ADJUD
Din cuprins:
zilele
Str. Libertii, nr. 32
Alexandra Matei, Adelina Ciobanu, Denisa Grindei, Ctlina Grigore
Fotografii: Bianca Bulgaru
În acest numr:
Claudiu Nicolaiev Bianca Bulgaru
Mihai Petean Andreea Pleu
Sorina Gheorghiu Diana Tujan
Tzloanu Andreea Rzvan Paiu
Daniela Sandu Cristina Bostan
Mihaela Susanu Maria Lovin
Sorina Bitire Daniel Sava
Alina Stoica Nicoleta Frunz
Simona Drgoi Oana Olteanu
S.O.S – SALVAI CRILE!
În vremea când eram eu însumi elev de liceu (a trecut de atunci aproape o
jumtate de secol!), mi-a czut în mân romanul „Fahrenheit 451” al lui Ray Bradbury, o
carte despre care a putea spune c mi-a marcat evoluia ulterioar. Autorul închipuie aici o
lume stranie în care crile sunt interzise, pompierilor încredinându-li-se sarcina de a le gsi
prin casele oamenilor i de a le da foc. Numai c unul dintre pompieri are ideea subversiv s
fure o carte i s o citeasc pe ascuns, rmânând profund impresionat de tot ce gsete
acolo...Astfel c, în zilele urmtoare, face rost de alte i de alte cri pe care le citete i
faptul acesta al lecturii îi deschide orizonturile unei alte lumi. Hotrte, deci, s-i
prseasc oraul i vechea îndeletnicire i pleac undeva, într-un loc în care sunt exilai toi
iubitorii de cri: aici descoper un grup de oameni care au memorat cri întregi cu scopul
de a le transmite mai departe, de la om la om i de la generaie la generaie. Erau, cum s-ar
spune, un fel de salvatori ai crilor.
Lumea în care trim în prezent seamn întrucâtva cu acea lume descris de
Bradbury: pe de o parte, în pragmatismul ei nesbuit, a creat i creaz nevoi artificiale care
caracterizeaz partea cea mai grosier a fiinei umane, manipulându-l i
unidimensionalizâdu-l. Astzi devine din ce în ce mai mic numrul acelora care, pui în
situaia de a alege între o bibliotec i o main de lux, ar alege biblioteca. Astzi crile nu
mai sunt incendiate, dar se creaz o stare de spirit potrivnic lor, astfel încât ele nici mcar
s nu mai fie luate în seam. Oamenii care astzi mai citesc sunt considerai nite tipi ciudai
i nite indivizi care, în general, nu prea tiu pe ce lume triesc.
Astzi devin din ce în ce mai puini aceia care mai au bucuria lecturii unei cri
de la cap la coad; internetul (altfel o genial descoperire i un uria ajutor al spiritului
uman!) le ofer în schimb nite penibili inlocuitori: referate, rezumate, schematizri i înc
multe altele. Suntem în acelai timp i spectatorii i actorii unei adevrate tragedii în care
Viaa este pus între paranteze i, în locul ei, ni se ofer, negustorete, cliee moarte.
Pe de alt parte, au mai rmas i nite oameni ciudai care se mai bucur de
fonetul i de mirosul de tu proaspt al paginii scrise, de lumea aceea vie i autentic pe
care o gsesc între coperile unei cri i care, prin însui faptul temerar al lecturii, se numr
printre salvatorii de carte. Într-un fel, ei sunt salvatorii de carte din romanul lui Bradbury.
Voi cam pe unde anume v situai în toat povestea aceasta? Este foarte
important s tii de care parte a baricadei te situezi: de partea acelora care se simt bine s
triasc într-o lume mohorât, schematic i anost, din care visurile i idealurile sunt
alungate, sau de cealalt parte?
Tertium non datur! Cred c a sosit momentul s alegem ce avem de fcut:
salvm crile ori le dm foc?
Prof. PAUL SPIRESCU
GHEORGHE CALAMANCIUC –dramaturg, poet i prozator
Gheorghe Calamanciuc este cunoscut cititorilor prin articolele sale incitante publicate în presa periodic, dar i prin piesele de teatru. S-a nscut la 7 februarie 1945, în satul Mihoreni, inutul Herei, fostul jude Dorohoi, teritoriu românesc ocupat de armata sovietic în 1940, actualmente administrat de ucraineni.
A fost colaborator literar, redactor-ef adjunct la ziarul Patria, Fleti, director al colii medii Clineti, Fleti, lector la Universitatea de Stat „Al. Russo”, Bli. În prezent e redactor literar la Teatrul Naional „V. Alecsandri” din Bli. Colaboreaz cu revistele Literatura i Arta, Viaa Basarabiei, Contrafort, Semn, Sud-Est (R. Moldova), Teatrul Azi, Teatrul Românesc, Dunrea de Jos, Cronica (România).
A editat mai multe cri de dramaturgie, versuri, proz i basme pentru copii: Ultima noapte de mileniu cu un copil îmbtrânit, Deea-Fecioara din lacrima cerbului, Ispita înecului, Poemele repaosului, Toamnele lui Adam, Ultimul Urma al lui tefan-Vod, S m iubeti sinucigându-te, s te sinucizi iubindu-m, Paradisuri ironice .a. Piesele sale au fost jucate pe scenele mai multor teatre din R. Moldova i România.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova i al Uniunii Scriitorilor din România. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru anul 2007.
Sfaturi pentru tristee Tristeio, ..., de-acum înainte vreau s m frângi zilnic doar în culori Dimineaa, când îmi deschizi ochii, vreau s mi-i deschizi într-un auriu pal - mi-ar aminti de-o iubire pierdut-n aprilie. Peste zi, frânge-m-ntr-un albastru închis ori, de-mi ud ploaia fereastra, poi s m frângi într-un gri cerind golul. Cafeniul, culoarea spulberatelor mele -amintiri, mi-ar conveni când amurgu-mi înghite grdina- o, cu ce ardoare mi te pui pe inim în clipele astea! Tristeio, de gseti i alte culori potrivite pentru-a m frânge util, vino i spune-mi-le – o colaborare-ntre noi m-ar bga-n tine, ... nici mai mult, dar nici mai puin –doar atât cât i-ar conveni s m frângi frumos i de tot, fr s te fac de ruine.
i auzul bate-mi-l în cântri de vânturi, Tot mai înspre ceruri, tot mai spre pmânturi. Scurg-se în tine simurile-mi toate, S-mi rmân carnea, osul ruinate... Leagn-m, leagn-m umed i pâclos, Toamn, tu, iubito cu chip aburos, cu mine vei fi venic. Cu mine vei fi venic. Doar cu mine. i nicidecum cu altcineva. Cu oricine! Pentru c sufletu-mi pentru tine are Leac de murire nevrednic, de uitare. Cu mine vei zbura cel mai sus –tu s crezi, Pentru c aripile-mi crescute-s din amiezi. Si vei iubi cum alii nu pot exista nici în visare.
3
Redacia
Trezete-te Trezete-te! Eu sunt omul ce-n sine te-a zidit, Înc-nainte, în pântece, de-a te fi zmislit. Aromele corpului tu cu unduiri argintoase Mi-au crescut în carne, mi-au înflorit în oase. Sorbindu-i mersul înnebunit de graie, Îmi înmuguresc neuronii, pornii spre putrefacie. De la un timp, nu înfloreti când apar în prag. Petalele buzelor nu-mi mai optesc c-i sunt drag. Ochii-i nu mai dumnezeiesc aerul ce-l respir. Nu mai observi când te condamn, când te admir. Trezete-te! Eu sunt omul ce-n sine te-a zidit, Inc-nainte, în pântece, de-a te fi zmislit.
Elegie pentru vcua blaie În zorii aceti, cu ferestrele linse de ploaie, Mi-am amintit, mam, de vcua noastr blaie. Care ne-a hrnit cu lumina laptelui ei, În anii de foamete roie, fiind mititei. Imaurile de secet pân’ la rdcini arse, Cu ce-o hrneai i-o adpai –cu lacrimile noastre? De ce-a pierit, mam, în ’48, când imaul Iarb vesel, dulce-a rodit, cum e caul? La groap-am bocit-o noi toi i cerul de sus. i nu i-am pus nicio cruce... De ce nu i-am pus?! Aa, strâni lâng tine, ca nite lipitori, Nu ne desprindeam de inima-i pân-n zori. i-e cald acolo-n ceruri? Noi, jos, în frigul lumii, Trim, fr inima ta, ca, fr ap, lstunii...
4
Câi dintre noi, cei care ne
autointitulm buni cretini, nu
cânta Prohodul, în Vinerea
de Pati la Biseric, atunci e musai
s mergem i noi ! De multe ori,
copiilor nu li se mai explic
importana Jertfei lui Hristos i
adevratul motiv pentru care
la Biseric în aceste zile sfinte;
deseori, prinii, preocupai de
probleme cotidiene, mereu grbii,
lumea merge la Biseric i nu e
bine s lipseasc tocmai ei; ce va
zice lumea?
succint prezentare a ceea ce se
întâmpl cu adevrat în zilele
sfinte pe care un bun cretin ar trebui s le petreac în rugciune i pelerinaj. Dar aa ceva
nu întâlnim decât la adevraii buni cretini. Restul, sunt sezonieri; sezonieri pe plantaia lui
Iisus Hristos. Doar c plata ne-a fost fcut de Acesta cu multe secole în urm iar noi,
sezonierii, înc întârziem s aprem la lucru. Femei, mame, soii, scufundate în munc, care
sper s termine pregtirile de Pati (mâncruri, curenie) suficient de repede încât s
ajung la Biseric s asculte mcar sfritul Prohodului. Sfâritul? Frumos ar fi s fim
prezeni acolo nu numai de la începutul Prohodului, ci duminic de duminic, liturghie dup
liturghie, srbtoare dup srbtoare. Credina este ce stare practicarea presupune
sustragere de la cotidian, trebuie practicat necontenit, în mod constant.
Dac am privi cu atenie în jurul nostru, într-o zi de duminic, am observa c, în
Biseric, ponderea persoanelor trecute de 40-45 de ani este mult mai mare decât cea a
persoanelor tinere i a adolescenilor. Ce ne arat acest fapt? C tinerii din ziua de astzi nu
tiu s preuiasc, cu adevrat, comoara spiritual pe care ne-o ofer Biserica i de aceea
prefer s-i petreac timpul cu activiti, deseori inutile i needucative. Acetia merg cu
mai mult bucurie la discotec, în cluburi ori prin baruri. Acum, majoritatea tinerilor îi
Ilustraia –Violeta Musta, clasa a X-a A
5
Nota Bene
educ moralitatea i spiritul în medii nu tocmai cretineti. Dac totui, reuim s-i aducem
la Biseric, vor considera c simpla lor prezen este suficient i c nu mai au nevoie s se
roage pentru ei i pentru cei iubii. Poate c unii dintre ei nici nu au fost învai s se roage.
