Embed Size (px)
Citation preview
STRATEGIA EUROPEANĂ
DE SECURITATEO EUROPĂ SIGURĂ
ÎNTR-O LUME MAI BUNĂ
RO
STRATEGIA EUROPEANĂ
DE SECURITATE
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
O EUROPĂ SIGURĂ
ÎNTR- O LUME MAI BUNĂ
Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe
internet pe portalul Europa (www.europa.eu).
O fișă bibliografică figurează la sfârșitul lucrării.
Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2009
ISBN 978-92-824-2437-7
doi: 10.2860/18429
© Comunitățile Europene, 2009
Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei
Printed in Belgium
TIPĂRIT PE HÂRTIE ÎNĂLBITĂ FĂRĂ CLOR
Notă
Conținutul prezentei broșuri, elaborată de Secretariatul General al Consiliului, nu
angajează nici instituțiile Uniunii Europene, nici statele membre.
Pentru informații suplimentare, vă rugăm să vă adresați serviciului Informare
publică al unității Comunicare din Direcția Generală F, la următoarea adresă:
Secretariatul General al Consiliului
Rue de la Loi 175
1048 Bruxelles
BELGIA
Fax +32 22814977
Internet www.consilium.europa.eu/infopublic
Strategia europeană de securitate a fost adoptată în
decembrie 2003 și a devenit un reper în dezvoltarea politi-
cii externe și de securitate a UE.
Pentru prima dată, UE a convenit asupra unei evaluări
comune a amenințării și a stabilit obiective clare pentru
promovarea intereselor sale în materie de securitate, pe
baza valorilor noastre principale. Nimic nu descrie mai
bine aspirațiile noastre decât titlul strategiei: „O Europă
sigură într-o lume mai bună” – acesta este obiectivul
suprem al acțiunilor noastre.
Cinci ani mai târziu, în decembrie 2008, am prezentat Consiliului European, pe baza
unui mandat al șefi lor de stat sau de guvern, un raport de punere în aplicare. Intitu-
lat „Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, respectivul raport, elaborat în
asociație cu Comisia Europeană, examinează modul în care strategia a funcționat
în practică și ceea ce ar trebui făcut pentru a îmbunătăți punerea sa în aplicare. Șefi i
de stat sau de guvern au aprobat analiza efectuată în raport.
După cum veți putea constata, s-au realizat multe într-o perioadă scurtă de timp.
Dar acestea nu sunt motive de automulțumire. Suntem confruntați în continuare cu
multe provocări complexe, într-o lume afl ată în schimbare rapidă.
Am convingerea că Europa va răspunde acestor provocări, așa cum a făcut și în
trecut.
Javier Solana
Secretar General al Consiliului UE/Înalt Reprezentant pentru
politica externă și de securitate comună (PESC)
Cuvânt-înainte
Surse foto:
Pagina 3 Consiliul Uniunii Europene – © Comunitățile Europene
Pagina 10 Consiliul Uniunii Europene – © Comunitățile Europene
Pagina 15 © CE/ECHO/Adriaan Sullivan
Pagina 17 EULEX Kosovo
Pagina 25 © Comunitățile Europene
Pagina 28 EUMM Georgia
Pagina 38 Consiliul Uniunii Europene – © Comunitățile Europene
Pagina 43 © Comunitățile Europene
Cuvânt-înainte 3
RAPORT PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A
STRATEGIEI EUROPENE DE SECURITATE
– Asigurarea securității într-o lume în schimbare 7
O EUROPĂ SIGURĂ ÎNTR-O LUME MAI BUNĂ
– Strategia europeană de securitate 27
Cuprins
Rezumat
La cinci ani de la adoptarea Strategiei europene de securitate, Uniunea
Europeană își asumă responsabilități mai mari decât oricând.
UE rămâne o ancoră de stabilitate. Extinderea a răspândit democrația
și prosperitatea pe continentul nostru. Balcanii se schimbă în bine.
Politica noastră de vecinătate a creat un cadru puternic pentru relațiile
cu partenerii de la sud și de la est, având acum o nouă dimensiune
constituită din Uniunea pentru Mediterana și Parteneriatul estic. Din
2003, UE a produs o schimbare din ce în ce mai semnifi cativă în ceea
ce privește abordarea crizelor și a confl ictelor, în țări precum Afganis-
tanul sau Georgia.
Cu toate acestea, la douăzeci de ani după războiul rece, Europa se
confruntă cu amenințări și provocări din ce în ce mai complexe.
Conflicte din Orientul Mijlociu și din alte regiuni ale lumii rămân
nesoluționate, în timp ce altele au izbucnit chiar în vecinătatea
noastră. Eșecurile statale afectează securitatea noastră prin intermediul
criminalității, al imigrației ilegale și, mai recent, al pirateriei. Terorismul
și criminalitatea organizată au evoluat ridicând noi amenințări, inclusiv
în societățile noastre. Programul nuclear al Iranului a avansat în mod
semnifi cativ, reprezentând un pericol pentru stabilitatea în regiune și
pentru întregul sistem de neproliferare.
RAPORT PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE
A STRATEGIEI EUROPENE DE SECURITATE
Asigurarea securității într-o lume în schimbare
8
Globalizarea a atras după sine noi oportunități. Creșterea substanțială
în lumea în curs de dezvoltare, condusă de China, a scos din sărăcie
milioane de oameni. Dar globalizarea a condus, de asemenea,
la amenințări mai complexe și interconectate. Arterele societății
noastre – precum sistemele informatice și furnizarea de energie – sunt
mai vulnerabile. Încălzirea globală și degradarea mediului modifi că
aspectul planetei noastre. Mai mult, globalizarea accelerează modifi -
carea raporturilor de forță și evidențiază diferențele de valori. Recenta
criză fi nanciară a destabilizat atât economiile dezvoltate, cât și pe cele
în curs de dezvoltare.
Europa va răspunde acestor noi provocări, așa cum a făcut și în
trecut.
Bazându-se pe o gamă unică de instrumente, UE contribuie deja la
o lume mai sigură. Am depus eforturi pentru a construi securitatea
pentru oameni, prin reducerea sărăciei și a inegalității, promovarea
bunei guvernanțe și a drepturilor omului, sprijinirea dezvoltării și
combaterea cauzelor confl ictelor și ale nesiguranței. UE rămâne cel mai
important donator al țărilor afl ate în nevoie. Este necesar un angaja-
ment pe termen lung pentru stabilizarea de durată.
Pe parcursul ultimului deceniu, politica europeană de securitate și
apărare, ca parte integrantă a politicii noastre externe și de securitate
comună, a dobândit mai multă experiență și și-a sporit capacitatea,
cu peste 20 de misiuni desfășurate ca răspuns la diferite crize, de la
instaurarea păcii după tsunami în Aceh și până la protecția refugiaților
în Ciad.
Aceste realizări sunt rezultatele unei abordări specifi ce europene
a politicii externe și de securitate. Dar acestea nu sunt un motiv de
automulțumire. Pentru a ne asigura securitatea și a satisface așteptările
cetățenilor noștri, trebuie să fim gata să modelăm evenimentele.
Aceasta înseamnă să devenim mai strategici în gândire și mai efi cienți
și mai vizibili în lume. Obținem cele mai mari succese când operăm
într-un mod coerent și în timp util, utilizând capacitățile corespunză-
toare și benefi ciind de un sprijin public susținut.
9
Soluțiile de durată la confl icte trebuie să reunească toți actorii regio-
nali care au ca miză comună pacea. Guvernele suverane trebuie să își
asume responsabilitatea pentru consecințele acțiunilor lor și să aibă
o responsabilitate comună de a proteja populațiile de genocid, crime
de război, purifi care etnică și crime împotriva umanității.
Este important ca țările să respecte principiile fundamentale ale Cartei
ONU și principiile și angajamentele OSCE. Trebuie să transmitem un
mesaj clar că respectarea suveranității, a independenței și a integrității
teritoriale a statelor și soluționarea pașnică a disputelor nu sunt negoci-
abile. Amenințarea sau recursul la forțele armate nu pot fi permise în
vederea rezolvării unor probleme teritoriale – nicăieri.
La nivel global, Europa trebuie să conducă procesul de reînnoire
a ordinii multilaterale. ONU se afl ă în centrul sistemului internațional.
Toate acțiunile UE în materie de securitate au fost legate de obiecti-
vele ONU. Avem o ocazie unică de a reînnoi multilateralismul, conlu-
crând cu Statele Unite și cu partenerii noștri din întreaga lume. Pentru
Europa, parteneriatul transatlantic rămâne o fundație de neînlocuit,
bazată pe istoria și responsabilitățile comune. UE și NATO trebuie să
își aprofundeze parteneriatul strategic pentru o mai bună cooperare
în gestionarea crizelor.
UE a înregistrat progrese substanțiale în ultimii cinci ani. Suntem
recunoscuți pentru contribuția importantă la o lume mai bună. Dar, în
ciuda tuturor realizărilor, punerea în aplicare a Strategiei europene de
securitate nu a fost fi nalizată. Pentru a utiliza întregul nostru potențial,
trebuie să fi m și mai capabili, mai coerenți și mai activi.
În decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia europeană
de securitate (SES). Aceasta a stabilit, pentru prima dată, principii și
obiective clare pentru promovarea intereselor UE în materie de securi-
tate, pe baza valorilor noastre principale. Are o abordare cuprinzătoare
și rămâne pe deplin relevantă.
