Disertatie _Oana Ilie

Ing. Oana Maria ILIE Lucrare de disertatie Ingineria Infrastructurii Transporturilor

CUPRINS

Listă Tabele…………………………………………………………………..………......3 Listă figuri…………………………………………………………………….….………4

Listă abrevieri…………………………………………………………...…….………....5Rezumat…………………………………………………………………………...….......6Introducere.........................................................................................................................7

Capitolul I – Surse de Finantare - Strategii..........................................................................8I.1 Introducere............................................................................................................................8

I.2 Finanţarea din fonduri proprii............................................................................................9

I.2.1 Autofinanţarea...............................................................................................................9

I.2.2 Creşteri de capital........................................................................................................10

I.2.2.1 Acţiunile şi tehnica emiterii acţiunilor................................................................11

I.2.2.2 Tehnica emiterii acţiunilor...................................................................................11

I.2.2.3 Creşteri de capital prin încorporarea rezervelor...............................................12

I.2.2.4 Creşteri de capital prin conversiunea datoriilor...............................................13

I.2.3 Finanţări prin angajament la termen.........................................................................13

I.2.3.1 Împrumutul obligatar...........................................................................................14

Capitolul II – Finanţarea internaţională a proiectelor de investiţii. Concesiune......18II.1 Generalităţi.........................................................................................................................18

II 2. Finantările structurale din fonduri europene – cazul României..................................20

II 3. Obiectivele strategice de investiţii propuse la nivel European.....................................25

II.4 Etapele ciclului de viaţă al proiectelor europene...........................................................27

II.5 Finanţarea proiectelor de investiţii (Project Finance - PF)...........................................28

II.6 Mecanismul finanţării proiectelor de investiţii...............................................................33

II.7 Riscurile implicate de finanţarea internaţională a proiectelor de investiţii.................38

II.8 Tipurile de contracte utilizate în finanţarea internaţională a proiectelor de investiţii..................................................................................................................................................................40

II.9 Forma juridică a societăţii de implementare a proiectului............................................41

II.10 Contractul de concesiune.......................................................................................42II.11 Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune sunt:...........................43

II.12 Elemente esentiale ale unui contract ( capacitate juridica, consimtamant si obiect al contractului).........................................................................................................................................44

II.13 Cauza în contractul de concesiune....................................................................................45

II.14 Drepturile şi obligaţiile concedentului..............................................................................45

1


II.15 Drepturile şi obligaţiile concesionarului...........................................................................46

Capitolul III. STUDIU DE CAZ - ANALIZA COMPARATIVĂ PRIVIND RENTABILITATEA UNEI INVESTIŢII CU FINANŢARE EUROPEANĂ ŞI FINANŢARE DIN SURSE PROPRII............................................................................47

III.1 Date Generale....................................................................................................................47

III .2 Informaţii Generale Privind Proiectul..............................................................................47

III.3 Consturile Estimative Ale Investiţiei.................................................................................52

III.4 Analiza Indicatorilor Financiari.........................................................................................54

III.5 Analiza De Risc.................................................................................................................68

III.6 Sursele De Finanţare A Investiţiei.....................................................................................69

III.7 Estimări Privind Forţa De Muncă Ocupată Prin Realizarea Investiţiei..........................70

III.8 Principalii Indicatori Tehnico-Economici Ai Investiţiei...................................................71

Capitolul IV. CONCUZII................................................................................................71

Bibliografie.......................................................................................................................73

CV EuroPass

2


LISTĂ TABELE

Tabel 2.1 Finanţarea clasică şi finanţarea pe bază de proiect......................................................................29

Tabel 2.2 Tipurile de riscuri...........................................................................................................39

Tabel 3.1 Perioada de realizare a proiectului..................................................................................51

Tabel 3.2 Valoarea totală cu detalierea pe structura devizului general (RON)..............................52

Tabel 3.3 Perioada de funcţionare a obiectivului...........................................................................57

Tabel 3.4 Venituri anticipate pentru perioada de funcţionare: 1 mai - 15 octombrie.....................57

Tabel 3.5 Cheltuieli anticipate pentru perioada de funcţionare: 1 mai - 15 octombrie..................58

Tabel 3.6 Bugetul proiectului - cheltuieli eligibile/cheltuieli neeligibile.......................................58

Tabel 3.7 Categorii de cheltuieli.....................................................................................................60

Tabel 3.8 Desfăşurătorul investiţiilor şi amortizărilor - FINANŢARE FONDURI NERAMBURSABILE.................................................................................................................................62

Tabel 3.9 Desfăşurătorul investiţiilor şi amortizărilor - FINANŢARE SURSE PROPRII............62

Tabel 3.10 Cont previzional de rezultate - FINANŢARE FONDURI NERAMBURSABILE.....63

Tabel 3.11 Cont previzional de rezultate - FINANŢARE SURSE PROPRII................................63

Figura 3.4 Analiza comparativă între finanţarea din surse proprii şi finanţarea prin fonduri nerambursabile.............................................................................................................................................64

Tabel 3.12 Evaluarea nevoii de fond de rulment - AMBELE VARIANTE...................................65

Tabel 3.13 Evaluare VAN, RIR, TR - FINANŢARE FONDURI NERAMBURSABILE............65

Tabel 3.14 Evaluare TR, VAN, IRR - FINANŢARE SURSE PROPRII.......................................65

Tabel 3.15 Analiza comparativă indicatori financiari....................................................................67

Tabel 3.16 Prognoza cu privire la dezvoltare pentru componenta de turism viticol. Perioada de utilizare a capacităţii de cazare: 1 mai - 15 octombrie; 168 zile..................................................................68

Tabel 3.17 Surse de finanţare.........................................................................................................70

Tabel 3.18 Calculul numărului de locuri de muncă în faza de execuţie.........................................70

Tabel 3.19 Locuri de muncă create, în faza de operare..................................................................71

Tabel 3.20 Indicatorii tehnico - economici ai investiţiei................................................................71

3


LISTĂ FIGURI

Figură 1.1 Clasificarea finanţărilor pe termen lung..........................................................................9

Figură 1.2 Finanţări prin angajamente la termen............................................................................14

Figură 2.1 Succesiunea fazelor ciclului de viaţă ale unui proiect...................................................28

Figură 2.2 Participanţii la finanţarea unui proiect de investiţii......................................................35

Figură 3.1 Parc de agrement în Municipiul Drăgăşani...................................................................50

Figură 3.3 Profil transversal tip......................................................................................................52

Figura 3.4 Analiza comparativă între finanţarea din surse proprii şi finanţarea prin fonduri nerambursabile.............................................................................................................................................65

Figura 3.5 Graficul privind analiza comparativă a indicatorilor economici...................................68

4


LISTĂ ABREVIERI

EBE = Excendentul brut de exploatarePE = Preţul de emisiuneVN = Valoare NominalăC = Curs vechiD = Dobânda plătită de societateR = Rata dobânziiOECN = The Organisation for Economic Cooperation and DevelopmentFSE = Fond Social EuropeanFEDR = Fondul European de Dezvoltare RegionalăFC = Fondul de CoeziuneISPA = Instrumentul pentru Politici Structurale pentru Pre-AderareSPV = Special Purpose VehicleBOOT = Build Own Operate TransferBOO = Build Own OperateBTO = Build Transfer OperateBBO = Buy Build OperateLDO = Lease, Develop, OperatePPP = Parteneriat Public PrivatTR = Termen De Recuperare al InvestiţieiVAN = Valoare Actualiztă NetăRIR = Rata Internă de RentabilitateFNL = Flux Net de LichidităţiTR = Termen de Recuperare

REZUMAT

5


Lucrarea “Strategii de finanţare a proiectelor de investiţii în construcţii” este structurată pe patru capitole, fiecare acoperind o problematică importantă în realizarea demersului de cercetare asupra eficienței strategiilor de finanţare, a investițiilor cu finanțare europeană cât și impactul implementării acestora la nivelul economiei naționale. În continuare este prezentată structura studiului pe capitole.

Capitolul I, “Surse de finanţare”, tratează conceptul de finanţare din punctul de vedere al unei definiri generale. Conceptul de finanţare este un concept complex, în acest capitol fiind prezentate finaţările pe termen lung care se impart în două mari categorii, şi anume: finanţări din fonduri proprii (Autofinanţarea, Creşteri de capital prin noi aporturi în numerar şi în natură, Creşteri de capital prin încorporarea rezervelor, Creşteri de capital prin conversiunea datoriilor) prin angajamente la termen: (împrumuturi obligatare, Împrumuturi de la instituţii financiare specializate, Credite bancare pe termen mijlociu, Credit-bail).

Capitolul II, merge mai departe analizând finanţarea internaţională a proiectelor de investiţii. Lucrarea tratează exclusiv o categorie restransă a investițiilor și anume investițiile cu finantare europeană, singura pârghie de relansare economică după perioada de criză financiară prin care a trecut România.

Este pus în evidenţă conceptul de finanțare europeană, definind importanța și rolul acestoreia, precum și instrumentele structurale prin care aceasta iși atinge obiectivele. Analiza se restrânge ulterior la cazul României, caz în care eficiența fondurilor structurale poate fi masurată prin gradul de absorbție al acestora.

În Capitolul III sunt prezentate generalităţi privind contractual de concesiune, drepturile şi obligaţiile concedentului şi ale concesionarului. Scopul concesiunii este nu numai eficientizarea serviciului public în beneficiul celor ce se vor folosi de el, ci şi stimularea competiţiei între particulari în vederea realizării unor lucrări publice calitativ superioare.

In capitolul IV, lucrarea face referire la strategiile și politicile Uniunii Europene în baza cărora sunt trasate cele mai importante programe operaționale prin care se incearcă impulsionarea dezvoltării economice a țarii, și la rezultatele pe care acestea le-au inregistrat în special în perioada de pana în 2013. S-a facut referire la Programul Operațional Regional, program pe care s-a realizat analiza studiului de caz, cu privire la rentabilitatea unei investiţii calculată în varianta cu finanțare europeană și în varianta cu finanțarea din surse proprii, și modul în care susținerea cu fonduri nerambursabile infleuntează decizia de a investi.

INTRODUCERE

6


În condițiile în care România a parcurs un drum anevoios către o economie de piața, și în contextual aderării la Uniuniea Europeană începând cu data de 1 ianuarie 2007, se pune problema ca țara noastră să facă față condițiilor actuale, prin dezvoltarea unei economii comparabile cu cea a celorlalte state membre, în accord cu normele, principiile, mecanismele și politicile Uniunii Europene.

Strategia Europeană și implicit cea a României, în perioada următoare vizeaza asigurarea unei creșteri economice durabile pe toate planurile, crearea unui mediu economic coerent și echilibrat, a unui mediu de afaceri prielnic, a unui mediu investițional atrăgător și dezvoltarea întregii vieți social-economice.

Primul capitolul cu privire la sursele de finanţare, încearcă să lamureasacă câteva aspecte teoretice privind finanţările, pentru ca ulterior lucrarea să trateze elementele de bază cu privire la eficiența acestor surse de finanţare, necesitatea demonstrării eficienței unui proiect înainte de a lua decizia implementării acestuia, și eficiența pe care o au în asigurarea unei dezvoltări durabile a economiei naționale.

În stransă legătură cu aspectul investițional, este următorul subiect tratat în lucrarea de față, și anume strategii de finanţare a proiectelor de investiţii. Investițiile cu finanțare urmaresc sprijinirea ideii de dezvoltare durabilă și sprijinirea politicilor europene în atingerea obiectivelor. Proiectele cu fianțare generează efecte asupra regiunilor în care sunt implementate, asupra factorilor interesați și asupra organizațiilor ce se ocupă cu implementarea

acestora.Având în vedere numărul mare al acestor investiții, este necesară realizarea unei

analize care să evalueze impactul acestor proiecte la nivel economic, și efectele create, pentru a afla în ce masură sunt atinse sau nu obiectivele propuse.

Scopul principal al lucrării “Strategii de finanţare a proiectelor de investiţii în construcţii”, îl constituie realizarea unui studiu asupra mediului investițional în România, cu accent pe analiza și evaluarea impactului proiectelor finanțate de Uniunea Europeană prin Programului Operațional Regional, asupra dezvoltării economice.

Studiul urmăreste lămurirea unor aspect legate de istoria și rezultatele beneficierii de programe de finanțare cu fonduri nerambursabile în România în perioada de pre-aderare si post- aderare, apoi face referire la obiectivele strategice de investiții propuse la nivel European, corelate cu Planul Național de Dezvoltare. Următorul punct este identificarea modului în care România a reușit sa atragă finanțarea europeană pe POR, domeniile ce au beneficiat cel mai mult de fondurile europene, gradul de absorbție al acestora, numărul de proiecte și rezultatele implementării lor.

Lucrarea se încheie cu o analiză comparativă privind rentabilitatea unei investiții, calculată în varianta cu finanțare europeană și în varianta cu finanțarea din surse proprii, și modul în care susținerea cu fonduri nerambursabile infleunțeaza decizia de a investi.

Capitolul I – Surse de Finantare - Strategii

I.1 Introducere

7


Finanţarea întreprinderii reprezinta obtinerea şi punerea la dispoziţie a unor sume de bani, drepturi şi bunuri productive. Politica de finanţare a întreprinderii trebuie sa aleaga sursele de finanţare destinate întreprinderii pentru a asigura buna sa functionare, inclusiv performanţele acesteia prezente şi viitoare.

Mijloacele de finanţare trebuie să fie adaptate calitativ la nevoile firmei. Adică firma se poate confrunta cu două tipuri de dificultăţi. În prima fază, firma ar putea fi nevoita sa ramburseze resurse înainte să recupereze avansurile efectuate, mai ales când se fac investiţii pe termen lung. În a doua fază, firma poate fi situaţia de a folosi, pentru operatiuni pe termen scurt, fonduri pe care le-ar putea folosi pe termen lung pentru investitii.

Din punct de vedere al apartenenţei fondurilor, sursele de finantare pot fi:[1]

Finanţări din fonduri proprii ( autofinanţarea, creşteri de capital); Finanţari prin angajamente la termen (împrumuturi obligatare, credite

bancare, credit-bail).Din punct de vedere al efortului depus pentru obţtinerea lor, sursele de finanţare

pe termen lung cuprind: Finanţari interne (autofinanţarea); Finantari externe (creşteri de capital şi împrumuturi diverse).

Prin fonduri Autofinanţarea Finanţare internă proprii Creşteri de capital prin noi aporturi în numerar şi în natură Creşteri de capital prin încorporarea rezervelor Creşteri de capital prin conversiunea datoriilor Finanţări

Finanţări pe externe termen lung

Prin angajamente împrumuturi obligatare la termen Împrumuturi de la instituţii financiare specializate Credite bancare pe termen mijlociu Credit-bail

Figură Error! No text of specified style in document..1.1 Clasificarea finanţărilor pe termen lung

I.2 Finanţarea din fonduri proprii

I.2.1 Autofinanţarea Autofinanţare reprezinta cea mai raspandita sursa de finanţare şi presupune ca

întreprinderea sa îşi asigure dezvoltarea prin forţe proprii, folosind drept surse o parte a

1[?] Mihai Toma si Felicia Alexandru – „Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere”

8


profitului obţinut în exerciţiul expirat şi fondul de amortizare, urmărind atât acoperirea necesarului de înlocuire a activelor imobilizate cât şi creşterea activelor de exploatare.[2]

Autofinanţarea este determinată de creşterea resurselor obţinute din propria activitate care vor rămâne in mod permanent la dispoziţia întreprinderii pentri finanţarea activitaţii viitoare.

Autofinanţarea globala are doua componente: Autofinanţarea de menţinere Autofinanţarea netă

Autofinanţarea de menţinere include sursele din care urmează să se realizeze în viitor cheltuielile pentru menţinerea potenţialului productiv, respectiv pentru reînnoirea mijloacelor de producţie şi acoperirea riscurilor de exploatare

Principalele surse de formare a autofinanţarii de menţinere sunt amortizările normale şi provizioanele.

Autofinanţarea netă este parte din autofinanţarea brută din care se formează sursele proprii ale întreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite, având ca efect o crestere a patrimoniului. Autofinanţarea netă este formată în principiu din profitul net repartizat pentru sursele proprii, adică din profitul care rămâne după participarea angajatilor la profit si remunerarea asociaţilor sau acţionarilor. Partea din fondul de amortizare care depăşeşte deprecierea reală a imobilizărilor poate constitui de asemenea o sursă a autofinanţării nete.

Trebuie menţionat faptul că amortizarea are o influenţă neutră asupra autofinanţării: mărind costurile cu amortizarea se micşorează profitul şi invers, astfel încât nu se poate conta până la urmă decât pe resursele generate din exploatare.

În schimb, prin politica de amortizare practicată există posibilitatea întreruperii sau încetinirii ritmului de amortizare, apare posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizare mai mic sau mai mare în functie de nevoile întreprinderii.

Principalele avantaje oferite de autofinanţare sunt: autonomia financiară asigurată prin autofinanţare permite întreprinderii

independenţa de gestionare faţă de organismele financiare şi de credit; asigură întreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea

investiţiilor, cu condiţia realizării unor investiţii utile, profitabile; constituie un mijloc sigur de finanţare, o sursă independentă şi stabilă de

fonduri; permite frânarea îndatorării şi implicit reducerea cheltuielilor financiare; permite măsurarea randamentului capitalurilor proprii, respectiv a

rentabilităţii financiare; reprezintă factorul hotărâtor in asigurarea accesului pe piaţa de capital si

atragerea de noi capitaluri din afara întreprinderii.

Având în vedere toate aceste avantaje oferite de autofinanţare, nu trebuie exagerat în această direcţie deoarece în situaţia în care rentabilitatea economică a întreprinderii este superioară ratei dobânzii practicată pe piaţa financiară, cu cât raportul dintre capitalul împrumutat şi capitalul propriu este mai mare, cu atât randamentul financiar al întreprinderii creşte.

Decizia de autofinanţare şi nivelul acesteia sunt adesea influenţate de factori externi cum ar fi:

fiscalitatea; restricţiile privind accesul pe piaţa de capital;

2[?] Mihai Toma, Felicia Alexandru – Finanţe si gestiune financiară de întreprindere

9


diverse constrângeri juridice.Capacitatea de autofinanţare reprezintă un surplus monetar care se obţine ca

rezultat al tuturor operaţiilor de încasări şi plăţi efectuate de întreprindere într-o perioadă de timp, având în vedere şi incidenţa fiscală. Pentru determinarea capacităţii de autofinanţare se au în vedere atât variabile economice cât şi variabile financiare, punctul de plecare fiind excedentul brut din exploatare (EBE). Mărimea autofinanţării degajată de o întreprindere joacă un puternic rol de semnalizare a performanţelor acesteia. Ea indică potenţialilor investitori ai întreprinderii dacă aceasta este capabilă să utilizeze eficient capitalurile încredinţate şi să le asigure o remunerare atrăgătoare.

Pentru creditori mărimea absoluta şi relativă a autofinanţării certifică nivelul capacităţii de rambursare precum şi nivelul riscului de neplată.

I.2.2 Creşteri de capitalConstituirea capitalului social reprezită prima fază de finanţare a unei societăţi

comerciale. Dintre societăţile de capital cea mai raspândită este societatea anonimă pe acţiuni, care se caracterizează prin faptul că responsabilitatea acţionarilor este limitată la suma participării lor la capitalul social.

Capitalul iniţial al societăţilor pe acţiuni este divizat în părţi egale concretizate în acţiuni, a căror valoare nominală este egală cu raportul între capitalul adus de acţionari şi numărul de acţiuni create.

Ulterior, numărul de acţiuni poate fi sporit prin noi aporturi în numerar, prin încorporarea rezervelor sau prin conversiunea datoriilor.

Creşterea capitalului social reprezintă o decizie financiară strategică şi care este luată nu de serviciile financiare sau direcţiile financiare din întreprinderi, ci de conducerea acestora: adunarea generală a acţionarilor sau consiliul de administraţie. Creşterile de capital social au loc în cazuri de dezvoltare a activităţii sau de adoptare a unor proiecte noi, care urmăresc o creştere economică cu scopul multiplicării rentabilităţii.

I.2.2.1 Acţiunile şi tehnica emiterii acţiunilorAcţiunea este un titlu de coproprietate fără valoare garantată şi care le oferă

acţionarilor dreptul la distribuirea profiturilor sub formă de dividente.Acţionarii care doresc să-şi recupereze capitalurile avansate nu se pot adresa

societăţii pentru restituire, în schimb pot vinde acţiunile la bursă. Acţiunile nu aduc venituri certe, mărimea dividentelor anuale depinzând de rezultatele financiare ale societăţii comerciale ţi de decizia de distribuire de dividente.

În conformitate cu decizia fondatorilor societăţii, în statutul acesteia sunt consemnate diferitele drepturi atribuite deţinătorilor de acţiuni, şi anume:

privilegiul de vot este ataşat acţiunii şi nu cumpărătorului iniţial, astfel încât el se transferă fiecărui deţinător succesiv în cazul când acţiunile circulă prin vânzare-cumpărare. Dreptul de vot se exprimă în adunarea generală a acţionarilor şi în consiliul de administraţie;

privilegiul de divident reflectă faptul că dreptul de divident există pentru toate acţiunile, dar acest drept nu este egal pentru toate categoriile de acţiuni. Privilegiul de divident oferă certitudinea primirii dividentelor chiar în cazul în care profitul total afectat distribuirii nu ajunge pentru toate acţiunile existente.

10


Ceea ce înseamnă că acest tip de acţiuni au drept prioritar de divident. Privilegiul de divident garanteză stabilitatea veniturilor anuale dar nu permit creşterea randamentului peste procentajul stipulat expres în acţiune.

privilegiul de divident cumulativ oferă acţionarilor posibilitatea de a primi retroactiv dividente şi pentru anii în care nu s+au făcut distribuiri, în primul an în care se repartizează dividente.

privilegiul de participaţie se ataşează numai acţiunilor cu privilegiul de divident şi permite acţionarilor să primească un divident adiţional, cu condiţia ca suma totală a distribuirilor din profit să fie satisfăcătoare pentru a permite deţinătorilor de acţiuni făra privilegiu de divident să-şi primească sumele cuvenite.

Acţiunile cu privilegiu de participaţie pot fi de doua feluri:

- acţiuni cu participaţie integrală

- acţiuni cu participaţie parţială privilegiul de conversiune oferă posibilitatea de a schimba o acţiune

deţinută contra unei alte acţiuni, cu alte caracteristici sau cu alt titlu emis de aceeaşi societate.

privilegiul de răscumpărare constituie o derogare de la regula generală conform căreia capitalul social este permanent şi nu poate fi retras de către acţionari. Acest privilegiu dă posibilitatea societăţii de a răscumpăranunele acţiuni eliminând pe deţinătorii lor ca proprietari.