Îi vezi stând în spatele Bisericii, vorbind, râzând, uotind în netire. La slujba de Înviere a
Domnului, aceti tineri nu stau în Biseric pentru a se ruga i a se bucura alturi de ceilali. Ei
stau în curtea bisericii unde beau, vorbesc, râd, fumeaz. Deci, putem concluziona c, pentru
ei, Srbtorile Pascale nu au importana i semnificaia cuvenit.
tim c, pentru a ajunge s ne bucurm de Învierea Domnului trebuie, cu precdere, s ne primenim trupul i mai ales sufletul cu post; post i rugciune. Câi dintre noi reuesc s in postul aa cum trebuie? S evite alimentele „de dulce”, s se infrâneze de la ceart, pizm, preacurvie, fumat, but, de la alte fapte ce pierd sufletul? Puini, foarte puini, iar cei care reuesc sunt privii ca nite ciudai de ceilali, „normalii”. Sunt multe persoane care adapteaz postul nevoilor lor: Voi pune doar puin lapte în cafea, deoarece nu-mi pot bea cafeaua fr lapte iar fr cafea m doare capul! Voi mânca doar puin ciocolat c nu e ca i cum a mânca carne! Eu nu pot s in tot postul deoarece îmi afecteaz sntatea, m simt slbit fizic! tiu c este post i nu ar trebui s merg la discotec dar, în fond, nu e nimic ru, e doar puin micare!, etc. Iat cât de uor ne gsim scuze pentru a persista în pcat. i ce greu ne este apoi s gsim calea cea dreapt.
Când mergem la spovedanie, nu mrturisim doar pcatele comise în timpul postului
ci, toate pcatele svârite de-a lungul întregului an. Srbtorile Pascale sunt ocazia inedit
de a ne mrturisi pcatele, de a ne îndrepta i trupul i inima i atenia ctre adevrata via
spiritual, druit nou de imensul i neegalatul Sacrificiu al lui Iisus Hristos.
Aadar, rolul nostru, al profesorilor de religie, i nu numai, este s le artm tinerilor
i, prin ei, familiilor lor, cu fiecare ocazie pe care o avem c, dei Sfintele Pati sunt
srbtorite an de an. Rstignirea lui Iisus a fost o singur dat, iar Aceasta, trebuie rsplatit
i cinstit aa cum se cuvine pe întreg parcursul anului, nu doar într-un week-end.
Prof. IOAN CTLIN BUCHIDU
6
Nota Bene
EMIL BOTTA VS. REGIMUL COMUNIST La încheierea celui de-al Doilea Rzboi
Mondial, Emil Botta (nscut la 15 septembrie 1911 la Adjud) era cunoscut atât ca actor, cât i ca scriitor. Totui, timp de mai bine de dou decenii, i anume pân în 1966, exist exclusiv ca actor, întrucât regimul comunist nu are nevoie de literatura sa. Volumele de versuri Întunecatul April (1937) i Pe-o gur de rai (1943), care îi încântaser la vremea apariiei lor pe iubitorii de poezie, sunt scoase din circulaie.
Ca actor, apreciat pentru gravitatea tenebroas, pentru sensibilitatea ieit din comun, aproape maladiv, Emil Botta repurteaz mari succese, acceptate de autoriti cu o anumit reinere. Joac pe scena Teatrului Naional din Bucureti în piese de W. Shakespeare, A. P. Cehov, A. N. Ostrovski, M. Davidoglu, Al. Voitin .a.. Interpreteaz în aceeai
perioad diverse roluri în filme nepropagandistice ca Pai spre lun de Ion Popescu-Gopo sau Pdurea spânzurailor de Liviu Ciulei, momentul culminant constituindu-l apariia sa în Reconstituirea lui Lucian Pintilie.
În 1966, prin publicarea volumului retrospectiv Poezii, se relanseaz ca scriitor. Ulterior tiprete texte noi, în ciclul Vineri din volumul Versuri (1971) i în volumul Un dor fr saiu (1976), pe care critica literar le întâmpin cu entuziasm. Moare la 24 iulie 1977, din cauza unui stop cardiac.
În perioada proletcultist, poezia lui Emil Botta a disprut din contiina cititorilor; s-a evaporat ca o stafie la venirea "zorilor unei viei noi". Indiferent care ar fi fost atitudinea autoritilor fa de omul Emil Botta, chiar dac, prin absurd, l-ar fi agreat i l-ar fi cooptat în rândurile nomenclaturii, poezia sa tot ar fi rmas în afara capacitii de înelegere a responsabililor cu literatura din epoc i nu i s-ar fi îngduit s ajung la public.
Dac vrem s ne amuzm, trebuie s ne închipuim ce grimase ar fi fcut un propagandist al partidului comunist citind poeme din Întunecatul April sau Pe-o gur de rai. Nefericitul activist, abia alfabetizat, s-ar fi simit, înainte de toate, îngrozit de vastitatea culturii poetului, de trecerile ameitoare de la parafrazarea folclorului românesc la invocarea personajelor lui Shakespeare i de la reprezentarea poetic a unor idei freudiene la parodierea gesticulaiei romanticilor englezi. În Cursul scurt de istorie a PCUS, în cuvântrile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej nu existau indicaii în legtur cu atitudinea pe care ar fi trebuit s o adopte în faa unui asemenea "fenomen", extrem de suspect. Apoi, propagandistul ar fi constatat, cu stupoare, c în versurile respective se fac frecvente referiri la moarte, c, în viziunea poetului, nu partidul, ci moartea "e-n toate". În aceast privin ar fi tiut, îns, cum s reacioneze. i anume, ar fi dezaprobat energic atitudinea "demobilizatoare" a autorului, calificându-l, potrivit învturii din brourile cu coperte roii, drept "decadent".
Abia în 1966, aa cum am menionat anterior, poezia lui Emil Botta este repus în circulaie i i se organizeaz de ctre criticii literari o primire triumfal. Apoi, în 1971 i 1976, apar volume cu poeme scrise dup rzboi, care devin la rândul lor obiectul unor studii apologetice, dei nu au frumuseea stranie a celor de altdat. Admiraia fr echivoc a
7
Nota Bene
criticilor literari reprezint de fapt o sancionare tardiv a obtuzitii forurilor culturale i o rscumprare a pcatului de a fi simulat ei înii obtuzitatea ani la rând, de nevoie.
La campania de glorificare a poeziei lui Emil Botta au participat Petru Comarnescu, erban Cioculescu, Alexandru Paleologu, Ovidiu S. Crohmlniceanu, Nicolae Balot, Cornel Regman, Eugen Simion, Mircea Iorgulescu, Alexandru Piru, Gheorghe Grigurcu, Al. Protopopescu, Ion Pop, Cornel Ungureanu - practic, toi criticii literari capabili s acrediteze o opinie în acea perioad. Frenezia exegetic i apologetic a atins apogeul în 1984, când au aprut simultan dou monografii scrise cu evlavie: Emil Botta - despre frontierele inocenei de Radu Clin Cristea i Apocrife despre Emil Botta de Doina Uricariu.
Cu acest prilej, despre poezia lui Emil Botta s-a spus tot ce se putea spune i mai mult decât atât. Drept repere au fost invocate nume ca Shakespeare, Cervantes, Eminescu, Poe, Coleridge, Nerval, Arghezi i Bacovia. Cu excepia lui Nicolae Manolescu, care în Metamorfozele poeziei a fcut câteva observaii exacte, pe un ton detaat ("El împrumut poza de «strigoi» de la Bacovia i o artificializeaz la maximum. Îl auzi monologând intermitent, vorbind pe mai multe voci, punând în scen, strigând, exclamând, optind, declamând. Prima impresie este de afectare."), comentatorii au tratat textele lui Emil Botta ca pe nite mesaje enigmatice, dând importan maxim fiecrui simbol i considerând simbol aproape fiecare cuvânt.
Loredana Enachi, clasa a XII-a B
EMIL BOTTA A fost un mister Oare ce mi-a scris pe frunte afurisitul destin cu litere fine, cu o pan de venin? Am întrebat savanii lumii cu fee de iasc, dar nici unul n-a tiut s-mi citeasc. Fruntea e o tain grav pe care abia o port, ochii în flcri stau mrturie c înc nu-s mort, i mâinile vâslind nebunete prin via m apropie de un liman, de o cea. Ce se vede acolo ca noaptea care se nate? E moartea care te scruteaz i te recunoate. Ea terge scrisul de pe frunte cu un burete i pleac apoi trântind uile de perete.
Ça a été un mystère Qu’a-t-il écrit sur mon front le maudit destin Avec des lettres fines, avec des plumes de venin ? ai-je demandé aux sages du monde au visage d’amadou mais pour eux aussi, le message est resté inconnu. Le front est un profond mystère que je porte à peine, mes yeux, deux flammes, raniment les débris de l’âme terne et les mains, pleines de vie, tirant aux rames follement, vers une contrée de brouillard me dirigent doucement. Mais qu’est-ce qu’il surgit là-bas dans la nuit naissante ? C’est la mort indomptable qui te scrute en te voyant. Elle passe l’éponge dégradée de routine sur mon front
8
Nota Bene
Epitaf Sub lespede, înmrmurite, dorm isprvile mele, Atât cele bune, cât i cele rele. Mâna care a dat i mâna care a luat s-au înfrit i s-au cununat. Gândurile sunt foarte obosite. Zadarnic ascultai, urechi ciulite, pasul meu nu va mai zdrobi viorelele inculte care nu tiu ceti. Ochiul nu cat seme, safirul ochilor nu mai are pre. Neantul a pus un sigiliu de zgur Pe frunte, pe pleoape, pe gur.
Et s’en va en claquant les portes sans me rendre compte. Épitaphe Au dessous des dalles, cloués, gisent mes faits, tant les meilleurs que les mauvais. La main qui a offert et celle qui a pris se sont fiancées à leur grand profit. Mes pensées deviennent assez fatiguées. Les oreilles tendues ont beau écouter mon pas cesse d’écraser à jamais les ternes violettes d’un champ illettré. Mon regard ne gagne plus les hauteurs, Le saphir des yeux a perdu sa grandeur. Un néant a mis son sceau de cendrée sur mon front, sur mes lèvres étouffées.
