Daniel Seiler - Partidele Politice Din Europa

ABC

3

Daniel Seiler, Les Partis Politiques en Europe, Presses Universitaires de France, 1978

© Institutul European la;;i pentru prezenta editie in limba romana ISBN 973-586-136-4 PRINTED IN ROMANIA

L.

P ARTID:E:LE P()LITICE DIN EUROPA

Tradiicere de Eugenia Zainescu 'Ptefata de Sorin Bocancea

EUROPEAN 1999

DESPREO A PARTIDELOR POLITICE

Caracterul de multiplicitate pe care fl prezinta realitatea sociala, economica .# politica a Europei, fl detennina pe orice observator sa caute ace! punct privilegiat care con-struirea unei cit mai fidele reprezentari a continent. Jmaginea amintitei multiplicitati pare sa-.'ji aiba originea in eterogenitatea populatiei ce traie.'jte fn spa{iul european. diferenfele etnice par a ie.'ji in evidenfa cu atft mai mult cu eft se vorbcyte de o Europa unita. Se poate constata o tendinta centrifitgala a diverse/or etnii, contracarata Invocarea proiecfiei ideii unei noi Europe ne arata, de fapt, o !ipsa - nu dore:;ti ceea ce ai deja. in perpetua confruntare diferenfelor ramfne unitatea doar fn dorinfa. Riibujizirile par{ilor fn acest fi·agil fntreg care este Europa, ne determina sa jim circumspectifata de celebra teorie a ,sfir:jitului istoriei". Se pare cii rezervorul de istorie, manit deseori §i .. butoiul cu pulbere" al Europei nu s-a golit inca.

Diversitatea inti/nita ia nivelul vietii politice stat a solicitat, partea istoricilor §i pc•lit'ol(:JJ_~-ilor

sistematizare §i ordonare, care sa u:ptreze ml·ett?Q"<?-rP.nh;tiiti ce se man.(festa proteic. Un

se impune ca sursii a parti-- acest element oligarhic ce face posibil exercifiul

democratic. binefnteles, atunci cfnd nu este "unic ". Demersurile cognitive ce du vizat partidul politic au imbracat forme diferite: de la considerafii ce retin doar aspecte conjuncturale

5

DANIEL L. SEILER

nr·nt11ru:l.n a acestuia. #!l'lOm<?n<~Iflli amintit porne:;te de la intrebarea refe

acestuia, {intind spre elucidarea nr'P?Prrtn in via{a politica. Un demers ce

n<rrt'ifi'pf.n>- ~,,,u,,;,.~ construie:;te :;i Daniel

lucrare modesta de care se vorbe:;te citat nu este altceva decft

de cochetarie al autorului. ,Jvfodesta" lucrare este mai decft un simplu al cetiii'eamttlui. Volumul de informa-

fii pus in joe :;i, mai ce tin de metoda urma-rita daca aceasta este sfnt elemente ce vin da

de·pC.'isi?$1'e nivelul pe care auto-

de dimensiunea pe care Seiler ne-o supune atenfiei fn mod explicit vom surprinde elementul dur al lucrarii. Dimensiunea de al ceta{eanului" este doar vfrful icebergului. Nu ni se doar o inventariere, w1

nomenclator, ci, indeosebi, jactorii ce genereaza partidele politice din Europa.

nrPl11ntn de .cu_;tu'CU.rt, este cea care ne conduce spre unele

nrJnJ•-itiPi partidelor politice. Conform acesteia, a a fast afectata de trei revolu{ii succe

revo!u.tw na{ionala, revolu{ia industria/a :ji cea intenw{io-nala. Aceste muta{ii au divizat sistemele cli-vajele ce au

6

rP>.'nntnn na{ionala a cauzat :ji centru

industriala

Partidele politice din Europa

vajul capitali:;ti I muncitori pe axa fimc{ionala :ji sector primar I sector ter{iar pe oxa teritorial-culturala. Acestea sfnt cele patru Revolu{ia international a a produs .'ji ea o (reformi:;tilcomuni.;ti), dar acesta afecteaza doar latura muncitoreasca a unui clivaj amintit, de aceea, clivajul determinat de aceasta revolutie este,

Aceste coordonate vor cc•ns:titui tw•1don1eJVJtzli din Europa.

ca nu intra fn aceasta schenu.'i :ji fntreprindere necesitfnd, dupa

ortodoxa, o autorului, n 0 analiza

iptJlclf?;iG genetica se completeaza prin aplicarea de noi coor-denumirea, :ji partidu-

o aplicarea de tir;o,loJ.?:h'i care tocmai se consti

" maracini:;ului ". fe.no•nien•zd ~,,.,.;7'1~ nu f:;i are justifica

e,x:pi'rcltcln?a lui sfntem purtafi spre modi-srnlrrurn ale vie{ii sociale, economice ale

autoru! afirma ca ,paradigma CGif1(7e)'JUta pentru a face cunoscuta cc•n.s:telai'ia

:;i a§a cum s-a tradus ea in sisteme!e in Occident :ji in unui sistem reprezentativ

deschis maselor politice sint semne ale

catalogam elementul ,, festa acolo za acton.

uneori, sfntem tentati sa le unor persoane. 1Vici fnsa acesta se mani

Acest teren interesea-

Dincolo de nrun"PJ?tr; unui joe al siglelor, ,ghidur' lui Seiler data, un clivaj produce focali-

astfel de forfa se origineaza fntr-o este reactiv. De

aceea, pentru a cunoa:;te este necesara gasirea conflictului ce l-a generat. Sau, :;i invers, daca vrem sa analizam

porni de la care-! traduc. numarul Europa

7

DANIEL L. SEILER

la un moment dat, timp nu trebuie negl.lJat. actul constant- el este al " , de aceea, lucrarea lui Seiler se poate numi §'i Geneza politice din Europa.

Pornind de la modelul propus de care ne poate ajuta sa patrundem mecanismele vietii politice occidentale, putem incerca sa gindim conditiile ce ar face vc•si•bila aplicarea acestui model/a a unui stat orto-dox. Lucrarea lui Seiler ne-a dat deja sa recu-noa§'tem inca un clivaj propriu Europei.· eel dintre Ortodoxie §'i Occident. Deci, inceputul este facut.

So:rin BOCANCEA

INTRODUCERE

Doua constatari se impun observatorului interesat sa analizeze fenomenul partizan: irnposibilitatea ignorarii acestuia ~i caracterul sau european dmninant.

Un fapt este astazi bine precizat: partidele politice constituie conditia sine qua non a democratiei. Pluralismul partidelor ~i lupta lor pentru cucerirea puterii, prin procesul electoral, sint piinea cea de toate zilele a democratiei liberale.

Fie ca o laudam, fie ca o contestam, viata politica nu nmi poate fi conceputa !n afara partidelor politice. Unii autori italieni calificau aceasta situatie drept partitocrazie, iar generalul de Gaulle o nmnea, cu un oarecare dispret, ,regimul lor". In zadar legislatorul a incercat sa-i anuleze prin procedeul referendmnului sau prin alegerea directa a pre"edintelui Republicii. In zilele noastre, se poate pretinde ca sistemul partidelor funqioneaza n:l~i bine decit in 1958 cind doar Partidul Comtmist Francez era un partid bine organizat. Austria, Finlanda ~i Islanda, trei tari in care pre~edintele este ales prin vot universal direct, tree printr-o situatie asen1anatoare, ~i au partide puternice "i bine structurate. Chiar Elvetia, tara alegerilor prin referendum ~i a democratiei directe, nu constituie o exceptie de la regula: Parlamentul federal este format din nu mai putin de paisprezece partide, intermediari ai vointei politice a cetatenilor.

A doua constatare care se i1npune este ca, daca existenta partidelor constituie tm fenomen aproape planetar, in batrina Europa

9

DANIEL L. SEILER

ele ocupa un loc Daci'i ne raportam la democratiile occidentale, observam di Statele Unite, Noua Zeelanda ;;i Australia au, de fapt, doua partide (pentru aceasta din urma tam, tmtd dintre ele este o federatie) destul de asemanatoare intre ele. Cu patru partide, Canada o exce].Jti'e. - 0 asemenea diversitate se explica prin istoria vechiului continent, bogata 1n conflicte ;;;i lupte ale :fractiunilor politice. Fiecare din aceste state o cultura politica complexa, un fel de memarie colectiva care pastreaza urmele confnmtarilor din trecut. Totu~i, aceste culturi politice nu apar ca o colectie de fenomene unice. Se constata, intr-adevar, analogii: atita timp cit conflictul dintre clase ;;i disputa Biserica i Stat vor provoca efecte similare in tarile catolice, influenta luptelor se face simtita intr-o forma asemanatoare atit in Scandinave cit :;;i in Europa Central-Rasariteana.

$tiinta politica va gasi astfel, in Europa, terenul eel mai potrivit pentm studiul politice. Parlamentului european vot universal intare;;;te ~i 1nai mult caracterul de laborator politic. pentm prima data in istorie, feno-menul electoral limitele strimte ale Statl~llH-natn.tn;::. ,0 piata comuna a partidelor va vedea oare intr-un viitor, lumina zilei? Parlamentul european ales continua sa oglindeasca, in ciuda sc.rutinelor succesive, diversitatea intereselor natic)nctle. In pofida unor asemanari de netagaduit pe care le pre-

sistemele de partide, cum vor putea partidele ;;i sa depa;;;easdi de cultura Ce reJ::m;:z.iJGta tia cre;;tina pentru m1 irlandez sau un englez? Pentru un belgian sau un fi-ancez, conservatoris1rml n-ar constitui decit o etichetare

care fiecare este gata sa o atribuie adversarului? :;>i aceasta fiira a aminti gaullismul sau alte nationale cum ar fi populismul irlandez sau na}ionalismul base. Desigur,

nUineroase au un trecut ~i s-au

10


tat in intreaga Europa, dar ele au suferit Pv'olntH adesea diver-gente ~i, di..'lcolo de ase1nanarea denumirilor, realitatea este alta. Faptul ca aceleia;;i reu~e;;te oare sa mtareasca suficient legaturile dintre Partidul Socialist Francez :;;i Partidul Socialist German?

Ce ofera ~tiinta politica cetateanului interesat ce-:;;i dore;;te un ghid care sa-i pennita sa se regaseasca in maracini;;ul partidelor politice din Europa? Foarte putin, de fapt. de mai sus ra1nin tara raspuns, rnai ales daca acesta nu cunoa;;;te engleza.

Aceasta lucrare modesta i;;;i propune sa umple tocmai vidul aminiit. Studiul se va articula in doua parti, inegale ca mtindere. Prima parte i..ncearca sa stabileasca o tipologie a partidelor politice clasificate pe familii ;;i care acopera intreaga Europa Occidentala. Cea de a doua parte, cea mai scurta, dar cea 1nai prospectiv~ va trata rarile Europei Centrale, care ie~ind di..'l ,socialismul real" ;;i-au rcinnodat legaturile cu traditia occidentala pentru a-;;;i construi liberale. Aceste State, a caror este de a adera la Europa comunitara, fonneaza o intelegere, grupul de la Vi;;egrad.

P ARTIDELE POLITICE DIN EUROPA

0 scurta trecere in revista a literaturii consacrate partidelor politice ne dezvaluie faptul di tipologia partidelor se fondeaza pe unul din urmatoarele trei criterii: denumire, ideologie sau organizare.

Anumiti cercetatori continua sa sustina ca termenul liberal este un cuvint ce imbraca aceea:;;i acceptiune atit in Scandinavia ( unde cuprinde partide dintre cele mai religioase) cit :;;i in ltalia (unde desemneaza un partid anticlerical). De asemenea, ei considera ca termenul democrafie crqtina este acela:;;i :;;i atunci c!nd desemneaza drepta in Germania, centrul in Italia :;;i sunga catolica :;;i sindicala in Belgia.

Alti cercetatori, mai avizati, au incercat sa disptma partidele pe axa ideologica, simboli;;ata prin continuum-ul dreapta-stinga. Operatitmea este u:;;oara in cazul Frantei, Gennaniei sau Portugaliei, dar cum stau lucrurile in cazul Belgiei, Italiei sau Tarilor de Jos? Unde se situeaza democratia cre:;;tina? La centm, ar raspunde adeptii axei dreapta-sunga. Dar democratia cre:;;tina italiana :;;i nmneroasele sale orientari care se intind de la dreapta conservatoare pina la stinga sindicala se situeaza cu adevarat in centru? Da, prin programul sau care-i pennite sa fie pivotul tutumr combinatiilor guvemamentale. Nu, prin baza sa electorala ~i militantii sai, caci programul de centru al Denwcratia Cristiana este de fapt rezultatul unui laborios compromis intervenit intre oameni de stinga, de centm :;;i de dreapta. Separarea ei in ,polul"

13

pro;2~resi:st :;;i eel al o confinna. este asemanatoare Belgia, un catolic de stinga, care va mihta pentru PS daca ar locui la Lille, va milita pentru aripa stinga a democratiei ere:;; tine dadi ar locui in Mouscron (ora:;; belgian situat in zona socio-economica din partea de nord a metropolei ~i de care il despart doar kilometri). Acelea~i probleme se pun ceea ce-i prive~te pe militantii partidelor nationaliste basce, scotiene sau ai partidelor ~i ele grupeaza in jurul unei cauze specifice burghezi, tarani :;;i muncitori, peroane de dreapta, de centru :;;i de stinga. Oare este cu adevarat reductibil la partid de

Criteriul de organizare propus de caire Maurice Duverger

se dovede~te eel mai pertinent dintre cele trei. ~i totu:;;i, el nu

accepta decit in parte fenomenul partizan. Anrr-,aoevar. evol'Utla

organizatiillor politice demonstreaza azi ca in categoria ,partide

de masa" intra nu numai partidele cmnuniste :;;i social-democrate,

ci :;;i cele regionaliste :;;i agrariene. Este oare

rezonabil sa refuzi conservatorilor britanici titulatura de ,partid

de masa" atunci cind numara mai multe milioane de membri ~i

tind sa se ralieze

unor categorii ca: ,pmiid attn<n<?-toz,,c ·

care cuprind covir:;;itoare a partidelor politice actuale,

cu exceptia eel or ale comuni:;;tilor - de masa- :;;i a anumi

tor fonnatiuni arhaice ale dreptei clasice, ramase fidele modelu-

,partide de cadre".

Astfel, constatam ca abordiirile ale fenomenului

partizan au pierdut interesul sociologiei comparate a sistemelor

Singura lor contribufie este doar in domeniul ce pri-

:;;i organizarea Foarte recent, au

1 Partidul am·ape-tout desemneaza un partid ce cuprinde toate catego

riile de alegatori :;;i I sau de simpatizanti.

14


interesant de observat ca cea mai in ana

lizarea diacronica a partidelor politice o au eumpenii, nu cei din

Staiele Unite. Semnalam, in 1vlarea Britanie, lucriirile lui Jean

Blondel, Richard Rose :;;i Derek Urwin; Norvegia, lucrarile

lui Stei..J. Rokkan :;;i Hemyk V alen; Otto K.irchheimer ill Gennania,

iar in Franta cele ale lui Maurice Duverger, Georges Lavau ;;i Jean Charlot.

Deci, pe aceastii linie se 1nscrie prezenta tipologie. Partidele vor fi abordate in maniera diacronica, in de istorice in care se afla, :;;i maniera sincronica, in functie de structura electoratului lor. Paradigma celor patm clivaje fundamentale, in 1967 de catre Stein Rol<k.an ~i pe care noi am pe:rt~~c!;wnat-<J, va serv1 suport al analizei.

PARTIDELOR POLITICE EUROPA

Vom aborda, confonn sche1nei adlOJ:ltate, partlde.Lor politice.

scl:lcm<~l teoretice a lui Rokkan, ~i la vom stabili o tipologie genetica a familiilor de partide din Europa Occidentala.

'--"' "F""'"'u pacrtJid(~lo•r p•oiltice poate fi abordata mai multe Lctp<lic•Inbatra ~i \V einer au distir1s trei: o maniera

institutionalista, o maniera de istoric ~i conflictual ~i una numita de dezvoltare f-''U'"""'·''"''"'· maniera care apm-:tme originea de dezvoltarea accentul pe studierea lor ceptul de criza la originea par1~ldAelc•r prea mare importanta +c.,nt<>lr.r

ve~te dezvoltarea, ea ra~;p!ndrrii largi a lTI•Oderni,>:at·u;

aceasta teorie introduce in explJ:catre midi; totu~i, aplicarea acestei ca un proces liniar sau, eel

examineaza functia <:nru'b:ri'i

17

DANIEL L. SEILER

tice, o v~· u·~-.<~·~ care explidi originea diferita a fied:lrui

prin Comunist.