I.2.2.2 Tehnica emiterii acţiunilorSuplimentarea capitalului social poate avea loc şi prin emiterea de acţiuni noi

identice cu cele vechi sub aspectul drepturilor pe care le conferă. Vechii acţionari au dreptul preferenţial de subscriere la dezvoltarea capitalului, drept ce poate fi utilizat sau poate fi vândut deoarece oferă avantaje financiare.

Capitalul suplimentat în acest fel este egal cu numărul de acţiuni emise * preţul de emisiune. Preţul de emisiune (PE) fiind preţul la care se vând noile acţiuni, trebuie stabilit între valoarea nominală (VN) şi cursul vechi (C). Preţul de emisiune trebuie stabilit astfel încât să fie suficient de mic faţă de curs.

Diferenţa dintre preţul de emisiune şi valoarea nominală reprezintă prima de emisiune care aduce avantaje financiare întreprinderii.

Pentru creşterea capitalului în numerar există două posibilităţi:creşterea valorii nominale a vechilor acţiuniemiterea de noi acţiuni

Creşterea valorii nominale a vechilor acţiuni presupune apelul la acţionarii existenţi şi acordul lor de a suplimenta cu fonduri capitalul social. Acest procedeu este greu de realizat, atât datorită dispersiei acţionarilor în teritoriu cât şi necesităţii convingerii lor să aducă noi capitaluri.

Emisiunea de noi acţiuni este o operaţiune mai uşoară. Acţiunile puse pe piaţă pot fi cumpărate de oricine, dar vechii acţionari au dreptul preferenţial de cumpărare. Ambele metode de creştere a capitalului, prin noi aporturi în numerar, conduc la rezultate identice.

I.2.2.3 Creşteri de capital prin încorporarea rezervelor

11


Beneficiul anual raportat prin bilanţ de către societăţile comerciale este folosit, printre altele, şi pentru constituirea şi sporirea rezervelor. Când aceste rezerve ating un anumit nivel societatea poate decide încorporarea lor în capitalul social, emiţând noi acţiuni care se distribuie gratuit acţionarilor.

Creşterile de capital prin încorporarea rezervelor nu aduc resurse noi pentru societate, fiind o operatiune fara flux financiar întrucât şi până la încorporarea în capitalul social întreprinderea dispunea de sumele respective contabilizate la rezerve.

Fiecare acţionar dispune, după încorporare, de mai multe acţiuni, însă profitul se va împărţi în funcţie de numărul de acţiuni, astfel că volumul dividendului / acţiune depinde de mărimea totală a beneficiului.

Sub aspect tehnic, operaţiunea de creştere de capital prin încorporarea rezervelor se poate realiza în două variante:

prin creştere valorii nominale a vechilor acţiuni;prin emisiunea de noi acţiuni de aceeaşi categorie şi valoarea nominală cu cele vechi.

Distribuirea gratuită de acţiuni către acţionarii existenţi nu este decât aparentă pentru că rezervele le aparţin acestora de drept.

Emisiunea acţiunilor distribuite gratuit determină o scădere a valorii bursiere a acţiunilor.

Dreptul de atribuire, teoretic, este egal cu diferenţa dintre valoarea bursieră a unei acţiuni înainte şi după emisiune. Aşadar putem spune că dreptul de atribuire este un drept de subscriere pentru care preţul de emisiune este zero. Atribuirea de acţiuni face ca, în principal, situaţia capitalului acţionarilor să nu se modifice; ceea ce se pierde prin micşorarea valorii bursiere a acţiunii se recuperează prin primirea de noi acţiuni.

În acelaşi timp există şi posibilitatea ca pe viitor remuneraţia totală a acţiunilor să crească.

În cazul atribuirii de acţiuni, puterea de influenţă a acţionarilor nu se modifică întrucât fiecare acţionar primeşte acţiuni noi proporţional cu cele vechi deţinute. În schimb dacă se produce o conjunctură favorabilă la bursa de valori şi cursul acţiunilor înregistrează creşteri, acţionarii îşi vor sporii câştigurile tocmai ca urmare a numărului sporit de acţiuni de care ei dispun.

Distribuirea gratuită de acţiuni determinăcreşterea încrederii acţionarilor în viabilitatea întreprinderii, manifestată prin tendinţa păstrării capitalului, ceea ce diminuează riscul scăderii valorii acţiunilor.

Creşterile de capital prin încorporarea rezervelor contribuie, de asemenea, la consolidarea încrederii partenerilor de contract şi a băncilor în întreprindere.

I.2.2.4 Creşteri de capital prin conversiunea datoriilor Acest tip de operţiune este proprie marilor societăţi pe acţiuni care au efectuat

emisiuni de obligaţiuni convertibile în acţiuni. Emisiunea de obligaţiuni convertibile în acţiuni se poate realiza numai de societăţi care au cel puţin doi ani vechime şi doua binaţuri aprobate.

Cu prilejul emisiunii se stabileşte termenul în care se poate face conversiunea şi care de regula nu depăşeşte 5 ani din momentul emisiunii, precum şi raţia de conversie ce va fi utilizată.

Obligaţiunile convertibile au o remuneraţie mai slabă decât alte tipuri de obligaţiuni tocmai ca urmare a clauzei de conversiune care poate aduce deţinătorilor cîştiguri substanţiale în viitor.

12


Convertirea obligaţiunilor în acţiuni provoacă o creştere de capital fără flux financiar pozitiv. Pe total, sursele societăţii rămân aceleaşi numai că împrumutul obligatar revine acum capital social. În urma acestui proces, creanţierul pierde calitatea de obligatar şi devine acţionar.

Pentru emitent, obligaţiunile convertibile prezintă avantajul că au o rată a dobânzii mai scăzută decât împrumuturile obligatare clasice.

Pentru subscriitor, obligaţiunile convertibile prezintă avantajul că achiziţionarea lor se face la un preţ fixat în prealabil şi, de asemenea, că oferă un venit minimal sigur (cuponul).

Investiţia este apropiată de cea în acţiuni însă prezintă un regim fiscal mai avantajos propriu obligaţiunilor şi, în plus, randamentul obligaţiunilor convertibile în acţiuni este superior acţiunilor.

Obligaţiunile convertibile în acţiuni sunt nişte instrumente financiare care, sub aspectul conţinutului lor, se situează între acţiuni şi obligaţiuni.

I.2.3 Finanţări prin angajament la termen Finanţările pe termen lung sunt îndatorare, în toate cazurile, finanţări externe, în

sensul ca sursele vin din afara entităţii împrumutate. Ele pot fi realizate:

sub formă directă – prin care agenţii economici cu necesităţi de finanţare se împrumută pe piaţa financiară direct de la cei care au lichidităţi de plasat (împrumutul obligatar);în mod indirect – când între deţinătorii de lichidităţi şi cei cu necesităţi de finanţare apar intermediari financiari sub forma bancilor şi altor instituţii financiare nebancare.

finanţare directă împrumutul privat obligatar publicFinanţări pe termen lung prin îndatorare

apelul la instituţii financiare specializate nebancare finanţări indirecte credite bancare pe termen mijlociu

leasingFigură 1.Error! No text of specified style in document..2 Finanţări prin angajamente

la termen

I.2.3.1 Împrumutul obligatar Împrumutul obligatar reprezintă o forma deosebită a creditului pe termen lung

care constă în emisiune şi vânzarea publică a obligaţiunilor. Împrumutul obligatar este accesibil marilor societăţi comerciale pe acţiuni sau statului.[3]

Împrumutul obligatar privat

3[?] http://www.efin.ro/credite/glosar_economic_I/imprumut_obligatar.html

13


Este cunoscut faptul că pentru întreprinderi , de multe ori, capitalul propriu este nesatisfăcător, iar creşterea acestuia prezintă greutăţi atât sub aspectul condiţiilor juridice, cât mai ales ca urmare a reticenţei subscriitorilor determinată de existenţa riscului de pierdere şi chiar a riscului de pierdere a controlului pentru conducătorii întreprinderii sau pentru acţionarii majoritari.

Finanţarea întreprinderilor prin apelul la credite bancare se dovedeşte adesea dificil de realizat ca urmare a costului ridicat şi a condiţiilor restrictive ale contractului de credit, cerute de banci. Factorii aceştia fac ca întreprinderile să recurgă la împrumuturi obligatare care prezintă avantajul esenţial că remuneraţia (cupoanele) se deduce din profitul impozabil, făcându-l mai accesibil.

Există cauze multiple care influenţează pozitiv dezvoltarea împrumuturilor obligatare în ţările cu economie de piaţă. Reducerea, în anumite perioade, a dobânzii la plasamentele pe termen scurt favorizează, de asemenea, orientarea subscriitorilor către plasamente pe termen lung. Apariţia unor organisme de plasament colectiv a valorilor mobiliare, instituţii mari, importante dar care reprezintă şi operează în contul unei multitudini de mici subscriitori, face posibilă apelarea la împrumuturi obligatare şi a întreprinderilor mai mici.

Împrumutul obligatar public Apelul la economiile publice poate fi lansat pe piaţa internă sau pe pieţele

financiare externe. Durata de viaţă a unui împrumut obligatar a căpătat, în ultimul timp, tendinţa de reducere, determinată de marea fluctuaţie a ratei dobânzii, dar şi de aversiunea subscriitorilor faţă de ilichiditate.

Obligaţiunea este un titlu de valoare care atestă calitatea de creditor a deținătorului ei față de emitent, emitentul obligându-se să plătescă deținătorului obligațiunii o sumă anuală fixă, numită cuponul obligațiunii, pe întreaga perioadă de valabilitate a acesteia.[4]

Obligaţiunea reprezintă un drept de creanţă asupra capitalurilor împrumutate unei sociatăţi, fiind în ultima instanţă un împrumut acordat de o masă de creditori unui anumit debitor. Fiecare creditor primeşte un înscris care se numeşte certificat de obligaţiune sau, mai simplu, obligaţiune în care este înscrisă valoarea nominală.

Obligaţiunile sunt valori mobiliare emise în diferite sume şi pot fi transmise liber de la un deţinător la altul prin negociere pe piaţa bursieră sau extrabursieră. Acestea nu conferă deţinătorilor nici o putere de decizie în societatea respectivă şi nici nu permite acestora să beneficieze de creşterea societăţii aşa cum se întâmplă în cazul acţiunilor

Împrumuturile obigatare au, în principal, un cost de procurare mai mic decât subscrierea la capitalul social şi nu afectează dreptul de proprietate al acţionarilor.

Obligaţiunile se împart în două mari grupe:obligaţiuni ordinare cu dobândă constantă sau cu dobândă variabilă ;obligaţiuni convertibile

În afara acestor grupe principale de obligaţiuni, pe piaţa capitalurilor se mai întâlnesc:

obligaţiuni negarantate, acestea se caracterizează prin faptul că societatea comercială emitentă nu le garantează cu nici un fel de bun sau ipotecă;obligaţiuni înmatriculate, sunt înregistrate în evidenţa fiduciarului pe numele deţinătorului;

4[?] http://ro.wikipedia.org/wiki/Obligatiune

14


obligaţiuni înseriate, se rambursează eşalonat , la scadenţe prestabilite, în funcţie de seria înscrisă pe titlu;obligaţiuni cu fond de amortizare, creând acest fond de amortizare obligatarii capătă certitudinea că la scadenţă obligaţiunile lor vor fi rambursate;obligaţiuni cu venit variabil (obligaţiuni indexate), permit subscriitorilor de a se apăra contra efectelor creşterii preţurilor prin menţinerea puterii de cumpărare a obligaţiunilor;obligaţiuni participative, reprezintă o variantă a obligaţiunilor indexate, o îmbinare între acţiuni şi obligaţiuni clasice;obligaţiuni cu cupon zero şi cu cupon unic, cele cu cupon zero prezintă particularitatea de anu oferi nici un fel de cupon (venitul unor asemenea obligaţiuni se acordă o singură dată) iar pentru obligaţiunile cu cupon unic, dobânzile sunt vărsate de emitent numai la scadenţa finală a împrumutului;obligaţiuni asimilabile, sunt emise de stat sau organisme guvernamentale;obligaţiuni perpetue sau cu durată nedeterminată, se emit de întreprinderi din sectorul public sau de bănci;obligaţiuni speciale cu cupon de reinvestire, acestea permit deţinătorilor să reinvestească cupoanele anuale în obligaţiuni cu aceleaşi caracteristici ca şi cele de origine;obligaţiuni cu bon de subscriere, aceste obligaţiuni sunt cu dobândă fixă şi însoţite de un bon care dă dreptul de a subscrie ulterior, la un termen şi preţ determinate, obligaţiuni de aceeaşi natură cu cele de origine;obligaţiuni deschise, sunt numite şi obligaţiuni cu ieşire opţională , permit părţilor sa iasă din contract înaintea scadenţei, la anumite termene prestabilite.

În efectuarea unui împrumut obligatar pot intervenii următoarele părţi:fiduciarul, înlocuieşte masa creditorilor în relaţiile cu societatea emitentă acţionând în numele acestora, verificând îndeplinirea obligaţiilor societăţii privind respectarea garanţiilor împrumutului, plata cu regularitate a cupoanelor, precum şi amortizarea la timp a obligaţiunilor;curtierul, se referă la vânzarea obligaţiuniloe emise care se relizează prin intermediul unui curtier sau a mai multor curtieri de valori imobiliare care cunosc piaţa financiară fiind cei mai în măsură să plaseze obligaţiunile, adică să găsească fonduri de împrumut;banca, toate operţiunile de trezorerie aferente împrumutului obligatar se efectuează prin intermediul ghişeelor bancare: vărsarea sumelor de cumpărătorii obligaţiunilor, plata periodică a cupoanelor, amortizarea la scadenţă a obligaţiunilor. Pe lângă operţiile de trezorerie, banca mai poate juca un rol important şi pe linia operţiilor de consulting şi de garantare a împrumutului;comisia valorilor mobiliare, este un organism juridic care supraveghează operaţiunile cu valori mobiliare.

Toate emisiunile de obligaţiuni trebuie înregistrate la această comisie; prin intermediu ei emitentul difuzează un prospect către toţi cei interesaţi să achiziţioneze

15


obligaţiuni , în care se detalaiază scopurile împrumutului, suma totală a acestuia, numărul şi valoarea nominală a obligaţiunilor, caracteristicile împrumutului, precum şi situaţia financiară a emitentului în momentul în care precede împrumutul.

Principalele caracteristici ale împrumutului obligatar sunt:

mărimea împrumutului obligatar; valoarea de emisiune; mărimea dobânzii: durata şi modalitatea de rambursare.

Mărimea împrumutului obligatar se stabileşte în funcţie de necesităţile de

finanţare a întreprinderii, de capacitatea de rambursare, dar şi de oferta de capitaluri de pe piaţa financiară.

Valoarea de emisiune a obligaţiunilor poate fi: egală cu valoarea nominală la paritate; mai mică decât valoarea nominală subpari; mai mare decât valoarea nominală.

Diferenţa dintre valoarea nominală şi valoarea de emisiune reprezintă prima de emisiune.

Mărimea dobânzii este legată direct de rata dobânzii împrumutului şi se plăteşte în fiecare an la o dată stabilită, pe baza unui cupon detaşabil din corpul obligaţiunii. Rata dobânzii se stabileşte de societate împreună cu fiduciarul în funcţie de randamentul solicitat de investitori, de rata dobânzii pe piaţa financiară, de riscul estimat în activitatea socităţii şi de durata împrumutului.

Dobânda plătită de societate (D) pentru fiecare obligaţiune se determină aplicând rata dobânzii (R) la valoarea nominală a titlului emis.

Amortizarea obligaţiunilor este operţiunea de rambursare a împrumutului obligatar în conformitate cu scadenţele înscrise în contract. Amortizarea împrumutului obligatar se poate realiza în următoarele modalităţi:

amortizarea prin anuităţi constante şi amortizări variabile; Anuitatea reprezintă suma de bani plătită anual, pe o perioadă determinată, de

către un debitor pentru rambursarea capitalului împrumutat şi plata dobânzilor aferente. Pentru ca anuităţile să rămână constante, partea reprezentând capitalul

rambursat creşte în fiecare an în timp ce parte reprezentând dobânda scade. Amortizarea anuală este egală cu anuitatea constantă adică dobânda la

împrumutul nerambursat. Acest tip de rambursare determină un cost mai ridicat al împrumutului întrucât amortizările sunt mai mari către sfârşitul perioadei de rambursare. Rambursarea se face prin tragere la sorţi a obligaţiunilor

amortizarea prin anuităţi variabile şi amortizări constante ; Presupune rambursarea anuală a unor tranşe egale din împrumut (un număr

egal de obligaţiuni). În acest caz capitalul rambursat este egal în fiecare an iar suma dobânzii scade de la un an la altul. Amortizarea se determină ca raport între valoarea împrumutului şi durata acestuia.

amortizarea în fază unică sau rambursarea integrală a împrumutului la încheierea duratei împrumutului;

Presupune ca la sfârşitul fiecărui an să se plătescă doar dobânzi asupra volumului total al împrumutului.

16


Această metodă de amortizare este dublată, de regulă, de constituirea treptată a unui fond de care se plasează de către societate pentru a aduce remuneraţii, fiind folosit în final pentru achitarea împrumutului.

răscumpărarea prin bursă; Prezintă interes atunci cân d cursul bursier al obligaţiunii este inferior valorii

de rambursare. În principiu maxim 50% din numărul obligaţiunilor amortizabile într-un an pot fi răscumpărate la bursă. Răscumpărarea înainte de scadenţă a obligaţiunilor din iniţiativa societăţii are loc atunci când aceasta poate obţine fonduri mai ieftine din alte surse.

Rambursarea obligaţiunilor se face la preţul de rambursare şi dacă acesta este superior valorii nominale, deţinătorul intră în posesia unui beneficiu numit prima de rambursare.

leasing-ul (credit-bail); Leasing-ul sau credit contract de închiriere este o modalitate de finanţare prin

care întreprinderea utilizatoare a obiectivului de investiţii ce se dobândesc nu are calitatea de proprietar ci uzufructier, un fel de chiriaş în acest contract.

Leasing-ul este o formă specială de închiriere a bunurilor imobiliare sau mobiliare prin care chiriaşul obţine avantaje legate de posesiunea bunului închiriat, în timp ce finanţarea achiziţiei acestuia este facută de societatea de leasing.

Leasing-ul este o operaţiune de finanţare care permite întreprinderii să dispună de un bun după cum crede de cuviinţă, fără a fi necesar să-şi constituie fonduri de investiţii ci plătind o chirie.

Există doua categorii principale de leasing: leasing financiar (leasing de capital)

Adică locatarul (utilizatorul) foloseşte bunul pe toată durata vieţii sale economice, iar locatarul oferă numai servicii financiare;

leasing operaţionalAdică locatarul poate folosi bunul numai o fracţiune din viaţa sa economică.

La expirarea termenului contractual există următoarele posibilităţi: utilizatorul returnează proprietarului bunul; bunul este cumpărat la o valoare reziduală prevăzută în contract; se reînoieşte creditul-contract de închiriere; anuitatea; valoarea împrumutului; procentul de dobândă anuală.

Avantaje ale creditului-bail:

Pe plan financiar, creditul-bail este o operţiune care nu modifică structura financiară a întreprinderii, ci numai angajamentele de plată anuale;

Permite accelerarea dezvoltării fără a pune în pericol autonomia financiară a întreprinderii;

Acoperă 100% valoarea bunului închiriat, întreprinderea putându-şi rezerva capitalul propriu drept garanţie pentru contractarea altor împrumuturi de dezvoltare.

17


Capitolul II – Finanţarea internaţională a proiectelor de investiţii. Concesiune

II.1 Generalităţi

Într-o economie mondială puternic competitivă, o structura adecvată de active şi pasive a companiei poate reprezenta cheia supravieţuirii şi chiar a succesului. Astfel, investiţiile, ca promotor al inovaţiei şi progresului, devin o componentă din ce în ce mai importantă în funcţionarea economiei de piaţă. O axiomă prezentă în teoriile economice clasice şi dovedită de practică este aceea că dezvoltarea economică depinde esenţial de consecvenţa şi amploarea investiţiilor.

Decizia de a investi se naşte din necesitatea sau interesul de a realiza o investiţie. Orice decizie de a investi trebuie subordonată obiectivului major al finanţelor private: maximizarea valorii firmei şi a averii acţionarilor.

O astfel de decizie este bazată pe mai multe considerente: "sistemul valoric"(valoarea în timp a banilor), contextul economic al proiectului, perspectiva investitorilor, modalităţile de finanţare, riscuri, caracterul de previziune al fluxurilor de intrare şi ieşire, contabilizarea performanţei, precum şi pe diverse comparaţii cu oportunităţi investiţionale alternative în funcţie de resursele disponibile, comparaţi numite generic costul de oportunitate al investiţiei.

Programele de finanţare nerambursabile, pot fi definite ca instrumente de politică internă şi externă prin care are loc un transfer de resurse financiare, de la organizaţii donatoare, la organizaţii receptoare, în cazul îndeplinirii condiţiilor specifice. Asistenţa externă nerambursabilă poate fi completată cu asistenţă internă rambursabilă, pentru atingerea valorilor financiare necesare implementării unei investiţii. Acest instrument este întâlnit în istoria evoluţiei economice fiind unul din cele mai importante instrumente politice.

După anii ’90 Comisia Europeană devine principalul organism de acordare a asistenţei externe nerambursabile, prin programe de finanţare specifice, atât în spaţiul intern european cât şi pentru alte tări (exemplu OECD, 2010 - The Organisation for Economic Cooperation and Development)

Programele de finanţare, pot fi definite din punct de vedere conceptual ca puternice instrumente de politică internă şi externă prin care are loc transferal de resurse financiare către organizaţii ce implementează noi proiecte de investiţii. Aceste transferuri au loc în vederea satisfacerii unor interese cu caracter preponderant economic dar şi politic şi social. Initial aceste transferuri au fost concepute în scop politic, sau militar, dar ulterior au cunoscut o evoluţie către domeniul social şi economic prin noi programe nerambursabile moderne cum sunt programele de finanţare cu fonduri structurale europene.[5]

Viziunea politică în scopul careia UE a dezvoltat aceste instrumente de finanţare, se sprijină pe idea creării unei pieţe europene unice, eficienţa prin măsuri de liberalizare şi deschidere a pieţelor interne, şi prin măsuri de intervenţie pentru o uniformizare a nivelurilor de dezvoltare economică a ţărilor membre, măsuri ce se

5[?] Damian Ion – “Managementul proiectelor finantate din programul operational Regional”teza de doctorat, Timisoara 2010

18


doresc să conducă la reducerea diferenţelor de dezvoltare şi nivel de trai dintre statele membre.