Prezentul raport nu înlocuiește SES, ci o consolidează. Acesta ne dă
posibilitatea de a analiza cât de corect am acționat, în practică, precum
și ceea ce poate fi făcut pentru a îmbunătăți implementarea.
Introducere
Înaltul Reprezentant
al UE, Javier Solana,
președintele Somaliei,
Sharif Sheikh Ahmed,
și Secretarul General
al Organizației
Națiunilor Unite, Ban
Ki-moon, în timpul
Conferinței privind
Somalia, organizată în
comun de Organizația
Națiunilor Unite,
Uniunea Europeană
și Uniunea Africană
la Bruxelles în
aprilie 2009
SES a identifi cat o serie de amenințări și provocări la adresa intereselor
noastre în materie de securitate. Cinci ani mai târziu, acestea nu au dispă-
rut: unele au devenit mai importante, și toate au devenit mai complexe.
Proliferarea armelor de distrugere în masă
Proliferarea atât de către teroriști, cât și de către state a fost identifi -
cată în SES ca „probabil cea mai mare amenințare la adresa securității
UE”. Acest risc a crescut în ultimii cinci ani, exercitând presiune asupra
cadrului multilateral. În timp ce Libia și-a desfi ințat programul privind
armele de distrugere în masă (ADM), Iranul și Coreea de Nord trebuie
încă să câștige încrederea comunității internaționale. O posibilă
renaștere a energiei nucleare civile în următoarele decenii dă naștere,
de asemenea, unor provocări la adresa sistemului de neproliferare,
dacă nu este însoțită de măsuri de siguranță corespunzătoare.
UE a fost foarte activă în forurile multilaterale, pe baza Strategiei privind
ADM, adoptată în 2003, și în centrul eforturilor internaționale de rezolvare
a chestiunii programului nuclear al Iranului. Strategia subliniază preve-
nirea, acționând prin intermediul ONU și al acordurilor multilaterale, în
calitate de donator-cheie și conlucrând cu țări terțe și organizații regionale
pentru a consolida capacitățile acestora de a preveni proliferarea.
Ar trebui să continuăm această abordare, prin acțiuni politice și
fi nanciare. Este de importanță vitală să se obțină un rezultat pozitiv
în urma Conferinței de revizuire a Tratatului de neproliferare din 2010,
cu scopul, în special, de a consolida regimul de neproliferare. Vom
face eforturi pentru a ne asigura că această conferință examinează, în
mod echilibrat, efi cient și concret, mijloacele de intensifi care a efortu-
I. Provocări globale
și amenințări principale
12
rilor internaționale împotriva proliferării, că urmărește dezarmarea
și asigură dezvoltarea responsabilă a utilizărilor pașnice ale energiei
nucleare de către țările care doresc să facă acest lucru.
De asemenea, este nevoie să se depună eforturi suplimentare cu privire
la chestiuni specifi ce, inclusiv: sprijinul UE pentru o abordare multila-
terală a ciclului combustibilului nuclear; combaterea fi nanțării proli-
ferării; măsurile referitoare la biosiguranță și biosecuritate; stoparea
proliferării vectorilor ADM, în special a rachetelor balistice. Ar trebui
să se deschidă negocierile pentru un tratat multilateral de interzicere
a producerii de material fi sionabil pentru armele nucleare.
Terorismul și criminalitatea organizată
În Europa și în întreaga lume, terorismul rămâne o mare amenințare
la adresa mijloacelor noastre de trai. Au avut loc atacuri la Madrid și
Londra, în timp ce altele au fost dejucate, iar grupurile formate pe plan
intern joacă un rol din ce în ce mai important pe continentul nostru.
Criminalitatea organizată continuă să amenințe societățile noastre,
cu trafi cul de droguri, de fi ințe umane și de arme, alături de frauda
internațională și de spălarea banilor.
Din 2003, UE a făcut progrese în abordarea ambelor probleme, luând
măsuri suplimentare în interiorul Uniunii, în cadrul Programului de la
Haga din 2004 și adoptând, în 2005, o nouă strategie pentru dimen-
siunea externă a justiției și a afacerilor interne. Acestea au facilitat
desfășurarea anchetelor la nivel transfrontalier și coordonarea urmări-
rilor în justiție. Strategia UE de combatere a terorismului, adoptată, de
asemenea, în 2005, se bazează pe respectarea drepturilor omului și
a dreptului internațional. Aceasta prezintă o abordare cvadridimensi-
onală: prevenirea radicalizării și a recrutării și factorii care le cauzează;
protejarea țintelor potențiale; urmărirea teroriștilor; și răspunsul în
urma unui atac. Deși acțiunea la nivel național rămâne de o importanță
vitală, numirea unui coordonator al luptei împotriva terorismului
a reprezentat un important pas înainte la nivel european.
În cadrul UE, am luat multe măsuri pentru a proteja societățile noastre
împotriva terorismului. Ar trebui să consolidăm măsurile de coordonare
pentru a acționa în cazul unui incident terorist major, în special dacă se
13
utilizează materiale chimice, radiologice, nucleare și de bioterorism, pe
baza dispozițiilor existente, precum planurile de coordonare a crizelor
și mecanismul de protecție civilă. Sunt necesare eforturi suplimentare în
ceea ce privește fi nanțarea terorismului, precum și o politică europeană
efi cientă și cuprinzătoare privind schimbul de informații, ținând seama
în mod corespunzător de protecția datelor cu caracter personal.
Trebuie, de asemenea, să depunem mai multe eforturi pentru
a combate radicalizarea și recrutarea, prin abordarea ideologiei extre-
miste și combaterea discriminării. Dialogul intercultural, în cadrul unor
foruri precum Alianța civilizațiilor, joacă un rol important.
În ceea ce privește criminalitatea organizată, parteneriatele existente
din vecinătate și cu partenerii-cheie, precum și cele din cadrul ONU,
ar trebui să fi e aprofundate, pentru a aborda circulația persoanelor și
cooperarea polițienească și judiciară. Implementarea instrumentelor
ONU existente privind criminalitatea este esențială. Ar trebui să conso-
lidăm în continuare parteneriatul cu Statele Unite pentru combaterea
terorismului, inclusiv în materie de schimb și protecție a datelor. De
asemenea, ar trebui să consolidăm capacitatea partenerilor noștri din
Asia de Sud, Africa și vecinătatea sudică. UE ar trebui să sprijine efortu-
rile multilaterale, în principal ale ONU.
Trebuie să îmbunătățim modalitățile de reunire a dimensiunilor internă
și externă. O mai bună coordonare, transparență și fl exibilitate ale
diferitelor agenții sunt necesare, la nivel național și european. Această
necesitate a fost deja identifi cată în SES, acum cinci ani. Progresele au
fost lente și incomplete.
Securitatea cibernetică
Economiile moderne se bazează foarte mult pe infrastructura critică,
inclusiv transportul, comunicațiile și aprovizionarea cu energie, dar
și pe internet. Strategia UE pentru o societate informațională sigură,
adoptată în 2006, abordează criminalitatea bazată pe internet. Cu toate
acestea, atacurile împotriva sistemelor IT private sau guvernamentale
din statele membre ale UE i-au conferit acesteia o nouă dimensiune,
aceea de posibilă armă economică, politică și militară.
14
Sunt necesare mai multe eforturi în acest domeniu, pentru a explora
abordări cuprinzătoare la nivelul UE, pentru a crește gradul de sensi-
bilizare și a spori colaborarea internațională.
Securitatea energetică
Preocupările legate de dependența de energie au crescut în ultimii
cinci ani. Producția în scădere în Europa înseamnă că, până în 2030,
până la 75 % din necesarul de petrol și gaze vor trebui să fi e impor-
tate. Acestea vor fi furnizate de un număr limitat de țări, dintre care
multe se confruntă cu amenințări la adresa stabilității. În consecință,
ne confruntăm cu o serie de provocări în materie de securitate, care
implică responsabilitatea și solidaritatea tuturor statelor membre.
Răspunsul nostru trebuie să fi e o politică energetică a UE care să
combine dimensiunile interne și externe. Raportul comun al Înaltu-
lui Reprezentant și al Comisiei din iunie 2006 a stabilit principalele
elemente. În interiorul Europei, avem nevoie de o piață mai unifi cată
a energiei, cu o mai mare interconectare, acordând o atenție deose-
bită celor mai izolate țări și mecanismelor de criză pentru a rezolva
problema întreruperilor temporare în aprovizionare.
O mai mare diversifi care a combustibililor, a surselor de aprovizionare,
precum și a rutelor de tranzit, este esențială, după cum sunt și buna
guvernanță, respectarea statului de drept și investițiile în țări-sursă.
Politica UE sprijină aceste obiective prin angajamentul cu Asia Centrală,
Caucazul și Africa, precum și prin Parteneriatul estic și Uniunea pentru
Mediterana. Energia reprezintă un factor major în relațiile dintre UE și
Rusia. Politica noastră ar trebui să abordeze rutele de tranzit, inclusiv
prin Turcia și Ucraina. Cu partenerii noștri, inclusiv China, India, Japonia
și SUA, ar trebui să promovăm sursele regenerabile de energie, tehno-
logiile cu conținut scăzut de carbon și efi ciența energetică, precum și
piețele mondiale transparente și bine reglementate.