Lavau a ilustrat aceasta, in ,tribunarda" a Parti-

Perspectiva schitata de regretatul Stein Rokkan combina pozitiile istorico-conflictuale ale dezvoltarii politice ~i functionaliste. In acest fel, se evita, in mod judicios, riscmile pe care le-ar aplicarea separata a acestor temii. Ea constituie, dupa parerea noastra, cea 1nai interesanta teorie care descrie geneza sistemelor de partide in Europa Occidentala.

In viziunea lui Rokkan, evolutia politica a Europei a £.Jst afectata din punct de vedere istoric de trei revolutii succesive:

revolutia industriala ~i revolutia internationala. Primele doua ~i-au exercitat efectele concomitent din punct de vedere istoric. Aceste doua revolutii au conturat sistemul politic intr-tm plan care unnare;;te doua axe conflictuale: o axa flmqionala si o axa ,teritorial-culturaHi". Astfel, revolutia na}ionalil gener~aza pe axa functionala clivajul Biserica I Stat, iar pe axa teritorial-culturala, centru I Revolutia industriala adauga 1mpartirii precedente, pe de o parte, pe axa flmctionaH'i, clivajul capitali:;;ti I muncitori iar pe de alta parte, pe axa teritorial-culturalii, sector primar I sector secundar. Cit prive:;;te revolutia internationala, aceasta nu afecteaza decit latura mLmcitoreasca a clivajuiui dintre capitali:;;ti :;;i muncitori, pe care

o 1mparte in st'i'nga cmnunista ~i cea necomunista. lntuitia ftmdamentala a lui RokklliJ. este, tara mdoiala, prezen

tarea clivaj dintre centru ~i periferie. Intr-adevar, daca prezenta celorlalte trei clivaje se poate regasi in intreaga literatura

8

Partidele po lit ice din Europa

consacrata clivajelor in Em·opa, acesta din un11a se poate scinda in clivaje de ordin lingvistic, etnic ~i regionaL Perspectiva lui Rokkan ofera o structura unica, subsmnind aceste fenomene diverse.

Tocmai aceste patru clivaje fundamentale, descrise cu minutiozitate de Rokkan, dau na~iere diferitelor partide politice. Configuratia particularn a diferitelor clivaje creaza combinatii specifice fiecarei tari, reflectind conditiile istorice care le influenteaza. Unele clivaje nu apar decit in anumite tari sau grupuri de tari bine stabilite, ill timp ce altele, mai ales clivajul capitali:;;ti I muncitori, se regasesc in toate sistemele politice europene. Pentru noi, multitudinea de clivaje :;;i intrepatmnderea lor au condus la dezvoltarea pluripartidismului ca ~i a sistemului electoraL

In cele ce unneaza, vmn prezenta, de la aceste patru clivaje, tipologia familiilor de partide in Europa Occidentala. Fiecarei familii ii corespund pa11.ide politice exprimind o latura particulara a tmui clivaj.

III.

Acest familii, adica cite doua pe fiecu e:x:ce~pi~Ia r 1""" "' 1'" dintre sectorul primar

t;;I o subfarnilie: aceasta din unna rezultrnd din de revolutia internationala asupra clivajului

Ciivajul Biserica I Stat. Rezultat al revolutiei nationale ;;;i deci de culturala, Biserica I Stat ii pe

sint ~i sociale a Bisericii, in timp ce sint

separatiei Bisericii de Stat, ca ~i a secularizarii vietii

19

DANIEL L. SEILER

i:;;i gasesc deanoc:rapa cre:;;tina este lnosteJ:n-

nclliltico-reli~~icm~;e din trecut. Pentru antic:ienc:all, fi numita laica, seculara

sau chiar radicala caci radical :;;i radicalsocialist constituiau, 1a inceputul seco]ului, cea mai mare mindlie a lor.

Clivajul Biserica I Stat, care nu trebuie confundat cu un razboi

religios, i-a pus In opozitie pe detinatorii :;;i pe adversarii controlului

ecleziastic asupra vietii sociale, mai ales 1n domeniul educatiei :;;i doar

subsidiar 1n domeniu1 sanatatii. Alternativa pmpusa este monopolul de stat :;;i laic asupra acestor institutii. Aceasta situatie este specifica tarilor catolice sau minmitatilor catolice putemice :;;i poate duce !a o impor

tanta segmentare a societatii pe ansamblu, cum ar fi cazul Ta1ilor de Jos, Belgiei,-Elvefiei :;;i Austriei. Importaqa sa a crescut in mod considerabil in ultimele doua decenii :;;1 numeroase partide s-au realiniat altor

planuri de clivaje.

2. Clivajul centru I periferie. A vind o origine culturala :;;i rezul('md chiar din revolutia nationala, clivajul centn.1/ Pc~rifeJn.e 'i:i pune in opozitie pe centrali:;;tii fie fie cu

autonomi:;:tii sau federali:;;tii. acest clivaj 191

gasesc ongmea doua familii politice. Pe latura centrala gasim care sustin Statul :;:i pe care le vom numi de centru, iar pe latura vmn gasi pe care le vom numi

etJaonatic•nclli~;te :;;i regionaliste.

Revolufia :;;i de taurire a Statului-natiune n-au tacut altceva sa puna opozitie, 1ntr-o maniera fi.mctim;aia, Bise-rica ;;i Statu11n ceea ce prive:;;te controlu1 ~i mecanismelor de socializ:rre. Acestea s-au ciocnit, :;;i cultural, de periferiilor, adica a care, din punct de vedere e.tnic, Imgvtsnc

difereau cultura care impunea centnll tauntor al a afectat numeroase tari in secolul 1Tecut :;;i fie s-a vazut

20

Partide!e politice din Europa

im;tit1J!iOJmliz::tt :;;i deci neutralizat, fie a condus la independent<}, ca in Irlandei, Islandei ;;i Maltei.

la 1nceputul anilor '60, constatam in tarile occidentale o reaparitie a clivajului lntre centm :;;i periferie, concretizata pr1ntr-o

noua reconsiderare a periferiei. Din 1961 asistam la trezirea mi~ci'hilor flama:nde, scotiene ;;i galeze pentn1 autonomic, in acela:;;i timp in care se creau Adunarea Valona ;;i Partidul celor din Quebec. In Spania, ca

!;>i in Italia, clivajul centru/periferie constituie un element important ]n

sistemul politic.

3. Clivajul sector primar I sector secundar ~i tertiar. A v!nd origine socio-economica :;;i rezultind din revolutia industriala, clivajul sector prinlar I sector seetmdar :;;i tef!iar ptme in opozitie interesele ora:;:enilor, comerciantiior :;;i industria:;;ilor cu cele ale taranilor. Acest clivaj cupdnde, de fapt, o singura familie. Doar apararea intereselor economice ale populatiei mrale va forma o familie politica specifica: cea a partidelor agrariene. Un singur partid ocupa spa~iul urban: Partidul Elvetian al Automobili:;:tilor.

Clivajul intre sectorul primar ~i sectorul secundar s-ar putea citi,

in tenneni marxi~ti, ca o opozi~ie rntre sectoarele de productie ramase precapitaliste :;;i restul sectoarelor de produqie.

Mai concret, acesta pune Jn opozitie taranii :;;i lumea agricola cu industriile de preiucrare :;;i distribu}ie precum :;;i cu societatea indus

:;;i urbana in generaL majoritatea cazurilor, acest clivaj nu se traduce !n termeni parti

zani. Opozitia se situeaza sau se limiteaza, eel mai adesea, la nivelul jocului gmpurilor de presitme. Dintre diferitele motive care vom retine doar doua: dezechilibml intre laturile nevazuta a unui alt clivaj, eel dintre Biserica :;;i Stat.

Puterea societatii industriale capitaliste explica !ipsa partidelor ce pr01noveaza interesele societatii urbane; acolo unde sint partide agrariene, acest rol ll joaca partidele conservatoare - carora li se adauga 'in Danemarca partidele radicale. Ar fi gre:;;it sa consideram familia liberala

21

DANIEL L. SEILER

conservatoare drept mediatoarea laturii industriale ~i urbane a clivaju!ui. Din contra, acolo unde nu exista nici partid agrarian, nici cre~tindemocrat, conservatorii sint cei care sustin vointa politica a taranilor, ca ]n cazul Angliei sau Frantei. In tarile catolice, credinta religioasa a taranimii face din aceasta din urma o sustinatoare fidela a democratiei ere:;: tine.

Crearea partidelor care sa apere interesele agricultorilor apare ca

un tenomen conjunctural. Acesta se limiteaza la Scandinavia ;;i Elve~ia

unde se regasesc doua elemente favorizatoare: protestantismul :;;i o auto

nomic istorica a taranilor fata de aristocratia fimciara. Vom gasi, astfel,

partide agt·ariene in Suedi~ Norvegia, Finlanda, lslanda ~i 1n anumite

cantoane elvetiene. Chiar de la rncepuml anilor '80 asistam la o rena;;

tere a acestui clivaj sub forma opozi}iei dintre ecologi:;;ti ~i sectoarele

secundare '?i ter(:iare.

4. Clivajul proprietari I muncitori. Fiind de origine socioeconomidi :;;i rezultind din revolutia industriala, clivajul capitali;;ti I muncitori pune in opozipe interesele proprietarilor mijloacelor de productie :;;i de schimb cu cele ale muncitori1or :;;i ale altor proletari. Doua familii politice foarte importante din Europa i:;;i au originea chiar in acest tip de chvaj. Pe latura ,proprietari" intilnim partidele care fac recunoscuta vointa politica a mediilor de afaceri, industriale, financiare sau comerciale

care 1e munim fie ,dreapta clasica" ca in Franta, de exemplu, fie ,partide burgheze" cain Scandinavia. Noi le vom numi partide patrimoniale avind in vedere ca trasaturile lor dominante comune sint apiirarea economiei de piata :;;i a ortodoxiei liberale. Pe latura ,muncitori" gasim partidele care fac cunoscuta vointa politica a celor ce muncesc :;;i in special a mi~carii sindicale ;;i cc•OlJeratis.te. Acestea sint numite dnd de ,stinga", cind ,socia

califica drept ,partide mtmcitore:;;ti", dupa baza sociologica, fiindca numitorul lor comun il constituie clasa muncitoare organizata.

22

Partidele po!itice din Europa

Clivajul dintre proprietarii mijloacelor de detinatorii de averi in :;;i muncitori, este eel mai dintre toate fenome-nele care afecteaza societatea industriala capitalista. Marxis-mul a racut din acesta motorul istoriei :;;i numero:;;i mai ales francezi, 1-au considerat drept unica axa a politice. Oricm·e ar fi cititorului ceea ce prive:;;te marxismul sau teza axei con-

unice, acesta va trebui sa ca acest dintre pro-prietari :;;i muncitori ca fiind in Europa Occidentala. cu exceptia acest clivaj mar-cheaza in principal sistemele partidelor din toate tarile europene :;;i el este eel care, astazi, pune Inca bazele distinctiei dintre dreapta :;;i stlnga.

5. Clivajele aparu.te din revolu.fia internationala. A vindu-~?i originea in afara tarilor Europei Occidentale, revolutia internationala s-a manifestat in doua moduri: in primul rin.d, ea a dus la aparitia sub-clivajului refonni:;;ti I cmnuni~?ti. Acest sub-divaj nu a afectat decit latura muncitorilor a clivajului economic, pe care a impar~it-o :intre partizani :;;i adversari ai revo-

mse din 1917. Prabu~?irea lumii comuniste i-a dat lovitura de gratie. In al doilea rind, aceasta marcheaza profund tarile Europei Centrale care au fost nevoite sa supm1e timp de patruzeci de ani partidul unic ~i capitalismul de stat, bazat pe planificarea centralizata (vezi a doua parte).

IV. Conduzii

Paradigma celor patru clivaje

Revolutii Axe

Teritorial Functional

1Vational Clivaje

Centru I Periferie Biseridi I Stat

Industrial C!ivaje

Rural I Urban Capitali:;;ti I Muncitori

23

DANIELL. SEILER

schemei lui Rokkan la geneza din Europa ne da posibilitatea sa familii pu:te1mi.c ancorate in clivaje :;;i intr-un sub-cliv<~:i-

lor in Europa, aceste familii de dele muncitore:;;ti ?i aliatii lor, patrim•onia!e,

cre:;;tina, autonomi:;;tii, centrali:;;tii, arlti,;:;h;ricalii :;;i, in sfir:;;it, proclw:atmrii.

insista asupra Uniunii Europene ~i in noscute de cititorul francez

capl1tole sint consacrate acestor de inmortanta lor electorala. V om dez~oltate' in tarile membre ale

franceze, fiind considerate bine cunoscute, sint tratate 1na1

succint; ele sint prin raportarea celorlalte emo-pene la acestea. va constata ca Turcia este ex~lusa din acest studiu ce se limiteaza la Europa Occidentala. In ciuda pr•;:tf~ntiilor sale, Turcia apartine Asiei :;;i nu Europei. In ceea ce prive:;;te Ciprul :;;i Grecia, schema lui Rokkan nu se prea poate

n5lrl'1r1F•Inrlor ~i clientelare. Ba mai mult, :l:olosirea unui astfel de model in cazul ortodoxe o tratare mai :;;i care depa:;;e:;;te

Partidele muncitore:;;ti ar trebui sa fie cele mai cunoscute cititorului. atit istoria cit :;;i ideologia acestora sau tipul lor de organizare au flicut - :;;i continua sa faca - obiectul a numeroase studii :;;tiintifice, apologetice sau uneori denigratoare. Faptul ca este vorba de o familie de partide a carei vocatie universalista s-a afinnat am prin discursul sau ideologic cit :;;i prin geografica, explica, in parte, interesul cercetatorilor :;;i anali:;;tilor.

De fapt, muncitore:;;ti apar ca tm fenomen con1plex, ilustr·eaza foarte bine limbajului poli-

le desemnihn :;;i ele se desemneaz3_ cu diteriti tenneni socialiste, social-de1nocrate, 1nuncitore:;;ti - care, .

de tari, epoci sau exprima fie realitati distincte, fie, fel de bine, pot fi snlOI1mi1e.

La aceste probleme vom raspunde delimitind mai it1tii terenul comun al tuturor partidelor muncitore:;;ti, pentru ca apoi sa trati:im caracteristicile care permit clarificarea diferitelor tipuri de partide ce vor fi exmninate succesiv_ Vom incheia acest inventar prezentind partidele de stinga nemtmcitore:;;ti, partidele claselor de mijloc sau partidele de alta origine raliate socialismului.

25

DANIEL L. SEILER

L Tdisaturile comune

In ciuda diversitatii de ordin national :;;i a diver-ac>nt,~lrn- ideologice serioase, familia de muncitore'}ti :;;i aliatii sai ofera o imagine mai unitara decit alte curente politice. Aceasta rezulta din trasaturile constitutive comune care fac ca diversitatea ce o caracterizeaza sa fie precmn ramurile care rasar din acela;;i trunchi. Evidentiem doua trasaturi constitutive: actin-nea mi;;carii sindicale :;;i rolul In:ternaticm<ileL Vom adauga aici a treia: politic.

Actiunea mi~carii sindicale. Partidele muncitore;;ti au luat na;;tere din mi'}carea muncitoreasca, adica din mi;;carea protestatara ;;i de aparare a intereselor clasei muncitoare, care a aparut 'in secolul al XIX-lea o data cu crearea sindicatelor :;;i a cooperativelor. Aceasta mi;;care, plecind de la baza, deci din intreprinderi, s-a treptat-ireptat pe Gradul de in,:lifen~n1a a diferitelor sisteme politice fata de revendicarile muncitorilor va determina, mai repede sau mai lent, mi;;carea sindicaUi sa-;;i la inceput, ca apoi sa-i organizeze partid politic.

Aceasta origine sindicala va marca intotdeauna partidele muncito

re:;;ti, dar 'in grade diferite, in tunqie de impactul obtinut prin sciziu

nea comunista. Partidele gennane, austriece, britanice ~i scandinave

exprima totdeauna vointa poiitica a lumii sindicale cu care piistreaza

legiHuri foarte str!nse. In anumite cazuri, pmtidele au adoptat modelul

de organizare a! ,partidelor indirecte", adica un membm se afilieaza

partidului prin aderarea sa sindicat. Chiar acolo unde mi~carea

comunista sau democrat-cre;;tina a subminat monopolul sindical al

panidelor muncitore:;;ri, acestea au rinut legaturi str!nse cu o central3. sindicala, ar tl. cazul Belgiei (FGTB), Spaniei (UGT), Talilor de Jos

(J"~VV). Acolo unde exista o centraHi sindicalii unica, ca In P01tugalia,

::au o centrala comuna stingii comuniste ~i socialiste, cain Italia (CGIL),

26


legaturile s-au mentinut, dar In concurenta cu cele care uneau sindica

tul ;;i PC. In Franta, SFIO a intretinut mai intii relatii strinse cu CGT

~i apoi cu For~a muncitoreasca dupii riizboi. Caracterul moderat al

acestei ultime centrale a detenninat PS sa incerce o aliantli cu CFDT,

de origine cre;;;tin-democrata, dar tara prea mult succes, in timp ce in

Spania legaturile !ntre sindicate :;;i partide se slabeau.

