reevaluări șiavansuri, privireîn perspectivăÎn anii de dupăR e v o l u ț i e ,revenind și în

a d m i n i s t r a ț i acentrală – consilier expert la Minis-terul Transporturilor – și reluând șiînvățământul, la Universitatea „LucianBlaga” din Sibiu, după 16 ani de ASEBucurești, așadar continuând în cerc-etarea economică, evident că m-auatras, sub toate aspectele, prob-lemele tranziției de la economia strictcentralizată spre economia de piață.Am propus astfel, în scrierile mele –inițial din ziare și reviste, respectiv„Cotidianul”, „Curierul Național”,

„Partener”, „Continent”, „TribunaEconomică”, „Economistul” (aici spre80 de articole importante), dar și afer-ent sesiunilor, respectiv volumelorunor Conferințe ȘtiințificeInternaționale la care am participat curegularitate – la Universitatea „LucianBlaga” din Sibiu, la ASE București,Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”din Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai”din Cluj-Napoca, în cadrul InstitutuluiNațional de Cercetări Economice, laAcademia Română, în Franța, la Uni-versitatea din Rennes 1, în StateleUnite – Universitatea „Columbia” dinMissouri, în Italia, la Universitatea„Gabrielle D′Annunzio” din Pescara,la ASEM-Chișinău, etc., – o Reformăcu 4 momente fundamentale.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Povara recunoştinţei emai grea decât povara urii.“

Mihai Eminescu

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 438 anul XII vineri, 22 aprilie 2016 1 RONPUNCTUL PE EUROPA Câteva confesiuni dintr-un spațiu

fascinant– 5 decenii de cercetare economică –

Dan pOpEScU

25. români în americaMOttO Noi ne-am descotorositde toţi oamenii careputeau să facă Româniasă meargă înainte, casă-i înlocuim cu nişteoameni care nu aveauhabar decât cum săpună mâna pe putere.După aceea, potopul!constantin corduneanu

andrei ȘerbanNăscut în cea mai lungă zia anului 1943, la 21 iunie,Andrei Şerban provinedintr-o familie care aveatoate datele să-i dăruiascăacel strop de geniu care l-afăcut să devină unul dintrecei mai mari regizori ailumii.

Conf. Univ. Dr. Cornel jUcan, ULBS

Realităţi “in glissando”

continuare ^n pag. 4-7

Proiectele carepresupun dez-voltarea de soft-ware au anumitecaracteristici carele diferențiază fațăde celelalte tipuri

de proiecte și,totodată, ledetermină să fie mai

greu de gestionat. Printre caracteristicileunice ale acestor proiecte se numără: intan-gibilitatea produsului, personalizareaproiectelor în funcție de cerințele și nevoileclientului (produsul final este în totalitate par-ticularizat), tehnologiile utilizate în dez-voltarea de software se schimbă frecvent. Pentru o înțelegere corectă a proiectelor desoftware este necesar să se facă diferențaîntre proiectele IT și cele de software. Atfel,un proiect IT poate fi implementat pentrucrearea unui sistem software la nivel de în-

treprindere (împreună cu hardware-ul pecare va rula) în vederea obținerii capabilitățiide business intelligence, gestionareaoperațiunilor de stocare sau pentru adminis-trarea depozitelor. Sarcinile implicate în acestproiect ar putea fi: dezvoltarea unui sistemsoftware, instalarea software-ului în hard-ware-ul computerului, pregătirea rețelei decalculatoare (în cazul în care este un sistemla nivel de întreprindere și în final configu-rarea sistemului de software care să poatărula pe rețeaua de calculatoare.Față de proiectele IT, proiectele de softwarenu includ componentele fizice ale com-puterului. Așadar, conform lui Ahmed, unproiect de dezvoltare de software proiecteazăpe baza cerințelor clientului, pe care îl va im-plementa în codul sursă. Acest cod sursăeste ulterior testat pentru pentru a depistaeventualele defecte și pentru a le elimina (încazul în care acestea există).

conf. univ. dr. LucianBELaŞcU

Abordări utilizate în managementul

proiectelor de software

Industria tur-ismului lanivel mondialmenţine unoptimism pru-dent înaintede sezonul devară 2016, dar

teama de atacuri teroriste umbreşteperspectivele. Nu ne bucurăm de răulaltuia, mai ales atunci când acestapresupune pierderi de vieți omenești,dar scăderea cererii pentru Turcia înaceastă vară s-ar putea să aducă maimulți turiști pe litoralul românesc.

Potrivit sondajului realizat de WorldTravel Market, 64% din manageri credcă sectorul turismului va înregistra o“creştere uşoară” anul viitor, în timp ce15% se aşteaptă la o creştere“semnificativă” a activităţii. Pe lângămediul economic, unul dintre factoriicare determină companiile turistice săfie optimiste cu privire la anii 2016 și2017 este ieftinirea combustibiluluipentru aviaţie, ca urmare a scăderiipreţului la petrol. Mai mult decât atât,managerii intervievaţi de WTM chiarse aşteaptă ca, în următorii cinci ani,zborurile intercontinentale low cost săse consolideze tocmai datorită aces-tor preţuri mai mici ale combustibilu-lui.Cu toate acestea, teama de atacuriteroriste sau percepţia de insecuritateîn anumite destinații din cauzasituaţiei geopolitice va continua săaibă o pondere însemnată atuncicând vine vorba de alegereadestinaţiei.

În acest sens, şi conform sondajuluirealizat în rândul consumatorilor dinMarea Britanie, patru din zece turiştirecunosc că în anul 2015 nu au pututsă se relaxeze pe deplin în timpulvacanței, deoarece la un moment dats-au temut de posibilitatea de a suferiun atentat.

Anii 2015 și 2016 vor rămâne înanalele turismului ca ani marcați deterorism. De când Statul Islamic a de-clarat război turismului, în martie2015, a început o perioada de incerti-tudine a căror consecințe se va pre-lungi în viitorii ani. Trebuie amintit căuciderea a 17 turişti în luna martie2015, în Tunisia, a avut loc dupănumărul mare de ştiri cu privire laatrocităţile comise de Statul Islamic înSiria, Irak şi Libia. De fapt, Statul Is-lamic, Al Qaeda, Frontul Al-Nusra sauBoko-Haram sunt nume diferite darcare definesc organizaţii care aumulte în comun: utilizarea terorii pen-tru a deveni vizibile, ceea ce au reuşitîn 2015 și anul acesta, cu executareaa numeroase atentate la nivel mon-dial. Acţionând în mod organizat înconflicte deschise, cum ar fi în Siriasau Irak, sau ca imprevizibili “lupi sin-guratici”, jihadiştii au reuşit să semeneteama la nivel global şi să devină oameninţare pentru orice colț al plan-etei.Unul din patru turişti internaţionali şi-au modificat planurile de vacanţă anultrecut din cauza îngrijorărilor legate desiguranţă sau de condiţiile desănătate din ţările pe careintenţionează să le viziteze.

- continuare în pagina 8 -

- continuare in pag. 6 -

conf. univ. dr. VirgilnicULa

Industria turismului întreteamă și optimism (I)

Conceptul de probabili-tate îşi are rădăcinileîn jocurile de noroc.Girolamo Cardano, înlucrarea sa intitulatăLiber de Ludo Aleae(Cartea despre jocurile

de noroc), publicată înanul 1633, trateazăconceptul de probabili-tate și această abor-dare reprezintă, dincâte se cunoaşte în is-toria probabilităţilor,prima încercarematematică de abor-dare a probabilităţilorîntr-un mod sistematic;lucrare care nu era untratat de matematică,ci un ghid practic pen-tru jucători.

continuare in pag. 3

Despre teoriaprobabilităților

Conf. Univ. Dr. VasileBrătian, ULBS

continuare in pag. 2UnivErSitatEa din rEnnES, 1, Franţa

Cu prilejul Sfintelor Sărbători Pascale, urăm, tuturor cititorilor şi colaboratorilor revistei, multăsănătate, multă putere de muncă, multe succese şitoate cele bune şi frumoase!

“Euroeconomia XXI”