Finanţările structurale din fonduri europene – importanţă şi rol Fondurile structurale comportă 3 aspecte importante, din punct de vedere

metodologic, din punct de vedere al evoluţiei, şi din punct de vedere al perspectivei de dezvoltare a acestora în perioada 2014-2020.

Încă din primii ani ai existenţei Comisiei Europene, a existat o strânsă legătură a acesteia, si a celorlalte organisme formate ulterior, cu transferul de ajutoar financiar nerambursabil către statele sale membre. Aceste tipuri de ajutoare au fost denumite fonduri structurale europene.

Principalele instrumente ale politicii duse de Uniunea Europeană în scopul de ajutorare, sunt fondurile structurale:[6]

Fondul Social European - FSE (înfiintat în anul 1958), înfiinţat pentru creşterea adaptabilităţii forţei de muncă, prevenirea şomajului, creşterea duratei vieţii active, creşterea ponderei de angajare a femeilor şi imigranţilor, combaterea discriminării, şi

sprijinirea incluziunii sociale. Fondul European de Dezvoltare Regională - FEDR (înfiinţat în anul

1975), înfiinţat pentru susţinerea dezvoltării economice durabile la nivel regional şi local prin mobilizarea capacităţilor locale şi diversificarea structurilor economice;

Fondul de Coeziune - FC (înfiinţat în anul 1993), fond ce a avut alocată pentru perioada 2007-2013 o sumă de 347 miliarde euro, finanţează proiecte în domeniul protecţiei mediului, şi a transportului transeuropean, proiecte care vizează dezvoltarea durabilă, îmbunătăţirea traficului atât aerian, rutier cât şi urban.

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), finanţează investiţii pentru creşterea competitivităţii în agricultură şi silvicultură, protecţia mediului, ameliorarea calităţii vieţii şi diversificarea activităţilor economice în spaţiul

rural.

Există o serie de regulamente specific programării care stabilesc principiile de bază privind utilizarea fondurilor de investiţii enumerate mai sus, dintre care cele mai importante sunt: complementaritatea, parteneriatul, subsidiaritatea, adiţionalitatea, compatibilitatea, programarea şi concentrarea.

La nivel national, responsabile cu analiza şi implementarea proiectelor sunt organismele intermediare, autorităţile de management, comitetele de monitorizare, autoritatea de certificare şi plată, unităţile de plată, autoritatea de audit, curtea de conturi. Fiecare din aceste entităţi au atribuţii şi responsabilităţi specifice etapelor din ciclul de viaţă al unui proiect, cu rol prioritar în atragerea şi utilizarea fondurilor, în crearea unui cadru comun instituţional şi administrativ care să funcţioneze în mod eficient, transparent, şi durabil.

Respectarea criteriilor de eligibilitate ca şi reguli impuse se face fără abatere, ţinând cont de amplasamentul geografic al sediului social şi al locului de implementare a proiectului, natura capitalului social, domeniul de activitate principal şi domeniile definite conform statutului, numărul de angajaţi, mărimea cifrei de afaceri, natura parteneriatului încheiat cu alte instituţii (dacă este cazul), experienţa pe proiecte

6[?] http://www.fonduri-ue.ro/

19


anterioare, capacitatea administrativă etc. Eligibilitatea proiectului trebuie sa fie justificată de scopul şi obiectivele proiectului şi compatibilitatea cu strategia şi obiectivele programului operaţional de finanţare.

Pentru a fi declarat eligibil, un proiect de investiţii trebuie să îndeplinească câteva condiţii printre care şi respectarea cadrului legislativ naţional şi european, delimitarea concretă a scopului, şi repectarea termenului de implementare al proiectului.

Eligibilitatea cheltuielilor este de asemenea un aspect foarte important care vizează în mod specific beneficiarul de proiect. Toate cheltuielile implicate se defalcă în două categorii distincte: cheltuieli eligibile şi cheltuieli neeligibile. Doar cheltuielile eligibile pot fi supuse unei proceduri de finanţare prin instrumentele puse la dispoziţie de Uniunea Europeană. Ţinând cont de acest aspect, a fost creat un cadru legislative naţional care să asigure corectitudinea utilizării fondurilor europene, în raport cu scopurile şi obiectivele propuse.

Perioada 2007-2013 a fost una de expansiune maximă pentru programele de finanţare europene, acest lucru fiind determinat de restructurarea masivă a politicii fondurilor europene prin regruparea şi organizarea acestora pe politici, obiective şi axe de intervenţie. În această perioadă s-a înregistrat practic o dublare a alocării fondurilor pentru cele 8 state care au aderat în 2004, pentru România şi Bulgaria fiind prima sesiune de alocare a fondurilor structurale.

Experienţa desfăşurării procesului de absorbţie al fondurilor în 2007-2013 a marcat programarea pentru perioada 2014-2020, prin analizarea dificultăţilor întâmpinate şi rata de succes a proiectelor încheiate, analiza în urma careia se vor formula propuneri de noi programe, în vederea creşterii nivelului de intervenţie pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 ca obiective prioritare.

II 2. Finantările structurale din fonduri europene – cazul României

Fonduri ce au fost disponibile în perioada pre-aderare Trebuie menţionat faptul că odată cu integrarea României în Uniunea

Europeană, aceasta a beneficiat de programe europene pre-aderare şi post-aderare de finanţare structurală. Scopul a fost acela al depăşirii decalajului existent între economia românească şi cea a statelor membre pe parcursul pre-aderarii, dar şi realizarea unor schimbări majore din punct de vedere legislative şi organizatoric la nivel naţional în vederea integrării.

Sprijinul financiar primit de România din partea Uniunii Europene se poate împărţi în trei categorii:

fondurile din cadrul unor programe, la care au acces intreprinderi mici şi mijlocii, diverse organizaţii, instituţii publice sau private;

investiţiile publice în cadrul unor proiecte mari de infrastructură pentru transport şi mediul înconjurător;

sprijin instituţional direct, format din oferirea de asistenţă tehnică şi echipamente unor instituţii publice (ministere, agenţii);

Întocmirea primul Plan Naţional de Dezvoltare şi alocarea de resurse financiare pentru implementarea acestuia, a fost un pas major adoptat de România în reforma pentru dezvoltare.

Planul Naţional de Dezvoltare 2004-2006 a avut în vedere următoarele priorităţi: creşterea competitivităţii economice, dezvoltarea şi modernizarea

20


infrastructurii, dezvoltarea turismului, modernizarea agriculturii, dezvoltarea rurală, sprijinirea cercetării, inovării tehnologice şi IT, etc.

Programele pentru implementarea schimbărilor în domeniile amintite mai sus, au fost realizate pre-aderare şi au fost susţinute şi prin programe naţionale. Este vorba în special de programele de finanţare SAPARD, ISPA şi PHARE.

Fondurile PHARE au fost primul instrument nerambursabil conceput de Uniunea Europeană în vederea sprijinirii zonei Europa Centrală şi de Est, în evoluţia sa către o economie de piaţă. Programul a fost înfiinţat în anul 1989 iniţial pentru ajutorarea Poloniei şi Ungariei, dar s-a extins treptat către alte ţări din regiune.

Programul a vizat două linii generale directoare: sprijinirea administraţiei ţărilor candidate la aderarea la Uniunea

Europeană; alinierea industriei şi infrastructurii ţărilor sub-dezvoltate, la standardele

europene;

Priorităţile programului PHARE in România au vizat:[7]

întărirea democraţiei şi a statului de drept, prin acţiuni în domeniul protecţiei copilului şi îmbunătăţirea situaţiei romilor;

dezvoltarea capacităţilor în faţa unei pieţe concurenţiale interne; creşterea capacităţilor administrative prin îmbunătăţirea capacităţilor de

gestionare a programelor comunitare, consolidarea serviciilor publice, etc;

sprijinirea pieţei interne, agriculturii, finanţelor publice; coeziunea economică şi socială prin finanţarea programelor de dezvoltare

regională;

Fondurile ISPA (Instrumentul pentru Politici Structurale pentru Pre-Aderare) sunt cel de-al doilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru sprijinirea ţărilor candidate în procesul de aderare la Uniunea Europeană. ISPA oferă ajutor financiar în domeniul transporturilor si al protecţiei mediului pentru a accelera procesul de armonizare a legislaţiei ţărilor candidate cu normele europene în aceste două sectoare.

Priorităţile programului ISPA în România au vizat:[8]

alinierea la standardele de mediu comunitare, extinderea şi conectarea reţelelor de transport proprii cu cele trans-europene şi familiarizarea cu politicile şi procedurile aplicate de Fondurile Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene;

alinierea la standardele de mediu comunitare, extinderea şi conectarea reţelelor de transport proprii cu cele trans-europene şi familiarizarea cu politicile şi procedurile aplicate de Fondurile Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene;

alinierea României la standardele europene în privinţa sistemului de apă potabilă, epurarea apelor uzate, administrarea deşeurilor solide şi poluarea aerului, în scopul protecţiei sănătăţii şi îmbunătăţirii calităţii vieţii populaţiei;

7[?] http://www.eufinantare.info/phare.html8[?] http://www.dreptonline.ro/utile/ispa.php

21


Fondurile SAPARD (Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală) este cel de-al treilea instrument financiar nerambursabil, conceput pentru a sprijini ţările candidate în reformarea sectorului agricol si al dezvoltării rurale.

Priorităţile programului SAPARD în România au vizat:[9]

adoptarea unor directive europene în domeniul protecţiei mediului; implementarea unor politici privind agricultura, protecţia mediului,

domeniul alimentaţiei şi protecţiei consumatorului, sănătatea publică şi sănătatea animalelor şi a plantelor;

dezvoltarea rurală pe termen lung;

Rezultatele implementării fondurilor de pre-aderare Programul PHARE a avut un impact pozitiv asupra economiei româneşti,

prin intermediul acestuia fiind realizate un transfer efectiv de know-how, echipamente şi resurse financiare într-o serie de domenii importante, precum:

întărirea capacităţilor pentru programele de dezvoltare regională; pregătirea punerii în aplicare a programelor ISPA şi SAPARD; iniţierea unor măsuri în domeniul dezvoltării resurselor umane, ca şi în

domeniul educaţiei şi formării profesionale; întărirea colaborării între autorităţile naţionale şi cele locale pentru punerea

în aplicare a strategiei naţionale pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor; sprijinirea dării în folosinţă a celor două tronsoane de rute naţionale (DN1

şi DN2); susţinerea continuă a societăţii civile pentru dezvoltarea unor parteneriate

durabile între ONG-uri şi autorităţile locale; susţinerea iniţiativei europene pentru democraţie şi drepturile omului;susţinerea dezvoltării serviciilor moderne de protecţie a copilului.

În ceea ce priveşte programul SAPARD, de la 31 iulie 2002 a fost demarată selectarea proiectelor în domeniul infrastructurii rurale şi al procesării şi comercializării produselor agricole si piscicole.

Prin intermediul programului SAPARD, în România au fost finanţate proiecte în următoarele domenii:

îmbunătăţirea competitivităţii produselor agricole şi piscicole prelucrate; îmbunătăţirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală şi agricultura; dezvoltarea economică a zonelor rurale; dezvoltarea resurselor umane.

Situaţia programului ISPA a fost mai puţin mediatizată, dar în ansamblu satisfăcătoare: un număr de 26 de proiecte din domeniul transportului şi al protecţiei mediului au primit opinia favorabilă a statelor membre ale Uniunii Europene. Aceste proiecte au însumat 1,43 miliarde euro.

În anul 2000, României i s-a deschis participarea şi în cadrul altor programe: FISCALIS (fiscalitate),CUSTOMS 2000 (administratie vamală), DAPHNE (lupta împotriva violenţei), IDA II (schimbul de informaţii în cadrul administraţiei) şi ALTENER II (energie alternativă).

De la momentul aderării, principalele documente de ghidare strategică ale României în vederea accesării şi gestionării fondurilor structurale au fost Planul

9[?] http://www.fonduri-finantari.eu/programul-sapard

22


Naţional de Dezvoltare şi Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, care conţin, strategia convenită cu Comisia Europeană pentru implementarea politicilor europene de coeziune şi dezvoltare regional, şi utilizarea instrumentelor structurale, în acord cu obiectivele generale ale Uniunii Europene.

Politica UE are drept scop principal reducerea decalajelor economice între ţările membre, este cunoscută sub denumirea de politică de coeziune. Aceasta se bazează pe solidaritate financiară, adică redistribuirea unei parţi din bugetul European realizat prin contribuţia statelor sale membre, către regiunile defavorizate.

Redistribuirea fondurilor se face prin intermediul instrumentelor structurale, alocate în funcţie de nivelul de dezvoltare pe regiuni, şi pe perioade successive de câte şapte ani denumite perioade de programare.

Potrivit reglementărilor Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, la fiecare 3 ani se întocmeşte de către Comisia Europeană, un raport privind progresele înregistrate, însoţit de propuneri corespunzătoare, inaintat Parlamentului European pentru analiză.

Politica de coeziune economică şi socială a Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020 si-a propus 3 mari OBIECTIVE:[10]

CONVERGENŢA, este un obiectiv finanţat din bugetul destinat Fondurilor Structurale şi de Coeziune, care vizează regiunile din statele membre ale Uniunii Europene în a căror direcţie, reţelele de transport tras-europene, proiectele de interes european şi infrastructură de mediu rămân priorităţile centrale. În perioada 2007-2013, România a fost eligibilă în cadrul obiectivului de Convergenţă.

COMPETITIVITATEA REGIONALĂ ŞI OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ, este al doilea obiectiv, care vizează regiunile care nu sunt eligibile în cadrul obiectivului de convergenţă; obiectivul susţine autorităţile regionale să anticipeze şi să promoveze schimbările economice din zonele industriale şi rurale prin întărirea atractivităţii şi competitivităţii lor.

COOPERAREA TERITORIALĂ EUROPEANĂ ,este obiectivul ce se referă la cooperarea transnaţională, cooperarea transfrontalieră şi cea interregională. România a fost eligibilă în cadrul Obiectivului de Cooperare Europeană Teritorială, care vizează creşterea cooperarii dintre regiuni pe cele trei niveluri menţionate.

Principalul instrument utilizat de Uniunea Europeană pentru a promova politicile de dezvoltare este reprezentat de Fondurile Structurale, de care am amintit mai sus, şi despre care am menţionat că sunt contribuţii financiare proporţionale ale statelor membre, în concordanţă cu nivelul de dezvoltare economică.

Pentru programarea 2014-2020 au existat trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri structurale si de coeziune, respectiv:

Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR) Fondul Social European (FSE)Fondul de Coeziune (FC),si două Acţiuni Complementare, respectiv:Fondul European pentru Agricultură şi Dezvolare Rurală (FEADR)Fondul European pentru Pescuit (FEP)

10[?] http://ec.europa.eu/regional_policy/glossary/economic_and_social_cohesion_ro.cfm

23


Începând din 2014, Fondul de coeziune sprijină și proiectele de infrastructură de transport din cadrul noului Mecanism pentru interconectarea Europei. Aceste proiecte se axează pe infrastructura care conectează sistemele de transport din diferitele state membre. În cadrul Fondului de coeziune sunt alocate 10 miliarde EUR pentru acțiunile din acest domeniu.

În perioada 2014-2020, Fondul de coeziune va putea fi accesat de Bulgaria, Croația, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Cipru va fi eligibil cu titlu tranzitoriu.

În perioada de programare 2007-2013, UE a alocat 61 de miliarde EUR Fondului de coeziune (58 miliarde EUR + 3 miliarde EUR pentru sprijinul tranzitoriu specific).

În perioada 2014-2020, UE va aloca peste 66 de miliarde EUR (la prețurile din 2011) Fondului de coeziune. Această sumă include 10 miliarde EUR destinate Mecanismul pentru interconectarea Europei.

Datorită noilor dispoziții introduse de Tratatul de la Lisabona, Parlamentul European este pe poziții egale cu Comisia și Consiliul în elaborarea de noi reglementări privind fondurile structurale. Regulamentul FEDER pentru perioada 2014-2020 a fost supus procedurii legislative ordinare, Parlamentul dispunând de drepturi depline pentru a propune modificări. În cadrul negocierilor privind politica de coeziune a UE pentru perioada 2014-2020, Parlamentul a reușit să crească gradul de flexibilitate în punerea în aplicare a normelor privind concentrarea tematică și prioritățile de investiții. În plus, Parlamentul a consolidat sprijinul oferit de FEDER orașelor și politicilor urbaneintegrate.[11]

Principii generale privind folosirea fondurilor structuraleFondurile structurale sunt ghidate de 5 principii majore care asigură

claritatea şi coerenţa misiunii lor în interesul comunitar:1. Principiul programării - se referă la pregătirea planurilor

multianuale de dezvoltare, astfel că statele membre vor înainta Comisiei Europene două documente programatice: unul strategic - Cadrul Strategic Naţional de Referinţă şi unul operaţional – Programele Operaţionale.

2. Principiul parteneriatului - presupune o strânsă colaborare între Comisia Europeană şi autorităţile naţionale, regionale şi locale. În vederea respectării parteneriatului, statul roman a avut în vedere elaborarea Planului Naţional de Dezvoltare, Cadrului Strategic Naţional de Referinta şi Programelor Operaţionale.

3. Principiul adiţionalităţii - are în vedere faptul că ajutorul structural al Uniunii Europene, trebuie să fie adiţional şi să nu înlocuiască resursele angajate de autorităţile naţionale, regionale sau locale, în scopul dezvoltării regiunilor şi pieţei muncii.

4. Principiul monitorizării, evaluării şi controlului. Statele Membre au atribuţii administrative şi au obligaţia de a desemna o autoritate naţională corespunzătoare fiecărui program si comitete de monitorizare.

5. Subsidiaritatea care a fost stabilită prin Tratatul de la Maastricht. În termeni generali, acest lucru înseamnă că o autoritate superioară nu va putea să acţioneze dacă un obiectiv este atins în mod satisfăcător la un nivel inferior.

11[?] http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.1.2.html

24

http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.1.2.html


II 3. Obiectivele strategice de investiţii propuse la nivel European

Planul naţional de dezvoltare 2014-2020 Până în prezent, în România s-au elaborat Planuri de Dezvoltare Regională,

pentru perioadele 2000-2004, 2004-2006 şi 2007-2013. Experienţa procesului de planificare s-a îmbogăţit la nivelul regiunilor din România, fiind puse în practică o varietate de mecanisme de parteneriat. În comparaţie cu generaţia anterioară de planuri de dezvoltare regională, abordarea de formulare a noilor planuri presupune o adaptare către o nouă generaţie de politici integrate de dezvoltare. Acestea vor fundamenta atât structurarea programelor operaţionale cu fonduri europene cât şi programele cu finanţare naţională de la nivel central şi local. Această nouă abordare presupune nu doar o reformulare a obiectivelor şi instrumentelor, ci şi a structurii şi cadrului de implementare a planurilor de dezvoltare regionale prin coordonarea acţiunilor politicilor sectoriale de dezvoltare.

Prezenta Metodologie privind planificarea dezvoltării regionale 2014-2020 îşi propune să dezvolte un set minimal de elemente cu privire la conţinutul cadru şi procesul de elaborare şi aprobare a acestor documente programatice, acordând în acelaşi timp o atenţie deosebită elementelor exerciţiilor anterioare de planificare. Scopul este acela de a oferi un cadru standardizat de elaborare a Planurilor de Dezvoltare Regională care să răspundă provocărilor specifice ale perioadei 2014-2020 şi care să fundamenteze elaborarea documentelor de programare pentru perioada 2014-2020, precum şi să constituie instrumente eficiente de implementare a politicii pentru dezvoltare regionale post-2014.

PND cuprinde următoarele secţiuni principale:1.Analiza situatiei curente cuprinde descrierea şi analiza situaţiei socio-

economice generale, sectoriale şi regionale, de la momentul respectiv, şi face o comparaţie cu Uniunea Europeană, stabilind în acelaşi timp şi potenţialul de dezvoltare.

La nivel sectorial analiza se concentrează pe sectorul productiv din punct de vedere al competitivităţii, infrastructura, agricultura, dezvoltarea rurală şi pescuitul, precum şi pe domeniul resurselor umane unde descrie sistemul educaţional şi de formare profesională, piaţa muncii, situaţia generală în domeniul asistenţei sociale, situaţia egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii, şi domeniul sănătăţii şi a sănătăţii populaţiei.

La nivel regional, analiza prezintă diferenţele din punct de vedere economic la nivelul regiunilor, cu referire la gradul de ocupare al populaţiei, al dezvoltării antreprenoriale, al accesului la infrastructura de transport, infrastructura socială, si de turism, precum şi gradul de dezvoltare urbană a regiunilor.

PND tratează şi situaţia cooperării României cu statele vecine în diverse programe ce antrenează regiuni europene, şi capacitatea administrativă a ţării analizând sistemul administraţiei publice, sistemul judiciar şi sistemul ordinii publice.

2.Analiza SWOT pune în evidenţă punctele tari, punctele slabe, oportunităţile şi riscurile identificate în capitolul analizei situaţiei curente.

Ca şi rezultat al analizelor prezentate în primele două capitole, se conturează Strategia de dezvoltare ce reflectă nevoile stringente de dezvoltare ale României în vederea reducerii cât mai rapide a decalajului existent faţă de Uniunea Europeană.

3.În vederea atingerii obiectivelor strategice , ţinând cont şi de aspectele identificate în etapa de analiză, au fost extrase şase priorităţi naţionale de dezvoltare pentru perioada 2014-2020:

25


a) Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazată pe cunoaştere;

b) Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transportc) Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediuluid) Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi incluziunii

sociale şi întărirea capacităţii administrativee) Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul

agricolf) Diminuarea diferenţelor de dezvoltare între regiunile ţării.

Trasarea acestor şase priorităţi asigură concentrarea resurselor disponibile în acele direcţii ce ar putea reduce cel mai rapid decalajul faţă de Uniunea Europeană. Pe baza acestora au fost stabilite Programele Operaţionale prin intermediul cărora vor fi atribuite Fondurile Structurale şi de Coeziune.

4. Programarea financiară, în concordanţă cu obiectivele şi domeniile de intervenţie a Fondurilor Structurale, reprezintă un instrument de prioritizare a investiţiilor publice pentru dezvoltare, cu impact maxim asupra dezvoltării economice şi sociale, atât din surse interne (buget de stat, bugete locale) cât şi din fonduri UE.5. Implementarea conform strategiei stabilite, se face în condiţii de maximă rigurozitate si transparenţă financiară. În România, sistemul de implementare a Fondurilor Structurale şi de Coeziune, este în proces de formare, iar Ministerul Finanţelor Publice are rolul de coordonator al sistemului de programare şi implementare al sistemelor structurale.

