internaţionale, păstrându-şi totodată
etosul tărâmului de unde provin. În cadrul tezei sunt individualizate următoarele capitole: I –
Prolegomene; II – Creaţii pentru orgă fundamentate pe forme şi genuri ale Barocului; III
– Spiritualitatea creştină reflectată în creaţia organistică românească din a doua
jumătate a secolului XX; IV – Aspecte ale aleatorismului, minimalismului,
punctualismului şi ale muzicii repetitive. Lucrări cu caracter incantatoriu.; V – Sinteze;
VI – Anexe; VII – Bibliografie. Cel de-al VIII-lea capitol este concretizat prin două CD-uri
audio ce conţin înregistrări proprii ale unor lucrări analizate în teză, în referate, dar şi alte
înregistrări ale unor lucrări organistice sau camerale, din repertoriul universal.
Autor: Săvuţă, Liviu
Titlul: Cornul în tradiţia muzicală europeană. O perspectivă istorică, stilistico-
interpretativă
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 13.10.2010
Scurtă prezentare:
Lucrarea dezvăluie evoluţia cornului, plecând de la funcţia sa de obiect utilitar (instrument de
comunicare, obiect de uz casnic) şi ajunge la momentul transformării sale în instrument
muzical. În cadrul tradiţiei muzicale europene, cornul a cunoscut o transformare, pornind de
la „fanfarele” de vânătoare, continuând cu cornul de armonie (folosit în orchestre) şi ajungând
la cornul cromatic (cornul cu ventile). Va fi utilizat în toate genurile muzicale datorită
timbrului său care redă o diversitate de idei şi stări sufleteşti, şi datorită acestui lucru, va
deveni un instrument solistic. Un capitol al lucrării prezintă şcolile cornistice europene şi
personalităţile muzicale ce au avut un rol deosebit in evoluţia instrumentului atât din punct de
vedere al construcţiei, cât şi al tehnicilor de interpretare. Analizele semantice ale lucrărilor
reprezentative pentru fiecare epocă istorică, au în vedere organizarea motivelor în clase,
analiza arborelui sintactic şi graficul tensiunii semantice, conform metodei prof.univ.dr. Dinu
Ciocan. Anexele sunt dedicate prezentări imagistice a evoluţiei instrumentului şi
reprezentărilor acestuia în alte arte. Capitolul VII cuprinde Bibliografia. Lucrarea se încheie
34
cu o Addenda ce conţine lucrările camerale, orchestrale şi solistice ale compozitorilor români
ce includ cornul.
Autor: Stan, Maria-Cristina
Titlul: Tendinţe şi orientări ale spectacolul muzical din România după 1950 –
Teatrul liric „Elena Teodorini” – schiţă monografică
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Buciu
Data susţinerii: 21.10.2010
Scurtă prezentare:
Elemente ale spectacolului muzical pot fi regăsite în cele mai vechi timpuri ale omenirii,
legate de cosmogonia şi mitologia primitivă. Începând cu genul sincretic al tragediei antice
greceşti, spectacolul muzical va cunoaşte o evoluţie continuă, de la apariţia operei (1600)
diversificându-se în genuri şi subgenuri. Formele noi ale spectacolului muzical din secolul
XX, la nivel mondial iniţial şi apoi şi în România şi-au avut originile în experimentul bruitist
al italienilor (1913) şi apoi în “mometul” Darmstadt (1946). În marea lor majoritate, genurile
spectacolului muzical românesc sunt aceleaşi cu cele europene (după 1950): operă, operă de
cameră, monodramă, operetă, musical etc., fapt evidenţiat şi în studiul de caz efectuat în
schiţa monografică a Teatrului Liric “Elena Teodorini” din Craiova.
Autor: Stratulat, Raluca-Ioana
Titlul: Sonata pentru vioară şi pian în prima jumătate a secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 22.12.2010
Scurtă prezentare:
Teza propune o privire analitico-interpretativă filtrată prin cercetarea ştiinţifică şi experienţa
personală, rezultant al activităţii de interpretare muzicală din timpul desfăşurării doctoratului.