2. Rolul lnternatiomdei. Fiindca partidele munciiore~ti 1~1 au originea in actiunea clasei nmncitoare organizate, ar trebui sa se dezvaluie trasaturi istorice :;;i sociale specifice fiecarei natiuni. Caracteristicile lor ~i organice comune provin din aqiunea socialiste. Aceasta ;;i-a dat sa coordoneze efortul partidelor, cei mai puternici ajutind pe cei mai slabi, sa le dezvolte pretutindeni '}i sa le inzestreze cu 0

ideologie, 0 strategie ;;i un de organizare asemanatoare. Cu toate ca inten1ationalismul lor era sincer, partidele mun

citore~ti s-au izbit de realitatea in careia au capitulat in 1914. S-a reconstituit a Doua lntemationala, apoi a Treia, dar lucru1ile nu au mai fost niciodata ca inainte: rolul asumat de Partidul Laburist, provenit din mai putin de

va conduce la o catre diversitate sanc-declaLratiile de la Frankfurt din 1951.

Ceea ce ramine in urma efortului istoric al Internarionalei socia

liste se exprima prin doua trasaturi bine definite. In r'lnd, tipul

de organizare, adoptat de partidele muncitore:;;ti, ramine acela:;;i: cu

excerria dizidentilor de dreapta, toate pmiideie muncitore:;;ti constituie

partide de mase, u:;;or centralizate :;;i care respecta destul de mult ten

dinfele spre pluralism. In al doilea rind, mitul internationalismului

ram1ne viu, in ciuda unor profi.mde divergente. Iar rolul sentimental ;;:i

simbolic al Intemationalei socialiste ramine important pentru fiecare

dintre aceste partide. Chiar putem afirma ca acestea nu au incetat sa

creadii in ea. Trandafiru! !n m1na, emblema PS, a fost preluat de

27

DANIEL L. SEILER

partidele o1andeze, belgiene, luxemburgheze :;;i - 1n urrna referendu

rnu!ui din 1975 - de ditre Cornitetul Laburist Britanic pentru Europa.

Intemationala a recomandat, apoi, :;;i altor partide rnernbre sa-l adopte.

3. Programul politic. Oricare ar fi dintre ele privind doctrina sau chiar ideologia, partidele mun-citore:;;ti un program comun care le deosebe:;;te

net de toate celelalte Alit cit :;;i pro-gramele vor avea drept trasatura comuna grija afir-marii muncii asupra :;;i apararea intereselor materi.ale :;;i morale ale muncitorilor, vointa de a interveni in functionarea 1necanis1nelor economice in scopul asigurarii tmei mai btme redistribuiri a veniturilor :;;i refuzul de a considera drept dogma autoritatea Celelalte elemente, cum ar fi, socialismul, planificarea economiei, importanta pietei etc. sint contingente :;;i difera in functie de

tari sau

II.

Familia politica formata din muncitore~ti se pre-zinta sub fonna unui arbore cu un tn.mchi unic :;;i solid, dar cu ramuri care se dezvolHi in direqii diferite. Va propunem o clasificare a acestor ramuri in funqie de criteriile istorice :;;i geografice. In deosebim patm mari istorice in sinul mi:;;d'irii muncitore:;;ti europene, la care putem adauga citeva cazuri Ele corespund, in plus, unor arii bine delimitate. Le vom desemna dupa numele emblematice care insotesc na~terea lo:r. Este vorba, in orcline cronologidi, de tradipile: cartiste, democrat-socialiste, social-democrate :;;i comuniste.

28


cartista ~i laburismul. Este fonna cea veche de organizare adoptata de mi:;;carea muncitoreasca intr-o actiune politica. Trei sint aspectele care deosebesc partidele prov~nite din aceasta traditie: rolul sindicatului, organizarea '?i ideologia. Aceste partide :i:;;i au originea in mi:;;carea sindicala a carei emanatie politica o reprezinta. J'v1i:;;carea sindicala joaca un esential, la inceput ca 1notor apoi, de foarte multe ori, ca un factor in~ibator. Or~an~zarea partidelor de traditie cartista plL'1e pe pnmul plan smd1catele: acestea adera. in mod colectiv la partid cu caracter indirect. Celelalte g~upe sau societati libercu.geta~oare adera la partid un stil ideologic propn~. D1~ ~unct de vedere ideologic, cartismul a adoptat de prima data o lm1e fluctuanta, chiar sincretica, care s-a concretizat in programe ce prezentau raportul de forte dintre diferitele orientari ~nterne. Ca1:tismul este specific insulelor britanice ~i regimunlor supuse mfluen!elor lor.

Mi:;;carea cmtista engleza este o aventura uirnitoare care i-a fascinat chiar :;;i pe Marx sau Lenin. Aceasta 1ni:;;care a format, 1ntre 1838

:?i 1856, o federatie in jurul ,Cmtei poporului", esenta mi~carii muncitore:;;ti britanice - sindicate, societati rnuncitore:;;ti de ajutor reciproc.

societati socialiste etc., ca :;;i deputati :;;i cluburi ,radicale" care militau pentru democratie. ,Carta poporului" era o ceren; in :;;ase puncte care revendica, printre altele, votu!_universal al barbatilor; a fost supusa Carnerei Comunelor care a respins-o, in contra celor trei rnilioane, apoi :;;ase milioane de se1nnaturi. Cartismul a coalizat asociatiile muncitorqti nascute din tulburarile si'ngeroase dintre 1817-1838, cum m·- fi

,rnasacrul Peterloo" din 1819, ,.Conspiratia Cato Street" din 1820 sau mi:;;carile constante ale luddi'jtilnr, cei care stricau ma:;;inile; toate acestea

fiind reprimate cu o bmtalitate rara. Cealalta nebuloasa a coalitiei mi§carea radica!a, s-a nascut pe de o parte din societatile care st;~ti~ n~au Revolutia franceza, din sociali§tii utopici ai lui Robert Q,;ven:;;i dm rn1:;;carea cre:;;tin-sociala sau socialist-religioasa. Cartismul, care se putea baza pe :;;ase deputati, dintre care Lovett :;;i Place, avindu-1 ca

29

DANIEL SEILER

leader pe Fergus O'Connor, deputat de York ;;i director a! ziarului

Northern Star, ziar a! mi;;carii, s-a ciocnit de refuzul :;;i egoismul cla

selor conducatoare. Nedorind ;;i neputind sa-:;;i asume puterea prin foJ1a,

cari:ismul s-a slabit p!na Ia disparitie. Membrii sai s-au rep!iat 1ntr-o

actiune sindicaia 'i'n cadrul unor grupari marxiste. !V1i:;;carea muncito

re~sca britanica a ramas, din punct d~ vedere politic, demobilizata p'ina

la sfir;;itul secolului al XIX-lea.

A) Partidele laburiste. Simbioza dintre elementele politice, sociale si ideologice ce constituie mi~carea muncitoreasdi ~i stinga care ca;acterize~za laburismul este datorita ca Partidul Laburist a renuntat sa rnai aiba o doctrina structuratiL Programul reflecta deci de forte de moment intre curentele socialiste, social-democrate :;;i sindicaliste. ldeologia se exprima, in acest caz, la nivelul tendintelor, organizate in grupuri restrinse - ca in cazul Tribune - sau in constituante ori-

ak ca, de Fabian Society sau Inde-Labour Party sau Social Democratic Federation de mien

tare marxista care disparuse. Un astfel de ideologic este insotit de un filozofic ~i religios rnult mai accentuaL Astfel ca Partidul Laburist L11 mod mai muHe voturi de la minoritatea catolica dec!t oricare alt partid. La Glasgow exista q legatura statistica 1ntre a fi catolic, a irlandeze ~i a clubul de soccer celtic din Glasgow!

Laburismul n-a putut evita tensiunile dintre sociali:;;ti ca Aneurin

Bevan, apoi Tony Benn sau Ian Nikardo, de o oarecare orientare marxista.

;;i social-democrati ca Hugh Gaitske!l, apoi Roy Jenkins. Importanta

a:ripii de stinga a fost mare: fiind la putere, pmiidul a mers foarte depmie

ca!ea na}ionalizarilor. Harold \Vilson, de doua ori prim-ministru, era

vechi bevanist care a evoluat sp•-e un relativ pragmatism .. Ajunsa !a

putere sub conducerea lui l'vfichael Foot, st'inga dura a determinat, prin

extremismul ;;i anti-europenismul sau, plecarea mai multor vechi mini;;-


tri ca Shirley Williams, David Owen, Rogers :;;i Jenkins, pe atunci pre

~edinte a! Comisiei din Bruxelles, :;;i care au format Partidul Social

Democrat Acesta, aliat mai intii cu liberalii, ulterior a fbzionat cu ace:;;tia,

diviz!nd opozitia In beneficiul Tories-ilor 1• Ca urmare a unei pierderi

electorale, puterea a trecut i'n mlinile generatiei unnatoare dar a ramas

la stinga, partidul preferi:ndu-1 pe Neil Kinnock in locullui Roy Hatters ley.

Kinnock a purees, :;;i nu tara succes, la redresarea partidului, asigur!nd

reintoarcerea sa Ia Europa recurgind la tehnici!e de comunicare politica.

El i-a cedat Iocul lui John Smith - personalitate marcanta provenita

din aripa de dreapta a partidului- dupa semi-e:;;ecul electoral din 1992.

Decesul nea:;;teptat :;;i prematur al lui J. Smith 'in 1994 a adus In fmntea

labm·i~tilor o generatie de quadras :;;i un nou leader foarte ctmoscut,

Tony Blair, mcmbru al Bisericii anglicane ;;i pmiizan a! economiei de

piata.

B) lrlandez

modelul britanic au luat na~tere Partidul Laburist Partidul Laburist Maltez. Primul este din toate punctele

de vedere asemanator fratelui sau mai mare, mai putin sHibiciunea sa: este eel mai mic dintre partidele mtmcitore~ti ale Unitmii Europene. Acesta nu atrage nici majoritatea votului salariatilor,

n1<tioriti'itii sindicatelor. 0 alta curiozitate: Partidului Laburolul unui partid de legatura, guvemind cind

cu unul, cu altul din celelalte doua mari partide irlandeze care altemeaza la putere. Cit prive~te Partidul maltez, acesta s-a evidentiat, in anii '50, prin neintelegerile avute cu Biserica, pentru ca apoi sa se impace cu aceasta spre anii '70. Dom Mintoff,

sau ~i 1-a condus pe calea a lun1ii a Treia.

Pragmatismul atribuit Partidului Laburist, relativa sa suplete :;;i mai

ales p!uralismul sau care respecta religiile, inclusiv catolicismul, ca :;;i

1 Tories- nume dat membri!or Partidului Conservator Englez.

31

DANIEL L. SEILER

succesul guvemului Attlee1 din 1945, au facut din laburist_TI em model :;;i pentru mi:;;dirile de rezistenta :;;i pentru oamenii ~ti'ngn cat:hc~ :;;1 socia1iste care s-au stabiiit la Londra in timpu1 razbomlm. Dupa Ehberare Leon Blum lmpreuna cu Daniel Mayer au devenit purtatorii lor de ;uv!nt dar s-au izbit de un exces de ,patriotism de partid" din partea SF10 ]n timp ce crearea MRP, cre:;;tin-democrat, !nchidea portile in aceasta directie. Din acest program nu a mai ramas decit ,anen;ic~" 1JDSR unde Fran<;ois Mitterrand :;;i-a fticut debuh1l carierei militare. In Belaia Uniunea Democratica Belgiana a 1nt1mpinat acela;;;i refuz al soc~li~tilor in ciudaavizului favorabil al omului de stat P. H. Spaak :;;i, fiind sustinuta numai de sindicatele crqtine valo~e, exp~nenta a esuat. In schimb, J:n Tarile de Jos, social-democratn au fuztonat cu

1~iscarile din Rezistenta :;;i ~i-au deschis portile catolicilor formind Pa;tidul Muncii, PvdA. Totu:;;i, PvdA nu corespundea modelului cartist initial, sane g!ndim numai !a relatiile cu Biserica.

2. Traditia democrat-socialisHi. Aparuta de mai bine de deceniu, 'in unna cartismului, traditia democrat-socialista este

0 forma precoce ~i de organizare a mi:;;carii muncitore:;;ti. Partidele din aceasta traditi~ se deo~e-besc prin patru trasaturi distincte: ruptura neta de 1_m:;;carea smdicala, tipul de organizare, rolul intelectualilor :;;1 _ _ de

de idei". Partidele democrat-socialiste se orgamzeaza pe

llnga mi:;;carea sindicala, ostila sau sce~tidi: care, fiind _anar~icsindicalista sau cre~tina, pastreaza o at1tudme rezervata fata de

Organizarea democrat-socialista, lipsita de con-curs al sindicatelor, are de suferit chiar ;;i acum. plus, dez-voltarea lor a fost de multe ori frinata, in plin av'int, de o ltmga pe:rH)a1da dictatoriala: al doilea lmperiu, inabu;;irea Comunei, dictatura lui Franco din a lui Salazar in Portugalia, fascismul in ltalia. Sint doua trasaturi care marcheaza organizarea

1 Attlee, Clement ~ om britanic nascut la Londra in 1883, lider al partidului laburist, ori;m-tr1inistn11ntre 1945~ 195 L

32


democrat-socialista ~i care au rezistat social-democratizarii dorite

inceputul secolul al XX-lea de Internationala a Pede o parte iejeritatea ei, o varianta subtire sau supHi a partidului de mase pe care Jean Charlot o nume;;te partid de militan{f. Pe de alta parte, importanta ale~ilor, a liderilor ;;i ~efilor: curente personalizate In Franta, ,filipismo" :in Spania. In al treilea rind, militantii ~i ale~ii au tm profil diferit de eel intilnit !n partidele de cartista sau social-democrata. Nivelul lor de instruire este mai inalt, iar 'invap.torii, ca ~i intelectualii, sint predominanti: ,barbo~ii" din grupul PS in 198 sau PSOE in 1982. Hugues Portelli a fost primul care a dat numele de ,,neo-radical". Concept lipsit de pertinenta comparativa, dar care Franta exprima exact ceea ce vrea sa spuna. In ultinml rind, predominarea elementelor intelectuale, adaugata la putinul interes fata de problernele de organizare, pun pe pri1n-plan dezbaterea ideilor in dauna altor considerente. Gustul pentru ideologie dar ~i raspindirea ideologica: democrat-sociali;;tii fi:ancezi, italieni ;;i spanioli au trecut astfel de Ia proudhonis1n la marxism, de la reforma la revolutie ;;i de la revolutie la gestiune. Autogestionari in anii '70, au cedat betiei ,anilor fric" ;;i realismului gestionar. De la ,schimbarea vietii" la ,francul puternic" in Franta, de la marxismul de tip nou al lui Alfonso Guerra la monetarismul lui Boyer :;;i Solchaga, de la ,batrinulleu" Nenni la omul de afaceri Craxi, cite schimbari intr-un timp a:;;a de scurt!

Originea democrat-sociali:;;tilor urea p!na in timpul Revolutiei franceze din 1848 :;;i partidului condus de Ledru-Rollin, candidatullor la primele ,prezidentiale" din istoria alegerilor din Fran}a. Ei stringeau !a un loc vechi republicani de stinga ai lVfonarhiei de Iulie (Ledru-Rollin, Lamartine) :;;i sociali:;;ti a:;;a-numiti ,utopici" de cau·e rnarxi:;;ti, cum ar fi muncit01ii A!beti ;;i Louis Blanc sau ,fhrieri:;;tii" (Victor Considerant), dar :;;i cre:;;tini precum Buchez. Primii se pretindeau urma;;ii iacobini-

33

DANIEL L. SEILER

lor marii Revolutii ~i babouvismului 1 , ceilalti intruchipau tendintele

individualiste rezultate din ,aristocratia muncitoreasca" ;;i din grupurile

de me:;;te~ugari. Organizarea lor a fost de scmta durata dar foarte buna:

atit in jurul grupului parlamentar La .Montagne ~i totodata a federatiei de

Solidarite republicaine. La originea organizarii gasim reteaua

ouc;;c'''Hl secrete - La Charbonnerie, de exemplu - :;;i care a dediz-..:;t

lovitura de Stat a lui Louis-Napoleon Bonaparte. Modelu! a fost

preluat din Italia- Carbonari- ;;;i s-a raspindit, de asemenea, In Spania

'?l

Partidele ,. majoritare ". ciuda obstacolelor istorice care au oprit dezvoltarea lor- anarho-sindicalismul, Statui autoritar, marea sciziune comunista- democrat-sociali;;tii au cunoscut o perioada favorabila intre anii '70 ~i '80, ajung1nd majoritari in

Portugalia (unde dintre sociali:;;ti au fost ale;;i pre~edinti ~i 1n Spania. Ei au ;;tiut sa se foloseasca de noul

curent al Golden Sixties ;;i de aparitia tendintelor postmaterialiste. Partidele socialiste franceze :;;i portugheze ;;i PSOE

au beneficiat de conducerea unor oameni de Stat de excepca: Fran<;ois Mitter:rand, Mario Soares ;;;i Felipe Gonzalez.

