Cum arata un creier inteligent?

Ce se ascunde in spatele unor minti sclipitoare si care este secretul talentului extraordinar al geniilor?

La aceste intrebari se cauta raspuns de ani de zile, insa cercetarile de untima ora reusesc sa ridice intrucatva valul care ascunde felul in care se formeaza si funcioneaaza inteligenta.

Fie ca aveam de aface cu persoane normale sau supradotati, fie ca vorbim despre persoane cu o memorie extraordinara sau capacitati artistice fabuloase, misterul acestor calitati deosebite incita la fel de mult pe cercetatorii.

Anatomia functionala a inteligentei

Inteligenta este un subiect complex si controversat, deoarece este adesea dificil de definit si masurat.Cu toate acestea, psihologii au dezvoltat teste pentru inteligenta generala, ce au tendinta de a anticipa performante pe o gama larga de alte teste, iar cercetatorii folosesc metode moderne de imagistica pentru a descoperii corelatiile neurale ale inteligentei masurate prin aceste teste. In cele mai multe studii, cercetatorii in neurostiinte solicita persoanelor examinate prin imagistica functionala sa realizeze un test sau o sarcina cat de bine se poate, pentru a putea identifica ce regiuni cerebrale sunt activate.

Obiectul de interes stiintific este intotdeauna ceea ce se activeaza intre el cand o persoana citeste, ia decizii sau efectueaza diferite teste complexe. Este stiut faptul ca mintea nu se odihneste, dar daca se masoara activitatea creierului in timp ce o persoana se afla in repaus intr-un dispozitiv de rezonanta magnetica MRI, fluctuatiile aparute in md natural vor dezvalui retele neuronale care ajuta la elucidarea organizarii functionale a creierului in moduri noi si fascinante. Studiile indica faptul ca aceste retele "de rapaus" ale creierului sugereaza o legatura importanta intre aceste retele si inteligenta. Paradoxal este ca in rezolvaea sarcinilor de dificultate medie, persoanele inteligente consuma mai putina energie cerebrala decat persoanele cu un IQ mediu.

Grafuri si retele neuronale

Pentru prima data, masuratorile functionale ale creierului in repaus dovedesc noi informatii despre proprietatiile retelelor cerebrale, ce sunt asociate cu scorurile ridicate ale IQ-ului. In esenta, ele sugereaza ca in cazul oamenilor inteligenti regiunile indepartate din creier intercomunica mai mult decat in cazul celor mai ptin inteligenti. Folosind teoria grafurilor pentru a cuantifica proprietatiile retelelor neuronale, s-a demonstrat cat de puternica este comunicarea dintre regiunile indepartate ale creierului. Un graf este o reprezentare matematica compusa din noduri, corespunzatoare cu regiuni ale creierului si legaturile dintre ele, ce exprima conectivitatea functionala sau corelatiile temporale, ce pot fi folosite pentru a caracteriza retelele neuronale. Cercetatorii au descoperit ca "hub"-ul creierului uman este cortexul cingulat posterior, cea mai larga si intens conectata regiune a creierului uman in rapaus. Mai mult, gradul de conectivitate intre regiunile indepartate ale creierului este mai mare la persoanele cu un IQ superior. Suntem adesea impresionati cand oamenii fac legaturi creative intre ideii, care se datoreaza probabil conexiunilor largi din creier, ce faciliteaza astfel o activitate mentala foarte extinsa.

Beneficiile conexiunilor neuronale

Noile studii ale creierului in repaus se incadreaza bine in ceea ce stim despre inteligenta care se dezvolta in copilarie. Studiile anterioare au aratata ca in dezvoltarea normala a creierului exista un traiect progresiv, de la reteaua conectata local la reteaua complex distribuita in numeroase regiuni cerebrale. In copilarie exista o puternica conexiune locala, dar o conexiune indepartata slab dezvoltata. In schimb, odata cu varsta conectivitatea locala scade si conectivitatea pe distante lungi creste. Inteligenta de aproape orice tip creste cu varsta pana la maturitate. In mod interesant, cercetarile au constatat deasemenea ca subtierea lenta a scoartei cerebrale, cunoscuta ca si curatare sinaptica, este asociata cu un coeficient de inteligenta mai crescut la copii. Se presupune ca aceasta curatare mai lenta a sinapselor este necesara pentru stabilirea conexiunilor durabile pe distante lungi. Astfel, puterea conexiunilor pe distante lungi in creier poate sprijini sporirea inteligentei si influenteaza varietatea inteligentei la adulti. Descoperirea corelatiilor neurobiologice cu inteligenta poate fi interpretata ca o dovada ca aceasta nu este determinata numai de gene si nu este fixata la nastere. Majoritatea cercetarilor sustin ca scorile IQ-ului sunt influentate atat de gene cat si de experienta, la fel ca aproape toate tasaturile umane. Mai mul, studii comportamentale recente au aratat ca antrenamentele intensive cu adultii pot duce la cresterea scorurilor obtinute la testele IQ.Aceste studii legate de inteligenta sunt cele mai recente, iar noua strategie a utilizarii retelelor pasive ajuta substantial la descoperirea organizarii functionale a creierului uman. In studiile efectuate pe creierul in repaus, copiii sau pacientii nu trebuie sa efectueze sarcini complexe, asfel incat in repaus explorarile se dovedesc utile pentru o gama larga de studii, ce examineaza dzvoltarea creierului, precum si tulburarile clinice.

Dar, dincolo de boala si de IQ, aceste dscoperiri incitante despre creierul uman pun intrebarea fireasca daca vom dobandii capacitatea de a masura cele mai intime si unice ganduri interioare. Deasemenea, cercetatorii se afla intr-o noua dilema: esti cel mai "tu"atunci cand creierul tau este foarte activ sau atunci cand te relaxezi cu mintea ratacita, pur si simplu existand?...

Stiati ca...

IQ-coeficientul de inteligenta este un concept ce a fost inventat de Wilhelm Stern (1871-1938). In 1912, fiind un instrument de masura a performantei intelectuale a unei persoane?

IQ-ul lui Einstein a fost estimat intre 160 si 180, in conditiile in care valori intre 120 si 140 sunt considerate foarte bune, iar peste 140, excelente?