SCOP: Evalauarea utilizarii clipsurilor costale de titan pentru stabilizarea fracturilor. Fracturile de coaste sunt foarte frecvente in cazul unor accidente interioare ale zonei toracice..

MATERIALE SI METODEClipsuri de titanCu ajutorul unei tomografii computerizate tridimensionale se evalueaza fracturile costale si gradul de deplasare al acestora cu scopul de a planifica o buna abordare chirurgicala. Tehnica chirurgicala utilizata pentru fixarea fracturii costale se efectueaza cu intubatie endotraheala. Pozitia pacientului depinde de localizarea fracturii: - o metode presupune pacientul culcat pe spate pentru fracturile anterioare - decubit lateral pentru fracturile posteriaore de mijloc. Incizia pielii si a tesututi subcutanat se realizeaza in zona centrala a leziunii. Fractura este expusa prin evitarea tesutului muscular acolo unde este posibil pentru a reduce morbiditatea post-operatorie. Torascopia experimentala este utilizata in cazurile suspecte de leziuni intrapleurale. Fracturile sunt expuse prin disectia unei portiuni mici a tesutului inconjurator.

CAUZE:Chirurgia implantarii acestor clipsuri este abordata in diferite cazuri: Pacient cu piept instabil si care nu poate fi sustras de la ventilatia mecanizata; Dureri sau instabilitate din cauza unei fracturi costale; Deformari traumatice semnificative ale peretelui toracic. Periostul este ridicat doar in zonele unde fracturile faciliteaza acest lucru si unde este necesar sa se identifice un manunchi neurovascular intercostal. Dupa ce toate fracturile sunt identificate, se analizeaza tipul de implant ce urmeaza a fi folosit. Acesta se alege in functie de marimea si pozitia fracturii. Pentru montare, se alegea plasarea dintilor in jurul coastei utilizand instrumente specifice, in timp ce se indentifica si se protejeaza pediclul (parte ngust sau formaie special (n form de cordon) care conine artera, vena, nervul etc. unui organ, care servete ca suport sau care leag un organ, o parte a corpului de restul organismului) intercostal pentru a evita capcanele ce pot aparea in orice moment. In cele mai multe cazuri nu este necesara deschiderea pleurei si astfel, intreaga interventie chirurgicala este realizata extrapleurala. Odata ce fracturile costale au fost fixate si stabilitatea peretelui verificata incizia este inchisa in straturi prin plasarea unui canal de scurgere subcutanat pentru a preveni formarea unui serom (numim serom o colectie de lichid seros care apare ca si complicatie post-operatorine la nivelul plagii, de regula dupa interventii chirurgicale in care are loc taierea mai multor vase limfatice), in special in cazul fracturilor costale posterioare. Existand mai multe tipuri de fracturi ale coastelor, s-au dezvoltat mai multe modele de implanturi adaptate nevoilor pacientilor. La facturile instabile sau in cazul unor fracturi multiple este folosit sistemul clips cu bara. Dupa identifarea fractruii costale si fixarea ei asa cum am stabilit deja, clipsurile sunt prinse de bara. Este masurata distanta, iar bara este taiata la marimea necesara si anexata de clipsuri la capete. Uneori este necesar sa se plaseze un clips pe post de suport in centrul barei pentru a-i imbunatati stabilitatea. Tot in cazul unor fracture multiple sunt utilizate clipsurile cu o lungime mai mare si dinti mai multi pentru a cuprinde intreg ansamblul de fracture. Daca in cazul unei fracturi simple utilizam un clips cu 6 dinti, in cazul unei fracturi multiple folosim un cplis cu 9 dinti.