Schimbările climatice
În anul 2003, SES a identifi cat deja implicațiile schimbărilor climatice în
materie de securitate. Cinci ani mai târziu, acestea au devenit un aspect și
mai urgent. În martie 2008, Înaltul Reprezentant și Comisia au prezentat un
15
raport către Consiliul European, în care schimbările climatice erau descrise
ca un factor care multiplică amenințările. Dezastrele naturale, degradarea
mediului și concurența pentru resurse exacerbează confl ictele, în special
în situații de sărăcie și de creștere a populației, cu consecințe umanitare,
medicale, politice și de securitate, inclusiv o migrație sporită. Schimbările
climatice pot să conducă și la dispute asupra rutelor comerciale, zonelor
maritime și resurselor inaccesibile anterior.
Am consolidat prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, dar
trebuie să ne îmbunătățim capacitățile de analiză și de alertă timpu-
rie. UE nu poate acționa singură. Trebuie să ne intensifi căm eforturile
împreună cu țările cele mai expuse riscurilor, prin întărirea capacității
acestora de a face față situației. Cooperarea internațională, cu ONU și
organizațiile regionale, va fi esențială.
Distribuirea ajutorului alimentar
furnizat de UE și de Programul
alimentar mondial al ONU
în Zimbabwe
Pe continentul nostru, extinderea continuă să fi e un puternic motor
al stabilității, al păcii și al reformei.
Negocierile cu Turcia au început în 2005, și de atunci au fost deschise
un număr de capitole. Progresele în Balcanii de Vest au fost continue,
deși au fost lente. Negocierile de aderare cu Croația sunt într-un stadiu
foarte avansat. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a obținut
statutul de țară candidată. S-au semnat acorduri de stabilizare și de
asociere cu celelalte țări din Balcanii de Vest. Serbia este aproape de
îndeplinirea tuturor condițiilor necesare pentru a avansa către aprofun-
darea relațiilor cu UE. UE continuă să joace un rol principal în Bosnia
și Herțegovina, dar, în ciuda progresului înregistrat, sunt necesare
eforturi suplimentare din partea liderilor politici locali pentru a depăși
blocajul în calea reformelor.
În Kosovo desfășurăm EULEX, cea mai mare misiune PESA civilă de
până acum, și vom continua să furnizăm sprijin economic substanțial.
În întreaga regiune, cooperarea și bunele relații de vecinătate sunt
indispensabile.
Este în interesul nostru ca țările de la granițele noastre să fi e bine
guvernate. Politica europeană de vecinătate (PEV), lansată în 2004,
sprijină acest proces. În est, toate țările eligibile participă, cu excepția
Belarus, cu care facem în prezent pași în această direcție.
Cu Ucraina am avansat printr-un nou acord de asociere vast, care este
aproape de a fi fi nalizat. Vom începe în curând negocierile cu Republica
Moldova pentru un acord similar. A fost lansată Sinergia Mării Negre,
II. Construirea stabilității în Europa și dincolo
de aceasta
17
pentru a completa politicile bilaterale ale UE în această regiune deose-
bit de importantă pentru Europa.
Au apărut noi preocupări referitoare la așa-numitele „conflicte
înghețate” din vecinătatea estică. Situația din Georgia cu privire la
Abhazia și Osetia de Sud s-a deteriorat, ducând la un confl ict armat în
august 2008. UE a condus răspunsul internațional, prin mediere între
părți, asistență umanitară, o misiune civilă de monitorizare și sprijin
fi nanciar substanțial. Angajamentul nostru va continua, UE fi ind în
fruntea Procesului de la Geneva. O posibilă soluționare a confl ictu-
lui transnistrean a luat un nou avânt, prin participarea activă a UE în
formatul de negocieri 5+2 și prin intermediul misiunii de asistență la
frontiera UE.
Bazinul mediteraneean, o zonă de importanță și oportunități majore
pentru Europa, ridică încă provocări complexe, precum reforma politică
insufi cientă și imigrația ilegală. UE și mai mulți parteneri meditera-
neeni, în principal Israelul și Marocul, conlucrează în scopul adâncirii
Misiunea UE de sprijinire
a supremației legii
în Kosovo (EULEX)
reprezintă cea mai mare
misiune desfășurată
vreodată în cadrul
politicii europene de
securitate și apărare
18
relațiilor lor bilaterale. PEV a consolidat reformele începute inițial în
cadrul Procesului de la Barcelona din 1995, dar confl ictele regionale
combinate cu radicalismul în creștere continuă să alimenteze insta-
bilitatea.
UE a ocupat un loc central în eforturile de stabilizare în Orientul Mijlo-
ciu, prin rolul său în Cvartet, prin cooperarea cu Israelul și cu Autori-
tatea Palestiniană, cu Liga Arabă și cu alți parteneri regionali. UE este
implicată pe deplin în Procesul de la Annapolis în vederea unei soluții
bistatale și aduce un sprijin fi nanciar și bugetar susținut Autorității
Palestiniene și contribuie la construirea capacităților, inclusiv prin
desfășurarea pe teren de experți în domeniul judiciar, polițienesc și
al gestionării frontierelor. În Liban, statele membre asigură structura
de bază a misiunii de menținere a păcii UNIFIL. Cu privire la Irak, UE
a sprijinit procesul politic, reconstrucția și statul de drept, inclusiv prin
misiunea EUJUST LEX.
Din 2003, Iranul a constituit un motiv tot mai accentuat de îngrijo-
rare. Programul nuclear iranian a fost supus unor rezoluții succesive
în cadrul Consiliului de securitate al ONU și al AIEA. Dezvoltarea
capacității nucleare militare ar reprezenta o amenințare pentru securi-
tatea UE care nu poate fi acceptată. UE a desfășurat o abordare pe două
direcții, combinând dialogul și creșterea presiunii, alături de SUA, China
și Rusia. Înaltul Reprezentant a făcut o ofertă extinsă Iranului pentru
reconstruirea încrederii și a implicării în comunitatea internațională.
Dar dacă programul nuclear avansează, va crește necesitatea unor
măsuri suplimentare în sprijinul procesului desfășurat în cadrul ONU.
În același timp, este necesară cooperarea cu țările din regiune, inclusiv
cu statele din Golf, pentru a construi securitatea regională.
SES recunoaște faptul că Europa are interese în materie de securitate
care depășesc vecinătatea sa imediată. În această privință, Afganis-
tan reprezintă o preocupare deosebită. Europa are un angajament pe
termen lung de instaurare a stabilității. Statele membre ale UE aduc
o contribuție majoră misiunii NATO, iar UE este implicată în domeniile
guvernanței și dezvoltării la toate nivelurile. Misiunea de poliție a UE
se extinde. Aceste eforturi nu vor avea succes fără participarea deplină
a Afganistanului și fără sprijinul țărilor vecine: în special Pakistanul,
19
dar și India, țările din Asia Centrală și Iranul. În plus, perspectivele
îmbunătățite privind bunele relații dintre India și Pakistan din ultimii
ani au reprezentat un element pozitiv în bilanțul strategic.
Legătura dintre securitate și dezvoltare
După cum confi rmau Strategia europeană de securitate și Consensul
european privind dezvoltarea din 2005, dezvoltarea durabilă nu poate
exista în absența păcii și a securității, iar pacea durabilă nu va exista
fără dezvoltare și eradicarea sărăciei. Amenințările la adresa sănătății
publice, în special pandemiile, subminează și mai mult dezvoltarea.
Drepturile omului reprezintă o parte fundamentală a ecuației. În
multe zone de confl ict sau afl ate în stadiul de post-confl ict, trebuie
să abordăm teribila utilizare a violenței sexuale ca armă de intimidare
și teroare. Punerea efi cientă în aplicare a Rezoluției 1820 a Consiliului
de securitate al ONU privind violența sexuală în situații de confl icte
armate este esențială.
Confl ictele sunt adesea legate de fragilitatea statală. Țări precum
Somalia sunt prinse în cercul vicios al slabei guvernări și al confl icte-
lor recurente. Noi am încercat să întrerupem acest cerc prin asistență
pentru dezvoltare și măsuri de asigurare a unei mai bune securități.
Reforma sectorului de securitate și dezarmarea, demobilizarea și
reintegrarea sunt elemente-cheie ale stabilizării și reconstrucției
post-confl ict și au reprezentat centrul de interes al misiunilor noastre
în Guineea-Bissau sau în Republica Democratică Congo (RDC). Succe-
sul este maxim atunci când acest lucru se realizează în parteneriat cu
comunitatea internațională și cu părțile interesate locale.
Exploatarea barbară a resurselor naturale este adesea o cauză ascunsă
a confl ictelor. Există tensiuni în creștere cauzate de apă și materii prime,
care necesită soluții multilaterale. Procesul Kimberly și Inițiativa pentru
transparență în industriile extractive oferă un model inovator pentru
abordarea acestei probleme.
20
Pirateria
SES a evidențiat pirateria drept o nouă dimensiune a criminalității
organizate. Aceasta este, de asemenea, un rezultat al eșecului statal.
Economia mondială se bazează pe rutele maritime pentru 90 %
din schimburile comerciale. Pirateria în Oceanul Indian și în Golful
Aden a transformat această chestiune într-o problemă presantă în
ultimele luni și a afectat livrarea ajutorului umanitar către Somalia.
UE a reacționat, inclusiv prin ATALANTA, prima noastră misiune PESA
maritimă, pentru a descuraja pirateria în largul coastelor somaleze,
alături de țările afectate și de alți actori internaționali, inclusiv NATO.