Capitolul I reprezintă o vedere generală a perioadei şi genului sonatei moderne. Capitolul II se
axează pe prezentarea elementelor principale de stil, estetică şi concepţie ale lui Claude
Debussy şi aplicarea lor practică, interpretativă, în Sonata pentru vioară şi pian. Capitolul III
evidenţiează elemente stilistice şi estetice ale creaţiei compozitorului Paul Hindemith,
reliefate în analiza ştiinţifică a Sonatei op.11 nr.2 pentru vioară şi pian. Capitolul IV tratează
35
elementele de stil şi de violonistică bartókiană şi expune o viziune personală asupra Sonatei a
II a pentru vioară şi pian. Capitolul V propune o dublă observare, obiectivă şi subiectivă,
asupra fenomenelor proprii ale Sonatei a III a pentru pian şi vioară de George Enescu,
precedate de o considerare asupra stilului şi a violonisticii sale - consecinţă directă a influenţei
folclorice.
Autor: Şerban, Ion
Titlul: Folclorul muzical din judeţul Olt între tradiţie şi contemporaneitate
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 29.11.2010
Scurtă prezentare:
În primul capitol am descris în special coordonatele geografice şi istorice ale oraşului Slatina,
aşezările, locuinţa ţărănească, portul popular şi obiceiurile calendaristice şi familiale. În cap.II
am descris ocupaţiile, arhitectura populară, portul popular şi viaţa comunitară. În cap.III am
prezentat obiceiurile calendaristice de peste an. În ultimul capitol am prezentat repertoriul
neocazional: repertoriul păstoresc şi doina, balada, cântecul propriu-zis şi muzica jocurilor
populare. Consider că este evidentă reliefarea legăturilor interdisciplinare ale temei tratate, cât
şi originalitatea exemplelor muzicale.
Autor: Şopov, Pavel
Titlul: Confluenţe folclorice româno-bulgare în bazinul Dunării de Jos
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 28.06.2010
Scurtă prezentare:
Teza este structurată pe patru capitole: primul, intitulat Creaţia populară în concepţia
folcloriştilor bulgari şi români încearcă să facă nu numai o simplă paralelă între folcloristica
din cele două ţări, ci să identifice trăsăturile acesteia în perioada contemporană, cu precădere
în ţara vecină; capitolul al doilea cu titlul Clasificarea repertoriului folcloric tradiţional
realizează o trecere în revistă a principalelor categorii folclorice din Bulgaria, precum şi o
analiză a unor cântece şi melodii populare reprezentative; titlul capitolului trei Improvizaţie şi
stabilitate în creaţia folclorică este reprezentativ pentru melodica creaţiei folclorice bulgare;
36
în ultimul capitol al demersului ştiinţific intitulat Sistemele metrice populare în concepţia
folcloriştilor bulgari se face o analiză a congruenţei dintre ritmica şi metrica populară, a
sistemului mensural, a creaţiilor improvizatorice, precum şi principalele forme arhitectonice
din creaţia folclorică bulgărească.
Autor: Ungureanu, Iulia-Ramona
Titlul: Violonişti - compozitori din prima jumătate a secolului al XX-lea
Coordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu
Data susţinerii: 22.04.2010
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat îşi propune să identifice elementele evolutive ale viorii şi ale literaturii
consacrate acestui instrument prin intermediul violoniştilor – compozitori pornind de la
primele atestări documentare şi până la 1950. Intitulat ”Arta violonistică – evoluţie şi
transformări până la 1900”, primul capitol reprezintă o expunere a apariţiei şi evoluţiei
viorii, etape evidenţiate de către teoreticieni în tratate de specialitate (şi consemnate în
lucrare), precum şi a repertoriului şi interpreţilor – compozitori până în anul 1900. Pornind de
la această prezentare, capitolul secund (oarecum simetric) este intitulat ”Continuitate şi
dezvoltare în arta violonistică în perioada 1900-1950”. Capitolul al treilea se concentrează
asupra lui ”Eugène Ysaÿe – violonist şi compozitor”, urmând ca în capitolul al patrulea,
demersul ştiinţific să evidenţieze ”Şcoala violonistică românească din prima jumătate a
secolului XX”. Ultimul capitol al acestei lucrări de doctorat - ”George Enescu – compozitor
şi violonist” - subliniază importanţa şi influenţa acestui artist polivalent, în cultura muzicală
românească.