În pagina 5, conducerea Facultăţiide Ştiinţe Economice a ULBS

AmericA, AmericA2 VINERI 22 APRILIE 2016

urmare din pagina 1

Tatăl a studiat avocatura, ajungândchiar director al Băncii Regale şiconsilier al liderului ţărănist IuliuManiu. Deşi toată viaţa şi-a dorit săstudieze artele, de-abia în pe-rioada comunistă şi-a împlinit visul,devenind fotoreporter al EdituriiMeridiane... Mama, o frumoasăgrecoaică de la început de secolXX, născută într-o familie refugiatăla Tulcea, i-a dăruit pasiunea sân-gelui mediteranean.În anul 1968 a absolvit Institutul deTeatru și Cinematografie Bucureștidebutând la Teatrul Tineretului dinPiatra Neamț cu spectacolele"Arden of Feversham", de un autorenglez anonim din secolul al XVI-lea, "Iulius Cezar" de Shakespeareși "Omul cel bun din Siciuan" de B.Brecht.Ca regizor, a pus în scenă specta-cole de teatru și operă în 39 de țări.În SUA, începând cu anul 1970,mai bine de 20 de ani, a fost aso-ciat cu Robert Brustein"s AmericanRepertory Theatre Company. A co-laborat, de asemenea, cu LaMaMa Theatre, the Public Theatre,Lincoln Centre, Circle in theSquare, Yale Repertory Theatre,the Guthrie Theatre, A.C.T. si cuNew York City, Seattle și Los An-geles Opera.În Europa, a lucrat pentru Operadin Paris, Geneva, Viena șiBologna, cu Welsh NationalOpera, Covent Garden, Théâtre dela Ville, Helsinki Lilla Teatern,Teatrul Național București (1990-1993, ca director), La ComédieFrançaise.În Japonia a pus în scenă specta-cole pentru Shiki Company ofTokyo.Andrei Șerban a fost și este profe-sor la numeroase universități: YaleSchool of Drama, Harvard Univer-sity, Le Conservatoire de Paris,Stockholm Dramatic School, The-atre School of Tokyo, University ofCalifornia - San Diego, PittsburghTheatre Institute and San Fran-cisco State University, Carnegie-Mellon, Sarah Lawrence, ParisConservatoire d"Art Dramatique șila A.R.T. Institute for AdvancedTheatre Training Director al OscarHammerstein Centre for the Per-forming Arts at Columbia Univer-sity, din New York, începând cuanul 1992.A plecat din România la sfârşitulanilor 1960, urcând pe cele maiimportante scene ale lumii, precumCovent Garden din Londra şiOpera din Viena, iar numeroși mariactori şi muzicieni au jucat în roluride excepție în spectacolele sale,începând cu Meryl Streep șiPlacido Domingo.Andrei Şerban, așa cum spuneamîn primele rânduri, şi-a începutperiplul prin viaţă într-una dintrecele mai tulburate perioade aleRomâniei. Primele luni ale viețiisale au însemnat şi „întâlnirea" cusfârşitul celui de-al Doilea RăzboiMondial, cu bombardamentele şispaimele morţii. La mai puţin de unan, aşa cum el însuşi povesteşte înautobiografia publicată la EdituraPolirom, „a trăit" prima experienţă„underground". O bombă căzută înfaţa blocului din strada Arghezi dinBucureşti, unde părinţii săi locuiaula acel moment, l-a făcut pe tatăllui să se refugieze în adăpostul an-tiaerian, împreună cu soţia şicopilul, unde au rămas mai mult de24 de ore. „Poate de acolo, din fa-miliaritatea cu subsolurile, am

primit subconştient inspiraţia cares-a manifestat într-o bună zi, cândam montat «Medeea»", avea săscrie peste ani Andrei Şerban.„Şcoala pentru mine a fost otortură. Îmi plăcea să citesc, eramfoarte bun la istorie şi latină, dar laştiinţe nu mă puteam descurca.Citeam pasionat romane, darecuaţiile mă lăsau rece. În numeresimţeam o lipsă de emoţie şi decăldură umană." Sub acest semn al căutării emoţiei,Andrei Şerban avea să se apropieapoi, aproape organic, de muzică,iar în anii de după plecarea dinRomânia să devină unul dintre ceimai renumiţi regizori de operă ailumii. „În loc să-mi fac lecţiile,preferam să stau singur în faţaoglinzii, ore în şir, şi «să dirijez»:deşi temporar ras în cap, aveamtupeul să mă cred Toscanini."Prima „încercare" de regie a fost înanul 1956, când, în rolul luiD'Artagnan, şi-a adunat colegii„muşchetari" convingând-ui săiasă în stradă și să organizeze omanifestaţie de protest, sub formaunei scene de pantomimă, în faţăla Scala, atunci când a aflat cărevoluţia din Ungaria a fostînăbuşită în sânge. Dar speranţalor că vor putea opri tancurileruseşti cu o piesă de teatru jucatăîn plin bulevard, în centrulBucureştiului, a fost, la rândul ei,„înăbuşită" de bunica Eftalia, carele-a barat drumul cu făcăleţul...Atracţia lui Andrei Şerban pentruteatru a început devreme, chiar înacei ani când copilăria setransformă în adolescenţă:- În clasa a VII-a a regizat „Oscrisoare pierdută" inovatoare, prinideea că nu trebuie să se râdă, darprimind critici aspre de la profe-sorul de română.- În clasa a XI-a a regizat„Năpasta" şi a jucat rolul lui IonNebunul... Viitorul său indubitabil era teatrul,dar neexistând secţie de regie înanul în care a dat examen la facul-tate, Andrei Şerban a ales acto-ria...Totuși, în timpul anilor deformare, Ion Finteşteanu şi SandaManu presimțind în el un talentmai puternic decât cel de actor l-au îndrumat spre regie la clasa luiRadu Penciulescu.A urmat o perioadă de mareefervescenţă, în care Şerban a în-ceput să creeze altfel, devenind„copilul teribil" al teatrului româ-nesc chiar imediat după mutarealui la regie.Debutul a fost la Teatrul Nottara cu„Omul care s-a transformat încâine" după Osvaldo Dragun, unspectacol fără decoruri, completrevoluţionar. A fost prima dată cânds-a jucat pe o scenă româneascăcomplet fără decor. Montările luidin acea perioadă aduceau un aerde libertate, de „altceva", deşi nuaveau nimic politic. „Nu am fostniciodată convins de ideea căteatrul poate să schimbe stareaunei societăţi sau să aducă paceaîn lume", declara Andrei Şerban.„Teatrul care se declară «politic»devine la fel de mincinos ca şisubiectul pe care îl demască, la felca o campanie de presă a oricăruipolitician care vrea să câştige vo-turi."Turneele care au urmat, la Zagrebşi la Wroclaw i-au facilitat întâlnireacu polonezul Jerzy Grotowski, unuldintre cei mai mari regizori şi teo-reticieni ai secolului XX și a căruigândire a revoluţionat întreagalume teatrală. Atunci, ascultându-lpe Grotowski cum vorbeşte desprecălătoriile lui pentru a studiatradiţiile din Asia, tânărul regizorromân începea să viseze la lumea

întreagă ce avea să i se deschidănu peste multă vreme.Spre ţara tuturor posibilităţilor, ple-carea lui Andrei Şerban din Româ-nia avea să se întâmple ca-ntr-opoveste. Ellen Stewart, directoareaTeatrului „La Mama" din New York,îl întâlneşte în turneul de la Za-greb, la cantina studenţească,după cum avea ea să-imărturisească, nici măcar nu-ivăzuse spectacolul. „Îmi aduc am-inte că ţi-am atins umărul şi amsimţit your vibes (energiile) şiatunci, pe loc, am ştiut cine eşti şică ne vom reîntâlni curând sălucrăm împreună".Așa începepovestea lui Andrei Şerban despreacea întâlnire în cartea „O bi-ografie". „Ellen Stewart este opersoană cu totul aparte,suspectată de mulţi că ar avea put-eri de vrăjitoare." Căci tot ce aurmat după acea atingere de umărîntr-o cantină studenţească - aţinut, într-adevăr, de zona mira-colelor. Ellen Stewart a venit laBucureşti, iar lui Andrei Şerban i s-a oferit o bursă în America. Și, dela aeroport, „în drum spre oraş,spunându-i că nu mi se dăpaşaportul, ea a cerut să ne oprimla Casa Scânteii. Fără să fieanunţată, a intrat pe lângă gărzilede serviciu, care, ciudat, nu auoprit-o. Habar nu am cum şi cucine a ajuns în contact, dar o orămai târziu, Ellen a revenit în stradă,unde o aşteptam agitat. «Babydear, sunt foarte mândră de mine!Nu mă întreba cum s-a întâmplat,dar i-am vorbit româneşte unui BigBoss, parcă Popesco-God (Du-mitru Popescu, zis Popescu Dum-nezeu, om de încredere al luiNicolae Ceauşescu, n. a.) îlchema. Era acolo cu alţii şi i-amconvins. Într-o săptămână vei aveapaşaportul!»" În anul 1969, Andrei Şerban a ple-cat spre New York. Sosit pe Aero-portul Kennedy, stingher într-olume care nu semăna deloc cu ceadin România, avea să înceapă ospectaculoasă carieră, care l-apurtat deopotrivă spre succeserăsunătoare pe cele mai mariscene ale lumii, în compania mar-ilor vedete din lumea teatrului şi aoperei, dar şi spre descoperireasinelui. După doi ani în care şi-aprelungit bursa, la momentul lacare trebuia să ia marea hotărâre,undeva, pe aeroportul din Amster-dam, Andrei Şerban a hotărât.„Eram epuizat şi doream să dormîn patul meu. Dar mi-am amintit desfatul bun primit de la Beligan:«Stai pe lângă cei mari, nu te în-

toarce, acasă nu eşti dorit»." Aşternute pe hârtie, întâmplărilecare au urmat pot părea năluciridintr-un vis. Minunatul an petrecutîn ucenicie la Peter Brook la cen-trul său de la Paris şi apoi muncade „arheolog teatral", proiectul„Orghast", în care, undeva, de-parte de lume, inventau noi cuvinteprintre ruinele de la Persepolis, lamormântul lui Xerxes... Au contin-uat apoi, călătoriile iniţiatice, ex-perimentele la operă, „Trilogiagreacă", „Medeea" de la „LaMama", „Electra" la Sainte-Chapelle din Paris în care, laapusul soarelui, crima se petreceasimbolic în catedrală... Un „Cum văplace" jucat la o fermă de lângă LaRochelle, „Livada cu vişini" la Lin-coln Center din New York...Acolo,chiar numai „cu o zi înainte de în-ceputul repetiţiilor, am aflat cătânăra Meryl Streep, abia ieşită depe băncile şcolii de teatru de laYale, dar deja vânată de rechiniidin Hollywood, refuzase un prim rolde film ca s-o poată juca peDuniaşa în «Livada», căci mureasă fie pe scenă alături de IreneWorth, de la care voia să fure se-cretele meseriei", povesteşteŞerban. Cariera din lumea operei, pe care,de asemenea, a revoluţionat-o prinidei regizorale inovatoare, ce i-auadus şi laude, şi critici, l-a purtatspre întâlniri cu unii dintre cei maimari tenori ai lumii, printre carePlacido Domingo, la Opera din