Dupa interventia chirurgicala, tori pacientii primesc antibiotice intravenoase pana cand drenul chirurgical va fiindepartat. Datele demografice sunt inregistrate pentru toti pacientii. Acestea sunt: - severitatea leziunii (ISS), - scala gravitatii leziunii (AIS) - numarul de coaste rupte - numarul de fracturi. - cauza ranirii - timpul de la ranire pana la operatie. - durata de spitalizare - ICU (Intensive care medicine) Asadar, datele chirurgicale inregistrate sunt: durata interventiei, numarul coastelor stabilizate si numarul pacientilor care au primit transfuzii de sange. Complicatiile post-operatorii si rezultatele sunt analizate la toti pacinetii inainte de externare. Tomografia computerizata a pieptului si controlul cu ajutorul spirometriei se vor fi realizate dupa 3 luni pentru a evalua evolutia. Fracturile de coaste sunt frecvent asociate cu traume ale pieptului. Mortalitatea si morbiditatea creste in concordanta cu numarul fracturilor de coasta si cu varsta pacientilor. Cei mai multi dintre acestia prezinta suferinta semnificativa la miscare si tuse. Dupa 30 de zile de la trauma, majoritatea pacientilor au inca nevoie de anagezice, iar zilele normale de lucru si activitate se reduc substantial. Cei cu leziuni mai severe ale peretelui toracic, cum ar fi o instabilitate a pieptului, pot suferi de invaliditate permanenta.Fixarea chirurgicala a fracturilor costale, in special a celor insotite de instabilitatea pieptului, a castigat o popularitate mare in ultimii 15 ani. Mai multe lucrari au aratat ca stabilizarea chirurgicala in aceste cazuri scade perioada de spitalizare si complicatiile. Aceasta vine ca un tratament pentru durerea acuta sau cea post-traumatica. De asemenea, poate reduce durerea si utilizarea ventilatiei mecanice la pacienti. Placile si clipsurile costale nu sunt inovatii recente, dar utilizarea titanului ca material este de actualitate.

ARTICOL 2 (tradus)

Fixarea chirurgicala a fracturilor costale este recunoscuta drept o interventie eficienta pentru stabilizarea leziunilor laterale ale pieptului si a fracturilor de coaste. Deazvoltarea si evoluarea acestor fixari chirurgicale a fost determinata in urma mai multor studii clinice , care au demonstrat ca stabilizarea chirurgicala poate reduce incidenta de pneumonie, de mortalitate, durata de spitalizare precum si costurile unui tratament comparativ cu stabilizarea. Alte avantaje includ riscul scazut al disfunctiilor respiratorii pe termen lung si al deformatiilor scheletice. In urma studiilor biomecanice s-a evaluat durabilitatea, rezistenta si esecul acestor clipsuri. Ca rezultat s-a demonstrat ca acestea pot oferi durabilitate si rezistenta pentru a suporta ritmul respirator dinamic de-a lungul perioadei de vindecare a fracturii.

MATERIAL

Titanul

Incercari de a folosi titanul in fabricarea implanturilor dateaza din anii 1930.Faptul ca este un material usor (4,5 g/cm3comparat cu 7,9 g/cm3pentru tipul 316, 8,3 g/cm3pentru CoCrMo turnat si9,2 g/cm3pentru aliajul CoNiCrMo forjat) si proprietatile mecano-chimice sunt caracteristici necesare realizarii implanturilor.Titanul este situat n subgrupa IV B a sistemului periodic al elementelor fiind considerat, la fel ca si omologii si superiori zirconiul si hafniul, metal greu fuzibil datorit temperaturii sale de topire foarte ridicate (1725C).