(traducere – prof. Ionela Anghelina)
9
ANDRE GIDE – VERS UNE AUTRE AUTOBIOGRAPHIE
Elevé dans une famille aux mœurs très strictes, André Gide (1869-1951) reçoit une éducation puritaine qui éveille en lui des contradictions, des angoisses qu’il apaise par ses préoccupations artistiques. André Gide, l’un des écrivains les plus controversés de la France du XXe siècle, écrit l’autobiographie Si le grain ne meurt (1924) où il raconte la période de sa jeunesse (les vingt-six premières années) jusqu’à ses fiançailles. En fait, Georges May observe ces traits caractéristiques des autobiographes: soit ils retracent les années de l’enfance, soit les autobiographies sont le produit de leur vieillesse1. Composée de deux parties, l’œuvre gidienne relève les principaux moments de la vie du jeune Gide : la première partie (dix chapitres) couvre ses souvenirs d’enfance, l’atmosphère familiale, le désir de suivre les cours de l'École alsacienne, les différents précepteurs, les jeux avec ses amis à la campagne, le goût de la botanique et de l'entomologie, la passion pour la musique et la littérature. La deuxième partie (deux chapitres), de dimensions plus courtes, c’est l’aveu de Gide quant à son penchant sexuel, découvert dans un voyage en Algérie. L’épisode abonde en représentations détaillées des scènes de débauche. Le titre de l’autobiographie renvoie à un vers de l'Evangile selon Saint Jean (Jean 12, 24-25) suggérant la révolte du jeune homme contre les contraintes imposées par son éducation rigoureuse, la victoire de son esprit libre et créatif. L’enfant d’autrefois doit s’effacer pour révéler le côté artistique de Gide. C’est par sa renaissance qu’il peut jouir des bienfaits de l’écriture comme le grain de blé qui ne porte pas de fruits s'il ne meurt. L’auteur accepte son penchant sexuel et se confesse au lecteur avec une sincérité désarmante. Par cette démarche hardie, il donne une nouvelle perspective à la littérature autobiographique comme Jean-Jacques Rousseau qui faisait preuve d'une réelle candeur dans ses Confessions, mais d'une manière plus restrictive. L’autobiographe nous fait entrer dans sa réalité la plus intime en se confessant sur un épisode délicat de son existence et, au début de son œuvre, il essaie de justifier sa hardiesse: «Je sais de reste le tort que je me fais en racontant ceci et ce qui va suivre ; je pressens le parti qu’on en pourra tirer contre moi. Mais mon récit n’a raison d’être que véridique. Mettons que c’est par pénitence que je l’écris. »2. Dès le premier chapitre, Gide conclut un pacte avec le lecteur par lequel il communique ses intentions, l’auteur montre le fonctionnement de son autobiographie: «J’écrirai mes souvenirs comme ils viennent, sans chercher à les ordonner. Tout au plus les puis-je grouper autour des lieux et des êtres ; ma mémoire ne se trompe pas souvent de place ; mais elle brouille les dates ; je suis perdu si je m’astreins à de la chronologie»3. Il doit faire face, comme n’importe quel auteur d’autobiographies, à un dilemme: s’éloigner de la vérité pour suivre un tel ordre ou bien raconter l’existence vécue sans se soumettre à la chronologie. Gide assume la signature de son contrat, mais l’identité entre le narrateur, le personnage et l’auteur dont parlait Philippe Lejeune4 est équivoque. Gide semble adhérer au pacte autobiographique, mais en réalité, il s’y soustrait et reconnaît que le choix des souvenirs a un caractère subjectif5, éludant les normes autobiographiques; entre le narrateur et le personnage se crée une distance grâce à l’écoulement temporel et à la 1 Georges May, L’autobiographie, Paris, Presses Universitaires de France, 1979, pp. 30-31 2 André Gide, Si le grain ne meurt, Paris, Gallimard, 1955, p.10 3 Ibidem, p.24 4 Philippe Lejeune, Le pacte autobiographique, Seuil, 1975, p.15 5 Ibidem, p. 280
10
Nota Bene
ressuscitation d’une mémoire sélective, dépourvue de toute objectivité. L’utilisation du pronom « je » masque la distance entre le « je narrant » et le « je narré », entre le sujet de l’énonciation et celui de l’énoncé. L’identité autobiographique est donnée par la dimension temporelle de l’existence de l’auteur révélant une pluralité de moi6. En fait, Gide recourt au équivoque, à l’ambigüité pour construire en permanence son propre moi. Il se détache en tant que narrateur du personnage par l’autoironie: « Ma stupidité avait mis en joie toute la classe. Si j’avais voulu me tailler un succès, il m’eût été facile, au retour de ma pénitence, lorsque M. Vedel, m’ayant rappelé, me demanda pour la troisième fois le synonyme de « coudrier », de répondre « chou-fleur » ou « citrouille ». Mais non, je ne cherchais pas le succès et il me déplaisait de prêter à rire ; simplement j’étais stupide. »7. Le narrateur adulte prend distance de l’enfant d’autrefois essayant de le traiter d’une manière objective. Quant à Gide, l’ordre chronologique est traité d’infidèle à la réalité, le récit biographique peut devenir inintelligible s'il tient compte de la chronologie. On ne peut pas parler d'une reconstruction chronologique de l'histoire personnelle s'il y a des déchirements dans le récit grâce au foisonnement des souvenirs. L’écriture de Gide est analogique et fragmentaire, on y rencontre un fonctionnement aléatoire des souvenirs; les lois de la chronologie donnent à l’œuvre un caractère artificiel, c’est la raison pour laquelle Gide plaide pour une autobiographie qui s’échappe aux contraintes de l’ordre chronologique et préfère adhérer à un discours véridique. Le vœu d’authenticité et celui de vérité sont les marques de la démarche autobiographique. D’ailleurs, Gide affirme son désir d’authenticité «(…) ce n’est pas la vraisemblance que je poursuis, c’est la vérité»8 même si on ne peut pas parler d’objectivité dans le cas d’un écrivain qui décrit sa propre réalité, une réalité soumise aux caprices de la mémoire et à la succession naturelle du temps. Le temps et la mémoire sont des engrenages essentiels dans le récit autobiographique. Georges May constate que l'interférence du passé et du présent entraînent des déformations et des troubles dans le récit: « L'acte même de noter par écrit le souvenir qu'on a gardé d'un événement du passé amène inévitablement un rapprochement ou un affrontement entre le passé du souvenir et le présent de la rédaction»9. Le regard rétrospectif de l’auteur suppose deux temporalités: celle du temps du discours (le présent, le futur, le passé composé) et celle du temps de l'histoire (l’imparfait, le passé simple, le plus-que-parfait)10. Gide utilise les temps du discours pour faire preuve de sa participation directe aux événements racontés, mais il réussit à maintenir un équilibre dans son récit par l'offre des moments de détente au lecteur en utilisant des temps du monde raconté. L’alternance des deux temporalités retrace à la fois le passé lointain et récent de Gide où la mémoire est un instrument précieux et incontournable. Le récit autobiographique couvre l'histoire de l’existence de l’auteur d'une perspective rétrospective. Les allées et venues incessantes entre le passé et le présent, le retour permanent en arrière constituent la matière essentielle de l'écriture. L'œuvre Si le grain ne meurt porte les traces des expériences vécues, peut-être, dépourvu d'une éducation puritaine, Gide aurait-il un autre parcours sentimental. La mémoire aussi est essentielle pour l’efficacité de l’autobiographie si capricieuse et infidèle qu'elle soit parce qu'on ne peut pas recréer par écrit la réalité d’autrefois.
6 Cf. Paul Ricœur, Temps et récit III, Seuil, 1985, p. 358 7 Ibidem, p. 64 8Ibidem, p.343 9 Georges May, L’autobiographie, op. cit., p. 78 10 Emile Benveniste, Problèmes de linguistique générale, Paris, Gallimard, 1966.
11
Nota Bene
L’écoulement du temps s’échappe à la mémoire qui rend la narration autobiographique équivoque. Les desseins de l’écrivain force la mémoire de ressusciter des bribes de ses souvenirs qui ont joué un rôle décisif dans sa vie. Gide est conscient de la subjectivité de son œuvre: «– C’est le fatal défaut de mon récit, aussi bien que de tous les Mémoires ; on présente le plus apparent ; le plus important, sans contours, élude la prise.»11. La résurgence d'un souvenir est soumise au fonctionnement imprévisible de la mémoire et aux intentions qu’anime l'auteur. La mémoire fonctionne d'une manière sélective, les événements de l’existence prennent des significations différentes par rapport à un tel contexte, en fonction des priorités de l’auteur. La mémoire fait surgir les souvenirs qui ont influencé le plus le parcours existentiel et l'auteur recourt en permanence à la description minutieuse des lieux pour ancrer mieux dans la réalité son existence passée. Gide se souvient des vacances d'enfance en s'appuyant sur des références spatiales:«Mes parents avaient pris coutume de passer les vacances d’été dans le Calvados, à La Roque Baignard, cette propriété qui revint à ma mère au décès de ma grand-mère Rondeaux. Les vacances du Nouvel An, nous les passions à Rouen dans la famille de ma mère ; celles de Pâques à Uzès, auprès de ma grand- mère paternelle. »12. Gaston Bachelard mentionne l'importance de l’espace dans le récit: « Les souvenirs sont (…) d’autant plus solides qu’ils sont spatialisés. »13. L’espace joue un rôle essentiel dans les mécanismes de la mémoire. Il y a une interdépendance entre la mémoire et l’espace. Les indices spatiaux attestent l’existence physique de l’auteur. Ils renvoient à la véridicité des événements racontés et ils concrétisent le rappel des souvenirs. C’est un appui qui capte l’attention du lecteur et rend le contenu du récit autobiographique authentique. Mais, il y a des séquences où la mémoire va de paire avec l’imagination, Gide crée des espaces illusoires, il montre une permanente fascination pour l’apparence et pour cette frontière instable qui sépare la réalité de la virtualité: « Les vagues de sons montent du premier ; il faut aller voir ; et, à mesure que de marche en marche je me rapproche, je distingue des bruits de voix, des frémissements d’étoffes, des chuchotements et des rires. Rien n’a l’air coutumier ; il me semble que je vais être initié tout à coup à une autre vie, mystérieuse, différemment réelle, plus brillante et plus pathétique, et qui commence seulement lorsque les petits enfants sont couchés »14. Il se sent attiré par ce monde virtuel, qu’il voit comme un spectacle. Le spectacle réel du bal qui se déroule au rez-de-chaussée de sa maison devient dans son imagination un cadre illusoire puisqu’il y a une différence d’attitude entre les mêmes personnes dans leur vie quotidienne et dans le comportement au bal. Gide réussit à faire une distinction nette entre les deux territoires : le sien, celui de la réalité banale, et celui des participants au bal, un territoire-spectacle : «Et quand je me retrouve dans mon lit, j’ai les idées toutes brouillées et je pense, avant de sombrer dans le sommeil confusément : il y a la réalité et il y a les rêves ; et puis il y a une seconde réalité. »15. La conscience de cette seconde réalité dans laquelle un autre moi s’épanouit c’est la manière de Gide d'envisager le monde de ses souvenirs, de construire son texte autobiographique, de transgresser un espace illusoire. Par son effort de transfiguration de la réalité objective en ce qu'il appelle une « seconde réalité », Gide prend conscience que sa mission d’artiste est de garder une part d'invention dans le récit autobiographique, tout en respectant un principe de vérité référentielle.