Ei au ~tiut sa transforme aura intelectuala a programului autogestionar in ~tiin!ii a guvernarii.

Preluat de oameni O;>i de grupuri straine spiritului SFIO, Partidul

Socialist Francez a fost mult timp ca un far al socialismului latin. Apar-

liniei de stinga care propovaduia ruptura cu capitalismul pentru

,a schimba via!a", el a reu:;;it sa-:;;i dezamageasca partizanii fiindca a

creat prea mari sperante cu toate di aveau un bilant guvernamental

onorabil. Preluat !a Congresul din Suresnes de un grup de intelectuali

tine~ri din interiortll :;:i care proveneau din mediile catolice,

vechiul Socialista Obrero Espana! a aparut, chiar din perioada

1 babouvism - doctrina lui Gracchus Baboeuf ;;;i a discipolilor spre instaurarea unui comunism egalitar.

34


de transformare, ca fiind aspectul esen~iaJ a! ]\.1ovida. Gratie sprijinu

iui material ;;i tehnic al SPD ~i ajutat de carisma lui Felipe Gonzales,

PSOE a ajuns ia putere in 1982 ~i a adus o schimbare Ia care nici nu

se visa; !nvat!nd din gre;;;elile guvernului l\1auroy, el a practicat un

refonnism studiat ;;;i pmdent, mentinindu-se in fnmte In ciuda critici

lor :;;i dizidentelor. Lui i se datoreaza integrarea Spaniei in Europa, precum

~i, datorita NATO, modemizarea Armatei. Sociali:;;tii portughezi au

fost mai putin noroco('i :,;i au ie:,;it slabiti din luptele impotriva comu

ni:;;tilor ;;i a st!ngii militare autoritariste. Datorita lor, Portugalia a renun

jat !a dmmul spre lumea a Trcia alcglnd Europa. Dc:;;i au fost indepar

tati de la putere de ciitre liberali de mai bine de un deceniu, revenirea lor nu va intirzia.

Epigoni, avortoni §i decaden{i. lnflorirea partidelor socialiste de stlnga, provenite din social-democratie sau din elemente exterioare partidului, se explica prin parasirea socialismului de catre anumite partide muncitore;;;ti.

Este vorba de un fenomen conjunctural care se ex prima partide putin durabile. Singurele care au rezistat au fost dele socialiste de stinga norvegiene SV care au luat fiinta dupa primul reterendUln privind aderarea la Comtmitatea Statelor Europene. Insa nu trebuie sa le confundam cu formatiunile scandinave cu care, in aparenta, se aseamana, dar care sint de origine comunista. in Franta, Ali§carea Ceta{enilor a lui Jean-Pierre Chevenement nu s-a mentinut decit gra~ie Partidului Socialist

Partidul Socialist astazi practic disparut, reprezinta un caz

exceptional de care s-a naruit fiind erodat de coruptie. Creditat

cu 32,3% din voturi in 1919 ;;i av!nd 156 de sedii, el obtinea cu

20,8% din voturi In 1946, mai mult dec'it aliatul sau din Partidul Comunist

35

DANIEL L. SEILER

Structura electorala a partidelor labudste, democrat-sodaliste ~i social-democrate a UE {in "/o)

Firi !Vfuncitori Salariati Cadre Jndependenr/

1975 !990 1975 1990 197J 1990 1975 1990

Marea 70,8 44 23 30,4 2.5 14,6 8.8 15,5

Britanic lrlanda 68,3 64,6 17 ,l 26,7 3,7 8,1 13,4 14

32,9 27,1 44,8 41,9 8 22,5 23 29,2

49,5 41,7 27,2 23,7 2,4 12,7 22,3 21,9

27,5 23,8 44,3 42 6,5 7,4 35,6 36,2

Portugalia 47,7 33,3 33,3 27 0,6 10,5 21,6 29,2

Germani a 52,7 34,4 35,9 34 4,4 24,1 13,5 24,7

Danen1arca 52,5 49,8 41,4 36,8 0,6 0,8 14,2 20,2

Belgia 58,7 42.6 24,8 39,7 10 6,3 9,3 24,7

Tarile de Jos 58 30,9 20,5 42,1 15,9 21,6 7,9 21,4

Sursa: G. Colome, op. cit., p. 27

Opozitia tata de sistem a fost benefica pentru acesta din urrna dici

Partidul Socialist Italian slabind, a acceptat intrarea lui in jocul guver

namental din 1963 1n favoarea apertura sinistra dorita de Aldo 1'v1oro

:;;i de cre;;tin-democrati. Antrenat treptat in v1rteju1 creat de Prima Repu

blica, PSI a reu;;it sa-;;i. pastreze o oarecare demnitate atita timp cit a

fost condus de ,vechii" sociali;;ti adepti ai lui Pietro Nenni, cum ar fi

Sandro Perteni sau Martino. Spirited modern a dat lovitura de gratie

Partidului Comunist Italian aduc1nd in fnmtea sa pe Bertino Craxi, un

politician cinic ;;i afacerist care a ,golit" partidul de intregul sau conti

nut in numele eficientei. Incarnind imaginea ,duru1ui Craxi", Pre:;;e

dinte al Consiliului din 1983 p1na in 1987, membm al CAF, Craxi

Andreotti-Forlani, vor fonna un triumvirat transpartinic care va donmi,

din nefericire, mai mu1t de un deceniu, la fel ca l\1ichelis, ministrul

Afacerilor Exteme ;;i play-boy cu fizic de gori1a.

.._.cnc.c;vu" ce cuprinde: agricultori, pescari, profesiuni liberale, cadre concluc:er·e :;;i patroni.

36


3. Traditia social-democrata. De data mai recenta decit celelalte doua precedente, traditia social-democrata apare in ultima treime a secolului al XIX-lea. Partidele provenite aceasta traditie se deosebesc prin patru trasaturi distincte: intemationalismul, marxista, legatura cu sindicatele tipul de organizare. Partidele social-de1nocrate s-au unit la initiativa Internationalei din 1864 sau au fost profund transformate de aceasta. Ele au practicat un internationalism solidar pina la razboiul din 1914 care a dus la dezme1nbrarea acestei uniuni. Partidele au incercat de doua ori sa reconstituie lntemationala a ll-a prin practicarea unei solidaritati active fie cu vechile partide aflate alHidata in dificultate ca cele din Peninsula Iberica fie cu cele din Europa Centrala aflate acum in dificultate. Ele d:sta~oara o bogata activitate atit in grupul socialist al Parlamentului European cit ;;;i in cadrul Partidului Socialist European pe care-1 sustin materiaL Internationalismul a implicat, printre altele, o lunga colaborare cu marxismul care le-a servit drept dogma ~i pe care au J',J.cercat sa-l raspindeasca ~i sa-l impuna tuturor partidelor muncitore~ti. Abia in 1951 lnternationala a acceptat, prin declaratia sa de la Frankfurt, ftmdamentele umaniste :;;i cre~tine alaturi de cele marxiste. Apoi, social-democratia, la initiativa marxi~tilor, a strins legaturile sindicatele. 0 legatura la fel de putemica ca in cazul trad'itiei cartiste dar functionind in sens invers: sindicatele erau veritabila curea de trans1~isie in cadn!l partidului. Afinitatile sint, inca, foarte puternice - mai ales in Suedia- iar cele doua ramuri ale mi;;;;carii muncitore:;;ti merg in paralel. Organizarea social-democrata corespunde partidului de mase care poate conta pe grupuri distincte - tineri, femei etc, Pina in anii '60 acestea puteau fi considerate sozial-ghetto parteien.

Daca cartismul este de origine engleza iar curentul democrat-social

este francez, social-democratia este de origine gennana. Sozialdemo-

37

DANIELL. SEILER

kratische Partei Deutschlands 1ntruchipeaza protoripul de partid social

democrat. Mai !ntli ca propovaduitor al ortodoxismu!ui marxist :;;i ca

loc a! dezbaterilor doctrinale de o calitate intelectuala nemai1nt!lnita 'in

alta parte, unde s-au confnmtat Bernstein 'in numele revizuirii doctri

Rosa Luxemburg in numele revolutiei :;;i Kautsk-y in numele orto

practic!nd, pina Ia Kurt Schumacher, un marxism verbal;

Congresul de Ia Bad-Godesberg din 1959 acesta a ajuns, un

deschis mturor :;;i pmiator al reformei sociale.

Partidele majoritare. Lipsite de concurenta, aceste partide au renuntat la convingerile lor marxiste, mult timp propovaduite, :;;i au acceptat sistemul socio-ecoi-tomic existent pe care doreau sa-l 1mbunatateasca in avantajul muncitorilor. Dar nimic din organizarea lor- este vorba de partid de masa- :;;i nici din baza sociala nu deosebe~te partidele social-democrate de echivalenfii

laburiste. Acestea se caracterizeaza atit prin pluralismul filozofic cit :;;i religios. Din conim, daca in sinul partidelor social-democrate cu majoritate absoluta exista diterite orientari, inclusiv de construire a socialismului, influenta acesteia din urma s-a dovedit a fi foarte slaba.

Doar patrll social-democratii au cunoscut bucuria de a fi majoritare. Cea mai puternica a fost cea suedeza, cea mai renumita a fost cea germana, la care trebuie s-o adaugam pe cea austriaca, iar Pmiidul Norvegian al Muncii completeaza aceasta panorama.

Partidul Muncitoresc Social-Democrat Suedez, SAP - Sverige

Social Demokratiska Arbetareparti- se aseamana foarte mult cu Par

tidt!l Laburist Englez prin aceea ca este un pmiid indirect ale cami sin

dicate sint membre, dar relatia partid-sindicate difera. SAP a fost din

totdeauna mai moderat. Stat--providenta, Suedia are un sector nafiona

lizat modest. Social-democra1iile suedeze se caracterizeaza prin doua

aspecte: introducerea politicii-model a social-democrariei, keyne

sismul- introdus de G. Myrdal - combinat cu dialogul social ~i

de a fi eel mai m1te:rnic muncitoresc din Costul finan-

38


ciar al ,modelului suedez" !-au tacut sa apara 'invechit in ochii refor

mi~tilor europeni fata de ,modelul german". SPD i~i pastreaza inca

prestigiul de'?i a trecut in opozitie !n !982; numele ,Bad-Godesberg",

devenit proverbial, inseamna lm aggiornamento necesar pentru parti

dele muncitore:;;ti, demonstrat prin fapte de troika Brandt- erou anti

nazist, simbol a! tenacitatii berlineze ~i con~tiinta SPD-ului- \Velmer - vechi comunist ~i strateg organizator- ;;i Helmut Schmidt cre:;;tin

angajat ~i om de Stat; dupa un lung drum in go!, SPD a regasit o noua

troika formata din generatia ,fiilor lui Brandt", Scharping,

Lafontaine, Engholm care ~i-au aratat competenta prin guvemarea Land

uri lor. Partidul Social-Democrat din Austria, relnnoit in anii '60 de

Bruno Pittermann ~i cancelarul Kreisty, corespunde mai bine tipului

ideal de partid cu majoritate absoluta, dec!t SPD; ocupa postul de

cancelar dupa 197 L In 1958, partidu! austriac (SPO) a renuntat Ia

austro-marxism :;;i Ia anticlericahsm pentru a se sitLia pe pozitii reformiste. Acest pmiid care altadata a fost eel mai anticlerical dintre toate

partidele muncitorqti, nu a ezitat sa prezinte drept candidat Ia pre~edintia Republicii un vechi conducator al Mi~carii Catolice studenteC?ti. Trebuie sa subliniem faptul ca daca SPO practica un reformism mode

rat, Austria poseda, dupa razboi, un sector nationalizat fomie important

Partidul Laburist Norvegian, DNA, care a apartinut cindva 1nternationalei comuniste, este condus de o femeie, doamna Go Brundtland ~i

pare sa fi fost de neclintit cind a trebuit sa conduca o Norvegie J:mpar

!ita !ntre tendintele populiste :;;i izolationiste - majoritare - ;;i tendinta

sa pro-europeana. Feminismui aparent al DNA nu poate sa ascunda

putemice!e retele familiale ~i veritabilele dinastii politice.

Partidele social-democrate minoritare. de social-democrat minoritar este specific anumitor piri nordice. De fapt, este un caz al tipului ,social-democrat majoritar". Tensilmea creata in sinul societatii a :llicut ca elementele socialiste nesatismcatoare sa rupa unitatea muncitoreasca. Rezultatul se traduce slabire a Partidului Social-Democrat care-~1 caracterul majoritar. Partidele social-democrate

39

DANIELL. SEILER

din Danemarca, Islanda ~i Finlanda precum ;;i corespund acestui tip. In cazul Finlandei, Partidul Comunist ;;i aliatii sai joaca rolul Partidu1ui Socialist de stinga.

Exemplul eel mai dramatic al pierderii puterii de catre un patiid

muncitoresc este ilustrat, tara J:ndoiaEi, de socia1-democratia danezii, Socialdemokraterna. Dupa ce a av1.1t lTlajoritatea absoluta 'in Folket

ing, acest partid abia mai detine o treime. Nemultumit de a se afla 1ntre

dizidentii sociali:;;ti, SF :;;i VS, acest partid are de suferit din cauza unei

sciziuni a dreptei, centrul democratic. Social-democratii au cunoscut

suferintele opozitiei - timp de zece ani - :;;i bucuriile guvemarilor !n

coa1itie.

C) Partidele social-democrate , consociative ". Este vorba despre partideie din Benelux unde social-democrapa s-a infhmtat cu segmentarea societatii in ,grupuri" datorita religiei. Pentru ea, aceasta 1nsernna luarea considerare a unei puternice mi;;d'iri sindicale cre;;tine care 1n Belgia sint mult mai numeroase decit sindicatele socialiste! Dupa ce au crezut in disparitia acestor organizatii condamnate chiar de sensul istoriei marxiste, socialdelnocratii din Benelux au ales intre reinnoire ~i resemnare. Laburi:;;tii olandezi :;;i sociali;;tii flamanzi au optat pentru prima solutie, in timp ce sociali:;;tii valoni ~i luxemburghezi s-au mulJ:tnnit cu rolul de aripa muncitoreasdi a ,lumii" sau de ,stilp"

laic.

Dupa razboi, Partij van de Arbeid - PvdA - a adoptat modelul

englez al Partidului Laburist schimb!ndu-~i numele din Partid Social

Democrat 1n Partid Laburist :;;i a organizat trei ,comunitati de lucru"

in s!nul lui: una catolidi, una protestanEi :;;i una 1.nnanista (laid.) cores

punz1nd celor trei ,st!lpi" traditionali, dar tara sa obtina majoritatea.

Evolutia spectaculoasa care rnarcheaza, dupa conciliu, catolicismul

Tarilor de Jos, pennite Partidului Laburist sa-:;;i faca mari sperante,

sustinute de altfel de rezultatele alegerilor din 1971 :;;i 1989.

40

Partide!e politice Europa

In Belgia, din cauza probiemelor religioase, Partidul Muncitoresc

a reu~it sa obtina majoritatea absoluta de:;;i, aceasta tara, 'lmpreuna cu Suedia, are cele mai multe sindicate din Europa. Conducatorii PS

s!nt con:;;tienti de acest aspect :;;i au g'indit inca din 1969 ,,Adunarea

Progresi:;;tilor", un fel de front cornun 'intre ei :;;i stlnga democratiei

cre:;;tine. Pina 'in prezenL aceste tentative au ramas tara efecte directe.

Odata cu scindarea social-democraFei pe considerente lingvistice,

aripa flamanda, devenita Socialistische Partij, SP, a 1ncercat o trans

fonnare dupa rnodelul olandez care includea cre~tinii de stinga ai grupu

lui Doorbrak, dar tara sa ajunga la puterea colosului cre~tin-democrat

flamand. SP tTebuie sa faca fata, astazi, scandalurilor legate de finan

j:area sa oculta. Situatia este ~i mai tragica 'in cazul PS belgian franco

fon care, decapitat de falimentul afacerii Agusta, legata de asasinarea

fondatorului Andre Cools, participa la alegerile din 1995 tac!nd sa

urce in prima linie partide de mina a doua, adesea tara importanta. PS

foarte bine organizat ~i, in urma renuntarii libera!ilor la anticl~ricalism, mediator important al ,grupului" laic, a neglijat restructurarea

lui. Partiduf Afuncitoresc Socialist Lwwmbwghez, moderat, anticleri

cal ~i guvernamental este contestat atit ca mediator al laicilor de catre

democrati cit :;;i ca expresie a clasei muncitoare de catTe social-cre:;;tini.