Autor: Vasilache, Adrian-Theodor
Titlul: Arhetip, mit, structură şi sens: Mari capodopere pianistice ale secolului
XIX
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 22.10.2010
Scurtă prezentare:
Teza propune o nouă metodologie: plecând de la nivelul analitic structuralist, se alternează
constant fazele mintale, teoretice, cu cele practice, instrumentale, un feed-back constant, unde
37
verificările reciproce ale celor două tipuri de acţiuni amintite mai sus, se pot influenţa şi
contamina fertil, provocând schimbări de optică şi descoperiri, revelaţii care ar angaja plenar,
personalitatea interpretului; strategia de studiu propusă este în mod necesar interdisciplinară,
cercetarea nelimitându-se doar la analiza muzicală, ci intersectând sferele psihologiei,
mitologiei, antropologiei, lingvisticii, filozofiei şi esteticii. Plecând de la celulele generatoare
de melodie (teme- figuri protagoniste ale discursului muzical), armonie - raportul intern dintre
sunetele celulei se reflectă, în relaţiile armonice intra- şi intertonale – şi ritm, prin impunerea
unui desen ritmic întregului edificiu sonor, ajungem la macrosegmentele şi la întreaga
structură, în căutarea corespondenţelor de sens între narativitatea muzicală şi substratul ei
narativ fantastic, fantasmagoric, ce aparţine clasei mitului; de la arhetip la mit, ar corespunde
creşterii organice a structurii de la celula generatoare la operă în totalitate; toate afirmaţiile
de ordin teoretic găsesc aplicaţii la operele analizate: op.57,op.111 (Beethoven), op.35, op.58
(Chopin), Sonata în si minor (Liszt), op.9 şi op.16 Schumann), op.24 nr.3 (Enescu), Tablouri
dintr-o expoziţie (Mussorgsky).
Autor: Velescu, Octavian-Denis
Titlul: Idei postmoderne în muzica pentru pian de la George Crumb la Dan
Dediu
Coordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu
Data susţinerii: 29.06.2010
Scurtă prezentare:
Teza cu titlul Idei postmoderne în muzica pentru pian de la George Crumb la Dan Dediu îşi
propune realizarea unei priviri comparate a atributelor postmoderne şi a mijloacelor de
expresie manifestate în trei cicluri de lucrări pentru pian, aparţinând unor compozitori din
zone geografice şi decenii diferite. Am ales pentru analiză ciclul de lucrări Makrokosmos al
compozitorul american George Crumb, Studiile pentru pian de György Ligeti şi ciclul de
lucrări Lévantiques de Dan Dediu. Primul capitol cuprinde o privire de ansamblu a curentului
postmodern conturată prin descrieri, definiţii şi manifestări ale acestui curent în arta plastică,
arhitectură, literatură, indicând în final câteva influenţe postmoderne în muzică. Următoarele
trei capitole analizează pe rând câte un grup de lucrări, realizând totodată o prezentare a
compozitorului prin date biografice şi amintirea unor lucrări reprezentative. În ultimul capitol
sunt tratate comparativ atributele postmoderne descoperite în lucrările analizate.