Armele de calibru mic și armamentul ușor (SALW), munițiile cu
dispersie și minele terestre
În 2005, Consiliul European a adoptat Strategia UE de combatere
a acumulării ilicite și a trafi cului ilicit de SALW și de muniție aferentă.
În contextul punerii sale în aplicare, UE sprijină programul de acțiune
al ONU în acest domeniu. UE va continua să dezvolte activități de
combatere a amenințărilor ridicate de SALW ilicite.
UE a acordat un sprijin solid ideii de elaborare a unui tratat internațional
privind comerțul cu arme și a hotărât să sprijine procesul care duce la
adoptarea acestuia. UE este, de asemenea, un donator important în
acțiunile antimine. Aceasta a susținut și a promovat în întreaga lume
Convenția privind minele antipersonal de la Ottawa. Convenția privind
muniția cu dispersie de la Oslo, aprobată la Dublin în mai 2008, repre-
zintă un pas important înainte către răspunsul la problemele umanitare
cauzate de acest tip de muniție, care reprezintă o preocupare majoră
a tuturor statelor membre ale UE. Adoptarea unui protocol cu privire la
acest tip de muniție în cadrul ONU, care să implice toate marile puteri
militare, ar reprezenta un important pas înainte.
21
Pentru a răspunde la mediul de securitate în schimbare, trebuie să fi m
mai efi cienți – între noi, cu vecinii noștri și în lumea întreagă.
A. O Europă mai efi cientă și mai capabilă
Capacitatea noastră de a aborda provocările a crescut pe parcursul
ultimilor cinci ani și trebuie să continue să crească. Trebuie să ne
consolidăm coerența, printr-o mai bună coordonare instituțională și
un proces de luare a deciziilor mai strategic. Dispozițiile Tratatului de
la Lisabona oferă un cadru pentru a realiza acest lucru.
Abordarea noastră trebuie să se orienteze în primul rând spre a împie-
dica amenințările să devină o sursă de confl ict, încă din fazele incipiente.
Consolidarea păcii și reducerea sărăciei pe termen lung sunt esențiale
în această privință. Fiecare situație necesită utilizarea coerentă a instru-
mentelor noastre, inclusiv a celor politice, diplomatice, de dezvoltare,
umanitare, de reacție la criză, economice și de cooperare comercială,
precum și de gestionare civilă și militară a crizelor. Ar trebui, de aseme-
nea, să ne extindem capacitățile de dialog și mediere. Reprezentanții
speciali ai UE aduc contribuția UE în diferite regiuni afl ate în confl ict.
Societatea civilă și ONG-urile trebuie să joace un rol vital în calitate de
actori și parteneri. Misiunile noastre de observare a alegerilor, conduse
de membri ai Parlamentului European, aduc, la rândul lor, o contribuție
importantă.
Succesul PESA ca o parte integrantă a politicii noastre externe și de
securitate comună este refl ectat de faptul că asistența noastră este
solicitată tot mai mult. Misiunea noastră în Georgia a demonstrat
ceea ce putem realiza atunci când acționăm împreună, cu voința
politică necesară. Dar cu cât provocările cu care ne confruntăm sunt
III. Europa într-o lume în schimbare
22
mai complexe, cu atât trebuie să fi m mai fl exibili. Trebuie să stabilim
priorități pentru angajamentele noastre, în acord cu resursele. Grupu-
rile tactice de luptă și echipele de reacție civilă ne-au consolidat capaci-
tatea de a reacționa rapid.
Structurile de comandă și capacitatea comandamentelor efi ciente și
adecvate reprezintă cheia. Trebuie să ne consolidăm capacitatea de
a combina experiența civilă și militară, de la conceperea unei misiuni,
pe durata fazei de planifi care și până la punerea sa în aplicare. Dezvol-
tăm acest aspect al PESA prin instituirea structurilor administrative,
a mecanismelor fi nanciare și a sistemelor corespunzătoare. De aseme-
nea, poate fi îmbunătățită formarea, având la bază Colegiul European
de Securitate și Apărare și noul program de schimb al tinerilor ofi țeri
europeni, după modelul programului Erasmus.
Trebuie să continuăm integrarea chestiunilor privind drepturile omului
în acest domeniu, inclusiv în misiunile PESA, printr-o abordare bazată
pe oameni, în acord cu conceptul de securitate pentru oameni. UE
a recunoscut rolul femeilor în consolidarea păcii. Punerea în aplicare
efi cientă a Rezoluției 1325 privind femeile, pacea și securitatea și
a Rezoluției 1612 privind copiii și confl ictele armate ale Consiliului de
securitate al ONU este esențială în acest context.
Pentru misiunile civile, trebuie să fi m capabili să reunim personal format,
cu o varietate de abilități și domenii de expertiză, să îl desfășurăm
într-un timp scurt și să îl menținem în teatrele de operațiuni pe termen
lung. Avem nevoie de o interoperabilitate deplină între contingentele
naționale. Pentru a sprijini acest lucru, statele membre s-au angajat
să alcătuiască strategii naționale pentru a pune la dispoziție experți,
alături de un personal mai numeros pentru sprijinirea misiunilor,
inclusiv pentru alcătuirea bugetelor și achiziții. Modul în care este
achiziționat și pus la dispoziție echipamentul ar trebui efi cientizat,
pentru a permite desfășurarea la timp a misiunilor.
În ceea ce privește misiunile militare, trebuie să continuăm să ne
consolidăm eforturile privind capacitățile, precum și colaborarea
reciprocă și acordurile de distribuire a sarcinilor. Experiența a dovedit
că trebuie să depunem mai multe eforturi, în special în ceea ce privește
capacitățile-cheie precum transportul aerian strategic, elicopterele,
activele spațiale și supravegherea maritimă (astfel cum stabilește mai
23
detaliat Declarația privind consolidarea capacităților). Aceste eforturi
trebuie să fi e susținute de o industrie a apărării robustă și competitivă
în întreaga Europă, cu o mai mare investiție în cercetare și dezvoltare.
Din 2004, Agenția Europeană de Apărare a desfășurat cu succes acest
proces și trebuie să continue.
B. O implicare mai extinsă alături de vecini
PEV a consolidat relațiile bilaterale individuale cu UE. Acest proces
trebuie acum să construiască o integrare regională.
Uniunea pentru Mediterana, lansată în iulie 2008, oferă o oportunitate
politică reînnoită pentru a continua acest proces cu partenerii noștri
din sud, având la bază o agendă cuprinzătoare, inclusiv cu privire la
siguranța maritimă, energie, apă și migrație. Abordarea amenințărilor
la adresa securității, precum terorismul, va fi o parte importantă.
Parteneriatul estic prevede o schimbare reală în relațiile cu vecinii
noștri de la est, incluzând progrese semnifi cative în relațiile politice,
economice și comerciale. Obiectivul este consolidarea prosperității și
a stabilității acestor țări și, astfel, a securității UE. Propunerile acoperă
o gamă largă de domenii de cooperare bilaterală și multilaterală, inclu-
siv securitatea energiei și mobilitatea persoanelor.
Stabilitatea pe termen lung a vecinilor noștri va solicita eforturi conti-
nue din partea UE, împreună cu ONU, OSCE, SUA și Rusia. Relațiile
noastre cu Rusia s-au deteriorat din cauza confl ictului din Georgia.
UE se așteaptă ca Rusia să își onoreze angajamentele, astfel încât să
se reinstaureze încrederea necesară. Parteneriatul nostru ar trebui să
se bazeze pe respectul față de valorile comune, în special drepturile
omului, democrația și statul de drept, pe principiile economiei de piață,
precum și pe interese și obiective comune.
Avem nevoie de un efort susținut pentru a aborda confl ictele din
Caucazul de Sud, Republica Moldova și cel dintre Israel și statele arabe.
Și aici, ca și în toate celelalte cazuri, implicarea deplină a SUA va fi
esențială. În fi ecare caz, un acord de durată trebuie să reunească toți
actorii regionali. Țări precum Turcia, Egiptul, Iordania, Arabia Saudită
și Qatarul au jucat un rol tot mai important, ceea ce nu s-a întâmplat
24
în cazul Iranului. Există o oportunitate specială de a conlucra cu Turcia,
inclusiv prin intermediul Alianței civilizațiilor.
C. Parteneriate pentru o multilateralitate efi cientă
SES invită Europa să contribuie la o ordine multilaterală mai efi cientă în
întreaga lume. Din 2003, ne-am consolidat parteneriatele în urmărirea
acestui obiectiv. Partenerul-cheie pentru Europa în acest domeniu și în
altele este SUA. Atunci când am lucrat împreună, UE și SUA au format
o formidabilă forță pentru bine în lume.
ONU se afl ă în centrul sistemului internațional. Toate acțiunile UE în
materie de securitate au fost legate de obiectivele ONU. UE conlucrează
îndeaproape în teatre-cheie, inclusiv Kosovo, Afganistan, RDC, Sudan/
Darfur, Ciad și Somalia, și a ameliorat legăturile instituționale, în acord cu
Declarația comună UE-ONU din 2007. UE sprijină toate cele șaisprezece
operații ONU de menținere a păcii în curs de desfășurare.