D) Dizidenfele de dreapta. Tentativele racute de nartidele socialiste pentru a-:;;i moderniza doctrina au daunat ;ripii lor social-democrate. Dar, cel1nai adesea, relatiile cu comunistii au dus la mptura. In cazul Danemarcei, nepL;tinta social-del~ocratilor de a elabora politici noi a nemultumit nu numai sociali:;;tii, ci :;;i aripa de dreapta a partidului. .

41

DANIEL SEILER

Rezultatele electorale ale partidelor muncitore;;ti, democratsodale 1?i social-democrate (media 'in procente)

Tari 1960-1973 1974-1989 1980-1989 ultimul A nul scrutin

Marea-Britanic 46 34,3 29,2 34,4 (1992).

Irlanda 14,5 9,3 8,7 19,3 (1992) 38,2 45,2 38,6 (1993)

16,8* 32,3 34,7 17,6 (1993)

Portugalia 30,6 272 29,3 (1991)

Germani a 41 40,2 39,4 36,4 (!994)

Austria 46,3 48,1 45,4 Norvegia 42,9 38,7 37,4 34,3 (1989)

Suedia 46,8 43,9 44,5 Dane1narca 38,7 3L8 30,9

30 27,2** 28** 25,5 (1991) 24 24,9 25,4 28,3 (1995)

Elvctia 24,3 22,7 20,7 18,5 (1991)

Tarile de Jos 25,9 31,5 3! 24 (1994)

* SFIO 1970. ** Doua partide PS :;;i SP. Sursa: G. Colome, op. cit., p. 30.

De fapt este vorba de un fenomen conjunctural. Formatiunile de

acest tip nu mai exista decit in Danemarca, unde un deputat social

democrat, foarte populaml Erhardt Jacobsen, :;:i-a parasit partidul pentm

a forma Centml Democratic care se opunea cre;;terii fiscalitatii directe.

Devenit un ,partid-balama" ~ el guvema foarte bine atit cu conserva

torii c1t :;;i cu social-democratii ~ acest partid seamana cu un PME de

tip familial: dupii retragerea fondatomlui, fiica sa, J\1imi Jakobsen, a

preluat conducerea.

4. Traditia comunista: substitut functional al social-lfi~e•nl!fi!'n~tiPi,'! Intorc:indu-ne in timp, traditia comunista apare

soci<l1-dem,ocra1Iel care se deta;;eaza de curentul prml:IJ:Jai dilpa primul razboi mondial :;;i Revolutia rusa din


In afara caracterelor generale care defmesc :;;i mlm-citore:;;ti social demoCl·ate, cele comuniste ofera aspecte care le deosebesc net. Aceste trasaturi specifice sint: intemationalismul, organizarea :;;i ideologia. Aceste trei aspecte sint exierioare logicii naturale a celor ce muncesc. Dupa Lenin, ideologia spontana a clasei muncitoare este de tip ,tr·adle-un1om1;ta"' Mi:;;carea comunista este deci rezultatul voluntarismului revo-

al tmui grup de ai Partidului J'vluncitoresc Rus: boi:jevicii.

Am putut vedea ca, in cazul pa1tidelor muncitore~ti, aqiunea Internafionaiei se conjuga cu cea a mi:;;carii sindicale. In ceca ce prive:;;te partidele comuniste, Internationala a III-a a fost agentul principal al creiirii lor. Ba mai mult, In primele doua decenii ale existentei lor, aceasta le-a mode!at, le-a ;,lefuit dupa un model unic :;;i le-a impus o disciplinii de fier. Internationala comunista, la lnceputurile ei, putea fi considerata democratica, eel putin in privin}a elaborarii tmei linii poli

tice unice, prin partidele membre. Ea s-a transformat, sub conducerea

lui Stalin, in oficina aparatului de Stat al URSS 1nainte de a disparea; de-acum inainte, toate relatiile dintre partidele-surori vor trece prin PCUS. Intemationa!ismul va primi o lovitura serioasa o data cu apari;ia ,eurocomunismului" In anii '70. Kominternul va modifica radical organizarea social-democrata a partidelor conmniste.

Partide!e comuniste s-au organizat dupa modelu! inventat de Lenin

~i adoptat de partidul sovietic. Acest tip de organizare este denumit de catre cei interesati ,centralism democratic". Este vorba de o versiune ierarhizata, centralizata :;;i disciplinata a pa1tidului de mase. Acest

model a fost uniform adoptat de dizidentii de stlnga care au parasit

pa~iideie muncitore:;;ti pentru a crea fonnatiuni comuniste. Cit despre partidele muncitore;;ti care, spre 1920, au aderat la lntemationala a III-a, s-au vazut supuse centralismului democratic ~i disciplinei de fier

a Kominternului. Acestea au fost radical transfonnate :;;i epurate, ca

1 trade-union (In tari!e anglo-saxone) sindicat muncitoresc.

42 43

DANIEL L. SEILER

cazul partidului francez, sau n-au !nt1rziat sa se destrmne, ca 1n cazul

Partidului Laburist Norvegian. In perspectiva dezvoltata de Lenin, aspectele pe care le vom denumi

,internationalism" ;;i ,organizare" prelungesc ideologia. Caci g!ndirea

fondatomlui URSS constituie partea cea mai frumoasa a strategiei

revolutiei. In acest sens ea o cmnpleteaza admirabil pe cea a lui Marx

>,>i Engels, punind bazele ideologiei partidelor comuniste.

Conflagratia care a provocat in1plozia lmnii con1Lmiste f,'i a URSS a obligat pmtidele comuniste sa se redefineasdi in raport cu trei criterii de baza. Aici vorn gasi novatorii, ortodoc:;;ii :;;i integrif,'tii, in functie de raspunsurile date.

A) Precursorii. Inflorirea socialiste de st'inga in Scandinavia (,titoi~tii" danezi) se explidi prin abandonarea socialisrnului de d1tre anumite partide nmncitore~ti. lntrebarea majora nu este oare: de ce aceste dizidente au cunoscut succesul 1n ann

mite tari? Raspunsul este siinplu: este vorba de partide comuniste sau

dizidente cmnuniste care s-au rupt de Moscova 1nai devre1ne pentru a fuziona cu diziden}ii de stinga ai social-democratiei. Acela~i lucru a avut loc in Danema:rca cind PC a disparut de pe scena politidi ;;;i dud socialif,'tii populari au intrat Folketing dupa 1960 ~i in Parlamentul European dupa 1979. Finlanda ~i Islanda au partide de acela:;;i. tip care pot participa la coalitii

guvernamentale.

Incepind cu 1938, in Islanda, comuni:;;tii s-au 'indepartat de Kom

intern pentru a forma Partidul Socialist Unificat 1mpreun3 cu sociali:;;

tii independenti. Dupa evenimentul din 1968 de la Praga, ei s-au rupt

definitiv de Iv1oscova. Tntre timp, o noua fuziune a av<Jt 1oc in 1956 cu so,ciall-ciernocr;:~tiJ

de st1nga, luind na>,>tere Althydhubandalag, Alianta

Danenmrca, Aksel Larsen, eroul Rezistentei, devenit :;;ef al PC dupa

44


dizboi, i-a luat apararea lui Tito :;;i a condamnat interventia sovietica

din 1956 !n Ungaria. Fiind exclus in 1958, el a !nfiintat Socia!istisk

Folkeparti, SF, care rara greutate a obtinut voturile la care cornuni:;;tii

danezi nici macar nu visasera. Cazul din Finlanda a fost timp

considerat ,special", dar comuni;;tii, initial destul de independen}i iar

mai apoi aliniati politicii moscovite, au fuzionat cu stinga socialista

formind din 1980 Alianta Democrata Populara din Finlanda, SKDL,

dupa multe dispute !ntre opozantii eurocomuni>,>ti ;;i sociali:;;ti :;;i ,orto

doc:;;i". In 1985, dupa modelul Perestroika, ,stalini:;;tii" :;;i-au racut

propriul partid, 1n vreme ce eurocomuni:;;tii PC in 1970

pentru a adera doar la SKDL. In 1991, odata cu caderea comunismu

lui, cele trei partide s-au destramat aderind la un nou partid, A!ianta

de St!nga, VAS, care a ob}inut l 0% din voturi in 1991, ca a poi, 1n 1995,

sa reu>,>easca sa intre la guvernare.

B) Prin aceasta ortodoqi care au sa se foloseasca de o sore socia-lism :;;i au ie~it de sub tutela moscovita tara ,sa darin;e ~andra-rnaua", adica pastrind controlul aparatului comunist pentru a-1 refonna. Punctul de constituit condamna-rea invaziei sovietice din din 1968, urmata de

europene ajungindu-se la o transforntare :;;i o refacere a pa.rtJtdtJltn sub o noua denu1nire. Partidul dreptei ltalia, ex-PCI, stinga suedeza ~i lnitiativa per la Catalunya in Spania au dcn1onstrat aceasta evolutie.

Partidul far al refonnei cmnuniste ra1nlne Partito Democratica della Sinistra, centru al ,polului progresist" :;;i la care au aderat, 1n 1991, 80% dintre membrii PCL :;;ansa istorica a PCI a fost A. Gramsci, un teoretician original ;;i occidental: fiind inchis de cati-e fasci;;ti, el nu a putut fi condamnat de Stalin. Discipolul sau Togiiatti, doar formal aliniat J\1oscovei, a practicat o politica independenta ;;i realista (apropiindu-se de catolici etc.). U:;;oara deta;;are fata de URSS a fost realizata de Berlinguer datorita caruia PCI a obtinut cele mai multe voturi.

45

DANIEL L. SEILER

Refmma partidului s-a desavlr~it sub Achilie Ochetto, POSului, care a demisionat in 1994 in urma e~ecului electoral al ,polului progresist". Succesoml sau a fost Massimo d' Alema, mai circumspect ~i mai flexibil. Toate partidele politice din Europa Occidentala au avut

lor, adesea exclu~i. Aceasta retcnma a cunoscut-o ~i PC :suedez ale carei aspiratii spre independen}a dainuiau demult !?i care, dupa 1960, a sustinut PCI in cadml comunismului international. De lndata ce a fost cunoscuta intentia PCI de a renunta la modelul comunist, omo!ogul lui suedez s-a grabit, in 1990, sa-:;;i schimbe mnnele in

Partid de stinga. Ultimul partid comunist important care s-a de marxism-leninism, Partidul Catalan - PSUC - fuzionind cu sociali~tii autonomi ai Frontului Popular, a beneficiat de un statclt de autonomie fata de PCE. La initiativa liderului sau, Rafael Rib6, un intelectual de tipul lui Berlinguer, coalitia electorala lnitiativa per

care regrupa PSUC ~i dizidentii sociali:;;ti precum :;;i de st1nga s-a trans format In partid politic. IC, aliata st!n

gii unite spaniole, are o puternica pecete catalana.

Jrt,,rf,'lr•<n Se refera la partidele comuniste rfunase fidele modelului cmmmist prin reevaluarea ,,mo~tenirii" ~i care acceptau o doctrinala. Disparitia URSS le-a dat posibilitatea sa fie lor stapini. Cu alte cuvinte, evolutia lor trebuia sa unneze aceea~i traiectorie ca ;;;i a omologilor lor reformi~ti, dar intr-tm ritm mai lent. Partidele din Franta, Spania ~i Elvetia care ~fac parte din aceasta categorie, fusesera altadata eurocmmmiste.

Partidul Comunist Francez, PCF, este eel mai putemic :;;i eel mai comunist ortodox. Chiar dad. ','i-a modificat fonna de

organizare, acesta a ramas fidel modelului comunist, asum1ndu-~i istoria. Foarte fidel Moscovei, acesta a evitat un viraj eurocomunist in anii '70 de PS (Uniunea stingii) ~i de puterea din care a

fa cut in 1981, ca a poi sa se gaseasca !n pozitie de inferioritate ce a incercat o strategie de 1nfnmtare. Sub conducerea lui G.

\!larchais, acesta a incercat sa evite infiingerile, reactionlnd doar la epu

rari ~i excluderi. Succesoml sau, Robert a reu!?it sa stabilizeze

46


situatia electora!a care s-a mai redresat, dar 1n ce masura? Comuni~tii spanioli, eurocomuni~ti vechi, ~i-au pastrat identitatea, dar nu au Ia.cut niciodata uz de ea: ei s-au reimpartit dupa aparitia coalitiei, lzquierda unida, care a avut succes in r'indul electoratului. Partidul comunist fiind interzis in Elvetia inca din anii '30, militanj:ii sai au putut sa ascunda

problema de fond pentru a pastra forma: Partidul Elve}ian al Muncii care se mentine In Consiliul National.

lntegri'}tii. Este vorba de fonnatiunile ramase fidele dog-mei comuniste impotriva tuturor :;;i a orice. viziunea Mihail Gorbaciov este singurul raspunzator penl.ru destramarea URSS iar evolutia din Rusia ii indrepla\e~te sa creada di lucrurile mergeau bine in aceasta tara pe timpul comunismului. Doar doua partide comuniste integrisie au putut avea deputati nationali ~i chiar europeni. Este vorba de Partidul Comunist Portughez care a dimas de neclintit ~i Rifondazione Comunista creata de minorita}ile care au refuzat transformarea PCI in PDS. La Strasbourg deputa[ii lor stau alaturi de celelalte doua partide comuniste ortodoxe.

Partido Cumunista Portugues, PCP, a ramas fidel dorintei de a constmi socialismul ~i principiilor marxism-leninisnmlui. La alegeri, el se prezinta sub aparentele unei ,coali}ii democratice unitare" pe care o domina. PCP este incomprehensibil, chiar Ia.ra sa ne referim la :;;eful

sau istoric, Alvaro Cunha!, care :;;i-a lasat amprenta chiar :;;i dupa retragerea lui in favoarea lui Carvalhar. Erou ~i chiar martir al Rezistentei !mpotriva lui Salazar, Cunha! vedea Potiugalia ca pe o tara ce provenea din Lumea a Treia ;;i a pactizat in timpul revolutiei ,garoafelor"

cu militarii progresi~ti pentru a impune o conceprie prea putin occidentalil despre democra(ie. Rifondazione Conwnista a cunoscut o cu totul alta experienta. RC a luat na:;;tere la nostalgicilor care refuzau

PDS, lui dar :;;i a vechilor ,berlinguerieni" sau ai din fostul PCI Ia care se mai pot adauga marxist

din extrema stinga trotskistii sau maoista.

47

DANIEL L. SEILER

Rezultatele electorate ale postcomuni~tilor

Tari o> AD Numclc partidului Tip /0

Danentarca 8,3 1990 Socialistik Folkcparti A

Finlanda 11,2 1995 Vasemmistolletto

ls!anda 14,4 1991 banda lag A

!tali a 20,4* 1994 Democratico della Sinistra B

Sucdia B

(Catalonia) 8,1 1992 B

1991 Izquierda c 1993 Parti communistc fran<;ais c 1991 Parri suisse du travail c

Italia 1994 Rifondazionc Comunista D

Pormgalia 8,8 1991 Partido Comunista Portugucs D

* % obtinut pe liste

Partidele comumste au disparut din celelalte parlamente ale tarilor europene. Faptul ca ele mai exista in anumite cazuri demonstreaza ca prezenta lor traduce realiUiti autonome prin comparatie cu experienta leninista ;;i sovietidL Transformarea PCI in PDS :;;i remmtarea acestuia din unna la aspectele SPicCJtlc~e comunismului au adus in ltalia adevarata democratie. egala

:;;i chiar in Franta, apa-

ritia unei veritabile mai mult de o evolutie a cmnuniste care au renuntat la centralismul demo~ratic - in loc sa se indeparteze de co~unism - decit de cea a democrat-sociali;;tilor care aveau o organizare slaba :;;i o ideologie care oscila intre romantismul revolutiei ;;i un refor

mism fascinat de raiders ;;;i alti condotieri.

III. Partidele aliate

Alaturi de partidele muncitore:;;ti, aliniate pe lor, intllnim anumite partide care-;;i au originea intr-o alta traditie politica. Pe de o parte se afla de origine democrat-

48


cre~tina care, raliindu-se socialismului, se situeaza chiar la ga partidului socialist sau laburist. Pe de aha pm1e se afla dele claselor de mijloc al caror liberalism reformator, munit !?i

social-democrat, le-a detenninat sa :tad'i cu :;;i chiar cu comuni~tii.