II.4 Etapele ciclului de viaţă al proiectelor europene

Orice proiect de investiţii are un ciclu de viaţă determinat, compus din mai multe etape obligatorii, ce trebuiesc parcurse pentru atingerea cu success a obiectivului final. Etapele se referă în general la parcurgerea următorilor paşi: identificarea, analiza, formularea proiectului, pregătirea acestuia, evaluarea preliminară a proiectului, angajarea finanţării, implementarea, monitorizarea şi evaluarea finală a rezultatelor.

Ciclul de viaţă al unui proiect are câteva caracteristici:

Etapele prin care acesta trece sunt ordonate secvential; Costurile asociate diferitelor etape sunt la început mai mici, urmând să

crească până la cota maximă în fazele intermediare, pentru ca apoi să scadă rapid către finalul proiectului;

Riscurile de neatingere a obiectivelor se regăsesc mai mult în prima parte a implementării proiectului, mai ales din lipsa informaţiilor şi a lipsei de experienţă; gradul de certitudine creste pe masura ce se avanseaza cu proiectul;

Capacitatea părţilor interesate de a-şi aduce aportul a rezultatului final al investiţiei, este mai vizibil în prima parte a demarării investiţiei, pentru ca apoi să influenţeze din ce în ce mai puţin.

Fazele caracteristice ciclului de viaţă al unui proiect în abordarea clasică sunt urmatoarele: faza iniţială, faza intermediară, faza finală.

26


Figură 2.1 Succesiunea fazelor ciclului de viaţă ale unui proiect

În graficul de mai sus sunt figurate cele 3 faze importante ale implementării unui proiect, precum şi intrările şi ieşirile pe baza cărora aceste etape se succed.

Un proiect de investiţii propus a fi finanţat cu fonduri nerambursabile în perioada 2014-2020 a parcurs un ciclu alcătuit din următoarele şase etape:

Programarea – este faza incipientă a ciclului de viaţă al unui proiect şi constă în stabilirea obiectivelor ţintă ale proiectului şi cadrul general de colaborare şi cooperare cu instrumentele de acordare a fondurilor, pe o anumită ţară sau regiune geografică;

Identificarea – este tot o etapă a ciclului de viaţă, care constă în selectarea acelui tip de program care în baza documentelor strategice, va detalia şi va aprofunda proiectul.

Formularea – este stadiul în care se analizează aspectele relevante ale unui proiect, în concordanţă cu strategia Uniunii Europene, şi cu caracteristicile locale şi opiniile factorilor decisive implicaţi.

Finanţarea – este acea etapă în care este înaintată cererea de finanţare împreuna cu documentele care susţin parametrii investiţiei, autorizaţie de construcţie, studiu de fezabilitate, proiect tehnic, avize obţinute, etc

Implementarea – constă în mobilizarea resurselor materiale, umane şi de timp, conform planului iniţial stabilit în cererea de finanţare;

Evaluarea – este ultima etapă a ciclului de viaţă al proiectului, şi presupune analizarea modului în care a fost facută implementarea, conformitatea cu planificarea intială, gradul de atingere al obiectivelor propuse, rezultatele obţinute, eficienţa, eficacitatea, impactul şi durabilitatea proiectului.

II.5 Finanţarea proiectelor de investiţii (Project Finance - PF)

Reprezintă o tehnică de sine stătătoare de finanţare a proiectelor intensive în capital, concept adeseori confundat cu finanţarea oricărui proiect de investiţii. În esenţă, finanţarea proiectelor de investiţii poate fi definită ca finanţarea unui proiect de investiţii de capital, separabil din punct de vedere economic şi legal, în care fluxurile de numerar rezultate din proiect reprezintă sursa de fonduri pentru plata serviciului

27


datoriei şi a celor care au investit capital în acţiunile proiectului; datoriile proiectului nu apar în bilanţul firmei sponsor şi astfel nu îi afectează capacitatea de îndatorare, iar creditorii au posibilitati limitate (sau nule) de regres împotriva acţionarilor în caz de imposibilitate de plată. Finanţarea proiectelor de investiţii poate fi definită şi negativ, prin ceea ce nu este: finanţarea proiectelor de investiţii nu este o forma de finanţare a unui proiect ce nu poate fi finanţat pe baze convenţionale, ce nu poate realiza plata serviciului datoriei si un ROE ("return on equity") acceptabil pentru acţionari.

Finanţarea proiectelor de investiţii poate fi definită şi ca mecanismul complex de obţinere de fonduri pentru finanţarea unui proiect de investitţi de capital, separat din punct de vedere economic, unde furnizorii de fonduri analizeaza în principal fluxurile de numerar generate de proiect ca sursă pentru recuperarea creditelor acordate şi plata dobânzilor sau pentru remunerarea capitalului cu care au participat la capitalul social al companiei de proiect. Termenele pe care sunt contractate împrumuturile precum şi durata acţiunilor sunt în funcţie de caracteristicile preconizate pentru fluxurile de numerar. Deşi finanţarea proiectelor de investiţii are anumite trăsături comune, finanţarea pe baza proiectului impune în mod necesar adaptarea pachetului modalităţilor de finanţare la particularităţile fiecărui proiect. Activele care au fost finanţate în decursul timpului pe bază de proiecte includ conducte, docuri portuare, mine etc. Finanţarea proiectelor de investiţii include, de obicei, următoarele elemente de bază:

un contract între parţile responsabile financiar pentru realizarea proiectului, pentru a pune la dispoziţia proiectului toate fondurile necesare pentru realizarea acestuia;un contract între parţile responsabile financiar ( de obicei luând forma unui contract pentru achiziţia produselor realizate de compania de proiect ), astfel încât atunci când compania de proiect îşi va începe activitatea va avea suficiente încasări necesare cheltuielilor operaţionale şi rambursării datoriilor;asigurări date de către părţile responsabile financiar ca în cazul producerii unei opriri în activitatea companiei de proiect şi fiind necesare fonduri suplimentare, acestea vor fi puse la dispoziţia ei prin intermediul unor contracte de asigurare, avansuri contra unor livrări ulterioare sau alte mijloace.

Finanţarea proiectelor de investiţii trebuie să fie diferenţiată de finanţarea tradiţională directă sau de finanţarea din sursele proprii firmei (autofinanţarea). În cazul unei finanţări directe clasice creditorii analizează capacitatea întregului portofoliu de active al firmei de a genera fluxuri de numerar pentru a fi siguri de rambursarea împrumuturilor pe care le acordă. Activele şi finanţarea lor sunt integrate portofoliului de active şi raspunderilor generale ale firmelor. Adesea asemenea împrumuturi nu sunt garantate prin gaj sau colateral.[12]

Tabel 2.1 Finanţarea clasică şi finanţarea pe bază de proiect

Criterii de comparatie

Finantarea clasica Finantarea pe baza de proiect

A. Organizarea firmei (afacerii):

marile afaceri sunt de obicei organizate în

proiectul poate fi organizat ca o societate cu raspundere limitata sau ca societate în comandita

12[?] Finnerty John, "Project Financing - Asset Based Financing Engineering"

28


forma clasica.

fluxurile de numerar generat de diferite active si afaceri nu sunt diferentiate

simpla pentru a utiliza mai eficient beneficiile fiscale

activele si fluxul de numerar ale proiectului sunt separate de alte activitati ale sponsorului

B. Controlul si monitorizarea

controlul apartine în principal managerilor

consiliul de administratie monitorizeaza performantele corporatiei în numele actionarilor

o monitorizare directa este facuta de catre investitori

managerii ramân în control dar sunt supusi unei monitorizari mai atenta decât în cazul unei finantari clasice;separarea activelor si fluxului de numerar faciliteaza monitorizarea

contractele ce guverneaza investitiile în actiuni si în instrumente de creditare a companiei de proiect contin obligatii si alte provizioane care faciliteaza monitorizarea

C. Alocarea riscurilor

creditorii au recurs total la sponsori

riscurile sunt dispersate pe întregul portofoliu de active

anumite riscuri pot fi transferate altora prin încheierea de contracte de asigurare, angajarea în activitati de hedging

creditorii au în general recurs limitat si în anumite cazuri nu au recurs la sponsorii proiectuluiexpunerea financiara a creditorilor este specifica proiectului

aranjamentele contractuale redistribuie riscurile legate de proiect

D. Flexibilitatea financiara

finantarea poate fi în general aranjata rapid

fondurile

presupune mai multe informatii, contracte si costuri mai ridicate de tranzactie si deci un timp mai îndelungat pentru

29


generate intern pot fi folosite pentru a finanta alte proiecte eludând disciplina pietei de capital

aranjare

fluxul de numerar generat poate fi retinut pentru proiecte ale proprietarilor

E. Fluxul de numerar disponibil

managerii au o mare libertate pentru alocarea acestuia

fluxurile de numerar sunt nediferentiate si apoi alocate conform politicii firmei

managerii au o libertate limitata

prin contract fluxul de numerar disponibil trebuie sa fie distribuit actionarilor

F. Structura contractelor de creditare

creditorii se bazeaza pe întregul stoc de active al sponsorului pentru a li se rambursa datoria

in general datoria este negarantata (când împrumutatul este o mare corporatie )

creditorii se bazeaza numai pe anumite active pentru rambursarea creditelor

in general datoria este garantata si contractele de creditare sunt adaptate caracteristicilor proiectului

G. Capacitatea de îndatorare

datoria financiara utilizeaza o parte a capacitatii de îndatorare a sponsorului

sprijinul pentru creditare din diferite surse (beneficiarii produselor proiectului) poate fi canalizat pentru a sprijinicapacitatea de îndatorare a sponsorului poate fi efectiv marita

se poate ajunge la un nivel de îndatorare scazut

H. Falimentul se pot evita mai usor problemele de insolvabilitate

finantatorii au

costul rezolvarii problemelor financiare este mai redus

proiectul poate fi izolat de

30


recurs asupra întregului portofoliu de active

dificultatile intr-o anumita afacere pot consuma încasarile din proiectele viabile

posibilul faliment al sponsorului

creditorii au sanse mai reduse sa-si recupereze creditele; datoria nu poate fi rambursata prin proceduri asupra altor proiecte

Trăsătura distinctivă a finanţării proiectelor de investiţii constă în aceea că proiectul este încorporat într-o entitate juridică distinctă; activele proiectelor, contractele care privesc proiectul precum şi fluxul de numerar generat sunt separate într-un mod bine precizat de cele ale sponsorului. Această structură financiară este concepută să aloce mai eficient riscurile şi încasările decât o structură financiară clasică. În finanţarea proiectelor de investiţii sponsorii asigură cel mult un recurs limitat la fluxurile de numerar generate de alte active ce nu fac parte din proiect. De asemenea, de obicei ei gajează activele implicate în proiect dar nu şi alte active ale lor pentru a garanta împrumuturile contractate de compania de proiect.

Finanţarea pe baza de proiect, a investiţiilor prezintă o serie de avantaje directe:

valoar ea unor proiecte se maximizează prin tratare separată (independentă de firmele implicate), datorită posibilităţii mai mari de îndatorare şi costurilor mai mici de evaluare de către creditori;

permite alocarea riscurilor proiectului părţilor cele mai capabile să le gestioneze;

poate fi folosit cu succes şi în finanţarea proiectelor de mărime medie şi puţin riscante, ca de exemplu construirea sau dezvoltarea de utilităţi (electricitate şi aburi), devenind chiar modalitatea dominantă de finanţare a construcţiei de uzine electrice independente;

generează îmbunătăţiri evidente privind controlul corporaţional, libertatea managerului de a lua decizii în propriul interes pe seama acţionarilor, printr-un model al inter-relaţiilor între structura de proprietate, cea organizaţională şi cea financiară;

studiile au arătat că această formă de finanţare minimizează impactul problemelor de agenţie ce pot duce la subinvestire (îndatorarea prea mare distorsionează alegerile investiţiilor de capital) sau substituirea activelor;

pentru investitorii internaţionali, principalul avantaj dat de finanţarea proiect cu viaţă economică limitată este capacitatea acestuia de a le oferi o proiecţie a politicii de dividend a viitoarei companii şi a felului în care investitorii îşi vor recupera investiţia iniţială şi vor obţine o remuneraţie rezonabilă;

dă posibilitatea autorităţilor guvernamentale să sporească numărul şi calitatea realizărilor în infrastructură şi servicii publice cu o investiţie şi o implicare minimă de capital;

31


"obligă" autorităţile guvernamentale să adopte o viziune pe termen lung asupra dezvoltării infrastructurii şi serviciilor publice, faţă de planificare pe termen scurt în finanţarea tradiţională;

companiile private implicate sunt responsabile cu întreţinerea utilităţii pe întreaga sa viaţă economică şi garantează returnarea sa în cele mai bune condiţii la sfârşitul perioadei de concesie;

stimulează investiţiile în sectoare economice mai puţin atractive, creează locuri de muncă şi venituri suplimentare la nivel local, în cele din urmă stimulând creşterea economiei naţionale.

Evident că toate aceste avantaje justifică utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a acestui mecanism complex de finanţare. Chiar dacă predomină avantajele, mecanismul finanţării proiectelor de investiţii are şi limitele sale:

are o structură foarte complexă şi riguroasă bazată pe o serie de aranjamente contractuale negociate cu toate părţile implicate fiecare cu interese proprii. Realizarea unei astfel de structuri presupune eforturi şi costuri - financiare şi de timp - mult mai mari decât în cazul finanţării directe tradiţionale.

toate costurile de tranzacţionare - cheltuieli legale şi de reglementare, de proiectare, cercetare şi realizare a structurii proiectului, a documentaţiei de creditare şi a tuturor contractelor depăşesc cu mult pe cele din structura clasică. Din această cauză utilizarea acestui mecanism se justifică la proiecte de dimensiuni mari;

costul datoriei în finanţarea proiectelor de investiţii este superior celui din finanţarea directă datorită naturii indirecte a suportului de credit, prin responsabilitate contractuală nu prin promisiune directă de plată. Creditorii solicită o primă de câştig pentru a compensa riscul ca aceste contracte să nu fie respectate şi proiectul să nu producă fluxul de numerar necesar plăţii datoriilor. Prima este în general între 50 si 100 bp în functie de tipul contractului.

Cu avantajele şi dezavantajele sale, acest mecanism poate fi răspunsul la finanţarea unui proiect de investiţii mare, costisitor, riscant dar şi cu beneficii potenţiale foarte mari.

EXEMPLU: Podul Calafat-Vidin sau Vidin-Calafat este un pod feroviar și rutier pe Dunăre,

care conectează orașele Calafat (România) și Vidin (Bulgaria). Podul este parte a coridorului paneuropean de transport care leagă (puncte terminale) orașul german Dresda de orașul Istanbul din Turcia și orașul Salonic din Grecia.[13]

Valoarea contractului pentru podul construit de compania Fomento de Construcciones y Contratas se ridică la 99.955.946 euro. Costul total al lucrării este stabilit la 236 milioane de euro.

Conform panourilor investiției amplasate pe cele două maluri ale Dunării, finanțarea lucrărilor podului și accesului de pe malul bulgăresc s-a făcut după cum urmează:

Uniunea Europeană, prin programul ISPA, grant Fondul de Coeziune: 70.000.000 euro;

13[?] http://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_Calafat-Vidin

32

http://ro.wikipedia.org/wiki/ISPA

http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83


Banca Europeană de Investiții: 70.000.000 euro; Republica Federală Germania, prin Kreditanstalt fuer Wiederaufbau

(KfW): 20.045.167 euro; Guvernul Franței, prin Agence Française de Développement (AFD):

5.000.000 euro; Bugetul de stat al Republicii Bulgaria: 60.761.285 euro. Parlamentul Bulgariei: 25.772.802,30 euro

Finanțarea accesului de pe malul românesc a fost asigurată de: Uniunea Europeană, prin programul ISPA: 33.827.745 euro; Guvernul României: 33.072.540,70 euro.

II.6 Mecanismul finanţării proiectelor de investiţii

Termenul de finanţare a proiectelor de investiţii este adesea utilizat greşit şi poate şi mai des neînţeles. Pentru a fi mai clară definiţia este important de precizat ceea ce termenul de finanţare a proiectelor de investiţii nu înseamnă, finanţarea proiectelor de investiţii nu este o modalitate de obţinere a fondurilor pentru a finanţa un proiect care are o asemenea rentabilitate încât s-ar putea să nu fie capabil să determine rambursarea împrumuturilor sau să asigure o rată acceptabilă a rentabilităţii pentru cei ce investesc în acţiunile companiei de proiect.

Cu alte cuvinte finanţarea pe bază de proiect nu este o modalitate de finanţare ce nu poate fi finanţat pe baze convenţionale. Finanţarea proiectelor de investiţii necesită o atentă inginerie financiară în scopul alocării riscurilor şi resurselor între părţile implicate într-o manieră unanim acceptată. Un proiect trebuie să includă toate facilităţile care-i sunt necesare pentru a constitui o entitate viabilă şi independentă economic. De exemplu un proiect nu poate fi o parte integrantă a unei alte unităţi economice. Dacă proiectul se va baza pe anumite active aflate în proprietatea altora în orice stadiu al ciclului său operaţional, accesul necondiţionat al companiei de proiect la aceste facilităţi trebuie să fie garantat tot timpul indiferent ce evenimente s-ar produce.

Contractorii

33

http://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernul_Rom%C3%A2niei

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bulgaria

http://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernul_Fran%C8%9Bei

http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Federal%C4%83_Germania

http://ro.wikipedia.org/wiki/Banca_European%C4%83_de_Investi%C8%9Bii


Figură 2.2 Participanţii la finanţarea unui proiect de investiţii

Schema generală de funcţionare a finanţării proiectelor de investiţii are în centru o companie distinctă numită "Special Purpose Vehicle" (SPV) formată dintr-un consorţiu de acţionari ce pot fi investitori sau alte părţi interesate în proiect (operatori, cumpărători). Aceasta intră în relaţii contractuale cu toate părţile implicate în proiect, de regulă contracte ferme şi pe termen lung în care se stipulează rolul şi responsabilităţile părţilor. Între aceştia se evidenţiază compania (sau companiile) care are interesul direct în realizarea proiectului de investiţii şi care poartă denumirea de sponsor. Acesta, în funcţie de interesele sale şi în urma unei analize economico-financiare poate considera că este avantajos să formeze o nouă entitate juridică care să construiască, să deţină şi să exploateze proiectul.

Dacă se estimeaza un profit substanţial, compania de proiect poate finanţa construcţia proiectului numai pe baza proiectului propriu-zis ceea ce implică emiterea de actiuni ( în general catre sponsori ) şi contractarea de împrumuturi ce urmează să fie lichidate numai din veniturile obţinute din funcţionarea acestuia. Sponsorul va avea rolul operativ în administrarea proiectului de investiţi, în sarcina sa căzând managementul financiar al acestuia. Sponsorii îşi limitează expunerea la riscurile proiectului datorită faptului că se înfiinţează o nouă societate comerciala care este proprietara proiectului iar împrumuturile angajate oferă creditorilor cel mult un recurs limitat la fluxurile de numerar degajate de alte active ale sponsorilor.

În foarte multe cazuri, în finanţarea proiectelor de investiţii statul se asociază direct cu sponsorul, având în vedere ca majoritatea acestor proiecte vizează obiective de infrastructură de importanţă locală. Un grup aparte de participanţi este reprezentat de agenţiile guvernamentale de finanţare a exporturilor care vor susţine financiar ulterior activitatea de export a companiei. Pe lângă bancile care vor finanţa proiectul, tot cu rol în finanţare îl au grupurile de investitori privaţi de pe piaţa locală sau internaţională.

A. Schema BOOT de finanţare a proiectelor de investiţii[14]

Structura clasică de finanţare a proiectelor care îmbină sectoarele public şi privat este modelul BOOT ( Build Own Operate Transfer ). BOOT şi alte modele similare reprezintă denumirea generică pentru proiecte în care sectorului privat i s-a acordat o concesie de a construi o facilitate de interes public şi de a o exploata pentru un numar de ani. În cele mai multe cazuri facilitatea este transferată guvernului la sfârşitul perioadei pe care s-a acordat concesia.

Sponsorii îţi vor acoperi costurile şi vor obţine profituri din veniturile ce vor fi degajate după finalizarea proiectului. Astfel guvernul sau agenţia guvernamentală care a acordat concesia nu trebuie să se împrumute pentru a proiectul şi deci nu măreşte datoria publică. BOOT şi modelele înrudite pot fi considerate ca variante specializate ale finanţării proiectelor de investiţii. În ambele cazuri creditorii şi investitorii analizează în principal fluxurile de numerar degajate de proiect ca sursă pentru recuperarea creditelor acordate şi plata dobânzilor sau pentru remunerarea capitalului investit.

In general tehnica BOOT este aplicată frecvent în ţările în curs de dezvoltare şi în cele est europene în contextul privatizării şi liberalizării economiei. Această tehnică permite unui guvern să obtină participarea sectorului privat şi finanţarea fără să piardă complet controlul asupra facilităţii. BOOT a fost aplicat cu succes în multe ţări în

14[?] Note de curs “Managementul lucrarilor de constructii”, Conf. Ing. Madalina Stoian

34


special în domenii cum ar fi: transporturile, energetica, utilităţile publice şi mai nou în domeniul serviciilor aeroportuare.

Pentru anumite proiecte BOOT, cum ar fi cele din energetică, guvernul reprezintă principalul beneficiar iar în altele operatorul proiectului va negocia direct cu consumatorul. Investitorii şi creditorii preferă prima variantă deoarece riscurile sunt mai mici şi mai bine definite. Dacă operatorul facilităţii are relaţii directe cu publicul cumpărător, legislaţia va trebui în general să cuprindă reguli de funcţionare detaliate şi complete privind exploatarea proiectului. În cele mai multe cazuri se numeşte un supervizor independent.

Dacă guvernul reprezintă principalul beneficiar al proiectului atunci va fi necesară aplicarea unui altfel de mecanism care să stabilească cadrul relaţiilor între furnizorul de servicii şi beneficiar. În acest caz cele mai importante reguli de funcţionare pot fi incluse în acorduri contractuale stabilite între părţi. În toate cazurile care se referă la probleme precum preţul şi standardul serviciilor prestate, se impune introducerea unui riguros sistem de control în vederea atingerii nivelului de performanţă propus.