11 Ibidem., p.204 12 Ibidem, p.21 13 Gaston Bachelard, La Poétique de l’espace, Presses Universitaires de France,1958 p. 28 14 André Gide, op.cit., p.26 15 Ibidem, p.27
12
Nota Bene
Prof. IONELA CODREANU (ANGHELINA) Bibliographie: Benveniste, Emile, Problèmes de linguistique générale, Gallimard, Paris, 1966. Bachelard, Gaston, La Poétique de l’espace, Presses Universitaires de France, Paris, 1958 Gide, André, Si le grain ne meurt, Gallimard, Paris,1955 Lejeune, Philippe, Le pacte autobiographique, Seuil, Paris, 1975 May, Georges, L’autobiographie, Presses Universitaires de France, Paris, 1979 Ricœur, Paul Temps et récit III, Seuil, Paris, 1985
fotografie –Bianca Bulgaru, clasa a XII-a B
13
TEORIA ASTRONAUTULUI ANTIC
În a doua jumtate a secolului XX, câiva autori nonconformiti au lansat în scrierile lor teoria fascinant a extrateretrilor antici. Este vorba de Erich von Däniken, Zecharia Sitchin, Robert K. Temple i David Icke. Conform convingerilor lor, bazate pe analize teoretice i probe fizice doveditoare, fiine extraterestre inteligente, „extrateretri antici” au vizitat Pmântul în trecutul îndeprtat i au stat, de fapt, la originea tuturor civilizaiilor umane. Teoria sugereaz c zeitile prezente în miturile i religiile de pe glob sunt, de fapt, astronaui venii de pe planete evoluate din punct de vedere tiinific i spiritual, iar cunotinele lor tehnologice au fost interpretate de oamenii primitivi ca dovad a statutului lor divin. Bineîneles c ipoteza nu a beneficiat de sprijinul comunitii tiinifice, fiind respins fr vreun contra-argument solid. Cât despre revistele de profil, acestea continu s o ignore. Surprinztor, în cartea lor, „Viaa inteligent în Univers” (Intelligent Life in the Universe), aprut în anul 1966, celebrii astrofizicieni I.S. Shklovski i Carl Sagan dedic un capitol întreg ideii c oamenii de tiin i istoricii ar trebui s ia în serios posibilitatea ca unele contacte extraterestre s fi avut loc în istoria umanitii. Ei susin c o cltorie sub- luminic interstelar a unor fiine extraterestre este posibil, din moment ce i noi, oamenii, deinem tehnologia necesar pentru zborul cosmic înc din anii ’60. Autorii mai spun c numeroasele mituri privind vizite ale unor fiine venite din cer ar trebui analizate mai cu atenie i c naraiunile în care sunt descrise contacte directe cu „zei” sunt plauzibile. În acest sens, Shklovski i Sagan citeaz relatrile despre Oannes, cel care ar fi adus sumerienilor tiina, agricultura, matematica i artele, relatri ce ar merita o analiz profund, deoarece, datorit coerenei i detaliilor, acestea descriu un posibil paleo-contact cu o fiin evoluat. Ideea c extrateretrii au servit umanitii timpurii pe post de zei a intrat în contiina opiniei publice odat cu publicarea în 1968 a bestseller-ului autorului elveian Erich von Däniken, „Carele zeilor” (Chariots of the Gods), urmat de documentarul NBC din 1973 „În cutarea astronauilor antici” (In Search of Ancient Astronauts), cu care i-a câtigat instantaneu faima în Statele Unite. Dup cum am vzut, teza sa nu era una cu totul nou. Oameni de tiin reputai avansaser ideea cu câiva ani înainte. Dar puin lume tie c nici teoria acestora nu era întru totul original. Pentru cei familiarizai cu literatura tiinifico- fantastic a anilor 1940-1950, aseriunea revoluionar a lui Shklovski, Sagan i mai apoi a lui
Astronautul de la Palenque - Mexic, anul 200 î.e.n.
Nota Bene
von Däniken îi are originea în scrierile anterioare ale altui autor, care susinea c divinitile civilizaiilor strvechi erau de natur extraterestr. Ipoteza astronautului antic îi gsete o paralel în povestirile fantastice ale lui H.P. Lovecraft, din Providence, Rhode Island. Opera sa literar îl plaseaz, pe merit, alturi de Edgar Allan Poe i Stephen King, în panteonul scriitorilor de gen. Lovecroft a fost de fapt cel care a venit cu ideea original a unei intervenii extraterestre în trecutul îndeprtat, în povestirea sa din 1926, „Chemarea lui Cthulhu” (The Call of Cthulhu). Cu toate acestea, Erich von Däniken rmâne, incontestabil, cel mai cunoscut i îndrgit promotor al teoriei extrateretrilor antici, datorit pasiunii cu care îi susine afirmaiile. De când i-a publicat cartea care l-a fcut celebru, a rmas consecvent convingerii c, în trecutul îndeprtat, Pmântul a fost vizitat de extrateretri i c acetia au intervenit în evoluia umanitii. Într-un interviu recent, afirm chiar c, dac ar fi tiut în 1968 ceea ce tie astzi, aceast carte ar avea acum 1000 de pagini, iar erorile ar fi eliminate. În prezent, Erich von Däniken este unul dintre cei mai de succes scriitori de literatur non-ficiune din toate timpurile. A scris 55 de cri i a vândut 65 de milioane de exemplare, crile sale fiind traduse în 32 de limbi. A participat la realizarea multor filme documentare, a scris nenumrate articole i a produs CD-uri foarte bine vândute. Fluent în patru limbi, fostul proprietar de hotel de 5 stele este i astzi un cercettor avid i un cltor plin de energie, care strbate câte 150.000 de kilometri pe an, pentru a vizita cele mai îndeprtate coluri ale Terrei. Cltoriile dau posibilitatea de a examina cu propriii ochi documentele, sculpturile, picturile, artefactele i construciile despre care scrie, extrem de avansate tehnologic pentru a fi create în epoca respectiv. Erich von Däniken este fondatorul Asociaiei de cercetri arheologice, astronautice i SETI (Archaeology, Astronautics & SETI Research Association) care cuprinde atât oameni de tiin, cât i profani.
Nicuor Cazan, clasa a XII-a B
Sculptur antic, semnând izbitor cu un astronaut, descoperit în ruinele mayae de la Tikal - Guatemala
15
„EDUCAIE PENTRU SCHIMBARE“ I/SAU „SCHIMBAREA EDUCAIEI“? O INTEROGAIE NECESAR...
Demersul nostru, având în vedere timpul istoric în care este fcut, pare superfluu, fiind un laitmotiv preferat de practicienii din educaie la seminarii, colocvii i congrese i, nu în ultimul rând, de oamenii politici în campaniile electorale, în opoziie i niciodat în timpul guvernrii. Dintotdeauna a existat o relaie esenial i dialectic între cunoaterea cultural- structurat – pe care se întemeiaz cunoaterea individual - i sistemul educaional – principalul vector al transmisiei social-culturale. Într-un Raport pentru UNESCO al Comisiei Internaionale pentru Educaie în secolul al XXI-lea, educaia viitorului tinde a se centra în mod absolut pe: „a înva s tii (s cunoti) a înva s faci a înva s fii a înva s trieti împreun cu alii“16. Realitatea contemporan demonstreaz c rolul educaiei devine tot mai accentuat, educaia însoind fiina uman pe toat durata peregrinrii pe acest trâm. În acelai timp, coala nu mai face fa ea singur cererii tot mai crescânde de educaie, în forme tot mai complexe i particulare. coala înceteaz de a mai deine monopolul educaiei, iar în aceste condiii este imperios necesar ca mediul colar s devin mai deschis, mai cooperant, mai receptiv la schimbare, mai apropiat de viaa social. Educaia dobândit în coal este insuficient vieii, astfel c „educaia permanent“ este mai aproape de cerinele educaionale ale omului contemporan: „Organizarea concret a învtmântului în instituii trebuie s corespund, pentru o educare neîntrerupt i alternant, principiilor pluraliste i contrastante. Acestea pot realiza cu adevrat acordul msurilor pentru simplificarea structurilor, lrgirea perspectivelor, înlturarea informaiilor perimate sau inutile i, prin urmare, pentru diferenierea tipurilor de învmânt, cu precauiuni i prin procedurile de unificare a cunotinelor transmise ca i pe cile deschiderii în i prin autonomie“17. În acest moment, intervine educaia pentru schimbare, un concept care îi face greu, dar iremediabil, loc în coala noastr, anchilozat înc dup terifianta experien a comunismului: „În fond, exist trei mari direcii în care trebuie s insiste educaia pentru schimbare: a) sesizarea i întâmpinarea schimbrilor b) evaluarea acestora c) proiectarea schimbrii i intervenia (controlul schimbrilor), toate trei vizând formarea omului astfel încât acesta s poat face fa schimbrilor la care este supus mediul su fizic“18. i totui, cum va arta educaia viitorului? Redm un text tulburtor, scris în zorii Iluminismului de ctre unul dintre cei mai mari iluminai ai umanitii, „invizibilul frate“ rozicrucian Jan Amos Comenius: „...Este cultura universal a întregului neam omenesc. Cci pentru greci paideia (παιδεια) era învtura i educarea prin care oammenii sunt formai, iar παγ se refer la universalitate. Acest lucru pune problema aadar s fie instruii toi, în toate, cu totul (πντες, πντα, πντως omnes, omnia, omnino). Aceast aspiraie spre o cultur universal ne precizeaz i ne conduce de obicei la consideraii privind noiunile de nimic, ceva i toate. Prin prisma acestei triple consideraii, vrem s reias mai bine aspiraia i raiunea aspiraiei noastre. Nimic înseamn, aici, totala lips de cultur: ceea ce constatm, cu oroare i comptimire, la neamurile barbare, unde srmanii muritori se nasc, triesc i mor ca animalele. Ceva înseamn o oarecare cultur, referitoare la una sau la alta, pe care o constatm la popoarele mai civilizate, care comunic în ceea ce privete tiinele, artele,
16
Nota Bene
limbile i celelalte studii. Toate vor însemna cultur universal: printr-o asemenea cultur vrem s îl ajutm pe om, care este dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, s dobândeasc strlucirea suprem, atât cât se poate atinge pe acest pmânt. Ceea ce se urmrete se poate privi sub trei aspecte. Mai întâi, dorim ca în acest fel s fie formai, pentru deplina umanitate, nu un singur om, nu puini, nu muli - ci toi oamenii i fiecare în parte, tânr sau btrân, srac sau bogat, nobil sau nenobil, brbat sau femeie, pe scurt, oricine s-a nscut om astfel ca întreaga omenire s fie cultivat de-a lungul tuturor vârstelor, pentru toate strile sociale, sexele i naiunile. În al doilea rând, este de dorit ca fiecare om s fie deprins nu cu un singur lucru, nu cu puine, nu cu multe, ci cu toate lucrurile care desvâresc cu adevrat natura omeneasc. Omul trebuie s tie ce este adevrul s nu se lase indus în eroare de neadevr. S iubeasc binele s nu se lase sedus de ceea ce este ru. S fac ceea ce trebuie fcut i s nu admit ceea ce este de evitat s fac atât cât este nevoie, s vorbeasc în mod înelept, cu toi i despre toate, i în nicio împrejurare s nu fie mut. În sfârit, s acioneze raional, nu la întâmplare, fa de lucruri i fa de Dumnezeu, astfel ca în nicio împrejurare s nu se abat de la scopul fericirii sale [...]“19. În funcie de capacitatea umanitii de a rspunde acestor sugestii, secolul al XXI-lea va fi unul al „educaiei integrale“ ori nu va fi deloc!
NOTE BIBLIOGRAFICE
1. *** Raport to UNESCO of the International Comission on Education for the Twenty, first Century, chaired by J. Delors, Learning: the treasure within, Paris, UNESCO, 1996 (trad. rom., Iai, 2000, p. 69). 2. A. de PERETTI, Educaia în schimbare, Iai, 1996, p. 165. 3. L. ANTONESEI, Paideia. Fundamentele culturale ale educaiei, Iai, 1996, p. 81. 4. J. A. COMENIUS, Pampaedia, Bucureti, 1977, pp. 27-28.