Viena sau la Covent Garden...Întoarcerea în România s-a da-torat , în principal, evenimentelordin decembrie 1989.Andrei Şerban repeta „Adouăsprezecea noapte“... „Văzutădin America, revoluţia din decem-brie avea curând să apară ca otelenovelă cu nuanţe de film deaventuri şi spionaj...“, îşi aminteşteŞerban euforia acelor zile. Venirea lui la directoratul TeatruluiNaţional din Bucureşti s-a întâm-plat relativ repede, la invitaţia luiAndrei Pleşu, care era atunci min-istru al Culturii. „În viziunea mea,Teatrul Naţional ar fi trebuit să fieoglinda timpului în care trăim, nuun muzeu evlavios şi lipsit deviaţă.“ Pe această idee a şi încer-cat să refacă din temelii gândireadespre artă a oamenilor din teatrulromânesc şi, în efervescenţaacelui nou început, s-a creat „Trilo-gia antică“, una dintre montărilecare au făcut istorie în teatrulromânesc. Aci Andrei Şerban a re-descoperit şi a folosit ca spaţii dejoc culoarele secrete ale clădiriiteatrului. Societatea directorilor de teatru șia coregrafilor i-a acordat distincțiapentru impactul major avut înteatru în ultimii 20 de ani, împreunacu alți 20 de mari regizori.A obținut o serie de mari Premii laFestivalurile de la Avignon, Shirazși Belgrad. Multe din producțiilesale au fost nominalizate peBroadway.

Conf. Univ. Dr. Cornel jUcan,ULBS

LincOLn cEntEr, nEw yOrk

andrEi ŞErBan

3VINERI 22 APRILIE 2016 teorie economică

urmare din pagina 1

Ulterior, în anul 1654, cavalerulşi jucătorul la jocurile de norocAntoine Gombaud i-a prezentatlui Blaise Pascal diverse prob-leme legate de jocurile denoroc, printre care şi o vecheproblemă, din lucrarea lui LucaPacioli intitulată Summa dearithmetica , geometrica pro-portioni et proportionalita(Esenţialul despre aritmetică,geometrie, proporţii şiproporţionalitate), cunoscută caproblema partidei neterminate.Pascal, a găsit o posibilă soluţiela problemă, dar nu era convinscă raţionamentul este corect.Ca urmare i-a scris lui PierreFermat, iar de aici a început oserie întreagă decorespondenţe între aceştia cuprivire la modul de rezolvare aproblemei în cauză. Consecinţaacestui schimb de scrisori a dusla naşterea unei noi ramuri amatematicii, pe care o numimastăzi teoria probabilităţilor.Această teorie a probabilităţilor,iniţiată de către Pascal şi Fer-mat, a căpătat drepturi înmatematică în anul 1713, an încare a apărut lucrarea Ars Con-jectandi (Arta presupunerii) a luiJakob Bernoulli.În această lucrare, o contribuţiematematică semnificativă a luiJakob Bernoulli este legea nu-merelor mari, sub forma unei

teoreme, care implică faptul căfrecvenţa relativă a unui eveni-ment prezice probabilitatea deapariţie a acestuia cu atât maiexact cu cât se observă maimulte cazuri [Devlin, 2010, pg.94]. Iată cum punea Bernoulliproblema legii numerelor mari,căreia i-a dedicat douăzeci deani, în lucrarea sa: „Ramâne decercetat dacă, sporind numărulde observaţii, creşte şi probabil-itatea ca raportul înregistratîntre cazurile favorabile şi celenefavorabile să se apropie decel adevărat, astfel încâtaceastă probabilitate să seapropie în cele din urmă oricâtdorim de mult de certitudine”[Livio, 2012, pg. 162]. Aceastăteoremă reprezintă astăzi unuldin stâlpii de rezistenţă ai sta-tisticii.Problema care s-a pus ulteriordezvoltărilor lui Jakob Bernoullia fost următoarea [Devlin,2010, pg. 108-112]: „pentru unnumăr dat de observaţii esteposibil să se determine proba-bilitatea ca acestea să se aflelocalizate într-un anumit intervalîn jurul valorii adevărate?”Încercări de rezolvare a acesteiprobleme au fost realizate decătre Nikolaus Bernoulli şi Abra-ham de Moivre. Dintre aceştia,Moivre folosind teoriaprobabilităţilor şi calcului in-finitezimal ajunge la o soluţie pecare o publică în lucrarea saintitulată Doctrina şanselor,unde a demonstrat că unansamblu de evenimentealeatoare se distribuie în jurul

unei valori medii, care în urmareprezentării grafice căpătăforma unui clopot.Ulterior, geometrul FriedrichGauss realizând prin diferitemăsurători distanţe de pe Terrasau astonomice, constată căacestea se grupau în jurul unorvalori medii, sub forma unuiclopot şi intuieşte că, dacăconsideră curba în clopot ca peo consecinţă inevitabilă a eror-ilor, putea folosi aceastădistribuţie pentru estimarea val-orii datelor. Ca urmare, Gaussdemonstrează că o dată areprobabilitate mare de a fiadevărată dacă această dată

se află cât mai aproape de val-oarea medie.De asemenea, AdolpheQuetelet a fost pionierulmetodei cantitative în ştiinţelesociale. Acesta a descoperit cătoate caracteristicile umanesunt reprezentate grafic subforma unei curbe în formă declopot. Cu toate acestea, mai precizămfaptul că teoria probabilităţilor acăpătat drepturi depline înmatematică, ca domeniu desine stătător, în anul 1812, mo-ment în care Pierre Simon-Laplace publică lucrarea Teoriianalitice a probabilităţilor.

Acestea fiind spuse, conchidemafirmând că teoriaprobabilităţilor a reprezentatbaza fizicii statistice,fundamentată de Ludwig Boltz-mann, cu repercursiunimetodologice enorme întermodinamică şi teoriacuantică, iar în ştiinţele socialereprezintă principalul instrumentde cuantificare şi predicţie.

Bibliografie:Devlin, K., Partida neterminată,Editura Humanitas, 2010Livio, M., Este Dumnezeumatematician, Editura Humani-tas, 2012

Conf. Univ. Dr. VasileBrătian

BLaiSE paScaL piErrE FErMat

BiBLiOtEca aStra. cLădirEa vEchE, MOnUMEnt arhitEctOnic

provocări VINERI 22 APRILIE 20164

urmare din pagina 1

În speță: a) liberalizarea prețurilorși activităților; b) privatizarea,printre altele, finalizată în diversifi-carea economiei; c) constituireainstituțiilor economiei de piață; d)protecția socială. Față de docu-mente oficiale, aveam în vedererealizarea concomitentă a acestor4 etape, ducând cu precădere ladiversificarea pieței – premiză șicondiție a menținerii firmelor, aunei privatizări corecte –, la ocompetiție onestă între firme, laformarea „din mers” a unorspecialiști apți să se implice cubune rezultate și recompense, darfără furt și corupție, în viațaeconomică a țării, tot maisolicitată, tot mai integrată spre opiață europeană și mondială. Cubune, cu rele. Obișnuite să seaprovizioneze tehnico-materialpotrivit celor scrise în plan, săproducă pe rețete tehnologice șipe consumuri scrise în plan, săvândă – desigur – pe distribuțiamenționată tot în plan, firmelenoastre erau nepregătite pentru oconfruntare directă și imediată nuatât cu piața națională, căt cupiața în general, cu piațaeuropeană, etc. O confruntare lacare au fost supuse. Fără diversi-ficare, fără salariați cu preocupăriastfel, nu au făcut față. Cu diversi-ficare, cu eforturi în competiție, seputeau atenua mai multe din nea-junsuri.Din păcate, nu s-a urmat un astfelde model – promovat, însă, înunele linii, în Cehia, Slovacia, Un-garia, Polonia –, mergându-se, lanoi, în bună măsură, spre„nicăieri”. Spre rezultate slabe,spre fragile instituții ale statului șicu mesaj contradictoriu, spre am-plificarea imensă a numărului deintermediari, spre o privatizare, înmare parte, coruptă și distructivă,„certificatele de proprietate” inter-mediare față de acțiuni reprezen-tând astfel un pas însemnat. S-amers nu spre producție, ci esențialspre specula cu case și terenuri.Spre dezmembrarea și disparițiafirmelor vândute, multe, și cumare profit pentru noii proprietari,la „fier vechi”. Fuseseră anterior,tot multe, întreprideri cu comenzi,bine tehnologizate, cu costuricompetitive. „O tempora, omores”. Mergându-se spre oinflație intens galopantă, cucoeficienți, practic, inimaginabili.Mergându-se spre furturi deanvergură, spre îmbogățiri „pestenoapte”, din bani publici, mai totulîn complicitate cu un politic jenant.Mergându-se spre ticăloșii nu-meroase, mari sau mai mici, unelechiar – se spune – comandate dinafară – eu nu am elementele – iar,din acestea toate, multe rămasenepedepsite și fără recuperareaprejudiciilor uriașe. Mergându-se,practic, spre distrugerea industrieiși economiei naționale. De undeun șomaj de masă... Am accentuat, în propunerilemele, în întreg acest cadru, nece-sitatea imperioasă a producției, aprevalenței acesteia asupraspeculației, orientarea spreproducția națională și mărciromânești, integrarea mai bună,mai bine negociată, a unor firmeromânești în marile lanțuri deproducție internaționale, contactestrânse și bine negociate cu piațaeuropeană și mondială. Pro-movarea capitalului national dar şiatragerea capitalului străin înRomânia, cu o negociere