Ca şi finanţarea proiectelor de investiţii, tehnica BOOT se poate aplica numai acolo unde se estimează suficiente fluxuri de numerar care să permita rambursarea datoriei şi plata dividendelor. În acelaşi timp, costul pe care trebuie să-l suporte consumatorii trebuie să fie acceptabil din punct de vedere economic şi social. BOOT se aseamană cu finanţarea proiectelor de investiţii în multe privinţe ca:

formarea unei entităţi juridice distincte care să exploateze proiectul; obţinerea de fonduri cu recurs limitat sau fără recurs; nevoia de a se încheia contracte pe termen lung cu beneficiarii produselor

sau serviciilor companiei de proiect; încheierea unui set de contracte prin care să se obţină garanţii, etc.

B. Schema "BOO" de finanţare ("Build Own Operate"). Una sau mai multe entităţi private îşi asumă responsabilitatea de a construi şi

exploata proiectul, având proprietatea permanentă asupra facilităţii respective deoarece nu va exista nici un transfer de proprietate către guvern. În situaţiile când guvernul este dispus să privatizeze complet facilitatea, modelul BOO poate oferi numeroase avantaje. Astfel părţile contractante nu trebuie să pună la punct complicate mecanisme juridice şi garanţiile necesare pentru a asigura că transferul de proprietate se va produce efectiv.

În plus, din moment ce guvernul a transferat definitiv facilitatea către sectorul privat, modelul BOO poate limita presiunile de restricţionare a preţurilor bunurilor şi serviciilor realizate de proiect luând în calcul considerente de natură mai mult politică decât comercială. Modelul BOOT presupune după cum s-a mai arătat că entităţi private primesc concesia de a finanţa, construi şi exploata proiectul pentru o perioadă stabilită de timp, după care proprietatea este transferată către guvern (sau către autorităţi locale).

Transferul de proprietate trebuie planificat să se producă numai după ce entităţile private şi-au recuperat capitalul investit în proiect plus un profit satisfăcător. Uneori guvernul poate furniza sprijin limitat pentru creditele proiectului în schimbul transferului de proprietate. Modelul BOOT s-a aplicat la proiecte din domeniile transportului şi energiei.

C. Modelul "BTO" ("Build, Transfer, Operate")

35


Entităţile private proiectează, finanţează şi construiesc proiectul, apoi proprietatea asupra facilităţii construite este transferată guvernului gazdă sau autorităţilor locale, imediat după ce respectiva facilitate a trecut toate testele de finalizare. Entităţile private închiriază apoi facilitatea construita de la autorităţile publice pentru un numar fix de ani. Contractul de închiriere pe termen lung le acordă entităţilor private dreptul de a exploata proiectul şi de a încasa veniturile generate de acesta pe perioada fixată.

La sfârşitul contractului, autorităţile publice pot exploata ele însele proiectul sau pot numi un operator specializat (posibil chiar entităţile private care au construit şi finanţat proiectul). De obicei când se aplică modelul BTO guvernul sau autorităţile locale au raspundere foarte limitată privind obligaţiile financiare ale proiectului, raspunderea principală revenind companiei de proiect.

D. Modelul BBO (Buy, Build, Operate) O firmă privată achiziţionează o facilitate existentă de la guvernul gazdă

urmând să execute lucrări de modernizare sau extindere pentru ca apoi să exploateze respectiva facilitate de interes public în scopul obţinerii de profit. Autostrăzi, porturi sau aeroporturi supra aglomerate, uzate moral sau deteriorate se pretează pentru acest tip de tehnică de finanţare. În prezent modelul BBO este de foarte mare actualitate deoarece în multe ţări facilităţile publice au nevoie de modernizări sau extinderi.

E. Modelul LDO (Lease, Develop, Operate) Acest model presupune ca o firmă privată să închirieze de la guvernul gazdă o

facilitate de interes public împreună cu terenul adiacent. Respectiva firmă extinde, modernizează şi exploatează facilitatea în baza unui contract de partajare a veniturilor încheiat cu guvernul pentru o perioadă de timp stabilită, dreptul de proprietate apartinând autorităţii publice. Modelul LDO este atractiv atunci când firmele private nu pot mobiliza întreaga sumă pentru a achiziţiona facilitatea de interes public ( spre deosebire de modelul BBO ).

Altă variantă de finanţare a proiectelor de investiţii bazată pe mecanismele de mai sus este Initiativa Privată de Finanţare (PFI) şi care reprezintă procurarea de utilităţi publice de către guvern sau autoriţăti locale în care companiile private sunt responsabile cu proiectarea, construcţia, finanţarea şi operarea utilităţii pentru o perioadă determinată de timp după care este transferată sectorului public contra unei taxe (în funcţie de utilizări), taxă folosită pentru plata datoriilor rezultate din construcţie.

Iniţiativa privată de finanţare presupune că autoritatea stabileşte un program de investiţii si, pe bază de licitaţie, un consorţiu privat format din contractanţi, finanţatori, operatori ce au control complet asupra proiectului până la implementare şi apoi în faza de operare furnizează unele servicii auxiliare. Consorţiul este penalizat pentru întârzieri şi suportă eventualele supracosturi. Astfel se elimină dezavantajul finanţării clasice din fonduri publice pentru ca proiectul să depăăeasca bugetul şi orarul stabilit.

Iniţiativa privată de finanţare se deosebeşte de finanţarea proiectelor de investiţii prin faptul că principalul cumpărător este guvernul sau o autoritate locală şi astfel proiectul este dependent de sectorul public pentru plata datoriilor. Iniţiativa privată de finanţare se deosebeşte de privatizare prin faptul că sectorul public îşi menţine controlul asupra schemei, stabilind performanţele care trebuiesc îndeplinite pentru a încasa taxa, controlul privat este redus la perioada de concesie.

36


Mecanismul a fost lansat în Marea Britanie în 1992 de guvernul conservator, determinat de:

depăşirea bugetelor şi orarelor de către proiectele anterioare finanţate public;

imposibilitatea finanţării tuturor investiţiilor necesare în infrastructura din fonduri publice;

necesitatea îndeplinirii cerinţelor Tratatului de la Maastricht privind finanţările publice.

Marea Britanie este în prezent cea mai mare piaţa a iniţiativei private de finanţare, mecanismul fiind folosit în numeroase sectoare: apă şi ape reziduale, şosele, metrou, sănătate, educaţie, IT, apărare, energie. De la lansare sa din 1992 s-au realizat peste 400 de proiecte în valoare de peste 19 mld. lire. În prezent piata PFI se extinde şi în alte sectoare şi tari (Germania, Japonia, Italia, USA, Canada, Spania, Finlanda Africa de Sud s.a.).

Public Private Partnership (PPP)15 reprezintă un joint venture între sectorul public şi cel privat în care fiecare parte contribuie la realizarea mai rapidă şi mai eficientă a unui proiect pe care sectorul public nu l-ar fi putut realiza pe cont propriu. PPP poate varia de la deţinere privată cu aprobare guvernamentală până la proiect privat cu contribuţie financiară privată. PPP nu înseamnă un monopol nereglementat ci presupune acorduri negociate prin care sunt împărţite responsabilităţile, se respectă reglementări publice privind siguranţa şi calitatea serviciilor, adesea se restricţionează taxele asupra utilizatorilor şi noua entitate este impozitată spre deosebire de finanţarea exclusiv publică. În prezent PPP foloseşte toate modelele de dezvoltare a finanţării proiectelor de investiţii (BOOT, BTO, LDO, BBO etc.).

Formele de parteneriat public privat sunt:parteneriatul public-privat contractual – parteneriatul public privat realizat

în temeiul unui contract încheiat între partenerul public, partenerul privat şi societatea de proiect, al cărei capital social este deţinut integral de partenerul privat;

parteneriatul public-privat instituţional -parteneriatul public privat realizat în temeiul unui contract încheiat între partenerul public şi partenerul privat prin care se constituie de către partenerul public şi partenerul privat o societate noua, care va acţiona ca societate de proiect şi care, ulterior înregistrării în registrul societăţilor, dobândeşte calitatea de parte la contractul de parteneriat public-privat respectiv.

II.7 Riscurile implicate de finanţarea internaţională a proiectelor de investiţii În finanţarea internaţionala a proiectelor de investiţii, sponsorii urmăresc

patru tehnici principale de management al riscului: adaptare şi minimizare; transfer şi alocare; influenţare şi transformare instituţională; diversificare prin portofolii.

15[?]http://www.egd.ase.md/management_social/files/Parteneriatul%20public%20privat%20ghid%20practic%20pt%20CJ.pdf

37


Riscurile reziduale, sistematice dar necontrolabile revin sponsorilor. Acestea sunt împărţite părţilor conform cunoştinţelor, experienşei, puterii si abilităţii de a le adapta, exploata şi suporta cel mai bine. Participanţii potenţiali nu au avantaje egale în suportarea diferitelor riscuri, de aceea pentru a deveni membri în structura unui proiect ei trebuie să dispună de avantaje comparative pentru anumite riscuri. Relativa superioritate poate rezulta din deţinerea mai multor informaţii despre un risc, nivele diferite de influenţă asupra rezultatelor sau abilităţi diferite de a diversifica riscurile.

Conform unui studiu recent (din 2001) asupra a 60 de proiecte finanţate prin acest mecanism, în care li s-a cerut managerilor să identifice şi claseze riscurile întâmpinate, s-a constatat că predomină riscurile comerciale(41,7%), urmate de cele tehnice(37,8%) şi cele institutţonale (20,5%). Multe riscuri sunt legate de ciclul de viaţă al proiectului: riscurile de reglementare se diminuează după primirea aprobărilor, cele tehnice după experimente, riscurile comerciale însă continuă, fiind parţial independente de ciclul de viaţă al proiectului.

Sponsorii proiectului îşi asumă riscul realizării proiectului în bune condiţii şi pe cele de operare si întreţinere. Creditorii suportă riscul de neplată la timpul şi cu sumele convenite. De aceea ei pretind anumite garanţii, ca de exemplu: în stadiul iniţial se pot îndrepta spre sponsori în caz de nerambursare datorată depăşirii cheltuielilor; sau, se pot asigura că lichidităţile generate de proiect nu sunt utilizate pentru plata dividendelor ci mai întâi pentru serviciul datoriei; sau, prin legarea dimensiunii serviciului datoriei de un anumit nivel al producţiei astfel că orice sumă încasată care depăşeste serviciul datoriei să fie plasată intr-un cont special numit cont de regres (engl.reclaim) folosit în cazurile în care încasările viitoare sunt insuficiente pentru plata datoriilor.

În funcţie de tipul riscului, fiecare dintre aceşti participanţi îşi asumă o parte din riscurile implicate de finanţarea proiectului de investiţii:

Tabel 2.2 Tipurile de riscuri

Riscuri ParticipantiRiscuri financiare:

riscul de neplata;

riscul de dobânda;

riscul valutar;

riscul de inflatie (pret).

Bancile;Investitorii;Agentiile guvernamentale de finantare a exporturilor;

Companii de asigurare. Riscuri de mediu:

riscul de tara;

riscul politic;

riscul de transfer;

riscul suveran.

Agentiile multilaterale (MIGA de exemplu);

Societatile de asigurare (COFACE, MITI, PRS)

Sponsorii

38


Riscuri de proiect:

riscuri legate de localizarea proiectului;

riscuri legate de personalul angajat;

riscuri juridice;

riscuri tehnologice;

riscuri ecologice;

riscuri comerciale;

riscuri naturale.

Companiile de asigurare;

Contractorii;

Furnizorii de echipamente;

Sponsorul.

Contractorul este principalul responsabil pentru realizarea construcţiei în timpul şi în parametrii tehnici şi financiari stabiliţi, de multe ori stipulându-se în contract o garanţie de bună execuţie. Dacă acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate este sancţionat prin penalităţi de întârziere. Dacă există un singur furnizor de materii prime, SPV se confruntă cu riscul ca acel furnizor să abuzeze de poziţia sa de monopol; ex. SPV cumpără energie electrică de la o societate de stat cu monopol asupra pieţei interne a ţării gazdă. În acest caz este absolut necesară încheierea unor contracte ferme pe termen lung cu acel furnizor.

În cazul în care există un numar mic de cumpărători se manifestă riscul nerealizării veniturilor estimate, risc ce este transferat către cumpărător prin diferitele forme de contracte de vânzare-cumpărare pe termen lung. Acest transfer nu înseamnă o acoperire a riscului pentru SPV prin punerea în dificultate a cumpărătorului, ci o posibilitate oferită acestuia din urmă de a-şi estima propriul consum. Dacă însă producţia este destinată unui număr mare de clienti (ex. autostrăzi), contractele de vânzare-cumpărare cu aceştia sunt practic imposibil de încheiat. În acest caz, veniturile se obţin din taxe impuse utilizatorilor. Aceste taxe trebuie analizate din prisma costului de oportunitate al utilizării facilităţilor alăturate, gratuite precum şi a politicii publice faţă de acestea.

II.8 Tipurile de contracte utilizate în finanţarea internaţională a proiectelor de investiţii.

Această formă de finanţare a unui proiect de investiţii îşi fundamentează avantajele pe o reţea proprie şi bine definită de relaţii contractuale încheiate în amonte şi în aval cu părţile interesate de proiect: sponsori, furnizori, clienţi, autorităţi publice. Interesele pot fi multiple şi uneori divergente(mai ales când un participant are mai multe roluri). De aceea este foarte important ca împarţirea rolurilor şi a beneficiilor să se facă pe baza unor contracte pe termen lung.

În plus, pe lângă garantarea aprovizionării şi a desfacerii, foarte importante sunt garanţiile oferite creditorilor ca planul de finanţare să fie respectat, că riscurile se află în limite previzibile şi controlabile şi că astfel îşi vor recupera investiţia obţinând o remuneraţie rezonabilă. Creditorii sunt consideraţi "investitori pasivi", ei urmărind doar rentabilitatea investiţiei lor.

39


Pe lângă garanţia de bază acordată acestor investitori, reprezentată de proiectul însuşi este nevoie uneori şi de garanţii suplimentare, sponsorii sau alte părţi cu o credibilitate ridicată garantează creditorilor că proiectul va fi dus la bun sfârşit, chiar dacă va depăşi costurile previzionate, şi va genera suficiente venituri pentru plata datoriilor, sau chiar în caz de forţă majoră în care proiectul este sistat, rambursarea datoriilor scadente va continua. Forma garanţiilor oferite creditorilor depinde de o serie de factori precum: natura şi perspectivele proiectului, magnitudinea riscurilor, statutul financiar al părţilor, stabilitatea mediului politic, reglementarea pieţei de capital.

Sponsorul trebuie să se supună unor reglementări prudenţiale general acceptate şi nuanţate în practică, precum: limitarea cheltuielilor şi a îndatorărilor, a dividendelor către sponsori, a extinderii proiectului şi a vânzării sau închirierii activelor proiectului. Finanţatorii cer de cele mai multe ori şi o garantie directă sub forma unei ipoteci asupra tuturor facilităţilor proiectului, ipoteca ce intră în vigoare imediat după realizarea construcţiei. Până la finalizarea fazei de construcţie, finanţatorii nu sunt dispuşi să împrumute sume foarte mari. De aceea şi garanţiile oferite creditorilor sunt de doua tipuri:

Garanţii privind buna realizare a proiectului: se referă la obligaţiile asumate de părţile credibile de a furniza toate fondurile şi eforturile necesare pentru ducerea la bun sfârşit a proiectului. Se are în vedere realizarea comercială a construcţiei (engl. commercial completition): structura industrială să fie ridicată şi să treacă anumite teste tehnico-economice care să ateste capacitatea de a funcţiona la capacitatea proiectată.

Garanţii de rambursare a datoriilor: după demararea fazei de operare, proiectul generează venituri care vor fi utilizate pentru rambursarea datoriilor. Principala garanţie a veniturilor o reprezintă contractele de achiziţie a output-ului, încheierea lor fiind o condiţie a contractelor de credit.

Cererile şi constrângerile pe care finanţatorii le impun în aranjamentele de

creditare sunt incluse de către sponsori, pentru propria protectie. Prima relaţie contractuală o reprezintă primirea contra unei taxe a concesiei

asupra terenului pe care se va implanta obiectivul sau asupra resurselor pe care le va exploata precum şi accesul la utilităţile publice. În faza de construcţie compania de engineering acordă o garanţie de rambursare a avansului în cazul neîndeplinirii obligaţiilor asumate. Astfel, riscul de nerealizare a construcţiei este preluat de la SPV(Special Purpose Vehicle) de compania de construcţii.

Principalele surse de finanţare internaţională a proiectelor de investiţii sunt: Capitalul propriu (mai rar); Creditele bancare (creditul furnizor, creditul cumpărător, creditele de

export); Emisiunea privată de obligaţiuni; Emisiunea de acţiuni; Împrumuturi de la organismele financiare internaţionale (BIRD; CFI;

BERD; BEI); Asistenţă financiară guvernamentală (agenţiile guvernamentale de

creditare).

II.9 Forma juridică a societăţii de implementare a proiectului Participanţii la realizarea unui proiect de investiţii se pot organiza în mai

multe moduri, aceştia putând decide ca unul dintre ei să fie operatorul proiectului său,

40


de cele mai multe ori, să constituie o entitate distinctă - Project Vehicle (PV) - sub diferite forme de organizare.

A. Societăţile mixte Această variantă presupune că proiectul este deţinut în comun, direct, de toate

părţile participante, fiecare din acestea deţinând o fracţiune indivizibilă din activele proiectului, asumându-şi riscurile şi însuşindu-şi beneficiile ce decurg din participaţie proporţional cu fracţiunea deţinută. Cu alte cuvinte, participanţii nu au drept de proprietate asupra vreunei părţi din proiect, ei au interese comune în deţinerea investiţiei. Părţile deleagă din rândul lor un operator al proiectului ce va opera investiţia pe baza unor aranjamente contractuale ferme cu părţile. Contractele prevăd ca obligaţiile financiare rezultate din operarea proiectului să fie suportate solidar de toţi sponsorii.

Cu toate acestea nu există o limită maximă a expunerii financiare a sponsorilor, din acest punct de vedere varianta societăţii mixte este mai riscantă decât cea a societăţii pe actiuni. Sponsorii se pot proteja împotriva acestui risc crescut prin apelare la asigurări. Societatea mixtă prezintă dezavantajul că nu are personalitate juridica. Astfel, nu se poate împrumuta pe cont propriu şi nu are contabilitate proprie, toate activele, veniturile şi costurile operaţionale sunt înregistrate proporţional în bilanţurile sponsorilor.

B. Societăţile pe acţiuni Aceasta este forma cea mai frecvent utilizată în finanţarea proiectelor de

investiţii, constând în crearea unei noi corporaţii prin participarea la capitalul propriu al acesteia, a tuturor părţilor implicate în proiect. Noua societate ce deţine, construieşte şi operează proiectul este în totalitate deţinută de sponsorii proiectului ce contribuie la finanţarea proiectului prin emisiune de acţiuni alături de diferite forme de finanţare externă.

C. Societăţile în comandită simplă Este o formă de organizare frecvent folosită în structurarea proiectelor de

investiţii. Fiecare sponsor poate participa direct sau prin intermediul unei filiale devenind asociat al societăţii în comandită care s-a format pentru a întreţine şi exploata proiectul. Potrivit contractului de societate, societatea în comandită simplă angajează propriul personal, are propriul management iar deciziile se iau printr-un proces decizional potrivit contractului social şi legii. Unul dintre asociaţii comandităţi este de obicei desemnat ca manager al societăţii. În contractul de societate se stipuleaza modul de administrare şi de luare a deciziilor.

Potrivit legii asociaţii comandităţi raspund solidar şi nelimitat pentru toate obligaţiile asumate de societatea în comandită. Asociaţii comanditari raspund în limita participării lor la capitalul societăţii cu excepţia altor obligaţii pe care şi le asumă. O societate în comandită poate avea un număr nelimitat de asociaţi comanditari dar trebuie să existe cel putin un asociat comanditat.

Sponsorii furnizează capital sub forma participării la capitalul social iar societatea în comandită contractează împrumuturi garantate prin gajul asupra activelor societăţii şi de dreptul acesteia de a încasa venituri.

O societate în comandită se împrumută de obicei prin intermediul unei societăţi pe acţiuni aflată în proprietatea integrală a societăţii în comandită. Legislaţia limitează uneori posibilitatea unor finanţatori de anvergură de a achiziţiona titluri de creanţă emise de entităţi juridice ce nu sunt societăţi pe acţiuni şi de aceea se recurge la aceste societăţi de finanţare. În acestă structură a împrumuturilor, titlurile emise de societatea în comandită vor garanta obligaţiile asumate de societatea de finanţare.

41


Finanţarea internaţională a proiectelor de investiţii reprezintă forma de avangardă a finanţării internaţionale. Volumul important de resurse pe care îl poate mobiliza acest mecanism complex face din acest un autentic "motor" al dezvoltarii economice cu avantaje multiple atât pentru cei implicati în mecanism cât si pentru beneficiarii finali ai proiectului de investitii.

II.10 Contractul de concesiune

Generalităţi privind contractul de concesiune

Concesiunea reprezintă convenția prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândește dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor beneficii care revin acestuia din urmă. ♦ Bunurile care formează obiectul acestei convenții.[16]

Contractul de concesiune este un contract administrativ, încheiat între o persoană juridică de drept public, numită concedent, şi o persoană fizică sau juridică de drept privat, română sau străină, numită concesionar.

El are ca obiect gestiunea privată a unui serviciu public, ori bun public sau executarea unei lucrări publice de către un particular, persoană fizică sau juridică.

Executarea lucrării publice, ori gestionarea serviciului sau bunului public se realizează de către particular,pe propriul risc şi pe propria răspundere.

Concesionarul, persoană fizică sau juridică, are numai dreptul, dar şi obligaţia de exploatare a bunului, serviciului public sau de executare a lucrării publice în condiţiile stipulate în caietul de sarcini, care face parte integrantă din contractul de concesiune.

Transmiterea drepturilor şi obligaţiilor corelative către concesionar se face pe o perioadă de cel mult 49 de ani, care poate fi prelungită cu încă, cel mult, jumătate din durata sa iniţială.

Pot face obiect al contractelor de concesiune numai bunurile proprietate publică sau privată a statului,ori a judeţului, oraşului,comunei precum şi serviciile sau lucrările publice.

Contractul de concesiune conţine două părţi distincte:

partea reglementară a contractului, care cuprinde clauzele prevăzute în caietul de sarcini;

partea propriu-zisă contractuală, care conţine alte clauze stabilite de părţi, prin acordul lor.