UE și NATO au acționat împreună pe teren în Balcani și în Afganistan,
chiar dacă relațiile formale nu au avansat. Trebuie să consolidăm acest
parteneriat strategic în serviciul intereselor noastre comune de securi-
tate, printr-o mai bună cooperare operațională, cu respectarea deplină
a autonomiei decizionale a fi ecărei organizații, și prin continuarea
activităților privind capacitățile militare. Din 2003, ne-am aprofundat
relația cu OSCE, în special în Georgia și în Kosovo.
Ne-am extins substanțial relația cu China. Legăturile cu Canada și
Japonia sunt apropiate și de lungă durată. Rusia rămâne un partener
important pentru chestiunile globale. Relația cu India poate fi ameli-
orată. Importanța relațiilor cu alți parteneri, inclusiv Brazilia, Africa de
Sud și, în Europa, cu Norvegia și Elveția, a crescut din 2003.
UE conlucrează mai îndeaproape cu organizațiile regionale și în
special cu Uniunea Africană. Prin Strategia comună Africa-UE, spriji-
nim capacitățile consolidate ale Africii în gestionarea crizelor, inclusiv
prin forțe regionale permanente și prin mecanismul de alertare rapidă.
Ne-am aprofundat legăturile cu partenerii noștri din Asia Centrală prin
strategia adoptată în 2007, printr-un dialog politic consolidat și prin
activități în diverse domenii precum apa, energia, statul de drept și
25
securitatea. În plus, UE a dezvoltat colaborarea cu ASEAN privind
chestiuni regionale precum Myanmar, cu SAARC și cu America Latină.
Experiența noastră conferă UE un rol special în promovarea integrării
regionale. Atunci când alții încearcă să se inspire din experiența noastră,
în acord cu circumstanțele lor specifi ce, trebuie să îi susținem.
Sistemul internațional, creat la sfârșitul celui de Al Doilea Război
Mondial, se confruntă cu presiuni în mai multe privințe. Este readusă
în discuție reprezentarea în instituțiile internaționale. Legitimitatea
și efi ciența trebuie îmbunătățite, iar procesul de luare a deciziilor în
forurile multilaterale trebuie să devină mai efi cient. Aceasta presupune
o mai mare partajare a deciziilor și crearea unor mize mai importante
pentru alți participanți. Confruntați cu probleme comune, nu avem
altă soluție decât aceea a soluțiilor comune.
Prioritățile-cheie sunt schimbările climatice și încheierea Rundei de la
Doha în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). UE conduce
negocierile în vederea unui nou acord internațional privind prima
chestiune și trebuie să își folosească toate pârghiile pentru a ajunge
la un rezultat ambițios la Copenhaga în 2009. Ar trebui să continuăm
Obiectivul „EU NAVFOR
Somalia – Operațiunea
Atalanta” este de
a proteja navele
împotriva actelor de
piraterie și a jafurilor
armate
26
reforma sistemului ONU, începută în 2005, și să menținem rolul vital al
Consiliului de Securitate și responsabilitatea sa principală de menținere
a păcii și a securității internaționale. Curtea Penală Internațională ar
trebui să își sporească efi cacitatea, alături de eforturile mai cuprinză-
toare ale UE de a consolida justiția internațională și drepturile omului.
Trebuie să modelăm FMI și alte instituții fi nanciare, astfel încât acestea
să refl ecte realitățile moderne. G8 ar trebui să fi e transformat. Trebuie,
de asemenea, să ne continuăm eforturile colective pentru îndeplinirea
Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.
Aceste chestiuni sunt transversale și implică atât politica internă, cât și
pe cea externă. În plus, acestea demonstrează în ce măsură, în secolul
douăzeci și unu mai mult ca niciodată, suveranitatea presupune respon-
sabilitate. În ceea ce privește drepturile fundamentale ale omului, UE ar
trebui să continue dezvoltarea acordului realizat la Reuniunea mondi-
ală la nivel înalt a ONU din 2005, potrivit căruia avem o responsabilitate
comună de a proteja populațiile de genocid, de crime de război, de
purifi care etnică și de crime împotriva umanității.
***
Menținerea sprijinului public pentru angajamentele noastre globale
este fundamentală. În democrațiile moderne, în care mass-media și
opinia publică sunt esențiale în modelarea politicilor, angajamentul
popular este vital pentru menținerea angajamentelor noastre peste
hotare. Noi desfășurăm forțe de poliție, experți judiciari și soldați în
zone instabile din întreaga lume. Guvernele, parlamentele și instituțiile
UE au obligația de a comunica felul în care aceasta contribuie la securi-
tatea de acasă.
În urmă cu cinci ani, SES a stabilit o viziune pentru modul în care UE
va deveni o forță pentru o lume mai echitabilă, mai sigură și mai unită.
Am avansat foarte mult pe acest drum. Dar lumea din jurul nostru
se schimbă rapid, amenințările evoluează, iar centrele de putere se
schimbă. Pentru a construi o Europă sigură într-o lume mai bună,
noi trebuie să ne implicăm mai mult în modelarea evenimentelor. Și
trebuie să facem acest lucru acum.
27
Introducere
Europa nu a fost niciodată atât de prosperă, atât de sigură și nici
atât de liberă. Violența înregistrată în prima jumătate a secolului XX
a făcut loc unei perioade de pace și stabilitate fără precedent în istoria
europeană.
Crearea Uniunii Europene a fost esențială pentru această evoluție.
Aceasta a transformat relațiile dintre statele noastre și viețile cetățenilor
noștri. Statele europene se angajează să soluționeze pe cale pașnică
confl ictele și să coopereze prin intermediul instituțiilor comune. Pe
parcursul acestei perioade, răspândirea progresivă a statului de drept
și a democrației au atras transformarea unor regimuri totalitare în
democrații sigure, stabile și dinamice. Extinderile succesive transformă
în realitate viziunea privind un continent unit și pașnic.
Statele Unite ale Americii au jucat un rol esențial în integrarea și în
securitatea europeană, în special prin intermediul NATO. Sfârșitul războ-
iului rece a lăsat Statele Unite ale Americii într-o poziție dominantă din
punct de vedere militar. Totuși, niciun stat nu este capabil să facă față
pe cont propriu problemelor complexe actuale.
Europa încă se confruntă cu amenințări și provocări în materie de
securitate. Izbucnirea confl ictului din Balcani a reamintit faptul că
războiul nu a dispărut de pe continent. Pe parcursul ultimei decade
nicio regiune a globului nu a rămas neatinsă de confl icte armate. Cele
mai multe dintre aceste confl icte au apărut mai degrabă în interio-
O EUROPĂ SIGURĂ
ÎNTR-O LUME MAI BUNĂ
Strategia europeană de securitate
Bruxelles, 12 decembrie 2003
28
rul statului decât între state și majoritatea victimelor au aparținut
populației civile.
Ca o uniune a 25 de state cu o populație de mai mult de 450 de milioane
de locuitori, care produce un sfert din produsul intern brut (PIB) mondial
și care dispune de o gamă largă de instrumente, Uniunea Europeană
este în mod inevitabil un partener global. Pe parcursul ultimei decade
forțele europene au fost desfășurate peste hotare, în locuri îndepărtate
precum Afganistanul, Timorul de Est și RDC. Creșterea convergenței
intereselor europene și consolidarea solidarității reciproce a UE ne
impun ca pe un actor mai credibil și mai efi cient. Europa ar trebui să
fi e pregătită pentru a partaja responsabilitatea în materie de securitate
globală și pentru a construi o lume mai bună.
Observatori UE
discutând cu persoanele
strămutate în interiorul
țării într-un centru
colectiv din Georgia
29
Provocări globale
Atmosfera care a urmat războiului rece este una caracterizată de deschi-
derea progresivă a frontierelor, deschidere în cadrul căreia aspectele
interne și externe ale securității sunt legate în mod indisolubil. Fluxu-
rile comerciale și de investiții, dezvoltarea tehnologică și răspândi-
rea democrației au adus libertate și prosperitate pentru numeroși
oameni. Alții au perceput globalizarea ca pe o cauză a frustrării sau
a nedreptății. Aceste evoluții au condus, de asemenea, la creșterea
rolului jucat de grupările neguvernamentale în relațiile internaționale.
Evoluțiile respective au condus la creșterea dependenței – precum și
a vulnerabilității – europene față de o infrastructură interconectată în
domenii ca transporturile, energia, informațiile și în alte domenii.
Începând cu 1990, aproximativ 4 milioane de oameni au murit în
războaie, 90 % dintre aceștia provenind din rândurile populației civile.
Peste 18 milioane de oameni din întreaga lume și-au părăsit căminele
ca urmare a confl ictelor.
În cea mai mare parte a țărilor în curs de dezvoltare, sărăcia și bolile
cauzează suferințe considerabile și generează îngrijorări presante în
materie de securitate. Aproximativ 3 miliarde de oameni, jumătate din
populația globului, trăiesc cu mai puțin de 2 euro pe zi. 45 de milioane
de oameni mor în fi ecare an de foame sau din cauza malnutriției. SIDA
reprezintă în prezent una dintre cele mai devastatoare pandemii din istoria
omenirii și contribuie la distrugerea societăților. Noi boli se pot răspândi
rapid și pot deveni amenințări globale. Africa subsahariană este mai săracă
în prezent decât era cu zece ani în urmă. În numeroase cazuri, eșecul
economic este legat de problemele politice și de confl ictele violente.
I. Mediul de securitate: provocări
globale și amenințări principale
30
Securitatea reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltare.