Proprietatile mecanice ale titanului purCoeficientul de elasticitate este de 110 GPa. Rezistenta materialului variaza de la o valoare mult mai scazuta decat cea in cazul tipuluide aliaj316 sau al aliajelor pe baza de Co, pana la o valoare aproape egala cu cea a aliajului 316 normalizat sau al aliajului turnat CoCrMo. Cu toate acestea, atunci cand este comparat din punct de vedere alrezistentei specifice (rezistenta/densitate), titanul exceleaza peste toate celelalte materiale folosite la realizarea implanturilor. Titan grad 1 este un titan "ne-aliat" oferind ductibilitate optima si plasticitate la rece. Materialul are duritate inalta la impact si este usor sudabil. Este bun pentru turnare si uneori este uzilizat ca si matrita in stomatologie. Titan grad 2 este un titan pur oferind un excelent echilibru intre rezistenta si ductilitate. Materialul are o buna rezilienta si este usor sudabil. Este deosebit de rezistent la coroziune in medii oxidante.Titan grad 4 este cel mai rezistent titan pur ne-aliat avand o buna plasticitate si rezistenta la coroziune.Aliajul Ti-6Al-4V este cel mai utilizat aliaj de titan clasa alfa- plus- beta si este de asemenea cel mai comun dintre aliajele de titan. Aliajul este turnabil si este utilizat ca piese turnate. Ca material forjat este utilizat in medicina si alte aplicatii unde sunt cerute greutati relativ usoare, rezistenta mare la sarcina (solicitare) si proprietati favorabile la coroziune.Ti-6Al-4V ELI (interstitie foarte scazuta) apartine grupei Alfa-Beta si este utilizat practic exclusiv in implanturile medicale si instrumente medicale. Datorita elementelor sale care nu prezinta toxicitate si nu sunt alergice, acest aliaj are o excelenta compatibilitate biologica si este acceptat de corpul uman fara consecinte negative.

Principalele proprieti fizice ale titanului sunt artate n tabelul:

Titanul este un element activ chimic, n seria electrochimic a metalelor ocupnd un loc ntre beriliu si magneziu si ar fi trebuit s se corodeze puternic n mediile electrolitice. Totusi, n prezena oxigenului, pe suprafaa metalului se formeaz o pelicul superficial de protecie si titanul se pasiveaz, manifestnd o excepional stabilitate la coroziune, mai bun chiar dect a oelurilor inoxidabile.

Conductibilitatea termic relativ sczut a titanului conduce la apariia unuin gradient de temperatur ntre centrul si suprafaa semifabricatelor cu valori foarte mari. Datorit lipsei electronilor liberi, esuturile au o conductibilitate termic mic, ceea ce duce la evitarea ocurilor termice.

Un alt material propus pentru realizarea implanturilor este un aliaj de titan (Ti-6Al-4V).Adaugareade elementein aceste aliaje alaturi de titan il ajuta pe acesta sa capete o varietate de proprietati:1. Aluminiul tinde sa stabilizeze faza,adica sa mareasca temperatura de transformare de la fazala. Vanadiul stabilizeaza fazacoborand temperatura de transformare de lala.

Aliajeleau o microstructura monofazica (Figura 5-6.a), avand drept caracteristica pregnanta capacitatea de a fi sudate. Capacitatea de stabilizare a acestor substante bogate in aluminiu din acest grup de aliaje se finalizeaza intr-o duritate excelenta si o rezistenta la oxidare la temperaturi ridicate (300-600C). Aceste aliaje nu pot fi tratate la cald in scopul durificarii, deoarece sunt monofazice.Ti-6Al-4V cu rezisten mecanic mare ,refractaritate mare i o bun sudabilitateProprietile mecanice ale aliajelor de titan sunt direct legate de structura lor. Astfel, aliajele monofazice sunt ductile si sudabile, n timp ce aliajele bifazice sunt sudabile, dar cu ductilitate mai sczut. Aliajele de titan a au plasticitatea mic, dar pot fi prelucrate prin deformare plastic, au temperature de tranziie sczute i rezisten la oxidare bun. Aliajele de titan b au cea mai mare plasticitate, dar cea mai mic rezisten, pe care o pstreaz pn la 540C.

Caracteristici mecanice ale aliajelor de titan sunt prezentati in tabelul

Prelucrarea aliajului Ti6Al4V:Unele proprieti specifice alealiajelor pe baz de titan, ca de exemplu, afinitatea mare pentru elementele interstiiale oxigen, hidrogen, azot si carbon face ca prelucrarea acestuia s se efectueze dup metode specifice care s prentmpine contaminarea cu asemenea elemente, care constau n desfsurarea operaiilor tehnologice n incinte vidate sau cu atmosfere de protecie de argon.