Alegerea concesionarului se face, de regulă, prin licitaţie publică sau licitaţie publică deschisă cu preselecţie. Excepţia de la regulă o constituie procedura încheierii contractului prin negociere directă, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Prin încheierea contractului de concesiune, nu are loc o transmitere de la concedent către concesionar, a proprietăţii bunului, lucrării publice sau a exclusivităţii puterii de organizare a serviciului public. Dimpotrivă, concesiunea are ca efect transmiterea către concesionar, în condiţiile prevăzute în caietul de sarcini, numai a unui drept de gestiune a serviciului public ori a bunului public, în scopul eficientizării economice a acestuia şi a creşterii calităţii serviciului public.

16[?] http://dexonline.ro/definitie/concesiune

42


Scopul concesiunii este nu numai eficientizarea serviciului public în beneficiul celor ce se vor folosi de el, ci şi stimularea competiţiei între particulari în vederea realizării unor lucrări publice calitativ superioare.

Dreptul de exploatare a bunului, serviciului sau lucrării publice se acordă în schimbul plăţii, de către concesionar în folosul concedentului, a unei redevenţe.

Din motive excepţionale, legate de interesul naţional sau local, concedentul poate modifica unilateral, partea reglementară a contractului de concesiune, după notificarea prealabilă a concesionarului.

II.11 Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune sunt:

transparenta - punerea la dispozitie tuturor celor interesati a informatiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune;

tratamentul egal - aplicarea, intr-o maniera nediscriminatorie, de catre autoritatea publica, a criteriilor de atribuire a contractului de concesiune;

proportionalitatea - presupune ca orice masura stabilita de autoritatea publica trebuie sa fie necesara si corespunzatoare naturii contractului;

nediscriminarea - aplicarea de catre autoritatea publica a acelorasi reguli, indiferent de nationalitatea participantilor la procedura de atribuire a contractului de concesiune, cu respectarea conditiilor prevazute in acordurile si conventiile la care Romania este parte;

libera concurenta - asigurarea de catre autoritatea publica a conditiilor pentru ca orice participant la procedura de atribuire sa aiba dreptul de a deveni concesionar in conditiile legii, ale conventiilor si acordurilor internationale la care Romania este parte.

Procedurile de atribuire ale contractului de concesiune sunt urmatoarele: licitatia - procedura la care orice persoana fizica sau juridica interesata are

dreptul de a depune oferta; negocierea directa - procedura prin care concedentul negociaza clauzele

contractuale, inclusiv redeventa, cu unul sau mai multi participanti la procedura de atribuire a contractului de concesiune.

II.12 Elemente esentiale ale unui contract ( capacitate juridica, consimtamant si obiect al contractului)

Aşa cum s-a afirmat, pe bună dreptate, în literatura juridică română "încheierea contractelor nu poate fi, în fond, despărţită de elementele ţinând de validitatea contractului încheiat: orice contract se încheie în ideea validităţii sale"[17]

Potrivit art. 948 C.civ., condiţiile pentru validitatea unei convenţii sunt:capacitatea de a contracta;consimţământul valabil al părţii ce se obligă;un obiect determinat;o cauză licită.

Înainte de a trece la analiza fiecăreia din condiţiile de validitate menţionate mai sus, vom arăta că, în cazul contractelor administrative - în general - condiţiile privind capacitatea de a contracta şi mai ales, cea a consimţământului valabil al părţii ce se obligă, comportă unele trăsături specifice care decurg din calitatea pe care o are cel

17 [?] C.Stătescu, C.Bîrsan,Drept civil . Teoria generală, p. 41.

43


puţin una din părţi, aceea de persoană juridică de drept public - autoritate a administraţiei publice centrale sau locale.Capacitatea de a contractaAşa cum s-a arătat în doctrina juridică română, capacitatea de a contracta "presupune examinarea părţilor contractante - persoane fizice sau juridice - sub aspectul capacităţii de folosinţă, cât şi sub acela al capacităţii de exerciţiu."[18]

Examinarea capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu a concesionarului-persoană fizică sau juridică - nu comportă necesitatea unei priviri mai atente, datorită faptului că ele sunt supuse dispoziţiilor dreptului privat.

Situaţia este cu totul alta în cazul concedentului. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr.219/1998, calitatea de concedent o poate avea doar o persoană juridică de drept public - minister, alt organ de specialitate al administraţiei publice centrale sau consiliile locale, judeţene ori instituţii publice de interes local.Consimţământul valabil al părţii care se obligă.

Contractele de concesiune sunt contracte sinalagmatice, caracterizate prin conexiunea şi interdependenţa obligaţiilor reciproce ale părţilor.

Dacă manifestarea voinţei de a contracta a concesionarului nu presupune o analiză amănunţită, acesta fiind o persoană fizică sau juridică de drept privat, cu totul altfel stau lucrurile în privinţa exprimării consimţământului de către concedent.

Specificitatea manifestării voinţei de a contracta a concedentului, rezultă din calitatea specială a acestuia – organ de specialitate al administraţiei publice centrale ori locale sau consilii judeţene ori locale.

Procedând la analiza manifestării voinţei de a contracta a concedentului credem că trebuie puse în evidenţă patru aspecte ale acestei probleme şi anume: formalităţile prealabile exprimării voinţei de a contracta, conţinutul acesteia, forma de exprimare a voinţei, precum şi viciile de consimţământ.

II.13 Cauza în contractul de concesiune În literatura juridică română cauza (scopul) actului juridic civil, a fost definită

ca fiind obiectivul urmărit la încheierea acestuia.[19]

Deşi scopul concesiunilor nu rezultă, în mod expres, din actele normative care le reglementează, totuşi, finalitatea acestora poate fi pusă în evidenţă, printr-o privire generală asupra raţiunilor care determină o persoană juridică de drept public să decidă concesionarea unui bun, a unei activităţi sau a unor servicii publice.

În primul rând, credem că, necesitatea eficientizării serviciilor şi activităţilor publice sau a exploatării, în condiţiile economiei de piaţă, a bunurilor publice, joacă un rol de prim rang în adoptarea deciziei de concesionare, de către concedent.

În al doilea rând activitatea girată de o persoană privată, nu rămâne altceva decât tot un serviciu public şi colectivitatea responsabilă nu poate să renunţe la puterea sa de a organiza acest serviciu, chiar dacă regulile de organizare sunt prevăzute în contract.

Altfel spus, deşi activitatea, serviciul sau bunul sunt exploatate în condiţiile concurenţiale si ale profitului, specifice economiei de piaţă, concedentul nu pierde, prin concesiune, dreptul de proprietate, rezervându-şi atribute importante, cum sunt, dreptul de control asupra stadiului de realizare a obligaţiilor asumate de concesionar.

18 [?] C.Stătescu, C.Bîrsan,Drept civil . Teoria generală, p. 41.19[?] A se vedea, Fr. Deak, St. Cărpenaru, Contracte civile şi comerciale, Lumina Lex, 1993, p.35 şi I.

Zinveliu, Contractele civile, instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. Editura Dacia

44


Mai mult, în anumite condiţii, concedentul are dreptul să modifice chiar partea reglementară a contractului de concesiune.

În privinţa scopului urmărit de concesionar, acesta trebuie căutat în interesul particular al acestuia, concesiunea fiind, din acest unghi de vedere, o afacere ca ori care alta, aducătoare de profit.

II.14 Drepturile şi obligaţiile concedentului Concedentul are în vedere stabilirea, urmărirea şi încasarea preţului stabilit.

Prin preţ se realizează venitul garantat al colectivităţii locale, astfel încât el constituie element de fond al contractului de concesiune, asupra căruia nu se comportă negociere. Se face diferență între preţul concesiunii şi redevenţă, cea din urmă constituind un venit suplimentar pentru autorităţile administraţiei publice.

Concedentul are obligaţia de a plăti concesionarului o indemnizaţie în cazurile în care intervine o situaţie de forţă majoră şi concesionarul trebuie repus în situaţia anterioară încheierii contractului.

Dreptul concedentului de a controla modul cum concesionarul îşi îndeplinește obligaţiile contractuale este constituit sub forma unei clauze contractuale şi decurge, nu din calitatea concedentului de parte contractuală, cât din cea de protector al interesului general, de gestionar al bunurilor şi serviciilor colectivităţii locale.

Concedentul poate modifica unilateral clauzele contractuale ori de câte ori este periclitat interesul general. Concedentul poate modifica unilateral partea reglementară a contractului de concesiune, cu notificarea prealabilă a concesionarului, din motive excepţionale legate de interesul naţional sau local, după caz. În cazul în care modificarea unilaterală a contractului îi aduce un prejudiciu, concesionarul are dreptul să primească în mod prompt o despăgubire adecvată și eficientă. În caz de dezacord între concedent şi concesionar cu privire la suma despăgubirii, aceasta va fi stabilită de către instanţa judecătorească competentă. Acest dezacord nu poate, în nici un caz, să permită concesionarului să se sustragă obligaţiilor sale contractuale.

De asemenea, concedentul are obligaţia să-l dezdăuneze pe concesionar în cazul în care volumul cheltuielilor efectuate depăşeşte volumul veniturilor realizate, deşi legea stabileşte că, prin natura ei, concesiunea presupune un risc asumat, concesionarul acţionând pe riscul şi pe răspunderea sa.

II.15 Drepturile şi obligaţiile concesionarului Sunt identificate două categorii de drepturi ale concesionarului, şi anume,

drepturi aferente gestionării serviciului şi drepturi de natură pecuniară. În prima categorie intră dreptul concesionarului de a exploata un ansamblu de

mijloace materiale şi juridice, care-i sunt necesare exploatării serviciului. Este vorba de bunuri ale domeniului public sau privat care-i sunt repartizate, sau de privilegii exorbiante de drept comun: concesionarul beneficiază cel mai adesea de un monopol de drept, pe care regulile comunitare îl repun acum în discuţie, administraţia angajându-se să nu trateze cu un alt concurrent şi chiar să nu favorizeze indirect concurenţa.

În cea de-a doua categorie de drepturi, cele pecuniare reţinem câteva aspecte esenţiale.

Relaţiile contractuale dintre concedent şi concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii, respectiv pe realizarea unei posibile egalităţi între avantajele care îi sunt acordate concesionarului şi sarcinile care îi sunt impuse.

45


Capitolul III. STUDIU DE CAZ - ANALIZA COMPARATIVĂ PRIVIND RENTABILITATEA UNEI

INVESTIŢII CU FINANŢARE EUROPEANĂ ŞI FINANŢARE DIN SURSE PROPRII

“PARC DE AGREMENT ÎN MUNICIPIUL DRĂGĂŞANI”Programul Operaţional Regional 2014-2020Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismuluiDomeniul de intervenţie 5.2 – Crearea, dezvoltarea, modernizarea

infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterii calităţii serviciilor turistice.

III.1 Date Generale1.1. Denumirea obiectivului de investiţie:“Parc de agrement în Municipiul

Drăgăşani1.2. Amplasamentul: Regiunea Sud-Vest Oltenia, judeţul Vâlcea, Municipiul

Drăgăşani, zona de agrement Batca1.3. Titularul investitiei: Municipiul Drăgăşani1.4. Beneficiarul investiţiei: Municipiul Drăgăşani

46


III .2 Informaţii Generale Privind Proiectul

3.1 Situaţia actuală şi informaţii despre entitatea responsabilă cu implementarea proiectului

Drăgăşani este un oraş care s-a relansat în ultimii ani din punct de vedere al numărului de intrări turistice.

Obiectul proiectului de faţă este crearea unei infrastructuri de agrement complementare, care să asigure turistului petrecerea atractivă a timpului în oraşul Drăgăşani. Oraşul Drăgăşani doreşte lansarea acestui proiect pentru realizarea unor spaţii de agrement.

În zona grădinii publice şi a parcului central, există construite de acum 30 de ani, un amfiteatru în aer liber şi un bazin de înot. Construcţiile, realizate la nivelul oraşelor de provincie a acelor ani, sunt practic prea puţin folosibile. Amfiteatrul are o scenă şi un număr de gradene. De fapt este numit oarecum impropriu amfiteatru. Bazinul de înot este construit din beton, cu impermeabilitate scăzută. Nu poate asigura calitatea apei şi nici nu are dotările pentru aceasta.

Chiar în starea actuală, amfiteatrul este folosit pentru un număr de spectacole organizate cu prilejul anumitor sărbători, cele mai multe cu semnificaţie locală.

Municipalitatea oraşului Drăgăşani, doreşte schimbarea şi completarea structurii de agrement a oraşului, în vederea dezvoltării turismului în zonă şi implicit a dezvoltării economice.

3.2 Descrierea investiţiei Concluziile planului detaliat de investiţii pe termen lung al Municipiului

Drăgăşani prevăd ca dezvoltarea economică a oraşului va veni din creşterea numărului de turişti.

Proiectul de faţă constă în crearea unei infrastructuri competitive pentru agrement, infrastructură care să reprezinte suportul stimulării turismului în Drăgăşani.

Au fost studiate o multitudine de variante prin care pot fi realizate cele două obiective ale proiectului, teatrul de vară şi ştrandul, şi a fost selectată cea adecvată scopului. Însumarea variantelor selectate reprezintă scenariul optim, pe care îl propune proiectul.

Scenariul considerat optim este: Teatru de vară acoperit, dar nu închis; Ştrand cu un bazin acoperit, dar nu închis;

Proiectul constă în dezafectarea construcţiilor actuale denumite amfiteatru şi cele ale ştrandului, construcţii aflate într-o stare avansată de degradare, şi în afara oricărui standard tehnic. Pe amplasamentul lor se realizează un teatrul de vară şi un ştrand nou.

3.3. Date tehnice ale investiţiei Teatru de vară - va avea suprafaţa construită de 880 mp, suprafaţa desfăşurată

de 1.000 mp şi se compune din trei zone: scena cu buzunare şi spaţii pentru artişti şi birouri pentru administraţie la

etaj; spaţiul cu gradene pentru spectatori; construcţie pentru loja, grupuri sanitare şi depozitare.

47


Pentru a realiza acoperirea scenei cu anexe şi a zonei cu gradene, se va monta structură metalică formată de arce metalice.Acoperirea gradenelor se face cu plăci de policarbonat cutat transparent montate pe rigle metalice. Zona scenei şi a anexelor se închide cu panouri tristrat de perete montate pe structura metalică cu zone vitrate pentru spaţiile de la parter şi etaj.

Construcţia pentru lojă şi grupuri sanitare se realizează cu structură din beton armat şi pereţi din zidărie de cărămidă. Ventilarea şi lumina naturală se asigură montînd cupolete din policarbonat transparent.

Capacităţi şi suprafeţe:Anexe scenă:

la parter:cabina-vestiar 1: S = 31,50 mp cu grup sanitar S = 3 mp;cabina – vestiar 2: S = 43 mp şi grup sanitar S = 4 mp;hol şi casa scării S = 28 mp; grup sanitar S = 2,20 mp

la etaj:birou 1, S = 36,90 mp;birou 2, S = 43 mp;palier S = 16,10 mp şi grup sanitar S = 2,20 mp.

Scenă : suprafaţă de joc S = 74 mp şi buzunare S = 2x34,75 + 28,40= 97,90 mp

Gradene şi circulaţii S = 415 mp - 400 locuri pe scaune fixe.Construcţie lojă şi grupuri sanitare:

spaţiu de depozitare S= 32,20 mp;loja S = 21,70 mp cu 36 locuri şi grup sanitar S = 2,50 mp;grup sanitar femei S = 17,40 mp +7,30 mp;grup sanitar bărbaţi S = 17,50 mp+3,80 mp.

Casă de bilete S = 3,20 mp Pentru delimitarea spaţiului teatrului se realizează jardiniere şi se montează

paravane din aluminiu tip jaluzele fixe cu lamele orizontale. Ştrand - bazinul de înot are dimensiunile de 20 x 50 mp şi este acoperit. Suprafaţa

acoperişului este de 1.435 mp. Bazinul se împarte în două compartimente: un compartiment pentru copiii de vârstă preşcolară cu suprafaţa de 110 mp şi adâncimea apei de 60 cm şi zonă pentru adulţi cu adâncime de la 1,20 la 1,70 m şi suprafaţa de 890 mp.

Capacitatea bazinului se calculează astfel: o persoană pe 1,10 mp de suprafaţă de bazin înclinată şi o persoană la 1,85 mp de suprafaţă la adâncime maximă. În condiţiile date, capacitatea bazinului va fi pentru 580 persoane care pot fi simultan în bazin. Suprafaţa care înconjoară bazinul trebuie să fie de minim 1,85 mp pentru fiecare persoană de capacitate. Acoperirea bazinului se face cu plăci de policarbonat cutat transparent montate pe rigle metalice fixate pe 11 arce metalice ancorate în blocuri de beton amplasate sub nivelul terenului. Pentru coborârea în bazine se realizează scări de beton şi se montează scări din inox protejate cu balustrade din inox. În zona din sud se amenajează un loc de joacă pentru copii mobilat cu topogan, leagăne, bănci şi groapă de nisip. Se mai amenajează zonă pentru plajă cu spaţiu verde şi pergole cu elemente din lemn, zonă în care se pot amplasa şezlonguri, umbreluţe şi bănci de lemn.

48


Figură 3.1 Parc de agrement în Municipiul Drăgăşani

Finisaje:

pardoseli de gresie antiderapantă specială pentru piscine; vopsitorie specială la pereţii bazinului; structura metalică se protejează cu vopsele poliuretanice; elementele din lemn ale pergolei se tratează cu substanţe

insectofungicide şi împotriva putregaiului şi se lăcuiesc; la marginea bazinului se prevăd rigole racordate la canalizare; se reface trotuarul din zona bazinului.

Bazinele vor fi realizate cu un radier din beton. Conturul exterior al bazinului va fi realizat dintr-un cadru din oţel sudat. În spaţiul ştrandului se realizează o terasă acoperită.

Terasa - va avea suprafaţa construită de 370,00 mp şi va avea:

Zonă de preparare - bar cu depozitări S=23,50 mp Zonă de consumaţie terasă acoperită S=54,00 mp Cameră pentru salvamari S=13,00 mp Cabinet de prim ajutor S=14,90 mp Zonă pentru 7 cabine de dezbrăcare Zonă pentru femei: 6 cabine de dezbrăcare, 4 duşuri , 4 lavoare şi 4

cabine WC, din care o cabină pentru persoane imobilizate în cărucior Zonă pentru bărbaţi: 4 cabine de dezbrăcare, 4 duşuri , 4 lavoare şi 4

cabine WC din care o cabină pentru persoane imobilizate în cărucior şi 4 pisoare. Două depozite pentru mobilier S = 8,00 x 2 = 16,00 mp

Acoperirea terasei se va face cu plăci de policarbonat cutat transparent montate pe

49


rigle metalice fixate pe 7 arce metalice ancorate în blocuri de beton amplasate sub nivelul terenului. Zona de preparare – bar, camera pentru salvamari, cabinetul de prim ajutor şi depozitele se închid cu zidărie de cărămidă cu sâmburi de beton . La preparare – bar şi depozite pe latura nordică şi ca acoperiş se montează panouri tristrat de închidere prinse pe rigle şi arce metalice. În panouri se prevăd ferestre la preparare-bar şi uşi-grilaje la depozite. Compartimentarea pentru cabinele de dezbrăcare şi la grupurile sanitare se realizează cu panouri HPL pe schelet de aluminiu.

Delimitarea terasei se realizează cu jardiniere din beton. Finisaje:

pardoseli de gresie de trafic intens pe şapa;tencuieli şi placaj faianţă în zona de preparare;tencuială de netezire şi tencuială decorativă la pereţi din zidărie,

soclu şi jardiniere;structura metalică se protejează cu vopsele poliuretanice

Pentru a asigura accesul în parcul de agrement s-au refacut trotuarele şi strazile adiacente construcţiei. În continuare este prezentat profilul transversal tip de strada folosit la realizarea infrastructurii. S-a folosit o structură rutieră flexibila.

Figură 3.Error! No text of specified style in document..3 Profil transversal tip

3.4. Durata de realizare şi etapele principale Perioada de realizare a proiectului este estimată la 18 luni. Timpul de

construire propus este estimat la 12 luni. Această perioadă a fost stabilită ţinând cont că după efectuarea tuturor studiilor se va proceda la începerea construcţiei, iar execuţia lucrărilor, nu va depaşi 12 luni.

50


Tabel 3.1 Perioada de realizare a proiectului

III.3 Consturile Estimative Ale InvestiţieiTabel 3.2 Valoarea totală cu detalierea pe structura devizului general (RON)

Nr. crt

Denumirea capitolelor

şi subcapitolelor

Cheltuieli neeligibile

Cheltuieli eligibile Total eligibil TVAneeligibilBaza TVA

eligibila

1 2 3 4 5 6=4+5 7

1 CAPITOL 1. Cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului1.1 Achiziţionarea

terenului0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

1.2 Amenajarea terenului 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

1.3 Amenajarea pentruprotecţia mediului 0,00 12.500,00 3.000,00 15.500,00 0,00

TOTAL CAPITOL 1 0,00 12.500,00 3.000,00 15.500,00 0,00

2 CAPITOL 2. Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului

2.1

Alimentare cu apă,canalizare, gazenaturale, agent termic, energie electrică, telecomunicaţii

0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

51


2.2Cheltuieli aferente racordării la reţelele de utilităţi

0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

TOTAL CAPITOL 2 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

3 CAPITOLUL 3. Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică

3.1

Studii de teren(geotehnice, geologice, hidrologice,hidrogeotehnice,fotogrametrice, topografice şi de stabilitate a terenului)

6.250,00 0,00 0,00 0,00 1.500,00

3.2Cheltuieli pentru avize, acorduri, autorizaţii de construcţie

500,00 0,00 0,00 0,00 120,00

3.3 Proiectare şi inginerie

146.500,0 0,00 0,00 0,00 35.160,00

3.4 Consultanţă 13.500,00 0,00 0,00 0,00 3.240,00

3.5 Asistenţă tehnică 44.500,00 0,00 0,00 0,00 10.680,00

TOTAL CAPITOL 3 211.250,0 0,00 0,00 0,00 50.700,0

4 CAPITOLUL 4. Cheltuieli pentru investiţii4.1 Construcţii şi

instalaţii0,00 4.523.987,4 1.428.627,6 5.952.615 0,00

4.2Utilaje şi echipamente specifice şi funcţionale

0,00 87.172,00 27.528,00 114.700,00 0,00

4.3 Dotări de specialitate

0,00 26.481,44 8.362,56 34.844,00 0,00

TOTAL CAPITOL 4 0,00 4.637.640,84 1.464.518,16 6.102.159 0,00

5 CAPITOLUL 5. Alte cheltuieli

5.1 Organizare de şantier

48.268,70 110.052,64 34.753,46 144.806,1 11.584,48

5.1.1. Lucrări de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier

0,00 110.052,64 34.753,46 144.806,1 0,00

5.1.2. Cheltuieli conexeorganizării de

48.268,70 0,00 0,00 0,00 11.584,48

5.2 Comisioane, taxe şi cotelegale

62.586,81 0,00 0,00 0,00 15.020,84

52


5.3 Cheltuieli diverse şi 0,00 436.397,00 137.809,6 574.206,6 0,00

neprevăzute

TOTAL CAPITOL 5 110.855,5 546.449,64 172.563,06 719.012,7 26.605,32

6 CAPITOLUL 6. Cheltuieli aferente implementării proiectului

6.1 Cheltuieli de publicitateşi informare 18.450,00 0,00 0,00 0,00 4.428,00

6.2 Cheltuieli de audit 7.000,00 0,00 0,00 0,00 1.680,00

TOTAL CAPITOL 6 25.450,00 0,00 0,00 0,00 6.108,00

I TOTAL cheltuieli 322.105,5 5.196.590,48 1.640.081,22 6.836.671.7 77.305,32

II Alte cheltuieli neeligibile

25.450,00 0,00 0,00 0,00 6.108,00

III TOTAL GENERAL (I+II) 347.555,5 5.196.590,48 1.640.081,22 6.836.671.7 83.413,32

BUGETUL PROIECTULUI

7.184.227,20

III.4 Analiza Indicatorilor Financiari

3.1.Analiza contextului şi definirea obiectivelor proiectului Un prim pas în realizarea analizei este acela de identificare a contextului economic şi social, precum şi a nevoii realizării acestei investiţii. Contextul social din România arată în mod clar o necesitatea a creşterii calităţii serviciilor turistice şi sociale.