Confl ictele nu numai că distrug infrastructura, inclusiv infrastructura
socială; acestea încurajează, de asemenea, criminalitatea, deteriorează
investițiile și conduc la imposibilitatea derulării unei activități econo-
mice normale. Un număr de țări și regiuni sunt prinse într-un ciclu de
confl icte, insecuritate și sărăcie.
Concurența pentru resurse naturale – în special pentru apă –, care se
va agrava în următoarele decade ca urmare a încălzirii globale, este
posibil să creeze tulburări și migrații suplimentare în multe regiuni.
Dependența energetică reprezintă o îngrijorare deosebită pentru
Europa. Europa este cel mai mare importator mondial de petrol și de
gaze naturale. Importurile totalizează aproximativ 50 % din actualul
consum de energie. Acestea vor crește la 70 % în 2030. Cea mai mare
parte a importurilor de energie provin din zona Golfului, Rusia și Africa
de Nord.
Amenințări-cheie
Agresiunea pe scară largă îndreptată împotriva statelor membre este
improbabilă în prezent. În schimb, Europa se confruntă cu amenințări
mai diverse, mai puțin vizibile și mai puțin previzibile.
Terorismul: terorismul reprezintă un risc pentru viață; acesta presu-
pune costuri semnifi cative; terorismul are drept scop subminarea
deschiderii și a toleranței societăților noastre și reprezintă o amenințare
strategică crescândă pentru întreaga Europă. Din ce în ce mai mult,
mișcările teroriste dispun de resurse importante, sunt conectate prin
rețele electronice și sunt gata să recurgă la o violență nelimitată pentru
a produce daune masive.
Cel mai recent val de terorism este global ca arie de acoperire și este
legat de un extremism religios violent. Acesta este rezultatul unor
cauze complexe. Acestea includ presiunea modernizării, crizele cultu-
rale, sociale și politice, precum și alienarea tinerilor care trăiesc în
societăți străine. Acest fenomen face parte, de asemenea, din propria
noastră societate.
31
Europa este atât o țintă, cât și o bază pentru un asemenea tip de
terorism: statele europene sunt ținte și au fost atacate. Baze logistice
ale Al Qaida au fost descoperite în Regatul Unit, Italia, Germania, Spania
și Belgia. Este indispensabilă acțiunea concertată la nivel european.
Proliferarea armelor de distrugere în masă: este probabil cea mai
mare amenințare la adresa securității noastre. Regimurile tratatelor
internaționale și acordurile privind controlul exportului au încetinit
răspândirea ADM și a vectorilor acestora. În prezent intrăm, totuși,
într-o perioadă nouă și periculoasă în care crește posibilitatea produ-
cerii unei curse a înarmărilor cu ADM, în special în Orientul Mijlociu.
Evoluțiile înregistrate în științele biologice pot conduce la sporirea
potențialului armelor biologice în anii care urmează; atacurile cu
materiale chimice și radiologice reprezintă, de asemenea, o posibili-
tate serioasă. Răspândirea tehnologiei rachetelor adaugă un element
suplimentar de instabilitate și poate reprezenta un risc tot mai mare
pentru Europa.
Cel mai înfricoșător scenariu este acela în care grupurile teroriste intră
în posesia armelor de distrugere în masă. În această situație, un grup
de talie mică ar putea fi capabil să producă daune la o scară anterior
posibilă numai pentru state sau armate.
Confl ictele regionale: probleme precum cele din Cașmir, din regiunea
Marilor Lacuri și din Peninsula Coreei infl uențează în mod direct și
indirect interesele europene, ca și confl ictele mai apropiate de casă,
în special confl ictul din Orientul Mijlociu. Confl ictele violente sau
cele înghețate, care se mențin, de asemenea, la frontierele noastre,
amenință stabilitatea regională. Acestea distrug vieți omenești și
infrastructuri sociale și fi zice; amenință minoritățile, libertățile funda-
mentale și drepturile omului. Confl ictul poate conduce la extremism,
la terorism și la eșecul statal; acesta oferă oportunități pentru crimina-
litatea organizată. Insecuritatea regională poate alimenta cererea de
ADM. Modul cel mai practic de abordare a noilor amenințări, deseori
difi cile, va fi , uneori, acela de abordare a problemelor mai vechi ale
confl ictului regional.
32
Eșecul statal: proasta guvernare – corupția, abuzul de putere,
instituțiile slabe și lipsa responsabilității – și confl ictul civil slăbesc
statele din interior. În anumite cazuri, aceasta a condus aproape la
colapsul instituțiilor statului. Somalia, Liberia și Afganistanul sub
talibani sunt cele mai cunoscute exemple recente. Colapsul statului
poate fi asociat cu amenințări evidente, precum criminalitatea organi-
zată sau terorismul. Eșecul statal reprezintă un fenomen alarmant,
care subminează guvernanța globală și contribuie la instabilitatea
regională.
Criminalitatea organizată: Europa este o țintă principală pentru
criminalitatea organizată. Această amenințare internă la adresa
securității noastre are o dimensiune externă semnifi cativă: trafi cul
transfrontalier de droguri, femei, migranți ilegali și arme reprezintă
o parte semnifi cativă a activităților grupărilor criminale. Acestea pot
avea legături cu terorismul.
Asemenea activități criminale sunt deseori asociate cu statele slabe
sau cu cele afl ate în prăbușire. Veniturile provenite din droguri au
alimentat slăbirea structurilor statului în mai multe țări producătoare
de droguri. Veniturile provenite din comercializarea pietrelor prețioase,
a cherestelei și a armelor de calibru mic alimentează confl icte în alte
părți ale globului. Toate aceste activități subminează statul de drept
și ordinea socială în sine. În cazuri extreme, criminalitatea organizată
poate ajunge să domine statul. 90 % din heroina din Europa provine
din macul cultivat în Afganistan – unde comerțul cu droguri fi nanțează
armate private. Cea mai mare parte din aceasta este distribuită prin
intermediul rețelelor criminale din Balcani care sunt responsabile și
pentru aproximativ 200 000 din cele 700 000 de femei victime ale
comerțului sexual la nivel mondial. O nouă dimensiune a criminalității
organizate care va necesita o atenție suplimentară este reprezentată
de creșterea numărului de acte de piraterie maritimă.
Punând laolaltă aceste elemente diferite – terorismul angajat în direcția
violenței maxime, disponibilitatea armelor de distrugere în masă, crimi-
nalitatea organizată, slăbirea sistemului statal și privatizarea forței – am
putea fi confruntați, într-adevăr, cu o amenințare radicală.
33
Trăim într-o lume care oferă perspective mai luminoase, dar și
amenințări mai mari decât cele pe care le-am cunoscut până acum.
Viitorul va depinde parțial de acțiunile noastre. Trebuie și să gândim
global, și să acționăm local. Pentru apărarea securității și promovarea
valorilor sale, UE are trei obiective strategice:
Abordarea amenințărilor
Uniunea Europeană a fost activă în a face față amenințărilor-cheie.
După 11 septembrie, aceasta a reacționat cu măsuri precum adoptarea unui mandat european de arestare, inițiative
îndreptate împotriva fi nanțării terorismului și un acord privind
asistența juridică reciprocă cu Statele Unite ale Americii. UE
continuă să dezvolte cooperarea în acest domeniu și să își
îmbunătățească apărarea.
Aceasta desfășoară de mulți ani o politică de combatere a proliferării. Uniunea tocmai a ajuns la un acord asupra
unui nou program de acțiune care prevede măsuri destinate
să consolideze Agenția Europeană pentru Energie Atomică,
măsuri de intensificare a controalelor exporturilor și de
combatere a transporturilor ilegale și a achizițiilor ilicite. UE
este angajată pe calea realizării unei adeziuni universale la
regimurile tratatelor multilaterale, precum și a consolidării
tratatelor și a dispozițiilor acestora în materie de verifi care.
Uniunea Europeană și statele membre au intervenit pentru a contribui la soluționarea confl ictelor regionale și pentru
a repune pe picioare statele afl ate în derivă, inclusiv în Balcani,
II. Obiective strategice
34
în Afganistan și în RDC. Restaurarea bunei guvernări în Balcani,
promovarea democrației și dotarea autorităților din aceste
regiuni cu capacități pentru a face față criminalității organi-
zate reprezintă una dintre cele mai efi ciente căi de combatere
a criminalității organizate în cadrul UE.
Într-o eră a globalizării, amenințările îndepărtate pot constitui o amenințare
în aceeași măsură cu cele apropiate. Activitățile nucleare ale Coreei de
Nord, riscurile nucleare din Asia de Sud și proliferarea din Orientul Mijlociu
reprezintă tot atâtea surse de îngrijorare pentru Europa.
Teroriștii și criminalii sunt capabili în prezent să acționeze la nivel
mondial: activitățile întreprinse de aceștia în Asia Centrală și de Sud-Est
pot reprezenta o amenințare pentru statele europene sau pentru
cetățenii acestora. Între timp, comunicarea globală sporește gradul
de sensibilizare în Europa în ceea ce privește confl ictele regionale sau
tragediile umanitare din orice punct al globului.
Conceptul nostru tradițional de autoapărare – de până la și incluzând
războiul rece – s-a bazat pe amenințarea reprezentată de invazie.