Dezavantajele aliajului Ti6Al4V:

Oxidarea titanului are ca rezultat formarea unui strat de oxid deosebit de aderent si fragil,care conduce la scderea prelucrabilitii titanului si aliajelor sale. Cu celelalte elemente interstiiale, titanul formeaz compusi chimici deosebit de stabili, care mpreun cu oxizii superficiali determin scderea accentuat a plasticitii i tenacitii titanului pur si a aliajelor sale.La utilizarea aliajelor de titan trebuie s se in seama si de anumite inconveniente cum sunt prelucrabilitatea prin aschiere sczut, si tendina de deteriorare a pieselor supuse la frecare prin alunecare (oboseal cu frecare) datorit coeficientului de frecare mare si conductivitii termice sczute.Prin aliere, plasticitatea aliajelor scade, iar gradul de aliere influeneazcu att mai mult cu ct este mai joas temperatura de deformare.Oelurile inoxidabile

Dup norma europeana EN 10200, otelul inoxidabil este un aliaj de fier, crom si carbon, cu mai mult de 10,5%Cr si mai putin de 1,2%C.austenitice si superaustenitice: contin maxim 0,15% carbon, minim 16% crom si suficient nichel si/sau mangan pentru a stabiliza structura austenitica; adaugarea de nichel in otelurile inoxidabile imbunatateste deformabiIitatea si sudabilitatea acestora; un adaos de 812% nichel permite inox-ului sa fie laminat, presat, ambutisat si creste si rezistenta la coroziune; feritice: contin 10,5.18% crom i aprox. 0,05% carbon; martensitice: contin aprox. 13% crom i procente ridicate de carbon (chiar peste 1%); sunt cele mai ieftine oteluri inox, dar sunt greu deformabile si sudabile; duplex: au continut extrem de inalt de crom (peste 22%) si aprox. 3% molibden; rezista in mediile cele mai corozive; durificabile prin precipitare: contin ca element de aliere cuprul (care imbunatateste rezistenta la acizi) si niobiu (care reduce coroziunea in zona sudurilor); sunt inox- uri scumpe, au costuri ridicate de prelucrare, dar combina rezistenta remarcabila la coroziune a otelurilor austenitice cu proprietatile mecanice excelente ale otelurilor martensitice.

Proprietile chimice ale oelurilor inoxidabilesunt prezentate n urmtorul table

Caracteristici mecanice ale oelurilor inoxidabile

Avantajele i dezavantajele diferitelor tipuri de oteluri inoxidabile

Tipul otelurilor inoxidabileAvantajeDezavantaje

AusteniticeRezisten bun la coroziune, deformare excelentEcruisarea poate limita deformabilitatea, rezistena sczut prin coroziunea la oboseal

FeriteceDeformabilitate bunaRezistena la coroziune i deformabilitatea mai sczut dect inox-urile austenitice

MartensiticeDuritate i rezisten mecanic bunRezistena la coroziune limitat n comparaie cu oelurile austenitice.

DuplexRezisen excelent la coroziune, rezisten ridicatp la coroziunea prin oboseal, rezisten mecanic bun n stare clitGama de temperaturi n care pot fi utilizate este mai restns dect n cazul oelurilor inoxidabile austenitice.

Durificabilitate prin precipitareDurificabile printrratament termic, rezistent termic, rezistenta la coroziune mai buna decat martensiticileDeformabilitate redus

Toxicitatea metalelor

Din literatura de specialitate se pot desprinde cteva aspecte generale referitoare la toxicitatea biomaterialelor metalice: metalele pure sunt rareori toxice; puterea toxic a diferiilor ioni metalici variaz cu 2-3 ordine de mrime; efectele toxice, alergenice i carcinogenetice depind de concentraia i natura amestecurilor (oxizi, sruri simple sau complexe); doi compui ai aceluiai metal pot induce rspunsuri puternice dar diferite. De aceea, precizarea tipurilor de compui e de o importan capital.

Toxicitatea Titanului:Titanul nu este considerat a fi un element esenial vieii, concentraia lui tisular normal fiind de 0,2 ppm. Titanul este biologic inert i nu induce efecte toxice sau inflamatorii, fapt observat prin lipsa toxicitii chiar la expuneri la concentraii de 2000 ppm att n esutul epitelial, ct i n cel conjunctiv. Titanul e un bacteriostatic i nu afecteaz semnificativ enzimele specifice. Comportamentul excelent n mediu biologic, remarcabila rezisten la coroziune i elasticitatea asemntoare cu cea a osului, justific pe deplin utilizarea tot mai frecvent a titanului pentru execuia implantelor pentru esuturile dure umane.