Diferite partide de st1nga, chiar de extrema-st!nga, :;;i de origine

catolica au cunoscut, in numeroase }ari, o existenta mai mult sau

putin scurta. Renunt:lnd la radacinile lor sociale, ele au 1ntruchipat,

pentru un timp. o nona dreapta. Ce! mai vechi este Partidul Politic

Radical Olandez care a intrat !n Alianta St!ngii Verzi. Primaml cre:;;

tin-democrat al ora:;;ului Palermo, Orlando, a creat un partid de acest

tip, Rete, o retea antimafia, un fel de extrema-st!nga moraHi, membru

al .,polului progresist", slab din punct de vedere electoral- cu exceptia

Siciliei - dar influent intelectual. La cealalta extremitate a spectrului

politic de stinga se aflau pmtidele laice, chiar anticlericale, ramase ostile

partide!or burgheze. In Franta, Mi;;carea Radicalilor de St!nga, MRG,

care regrupeaza radicalii fideli ,Programului comun" din 1973 ;;i alianrei

PS-PCF, s-a golit treptat de substanta pentru a se transfonna in sindicat

de ale:;;i care de raportul voturiior celor de st!nga din al doilea

tur de scrutin. 1994, MRG 1;;i schimba numele cu eel de Radical

alegindu-:;;i un conducator celebru: Bernard Tapie. Alleanza demucra

tica !nfiin~ata initial pentru a-1 sustine pe l'v1ario Segni 1n tentativa lui

de a schimba sistemul politic italian, a trebuit sa remm}e Ia a deveni

marea forta centrist-reformista pentn.1 a se transfomm In sustiniitorul

moderat PDS in cadml ,.Po!ului progresist". Dupa plecarea lui

Segni, AD a regrupat militantii din mediile laice, adesea vechi repu

blicani sau sociali~ti. Echivalentul olandez al radicalilor de stinga ar fi

Partidul Demokraten '66, un partid anti-establishernent, fondat !n 1966

de doi tineri energici din Partidul Liberal: M. M. Gruyters ;;iVan Mierlo.

Punlnd accentul pe reforma institu}iilor - sistem electoral, alegerea

directa a :;;efului guvernului etc.- programul D '66 se asemana foarte

mult cu tezele aparate in Franta, In aceea;;;i perioada, de clubul Jean

Moulin.

49

Dar contt-ar MRG, D '66 a ~tiut, gratie pr:agrm<ti>;mul:ui mului sau, sa intruchipeze modemizarea ~i schiint•area n!ndu-se ca ,a patra marime" - a!aturi de laburi:;;ti, cre:;;tini :;;i de - 1ntr-un sistem de partide foarte La MRG :;;i D

putem adauga lor, legata istoric de cooperativele :;;i ecologica ea este partenera sociali;;tilor. AI :;;i D '66, ca ~i partidele cre:;;tine de st1nga, se caracterizeaza printr-o tendinta ,postmaterialista" foarte accentuatiL

PARTIDELE PATRI~10NIALE

Este greu sa dai un mune partidelor care vin in sprijinul capitali:;;tilor :;;i al capitalului. Unii le numesc ,de dreapta" dar acest tennen ambiguu semnifica, in anumite tari, ,dreapta religioasa", ori aici este vorba de o dreapta economica. In Franta, ltalia sau Spania, ele fonneaza ,dreapta". Altii folosesc tennenul de burgheze", eel mai exact din punct de vedere istoric, dar strain vocabularului francez. Scandinavii :;;i elvetienii le numesc ,,burgheze". l\1area Britanie se prefera termenul de ,conservator"; dar cum sa vorbe:;;ti de conservatorism despre partid care, prin Doamna Thatcher :;;i Major, a dus la transformarea profunda a structurii sociale a tarii?

Daca observatorul se opre:;;te la ansamblul partidelor politice care constituie centrul :;;i dreapta in Europa, are o impresie diferita decit eel care a studiat in profunzime partidele muncitore:;;ti. Cum se face ca o familie unita ailt din punct de vedere al scopurilor dt :;;i al mijloacelor a dus la na:;;terea :;;i 'inflorirea Lmor fonnatiuni distincte? Toti oamenii politici :;;i toate

politice care constituie europene au un numitor comun: ata:;;amentul de societatea libe-rala, de libera initiativa :;;i de economia bazata pe profit.

In definitiv, ata:;;amentullor fata de libera :;;i de ill()~tenirea patlrinJonitJlLti cit :;;i di unui oatrlll11C)-niu, chiar modest, constituie eel mai bLm argmnent al electoraiului lor, justifica alegerea demunirii de ,pmiide pattrtmDrnaJen

51

DANIEL L. SEILER

Ca ~i in cazul pmiidelor muncitore;;;ti, vom face efortul de a descurca maracini:;;ul semantic :;;i istoric ce inva1uie partidele patrimoniale, incerc1nd sa depistam mai intii trasaturile lor comune, apoi variantele interne, pentru a trece apoi la fonnele extreme.

Trasaturile comune

Partidele patrilnoniale se regasesc intr-un comun, reflectare a bazei lor sociale, ea istoriei.

1. Programul politic. Daca factorii care concura la imparti-rea ei in diverse partide nu nimic din ceea ce nu poate fi reconciliabil, aceasta datoreaza unitatea pr·ofsr<irrtullm politic. Daca in cazul partidelor muncitore;;;ti, unui prof;ra.ln comun se putea traduce prin ideologii distincte,

burghe:ze reu:;;esc sa realizeze annonia intre scop :;;i nTiil<)a(~e, pro.:;~rctm.ul politic :;;i optiunea societatii.

numeroasele documente analizate, considera1n ca cea 1nai buna traducere - cea mai :;;i cea mai concisa - a prOf?;TCtrrmllui liberal a fost racuta Jean Durieux intr-un text pL!bl.lc:at, in 1975, de Parlmnentul European. lata un extras mnplu:

,Noi, liberalii, credem in libera initiativa o;;i in hbera concurenta, in dreptul la proprietate :;:i in dreptui Ia greva. A vern in credere in economia de piata pentru ca este singtuul mijloc prin care se poate asigura descentralizarea necesara pentru a da individului puterea reala de decizie privind economia. Ceea ce noi vrem sa evitam este reducerea individului lao unitate de produqie sau de consum. Libera1ii considera cre;;terea econornica ca fiind eel mai sigur rnijloc de aparare intereselor celor s8xaci. S'intem pentn.1 deschiderea de piete interne o;;i organizarea econornica :;;i sociala a regiunii. Liberalismul se opune ca Statu!

52


sa intervina miunde ;;i oricind. Rolul autoritatii centrale trebuie sa se rezume la a completa, dar niciodata la a 1nlocui initiativa privata".

Viziunea ideologica a partidelor patrimoniale a devenit dominanta dupa destriilnarea sistemului sovietic. Ceea ce o distin.ge de cea a epigonilor lor este raminerea la dreapta din punct de vedere al credintei, ini~iativa privata fiind situata deasupra in.terventiei puterilor publice. Diferente intre metode pot exista ~i intre partide, dar chiar :;;i intre tari: ele considera rolul serviciilor publice ca fiind subsidiar, iar existenta sau inexistenta unui sector care sa se sustraga legii economiei de piata ca fiind corolara.

2. Baza sociaHi. Programul unitar al partidelor patrimoniale consta in baza lor sociala, care le face sa fie mediatori privilegiati ai lmnii industriale :;;i de afaceri. Cu exceptia Angliei, unde dogmatismul conservatorilor a sfir~it prin a phctisi city-ul, patmnatul intretine, in intreaga Europa, legaturi foarte strinse cu partidele ce apara interesele capitali:;;tilor. Eforturile facute de anmnite guverne de stinga de a se face agreate de patroni, au e:;;uat mereu pina in prezent.

Plecind de la 1.m nucleu conducator ,burghez", partidele patrimoniale au devenit adevarate attrape-tout. Din punct de vedere al electoratului ei regrupeaza pe toti proprietarii obiectivi sau subiectivi_ Masa lor de manevra a fast formata mult timp din ,independenti" - comercianti, me:;;te:;;ugari, liber profesioni~ti, patroni ai PME - dar el s-a diversificat cuprinzl'nd toti salariatii care poseda un patrimoniu pe care spera sa-l transm.ita mo:;;tenitorilor.

3. Origine. Partidele care a para cauza capitali:;;tilor au luat na:;;tere in secolul al XLX-lea doua traditii ideologice foarte diferite, dar care au ajuns acela:;;i ptmct. Prima, elitists. :;;i ostila

53

DANIEL L. SEILER

partici1parii maselor populare, fie ierarhiile aristocratice ;;;i puterea regala, fie stabilirea unei plutocratii cenzitare. A doua, a luptat pentru instaurarea unei veritabile democratii liberale bazata pe votul universal. mi:;;carii muncit~re:;;ti :;;i pe:n(~ollul pe care-I reprezenta aceasta pentru au apropiat cele doua traditii pina la confundarea lor.

II.

Maurice Duverger a descris clasic care a permis dife-

rentierea istorica a partidelor care sustin interesele capitali;;;tilor.

La inceput, parh•je],e

opuneau liberalilor, de cuv1nt ai burgheziei.

partidelor muncitore:;;ti a creat ,dilema liberalilor". Trebuia oare

sa se faca corp comun cu adversarul de ieri pentru a evita

lul nou sau trebuia sa se alieze noilor veniti pentru a combate du:;;

manul istoric? Cei care au optat pentru prima strategie sint libe-ralii, in ce a doua strategie a fost aleasa de catre radicali.

1. Partidele conservatoare. In secolul al XlX-lea, paru,1e1e

conservatoare erau nobilimii ~i ale Bise

ricii. Ele s-au format pentru a lupta impotriva Revolutiei franceze ~i pentru apararea vechiului regim, reprezentind

dreapta istorica. Clericalismul care le-a adus Bisericii

altadata se spunea ca Biserica anglicana era partidul conser

vator care se roaga -, capacitatea de a 1nobiliza lmnea rurala,

ca ~i 0 bnni'i le-a sa democra-

tizarii. sa mentina in mod onorabil :;;i uneori chiar sa

majoritatea absoluta.

54


~ A) Partidele :~wjoritar~. Anumite partide conservatoare aparatoare_ ale_ putern regale :;;1 dominate de nobilime s-au adaptat votulm umversal mai bine decit adversarii lor liberali, pina la ?unctu~ de a_ se substitui lor ca mediatori principali ai lumii mdustnale :;;1 de afaceri. Ostilitatea lor fata de burghezie i-a fiicut adesea pe conservatori sa mobilizeze taranimea :;;i chiar sa se mtereseze de soarta muncitorilor, victime ale ,individualismului :;;i egoismului liberalilor". Pentru aceasta, Biserica le-a acordat sprijinul, ceea ce le-a adus succesul in alegeri.

Convertita la liberalism, uneori inver~unata - ca in cazul

Tories-ilor- ,dreapta ciasica" poate astfel sa mobilizeze pentm a apara ordinea socio-economica stabilita nu numai burghezia,

ci ~i !i'iranimea, clasele de mijloc :;;i chiar unele segmente impor

tante ale care apartineau stingii, cum ar fi sala-

:;;i muncitorii nesindicali:;;ti. Studiile de sociologie electo

rala efectuate atlt in Marea Britanie de catre R. Rose, cit :;;i in

Franta de CEVIPOF demonstreaza ca ,efectul ramine

determinantul esential al votului dreptei. Mult timp dreapta a trebuit sa recurga la irational precum :;;i la valorile legate de tra

ditie, de religie sau de Astazi, pregnanta eco

nomice, cre:;;terea individualismului :;;i inmultirea comportarilor hedoniste, u:;;ureaza sarcina conservatorilor pentru care apararea

a economiei de constituie terenul Europa

doar trei tari au o dreapta majoritara.

Marea Britanie ;;i Gennania prezinta o exceptie cac1, m

celeialte ale vicisitudinile istoriei au divizat mai mult sau mai pu{in, dreapla in diverse fonnatitmi politice.' Pro

babil ca in timpul domniei franchiste, Spania s-a deta:;;at de tre

cutul ei compus din mai multe curente de AsHizi, Parti

do popular condus de Jose Maria Aznar pastreaza influenta acestora.

55

DANIEL L. SEILER

partide realizeaza unitatea or?anidi ~ de:tirl~il:or1-lor liberal: CDU CSU !n Gennama, Part1dui vator 1n Marea Britanie ;;i Popular Spaniol infiintat de M.

Fraga Iribarne. . CSU- Uniunea Cre;;tin-Democrata Bavareza- pare sa fie eel mal

de dreapta partid dintre partidele conservatoare. Contrar surorii ei, CDU, ;;i siglei, CSU s-a definit chiar de la infiintare ca fiind conservatoare, statutul partidului dovedind aceasta. Cit despre CDU, acesta s-a c~nstituit, dupa razboi, ca un autentic partid cre:;;tin-democrat - cupnnz1nd, ca o particularitate, o aripa protestanta. Totu:;;i, evolutia sa, sub impulsul cancelarilor Adenauer :;;i mai ales al lui Erhardt, 1-a determinat sa se distanteze atlt de clericalism (CDU a u:;;urat, de exemplu, procedura de divm1) c'it ;;i de interventionismul socio-economic, caracteristici ale democratiei cre:;;tine (,economia sociala de piata" definita de premieml Erhardt 'a fost un exemplu clasic al ortodoxiei li~erale?. Se poate constata ca baza electora1a a CDU este aceea a unm partld de dreapta cu vocatie majoritara, ca in cazul Partidului C~nservator :_:sn~ tanic. CDU are cele mai multe afinitati cu acest partld, dar tara sa cunoasdi derivele ultraliberale ale omologului sau britanic. Partidul Popular spaniol, mult timp suspectat din cauza mo:;;tenirii fra~<ch~ste, datorita tenacitatii fondatomlui sau, 1v1anuel Fraga, a trebmt sa se democratizeze ~j sa elimine rivalii sai de centn1 sau iiberali pentru_~ obtine majoritatea. El a trebuit sa a:;;tepte na:;;terea unei noi generatn: co~iii franchi:;;tilor decomplexa}i de postmovida. Conservatorii britanici au servit mult timp drept model pentru dreapta europeana. Acest partid a pierdut toate bataliile istorice pe care le-a dus impotriva fortelor schimbarii, ceea ce nu 1-a impiedicat deloc sa fie detinatoml aproape obi;muit al eel or 1 0 Downing Street! Tories-ii, partid al lui Disraeli :;;i Winston Churchill, au practicat un pragmatism inteligent, at'it timp cit

au fost condu;;;i de gentlemeni; ascensiunea parvenitilor, simbolizata de Doamna Thatcher- fiica de bacan- sau John l'viajor- fiu de acrobati -, i-a racut dogmatici :;;i rigizi, pina la transfornwrea Marii Britanii in

Jaborator de serviciu al teorii1or monetariste!

B) Conservatorii care s-au .specializat. Lung_a domnie a puterii regale mentinuUi in Suedia pina in 1917 a as1gurat supra-

56


vie}uirea partizanilor dintre conservatori ~i liberali. In mai multor realinieri, conservatorii au devenit mediatorii

lumii industriale ~i de aface1i - burghezia, conducatori indrumatori - in timp ce liberalii reprezentau interesele burghezii ~i ale claselor de mijloc urbane liber-profesioni~tii, cc•mcer·ciauttii :;;i me:;;te~ugarii - ca :;;i ,nestingisUi" a cr<edinCH):;;!lc•r. Din aceasta categorie 1nai parte: conservatorii suedezi din Moderata Samlings Partiet (Partidul Moderat Unit) ~i finlandezii din Adunarea Nationala. Conservatorii norvegieni se deosebesc de omologii lor danezi, finlandezi :;;i suedezi printr-un aspect 1nai ,centralist".

Anii '80 ;;;i inceputul anilor '90 au fost de bun augur pentm con

servatorii scandinavi care au cunoscut o ascensiune fata de rivalii lor

liberali :;;i radicali. Liderii lor, Paul SchlUter In Danemarca :;;i Carl

Bildt in Suedia, au condus guverne de coali!ie intre pmtidcle

burgheze.

C) ,,Dreapta orleanista". Daca conservatorii i~i afla radaci

nile intr-o dreapta care a apartinut traditiei ~i contra-revolutiei,

tmii dintre ei s-au apmpiat de liberalii moderati pentru a creea o sensibilitate politica pe care Rene Remand a numit-o ,dreapta

orleanista", tennenul de desemnind partizanii lui Louis

Philippe, ,regele burghez". Este vorba de un fenmnen caracte

ristic tarilor latine care nu au o democratie cre~tina putemica:

Franta, Spania - tari in care aceasta dreapta exista sub Repu

blidi- ~i Portugalia.

Conform tezei lui Rene Remond, mo;;tenirea dreptei orleaniste

este asumata de ,giscardienii" Pmtidului Republican. Sociologic vorbind,

Partidul Republican numara printre fondatorii ei un numar mare de

aristocrati: Giscard, printul Poniatovski :;;i contele d'Ornano, pintre cei

mai cunoscuti fiind, Ia.ra sa-l uitam pe Jean de Broglie.

57

DANIEL L. SEILER

Putem sa includer11 in acela:;;i grup CDS-u1 urmeaza aceea:;;i linie ca :;;i Tories-ii, insa tara sa electoraH\, nici organizarea lor.