Odată cu noile amenințări, prima linie de apărare se va situa deseori
în afara granițelor. Noile amenințări sunt dinamice. Riscurile proliferării
sporesc în timp; în lipsa unei acţiuni concertate, rețelele teroriste vor
deveni chiar și mai periculoase. Eșecul statal și criminalitatea organi-
zată se răspândesc dacă sunt neglijate – după cum am putut vedea
în Africa de Vest. Aceasta implică faptul că ar trebui să fi m pregătiți
să acționăm înainte de apariția unei crize. Prevenirea confl ictelor și
prevenirea apariției amenințărilor nu pot începe prea devreme.
În contrast cu amenințarea vizibilă masivă din timpul războiului
rece, niciuna dintre noile amenințări nu este pur militară; și nici nu se
poate face față oricăreia dintre ele prin mijloace pur militare. Fiecare
amenințare necesită o combinație de instrumente. Proliferarea poate fi
urmărită prin controlul exporturilor și poate fi atacată prin exercitarea
de presiuni politice, economice și de altă natură, în paralel cu abordarea
cauzelor politice determinante. Pentru a face față terorismului poate fi
necesară combinarea de informații secrete și de mijloace polițienești,
judiciare, militare și de altă natură. În statele afl ate în derivă, pot fi
necesare instrumente militare pentru restabilirea ordinii și mijloace
35
umanitare pentru a face față crizelor imediate. Dacă în confl ictele
regionale sunt necesare soluții politice, mijloacele militare și o poliție
efi cientă pot fi necesare în faza post-confl ict. Instrumentele economice
servesc pentru reconstrucție, iar gestionarea civilă a crizelor ajută la
restaurarea guvernării civile. Uniunea Europeană este bine dotată, în
special pentru a răspunde unor situații cu aspecte atât de multiple.
Construirea securității în vecinătatea noastră
Chiar și într-o eră a globalizării, geografi a este încă un element impor-
tant. Este în interesul european ca țările de la granițele noastre să
fi e bine guvernate. Vecinii care sunt angajați în confl icte violente,
statele slabe în care criminalitatea organizată prosperă, societățile
disfuncționale sau creșterea explozivă a populației la granițele
acesteia – toate acestea reprezintă probleme pentru Europa.
Integrarea statelor candidate ne sporește securitatea, dar și aduce UE
mai aproape de regiunile turbulente. Sarcina noastră este de a promova
un ansamblu de state bine guvernate, la estul Uniunii Europene și
la frontierele bazinului mediteraneean, cu care să întreținem relații
apropiate și de cooperare.
Importanța acestui fapt este cel mai bine ilustrată în Balcani. Datorită
eforturilor noastre concertate cu SUA, Rusia, NATO și cu alți parteneri
internaționali, stabilitatea în regiune nu mai este amenințată de apariția
unui confl ict major. Credibilitatea politicii noastre externe depinde de
consolidarea realizărilor noastre în regiune. Perspectiva europeană oferă
atât un obiectiv strategic, cât și un stimulent pentru reformă.
Nu este în interesul nostru ca extinderea să creeze noi linii de separare
în Europa. Trebuie să extindem benefi ciile cooperării economice și
politice către vecinii noștri din est, în paralel cu abordarea problemelor
politice cu care se confruntă respectivele țări. Ar trebui să acordăm un
interes mai puternic și mai activ problemelor din Caucazul de Sud, care
va deveni în viitorul apropiat o regiune învecinată.
Soluționarea confl ictului israeliano-arab reprezintă o prioritate strate-
gică pentru Europa. Fără aceasta, vor exista foarte puține șanse de
soluționare a altor probleme din Orientul Mijlociu. Uniunea Europeană
36
trebuie să își mențină angajamentul și să fi e dispusă să pună la dispoziție
resurse pentru respectiva problemă până la soluționarea acesteia.
Soluția celor două state – pe care Europa a susținut-o îndelung – este
în prezent acceptată pe scară largă. Punerea în aplicare a acesteia va
necesita eforturi conjugate și concertate din partea Uniunii Europene,
a Statelor Unite ale Americii, a Organizației Națiunilor Unite și a Rusiei,
precum și a statelor din regiune, dar mai presus de toate din partea
israelienilor și a palestinienilor înșiși.
Regiunea mediteraneeană continuă să se confrunte în general cu
serioase probleme de stagnare economică, tulburări sociale și confl icte
nesoluționate. Interesele Uniunii Europene necesită un angajament
continuu față de partenerii mediteraneeni, prin intermediul unei
cooperări economice, în materie de securitate și culturale mai efi ciente
în cadrul Procesului de la Barcelona. Un angajament mai larg față de
lumea arabă ar trebui luat, de asemenea, în considerare.
O ordine internațională bazată pe multilateralismul efi cient
Într-o lume a amenințărilor globale, a piețelor globale și a mijloacelor
globale de exprimare în masă, securitatea și prosperitatea noastră
depind tot mai mult de un sistem multilateral efi cient. Dezvoltarea unei
societăți internaționale mai puternice, a unor instituții internaționale
funcționale și a unei ordini internaționale guvernate de lege constituie
obiectivul nostru.
Suntem angajați pe calea apărării și a dezvoltării dreptului
internațional. Cadrul fundamental pentru relațiile internaționale
este reprezentat de Carta Organizației Națiunilor Unite. Consiliul de
Securitate al Organizației Națiunilor Unite are ca responsabilitate
principală menținerea păcii și a securității internaționale. Consolidarea
Organizației Națiunilor Unite, punerea la dispoziția acesteia a mijloace-
lor necesare îndeplinirii responsabilităților sale și realizării unor acțiuni
efi ciente reprezintă o prioritate la nivel european.
Dorim ca organizațiile, regimurile și tratatele internaționale să fi e efi ci-
ente în ceea ce privește confruntarea amenințărilor la adresa păcii
și securității internaționale și ca acestea să fi e, prin urmare, gata să
acționeze în momentul în care regulile lor sunt încălcate.
37
Instituțiile-cheie din sistemul internațional, precum Organizația
Mondială a Comerțului și instituțiile fi nanciare internaționale și-au
extins numărul de membri. China s-a alăturat OMC și Rusia își negoci-
ază intrarea în această organizație. Creșterea numărului membrilor
organizațiilor de acest fel ar trebui să reprezinte un obiectiv pentru
noi, în paralel cu menținerea standardelor înalte ale acestora.
Unul dintre elementele centrale ale sistemului internațional este repre-
zentat de relațiile transatlantice. Acest fapt nu este numai în interesul
nostru bilateral, ci consolidează comunitatea internațională ca întreg.
NATO reprezintă o ilustrare semnifi cativă a acestei relații.
Organizațiile regionale consolidează, de asemenea, guvernanța
globală. Pentru Uniunea Europeană, rolul și eficiența OSCE și ale
Consiliului Europei au o semnifi cație specială. Alte organizații regionale
precum ASEAN, MERCOSUR și Uniunea Africană aduc o contribuție
semnifi cativă la o lume mai ordonată.
Este o condiție a unei ordini internaționale bazate pe lege ca legislația să
evolueze ca răspuns la evoluții precum proliferarea, terorismul și încăl-
zirea globală. Suntem interesați să continuăm dezvoltarea instituțiilor
existente, precum Organizația Mondială a Comerțului, și să le spriji-
nim pe cele noi, precum Curtea Penală Internațională. Propria noastră
experiență în Europa demonstrează că securitatea poate fi sporită prin
consolidarea încrederii și prin regimuri de control al armelor. Asemenea
instrumente pot contribui în mod semnifi cativ și la securitatea și stabi-
litatea în vecinătatea noastră și dincolo de aceasta.
Calitatea societății internaționale depinde de calitatea guvernelor care
reprezintă fundamentul acesteia. Cea mai bună protecție pentru securi-
tatea noastră este reprezentată de o lume formată din state democra-
tice bine guvernate. Răspândirea bunei guvernanțe, susținerea refor-
melor sociale și politice, combaterea corupției și a abuzului de putere,
stabilirea statului de drept și protecția drepturilor omului reprezintă
cele mai bune mijloace pentru consolidarea ordinii internaționale.
Politicile în materie de comerț și de dezvoltare pot fi instrumente
puternice pentru promovarea reformei. În calitatea sa de cel mai
mare furnizor mondial de asistență ofi cială și de cea mai mare entitate
38
comercială mondială, Uniunea Europeană și statele sale membre sunt
bine plasate în vederea atingerii acestor obiective.
Contribuția la o mai bună guvernanță prin intermediul programe-
lor de asistență, prin condiționare și prin măsuri comerciale punctu-
ale rămâne o caracteristică importantă a politicii noastre pe care ar
trebui să o consolidăm în continuare. O lume care oferă justiție și
oportunități pentru toți va fi mai sigură pentru Uniunea Europeană
și pentru cetățenii acesteia.
Un număr de state s-au plasat chiar ele în afara hotarelor societății
internaționale. Unele au optat pentru izolare; altele au încălcat în mod
repetat normele internaționale. Este de dorit ca asemenea state să se
alăture din nou comunității internaționale și UE ar trebui să fi e pregă-
tită să le ofere asistență. Statele care nu doresc să facă acest lucru ar
trebui să înțeleagă că este un preț care trebuie plătit, inclusiv în relațiile
lor cu Uniunea Europeană.