Toxicitatea elementelor care intr n compoziia aliajului Ti6AL4V

Toxicitatea Aluminiului:

Intoxicaiile cu aluminiu metalic se ntlnesc n practic destul de des. Calea principal de intrare n organism este cea respiratorie, prin inhalare. Compuii de aluminiu sunt absorbii ncet, organul int fiind creierul. Aluminiul influeneaz negativ metabolismul osos prin faptul c inhib procesul de fosforilare i sinteza de ATP, reducnd astfel rezerva energetic celular. Cnd cantitatea de aluminiu este destul de mare n esutul osos, este alterat mineralizarea acestuia, producndu-se astfel fracturi patologice. Problema major a Al este aceea c se acumuleaz n celulele din sistemul nervos.

Toxicitatea Vanadiului:

Nivelul de vanadiu n organismul uman este foarte mic, valorile normale nedepind 0,1 ppm. Dei vanadiul are un efect benefic asupra unor efecte fiziologice (e.g. cretere, metabolismul lipidic, mineralizarea osoas), el are i efecte toxice. Vanadiul scade concentraiile de coenzim A i Q prin dezinhibarea fosforilrii oxidative, interfereaz cu multiple sisteme enzimatice i poate induce perturbri ireversibile. Solubilitatea sa mare contribuie la efectele toxice, care sunt estimate ca fiind de 10 ori mai mari dect ale complexului NiCoCu.

Toxicitatea elementelor care intr n compoziia oelurilor inoxidabile:

Toxicitatea Fierului:

Fierul e un element esenial, omniprezent n organism. El are un rol central n transportul oxigenului. esuturile umane conin 50 de ppm (pri pe milion) de fier, legat n sistemele enzimatice. Fierul este toxic doar prin expunere la nivele foarte mari. Fierul rezultat prin procesele de oxidare nu se acumuleaz i este rapid metabolizat.

Toxicitatea Cromului:Cromul aparine i el grupului de elemente eseniale vieii. Toxicitatea sa depinde de starea de oxidare n care se afl. Cromul hexavalent e mai toxic dect cromul trivalent, fiind considerat un puternic agent mutagen i cancerigen. Compuii trivaleni nu ptrund prin tegument sau membranele celulare i se leag de complexe proteice stabile. Din contr, compuii hexavaleni au o putere mai mare de oxidare a moleculelor organice, trecnd uor prin membranele celulare i fiind redui la forma mai stabil trivalent, care penetreaz nucleul i induce mutaii prin interaciuni cu ADN-ul. Cromul este absorbit, n principal, prin tubul digestiv i, secundar, prin piele i plmn. Cromul se poate acumula n ficat, uter, rinichi i oase, acumularea fiind mai mare pentru forma hexavalent. Cromul prezinta un mare potenial alergenic.

Toxicitatea Manganului:Manganul este un antagonist al fierului i excesul de mangan diminueaz absorbia fierului i producia de hemoglobin. n plus, un exces de mangan poate substitui magneziul n ADN-polimeraz, ducnd astfel la erori n replicarea ADN.Toxicitatea Cuprului:Cuprul este un element esenial care intr n componena unor sisteme enzimatice complexe. Deficiena de cupru poate induce boala Menke, dar pe de alt parte o acumulare mare de cupru n ficat i ganglionii bazali poate conduce la boala Wilson. Cuprul e absorbit prin tubul digestiv i cile respiratorii. El este legat n totalitate de proteinele celulare i n snge de ceruloplasmin(90%) i albumin (2%). Cuprul este rapid excretat prin bil. Din punct de vedere clinic, intoxicaia cu cupru poate duce la: fibroz granulomatoas n plmn; ciroz micronodular sau hemangiosarcom n ficat; necroz celular n rinichi; liz celular la nivelul epiteliului mucoaselor.