Prof. CTLIN MOCANU
clasa a XII-a B
când El l-a fcut pe el a luat pmânt cu mult noroi i nu prea mult carbon i a amestecat cum a vzut, Sracul, prin ochelarii plini de urmele sfintelor Sale degeele pân a ieit ceva, o chestie nu frumuic, cu mustcioara scurt i care voia s aib i s fie tot apoi El s-a mâhnit, i-a ters divinii ochelari, iar când a fcut-o pe ea a luat o coast, o coaps ori o caten de la el dar nu oricare, ci aia cea mai mândr i amestec cu grij de 3 ori în sensul acelor de ceasornic
i de 23 ori în sensul opus
pân a ieit frumuseea, dar care, îns, vai, era aa firav... el credea despre ea c este omologul lui inferior i voia s-o apere de vânt i de oxidri degradative ea, pe de alt parte, se credea omologul lui superior i voia ca el s schimbe totul pentru a deveni tot ceea ce ea-i dorea el i ea nu erau, dau eu cu seama, decât izomeri de funciune: aceeai formul molecular îns erau din clase de substane, aveau proprieti, suflete i raiuni, toate diferite.
18
NU TRI CUM ÎI ESTE SCRIS! George Nicolae Stroia
clasa a VII-a A Era o diminea firav de primvar. Vântul i roua se împleteau maiestuos ca
o sârm de aur. Micua frunz atepta amorit de gerul blând de peste noapte. Întreaga natur atepta parc razele dulci ale soarelui i valurile albe ce-i tinuiesc lumina. Îns, tânra frunz era prea nerbdtoare s atepte. Aa de nerbdtoare, încât a încercat s se caere singur pe crengile de argint ale nesfâritului copac, parc frate cu cerul.
Ddu tot ce putu, îns, când nici nu ajunse la jumtatea coroanei, fu desprins de o pictur de rou sclipitoare ca argintul zorilor. Mica frunz îi pierdu cunotina. Când se trezi, privea pmântul pictat cu lumini albastre, era un lan de albstrele magice i îi ddu seama c este purtat în zbor de ctre un porumbel alb ca laptele. - M scuzai, domnule! spuse micua frunz; unde m aflu? Întorcând uor capul, porumbelul o privi i îi spuse: - Cum adic unde te afli? Te afli în zbor spre cuibul meu, unde vei fi aternut pentru puii mei. Într-o clip au i ajuns la cuib i porumbelul a aezat-o cu grij la locul ei, alturi de ali frai ruginii, lâng nite ou fumurii ca nite pietre. - Semenii mei, cum ai ajuns aici? întreb micua frunz pe semenii ei, trecui de floarea vârstei. - Cum adic? Aici am fost mereu, aa ne-a fost scris, ne trim soarta. Refuzând gândul de a-i tri restul vieii înctuat cu lanuri de plumb de soart, frunza îi adun puterile i se târî spre vârful cuibului de unde fu din nou luat în zbor dar, de data aceasta, de vântul blând de primvar. Fu purtat departe, în norii albi ca spuma mrii, peste muni, dealuri, câmpii i sate, ajungând în final, pe acoperiul unei case. Dou rândunele, abia sosite, o comentar pe biata frunz: - Tu de ce eti aici? Ar trebui s fii hran pentru pmânt, aa i-e scris! Refuzând, din nou, ideea de a tri la mila soartei, îi lu iari zborul, peste muni i vi, prpstii, pân ce simi c puterile îi scad, timpul mângâind-o cu biciul usturtor de foc. Încet, încet, briza se domoli i frunza czu secerat pe pmântul viu i parfumat. Simi cum viaa i se scurge i îi aminti de clipele trite, de faptul c nu a trit ca o frunz obinuit, ci a învins soarta. Frunza se stinse, cu gândul c nu a trit aa cum i-a fost scris!
19
CUVINTE Ctlina-Ioana Ifrim
clasa a XI-a B Am lsat timpul s treac, Fu o lun, dou, trei... I-am lsat s m priveasc,... Ca din neant aprinsus-au scântei. Oameni cu prejudecat, Nu-neleg, nu ne-neleg Gur au doar pe la coluri Viaa ...-n infern. Se prefac a ne fi prieteni Puru-i una cu impurul, Nu le pas, cum i când... i-i rnesc pe cei din jur. Ne rnesc adânc în suflet, Iau cuvintelor din pre,... În nimicuri le transform Le intesc cu lungi sgei. Am lsat timpul s treac, Am tcut, am ascultat, i din viaa mea cea pur Iat ce ai transformat!
PRIMVARA Mihaela Mdlina Antohi
clasa a XI-a G Primvara vine, Mi-e trire gândul Zi de srbtoare Zbor spre viitor. Tindem spre-mplinire Vieii s-i dm rost. Cutm pe cale Taina ce se-ascunde Fr adpost... Restul din rostire Oare are rost?
20
Despre Nimic. Mihai Petean, clasa a XI-a B
Ce a început cu nu mult timp în urm ca un simplu experiment a devenit pentru mine o adevrat metod de relaxare, comunicare i expunere a ideilor. Astfel dintr-o simpl “postare de blog”,am ajuns de la a încerca la a m bucura de împrtirea, într-o manier asemntoare unei introspecii filosofice, gândurilor mele. Gânduri #5 “Zgomot. Deranj. Distrageri. Linite. Frecvene joase m asigur. Vin din nou i din nou,îmi alung raiunea. Gata. Aa e mult mai bine. Percep haosul, dar aleg a n-o fac. Binecuvântarea protilor. Sau altfel. Iar haos, acum din interior. O diferen de nuane. Putere dispersat în condiii neplcute. Vrem control. De ce? Zgomot. Deranj. Înapoi. Agonie repetitiv, pân când se d stingerea. Când se d stingerea? M sfâresc la ultimea mea suflare, sau la ultimul gând? ine-m în via, asta îi cer. Si ea tie. Zgomot. Distrageri. Dar nu deranj. Sperane i comuniuni. Priviri goale i rezonane fade. Singurti visând. Înapoi. Gânduri. Eternitate. Lupte efemere fr nici un scop. Întradevr luptm pentru fals. Veridicitatea formelor. Dar sunt viu. Tu mi-ai dovedit-o. Sau doar mi se pare. Un vis, în aparene. Culori prea vii, nuane prea variate. Mintea m minte prea frumos. Nimeni n-ar vrea s fie altfel. Sunet. Culoare. Energie în micare. Unificator, ba chiar deloc. Una cu tot ce mic, fr a fi, în fond, conectat. Acelai hu. Linite. Deranj. Concentrare difereniere. Dar nu vrem diferene. Atât de fals. Pe lâng îmbriarea pulsaiilor sonore,. E linititor cum m-am izolat. Intenionat sau circumstanial. Pornind de mai sus sau chiar de aici. Aici, acolo pentru tine. Acum, atunci pentru tine. Trecem peste vid, fr s facem pai. Plutim în vibraii controversate. Încurajm debarasarea prin mtile se aeaz blând. Nu poi s mini adevrul. Te-ai pclit vreodat mascându-te în oglind? Linite. Distrageri. Gânduri divergente. Umbre suple, alearg desfrânate. Curaj,fric,persoan,intelect. Vreau mai mult, dar vreau degeaba. Ce conflict inutil. Linite. Lumini difuze, pai reci într-o atmosfer cald. Pas cu pas, gândurile mor.” Gânduri #10 “Te-ai gândit vreodat la cum totul cade? E trist, dar nu îneleg de ce nimic nu ajunge nicieri. Doare s vezi acelai peisaj dezolant, totui, unde se duce? Confuzia ultimelor cinci secunde. Videoclipuri infestate redau aceleai clipe. Agonie. Nu merge nicieri. Nu mergem nicieri. Tot aici, tot altfel în acelai fel. Ce cade? Ateptri, vise, planuri atent furite. Ai încercat s repari o vaz spart? Nu e la fel. Dar un labirint? Dac s-ar sparge vreodat pânza, ai ti ce s pui la loc? i dac n-ai ti, conteaz cum arat ea acum? Poate nu conteaz. Tot o s cad. La fel, mereu. Mereu va cdea altfel. Vectori însufleii, ne arat entropia. Rcoarea ia amploare pe acelai motiv absurd. Ne îndeprtm, în gând. Îmi demasc ignorana. Îmi demasc puerilitatea. M apropii de origini, îns doar când v ascult. F s fie i alt metod. N-ar putea fi doar aa. Piesele se ridic nenatural de la podea. Cioburi converg. Vaza e alta. Dar suntem tot noi. Imatur de ireversibil. Afecte fara efect, într-o realitate defectuoas. Fr altceva, de data asta. Fr posibiliti i monezi graioase. Fr ecou i cântri ale norocului, dualiti anevoioase sau alte scpri. Determinat de mine prin vaga contiin, acreditez realitatea. Sunt bine. Cioburile se hotrsc ce-ar trebui s fac acum. Ar putea s cad. Ar putea s nu. Plutesc confuz, îi cer rspunsurile. De data asta nu am rspunsuri.
21
Ilustraia –Denisa Grindei, clasa a X-a A
A putea la fel de bine s nu am în veci vreun rspuns. Poate nici nu am nevoie. Labirinte de sticl. i nu degeaba de sticl. Frecvene potrivite sunt tot ce avem. Peste rou dar sub violet. Vezi? N-ar fi contat altfel. Nu conteaz nici acum. Dac vrei s fie aa. Eu vreau doar s fiu. Cu tine. Fr porelanuri. Linite. Pace sau doar capt? Capt de bucl. Doar ultimul punct pe care-l voi vedea mereu. Vom vedea dac e capt. Dar niciodat peste. Dureros de liniar, într-o camer în care ne desfurm coleciile. Colecionm degeaba. Vaze sparte. Acum de mine. Se simt mai bine decât pân acum. tiu ce s fac. i mie îmi convine. Le aud chemându-m s le sparg din nou. “ extrase de pe: http://tortoise232.blogspot.ro/
22
PRIMVARA A SOSIT Tzloanu Andreea
clasa a XI-a G Plai înverzit, Gând spre rsrit, Ghioceii albi, Gândul înflorit. Scriu o poezie, Lun i ogoare, Flori mirositoare, Stare de trire, Gând de împlinire. Sunt cuprinsul ei, Joaca-mi e temei.
UN COPAC I UN COPIL Paul Alexandru Popa
clasa a XII-a A Te-ai nscut aici, acum respiri, dar totui vei muri i te vei scufunda în ceruri, fcând un pas subtil Nelsând nimic, nici umbr de copac, sau de copil Ci doar trind în nepsare, fr de rost, fr s tii... Ai ales alt drum i-ai preferat o via-ntre hârtii Trind sub spini de trandafir, alergând agale Uitând c dincolo de frunze se-ascundeau petale Uitând s dai viaa unor copaci, unor copii... Ai clcat pmântul dar ai fost un simplu cltor Purtându-i crucea-n spate i pe frunte o cunu Doar ele i-au fost martore la nunta din rân i nicidecum o umbr de copac, sau de copil. Astfel, pmântene, ai fi trit atâtea bucurii Daca-i fi-neles c viaa-i precum un câmp de lupt C singura lumin din corola lumii sfânt E plantarea-unui copac i naterea unor copii.