Înaltul Reprezentant al UE, Javier Solana, Secretarul de Stat al SUA, Hillary Rodham Clinton,
Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Cehe, Karel Schwarzenberg, și Comisarul UE
pentru relații externe, Benita Ferrero-Waldner, la conferința de presă care a urmat reuniunii
ministeriale UE-SUA organizate în perioada Președinției cehe a UE
39
Uniunea Europeană a înregistrat progrese în ceea ce privește o politică
externă coerentă și gestionarea efi cientă a crizelor. Deținem instru-
mente funcționale care pot fi utilizate efi cient, astfel cum am demon-
strat în Balcani și în afara acestora. Totuși, dacă dorim să aducem
o contribuție care să se ridice la nivelul potențialului nostru, trebuie
să fi m mai activi, mai coerenți și să ne dezvoltăm capacitățile. Și, de
asemenea, trebuie să conlucrăm cu ceilalți.
Mai activă în urmărirea obiectivelor noastre strategice. Acest fapt este
valabil pentru întregul spectru disponibil de instrumente de gestionare
a crizelor și de prevenire a confl ictelor, inclusiv activitățile politice,
militare și civile, comerciale și de dezvoltare. Sunt necesare politici
active pentru a face față dinamismului noilor amenințări. Trebuie să
dezvoltăm o cultură strategică capabilă să favorizeze o intervenție
timpurie, rapidă și, acolo unde este necesar, energică.
Ca o uniune cu 25 de membri, care cheltuiește mai mult de 160 miliarde
de euro pentru apărare, ar trebui să fi m capabili să susținem simultan
mai multe operațiuni. Putem aduce o valoare adăugată deosebită prin
dezvoltarea de operațiuni care implică atât capacități militare, cât și
capacități civile.
UE va trebui să susțină Organizația Națiunilor Unite, ca răspuns la
amenințările la adresa păcii și securității internaționale. UE se angajează
să își consolideze cooperarea cu ONU în vederea acordării de asistență
statelor care au fost angrenate în confl icte și să îmbunătățească sprijinul
acordat ONU în situațiile de gestionare a crizelor pe termen scurt.
III. Implicații pentru Europa la nivel
de politici
40
Trebuie să fi m capabili să acționăm înainte ca statele din jurul nostru să
se deterioreze, în momentul în care sunt detectate semne ale proliferă-
rii și înainte de apariția urgențelor umanitare. Angajamentul preventiv
poate conduce la evitarea apariției unor probleme mai serioase în
viitor. O Uniune Europeană care își asumă o responsabilitate mai mare
și care este mai activă va fi o Uniune care va deține o pondere politică
mai semnifi cativă.
Mai capabilă. O Europă mai capabilă este la îndemâna noastră,
dar vom avea nevoie de timp pentru a ne atinge întregul potențial.
Acțiunile afl ate în desfășurare – în special înfi ințarea unei agenții în
domeniul apărării – ne conduc în direcția corectă.
Pentru a ne transforma forțele armate în forțe mai flexibile, mai
mobile și pentru a le face capabile să face față noilor amenințări, sunt
necesare mai multe resurse pentru apărare și o utilizare mai efi cientă
a acestora.
Utilizarea sistematică a mijloacelor puse în comun și partajate ar reduce
duplicările, costurile suplimentare și, pe termen mediu, ar conduce la
creșterea capacităților.
În aproape fi ecare eveniment major, efi ciența militară a fost urmată
de un haos civil. Avem nevoie de o mai mare capacitate de a face
ca toate resursele civile necesare să facă față în situații de criză și de
post-criză.
O capacitate diplomatică mai puternică: avem nevoie de un sistem
care să combine resursele statelor membre cu cele ale instituțiilor UE.
Abordarea unor probleme care au o origine mai îndepărtată și străină
necesită o mai bună înțelegere și comunicare.
Evaluările amenințărilor comune reprezintă cea mai bună bază
pentru acțiunile comune. Aceasta necesită o partajare îmbunătățită
a informațiilor secrete între statele membre și cu partenerii.
41
Pe măsură ce îmbunătățim capacitățile în diferite domenii, ar trebui
să ne gândim la un spectru mai larg de misiuni. Aici ar putea fi
incluse operațiunile comune de dezarmare, sprijinul acordat țărilor
terțe în combaterea terorismului și în reforma în sectorul securității.
Ultima dintre acestea ar trebui să se înscrie în cadrul unei dezvoltări
instituționale mai largi.
Acordurile permanente UE-NATO, în special „Berlin plus”, îmbunătățesc
capacitatea operațională a UE și oferă cadrul pentru parteneriatul
strategic între cele două organizații în domeniul gestionării crizelor.
Acest fapt ilustrează hotărârea noastră comună de a face față provo-
cărilor noului secol.
Mai coerentă. Existența politicii externe și de securitate comună și
a politicii europene de securitate și apărare este justifi cată prin faptul
că suntem mai puternici atunci când acționăm împreună. Pe parcursul
ultimilor ani am creat o serie de instrumente diferite, fi ecare dintre
acestea având propria sa structură și justifi care.
În prezent provocarea este aceea de a reuni diferitele instrumente și
capacități: programele de asistență europeană și Fondul European
de Dezvoltare, capacitățile militare și civile din statele membre și alte
instrumente. Toate acestea pot avea un impact asupra securității
noastre și a celei a țărilor terțe. Securitatea reprezintă prima condiție
pentru dezvoltare.
Eforturile diplomatice, politicile în domeniul dezvoltării, al comerțului și
în materie de mediu ar trebui să urmărească aceeași ordine de zi. Într-o
situație de criză nu există substitut pentru unitatea de comandă.
O mai bună coordonare între acțiunea externă și politicile în domeniul
justiției și afacerilor interne este un element crucial atât în combaterea
terorismului, cât și în combaterea criminalității organizate.
Este necesară o mai mare coerență nu numai între instrumentele UE,
dar și în ceea ce privește activitățile externe individuale ale statelor
membre.
42
De asemenea, sunt necesare politici coerente la nivel regional, în
special în ceea ce privește soluționarea confl ictelor. Problemele sunt
soluționate rareori prin acțiunea unui singur stat, sau fără sprijin regio-
nal, după cum s-a putut vedea atât în Balcani, cât și în Africa de Vest.
Conlucrarea cu partenerii. Sunt puține probleme, dacă acestea există,
pe care le putem rezolva singuri. Amenințările descrise mai sus repre-
zintă amenințări comune, partajate cu toți partenerii noștri cei mai
apropiați. Cooperarea internațională este o necesitate. Trebuie să ne
urmărim obiectivele atât prin intermediul cooperării multilaterale în
cadrul organizațiilor internaționale, cât și prin intermediul parteneri-
atelor cu actori-cheie.
Relațiile transatlantice sunt de neînlocuit. Acționând împreună,
Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii pot fi o formidabilă
forță a binelui în lume. Obiectivul nostru ar trebui să fi e un parteneriat
efi cient și echilibrat cu SUA. Acesta este un motiv în plus pentru ca UE
să continue să își dezvolte capacitățile și să își consolideze coerența.
Ar trebui să continuăm să depunem eforturi pentru stabilirea de relații
mai apropiate cu Rusia, un element major în securitatea și prosperita-
tea noastră. Respectul pentru valorile comune va consolida progresul
în direcția unui parteneriat strategic.
Legăturile noastre istorice, geografi ce și culturale ne fac să fi m legați de
fi ecare parte a globului: vecinii noștri din Orientul Mijlociu, partenerii
noștri din Africa, din America Latină și din Asia. Aceste relații reprezintă
un atu important care trebuie exploatat. Ar trebui să avem în vedere, în
mod special, dezvoltarea de parteneriate strategice cu Japonia, China,
Canada și India, precum și cu toți cei care ne împărtășesc obiectivele și
valorile și sunt pregătiți să acționeze în susținerea acestora.
43
Concluzie
Lumea de astăzi se confruntă cu noi pericole, dar oferă și noi oportunități.
Uniunea Europeană deține potențialul de a aduce o contribuție majoră,
atât pentru a se face față amenințărilor, cât și pentru a se profi ta de
oportunitățile oferite. O Uniune Europeană activă și capabilă ar avea
un cuvânt de spus pe scena internațională. Aceasta ar contribui astfel la
un sistem multilateral efi cient, care ar deschide drumul pentru o lume
mai dreaptă, mai sigură și mai unită.
Consiliul Uniunii Europene
STRATEGIA EUROPEANĂ DE SECURITATE –
O EUROPĂ SIGURĂ ÎNTR-O LUME MAI BUNĂ
Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicaţii al Uniunii Europene
2009 – 43 p. – 14,8 × 21 cm
ISBN 978-92-824-2437-7
doi: 10.2860/18429
QC-78-09-568-RO-C
Cum vă puteți procura publicațiile Uniunii Europene?
Publicații de vânzare:
• prin EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);
• de la librăria pe care o frecventați, menționând titlul, editura și/sau
numărul ISBN;
• contactând direct unul dintre agenții noștri de vânzări. Puteți obține datele
de contact ale acestora vizitând http://bookshop.europa.eu sau trimițând
un fax la +352 2929-42758.
Publicații gratuite:
• prin EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);
• la reprezentanțele sau delegațiile Comisiei Europene. Puteți obține datele
de contact ale acestora vizitând http://ec.europa.eu/ sau trimițând
un fax la +352 2929-42758.
Consiliul Uniunii Europene
www.consilium.europa.eu
QC
-78
-09
-56
8-R
O-C
ISBN 978-92-824-2437-7