echitabilă a trimiterii profiturilor înafară... S-a procedat însă, în bunămăsură, invers. Iar urmările aufost, realmente, pernicioase, final-izate în faptul că nu mai avem înproprietate resursele naturale,băncile, etc. că producţiile au văditun declin masiv, precum şi într-unnivel de trai printre cele mai slabedin Europa, într-o scăderedrastică a numărului populației,unii plecați în alte țări în căutare delucru. În disperare și mizerie pen-tru mulți... Menționez în acestsens, relevând toate aceste prob-leme, susținute cu cifre și calculecorespunzătoare, studiile mele deopinie – și care au influențat opinii– publicate în „Economistul” și re-vista „Transilvania”, respectiv„România profundă în pericol”(„Economistul” nr.1946, din 26-27august 2005) și „Româniaprofundă se scufundă” („Translva-nia” nr.9/2005). Au fost, dealtfel,mult mai multe.Tot „din mers”, și spre a nu aveadoar un demers livresc, amdobândit și eu mai multăexperiență, atât în funcția de con-silier-expert la Ministerul Trans-porturilor (puțin peste 1 an), cât șiîn calitate de patron-director gen-eral (împreună cu uncoleg,Nicuşor Eşanu, copatron şidirector executiv) al unui trust depresă și editură, București-Sibiu,cu activități de editare dar și com-erciale și cu peste – la un momentdat – 25 de salariați. Mai mult, unmasterat tip MBA sub egida uneiuniversități americane și ULBS, înRomânia – Sibiu și în StateleUnite. Şi în plus, un semestru destudiu al contabilităţii franceze, fi-nalizat cu examen si certificat subegida Ambasadei Franţei dinBucureşti. „Știam” dar și din inte-rior, dinspre economie, dinpractică, aveam răspundereanemijlocită a veniturilor unorfamilii, unor oameni, intuiam șianalizam cu judiciozitate șilegislația, dar și punctele forte –punctele slabe ale situațiilor cucare ne confruntam. Menținândfirma, dar și bogata activitate dinînvățământ și cercetare laBucurești și Sibiu, am putut – șipot – înțelege mai bine realitatea,urmărind să acționez pe potrivă.Oricum, o idee importantă a mea,susținută încă din 1990, era că ni-meni nu ne face cadouri și că nutrebuie să înlocuim admirațiajustificată pentru Vest, cu„supunerea necondiționată”,iresponsabilă. Era și este un prin-cipiu din tradiția seculară anațional-liberalilor români. Și nudoar a lor.Dar iată și un alt aspect: Karl Marxla bursa conceptelor dezvoltării.Studiu amplu (circa 17 pp) publi-cat în „Economistul”, nr.1863 din3 mai 2005; deasemenea, în re-vista „Transilvania” (bazainternațională „Scopus), nr. 1-2,2005. Deopotrivă, revăzut șiadăugit, l-am prezentat în plen laSimpozionul Științific Internațional„România și Uniunea Europeană.Calitatea integrării”, de sub egidaASE București – Facultatea deEconomie Generală și AGER,fiind publicat în volumul Sim-pozionului, Edit. Economică,București, 2006.Studiul, de impact mai ales în plannațional, dar nu numai, avândreverberații pozitive, a reevaluatcritic, în viziune modernă,europeană, gândirea lui Karl Marxtrecut, din 1989 și până atunci, laindex de către nu puțini profesoriși economiști de la noi, și nunumai, în ideea, evident eronată,

a „ruperii lor astfel de comunism”.În fapt, studiul relua și dezvoltacapitolul respectiv din volumulmeu „Istoria gândirii economicede la Simonde de Sismondi lapost-keynesism” Edit. Continent,Sibiu-București, 327 pp, volum deunic autor, premiat în anul 1999de către Academia Română cuPremiul „P.S. Aurelian” (pentru1997). Pe lângă examinareacritică, pertinentă, a unor teze fun-damentale din opera lui Marx – cuprecădere în ce privea negareaimportanței proprietății private, înce privea exacerbarea socialuluiși neglijarea, abandonarea practica întreprinzătorului, asumator deriscuri și creator de resurse –, m-am referit la faptul că niciodatăMarx nu a promovat ideeacriminală – promovată, ulterior, dealții –, a exterminării claselor „ex-ploatatoare”, inclusiv politice. Câtși la faptul că economistul germanera și este amplu studiat în mariuniversități europene, din vest,americane, cu precădere prob-leme legate de acumulareaprimitivă a capitalului, reproducțiasimplă și lărgită, evaluarea „dual-ismului” lui Adam Smith, plusval-oarea, etc. Chiar eu, deseori, l-amcitat în cursurile mele de„Economie” la Universitatea dinRennes 1, Franța. Mai ales afer-ent unor similitudini între acumu-larea primitivă a capitalului,deseori atât de dureroasă șidramatică, și tranziția spre econo-mia de piață în economiile est-eu-ropene.M-am referit la astfel de teze, idei,punând în lumină o apreciere ev-ident critică a lui Marx, chiar și an-terior, în studiile mele precum„Smith, Ricardo, Malthus, par-adisul destrămat”, la SimpozionulInternațional de la ASE București„Aderarea României la UniuneaEuropeană. Bătălia cu timpul”,2004, comunicare în plenul Sim-pozionului și publicată în EdituraEconomică în volumul Sim-pozionului, în 2004. Studiilemenționate au apărut, totodată, învolumele mele, în speţă, „JurnalEconomic”, 1997, ş.a. Desigur căîn acest sens – ideile mele fiindapreciate și citate de profesoriprecum Nicolae Belli, NițăDobrotă, George Marin, etc. – amputut analiza critic gândireaeconomică a lui Karl Marx.... În 1995 am câștigat un concursinternațional pentru un post de„maître de conference” la Univer-sitatea din Rennes 1 Franța –printre cele mai importante dinHexagon – „Departament GEA”(Gestion des entreprises et desadministrations), pentru„Économie generale” și „Commu-nication économique”. Era opredare de un semestru laformațiuni importante, anul II, cuexamen cotat la nivel ridicat (eupredam chiar 10 ore pe zi, pentrua-mi realiza sarcinile, rămânândîn Franța, de fiecare dată, doar 2-3 luni și nu un semestru). După 3ani astfel, la propunerea franceză,am candidat pentru un post de„Professeur des Universités”,câștigând din nou concursul și lu-crând aproape 10 ani în aceastăonorantă funcție didactică. Evi-dent, Comisia de concurs,constituită din cei mai buni profe-sori de economie de la Rennes,dar și de la alte universitățifranceze, mi-a analizat parcimo-nios activitatea, ideile, scrierilemele. Dealtfel, la Rennes am avutși sarcini-obiectiv de conducere lalicență, altele nemijlocit de cerc-etare, etc. În fapt, mi-au trecut prin

mână și au dat examene cu minecirca 5000 studenți francezi, darprintre ei și germani, italieni, span-ioli, irlandezi, din Maroc, Algeria,care urmau Universitatea dinRennes, etc. O importantă țintă a mea, aici,pentru cursuri și cercetare, a con-stituit-o, firesc, Reformaeconomică în economiile centralși est-europene și aspirațiilestatelor respective în raport cuUniunea Europeană, inclusivanaliza situațiilor și reformelor dinstatele fostei Uniuni Sovietice, re-spectiv Comunitatea Statelor In-dependente, ș.a.. A constituit-odificultățile tranziției dar șisperanțele astfel, surprinse în cur-sul meu de aici, tipărit, și pe caremi l-am îmbunătățit an de an. De-sigur că, pe această bază îmiîmbunătățeam și activitatea dinRomânia, la Sibiu și la ASEBucurești, din Republica Moldova,etc. După cum, tot în acest sens,oportunități importante aureprezentat pentru mine faptul căam predat vreme de 5 ani, câte 2săptămâni, la Universitatea„Gabriele D′Annunzio”, dinPescara, Italia, pe urmă, doar în1999, la Tralle Regional Collegedin Irlanda, o scurtă perioadă laUniversitatea Economică dinPraga (conferințe), în repetaterânduri la Academia de StudiiEconomice a Moldovei, dinChișinău, Republica Moldova, etc.De altfel, de 9 ani, predau şi laUniversitatea din Bucureşti.Am pus și repus accentul pe oserie de fragilități și vulnerabilitățieconomice ce au generat inflațiigalopante, în vârf aflându-se, dinpăcate, România, cu consecințedezastruoase asupra economiei.M-am referit la „privatizări prindistrucție”, ce au generatpierderea a milioane de locuri demuncă, imposibil, practic, de re-cuperat. La marea sensibilitate ainstituțiilor economiei de piațăpentru statele în tranziție, cândasemenea instituții, în Vest, nu aufost „creiate”, ci au apărut spon-tan, funcție de nevoi și experiențadobândită. La creșterea salariilor