Proiectul „Parc de agrement într-o capitală a vinului” nu este un proiect singular. El face parte dintr-o iniţiativă complexă a oraşului Drăgăşani care are ca scop regenerarea urbană a municipiului Drăgăşani prin intermediul industriei turismului. Forţa motrică a acestei regenerări stă tocmai în întoarcerea la ceea ce ştiu locuitorii de aici să facă mai bine, la activităţile care au adus renumele acestui loc: viticultura şi producerea vinurilor.

Ideea reînventării municipiului ca destinaţie turistică pe „drumul vinului” din România, a fost sustinută şi de alte proiecte dezvoltate în zonă, cum ar fi: „Modernizarea Muzeului Viei şi Vinului” din localitate, parte a Planului Integrat de DezvoltareUrbană a Drăgăşanilor, proiect depus spre finanţare în cadrul POR 2007-2013 - Axa prioritară 1 „Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere”, Domeniul major de intervenţie 1.1 „Planuri integrate de dezvoltare urbană” ,

53


„Amenajare grădină publică în Drăgăşani”, proiect deja finalizat, alături de proiecte de dezvoltare a infrastructurii sociale şi de transporturi cum ar fi “Ocolirea Municipiului Drăgăşani Municipiul Drăgăşani”, “Staţie de pretratare a deşeurilor menajere în Drăgăşani”, “Centru de suport şi adăpost temporar pentru persoane în dificultate”

Proiectul „Parc de agrement într-o capitală a vinului” face parte şi din planul de dezvoltare al zonei in scopul oferirii locuitorilor oraşului un mediu atractiv în care să poată locui, munci şi petrece timpul liber.

Prin urmare, proiectul de faţă are un dublu rol: Contribuie la crearea unei destinaţii turistice mai atractive pentru

consumatorii de turism viticol. Contribuie la crearea unui oraş mai atractiv pentru locuitorii săi.

Proiectul se adresează atât turiştilor, cât şi direct locuitorilor municipiului, prin îmbunătăţirea spaţiului public urban destinat activităţilor de agrement şi recreere.

Drăgăşani este unul din cele două municipii ale judeţului Vâlcea. Este situat la limita de sud a judeţului, pe terasele de pe partea dreaptă a râului Olt, la 53 km de Râmnicu Vâlcea, reşedinţa de judeţ. Teritoriul municipiului Drăgăşani este străbătut de două cursuri de apă permanente, râul Olt în partea de est şi pârâul Pesceana la sud.

Contextul nefavorabil, în care industria nu mai putea îndeplini rolul de motor economic al oraşului, municipiul Drăgăşani a decis să valorifice capitalul natural şi cultural de care dispune şi să se reinventeze ca destinaţie turistică pentru o formă de turism relativ nouă, însă aflată în plină ascensiune la nivel mondial, dar şi în România: turismul viticol.

3.2 Obiectivul proiectului Proiectul se intitulează Parc de agrement în Municipiul Drăgăşani şi este un proiect de creare a unei infrastructuri de agrement moderne în municipiul Drăgăşani, în ideea completării ofertei turistice a municipiului. În esenţă proiectul constă în realizarea unui teatru de vară şi a unui ştrand-piscină.

Proiectul „Parc de agrement în Municipiul Drăgăşani” contribuie la sprijinirea dezvoltării durabile a municipiului Drăgăşani prin v a lorifi c a rea c o mp l e x ă a potenţialului turis t ic al oraşului supranumit „oraşul vinului”, ceea ce duce, în final, la intensificarea competitivităţii turismului vâlcean şi creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea Regiunii Sud-Vest Oltenia.

Obiectivul general al proiectului „Parc de agrement în Municipiul Drăgăşani” constă în sporirea atractivităţii municipiului Drăgăşani din punct de vedere turistic, prin crearea unor structuri complexe de agrement, în scopul creşterii numărului turiştilor care aleg Drăgăşaniul şi a creşterii duratei sejurului acestora. Prin proiect se urmăreşte:

- Creşterea numărului de turişti în Drăgăşani şi a revenirii acestora în această destinaţie;- Prelungirea şederii şi a sumei de bani cheltuite;- Creşterea satisfacţiei turştilor prin oferirea de posibilităţi de petrecere a timpului liber,

Principalul obiectiv specific, este convergent cu cel al Axei prioritare 5 –Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului. Domeniul de intervenţie 5.2 – Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterii calităţii serviciilor turistice

54


Primul obiectiv specific al proiectului este diversificarea ofertei turistice a municipiului Drăgăşani cu o infrastructură modernă de agrement, care să includă atât componenta activă, sportivă, cât şi cea culturală. Proiectul de faţă va reconstrui atât ştrandul municipal din apropierea grădinii publice, cât şi Amfiteatrul.

Al doilea obiectiv specific al proiectului este îmbunătăţirea accesului la servicii publice esenţiale, de înaltă calitate, mai exact diversificarea opţiunilor de recreere pentru locuitorii municipiului Drăgăşani.

Deşi Parcul de agrement construit prin proiect are ca scop stimularea turismului în Drăgăşani, acesta va servi într-o mare măsură şi locuitorilor oraşului. Ştrandul cu piscina construit prin proiectul de faţă vine în completarea spaţiilor unde locuitorii oraşului pot face mişcare.

Proiectul va duce la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în Drăgăşani, prin înfrumuseţarea oraşului, oferirea unor noi posibilităţi de agrement şi refacere pentru locuitorii oraşului Drăgăşani şi pentru turişti.

3.3Necesitatea realizării investiţiei Declinul industriei din localitate obligă municipiul Drăgăşani să găsească

o soluţie pentru relansare economică, pentru dezvoltare. Oraşul este obligat să se reinventeze, să se redescopere. Însă pentru turismul vâlcean este foarte important ca turişti să rămână cît mai mult timp în zonă, să aibă opţiuni cât mai variate de petrecere a timpului liber. Şi proiectul îşi propune: să ofere turiştilor oportunităţi de agrement şi recreere.

Ultimele decenii au arătat că valorificarea atracţiilor turistice din diferitele zone ale unei ţări poate contribui la creşterea economică a unor comunităţi urbane sau rurale, prin favorizarea apariţiei şi dezvoltării firmelor locale, transformând areale cu competitivitate economică scăzută în zone atractive pentru investitori.

Drăgăşani nu este o staţiune turistică, însă are toate premisele pentru a deveni, nu departe în viitor, o destinaţie atractivă pentru turismul viticol.

Drăgăşani, prin proiectul„Parc de agrement în Municipiul Drăgăşani”, urmează direcţia unor importante centre ale turismului viticol din lume, investind în oportunităţi de agrement pentru turiştii interesaţi de potenţialul viticol al Drăgăşaniului.

Pentru consumatorii turismului viticol, vizitarea unei crame este doar una dintre experienţele pe care şi le doreşte într-o excursie de 1-2 zile într-o regiune viticolă. Alte elemente importante sunt:

• cazarea,• locurile unde pot lua masa,• ospitalitatea localnicilor şi a furnizorilor de servicii turistice,• varietatea, calitatea şi autenticitatea atracţiilor şi activităţilor pe care le găsesc

aici,• uşurinţa deplasării în zonă - drumuri de calitate, bine semnalizate şi uşurinţa

obţinerii de informaţii legate de obiectivele de interes din zonă.Prin urmare, beneficiarii proiectului sunt:• Locuitorii municipiului Drăgăşani, direct, prin faptul că vor folosi ei înşişi

rezultatele proiectului, şi indirect, prin revigorarea economiei locale;• Agenţii economici locali a căror activitate va fi stimulată de creşterea

fluxului turistic;

55


3.4. Identificarea proiectului Investiţia constă în realizarea unei infrastructuri de agrement pentru ca

Municipiul Drăgăşani să ofere un pachet atractiv ca destinaţie turistică. Proiectul Parc de agrement în Municipiul Drăgăşani” va construi:• Un ştrand cu piscină modernă şi terasă,• Un teatru de vară unde pot avea loc manifestări artistice.Ambele vor funcţiona pe perioada destul de lungă a sezonului turistic, 1 mai

– 15 octombrie. Perioada de referinţă pentru care se calculează proiectul este 10 ani.

Implementarea investiţiei din punct de vedere fizic durează circa 1 an şi va figura în tabele ca fiind anul 0.

3.5Analiza financiară Analiza financiară este elaborată după principiul preţurilor constant, şi se

referă la fluxul de numerar generat de funcţionarea celor două obiective principale, teatrul de vară şi ştrandul.

Investiţia generează următoarele venituri financiare ce vor fi calculate mai departe:

1. Încasările din biletele de intrare la ştrand.2. Cota care revine administraţiei din biletele pentru spectacolele de la teatru de

vară.(O parte din încasări vor reprezenta cota care se virează pentru protagoniştiispectacolului. La spectacolele la care onorariul artiştilor depăşeşte ceea ce

se încasează se recurge la sponsori.)3. Încasări din taxa pe care o vor achita către municipalitate cei care vor oferi

servicii comerciale în incinta ştrandului. Analiza financiară ţine cont la capitolul costuri de:- costul de investiţie- costurile de operare. Rata de actualizare utilizată în cadrul analizei financiare este 10%. Se

foloseşte aceeaşi rată de actualizare pentru calculul indicatorilor de performanţă financiară atât pentru întreaga investiţie, cât şi doar pentru capitalul investit de solicitant.

Calculul se face pentru perioada în care se consideră că infrastructura funcţionează.

Programul de funcţionare• ştrand - 1 mai - 15 octombrie• teatru - tot timpul anului, activitate mai intensă în timpul verii.

Tabel 3.3 Perioada de funcţionare a obiectivului

Zile calendaristice 168 zile/anZile în care ştrandul functionează 168 zile/anLuni de funcţionare calendaristice 6 luni/anOre de funcţionare zilnic 8h/ziOre de funcţionare total 1.344 h/an

Cheltuielile anticipate şi veniturile anticipate vor fi calculate luând în calcul va r ia n ta ce a m ai p r o b a b i l ă de funcţionare a obiectivului.

56


Tabel 3.4 Venituri anticipate pentru perioada de funcţionare: 1 mai - 15 octombrieŞTRANDNumăr de intrări ştrand / medie zilnică 300 intrări/ziIntrări anuale 50.400 intrări/anTarif intrare 15 ron/intrareVenituri totale ŞTRAND 756.000 ron/anTEATRU DE VARĂNumăr de spectacole 48 spectacole/anNumăr mediu de spectator/spectacol 250 spectatori/spectacolNumăr mediu spectator/an 12.000 spectatori/anTarif intrare 20 ron/intrareÎncasări 240.000 ron/anProcent tarif revenit administrării teatrului 35%Venituri totale TEATRU 84.000 ronTaxă prestator de servicii care va opera zona de

agrement40.000 ron/luna

Incasări totale prestator servicii 240.000 ron/anVENITURI TOTALE/AN 1.080.000 ron

Tabel 3.5 Cheltuieli anticipate pentru perioada de funcţionare: 1 mai - 15 octombrieŞTRANDConsum energie electrică 2.016 kWh/anTarif energie electrică (inclusive TVA) 0.37 Lei/kWhCheltuială energie electrică 746 ron/anConsum gaze naturale 152.637 kWhTarif gaze naturale (inclusive TVA) 0,110 lei/kWhCheltuială gaze naturale 16.790 ron/anTotal consum apă 47.823 mc/anTarif apă (inclusive TVA) 3,20 lei/mcCheltuială apă 153.033 ron/anCheltuială specifică curăţarea apei

(produse chimice, dezinfectanţi)0,20 ron/mc apă tratată

Volum de apă bazin 1.579 mcNumăr de tratări zilnice 1/ziZile de funcţionare 168 zile/anCheltuială tratare apă 53.054 ron/anPersonal curăţenie 1 salariatSalariu mediu brut lunar personal curăţenie 800 ron/lunăNumăr luni de activitate 6 luni/anCheltuială personal curăţenie 4.800 ron/anPersonal supraveghere (salvamar) 2 salariaţiSalariul mediu brut lunar salvamar 1.700 ron/lunăNumăr de luni de activitate 6 luni/anCheltuială personal supraveghere 20.400 ron/anChetuieli diverse şi neprevăzute (reparaţii) 14.000 ron/anTotal cheltuieli operare ştrand 262.823 ron/anTEATRU

57


Cheltuieli pe spectacol 2.000 ron/anNumăr de spectacole/an 25 spectacole/anCheltuieli totale operare teatru 50.000 ron/an

Tabel 3.6 Bugetul proiectului - cheltuieli eligibile/cheltuieli neeligibileNr.crt Denumirea capitolelor si

subcapitolelorTotal

neeligibilTotal

eligibil1 CAPITOLUL 1. Cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului

1.1 Achiziţionarea terenului 0,00 0,001.2 Amenajarea terenului 0,00 0,001.3 Amenajarea pentru protecţia mediului 0,00 15.5

00,00TOTAL CAPITOL 1 0,00 15.500,002 CAPITOLUL 2. Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare

2.1Alimentarea cu apă,

canalizare, gaze natural, agent termic, energie electrică, telecomunicaţii

0,00 0,00

2.2 Cheltuieli aferente racordării la reţelele de utilităţi

0,00 0,00

TOTAL CAPITOL 2 0,00 0,003 CAPITOLUL 3. Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică1.1 Studii de teren (geotehnice, geologice,

hidrologice,hidrogeotehnice, topografice şi de stabilitate a terenului)

6.250,00 0,00

1.2 Cheltuieli pentru avize, acorduri, autorizaţii de construcţie

500,00 0,00

1.3 Proiectare şi inginerie 146.500,00

0,001.4 Consultanţă 13.500,00 0,001.5 Asistenţă tehnică 44.500,00 0,00

TOTAL CAPITOL 3 211.250,00

0,004 CAPITOLUL 4. Cheltuieli pentru investiţii4.1 Construcţii şi instalaţii 0,00 5.95

2.6154.2 Utilaje şi echipamente specifice şi funcţionale 0,00 114.700,00

4.3 Dotări de specialitate 0,00 34.844,00TOTAL CAPITOL 4 0,00 6.102.1595 CAPITOLUL 5. Alte cheltuieli

5.1 Organizare de şantier 48.268,7 144.806,15.2 Comisioane, taxe şi cote legale 62.586,81 0,00

5.3 Cheltuieli diverse şi neprevăzute 0,00 574.206,6TOTAL CAPITOL 5 110.855,5

1719.

012,76 CAPITOLUL 6. Cheltuieli aferente implementării 6.1 Cheltuieli de publicitate şi informare 18.450,00 0,006.2 Cheltuieli de audit 7.000,00 0,00

TOTAL CAPITOL 6 25.450,00 0,00TOTAL NEELIGIBIL/ELIGIBIL 347.555,5 6.83

6.671.7BUGETUL PROIECTULUI 7.184.227,20

Cu aceste date se va trece la calculul indicatorilor financiari ai proiectului:• TR (Termenul de recuperare al investiţiei)• VAN (valoarea actualizată netă)• RIR (rata internă de rentabilitate)

58


Tabel 3.7 Categorii de cheltuieliCATEGORII DE

CHELTUIELITOTALNEELIGIBIL

TOTAL ELIGIBIL CONTRIBUŢIESOLICITANT LA

CHELT ELIGIBILE –50% din

chelt.eligibile

Total contribuţie solicitant,FINANŢARENERAMBURSABILĂ

Total contribuţie solicitant,FINANŢARE DIN SURSE

PROPRII

Cheltuieli de constituireCapitolul 1 0,00 15.500,00 7.750 7.750 15.500,00

Capitolul 2 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00Capitolul 3 211.250,00 0,00 0,00 211.250,00 211.250,00Capitolul 5 110.855,51 719.012,7 359.506,35 470.361,86 829.868,21Capitolul 6 25.450,00 0,00 0,00 25.450,00 25.450,00TOTAL CHELTUIELI DE CONSTITUIRE 714.811,86 1.082.068,21

Construcţii şi instalaţii 0,00 5.952.615 2.976.307 2.976.307 5.952.615TOTAL CHELTUIELI CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII 2.976.307 5.952.615

Echipamente 0,00 149.544 74.772 74.772 149.544TOTAL CHELTUIELI ECHIPAMENTE 74.772 149.544TOTAL INVESTIŢII REALIZATE DE BENEFICIAR 3.765.890,86 7.184.227,20În tabelul de mai sus am prezentat ipotezele de calcul în cele doua variante FINANŢARE NERAMBURSABILĂ şi FINANŢARE

DIN SURSE PROPRII, calculând în funcţie de cheltuielile eligibile şi neeligibile corespunzătoare Programului Operaţional Regional, Axa prioritară 5

– Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului. Domeniul de intervenţie 5.2 – Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterii calităţii serviciilor turistice, care este contributia beneficiarului în ambele variante. Conform GHIDULUI SOLICTANTULUI, contribuţia beneficiarului la cheltuielile eligibile este de 50%, urmând ca acesta să asigure în totalitate şi cheltuielile neeligibile; rezultă valorile de mai sus pe categoriile de cheltuieli ce le vom folosi ulterior în calcul, în funcţie de perioada de amortizare: cheltuieli de constituite-amortizate în 5 ani, cheltuieli pentru construcţii şi instalaţii – amortizate în 15 ani, şi cheltuieli cu echipamentele- amortizate în 10 ani.

Mai departe vom calcula totalul amortismentelor, capacitatea de autofinanţare, nevoia de fond de rulment şi fluxul net de lichidităţi pentru investiţie, pentru cele două scenarii de finanţare, FINANŢARE NERAMBURSABILĂ şi FINANŢARE DIN SURSE PROPRII, şi vom analiza valorile rezultate din punctul de vedere al rentabilităţii proiectului pentru investitor.

Rezultatele de mai jos ne vor arăta cum este influenţată decizia de a investi, de către principalii indicatori ai investiţiei, VAN, RIR şi TR, şi care variantă de finanţare se dovedeşte a fi mai atrăgătoare. De asemenea vom analiza care va fi efectul deciziei de a demara investiţia

59


alegând unul din scenariile de finanţare de mai sus, care va fi termenul de recuperare al investiţiei, profitul previzionat, şi de asemenea vom face analiza posibilelor efecte se vor resimţi la nivelul economiei locale ca urmare existenţei unui parc de agrement în municipiul Drăgăşani.

60


Tabel 3.8 Desfăşurătorul investiţiilor şi amortizărilor - FINANŢARE FONDURI NERAMBURSABILE0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 (vr)

Investitii fixeCheltuieli de constituire (5ani)

714.811,86 0

Construcţii şi îninstalaţii (15 ani)

2.976.307 992.102

Echipamente(10 ani)

74.772 0

Total investiţii 3.765.890,86Amortismente

Cheltuieli de constituire 142.962, 4 142.962, 4 142.962, 4 142.962, 4 142.962, 4Construcţii şi în instalaţii 198.420,5 198.420,5 198.420,5 198.420,5 198.420,5 198.420,5 198.420,5 198.420,5 198.420,5 198.420,5

Echipamente 7.477,2 7.477,2 7.477,2 7.477,2 7.477,2 7.477,2 7.477,2 7.477,2 7.477,2 7.477,2Total amortismente 348.860,1 348.860,1 348.860,1 348.860,1 348.860,1 205.897,7 205.897,7 205.897,7 205.897,7 205.897,7

Tabel 3.9 Desfăşurătorul investiţiilor şi amortizărilor - FINANŢARE SURSE PROPRII0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 (vr)

Investitii fixeCheltuieli deconstituire (5ani)

1.082.068,21 0

Construcţii şi în instalaţii (15 ani)

5.952.615 1.984.205

Echipamente(10 ani)

149.544 0

Total investitii 7.184.227,20Amortismente

Cheltuieli de constituire 216.413,65 216.413,65 216.413,65 216.413,65 216.413,65Construcţii şi în instalaţii 396.841 396.841 396.841 396.841 396.841 396.841 396.841 396.841 396.841 396.841

Echipamente 14.954,4 14.954,4 14.954,4 14.954,4 14.954,4 14.954,4 14.954,4 14.954,4 14.954,4 14.954,4Total amortismente 628.209 628.209 628.209 628.209 628.209 411.795,4 411.795,4 411.795,4 411.795,4 411.795,4

61


În cele două tabele de mai sus este prezentată amortizarea investiţiei în timp, şi se poate observa că în cazul variantei cu FINANŢARE DIN SURSE PROPRII, nivelul amortizărilor este mult mai mare, aproape dublu faţă de varianta cu FINANŢARE DIN FONDURI NERAMBURSABILE.