TU Sorina Gheorghiu,
clasa a IX-a B Ploaia simt c nu i-a îndeplinit menirea, Se comport ca i cum nu-mi datoreaz nimic. Dac mi-e necunoscut fericirea De ce nu m-nghite câte-un pic? De ce priveti ca i cum m-ai ti? De ce totul pare-atât de colorat, Când eu tiu c orice-ar fi, Cu privirea ta m-ai încununat? De ploaie înc m rog s m învluie, S m alunge, s m topeasc, S nu-i fie mil s m chinuie... De ce te-ari în faa mea cu o masc?
23
ESTE LUMIN... ESTE ÎNTUNERIC? Andreea Scripcaru,
clasa a XII-a B Dac ar fi lumin, a putea vedea... O! A putea vedea lumea, a putea vedea viaa,
a putea vedea oameni, zâmbete, flori i miresme, cerul cu stele, muni i izvoare, mame i copii... a putea vedea întreaga Creaie, m-a putea vedea pe MINE!
Dac ar fi întuneric, nu a putea vedea nimic. Nimic, ci doar golul imens ce scald TOTUL... puncte de cenu, particule îneccioase de praf ce acoper fiine... viei, triri pân acestea vor fi date uitrii, pân ce nu va rmâne nimic decât negrul dens al lipsei... al celor ce puteau fi...
Nu e bine! Nu e lumin, dar nici întuneric nu este... poate puin cea, puin fum, câteva picturi de ploaie ici i colo, cât o ninsoare timid pretutindeni. Nu mi-e fric... vederea nu-mi este obturat, pot vedea... dac deschid atent ochii i rmân atent câteva secunde... minute... pot vedea prin pâcla de copaci îngheai, pot vedea prin perdeaua de fum, pot strpunge cu privirea cealalt parte a lumii, unde este soare... unde lumina nu se termin niciodat, dar foarte vag, doar cât a putea zri pe gaura cheii unei ui foarte micue i nu pentru foarte mult timp, pentru c lumina e prea puternic, îmi rnete retina, îmi strpunge sufletul. Oare nu sunt pregtit pentru o asemenea lumin, nu pot simi aceast cldur?...
E frig... niciun soare, nicio raz... doar înghe i vânt crunt ce îmi taie respiraia i îmi umezete ochii. Continui s merg, încep s vd din ce în ce mai puine lucruri, nu mai pot distinge formele ce m înconjoar: acela pare a fi un stejar... iar aceia, aceia din capt... cu acel contur grav, sunt munii, nu? Trebuie... trebuie s ajung... UNDE?! Poate mcar s m aez o clip... o venicie, puin. S zâmbesc... m-a mai putea înclzi... s-mi zâmbeti... a putea vedea lumina. Unde s ajung? De unde am plecat de fapt?... unde sunt acum... asta nu conteaz, sunt între UNDE ERAM i UNDE TREBUIE S FIU, deci a putea fi oriunde. Oare a putea fi chiar unde trebuia s ajung? Pe cine a putea întreba, cine mi-ar rspunde?... Da, NIMENI! Cine s-i rspund?... Hmm, toi au fugit, e frig i plou... cine s mai fie lâng tine pe o vreme ca asta? Când era soare... i erau flori... vedeam destul de des fee zâmbitoare în jurul meu, vedeam ochi, vedeam buze i mâini binevoitoare. Când era frumos?! – Când? ... [...]
Nu tiu cât a durat acest delir... teama, angoasa... am clacat, am czut, nu mai tiu... totul se învârte, o spiral rapid i ameitoare pare c înghite totul... nimicul... cad în continuare. E întuneric. [...]
Lumina?! Este lumina parc... parc vd, da... simt cldura, ahh... cldura m ptrunde, îmi dezghea fiina... e aa plcut, ca o mântuire prematur, ca un srut...
Foc... vd flcri în fa, arde... arde atât de linitit... fiecare flacr îi urmeaz direcia, fr urm de greeal... vd fulgi, ninge! Într-un ptrat de sticl, vd frigul... e acolo, afar! Dar eu unde sunt?... aici e cald i bine i miroase a vanilie, iar aternuturile sunt aa mtsoase i parfumate... îmi place, mi-e fric...
Oare asta e lumina pe care o cutam? Aici trebuia s ajung, nu?... acesta este locul... hmm, atunci nu m mai agit... lucrurile îi urmeaz cursul.
Se apropie de pat... întunecat, dar plcut, delicat i atât de slbatic... ce mâini calde, ahh... mai atinge-m, atinge-mi sufletul! M srut... îmi soarbe toat fiina... din nou, aceeai spiral ameitoare, totul se învârte... dar nu-mi mai este fric s cad, nu! Acum vd lumina, acum sunt sus, dar ating solul... cad i m ridic iar si iar, sus i jos... ahh, e cald... cred c mai rmân aici puin... O VENICIE.
24
ÎN ABIS... Ana Maria Pduraru
clasa a XI-a G E rece... e pustiu i m simt rece Când tiu c pe lâng mine timpul trece i câte flori de mr s-au risipit în vânt i n-au lsat pe lume mcar un cuvânt. E rece... i m topesc de al tu dor Copilrie, un vis etern dar trector Arunc valuri de iubire i stropi de fericire S nu m hrnesc iar din trista amgire. i vreau s cresc prin suflul tu S uit c-afar este ru S am doar un suflet i un vis Tu, s nu uii c mi-ai promis! C am s rmân tot mic Nu s fiu doar un nimic. i de a crete tot mai mic, tiu... n-a mai pierde nimic. Dar nu uita c eu i-am zis C un copil e doar un vis i c voi fi iar în abis Cutând ce mi-ai promis...
SUFLET CLTOR Paul Alexandru Popa
clasa a XII-a A Probabil noaptea m închide acolo, departe... Într-un vis rnit de adevr, iar vocea mea, Te cânt pierdut ca o pagin-ntr-o carte Simind cum gândul tu iari m desparte De canapea... Aceeai sear, acelai gând, acelai zbor, M poart prizonier pe scena de argint Doar dorul meu rmâne-acum nemuritor Iar eu, în visul meu, rmân mereu un cltor Prin labirint... Dar dac te-a gsi, a pune capt unui vis Te-a privi în ochi i ti-a întinde-o mân Te-a chema s-aprinzi lumina din abis Cci în lipsa ta nici soare nu mi-a fost prescris Ci doar furtun...
25
EU CRED ÎN DUMNEZEU!
"Nu l-am vazut pe Dumnezeu, deci nu exist". Este clasic. Nu trebuie s vezi un lucru pentru a crede în el. Dumnezeu este abstract: nu îl vedem, nu îl putem pipi, dar totui îl simim i credem în El. Poate c noi nu credem în El, ci în rostul su.
Nu tim cum i când ne natem, nici când murim. Dac Dumnezeu nu ar exista, atunci tot ce ni se întâmpl, tot ce gândim, ar trebui s fie controlat în totalitate de noi. Aa, ar trebui s hotrâm când ne natem, când murim. Dar, totui, nu suntem contieni de aceste fenomene. Iar dac noi nu hotrâm, atunci cine o face?!
Tot ce se întampl ru, "este vina lui Dumnezeu". Se petrece un cutremur, o tornad, un tsunami. Apare întrebarea aceasta: "Unde a fost Dumnezeu atunci?!". Într-adevr, mor muli oameni, vinovai, nevinovai, dar poate i-a vrut lâng El. Nimic nu se întampl fr un motiv.
În opinia mea, dac Dumnezeu voia s se arate pe pmânt, ar fi fcut-o pân acum, îns ne las pe noi: s alegem s credem, sau s nu credem în El.
Faptele pe care omul le face în via reprezint oglinda sufleteasc a acestuia. Dac faci fapte bune, în oglind o s apar cineva fericit, împlinit, iar dac faci opusul, atunci o s apar cineva trist, sumbru. Acel cineva este sufletul, creaia spiritual a lui Dumnezeu.
Întotdeauna a existat o lupt între bine i ru: în basme, poveti, în viaa real i cel mai probabil, i în lumea abstract, de asemenea.
În ultima vreme, mai multe persoane au spus c au fost între via i moarte, ba chiar au trecut grania spre partea etern, îns au revenit. Ei spuneau c L-au putut vedea, i în unele cazuri, I-au i vorbit. Eu consider asta o explicaie tiinific. Desigur, nimeni nu a putut demonstra c, aceti oameni spuneau adevrul gol-golu, dar fiecare minciun are un bob de adevr.
Eu cred în Divinitate. Cred c exist Dumnezeu i cred în Puterea Lui. De mic, am fost învat de prini cine este El. Eram un copil, nu contientizam esena credinei în Dumnezeu. Acum, c a trecut timpul, i mi s-au întâmplat mai multe lucruri, i totui, rugându-m, simeam... Parc ptrundea în sufletul meu ceva ce nu toat lumea simte. Erau iubirea i pacea. Iubirea fa de El. Rugându-te, uii de toi i de toate. Eti doar tu, dar în faa Marelui Creator, al universului, dup cum scrie în Biblie.
În orice ar trebuie s existe un preedinte. Aa i cu lumea, cu mine; de aceea spun: conductorul meu este însui DUMNEZEU.
Orfeus
26
Ilustraii –Denisa Grindei, clasa a X-a A
DE-AR FI POSIBIL... De-ar fi posibil s revin la cine-am fost odat. De-a putea... A schimba total a mea pctoas via! De-a putea... De-ar fi posibil s-i ajut pe ceilali când nu am fcut-o. De-a putea... N-a sta pe ganduri, a face-o! De-a putea... De-ar fi posibil s-i salvez pe cei ce-au luptat pentru patrie. De-a putea... A incheia rzboiul, a muri pentru pace! De-a putea... De-ar fi posibil s-i mai vd o dat pe cei ce s-au dus, pe care-i iubesc. De-a putea... Mcar un moment... s nu-l irosesc. De-a putea... De-ar fi posibil s nu existe moarte. De-a putea... S trim cât o eternitate! De-a putea... Nu a avea regrete, Nici lacrimi, nici plâns. M-a bucura din plin de-a mea tineree, S nu uit ce-nseamn "râs".