la presiunea sindicatelor, fărăsusțineri de productivitate, ceeace a alimentat inflația, realizându-se un cerc vicios. Dar și la salari-ile de batjocură primite de mediciși profesori îndeosebi, de munci-tori, tehnicieni, cercetători, biologi,fizicieni, chimiști, etc. Mai alesmedicii părăseau, tot mai mulți,țara (încă din 2006, prin mai multestudii, am semnalat viguros acestproces atât de grav), și nu doar ei.Tocmai avându-se în vedereasemenea unghiuri complexe deexaminare, cu implicarea struc-turilor în societate, chestiuni careau trezit interesul, am fost invitatsă prezint problemele Reformei înRomânia, dar și în alte state fostesocialiste, pe lângă ce am arătat,în cadrul și a altor forumuriștiințifice de prestigiu internațional.Astfel, la Conferința Internaționalăa societății germane „INFER” („In-ternational Network for EconomicResearch”), Berlin – Erfurt 2001,cu tema „Economics of Transition:Theory, Experiences and E.U.Elargement” am prezentat osubstanțială comunicare în acestcadru, apărută în 2003, în volumulConferinței sub coordonarea pro-fesorilor Michael H. Stiele șiThomas Birringer, VWF Berlin. Peurmă în India, în 2008, în cadrulunor acțiuni la Icfai UniversityPress, menționez o comunicare amea (circa 30 pp), tipărită inițial înrevista indiană „The Icfai Journalof History and Culture” și apoi învolumul „Transition to Market –Oriented Economy”, Edited byN.A. Khan, Allahabad University,Pune and Nagpur Universities. Însfârșit, la Chișinău, la ASEM darși la Institutul de Cercetări Eco-nomice și Statistice al Moldovei,unde am abordat probleme detipul model și antimodel îneconomie, New-Deal-ul, un posi-bil tip de optică pentru actualitatearomânească, modelul economicde dezvoltare a Planetei, încă din2008 criza alimentară ce ne valovi, etc. Tot aici am realizat, în co-laborare, programe internaționalede cercetare.

Dan pOpEScU

UnivErSitatEa “LUcian BLaga” din SiBiUcontinuare în pagina 7

VINERI 22 APRILIE 2016 5conducereA fAcultăţii de ştiinţe economice

conf. Univ. dr. Silvia Mărginean

dEcan

conf. Univ. dr. ramona Orăştean

prOdEcan

conf. Univ. dr. raluca SavaprOdEcan

conf. Univ. dr. cosmin tileagă

prOdEcan

Lect. Univ. dr. camelia Budac

director departament

conf. Univ. dr. adrian Moroşan

director departament

conducerea Facultăţii de Ştiinţe Economice,Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu

softwAre VINERI 22 APRILIE 20166

urmare din pagina 1

În cazul unui proiect de software,fazele proiectului pot fi identice cucele clasice (la nivel macro).Însă, în faza de execuție, proiec-tul este „spart“ în mai multe sub-proiecte pentru o mai bunăgestionare a acestuia. Acestesubproiecte care presupunabilități de inginerie software, nudoar de project management,evoluează de asemenea înetape, printre care putem aminti:cererea de dezvoltare,proiectarea software-ului,construcția software-ului,testarea și mentenanța.Numeroși specialiști în domeniuau tratat subiectul livrării de soft-ware, de aceea numeroase ter-minologii referitoare ladezvoltarea de software (pro-dusul final furnizat clientului) auapărut pentru a explicafenomenul. Astfel, PWR Consult-ing agreează terminologia deSaaS (Software as a Service).SaaS permite unei aplicații dez-voltate să fie livrată clientului prinintermediul browser-ului web.Aplicațiile SaaS sunt găzduite deun furnizor de servicii și devindisponibile clienților prin inter-mediul tehnologiei cloud (online).Software-ul este livrat clientuluimai mult ca un serviciu decât caun produs. Mickelsen și English seraportează la serviciile cloudfolosing terminologia de virtualservice (VS)/serviciu virtualizat,definit drept „un produs careconține instrucțiunile necesarepentru o conversație plauzibilăîntre două sisteme“. Practic,orice „comunicare“ între douăsisteme diferite devine o sursăVS. Comunicarea se face prin in-termediul tehnologiei cloud iarsoftware-ul este instalat și stocatîntr-un spațiu comun, denumitvirtual machine (VM, mașinăvirtuală). Avantajele sunt multiple și, înprimul rând, costurile sunt redusedeoarece partea fizică a livrăriieste practic inexistentă, costurilede distribuție sunt anihilate, iar

costurile legate de plataresurselor umane pentrumentenanța sistemelor(serverelor) sunt eliminate. Deasemenea, un alt avantaj majoreste că software-ul dezvoltat estela îndemâna utilizatorului în oricemoment. Proiectele de software prezintănumeroase particularități față deproiectele care livrează produsefizice sau pachete de servicii pre-definite clientului final, în primulrând pentru că software-ul ceurmează a fi livrat clientului esteconstruit în conformitate cucerințele clientului, fiind dezvoltatîn totalitate în funcție denecesitățile acestuia. De aceea,proiectele de dezvoltare softwareimplică interacțiuni frecvente șicoordonate cu clientul, mai alesîn traducerea cerințelor clientuluiîn activități tehnice, în vedereaplanificării ce va fi comunicatăacestuia până la faza deexecuție, în dezvoltarea de soft-ware; feedbackul este necesar întoate fazele proiectului pentru ase asigura că produsul softwareîn curs de dezvoltare este înconcordanță cu cerințele șiașteptările clientului. Ciclul de viață al unui softwareeste de asemenea unul particu-lar. ISO/IEC/IEEE Standard12207 propune șase procesepentru a descrie ciclul de viață alunui proiect de dezvoltare soft-ware: analiză, arhitectură, de-sign, construcție (dezvoltare),integrare și testare. Trebuiesubliniată necesitatea colaborăriidintre membrii echipei și la acestnivel. Colaborarea cu clientuleste esențială pentru ca echipade proiect să se asigure căcerințele de business ale clientu-lui sunt traduse corect în cerințetehnice. Totodată, colaborareadintre membrii echipei este foarteimportantă deoarece proiectelede dezvoltare software sunt com-plexe și implică numeroaseresurse umane. La nivelulfiecărei faze de evoluție există di-verse resurse alocate în funcțiede expertiză. O eroare inițialăîntr-o fază preliminară a proiectu-lui poate atrage eșecul. O altă caracteristică a proiectelorde software constă în faptul căplanificarea este frecvent

revizuită. Planificarea inițială estede cele mai multe ori nerelevantădeoarece anumite aspecte nupot fi anticipate. De cele maimulte ori, planificarea poate fiefectuată abia când etapa de de-sign este finalizată și începe dez-voltarea de software. Totuși, și înaceastă etapă pot apărea diversemodificări în planificare (cauzatede limitări de sistem, muncăsuplimentară pentru a repara de-fectele descoperite etc). Înaceastă direcție, Project Man-agement Institute afirmă că „acontrola planificarea unui proiectde dezvoltare software este opropunere provocatoare dincauza dinamicii acestor tipuri deproiecte. Pentru a controlavariațiile de planificare, un man-ager de proiect software trebuiesă înțeleagă următoarele as-pecte: rata actuală de finalizarepentru muncă în proces, riscurileși dependențele care pot aveaimpact asupra planificării gen-erale, impactul variației tehniceprivind programul și opțiuni pen-tru prioritizarea anumitor activitățiprin reducerea, amânarea saueliminarea anumitor caracteristicicu prioritate mai mică“.

Așa cum am prezentat ante-rior, proiectele de dezvoltare soft-ware necesită o atenție sporită,fiind deseori afectate de ele-mente nepredictibile. De aceea,specialiștii în domeniu au dez-voltat diverse metodologii menitesă ghideze managerii de proiectesoftware în gestionarea eficientăa proiectului și în reducereariscurilor. Se afirmă pe bună dreptate căproiectele de software au anu-mite particularități care ledetermină să fie mai greu de ges-tionat decât alte tipuri de proiecte.Schimbările frecvente (aparția denoi tehnologii, unicitatea livrabilu-lui dezvoltat și necesitatea deadaptare constantă a acestuia înfuncție de cerințele clientului) audeterminat crearea unormetodologii specifice pentru omai bună gestionare a proiectelorde acest tip. Printre cele mai utilizatemetodologii pentru imple-mentarea proiectelor de dez-voltare software se numără AgileSoftware Developpment.

Conform Dicționarului Ex-plicativ al Limbii Române, ter-menul „agil“ descrie ceva „carese mișcă ușor și repede; ager,sprinten“. În industria de dez-voltare software, cuvântul agil sereferă la o abordare caracterizatăprin „creativitate, flexibilitate,adaptabilitate, capacitate marede reacție, iar focusarea fiind peresursa umană cercetătorii susțincă metodele Agile au apărut carăspuns la situația haotică din in-gineria software, unde proiecteledepășesc de multe ori limitele debuget și de timp, cerințele nu suntîndeplinite, toate acestea gen-erând lipsa de satisfacție aclienților“.