2. Partidele In mod contrar rivalilor lor conserva-tori, liberalii s-au gmpat pentru a apara interesele burgheziei. Ei au intruchipat mult timp ,stinga", nume pe care 1-au pastrat in Danenmrca. Uneori ata;;ate regimului cenzitar, alteori derrlocrate, partidele liberale au pastrat intotdeauna o structura elitista, respingind autoritarismul plebiscitar, care-i punea in pozitie de inferioritate fata de conservatori. Foarte rar au avut pretentia

obtinerii unei majoritati.

A) Un partid liberal majoritar: Partido social democrata. Un singur partid liberal european a reu:;;it sa aiba un guvern majoritar. Este vorba de Partidul Social Democrat Portughez fondat de Sa Carneiro :;;i condus cu succes de Anibal Cavaco e Silva. Acest rezultat se explica prin accederea tirzie a Portugaliei la democratie: spatiul politic al apararii intereselor capitali:;;tilor a fost cu greu cucerit de democratii liberali care au redus echivalentul portughez al PP - CDS-ul- la limita sub

zistentei.

Fondatorii PSD __:Palma Carlos, Sa Carneiro- apartineau opozi

tiei iiberale mai mult sau mai putin tolerata de Caetano, succesorul lui

Salazar. In urrna revolutiei ,garoafelor" din 1974, ei au format Partidul

Popular Democrat, care conducea destinele pri1nului guven1 dernocratic

din Portugalia. In 1975, acesta a !ncercat In zadar sa intre in Intema

tionala socialistil. Din 1977 s-a indreptat spre dreapta, aliindu-se cu

CDS. IV1oartea accidentala a lui Sa Carneiro :;;i inlocuirea lui cu

Cavaco e Silva a adus PSD in centml e~ichierului politic pennitindu-i

sa guverneze singur.

58


B) Declinul liberalilor. Acest declin este rezultatul succeselor obtinute de Partidul Conservator. Libemlii germani ;;i britamn, prin;;i o dreapta ;;i o stinga, ambele majoritare, au fost obligati sa lupte pentru a-:;;i rnentine o precara identitate de centru. Dupa disparitia liberalilor germani- FDP - din Parlamentul European, supravietuirea lor in Bundestag depinde numai de bunavointa electoratului CDU, care ii aduce ,votul secundar". Totalmente legat de CDU, partidullui Genscher ';)i Kinkel tinde sa devina apendicele de centru al unei coalitii CDUCSU-FDP. Marea Britanie, radicalizarea Partidului Laburist, dar mai ales a Tories-ilor a eliberat un spatiu centrist pe care liberalii de1nocrati au incercat sa-l ocupe, contrar scrutinului majoritar care favoriza mentinerea la putere a dreptei.

In Danemarca, stinga liberala- Liberate Venstre- ';'i-a gasit

adevarata vocatie in a mediatiza vointa politica a agricultorilor.

Ea a reu:;;it sa stringa :;;i voturile categoriilor celor mai religioa

se ale societatii daneze.

In Franta, tendinta centrista sau moderata, se regase:;;te in Centrul Social-Democrafilor creat de Jean Lecanuet. CDS a rezultat din regruparea, in jurul vechilor cre';)tin-democrati, a diferi

telor tendinte ale dreptei ;;i centrului. El pretinde Partidului Repu

blican rolul de motor in sinul UDF (Uniunea pentru Democratia

Franceza), confedera!ie giscardiana pe care a unificat-o atit cu

acesta din unna cit ~i cu Partidul Radical.

3. Partidele radicale. 0 parte a burgheziei, sensibila la trecut

(ea fonna, aWidata, "stinga"), nu a ezitat sa se angajeze intr-o politica de colaborare cu 1ni;;carea n1tmcitoreasca. In anmnite

cazuri, aceasta colaborare a ajuns pina la comuni~ti. Totu;;i, evo

lutia sa pe termen lung a :facut ca partidul ce o reprezinta sa treaca de la alianta socialista la blocul burghez jucind rolul de

,pivot". Radicalii danezi au avut o noua tentativa de a adopta o

59

DANIEL L. SEILER

cu conservatorii in

favoarea celei cu social-democratii. Chiar :;;i omologii lor suedezi :;;i-au oferit serviciile guvernuiui social-den10crat pe care,

insa, acesta le-a respins. Stinga radicala daneza- det Radikale venstre- ilustreaza

eel mai bine cazul radicalilor care, confruntati cu ,dilema liberalilor", au optat pentru alianta cu stinga. Ei au ajuns astfel la putere ca sustinlHori ai social-democratiei. In 1968, ace~tia au optat pentru alianta cu conservatorii ;;;i liberalii; astazi se pare ca, trecind de la coalitia numita ,trifoi cu patnt foi" la cea numita ,trifoi cu patru foi ro:;;ii", ei practica o strategie de centru. Aceasta ar fi :;;i dorinta Partidului Poporului, Folkepartiet, care, in fata puterii mi;;;carii muncitore;;;ti suedeze, a tinut intotdeauna un discurs radical in timp ce guve1na cu cei de dreapta.

Anumiti radicali au rarnas fideli aliantei socialiste :;;i de aceea !i vom studia o data cu sociali:;;tii. Exista totw;:i o exceptie pe care regimul adunarii bazat pe sistemul referendar care predomina in Elveria nu ne pennite s-o !ncadram la stinga sau la dreapta, :;;i anume: Alian{a

lndependenfilor. Acesta este un partid al claselor de mijloc care, adesea ]n problema sociala, a votat cu stlnga. Progranml sau, ,capitalismul

social", :;;i politica sa militara a plasat Alianta la centru-dreapta. De fapt, aceasta se va orienta dnd Ia stinga, c'ind la dreapta, in func}ie de cantoane, dar cu o preferint:a neta spre stlnga. Si Franta a avut ,Radicalii sai de stinga" prin MRG, devenit Radical sub conducerea lui J.

F. Hory, care a recn1tat pe omul de afaceri, Ben1and Tapie, ca prezentator-vedeta. Partidul Radical nu poate fi considerat un partid politic autonom, ci mai degraba un apendice al PS. Chiar dadi dorim sa-l tratam cape un partid, trebuie sa-l incadram in funqie de PS.

4. Dreapta in sistemele nepolarizate. In anumite tari din Europa, ca de eX111plu ltalia, Suedia, Benelux, conflictul de clasa nu a ~eu:;;it sa polarizeze complet viata politica. Italia :;;i Tarile de Jos, prezenta unui partid cre~tin-democrat, capabil sa atraga

60


electoratul tuturor claselor sociale, a fost de natura sa impiedicc aceasta polarizare. in Belgia, acest fenomen este chiar de eiectul prezentei partidelor regionaliste, a carer baza electorala este ,interclasista".

Partidele burgheze sufera eel mai mult din acestei situatii care le reduce adesea la o parte neinsemnaUi. Belgia :;;i mai ales in Tarile de Jos, ele au beneficiat de rolul de alternativa pentru stinga. Dar, lasind de o parte marimea lor, nimic nu ne perrnite sa deosebim acest tip de partide de conservatorii britanici, de CDU-CSU sau de PP-ul spaniol. Din aceasUi categorie mai fac parte: cele doua partide liberale belgiene, liberalii olandezi ~i elvetieni precum ;;;i Forza ultima 1ntreprinsa de Silvio Berlusconi.

In Belgia, Tarile de Jos :;;i ltalia, existenta clivajului dintre Biserica ~i Stat ~i anticlericalismul original liberalilor, au impiedicat constituirea unui mare partid conservator. 0 data cu venirea anilor '60 ~i cu deschiderea spre stinga a cre~tin-democratilor belgieni ~i italieni, fractiunea conservatoare a acestor partide s-a orientat spre liberalii care au renun!at la anticlericalismul lor secundar, dar tara sa cunoasca succesul pe care 1-a avut Forza ltalia treizeci de ani Inai tirziu. Belgia ;;;i Tarile de Jos ,liberalii" <?i-au ales dintre cele mai progresiste: Partidul Reformator Liberal (PRL) in Valonia, Liberali democrafi jlamanzi- Partidul Ceta{enilor (VLD) in Flandra, Partidul Popular pentru Libertate §i Denwcra{ie (VVD) in Olanda. Numai liberalii elevetieni ;;;i-au pastrat denumirea mai sobra, de Partidul Liberal. Liderul PRL, Jean Gol, 1-a copiat pe Jacques Chirac pina la mimetism in timp ce, omologul sau flamand, Guy Verhoofstadt a fost pmeclit Baby Thatcher. in schimb, constatam lipsa Inimetisinului, dar foarte 1nult narcisism, la Sua emmitenza Silvio Berlusconi, tamitorul partidului-intreprindere, care a creat Forza Italia pentru a-i servi drept trambulina in alegeri,

61

DANIEL L SEILER

plecind de ia societatea sa bancara - Fininvest- :;;i de la cercurile de suporteri ai AC l\1ilan, celebra echipa de foot-ball, proprietate a condotierilor. In ceea ce prive:;;te liberalii elvetieni, ace:;;tia sint siabi pe plan tederal, dar puternici in cantoanele din Geneva, Vaud :;;i Neuchatel.

5. Conduzii. Unitatea dreptei in sinul unui mare partid majoritar constituie un fenomen destul de rar in Europa. Istoria politidi. a vechiului continent ofera o asemenea bogatie de evenimente, incit antagoni:;;tii conflictului de clasa fie s-au fragmentat, fie :;;i-au vazut alegatori atra:;;i cind de partidele clericale, c1nd de cele agrariene. Cit prive:;;te multitudinea de sigle ;;i demnniri, rezultat al evenimentelor istoriei, aceasta nu reu;;;e:;;te sa mascheze un ata;;ament comun la libera •n·•tt,,r.uc.

la concuren[a, la beneficiu :;;i la autoritatea din intreprinderi. Intensitatea variabila manifestata de acest ata;;;ament, precum :;;i lor de deschidere de schimbare creeaza mai degraba curente diferite in sinul diferitelor partide dec'it partide distincte. Legaturile cu patronatul, pe cit de strinse in Scandinavia, ranlin foarte oficioase, ca sa nu spunem clandestine, in tarile latine. Unele partide de dreapta sau de extremadreapta se mai bucura de favomrile patronatului :;;i i~i extrag resursele in de la membrii lor, constituind o serie de cazuri aberante.

IIL

Aceasta scurta analizare a conservatorismului liberal ar ramine incompleta daca nu am aminti citeva elemente exacerbate ~i extreme. Ele pot 1mbraca fie forme nostalgice :;;i reactionare, fie forma revoltei , a sectoarelor de cla-

62


sele de mijloc, fie, in sfir:;;it, cea a anarhismului de dreapta care se traduce prin lipsa simtului civic al celor bogati.

1. sau dreapta extrema. Ter:nenii s1nt mai ptqin clari :;;i mai dec!t ar putea parea. Fenomene ca fascis-mul :;;i continuatorii lui, care nu semnifica ,nici dreapta, nici stinga" dupa lui Zeev Stemhell, vor fi studiate impreuna cu partidele na1:i011aliste. Vom pastra termenul de ,extrema-dreapta" san, altfe! spus,

extrema a denumi vechii reaqionari, conservatori rama:;;i valorilor traditiei lor, care intmchipeaza dreapta a

lui Rene Numai l'vfi:;carea pent;-u Franfa, MPF, a Philippe de Villier a putut sa aiba la Paris ;;i la Strasbourg, ace,;;tia dlnd dovada de un real dt:nam1sn1.

2. ,P01.11jadi~tii". Aceasta categorie cuprinde mlnia me:;;te:;;ugarilor :;;i comerciantilor cale altadata in numeroase ~~r~~~,o~''= dupa chipul imtptttecmici1ilclr

3. Partidele nascute din revolta celor lnstariti. Alte fenomene, mai recente, au In Scandinavia, !nscriindu-se in parla-mentar: este de revo!ta celor mai precis o contestare radicala :;;i iresponsabila privind direct. Aceasta vine din partea burgheziei ;;;i a categoriilor de salariati cele mai bine rett-ibuite. Asemenea exista in Danemarca :;;i iar din 1990 le

:;;i In ele poarta denumirea de Partid :;;i, 1n caz, Noua Democratie. Cel mai dintre este Pmti-

dul Danez, fondat de avocatul Mogens '-""'"' u 1h

nea fiscala, :;;i al carui succes electoral a racut In I 973. Aspectul sau consta !n faptlll ca acest !~i pastreaza, cu cei -a! do ilea partid de Ia din 1977, dar cu cei de jos, reprezentanti in Parlament. Aspectul eel mai amuzant al progra-mului fondator al lui va ram!ne, tara indoiala, doctrina pri-vind annatei daneze printr-o inregistrare care ne predam", In mse:;;te bine!nteles.

63

CLIVAJUL I STAT: PARTIDELE CLERICALE ANTICLERICALE

Confuzia creata de denurnirile ,dreapta" :;;i ,stinga" se datoreaza in principal influentei conilictului dintre Biserica :;;i Stat. Pentru Inulti istorici, catolicul socialist A. de Mun, neobosit aparator al cauzei Intmcitore:;;ti, va fi ire1nediabil incadrat la dreapta. Dimpotriva, Emile Combes, ale carui conceptii sociale tradau egois1nul burghez al secolului al XIX-lea, se va vedea rar contestat ca fiind un mn de stinga. Motivul este si1nplu: anticlericalisinul 'inver:;;unat al ,taticului Cmnbes".

Toate tarile catolice din Europa Occidentala precmn :;;i eterogene, cmn ar fi Germania, Tarile de Jos t;;i au trait aceasta confruntare. Numai lrlanda face exceptie de la regula. Conflictul dintre Biserica :;;i Stat a atins, in secolul trecut, un ase1nenea paroxism incit putea depa:;;i conflictul de clasa. Astfel s-au creat, sub impulsul episcopatului, partide care s-au dezvoltat vointa catolici1nii. Puternic inradacinate intr-o retea de sindicate :;;i de organizatii sociale, cooperatiste :;;i cuiturale, aceste partide au reu~it sa grupeze lmnea catolidi ~i sa frineze expansiunea partidelor 1nuncitore!:?ti. Ca in cazul acestora din m·1na !:?i a partidelor comuniste, clericalii s-au organizat dupa 1nodelul partidelor de mase. Acestea insa nu au 1ntirziat sa sirnta contradiqiile dintre aripile lor muncitore~ti t;;i burgheze: numai influenta Bisericii a reu~it sa le men~ina unitatea. Dupa eel de-a] doilea razboi mondial, partidele catolice au avut o tentativa de deschi-

65

DANIELL. SEILER

dere adoptind filosofia ,per:;;m1alista", foarte la moda pe atunci, deven:ind cre~tin-democrate. In Franta, legaturile Bisericii cu dreapta monarhista au impiedicat crearea unui mare partid catolic. Fondarea MRP a avut loc prea tirziu, iar acest partid, cu radacini slabe, n-a cunoscut niciodata succesul sai bel

gieni sau italieni. Dadi partidele cre~tin-democrate au devenit prin excelenta

partide de guvemare, in Belgia, Italia :;;i in de Jos, nu acela:;;i lucru putem spune despre cele anticlericale. De fapt, specific anticlericale au fost infrinte de dezvoltarea parti~delor muncitore:;;ti care, in tarile catolice- ~ mai putin in Irlanda ~, au preluat o parte din obiectivele lor. Redusa doar la o dreapta a curentului ,laicist", majoritatea anticlericale au prefe

rat sa se reorienteze. Dintre cele doua familii de partide care au clivajul

Biserica I Stat, numai democratia cre:;;tina mai exist<1 ca toqa politidi importanta. De aceea, ea va constitui obiectul prim~ipah~lc•r analize, mai ample, din acest capitol.

Dintre toate familiile existente astazi in Europa, nici una nu este mai ri'm inteleasa de politicieni decit democratia cre:;;tina. Faptul ca ea a dispamt, virtual, de pe scena politica franceza, pe cercetatori adudi aminte de MRP din 1945 :;;i de legaturile lui cu CFTC pentru a o intelege. Cit despre anglo

o privesc ca pe ceva mu lt prea exotic. La aceasta adaugfun, faptul ca tm pmtid cre:;;tin-democrat nota

bil, german, s-a tra..nsfonnat 1n conservator fara sa-:;;i schimbe nici denumirea, nici 1egaturile sale internationale. Sub sa, Unitmea Europeana a a


avut o legatura instabila cu dreapta europeanii prin Partidul Popular European.

Cu ajutorul acestei analize putem reformula ideile de pma acum. Sintem de parere ca denumirile partidelor nu constituie tm criteriu valabil de clasificare :;;i atunci vom lua in considerare nor-mele utilizate mai des. Trasaturile care deta-~area democratiei cre:;;tine sint, in ordinea unnatoa-rele: ,interclasismul", ,orizontalitatea", pozitia ,balama" :;;i programul politic. V om vedea ca aceste trasaturi distincte schiteaza o familie de partide, a carei imagine foarte omogena nu ~fera tipuri particulare. In plus, vom contura ~i pericolul unui posibil declin al democraliei cre:;;tine anumite tari.