Tabel 3.10 Cont previzional de rezultate - FINANŢARE FONDURI NERAMBURSABILE0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1

0Venituri 780.000 880.000 980.000 1.080.000 1.080.000 1.080.000 1.080.000 1.080.000 1.080.000 1.080.000Cheltuieli 312.823 312.823 312.823 312.823 312.823 312.823 312.823 312.823 312.823 312.823Amortismente 348.860,1 348.860,1 348.860,1 348.860,1 348.860,1 205.897,7 205.897,7 205.897,7 205.897,7 205.897,7Cost total deproducţie

661.683,1 661.683,1 661.683,1 661.683,1 661.683,1 518.543,7 518.543,7 518.543,7 518.543,7 518.543,7

Rezultat înaintede impozit

118.316,9 218.316,9 318.316,9 418.316,9 418.316,9 561.456,3 561.456,3 561.456,3 561.456,3 561.456,3

Impozit 28.396 52.396 76.396 100.396 100.396 134.749 134.749 134.749 134.749 134.749Rezultat net 89.920,9 165.920,9 241.920,9 317.920,9 317.920,9 426.707.3 426.707.3 426.707.3 426.707.3 426.707.3Capacitatea de autofinanţare (CAF)

438.781 514.781 590.781 666.781 666.781 632.605 632.605 632.605 632.605 632.605

Tabel 3.11 Cont previzional de rezultate - FINANŢARE SURSE PROPRII0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1

0Venituri 780.000 880.000 980.000 1.080.000 1.080.000 1.080.000 1.080.000 1.080.000 1.080.000 1.080.000Cheltuieli 312.823 312.823 312.823 312.823 312.823 312.823 312.823 312.823 312.823 312.823

Amortismente 628.209 628.209 628.209 628.209 628.209 411.795,4 411.795,4 411.795,4 411.795,4 411.795,4Cost total de producţie

941.032 941.032 941.032 941.032 941.032 724.618,4 724.618,4 724.618,4 724.618,4 724.618,4

Rezultat înainte de impozit

-161.032 -61.032 38.968 138.968 138.968 518.543,6 518.543,6 518.543,6 518.543,6 518.543,6

Impozit - - 9.352,32 33.352,32 33.352,32 124.450,46 124.450,46 124.450,46 124.450,46 124.450,46Rezultat net - - 29.615,7 105.615,7 105.615,7 394.093.14 394.093.14 394.093.14 394.093.14 394.093.14Capacitatea de autofinanţare (CAF)

467.177 567.177 657.824,7 733.824,7 733.824,7 805.888,54 805.888,54 805.888,54 805.888,54 805.888,54

62


Atât veniturile cât şi cheltuielile sunt calculate ţinând cont de varianta cea mai probabilă de funcţionarea obiectivului. Totuşi se consideră că obiectivul va atinge cota sa cea mai probabilă de funcţionare în al patrulea an, atunci când se consideră că efectele sale economice vor începe să aibă rezultate vizibile la nivelul numărului de turişti în zonă, şi a numărului de vizitatori ai orasului Drăgăşani. Considerăm pentru asta un venit în primul an de 780.000 ron, în al doilea an de 880.00 ron, în al treilea an de 980.00 ron, urmând ca din anul patru să producă un venit de 1.080.00 conform scenariului cel mai probabil.

În tabelul de mai sus, în varianta cu FINANŢARE DIN FONDURI NERAMBURSABILE, se înregistrează profit încă din primul an, la un nivel mai scăzut faţă de anii următori când se previzionează o creştere a veniturilor, pe când în varianta cu FINANŢARE DIN SURSE PROPRII, pentru primii doi ani nivelul amortizărilor este mai mare decât nivelul veniturilor, rezultând un profit pe minus, urmând ca din anul trei si în anii următori să fie înregistrat profit la un nivel foarte mic, nivelul amortizărilor fiind în continuare foarte mare în raport cu veniturile.

Figura 3.4 Analiza comparativă între finanţarea din surse proprii şi finanţarea prin fonduri nerambursabile

63


Tabel 3.12 Evaluarea nevoii de fond de rulment - AMBELE VARIANTE 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1

0 NFR 65.000 73.335 81.667 90.000 90.000 90.000 90.000 90.000 90.000 90.000Variaţia NFR 65.000 8.335 8.332 8.333 0 0 0 0 0 0Evaluarea nevoii de fond de rulment este aceeaşi în ambele variante deoarece, în calculul eficientei economice a proiectului sunt

estimate aceleaşi tipuri de venituri indiferent dacă finanţarea este din fonduri proprii sau din fonduri nerambursabile.FNL (flux net de lichidităţi) = Resurse-AngajamenteTR (termen de recuperare) = Investiţii/FNL anual mediu

Tabel 3.13 Evaluare VAN, RIR, TR - FINANŢARE FONDURI NERAMBURSABILE0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1

0AngajamenteInvestiţii fixe 3.765.890,86Variaţia de NFR

65.000 8.335 8.332 8.333 0 0 0 0 0 0ResurseCAF 438.781 514.781 590.781 666.781 666.781 632.605 632.605 632.605 632.605 632.605VR 992.102FNL -3.765.890,86 373.781 506.446 582.449 658.448 666.781 632.605 632.605 632.605 632.605 632.605/

1.624.707FNLC -3.765.890,86TR 6, 33 ani

VAN pt 10% 150.292,62RIR pt 10% 10,86%La calculul Termenului de Recuparare, a fost luat în calcul un FNL anual mediu de 595.093.Rata internă de recuperare a fost calculată pentru 10%.

Tabel 3.14 Evaluare TR, VAN, IRR - FINANŢARE SURSE PROPRII0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

AngajamenteInvestiţii fixe 7.184.227,20

64


Variaţia de NFR 65.000 8.335 8.332 8.333 0 0 0 0 0 0ReseurseCAF 467.177 567.177 657.824,7 733.824,7 733.824,7 805.888,54 805.888,54 805.888,54 805.888,54 805.888,54VR 1.984.205FNL - 7.184.227,20 402.117 558.842 649.492,7 725.491,7 733.824,7 805.888,54 805.888,54 805.888,54 805.888,54 805.888,54

/ 2.790.093FNLC -7.184.227,20TR 10 , 11 aniVAN pt 10% - 2.050.178

RIR pt 10% 3,57%

La calculul Termenului de Recuparare, a fost luat în calcul un FNL anual mediu de 709.921,08Rata internă de recuperare a fost calculată pentru un IR de 10%.Concluzii: În urma aplicării analizei financiare, şi calcularea principalilor indici de rentabilitate RIR, VAN şi TR, se pot trage

următoareleconcluzii:

FINANŢARE FONDURI NERAMBURSABILE

• TR (Termenul de recuperare al investiţiei ) – este de aproximativ 6 ani;• VAN (valoarea actualizată netă) – pentru o rată de actualizare de 10% este de 150.292,62 > 0 , rezultă că proiectul este fezabil;• RIR (rata internă de rentabilitate ) – pentru o rată de actualizare de 10%, este de 10,86% > 10%, rezultă că proiectul este fezabil;

FINANŢARE SURSE PROPRII• TR (Termenul de recuperare al investiţiei ) – este de aproximativ 10 ani;• VAN (valoarea actualizată netă) – pentru o rată de actualizare de 10% este de - 2.050.718< 0 , rezultă că proiectul nu este fezabil;• RIR (rata internă de rentabilitate ) – pentru o rată de actualizare de 10%, este de 3,57%< 10%, rezultă că proiectul nu este fezabil;

65


Tabel 3.15 Analiza comparativă indicatori financiariINDICATORIFINANCIARI

FINANŢAREFONDURINERAMBURSABILE

FINANŢARE SURSEPROPRII

TR 6,33 ani 10, 11 aniVAN pt 10% 150.292,62 2.050.718RIR pt 10% 10,86% 3,57%

CONCLUZII PROIECT ACCEPTAT

PROIECT RESPINS

Figura 3.5 Graficul privind analiza comparativă a indicatorilor economici

66


Rezultă că proiectul este fezabil şi va fi acceptat doar în situaţia în care beneficiază de finanţare din fonduri nerambursabile, beneficiarul reuşind să-şi recupereze contribuţia la lucrările neeligibile, cât şi procentul de contribuţie la cele eligibile, şi să obţină profit din funcţionarea obiectivului.

Rentabilitatea scăzută a acestui tip de investiţie decurge din faptul ca nivelul amortizărilor este foarte mare faţă de posibilitatea încasării de venituri într-un oraş ca Drăgăşani ce se află în curs de dezvoltare a infrastructurii de turism. Nivelul cererii este încă destul de scăzut, dar se formează premisele dezvoltării turismului viticol, iar realizarea investiţiei va ajuta la crearea unui mediu de servicii turistice atrăgător, şi va susţine dezvoltarea economică viitoare a zonei.

Indicatorii de performanţă financiară rezultaţi în urma analizei financiare efectuate, arată că investiţia necesită finanţare.

În condiţiile finanţării din surse proprii, rentabilitatea calculată a proiectului nu ar fi condus la decizia de a investi, toate efectele pozitive ale acestui proiect la nivel economic neavând loc, oraşul Drăgăşani rămânând în continuare cu posibilităţi reduse de dezvoltare a infrastructurii turistice.

Acesta este un tip de investiţie cu profitabilitate redusă, în care investitorul îşi propune în mod deliberat să caştige puţin, să pună accent mai mic pe latura financiară, şi să maximizeze beneficiile economice.

Chiar şi aşa accesarea fondurilor nerambursabile are un rol hotărâtor în realizarea investiţ iei, fără finanţ are acest proiect fiind respins.

Indicatorii economici arată că proiectul este viabil din punct de vedere socio-economic cu preconizarea următoarelor efecte:

- Creşterea numărului de înnoptări în oraşul Drăgăşani;- Creşterea sumelor cheltuile în medie de un turist;

Tabel 3.16 Prognoza cu privire la dezvoltare pentru componenta de turism viticol. Perioada de utilizare a capacităţii de cazare: 1 mai - 15 octombrie; 168 zile

actual viitorCapacităţi de cazare 2

040Rata de ocupare a cazărilor 40

%55%Număr de înnoptări/an 13.4

4036.960Durata medie a sejurului 1

,1,Număr de sosiri/an 103

3824640Creşte numărul de sosiri cu 138%

III.5 Analiza De Risc Analiza de risc - constă în estimarea modificărilor indicatorilor de

performanţă. Riscuri posibile în perioada de implementare• Nerespectarea termenelor de execuţie stabilite - din cauza unor motive ce

depind sau nu de executant.• Riscuri interne: Această categorie de riscuri depinde direct de modul de

desfăşurare al activităţilor prevăzute în planul de acţiune al proiectului, în faza de proiectare sau în faza de execuţie:

Etapizarea eronată a lucrărilor;Erori în calculul soluţiilor tehnice;Executarea defectuoasă a unei/unor părţi din lucrări;

67


Nerespectarea normativelor şi legislaţiei în vigoareComunicarea defectuoasă între entităţiile implicate în implementarea

proiectului şi executanţii contractelor de lucrări şi achiziţii echipamente şi utilaje.

• Riscuri externe: Această categorie de riscuri este greu de controlat deoarece nu depinde direct de beneficiarul proiectului:

Creşterea nejustificată a preţurilor de achiziţie pentru utilajele şiechipamentele implicate în proiect.

Administrarea riscurilor interne ale proiectului:În planificarea logică şi cronologică a activităţilor cuprinse în planul de

acţiune au fost prevăzute marje de eroare pentru etapele mai importante ale proiectului;

Se va pune mare accent pe etapa de verificare a fazei de proiectare;Managerul de proiect, împreuna cu responsabilul juridic şi responsabilul

tehnic se vor ocupa direct de colaborarea în bune condiţii cu entităţile implicate în implementarea proiectului;

Responsabilul tehnic se va implica direct şi va supraveghea atent modul de execuţie al lucrărilor, având o bogată experienţă în domeniu; se va implementa un sistem foarte riguros de supervizare a lucrărilor de execuţie. Acesta va presupune organizarea de raportări parţiale pentru fiecare stadiu al lucrărilor în parte. Acestea vor fi prevăzute în documentaţia de licitaţie şi la încheierea contractelor;

Se va urmări încadrarea proiectului în standardele de calitate şi în termenele prevăzute;

Se va urmări respectarea specificaţiilor referitoare la materialele, echipamentele şi metodele de implementare a proiectului;

- Se va pune accent pe protecţia şi conservarea mediului înconjurător.

Adminstrarea riscurilor externe proiectului:- Estimarea cât mai realistă a creşterii preţurilor pe piaţă.Riscuri identificate în perioada de exploatare:Riscurile identificate sunt riscuri externe proiectului si se referă la:• Dificultăţi în angajarea şi instruirea personalului specializat în întreţinerea

şi exploatarea noilor instalaţii şi echipamente;Administrarea riscurilor în perioada de exploatare:•Se va solicita furnizorilor echipamentelor şi instalaţiilor, instruirea

personalului responsabil cu intreţinerea şi exploatarea acestora. Procesul de recrutare a personalului va avea în vedere calificarea corespunzătoare posturilor.

III.6 Sursele De Finanţare A Investiţiei

În conformitate cu schema de finanţare a Programului Operaţional Regional, Domeniul Major de Intervenţie 5.2., pentru proiectele care beneficiază de fonduri nerambursabile realizarea investiţiei se preconizează a se acoperi astfel:

68


Tabel 3.17 Surse de finanţareNr. crt SURSE DE FINANŢARE VALOARE

I. Valoarea totală a proiectului, din care:

7.184.227,20Ia. Valoarea neeligibilă a proiectului 347.555,5Ib. Valoarea eligibilă a proiectului 6.836.671.7Ic. TVA neeligibil 83.413,32II. Contribuţia proprie în proiect, din

care:3.765.891,35

IIa. Contribuţia solicitantului la cheltuieli eligibile

3.418.335,85IIb. Contribuţia solicitantului la cheltuieli

neeligibile347.555,5

IId. TVA neeligibil 83.413,32

III. ASISTENŢĂ FINANCIARĂ NERAMBURSABILĂ SOLICITATĂ

3.418.335,85

III.7 Estimări Privind Forţa De Muncă Ocupată Prin Realizarea Investiţiei

Număr de locuri de muncă create în faza de execuţieCalculat în funcţie de volumul lucrărilor de execuţie, locurile de muncă în

faza de execuţie vor fi în număr de 59.

Tabel 3.18 Calculul numărului de locuri de muncă în faza de execuţieleValoarea C+M 6.102.159

Ponderea manoperei în C+M 30%Valoarea totală a manoperei în investiţie 1.830.647,7Durata efectivă a şantierului (luni) 12Valoarea medie a manoperei lunare 120.012,375Salariul mediu brut pe şantier 1.900Cota contribuţiilor angajatorului 34%Cheltuiala salarială medie lunară pe angajat 2.546Locuri de muncă create 59

Număr de locuri de muncă create în faza de operareÎn faza de operare, se vor crea, în mod direct, 3 locuri de muncă.• Personal de curăţenie – 1 post.• Salvator acvatic (denumiţi, poate impropriu, „salvamar”) – 2 posturi.Dincolo de aceasta, proiectul de infrastructură de agrement va crea locuri de

muncă în structura de hoteluri – restaurante – catering din oraş. S-a preconizat că în urma proiectului, interesul pentru vizitarea Drăgăşaniului ca oraş va creşte.

Analiza economică a estimat o creştere a numărului de turişti, care vor cheltui anual 4,7 milioane lei. Aceasta înseamnă 392.000 lei lunar. Considerând că la 10.000 lei încasări lunare este necesar a se crea un loc de muncă în turism, rezultă că proiectul creează, indirect 24 locuri de muncă.

69


Tabel 3.19 Locuri de muncă create, în faza de operareLocuri de munca create direct de proiect 3Locuri de munca create indirect de proiect 24TOTAL 27

Asistenţa nerambursabilă solicitată prin proiect este de 3.418.335,85lei, echivalentul a 759.630 euro (la cursul de 4,5 ron). Numărul de locuri de muncă permanente nou create la 1.000.000 euro finanţare nerambursabilă solicitată este 31,9, rezultă ca la o finanţare de 759.630 euro vor fi create 24 de locuri de muncă.

III.8 Principalii Indicatori Tehnico-Economici Ai Investiţiei

Tabel 3.20 Indicatorii tehnico - economici ai investiţieiValoarea totală a investiţiei, inclusive TVA

7.184.227,20

Din care C+M 6.102.159Durata de realizare

(luni)18 luni (6 luni pregătire + 12 luni execuţie)

CapacităţiSuprafaţa construităTEATRU DE VARĂ

880 mp

Suprafaţa construită PISCINĂ

1000 mp

70


Capitolul IV. CONCLUZII

Pentru țările membre ale Uniunii Europene, în special cele din Europa Centrală si de Est, fondurile UE contribuie cu între 11% si 26% din PIB-ul anual, fiind o resursă esențială în dezvoltarea competitivă și creșterea economic.[20]Conform studiului KPMG, intitulat “Fondurile UE în Europa Centrală și de Est” - Raport privind progresele înregistrate în perioada 2007-2013, bunăstarea economică a statelor din regiune depinde, mai ales în timp de criza economică, de măsura în care acestea reușesc să atragă fondurile europene.

În urmă rezultatelor obținute privind contractarea de finanțări din fonduri structurale de coeziune, se constată că etapa de implementare a politicii de coeziune este un proces greoi, pentru care trebuiesc găsite soluții în vederea accelerării procesului de absorbție.

Pentru rezolvarea problemelor referitoare la rata de absorbție scăzuta a fondurilor structurale de coeziune, este necasară determinarea factorilor ce influențează ritmul scăzut al acestora.

Dificultățile întămpinate în implementarea proiectelor cu finanțare sunt cauzate de o multitudine de factori printre care capacitatea administrativă redusă a instituțiilor ce se ocupă cu managementul fondurilor FSC, și legislația greoaie.

Rezultatele utilizării instrumentelor financiare în țara noastră, nu sunt dintre cele mai bune – fiind încetinite de criza economico-financiară. Un factor important care influentează rata contractării proiectelor finanțate din Fondurile Structurale și de Coeziune și implicit, rata de absorbție este reprezentat de legislația privind achizițiile publice.

• Se recomandă întărirea capacității administrative a instituțiilor ce se ocupă cu supervizarea implementarii proiectelor finantate, și simplificarea legislației și a pocedurilor în vederea accelerării ritmului de absorbție.

• De asemenea este necesară creșterea capacității beneficiarilor de a elabora proiecte respectând legislația în vigoare, sau simplificarea procedurilor de accesare pentru anumite domenii ce necesită documentație complexă(dezvoltare urbană, poli de creștere).

Conform unei analize realizate de Comisia Europeană referitoare la erorile apărute în implementarea politicii de coeziune pe perioada 2006-2009, achizițiile sunt cele mai întâlnite cauze de încetinire a procesului de accesare a fondurilor având un procent de 41 % din totalul erorilor întalnite.

După ce au fost aprobate programele operaționale de către comisia europeană, funcționarea acestor măsuri a trecut în responsabilitatea României, depinzând doar de țara noastră să fructifice aceste oportunități în investiții eficiente. Odată lămurită structura de management a instituțiilor răspunzătoare, etapa următoare se referă la evaluarea cererilor de finanțare și alegerea proiectelor fezabile, urmând ca în etapa de implementare să apară procedura de atribuire si contractarea proiectelor în conformitate cu cu legislatia natională

• Trebuiesc luate masuri de către autoritățile române pentru îmbunătățirea cadrului legislativ și instituțional de implementare a politicii de coeziune – în special cadrul legal de achiziții publice și despre potențialele efecte ale acestora cu privire la contractarea proiectelor și creșterea capacității de absorbție a Romaniei.

20 [?] EU Funds in Central and Eastern Europe Progress Report 2007-2013 - KPMG

71


• România trebuie să-și adapteze cât mai bine structurile instituționale la politica de coeziune, și să promoveze o bună colaborare între acestea, la toate nivelurile, pentru mărirea gradului de absorbție a finanțărilor obținute.

Fondurile, reprezintă un instrument oferit de Uniunea Europeană statului Român, - ca de altfel și altor state membre UE care se confruntă cu deficite bugetare – în vederea echilibrării economice, oferind posibilitatea de a depăsi mai rapid criza economico-financiară și o sursă de finanțare a investițiilor publice. Pentru a putea obține beneficii maxime din finanțările europene nerambursabile, autoritățile trebuie să asigure un cadru coerent și stabil nu numai în toate domeniile implicate în accesarea de finanțare, și la toate nivelurile, prin asigurarea unui personal calificat și motivat, care să implementeze politica de coeziune și să se concentreze mai mult pe utilizarea finantărilor în cadrul unor proiecte care să aibă rezultate sau impact asupra dezvoltării economiei.

72


Bibliografie

[1.] Mihai Toma si Felicia Alexandru – „Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere”

[2.] http://www.efin.ro/credite/glosar_economic_I/imprumut_obligatar.html

[3.] http://ro.wikipedia.org/wiki/Obligatiune

[4.] Damian Ion – “Managementul proiectelor finantate din programul operational Regional”teza de doctorat, Timisoara 2010

[5.] http://www.fonduri-ue.ro/

[6.] http://www.eufinantare.info/phare.html

[7.] http://www.dreptonline.ro/utile/ispa.php

[8.] http://www.fonduri-finantari.eu/programul-sapard

[9.] http://ec.europa.eu/regional_policy/glossary/economic_and_social_cohesion_ro.cfm

[10.] http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.1.2.html

[11.] Finnerty John, "Project Financing - Asset Based Financing Engineering"

[12.] http://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_Calafat-Vidin

[13.] Note de curs “Managementul lucrarilor de constructii”, Conf. Ing. Madalina Stoian

[14.]http://www.egd.ase.md/management_social/files/Parteneriatul%20public%20privat%20ghid%20practic%20pt%20CJ.pdf

[15.] http://dexonline.ro/definitie/concesiune

[16.] C.Stătescu, C.Bîrsan,Drept civil . Teoria generală, p. 41.

[17.] A se vedea, Fr. Deak, St. Cărpenaru, Contracte civile şi comerciale, Lumina Lex, 1993, p.35 şi I. Zinveliu, Contractele civile, instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor. Editura Dacia

73

http://dexonline.ro/definitie/concesiune

http://www.egd.ase.md/management_social/files/Parteneriatul%20public%20privat%20ghid%20practic%20pt%20CJ.pdf

http://www.egd.ase.md/management_social/files/Parteneriatul%20public%20privat%20ghid%20practic%20pt%20CJ.pdf

http://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_Calafat-Vidin

http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.1.2.html

http://ec.europa.eu/regional_policy/glossary/economic_and_social_cohesion_ro.cfm

http://www.fonduri-finantari.eu/programul-sapard

http://www.dreptonline.ro/utile/ispa.php

http://www.eufinantare.info/phare.html

http://www.fonduri-ue.ro/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Obligatiune

http://www.efin.ro/credite/glosar_economic_I/imprumut_obligatar.html

Documents

Disertatie _Oana Ilie