Toxicitatea Nichelului:Nichelul este unul dintre cele mai studiate elemente n relaie cu efectele asupra organismului uman. Cantitatea de nichel din snge i urin este un indicator fidel al intoxicaiei cu acest metal. Organul int este plmnul. Nichelul are mare afinitate pentru proteinele microzomale i mitocondriale ale pneumocitelor, care sunt sediul principal de depozitare a rezervei celulare energetice i sediul unor complexe sisteme enzimatice.Rspunsul biologic la un biomaterial implantat

Raspunsul inflamator este o componenta importanta a raspunsului gazdei la biomateriale si prin urmare reprezinta un instrument util in evaluarea biocompatibilitatii atat in perioada acuta cat si cronica. Inflamaia acut este de scurt durat (minute pan la zile)i se caracterizeaz prin formarea de exudat i infiltrarea leucocitelor (neutrofile n principal, urmate de monocite i limfocite). Leucocitele se infiltreaa n zona de leziune dinspre zona vascularizata prin adeziun i migrare. Dupa ce la locul leziunii leucocitele ncep o serie de procese, printre care fagocitoza i eliberarea de produse extracelulare.Urmatoarea etapa dureaz de la cateva zile pana la luni sau chiar ani i se numeste inflamaie cronic. Inflamaia cronic este caracterizat prin prezena macrofagelor, monocitelor, limfocitelor si neovascularizatiei cnd se produce esutul conjunctiv. n acest moment populaia neutrofileleor, semnul distinctiv al inflamaiei acute a scazut semnificativ iar populaia de monocite difereniate n macrofacge a sczut sau este n curs de liz. Leucocitele din faza de inflamaie cronic continu s participe la fagocitoz corpului strin, elibernd produse extracelulare. Semnul distinctiv de raspuns la vindecarea esutului i formarea esutului granular este initiat de producia de monocite i macrofage a matricei extracelulare precum i de proliferarea celulelor fibroblaste i infiltrarea celulelor endoteliale vasculare n situl implantului. Aceasta apare la doar 3-5 zile de la implantare i se caracterizeaz prin proliferarae fibroblastelor i a noilor vase de snge precum i dup aspectul roz , moale i granular. Fibroblastele prolifereaz i sintetizeaz proteoglicani i colagen.INTERFATA TESUT- IMPLANTBiocompatibiletatea unui implant depinde de numroi factori cum ar fi : starea de snatate a pacientului, vrsta, permeabilitatea esutului, factori imunologici caracteristicile implantului: rugozitatea materialului, porozitatea materialului, toxicitatea, proprietile de coroziune, reciile chimice care apar la interfaa esut implant.Un factor important este reprezentat de mediul intern al corpului uman care este un mediu agresiv din punct de vedere al coroziunii pentru biomaterialele metalice utilizate n implantologie. Acesta are un character variabil de la basic la acid, dnd o coroziune microbiologic.Zona de implantare are, de asemenea, un rol important deoarece unele material sunt supuse solicitrilor mecanice constant, genernd coroziunea sub tensiune sau la oboseal. Rezistena la coroziune reprezentndun aspect foarte important al biofuncionabilitii implantului.Fenomenele care au loc la interfaa dintre implant i esuturile vii sunt de mare interes deoarece determin succesul sau eecul implantului din punct de vedere al reaciei immediate ct i pe termen lung.Din punct de vedere fizic de mare importan este conductivitatea termic. esuturile au o conductivitate terminc mica datorit lipsei de electroni liberi, astfel pentru a preveni un eventual oc termic se utilizeaz material ce au conductivitate termic mica sau se folosete un isolator termic ntre implant i esut.Eliberarea de ioni rezultat n urma coroziunii reprezint sursa oricror recii nedorite. Substanele prezente n concentraii forte mici joac un rol important n comportarea degradrii biomaterialelor metalice.