Ambler și Lines descriu istoriaAgile și maniera în care aceastămetodologie s-a făcut cunoscutăîn rândul gestionării proiectelorde software. În anul 2001, 17 lid-eri de opinie (auto-proclamați„anarhiști organizaționali“) s-aureunit la Snowbird, Utah pentru agândi o manieră mai bună de alucra. Rezultatul muncii lor s-aconcretizat în manifestul pentruAgile Software Developpment,publicat pe site-ul www.agile-manifesto.org . Acest manifestdefinea patru valori care, la rân-dul lor, erau susținute dedouăsprezece principii, aceastăpublicație având un impact sem-nificativ asupra modului în careprofesioniștii IT abordează dez-voltarea de software. Așadar celepatru valori ale manifestului Agileerau următoarele:- Resursele umane șiinteracțiunile dintre indivizi suntmai importante decât proceseleși instrumentele IT– această ideepromovată în manifestul Agilepornește de la premisa căechipele trebuie să lucrezeîmpreună eficient pentru a puteaconstrui sisteme software. Instru-mentele IT și procesele sunt im-portante, însă ceea ce susține cuadevărat un proiect de softwareeste colaborarea eficientă dintremembrii echipei.- Soluții de lucru pestedocumentația corespunzătoare -liderii de opinie Agile considerăcă o soluție cu un potențial con-sumabil are mai mult sens decâto documentație stufoasă. Deasemenea, această manieră delucru este mai rapidă și maiproductivă. Pe de altă parte,părțile implicate vor înțelege mairapid ceea ce au de făcut lucrândpe modelul promovării unei soluțiide lucru decât deslușind dia-grame tehnice complexe.Echipele de software au caobiectiv principal crearea desoluții, nu de documente. - Colaborarea părților intere-sate peste negocierea contractu-lui - acest lucru este promovat demanifestul Agile pornind de lapremisa că un contract bine pusla punct nu substituie comuni-carea eficientă. Echipele de suc-ces colaborează intens cu părțileinteresate și investesc efort pen-tru a descoperi ceea ce clientulare nevoie. De multe ori, clientulnu are aptitudinile tehnice nece-sare pentru a specifica exactsoluția. De aceea, colaborareadintre client și echipa de ingineriIT este foarte importantă pentruca soluția de business să fietradusă cu fidelitate în soluțietehnică. - Reacția la schimbare este maiimportantă decât respectareaplanificării - schimbarea este orealitate în dezoltarea de soft-ware, o realitate pe care procesul

de livrare trebuie să o reflecte. Pemăsură ce munca progresează,înțelegerea părților interesate cuprivire la problema și soluția inițialfurnizată se schimbă, la fel camediul de afaceri sau tehnologiade bază utilizată. Planificareaeste importantă, însă aceastatrebuie să fie maleabilă șidetaliată doar pe termen scurt(câteva săptămâni sau maipuțin).

Pe baza acestor patru valoriAgile, se poate concluziona faptulcă accentul este pus pe comuni-care și pe o mai mare flexibilitate.Prioritatea de business înmetodologia Agile este comuni-carea cu clientul. În timpul proce-sului de dezvoltare de software,clientul este implicat cât mai multposibil. Clienții reprezintă de faptsursa de cunoștințe de afaceri încadrul proiectului. Ei sunt re-sponsabili de concepereacerințelor, prioritizarea sarcinilor,elaborarea cerințelor în timpuldezvoltării și acceptarea soluțieipe care dezvoltatorii o propun.Interacțiunea constantă dintreechipa tehnică și client pe par-cursul procesului de dezvoltareelimină ambiguitățile, disputelese rezolvă mai repede iar mem-brii de proiect devin maiconcentrați asupra sarcinilor pecare le desfășoară. Referințe bibliografice:• Ambler, Scott; Lines, Marc,Disciplined Agile Delivery: APractitioner's Guide to Agile Soft-ware Delivery in the Enterprise,Boston, ed.IBM Press, 2012,pp.39-41, 45, 46• Ashfaque, Ahmed, SoftwareProject Management: A Process-Driven Approach, New York,CRC Press, 2012, pp.5-6• ISO/IEC/IEEE Standard12207 apudProject ManagementInstitute, Software Extension tothe PMBOK® Guide, Fifth Edi-tion, ed. .Newtown Square, PA,2013, p.28-29• http://dexonline.ro/definitie/agil• Information Ressources Man-agement Association, SoftwareDesign and Development: Con-cepts, Methodologies, Tools, andApplications, Volume 1, Hershey,PA, IGI Global,2014, p.96• Kelly, Allan, Changing Soft-ware Developpment: Learning tobecome Agile, West Sussex,ed.John Wiley & Sons Ltd, 2008,p.27• Michelsen,John; English,Jason, Service Virtualization: Re-ality is Overrated, New York,Springer, 2012, p.30• Martichenko, Robert, Lean lo-gistics-understanding, disponibilla http://www.ltdmgmt.com/un-derstanding-lean-logistics.php•http://www.thetoyotasystem.com/

• Potter, Nail, Scrum, CreatingGreat Products & Critical Sys-tems, octombrie 2014, p.3, 7disponibil lahttp://resources.sei.cmu.edu/asse t _ f i l e s / p r e s e n t a -tion/2014_017_101_423728.pdf• PWR Consulting LLC, Plant-Wide Executive Series Report:Keyedin Projects: A Fully Inte-grated Project Portfolio Manage-ment Software Solution (AReport), 2013, document nepub-licat, p.73• Project Management Institute,Software Extension to thePMBOK® Guide, Fifth Edition,ed. .Newtown Square, PA, 2013,p.43, 113

conf. univ. dr. LucianBELaŞcU, ULBS

provocăriVINERI 22 APRILIE 2016 7

urmare din pagina 4

M-am referit la marile escrocherii șiafaceri financiare ce au agresatatdestinul lumii, analizate pe larg –celebrul scandal John Law, CanalulPanama, pentru România afacereaStrousberg, pe urmă „afacerea”Alexandre Stavisky, epopeea dia-mantelor, „afacerea” Porfirio Ru-birosa, „magicianul” ce știa sătransforme sentimentele în mulți,mulți bani.etc. – atât ele cât șiconsecințele lor în plan pragmatic,respectiv efecte care au contribuit laprovocarea războaielor mondiale, lasărăcirea oamenilor, la crize și fali-mente răsunătoare, cu consecințedevastatoare, etc. În sfârșit, dar nuîn ultimul rând, m-am referit la prob-lemele legate de energie, cât și desubvenții diferențiate ce au compli-cat sensibil piața agricolă a UE, darși în lume, chiar piața industrială,etc. Am examinat atent tipurile șimodelele de economie de piață, dela cel anglo-saxon la cel aleconomiilor emergente din Asia deSud-Est, dar și din America Latină,doctrina lui Peron, cea dinVenezuela pornind chiar de laSimon Bolivar, etc. Nu doar pentruRomânia asemenea analize aureprezentat prin dezvoltările lor, pre-miere, așa mi s-a spus. Totul publi-cat în reviste românești și străine deprestigiu, în cărţile mele.Ca o recompensă pentru activitateamea la Rennes (în cadrulUniversității am ținut cursuri și laSain-Mallo) dar și ca orecunoaștere internațională apersonalității mele științifice, în anul2009 mi-a fost acordat înaltul titlu deDoctor Honoris Causa alUniversității din Rennes (foarte rar,dacă nu unic după 1989, acordatpentru profesori români de cătremarile universități vest-europene),alături de 2 colegi, unul din StateleUnite, chimist, profesor la InstitutulTehnologic din Masachussets, carecu 1 an înainte fusese distins și cuPremiul Nobel pentru Chimie, iarcelălalt, norvegian, profesor la Trod-heim, fizician – și ei cu predare laRennes. De altfel, cotidianul Ouest-France (circa 1 milion exemplaretiraj zilnic, 70 de pagini) menționa înpaginile consacrate evenimentului,cu titlu cu litere mari: „Trei prestigioșicercetători onorați la Universitateadin Rennes 1” (Ouest-France,nr.19712, mardi, 30 juin 2009),prezentând principale date bi-ografice și ale activității noastre. Înacelași sens, pentru activitateamea, în 2004 am primit titlul deD.H.C. al Academiei de Studii Eco-nomice a Moldovei – Chișinău.Tot în acest cadru, încă din 1994, în„Curierul Național Magazin”publicație unde aveam săptămânal2 pagini, alături de 1 pagină a aca-demicianului Florin Constantiniu,ș.a., am publicat un amplu serial dearticole – în premieră în literaturanoastră economică de până atunci– „Cataclismele economice carezguduie lumea”, studii dezvoltate,îmbunătățite și reluate apoi într-unamplu serial în „Economistul” (9părți), decembrie 2008 – ianuarie2009. Premieră nu doar la noi, ci șiîn ce privea și literatura economicăeuropeană investigată de mine. Totîn „Economistul” m-am referit pelarg la marea personalitate a lui IonGhica ca economist al dezvoltării,cât și la contribuția economică aspătarului Nicolae Milescu, temedezvoltate apoi în revistele Acade-miei... Am examinat atent, încă din1992-1993, migrația populației,referindu-mă de atunci la acest pro-