Krypton
27
TEATRU CONTEMPORAN ONLINE Bianca Bulgaru,
clasa a XII-a B B: în fine. B: gesturile tale mi se par deplasate, mi-au dat de îneles mai mult decât ar trebui; eti de treab, eti ok, dar suntem prieteni. F: pffff... B: crede-m, m faci s m simt prost. F: tiu. F: de aia F: vreau s corectez asta F: am vzut i eu F: i nu am cum s corectez asta dac nu vorbesc cu tine F: de aia am vrut s ieim. B: nu va trebui s corectezi nimic dac nu vorbeti cu mine. F: nu face asta, te rog... B: tocmai de aceea eu nu vreau s ieim. B: ai prietenii ti, gaca ta, cum o am i eu pe a mea. iei cu ei. F: dar nici nu am apucat s vorbim i s ne cunoatem pe bune... F: adic nu ai cum s tii F: i nu vreau s te simi prost din cauza mea. F: acum, pe bune, ne-am vzut o dat i aia a fost aa, s zic, un început cu stângul. B: mi se pare deplasat s ieim numai noi doi, nu suntem nici cei mai buni prieteni. plus c m-ai fcut s m simt prost când mi-ai zis c ai vrea s mergem dimineaa la coal i c acum, de ce m duc cu fetele... la era programul meu. plus, replica "pff, cum crezi c m simt eu când te vd c iei numai cu ele?", sau ceva de genul... F: ok, nu mergem nicieri dimineaa. F: tu nu vrei s vorbeti mai nimic cu mine... F: cum ai vrea s tiu? B: dac o fac pe proasta, nu înseamn c sunt i c nu mi-am dat seama, dar ar fi trebuit i tu s-i dai. când vezi c eu nu-i dau replic în aceeai manier ar trebuit s dai în defensiv deja... B: simi o persoan, iar eu nu cred c i-am dat de îneles altceva, iar dac i-am dat, îmi cer scuze. B: aa c te rog s nu te oftici, am fost sincer cu tine, dac nu vrei s mai vorbeti cu mine, e ok. dac vrei, acum tii cum s vorbeti. F: mi-ai zis c dac ar fi s stai cu cineva vreodat, înseamn c acea persoan trebuie s in pe bune la tine, cu sentimente reale. B: dar nu e numai asta... F: ideea e c nci nu ai habar cam câte sentimente am eu pentru tine... B: în primul rând, trebuie s simt ceva... B: s fie chimie. F: da...tiu i asta. F: i de aia am vrut s vorbim. F: nici n-are cum s fie, la cum m-am purtat eu cu tine. F: dar asta se întâmpl din cauz F: c in prea mult i nu vreau s te supr... B: eu m-am comportat cu tine ca i o prieten. B: nu trebuie s te îngrijorezi de sentimentele mele, eu sunt ok. B: doar c trebuie s fii atent i la felul cum reacioneaz cei din jur la aciunile tale. F: de ce îi pas atât de mult de cei din jur? F: sau ce anume F: nu i-a plcut F: din ce am fcut?
28
Nota Bene
B: când flirtezi cu cineva, îi dai seama dac i persoana aceea e pe aceeai frecvena cu tine. eu nu i-am dat asta de îneles, ar fi trebuit s nu mai insiti. B: asta e... F: tiu, mi, si totui... F: tu înelegi c-s în cap? F: mi-e ciud c nu am arealul... sau nu tiu, ocazia... F: s-i demonstrez într-un fel... F: pfff... B: nu e nevoie. B: degeaba. B: la chestiile astea nu e nimic de demonstrat. dac este, este. dac nu, nu. F: o s fie... la un moment dat. F: sper. F: sau nu tiu... F: m-ai dezumflat de tot... F: nu mai tiu... B: n-o s fie. F: mereu am crezut F: c tu eti genul cu sentimentele pe bune F: i nu am vrut s exagerez F: niciodat, în nimic... F: acum, mcar zi-mi dac ai avut mcar un moment, sincer, în care ai avut mcar puin interes. F is typing... F: dar sincer... B: niciodat. B: tu îmi erai prieten, coleg... F: i înc sunt. F: n-am murit... B: cu muli vorbesc, ar trebui s capt sentimente pentru fiecare? B: m refer la acele sentimente. F: nu, doar pentrut mine... F: vai, plâng, frate... F: nu faci decât s m încpânezi. B: credeam c ai îneles ceva din asta... F: deci, îmi zici c tu ai vorbit atât de mult cât ai vorbit cu mine i cu ali biei? adic, te tot chinui de câteva luni bune... B: atât de mult nu înseamn în aceei manier. F: mcar zi-mi F: dac exist acel cineva F: pentru tine F: i e pe bune treaba... B: a putea zice da, doar ca s m lai în pace, dar nu vreau s fie sta motivul. F: zi-mi adevrul. F: atât... B: sunt lucruri intime, nu trebuie s insiste nimeni pe chestiile astea. B: nu trebuie s-i dau socoteal. F: nu vreau s-mi dai socoteal, nu o lua aa... F: a vrea doar s tiu care e norocosul i s-l stimez pentru asta. F: mcar s vd care e diferena... F: dar nu trebuie s te superi... B: ce este între noi e politee, nicidecum ceva colocvial. F: i tot eti suprat? B: nu sunt, aa c nu m face s fiu. F: iart-m...
29
Iubire Alexandru Chiril
clasa a XI-a G Cânt psrile-n crâng, Flori albastre, dalbe, plâng. Pe pmântul sec de via, Ce se ine-n fir de a. Dar sperana vie-i înc, Poate nici nu ai plecat! Cânt-n crîng o ciocîrlie Stelele s-au revrsat. Te-a iubi ca pe-o zei Doar s-mi fii în via ritm Nzuiesc s-i fiu bdi Vieii cursul ca s schimb. Durere Durerea parc n-a trecut, M zguduie nervoas. Din vis în vis mi-ai aprut Precum pe câmp o raz! Eti umbra vieii pe pmânt i înc ce frumoas. M-a trezi i din mormânt Doar ca s-mi fii aleas. Sper s nu fie în zadar S m desprind de via Tu ia-o doar ca pe un dar D-mi zâmbetul speran.
NATUR MOART Paul Alexandru Popa
clasa a XII-a A Flori de salcâm au plâns, au coborât pe pmânt i-au cântat în frig ascunse, catrene reci în oapt Prin crengi uscate astzi respir natura moart Plângând s-au ridicat la cer... suflete... plângând Conduse pe un ultim drum de btrânul negru, vânt.
30
IMNUL ELEVILOR Nicoleta Frunz,
clasa a XII-a B Frumoas-i viaa de licean Când la ore ai habar Cu profesorul de mate Noi le-am învat... pe toate. Exerciii i probleme Calculm pân la stele. Profesoara de român E o zân... zân bun? Când greim, Este o art! La englez i francez Spicuim în dialect Nu tiu chiar limba chinez Deh, elevii au talent! Muzica ne-ncânt-n strune Ca-ntr-un ritm demult jucat La chimie, geografie, i-nc la biologie, Învm, e de-nvat! Istoria ne-nva restul, Neamului i-a lumii cale, E-o reflecie-n trecuturi i cu patimi i cu jale. La religie cu Domnul, Ne-ntâlnim ades pe cale Nu tiu dac pân’ la ceruri Sfinii s-au pierdut pe cale. Toate sunt i-s trectoare Le-ai purta ca marea, valul, coal-a tinereii mele Amintiri, cam cât noianul!
ÎNTREBRI Godot
De ce nu eti îndrgostit, Când Cupidon e arma ta? De ce rnim când vrem un singur lucru, i-acesta este foarte simplu,... O clip, tot trecutul.
31
COPILA Andreea Pleu,
clasa a XII-a E i ce minunat e când ne privim Fiina ne devine rug Unde ne aflm... de ce?... Ea se ridic, sufer, respir. Respir greu, iar pleoapele i-s stânc E sus, ca punul cenuiu i ters Doar nu mai poate, cade iar,... Eu va trebui s-o sprijin i cât de iubitor se las i furioas vrea s lupte i cât de pctos o srut! Sufr eu pentru ea, ea pentru alii, Dar nimeni nu ne-oprete. Ochii ei i-s mai albatri. Regret! ÎNTREBARE Nu e sus? Nu e jos? Nici în stânga? Nici în dreapta? Nu e-n ap pe pmânt, nici în soare lâng stele? Careva cu ochii limpezi s îmi spun un’ s-aude. Careva cu urechi goale s îmi spun unde-l vede. A mai cutat ca mine, pe lumin i pe bezn A mai fost i-a mai trit, a fugit, nu s-a oprit Când m-a cunoscut acolo i tristee a primit A crezut c-am s-mi iau zborul i-am s-o duc la rsrit Dac-i alb sau murdar, nu mai tiu demult cum sunt Când o floare la lumin cere ap i se-nchin Ca o pasre ce-n zbor capul i-l ridic Eu tot caut i n-adorm, dei muli demult sunt lenei Pân cînd s tot ascult, nu e unde nu gseti Nu. Nu e unde nu doreti!!!
32
Nota Bene
DULCE DURERE… LINITE Picturi amare Un gând, o oapt, o clip minunat Gusturi trectoare Se nate o stea îneleapt Vorbesc cei ce-au trecut Din vecinicii ani. Printre ani de demult Printre frai i dumani
S-aude vântul cum plânge Dulce durere, Ezit un moment i fuge. Pasiune-nvins Bucurie oarb Doar visul mai poate spune Lumin-aprins Cum este de fapt aceast lume Colorat precum curcubeul Dorina-i viclean Hazlie precum zmeul. Dorina-i srman Nu tie omul, i-n al nopii parfum Dorina-nseamn dram Vis pierdut în fum
În al cerului splendoare Nimic mai preios nu este Lumea-i plin de culoare Ca sufletul omului Plin de poveste. Aa cum dragostea-i magie
Iar în suflet glgie Atâta chin i-amrciune Perfeciunea nu se tie Dulce durere, Dar se las a fi aflat Tu eti pasiune… Azi, mâine, încercat.
Tiberiu Heinel, clasa a XI-a G
ADOLESCENT ÎN LUMEA DE AZI
Mdlina Pînzaru, clasa a XII-a B
Adolescena nu este doar o perioad important a vieii, ci singura când putem vorbi despre via în sensul complet al cuvântului. A fi adolescent în ziua de azi, dup cum bine spunea Traian Coovei, înseamn a fi un cruciat al ideii sfinte de Coca-Cola i de Blue Jeans. În opinia mea, adolescentul din lumea de azi este doar o creatur-copil, înc rutcios cu ceilali. i toi copiii trec prin aceste faze. Suntem în cretere, ne îndreptm spre adolescen acum. Când ne vom maturiza, vom fi într-adevr ceva! În primul rând, generaia de astzi este influenat i manipulat de diverse curente. Aadar, putem observa în jurul nostru adolescenii, acele persoane caracterizate de gadgeturi, tehnologie i tot ceea ce înseamn nou. În al doilea rând, majoritatea tinde s-i creeze un univers virtual, idolatrizând în mod prostesc calculatorul, iPad-ul i telefoanele. Spre exemplu, cei neînelei într-un anumit grup îi dau paste într-un altul a crui abilitate de cibernetic este mai crescut. Unii prefer s rmân incognito, alii doresc s se afirme în aceast nebunie, devenind fashion, victime ale timpului modern. Adolescentul de azi transcende între curentele societii, încearc s practice tehnica quiproquo-ului în sperana c va reui s par un geniu, un artist, cineva la care trebuie s ne închinm. Naivitatea îi spune cuvântul, el fiind dominat de cei din jurul su, în esena sa fiind, dup prerea unora, o eroare a societii. Concluzionând, adolescentul de azi este întrucâtva o întruchipare a defectelor îmbibate în alcool i tutun, în inexperien, un novice al touchscreen-ului, o Gioconda imortalizat cu un zâmbet misterios, menit s îi ascund adevrata fa. Cum poi într-o zi s schimbi în oameni mari nite copii?