n ultimii ani, aliajele de beta Ti au dobandit o importanta tot mai mare in domeniul biomaterialelor cu aplicatii in implantologia osoasa, gratie proprietatilor lor mecanice deosebite (modul de elasticitate cat mai apropiat de cel al osului) si rezistentei crescute la coroziune. Cu toate acestea, comportamentul lor in mediul biologic si modul cum raspund MF crescute in contact cu suprafata lor nu sunt bine elucidate. In acest context, obiectivul studiilor realizate in aceasta faza au fost de a evalua raspunsul MF la doua aliaje pe baza de beta Ti: Ti-25Ta-25Nb si Ti-25Ta -5Zr in termenii potentialului citotoxic (cuantificarea eliberarii lactat dehidrogenazei - LDH in mediul de cultura) si proliferarii celulare (testul WST-1). In scopuri comparative s-au studiat si proprietatile biologice ale aliajului Ti-6Al-4V, care constituie unul dintre cele mai reprezentative aliaje de Ti tip + cu aplicatii in osteoprotetica.In concluzie, rezultatele studiilor de citotoxicitate si proliferare celulara, realizate in aceasta faza a proiectului, recomanda cele 2 aliaje nou dezvoltate drept candidati adecvati pentru implantologia osoasa.Desi aliajul de titan, Ti-6Al-4V (aliaj de titan care contine 6% aluminiu si 4% vanadiu) ofera bune calitati de osteointegrare, s-a ales titanul pur ca material deoarece a oferit rezultate exceptionale in urma studiilor clinice de peste 40 de ani, care au demonstrat ca este un material ideal. Rezultate clinice mai vechi, in domeniul ortopediei si neurochirurgiei intaresc imaginea de material ideal pentru a fi inserat in structurile osoase umane.

PretElementele principale ale chirurgiei fracturilor genereaza costuri diferite si implicit difertente de preturi, care include:Calitatea si diversitatea materialelor utilizateManoperele si materialele adiacente implantariiGradul de specializare si experienta mediculuiCalitatea materialelor chirurgia moderna isi bazeaza succesul pe noile material utilizate pentru fixarea fracturilor costale. Pretul acestora variaza in functie de calitatile si rezultatele oferite in urma unor astfel de interventii. Astfel, implanturile din titan sunt foarte des utilizate datorita biocompatibilitatii, rezistentei ridicate si a greutatii scazute. Majoritatea implanturilor sunt realizate din titan pur comercial, disponibil in patru clase in functie de cantitatea de carbon si fier continuta.ANALIZA FEZABILITATIICalitatea materialuluiAcest aspect reprezinta elemental principal care face ca titanul sa-si demostreze fiabilitatea in timp. Pentru a putea beneficia de zeci de ani de rezultate, sistemul implanter trebuie sa intrunesca urmatoarele conditii obligatorii: Sa nu se mobilizeze sub actiunea fortelor fiziologice care apar in interiorul cavitatii toracice. De aceea, atat nivelul de osteosinteza , cat si conexiunea os-implant sa fie perfecte. Dupa realizarea mobilizarii fracturii, daca intre cele doua component nu exista o conxiune precisa, apar micromiscari ce pot distruge osteointegrarea (lagatura dintre os si implant), conducand la esec. Sa nu produca presiuni excesive, nefiziologice asupra osului. Design-ul implantului, precizia si forma sunt foarte importante pentru obtinerea ecestui deziderat. Portiunile terminale si marginale ale implantului sunt rotunjite si atraumatice astfel incat sa nu existe riscul distrugerii osoase, dar nu numai. Tesuturile inconjuratoare, precum vasele sangvine si tesutul muscular trebuie sa fie cu un mare interes protejate, deoarece sunt vitale in astfel de zone ale corpului si distrugerea lor poate cauza moartea. Materialul utilizat trebuie sa indeplineasca anumite calitati fara de care atasarea, prinderea, fixarea si osteosinteza nu s-ar putea realiza. Aceste sunt maleabilitatea, compatibilitatea, rezistenta foarte buna la coroziune si nontoxicitatea. Sa permita o buna vindecare si regenerare. Portiunea implantului care trebuie fixata in jurul coastei trebuie sa fie precis fixata , astfel incat miscarea sa nu fie posibila, iar fractura sa se aflle pozitionata exact la mijlocul clipsului. Aceste aspecte fac diferenta atunci cand vine vorba de rezultate nemaipomenite si o recuperare rapida fara implicatii traumatologice.