ces și la un anume istoric general alsău, la creșterea populației în lumeși scăderea populației în România.Lansând astfel în premieră, în cir-cuitul economic, sintagma„Populația va distruge omul?”, ade-seori utilizată de către colegi dințară, pe urmă.Cu siguranță că am fost apreciat destudenți și cercetători, în țară șistrăinătate, printre altele, deoareceam abordat, din 1990, dar și maiînainte, problemele economice nudoar din perspectiva actualității, ci șiîn dimensiunea lor temporală. Ampreluat o astfel de examinarepertinentă de la profeorii mei, de lamodelele mele, respectiv N.N. Con-stantinescu, Costin Murgescu, darși Iulian Văcărel, Tudorel Posto-lache, pe urmă Ivanciu Nicolae-Văleanu, Ionel Blaga, ș.a. Tocmai înacest sens, în Franța, în Italia amdezvoltat ca „prefață” a instaurăriiinfluenței și mentalităților practiceale dictaturilor de tip sovietic, înstatele din Europa Centrală și deEst, înțelegerile dintre Statele Unite,Marea Britanie și UniuneaSovietică, desigur, nu doar la Yaltași Teheran...Pe urmă, în Franța dar și aiurea, mi-au fost bine apreciate considerațiiledesprinse dintr-o amplă bibliografieprivind conflictul și confruntarea din-tre Nicolas Foucquet, finanțistul daratât de iubitorul de lux, fast și plăceri,pe de o parte, și mercantilistul atâtde sobru și decent J.B. Colbert. M-am referit la Saint-Simon pe care l-am „așezat” premier în vreme decriză economică (românească),imaginând măsurile pe care el le-arfi luat. Am fost apreciat pentruprelegerile privind pe finanțistul șiministrul Jacques Coeur, privindLiga Hanseatică, privind familiile luiJakab Füger – creator de dinastie,bancherul german al Europei me-dievale, dar și Rothschild. Amprezentat biografiile economice aleunora dintre cei mai importanți„căpitani de industrie” americani,printre care Cornelius Vanderbilt,Carnegie, Pullman, Guggenheim,Ford, ș.a. Ei au produs, nu au spec-ulat și am considerat necesar să leurmăm exemplul dacă dorim dez-voltare. Pe urmă gânditorul prinexcelență Paul Krugman, dar și, peun alt plan, „economistul” NapoleonBonaparte, etc. Tocmai dintr-o astfelde perspectivă originală, urmărindconsecvent rădăcinile în timp,exprimările în prezent și probabileleconfigurații pentru viitor, am exami-nat criza economico-financiarămondială debutată în 2007, ca ocriză de paradigmă (declanșată,practic, în 1970), dar și ca o criză aeconomiei mult prea mult despeculație. Am analizat crizele en-ergetice. Am examinat, încă din anii1990, terorismul ca un „terminalmodern” al anarhismului, terorismulîn relație cu destrămarea colonialis-mului și cu confruntările – fracturile?– religioase, dar și cu sărăcia, cu fa-natismul și fundamentalismul –parte din cursul meu de doctrineeconomice și investigat într-o astfelde „lumină” de mine. M-am referit laposibile accidente nucleare ce arputea fi provocate de terorism,ipoteză încă „nerealizată”, dar cumari „șanse”. Era cam în 2001 –2002... În sfârșit, istoricul problemeidatoriilor suverane, pe urmă ex-terne, ieșind din actualitatea strictăși urmărind cursul logic, evolutiv alchestiunii, etc. Toate acestea și al-tele asemenea lor au fost prezen-tate nu doar în cursuri ci și în studiiîn „Economistul”, la conferințeinternaționale, în Franța și laChișinău, respectiv în rețele de val-idare și apreciere internațională (ISI,

Elsevier, Scopus, etc.) întrunindecouri.Momente importante au reprezen-tat în formarea mea calitatea demembru și participările la lucrărileComisiei de Istorie Economică și Is-toria Gândirii Economice, de pelângă secțiunea de profil a Acade-miei Române. Comisie condusăsuccesiv de regretatul academicianNicolae N. Constantinescu și apoi,din anul 2000, de academician Iu-lian Văcărel. Funcție de tematicilestabilite aferente unor evenimenteși evoluții însemnate ale domeniului,rod al unor ample bibliografii șiinterpretări gândite de mine amprezentat astfel comunicări privindistoricul cooperării economice înbazinul Mării Negre; drumul lung dela idei la fapte în evoluția industriei șieconomiei românești; Ion Ghica,economist al dezvoltării; decalajeleeconomice între relativ și absolut,câteva coordonate; raportulprotecționism – liberalism între vir-tual și real; istoricul datoriilor suver-ane; considerații privind migrareapopulației și capacitatea reală deocupare a economiei românești;rapoarte privind participarea mea șia unor colegi la Congrese Mondialede Istorie Economică, etc.Și pe această bază mi-am pututcristaliza și dezvolta o serie de ideiși teme pe care le-am comunicat laCongresele mondiale de Istorieeconomică, desfășurate sub egidaAcademiilor din țările membre, In-ternational Economic History Asso-ciation. De exemplu, privinddiferențele radicale dintre planifi-carea strict centralizată și progra-marea persuasivă (Milano, 1994);tortura proprietății prin coopera-tivizarea de tip sovietic (Madrid,1998); de la protecția dezvoltăriinaționale la protecția intereselorcapitalismului internațional (BuenosAires, 2002); Cain și Abel în capital-ismul balcanic, drumul lung de laidei la fapte în evoluția industriei șieconomiei românești (Helsinki,2006); revoluțiile industriale șiefectele lor globalizatoare (Utrecht,2009); industrializarea, mit și reali-tate în spațiul central și est euro-pean (Stellenbosch, Africa de Sud,2012), etc. Pentru cele mai multedin aceste comunicări, intervalelede examinare au fost de 1-2 secoleși mai mult. Comunicările mele aufost apreciate, la Milano și Madridfiind singurele lucrări româneștipublicate de Congrese. Cum, defiecare dată, la Congrese au fost1000-1400 de participanți de elitădin 70-100 de țări, și cum lucrărileau fost promovate de Congrese,este firesc că disipareacunoștințelor a avut loc, iar ecourileprimite nu au fost deloc puține.Mai menționez că în urma aprecieriiactivității mele de către bordul deconducere al Congreselor, dupăMadrid, respectiv odată cu BuenosAires 2002, pe baza propunerilortematice concepute de mine, amfost desemnat Președinte deSecțiune, cu precădere pentruproblematica economiilor din țăriledin Europa Centrală și de Est, fiindintegrat astfel în bordul de conduc-ere al Congreselor. Ceea ce mi-aconferit decizie exclusivă de a apre-cia, aproba – sau respinge –comunicările unor profesori șicercetători interesați de fenomenulrespectiv, din Statele Unite, MareaBritanie, Franța, Belgia, Olanda,Italia, Africa de Sud, Germania,Suedia, India, Ucraina, Rusia,Cehia, Polonia, etc. şi desigur,România. Cum de fapt, în toateaceste acțiuni, nu m-am reprezentatdoar pe mine, ci și Comisia Acade-miei Române, România, aprecierea

activității mele astfel se vădește caatare.Considerând că Kyoto, unde s-adesfășurat în anul trecut (2015)Congresul, este foarte departe,generând disconfortul unei călătorii(de 14-16 ore cu avionul) pentru oanume vârstă, am preferat Congre-sul EBES („Euroasian BusinessEconomics Society) – asociație dinbordul căreia au fost invitat să facparte – desfășurat la Veneția în oc-tombrie 2015, unde am prezentat,pe larg, comunicarea „Economiasocială de piață în Germania. De laFriedrich List la integrareaeuroatlantică”, comunicareapreciată de Congres.Am dat și pe această calesubstanță unor preocupări majoreale mele de cercetare, privindeconomia socială și solidară (mod-elul suedez, biografia doctrinei per-oniste, doctrina lui F.W. Raiffeisen,modelul francez cu Charles Gide,Frederic Passy și Leon BourgeoisNew-Deal-ul lui F.D. Roosevelt),posibile configurații românești, etc.Cum asemenea teme le-amprezentat și în cadrul internațional alcomunicărilor de la AcademiaRomână, Institutul Național deCercetări Economice (ESPERA),validate și publicate Elsevier, evi-dent că am lărgit anvergurareceptării ideilor mele respective.Anvergură vădită, de altfel, și în co-municarea mea „Căderea Romei șidecăderea actualei civilizații. Unproces repetitiv?” prezentată la ES-PERA – INCE 2014, preluată șiamintită în rețeaua de validareinternațională, din India până înSUA. Tot la Academia Română, In-stitutul Naţional de Cercetări Eco-nomice, în cadrul unor programePosdru, am ţinut mai multeconferinţe în plen, printre care“Relaţia dintre Renaştere, Iluminismşi Dezvoltare”, într-un cadrul largrespirativ.Am răspuns și răspund astfel unororizonturi actuale de cercetare îneconomia românească, tot maiintegrată în econonia europeană șiîn globalizare, inclusiv în problemelespinoase, delicate, dar și violente,ale migrației actuale a populației înlume, dar și ale terorismuluiinternațional. Totul încadrat într-unlarg orizont cultural. Tocmai dintr-oastfel de perspectivă, am fost invi-tat acum mai bine de 3 ani, să fac

parte din grupul internațional de elită„Penser l′Europe”, al AcademieiRomâne, condus de academicieniiEugen Simion, Thierry de Montbr-ial și Maya Simionescu, prezentândde fiecare dată comunicări cureferire la lumea europeană, lalumea globală și la lumearomânească, comunicări publicateîn volumele sesiunilor respective,sub egida Academiei Române. Lasesiunea din octombrie anul trecut,de pildă, m-am referit la un sindromal decăderii civilizației noastre, eco-nomic, social, cultural, fizic, biologic,etc., care, din păcate, se verifică pascu pas... Studiile menţionate privindRomânia cât şi ţări europene, Eu-ropa, universalitatea, le-am reunit învolumele mele „Cataclismele eco-nomice care zguduie lumea”(2010), „Amurgul lumilor paralele”(2011), „Criza indecentă” (2012),„Ameninţări pentru secolul XXI”(2014), etc. Am conturat, în fapt, printoate cele menţionate şi sper să lu-crez astfel, cu ajutorul lui Dum-nezeu, şi pe mai departe – o viziuneinteresantă asupra evoluţiei proce-selor economice la noi, dar şiaiurea, asupra evoluţiei gândirii eco-nomice, personalităţilor ei, efectelorpractice aferente. Oricum, econo-mia nu mai trebuie înţeleasă doarca o entitate abstractă, doar cu cifre,formule, grafice şi tabele - desigur,necesare şi acestea. Deoareceeconomia „s-a mişcat” şi „se mişcă”,de milenii, prin interese, prin oa-meni, prin personalităţi, dar şi princei, mai mult sau mai puţin, cu iden-titate salarială sau de venit, chiardacă, în mai mica măsură, publică.Prin cei mulţi… Drumul astfel, încercetare şi în didactică este însăimens de lung. Dar consider că oastfel de direcţie este cea bună.