38
Autor: Vlad, Mediana-Graţiela
Titlul: Portretul emoţional al sopranei de coloratură dramatică în Belcanto-ul
italian
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 24.11.2010
Scurtă prezentare:
În capitolul I al acestei lucrări, cercetarea cuprinde aspecte ale contextului socio-cultural,
semnificativ pentru operele belcantiste în general, şi al operei Lucia di Lammermoor de
Donizetti, în special, şi totodată coordonatele stilistice şi estetice ale componisticii
donizettiene, cu personajul Luciei ca etalon muzical, tehnic şi emoţional al sopranei de
coloratură dramatică. Capitolul II este compus din patru secţiuni corespunzătoare treptelor
principale ale transformării emoţionale, aspectele acestei instabilităţi fiind urmărite gradat, şi
oferind soluţii subiective încadrate în contextul evenimentelor, pe o motivaţie muzicală
obiectivă. Elementele muzicale sunt judecate după forţa semnificaţiei lor în colaborare cu
textul libretului. Luând în considerare că bel canto este epoca ce dezvoltă o mare virtuozitate
vocală, este necesară – în capitolul III – o scurtă incursiune prin funcţionalitatea aparatului
vocal, practica muzicienilor din perioada respectivă şi cum a influenţat aceasta tehnica vocală
actuală, sfaturi pentru igiena vocală, precum şi procedee tehnice aplicate în stilul bel canto, cu
aplicaţie la rolul de referinţă menţionat. În capitolul IV, aria de cercetare cuprinde
consideraţii formale, investigaţii semiotice, desluşiri semantice, clasări de motive şi studii de
spectromorfie muzicală pentru cele două arii ale personajului feminin principal – Lucia.
Autor: Vodă, Iulian-Bogdan
Titlul: Universul modal, constructiv şi timbral al lui Tiberiu Olah, reflectat în
Simfonia I de Iulian Bogdan Vodă
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu-Sandu
Data susţinerii: 03.12.2010
Scurtă prezentare:
Este un dublu demers, muzicologic şi creativ, ce implică în debut prezentarea principalelor
opţiuni creative ale regretatului maestru, în ceea ce priveşte limbajul muzical, arhitectura
39
lucrărilor sale, diversitatea şi invenţia de natură timbrală, urmată de analiza detaliată a primei
simfonii a autorului tezei. Acesta preia anumite concepte, elemente de limbaj, soluţii
constructive şi chiar citate de la Tiberiu Olah, pe care le transfigurează într-o realitate nouă,
complexă şi personală, pe care o dezvăluie ca pe un omagiu adresat profesorului şi
mentorului. Plecând de la o structură tematică bazată în principal pe citatele din lucrări ale
unor compozitori diverşi, ce se circumscriu aceleiaşi paradigme, utilizând şi teme proprii,
compozitorul creează un discurs amplu, în care topeşte toate aceste influenţe declarate,
majoritatea devenind de nerecunoscut (în lipsa analizei compozitorului), articulat în cinci
secţiuni ce evoluează liber, putând fi schematizate astfel: A B1 C1 B2 C2. Limbajul este unul
modal, pornind de la structuri oligocordice şi evoluând până la totalul cromatic, într-o
permanentă variaţie a soluţiilor timbrale.
Autor: Zamfir, Florian-George
Titlul: Locul şi rolul corului în opera romantică: repere muzicale şi
dramaturgice
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Buciu
Data susţinerii: 21.10.2010
Scurtă prezentare:
Melodrama barocă s-a născut în Italia la Florenţa (după modelul antic grecesc) în 1600,
moment după care s-a dezvoltat răspândindu-se în toată Europa, prezenţa corului fiind
semnalată chiar din debutul genului. Formaţiile corale mixte şi pe voci egale se întâlnesc în
majoritatea operelor romantice, fiindu-le destinate partituri accesibile sau dificile în funcţie de
compozitori sau genul de operă. Corul, cu unele excepţii, a avut un rol în creştere de-a lungul
evoluţiei genului, în Romantism ocupând un loc central. Compozitorii de operă din Italia,
Germania şi Franţa, precum şi cei ai şcolilor naţionale din Rusia şi Cehia au adus în mod
original cele mai importante contribuţii în dezvoltarea genului acordând corului o atenţie
sporită. Reperele muzical-dramaturgice trebuie analizate atent, din toate punctele de vedere,
pentru ca interpretarea mesajului conceput de autor să fie cea corectă. Romantismul european
a adus opera la apogeul dezvoltării sale, corul fiind prezent într-o infinitate de ipostaze,
comparativ cu perioadele precedente (unde prezenţa sa a fost mai puţin consistentă).