Manopera de realizare necesita precizie si abilitati foarte bune de manevrare a instrumentelor chirurgicale. Aceasta implica atat cunostinte de anatomie foarte bine structurate, cat si cunostinte de tehnica. Instumentarul utilizat trebuie sa fie in concordanta cu implantul, astfel incat in timpul manevrarii sa nu existe piedici sau alte implicatii care pot cauza fie leziuni, fie infectii. Materialul instrumentarului trebuie sa fie de calitate. Impactul cu osul est unul dintre cele mai sessibile medii din organism, deoarce infectiile la acest nivel sunt foarte greu se inlaturat si se pot agrava si extinde in corp fara posibilitatea unei vinderi cauzand moartea.

Alte detalii care intervin in procesul de reusita sunt: Reactionarea osului si structurile inconjuratoare in functie de varsta, sex si regenerare Tipul leziunii si diversele forte care intervin direct sin indirect Care a fost agentul traumatic Activitatea fizica ulterioara a pacientului Starea de sanatate a acestuia Planning-ul preoperator (ragiografii, tehnici ce analiza computerizata precum CT sau RMN), masurari clinice atente Conditiile de sterilizare a instumentarului utilizat si a personalului implicat Urmarirea si monitorizarea post-operatorie

CONCLUZIIClipsurile costale realizate din titan s-au demonstrat a fi eficace pentru defectele peretelui toracal si au avut un real success in cazul fixarii chirurgicale unor fracturi de coaste dureroase, mobile si deplasate. Stabilizarea cu ajutorul clipsurilor din titan permite pacientilor ce prezinta torace instabil sa nu aiba nevoie de un ventilator si conduce la reducerea durerilor. Complicatiile post-operatorii sunt foarte rare, iar pe termen lung, tendintele indica stabilitate si revenire la viata personala si cea de lucru a tuturor pacientilor.Tehnica este simpla si, in general, nu este necesara disectia multor structuri musculare. Desi, stabilizarea operativa a fracturilor de coasta nu este recomandata in prezent pentru a fi folosita pe scara larga, tehnica poate fi recomandata pentru un grup restrans de pacienti cu leziuni ale peretelui pieptului pentru a le imbunatati rezultatele. Clipsurile costale realizate din titan reusesc foarte bine sa stabilizeze fracturile. Titanul are o foarte buna compatibilitate cu tesutul si o rezistenta crescuta la coroziunea in contact cu aerul si cu mediul biologic din organismal uman. Prin urmare, titanul este indicat in special pentru implanturile de durata lunga si pot avea o durata de viata nelimitata, dupa cum ultimele studii au aratat. Implanturile din otel iti pierd toleranta, deoarece, in timpul manevrarii sau indoirii, apar pe suprafata zone subtiri de fisura. Acest lucru poate duce la deteriorarea si corodarea metalului, cauzand o reactive nedorita a tesutului asupra suprafetei implantului. In contrast cu otelul, titanul pur este reinoit in mod spontan in mediul biologic in timpul procesului de osteointegrare chiar si dupa ce a fost indoit si deformat. Asadar, implanturile de titan sunt inerte din punct de vedere clinic si non-corozive. Distrugerea tesutului biologic de catre implant este practic imposibila. Si pentru ca titanul este mult mai flexibil decat otelul, clipsurile din titan pot fi montate mai usor si cu o mai mare acuratete pe conturul coastei. Titanul isi mentine forma pe conturul coastei si poate fi ajustat cu o mare precizie fara sa puna presiune asupra fracturii. Reactiile alergenice cauzate de catre titan sunt extrem de rare sau chiar imposibile. Utilizarea computer-tomografului este esentiala pentru determinarea fracturilor de coaste indiferent de locatia acestora. Utilizarea titanului pur ca si material de osteosinteza ofera rezultate remarcabile in urma analizei tomografice sau cu ajutorul rezonantei magnetice nucleare. Bibliogrfiehttp://informatiitehnice.com/articole-de-calitate/tipuri-de-oteluri-inoxidabile-elemente-de-aliere-proprietati-sudabilitate/