* * *La toate cele arătate, se adaugă 62de doctori în economie – în generaltineri – sub conducerea meaștiințifică. Români, dar și germani(din Germania) și români-moldoveni la ASEM-Chișinău undeam condus, deasemenea, doctor-ate. Mulți dintre ei au ajuns, la rân-dul lor, profesori universitariconducători de doctorat,conferențiari universitari, demnitari,directori, decani, prodecani, etc.(Din volumul în pregătire „cincidecenii în cercetareaeconomică” (titlu provizoriu).

Dan pOpEScU

UnivErSitatEa din BUcUrEŞti

turism VINERI 22 APRILIE 20168

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

urmare din pagina 1

Terorismul este motivul princi-pal pentru anularea călătoriilor.Acest lucru este evidenţiat deun studiu prezentat de firma deasigurări AIG Travel în colabo-rare cu companiile CMO Coun-cil, Travelzoo şi GeoBrandingCenter. Studiul se bazează peun sondaj online realizat în rân-dul a 2.107 consumatori dinAmerica de Nord (55%), Eu-ropa (39%) şi restul lumii (5%)pe parcursul lunii octombrie aanului 2015, înainte de aten-tatele din 13 noiembrie de laParis. Principalele motive invo-cate de turişti pentru evitareacălătoriilor în anumite destinaţiisunt: 83% - activităţile teroriste;49% - conflictele militare; 33% -convulsiile politice; 31% - fo-care de boli. Pe de altă parte,ebola era boala numărul unucare îngrijora cel mai multcălătorii internaţionali (fiindmenţionată de 67% din turişti).Perspectivele pentru 2016 secomplică pentru sectorul turis-tic turcesc în urma atentatelorde la Ankara din luna octombrie2014, în care au murit 103 per-soane, de la Istanbul din 12ianuarie 2015, în care au muritzece turişti, opt dintre aceştiafiind germani, conflictului cukurzii (trei dintre atentatele din2015 au fost direcţionate îm-potriva reuniunilor convocatede stânga pro-kurdă din ţară),apropierea de războiul civil dinSiria şi restricţiile pentru acălători în Turcia impuse de gu-vernul rus, ca și în urma aten-tatelor recente. Explozia dinIstanbul, care a avut loc într-uncontext care era deja complicatpentru industria turismului dinTurcia, în centrul turistic aloraşului, și faptul că au existatturişti germani şi norvegieniprintre victime, pare să indicecă impactul va fi mai mare înpieţele emitente europene, însensul scăderii sosirilor turis-tice în Turcia pe termen scurt şimediu. Preşedintele consiliuluide administraţie al operatoruluide turism TUI, menționa că“este momentul în care familiile

fac rezervările pentru vacanţade vară în Turcia, dar mulţipreferă să aştepte; trebuie sătrăim cu incertitudinea şi săoferim alternative”.De asemenea, preşedinteleRecep Tayyip Erdogan a sub-liniat faptul că ţara eurasiatică“este primul obiectiv al tuturororganizaţiilor teroriste careoperează în regiune, deoareceTurcia luptă împotriva lor înmod decisiv”, menționândtotodată că atentatul a fostcomis de “un membru al Dáesh(Statul Islamic), cetăţeanstrăin”. Atentatul a produs unimpact profund asupra indus-triei turismului, lovind în intere-sele economice turceşti, pentrucă multe rezervări au fost anu-late la câteva momente dupăatac, a precizat preşedinteleAsociaţiei de Turism Sultanah-met în cotidianul Hürriyet.La rândul său, OrganizaţiaMondială a Turismului (OMT),prin secretarul său generalTaleb Rifai, a condamnat “ferm”atacul comis la Istanbul: ”acesteveniment tragic ne aminteşteîncă o dată că ne confruntămcu o ameninţare globală, carenecesită un răspuns coordonatdin partea tuturor guvernelor şia comunităţii internaţionale.Turcia este o destinaţie turisticălider şi suntem siguri că aşa vafi în continuare”.Escalele săptămânale ale com-paniei de croaziere MSCCruises în oraşele din Istanbulşi Izmir, începând cu 29 martie2016, vor fi înlocuite, de mo-ment, cu escale în capitalaGreciei, Atena şi Mykonos, unadintre cele mai populare insulegreceşti.Cel mai mare operator de tur-ism european, TUI Group, a re-cunoscut la scurt timp dupăatentat că destinaţia va cădeasemnificativ. În ceea cepriveşte destinațiile considerateca fiind mai sigure de cătreturişti pentru a se bucura de unconcediu, se remarcă insuleledin Pacific. Recent, destinațiileestivale din Europa de Vest, înspecial cele din Franța, Spaniași Italia, se află sub amenințareteroristă.

Situaţia de conflicte

sau dezordine (conflicte mil-itare sau boli) este “foartescăzută” pentru ţări precumCanada, Japonia, Australia,Noua Zeelandă, Germania saucele din Scandinavia.În orice caz, terorismul ucidezilnic în ţări precum Siria, Irak,Afganistan, Nigeria sau Pak-istan, dar îşi propune să obţinăun impact mediatic la nivelmondial prin atacuri în inimacelor mai bogate ţări şi, de-sigur, mai sigure. Alte acte deviolenţă extremă au avut locanul trecut și în locuri ca:Madiguri (Nigeria), Biyi (Irak),Kunduz (Afganistan), Kerawa(Camerun), N’Djamena (Chad)sau Al Kadih (Arabia Saudită),cu sute de morţi. Numai înSiria, la patru ani de la în-ceputul războiului, numărulmorţilor a depăşit 250.000,mulţi dintre ei în acţiuni teror-iste.Franţa a trecut printr-un episoddramatic şi fără precedent înluna ianuarie 2015, prinuciderea a 12 caricaturişti aisăptămânalului satiric CharlieHebdo, de către fraţi presupuşimilitanţi ai Al-Qaeda. Urmândaceastă strategie, s-a ţesut celmai mare atac terorist din isto-ria Franţei la data de 13 noiem-brie 2015, atunci când maimulţi jihadiști ai Statului Islamicau semănat teroarea în Pariscu arme automate şi explozibilîn atacuri coordonate.S–au înregistrat 129 de morţiși 80 de răniţi grav, iar capitalaFranţei a fost paralizată şi ar-mata S–au înregistrat 129 demorţi și 80 de răniţi grav, iarcapitala Franţei a fostparalizată şi armata a ieșit pestrăzi. Jihadiştii au reuşit în am-bele cazuri să treacă de sis-temele de securitate ale uneiadintre cele mai importante cap-itale europene, aşa cum aufăcut şi în alte cazuri în diferitepărţi ale ţării, toate transmise îndirect pe sute de canale deteleviziune şi reţele sociale dinîntreaga lume, scopul fiindefectul mediatic imediat. Înurma acestor atentate, Franţa adeclarat în cele din urmă războijihadismului. La cinci luni de laatentatele din 13 noiembrie de

la Paris, sectorul turistic al cap-italei franceze încă suferăconsecinţele acelor atacuriteroriste. Oraşul este mai puţinaglomerat decât de obicei şiscăderea numărului de vizita-tori s-a observat în gradul deocupare hotelieră și în dimin-uarea numărului de înnoptărituristice. Pentru moment,hotelurile au fost reticente să-şireducă tarifele, deşi oferă maimulte promoţii, de exemplu re-duceri de până la 30% pentruun sejur de una sau două nopţi,sau chiar vouchere pentrumese de sfârşit de an. În orice caz, unităţile de cazarecare suferă cel mai mult suntacelea care depind foarte multde călătorii din destinaţiileîndepărtate, deoarece s-a ob-servat o scădere importantă aturiştilor din China, StateleUnite şi Japonia. Gradul deocupare al zborurilor între aero-porturile din Japonia şi cele dincapitala franceză a ajuns de la80% la 40%, după atentate, adeclarat compania. În total,rezervările de zboruri pentru acălători la Paris de Crăciun auscăzut cu 13% faţă de aceeaşiperioadă a anului trecut, potrivitdatelor GDS-urilor gestionatede compania de cercetare depiaţă ForwardKeys. Țările încare au scăzut cel mai mult

rezervările după atentate aufost China (-131%), Italia (-115%), Brazilia (-115%) şiSpania (-113%).Cu toate acestea, previziunile

Euromonitor arată că, deşipoate exista o oarecare înce-tinire în întreaga ţară, Franţa vacontinua să crească în acest anşi în următorul, deoarece ofertasa depăşeşte cu mult Parisul,care reprezintă 18% din totalulsosirilor internaţionale. Turis-mul este foarte integrat în toateregiunile ţării şi va acţiona caun tampon pentru impactul încapitală, se arată în raport.Franţa este prima putereturistică receptoare din lume,cu peste 84 milioane de turiştiinternaţionali în 2014 (înainteaStatelor Unite, cu peste 74 demilioane şi a Spaniei, cuaproape 65 de milioane), con-form datelor Organizaţiei Mon-diale a Turismului. Şi o mareparte a succesului sedatorează atracţiei puternice aoraşului Paris în întreaga lume,care este al cincilea oraş dinlume ca număr de sosiriinternaționale, fiind una dintrecele mai vizitate destinaţii depe glob, cu 15 milioane deturişti internaţionali în 2014,cifră care trece de 32 de mil-ioane adăugând turiştii interni.

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

conf. univ. dr. Virgil nicULa

- va urma -