33
Ilustraii – Denisa Grindei i Adelina Ciobanu, clasa a X-a A
MINUNI NECENZURATE Rzvan Paiu
clasa a XI-a G
De ce nimeni nu vrea s mai vin? Din negura vremii de lâng strbuni... De ce din nori negri nu se nate lumina... De ce nu mai cred în minuni? De ce din senin se nate furtun? Cuvintele sfinte se transform-n minciuni Închis-n zbrele prizonier e luna, Oare de ce nu pot crede-n minuni? M simt o epav plutind printre stele, Ce-nfrunt imense furtuni, S-au spulberat toate visele mele... De mult nu mai cred în minuni.
ZIUA DE IERI A SUFLETULUI DE AZI Diana Tujan
clasa a XI-a B i vine o zi când pare c s-a sfârit, Când nu mai gseti putere s-i faci un incipit Te gândeti doar la ce-a fost i nu realizezi C-n trecut trieti, prezentul îl pierzi… În loc s dai ans zâmbetului s apar, Când clipe dulci, apuse, în minte se strecoar Tu-i speli din nou obrazul, cu ape srate i, dorul nu te las, mereu te trage-n spate… Dar poi s fii puternic, dei nu crezi, poi! De voie îi ceri singur ca s deschizi noi pori. Nu-i cer s-i uii trecutul, s lai ce-a fost frumos, Nimic nu-i cer, te-ndemn doar s-i caui un folos… Tu azi trieti, suflete, dei te uii la ieri Nu mai ofta, s nu ajungi s disperi! Privete înainte, gsete-i un alt el Trecutul s-a sfârit, dar tu trieti în el…
34
Nota Bene
A MOMENT AS LONG AS ETERNITY... My name is Angela. I have a boyfriend, his name is Chuck. We are a beautiful couple. Chuck is my best friend, too. Besides Chuck, Demi is my best friend forever. I have known her since we were four years old. She is very popular, like me.We are the smartest girls of our school, maybe this is the reason we have this status. I have loved her and she has loved me since we met for the first time. I love Chuck and he loves me. I know he is my soulmate.
It's Friday, in the evening. Demi and I are so excited because the prom is tonight. My partner is Chuck and her partner is Josh, a beautiful boy. He's not rude like the other boys in the highschool. Josh is Chuck's best friend. The time passed so quickly and the boys knocked on the door to take us to the party.
The prom started. At half of it, there were announced the king and the queen of the prom. It was a big surprise because... Chuck and I were chosen. We went on the stage and thanked our friends and our teachers. Chuck was so nervous. He had to tell me something.
-Excuse me, he said visibly nervous. I have to say something! He breathed deeply a few times and then...
-Angela Williams, will you marry me?
From that moment, I was the one nervous. I didn't know what to say, but I knew... he is the one, so I said "YES!". It was the most beautiful moment of my life. All my friends and all the teachers congratulated us, but there was one person who really hated me, but I found out too late... Actually, she is one of my friends, a really good friend and she loves Chuck...
Time passed quickly enough and the big day is so close. The wedding should take place tomorrow, but before this, it's time for the bachelorette party. Demi took me in her car, insisting to drive. That was a big mistake... It seems that she is the one who hates me. While driving, she loosened my belt and then suddenly pulled the wheel. We toppled, and that was fatal for me. I was thrown out through the windshield. It's incredible how my life has elapsed so fast... It happened in a moment, but a moment as long as eternity!
I was lying on the ground, full of splinters. I felt an overwhelming pain, which was slowly fading. I would detach my soul from my body so I can feel the rain caressing my face. I would run from myself, from my smitten body and go to Chuck to tell him who did it to me. I can't believe Demi did that, I can't believe she was my friend!
It seems I will never get married, I will never have children. I will be just a memory, a faded memory.
Eve
35
PREGTETE-TE S STUDIEZI ÎN STRINTATE!
Dac vrei s te asiguri c ai cele mai potrivite condiii pentru a ajunge cu succes s
studiezi în strintate, trebuie s începi s te pregteti pentru asta din timp. Primul pas ar trebui s fie alegerea universitilor i programelor de studiu la care vrei
s aplici. Pornete iniial de la domeniile tale generale de interes i de la rile în care i-ai dori s studiezi. Dac nu eti sigur ce opiuni ai la dispoziie, serviciul de consiliere gratuit EDMUNDO poate fi un punct de pornire. Pe site-ul EDMUNDO poi obine în doar câteva
minute o list personalizat cu programe, pornind de la rile i domeniile care te intereseaz. Acesta poate fi un moment bun pentru a analiza variantele disponibile i din perspectiva costurilor pe care le implic studiul în strintate. i-ar putea fi de ajutor în acest punct i experienele celor care studiaz deja în strintate: EDMUNDO îi ofer, pe space.edmundo.ro, o platform în care s interacionezi cu actuali studeni internaionali.
Atunci când ai luat o decizie asupra destinaiilor de studiu care te intereseaz, poi trece la a-i construi aplicaia. E important s începi s lucrezi la dosarul tu din timp: va fi nevoie s obii documente precum foaia ta matricol sau scrisori de recomandare de la profesori; va trebui s dai un test de cunoatere a limbii engleze, dac nu ai deja o diplom care s ateste acest lucru; i va trebui s lucrezi la eseul tu personal, prin care vei convinge universitatea care te intereseaz c eti un student potrivit pentru ea. Un consilier EDMUNDO te poate ajuta în mod gratuit s-i pregteti aplicaia, fie c este vorba de a te asigura c dosarul tu este complet sau de a avea sigurana c eseul tu personal va fi cu adevrat convingtor.
Fii atent i la termenele-limit: în Marea Britanie poi aplica pentru programe de licen pân în 15 ianuarie; în Danemarca pân în 15 martie; în Olanda pân în luna iunie.Chiar i acolo unde termenele nu sunt la fel de restrictive, e bine s te grbeti s-i trimii dosarul, pentru a fi sigur c programul care te intereseaz mai are locuri disponibile. Dac acum eti clasa a XII a atunci vom cuta pentru tine, în rile menionate anterior, programele care i acum au mai rmas deschise pentru aplicaii.
Iar, dup ce dosarul tu va fi acceptat, va trebui s începi s te pregteti pentru anii ti de studenie în strintate. Va fi momentul pentru a începe s-i caui cazare i a-i planifica mutarea în strintate. Din nou, experienele celor care studiaz deja în strintate i-ar putea fi de folos – iar EDMUNDO îi va oferi i sansa de a-i cunoate pe viitorii ti colegi români de la universitatea pe care ai ales-o.
SERGIU SCRIPC, PR & Marketing EDMUNDO Prof. MARIANA GRUBER, colaborator EDMUNDO în Liceul Teoretic ”Emil Botta” Adjud
36
INTERVIU...
i pentru c în liceul nostru sunt foti elevi admii la faculti din Germania, Elveia, Anglia, ne-am gândit s aflm câte ceva despre aceast experien. ...cu tefania Diaconu, student anul II, HTMI –Luzern, Elveia
Ce te-a determinat s alegi o facultate în strinatate?
Motivele pentru care am ales s studiez în strintate sunt multiple i deopotriv solide. A putea începe cu experiena acumulat pe parcursul anilor de studiu, unde se încadreaz învarea uneia sau a mai multor limbi strine, de asemenea sistemul de studiu oferit care se bazeaz pe 4 luni petrecute în universitate unde studenii sunt instruii pentru practica din urmtoarele 6 luni. Un alt avantaj pe care îl ai ca student într-o ar strin este acela c ai ansa de a cltori oriunde îi doreti pentru practica
de 6 luni, care este pltit permiându-i astfel s ai independena financiar, fr s mai ai nevoie de ajutorul prinilor, mcar pentru aceast perioad de timp.
Ce pai ai urmat în vederea aplicrii pentru a deveni student în Elveia?
Pot spune c paii necesari pentru a putea s te înscrii la o facultate în strintate sunt foarte simpli: certificat de limb englez, scrisoare de intenie, formularul oferit de facultatea aleas, i cât mai multe diplome obinute în urma activitilor de voluntariat.
Care a fost impactul asupra ta s trieti într-o ar cu realiti diferite de ale noastre?
Impactul asupra mea este unul pozitiv, am învat s m conformez cu o mulime de reguli, în acest mod reuind s devin o persoan mult mai sociabil, organizat, punctual, responsabil. Consider c sunt înc în formare i pe parcursul celor 3 ani de studiu voi asimila în continuare, reuind s-mi modelez caracterul în direcia în care mi-a dori, precum i în modul pe care societatea îl impune.
Ce perspective profesionale i personale îi ofer aceast decizie?
Dup terminarea studiilor, locul de munc 50% asigurat este unul dintre avantajele pe care cei care studiaz în institutul meu, îl au. Restul de 50% depinde de parcursul tu pe timpul studiilor i practicii fcute, cu cât mai multe recomandri primeti de la persoanele cu care ai colaborat, cu atât îi va fi mai uor s îi gseti un loc de munc. Cât despre perspectiva personal, dup cum am menionat i mai sus, beneficiile sunt acelea c învei mai mult de o limb strin, cltoreti foarte mult i în permanen eti deschis spre a înv lucruri noi.
Ai încuraja pe cineva s urmeze calea pe care ai ales-o?
Consider c decizia de a pleca în strintate la studii, dei nu este una uoar (trebuie menionat c implic mult efort, munc fizic, dor de cas...), este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat pân acum, ansele de reuit fiind mult mai mari, incomparabile fa de cele pe care le-a fi avut rmânând în România, în concluzie, din partea mea, nu poate fi altceva decât un mare DA celor care au înc semne de întrebare în ceea ce privete studiile în strintate.
37
Ce te-a determinat s alegi o facultate în strinatate?
Am ales aceast cale mai mult din dorina mea nebunatic de aventur. Mi se prea ceva total nou, diferit, i simplu! Cel puin aa gândeam eu atunci… timpul mi-a dovedit contrariul. Trebuie s recunosc c am fost i puin cam ambiioas i încpânat, pentru c toi încercau s m conving contrariul, s îmi vd de lungul nasului, pân i unii profesori m dezamgeau doar cu simplul zâmbet descurajator când venea rândul meu în clas s rspund la întrebarea: “Ce facultate urmezi dup liceu?”. Dintr-un motiv sau altul, ASE sau SNSPA sun mai bine în limba român decât în englez, “Westminster”. Dar mama m-a susinut de prima data, cât timp am fost în ar, atât financiar cât i moral i asta a însemnat mult pentru mine. Îi mulumesc!
Ce pai ai urmat în vederea aplicrii pentru a deveni student în Anglia?
Prin clasa a X-a am început s primim vizite din partea colaboratorilor români ai facultilor din strintate, pentru a ne informa în legatur cu examenele de limb englez, care echivalau i Bacalaureatul. Prima o in minte c a fost din Anglia, se compara examenul Cambridge cu diploma de bacalaureat i ne explicau cum putem s ne folosim de acest examen