1. Tdisaturiie comm1e

A) ,lnterclasismul ". Partidele cre:;;tin-democrate reflecta, destul de fidel, structura sociala a comunitatii catolice, :;;i anume, faptul ca ele dispun de o baza militanta :;;i electorala care se raspinde~te !n ansamblul claselor sociale. Alegatoml care voteaza pentru democratia cre:;;tina nu ia aceasta hotarire de apmienenta sa la burghezie, la clasele de mijloc sau la clasa muncitoare, ci de de in comunitatea ca-tolidi. Aceasta poate fi de natura mai mult so,cic~lo;gic:a decit spirituala.

Am vazut ca pmiidele burgheze majoritare puteau atrage o parte din electoratul muncitoresc. Cazul cre~tin-democratiior este foatie dife

rit. Atunci clnd working-class Tories se manifesta printr-o con:;;tiinta

de clasa slaba ~i printr-o absen}a a sindicalizarii, muncitorii cre~tin-de

mocrati patiicipa la clasa muncitoare organizata. Democratia cre:;;tina

se sprijina pe organizaTiile sindicaie putemice ~i revendicative, privilegiu

pe care-! impart cu partidele muncitore:;;ti. Acolo unde, cain cazul Flandrei,

clasa muncitoare nu s-a decre;;tinizat, cre:;;tin-democra!ii ob(in mai multe

67

DANTEL L. SEILER

voturi de la proletari decit Partidul Muncitoresc. Daca dreapt~ are un

anumit procentaj de muncitori p1intre alegatorii ei, acest numar scade

fomi:e repede cind se ajunge 1a aderenti sau militanti. E1 aJtmge apro~pe de zero atunci c!nd nu retinem decit grupuri1e par1amentare. Gru~un:e

· d ate numara dimpotriva. un nrocentaj reprezentat1v de cre;;t1n- em ocr , ' > c • • • • • •

sindicalisti muncitori. Socia1i;;tii belgieni ca ;;i comun1;;tn. rtahem au

recunos;ut, de altfel, caracteml specific al democratiei cre:;;tme.

al parti1deJlor cre:;;tin-dernocrate este

ridice anumite pr,oblerne.

68


cunoscute d1:sp1utEole intre curentele care au dus la destramarea Democratiei Cre~tine iar multiplele fraqiuni ale acestui pivot nu se datoresc, toate, clientelismului. De fapt, Jni

tiativa Democratica, care a stat la tendintelor Fanfani :;;i Moro, a fost o mi~care organizata ~i articulata ideologic; acela§i lucru se poate sptme ;;;i despre gruparea de stinga, munita Base. Cazul Partiduhd Social-Crefjtin val on (PSC) este ;;i mai clar: doua

familii ~i-au disputat aici puterea: o aripa sindicala :;;i tma burgheza. Primele se recunosc in Jacques Delors, in timp ce celelalte doua se situeaza la dreapta e;;ichierului politic belgian. In aceea:;;i maniera, pacifist-evangheli:;;tii :;;i conservatorii au divizat democratia cre:;;tina olandeza.

De fapt, curentele care divizeaza democratia cre:;;tina exprima ideologii contrare. Biserica nefiind capabila de a stabili un cadru politic univoc, credinta cre;;;tina poate oferi viziuni asupra lumii care se situeaza la poli opu:;;i. Etienne Borne distinge trei ideologii dife1ite 'in sinul catolicismului francez: integrismul, democratia cre:;;tina ;;i progresismul -de fapt o dreapta, un centru ;;i o stlnga. Aceste ideologii diferite care pot fi denumite prin diferiti termeni se regasesc, In grade diferite, partidele cre:;;tin-democrate din Europa. Practic, cu exceptia c'itorva clemente integriste, dreapta cre:;;tin-democrata este pragmatica ;;i puj:in ideologica; nirnic nu o deosebe:;;te de liberalism. In mod paradoxa!,

se regasesc in Evanghelie; foarte ideologicii, aceasta orientare intelectuaUi este cunoscuta sub numele de progresism sau de radicalism cre:;;tin In Tarile de Jos ;;;i Austria.

In ciuda caracterului eterogen al ideologiei, democratia cre:;;tina a rezistat mult timp exploziei. Citeva dizidente de stinga din care mai supravietuiesc doar ni:;:te fonnatiuni in Tarile de Jos f,'i in ltalia au ,cosmetizat" istoria sa pina cind criza italiana a dus la destramarea Democrazia Cristiano.

Urma:;;ul lui don Sturzo, pmiid al lui Alcide de Gasperi ~i al lui Aldo Moro, dar :;;i al lui Giulio Andreotti, DC a fost eel mai renumit

69

DANIEL L. SEILER

dintre partidele cre:;;tine. E1 nu a putut insa rezista tulburarilor provocate de prima Republica italiana. Alegerile din 1994 J-au gasit impartit intre cele trei alian}e electorale care :;;i-au disputat voturile italienilor. St!nga gmpa ,polul progresist" fonnat in jurul PDS. Este vorba de Crisziani sociali. Dreapta, condusa de Onofiio, constituia Centrul Cre~

tin Democrat, aliat al lui Berlusconi in sinul ,polului libertatilor", timp in care Centrul se impartea 'intre vechea casa, redevenita Partito

Popolare Italiano, PPI :;;i Pactul Italia al lui l\1ario Segni, care forman o alianta de circumstanta. urma alegerilor, procesul de sci-ziparitate s-a prelungit, despartind PPI de secretarul sfm general Buttiglione, interesat sa se alieze cu Berlusconi. Majoritarii au fonnat impreuna cu progresi:;;tii (PDS ere.) un pol de centm-stinga al carui lider, Romano Prodi ~ un ,Jacques Delors italian"~ ii era apropiat.

C) Pozi{ia , balama ". Partidele clericale dezmint teoria matematica a ,partidului care atribuie functia de tip ,balama" unui partid rnic. fapt, daca interclasismul lor include con-flicte de interese lupte ideo1ogice, acesta poate prezenta ~i

anumite avantaje. realitaie, formatiunile cre~tin-democrate au profitat mult timp de pe unna eterogenitatii ideologice ~i

sociale. lor, rezultatul laborioaselor tratative intre curentele opuse, reprezinta tot atitea compromisuri acceptate de diferitele in unna constituirii unei coalitii guvernamentale. De aceea, atlt in Benelux cit :;;i in Italia, democratia cre~tina constituie pivotul marii majoritati a guvernelor, iar rezultatul participarii guvernamentale dupa instaurarea votului universal este impresionant.

Din 1945 :;;i p!na la dispmitia sa, DC a condus destinele Italiei. In

Marele ducat de Luxemburg, cre';>tin-sociali:;;tii (PCS) au condus toate

guvemele, cu exceptia legislaturii dintre 1974~ 1979. In Tarile de Jos,

Partidul Catolic Popular, KVP, :;;i apoi Adunarea Democrat-Cr.;::;;tina,

CDA, au facut parte din toate combinatiile electorale din 1919 pina 1n

1994. In Belgia, Partidul Catolic a fiicut parte din toate guvernele dintre

70


cele doua razboaie mondiale, clnd !mpreuna cu liberalii, clnd cu sociali;;

tii sau cu toti Ia un loc. Din 1944, social-cre:;;tinii au participat Ia toate

guvemarile cu exceptia guvernu!ui de coali!ie fonnat din toate parti

dele laice impus In 1945 de ,Question Royale" :;;i de coalitie !ntre par

tidele anticlericale.

Ace:;;tia au condus toate guvemele, cu exceptia perioadei 1947~

1949, c!nd a fost lider P. H. Spaak, :;;i a anului 1973, cind a condus E. Leburton. Dupa federalizarea Belgiei, CVP, Partidul Popular Cre:;;tin

Flamand, detine postul de prim-ministru. In Austria, dupa razboi, guverneie au fost conduse de populi:;;ti ~OVP) In alianta cu social-democratii,

singuri p!na Ia victor·ia SPO care, in 1971, a deschis epoca Kreisky.

1987, Austria a revenit Ia Propmgsystem-ul !ntre cele doua mari

partide, dar rolul conducator a apartinut sociai-democratilor, populi:;;tii

fiind pu~i in inferioritate prin cre:;;terea votului nationali:;;tilor.

Analizind tipul de alianta incheiata de cre9tin-democra!i, constatam o cotitura la inceputul anilor '60.In timp ce din 1945 pina in 1960 ace9tia s-au orientat spre aliante guvernamentale cu liberalii, dupa 1961 observam ca orientarea lor s-a l'ndreptat spre centru-stinga, unindu-se cu partidele muncitore9ti. Depla-sarea centrului de greutate al dEan:oc;r<Jttl<~l cre9tine, de la centru-dreapta spre centru-stinga, traduce, probabil, mi9carea aggiornamento, imprimata Bisericii catolice de Vatican II 1

•

D) Programul politic. Daca partidele care au fonnat familia cre~tin-democrata au reu9it sa stopeze divizarea lor in favoarea

fragile, aceasta se datoreaza programului lor politic. ele scapa dihotomiei dreapta I stinga. Contrar pro

grmnului anumitor partide protestante, programul cre~tin democrat nu-9i propune sa creeze Domnului" 1;'i nici Republica cre1;'tina. El se arata mai prozaic: sa apere ~i sa promoveze

1 Vatican II~ prima sesiune a consiliului ecumenic tinuta Ia Roma "in 1962.

71

DANIEL L. SEILER

interese1e re1[el•B1C)f de ]wvi'd,anoirlt s;i saniiare instituite de Bise-

rica catolica. CJ:e~;tiJL"l- 1je1n•ocratn vor inclina sa sustina anmnite valori ale

moralei catolice. Totu:;;i, italienilor :;;i olan-dezilor arata ca in materie de legisla!ie divor~ul, avortul sau democratia cre~tina manifesta o anumita reti-

centa in realizarea concreta a afirmarii sale etice.

2. Partidele cre::;tin-democrate din Europa. In Austria, Belgia, Italia, Luxemburg, de Jos :;;i Elvetia par-tide care combina cele patru trasaturi constitutive ale cre:,;-

tin-democrat. Cel mai desavir~it a fost Democrazia Cristiana in Italia. Par-

tidt!l Cre:;;tin Popular (CVP) din Flandra :;;i Partidul Social-Cre:;;tin din Valonia ii seamana perfect. Ambe1e se bucura de "1-'"JllH.U

oute1m1c al sindicatelor muncitore:,;ti. Toate dispun de sustinerea

fenna a or;2,aJI1i2~tnl<)r "~"''"'~·n ... In Austria, Luxernburg, de Jos ~i Elvetia, cn~sl:m-m:o-

mocratii s-au confi-untat cu o situa?e mai dificila. Caracterul reiigios , al muncitore:;;ti ~exercita_ o atrac}ie puternica asupra 1ni~carii sindicale cre~tine. In Austna, problema est~ dublata de existenta unui centru sindical unic ce includea tre1 sectiuni: socialista, cre:;;tina ~i comunista. In Elvetia, Partidul Demo~rat-Crestin ;;i-a pastrat origJtn2tll1:at<c:a, exprim1[nd din ce in c~ mai putin voin\<1 a muncitorilor catolici. Cit prive~te olandezi ai KVP ~ ~ar:_idul Cato!ic Popular - ei 1ncearca sa-~i pastreze aceasta ongm~~1tate ~rupmdu-se cu doua partide protestante i'n cadrul Adunam Cre:,;tm-Democrate (CDA). Coabitarea catolicilor cu in aceste dona tari a accentuat caracterul putemic confesional al Partidului C~tolic care, in mod 11 sa alunece spre

dreapta.

72


3. Spre un declin al cre~tine? Soarta Demo-cratiei Cre:;;tine italiene care s-a destri'imat in diferite fractiuni repartizate in trei ,poli", apoi in doi, da de gindiL a tit mai muh cu cit omologul sau francez a avut altadata, soarta: prin:;;i intre dreapta :,;i stinga, cei din CDS au fost nevoiti sa se orienteze spre dreapta. Tipul de vot majoritar nu convenea unei familii politice situindu-se ,aiurea", nu putea s:'. aleaga intre dreapta :;;i stinga. lor in sisteme de partide - toate multipolare - a beneficiat de o situape revoluta unde importan!a mizelor politice o constituia logica confruntarii dintre clerici :;;i anti-clerici. Deschiderea partidelor anticatolice de credincios;i, declinul clericalismului, secuiarizarea societatilor occidentale, cre;;terea ]n for~a a ideologiei economice ~i a valorilor hedoniste, aparitia unui neo-paginism, ace~ti factori au concurai la slabirea democratiei cre:;;tine. Inca putemica in Benelux, dedinul sau electoral pare sa fie indepartat. In Germania Federala, CDU nu a reu~it sa cucereasdi pozitii putemice decit cu pretul renunt1ilii la programul sau initial. Dupa aparitia cre:;;tindeinocratii au devenit 1ninoritari la Strasbourg, in sinul grupului Partidului Popular European, un fel de super CDU, adica o fonnatiune conservatoare unde se mai afla citiva nostalgici ai democratiei cre:;;tine.

Drumul parcurs de lvfi§carrza Populara Repub/icana este acela:;;i

pe care 1-a parcurs DC, dar pe care MPR 1-a strabatut mai 'i'ncet. Dedinul sau a lnceput foarte devreme, chiar de !a crearea RPF de catre gene

ralul de Gaulle :;;i a relansarii dreptei liberale prin fondarea Centrului

National al Independenfilor (CNI) care a preluat din electoratul sau.

Actul de deces dateaza din 1966 dnd cei proveniti din MRP au for

mat, la initiativa lui Jean Lecanuet, Centrul Democrat care-i punea ala

turi de conservatorii din CN :;;i de radicalii dizidenti. Aripa st'inga, con

dusa de Robe1t Buron, a fondat Objectif 72 care, in final, a aderat la

PS. Dar chiar 1nainte de sfin;;itul sau, elementele cele mai de st!nga din

MRP 1-au parasit din cauza politicii coloniale, in timp ce alti cre:;;tin-

73

demclcnlti, neavind incredere in acesta, au reconstituit Tfnara Ke,pul)f[C'a

a lui Marc Sangnier care se va fonna !n cadrul PSU. Astfel ca vom de Georges Bidault ~i de extrema-

- Bemard Lambe11. Cazul CDU se arata a fi fom1e diferit: creata

vechiului Zentrwn- sub presinnea aliatilor care se temeau de

o Gerrnanie democrat atlt pro-de Karl Amold ~i Jakob Katzer, cit ~i

Originahtatea ei consta in prezenta elementelor din contesanta" ~i

antinazista, servind conservatorilor protes-

tanti ai Pm1idului National Popular al lui Hugenberg, mult prea dis-

pentru a putea sa-:;;i propriullor Dar CDU, sub 1u1

1Jcuom lui Konrad Adenauer 9i Erhardt, continuat a! unc-

Ia abandonarea centrului in favoarea FDP. In

stlnga care, impreuna cu Gustav Heinemann,

s-a raliat sa dreapt1 conservatorii hanovrezi din

Deutsche Partei, Blocului iar spre 1970, parla-

mentarii de dreapta ai FDP. Succesele pe care le-au avut in landuri

une!e 5i de tradi}ie !uterana ale fostei RDG - continua

caracteml conservator CDU; chiar daca orientarea cancelarului Kohl

este cre~tin-democrata acela~i lucru putem spune ~i despre Edouard

Balladur iar majoritatea catolicilor practicanti voteaza in favoarea ei, dat pentru fhmceza, chiar daca H. J.

R. cancelari pentru SPD In 1983 ~i

tica inventasera una din fonnele cele mai ori<Yin~l"

de cooperare transna}ionalii. care i-a condus la crearea primului pmiid integrat, Partidul Dar din cauza

CDU, conservatori ouale in cuibul democrat-cre;;-ale caror odrasle risca sa se vada aruncate pe fereastra ... Partidul

constituit In 1976 la este eel mai dintre toate regmparile formate in vederea alegerilor euro-

978. Acesta se dore~te adevarat deschis inclusiv adeziunilor individuale. A elaborat un manifest foarte vag ~i succint

74

Partidele din Europa

care putea fi acceptat de orice partid cu exceptia celor care respingeau de Nucleul al PPE este fonnat

dernoc:ratia din Belgia tl.a-Christen Demo

Social Partidul Popular Itaiian in Italia ~i

in Austria Ia care mai putem vechile cre~tin-democrate, reciclate: CDU-CSU si CDS. Daca acestea din urma se compm1a Ia ca ni~te ade~arate

nu Iucru putem spune aliate conservatorilor din cadrul Uniunii Democratice Europene ele au sa fie inclusc in sinul PPE. Declinul italiene Ia care se adauga puterea ~i banii detinuti de CDU-CSU au fortat deschi-derea u~ilor in favoarea cu exceptia britanicilor, fiind tott1~i in ceca ce este foarte

Aceasta deschidere europeana a unci familii

aspecte In declin, obliga !a trei comentarii.

cu unele

a) PPE este o adunare dintre cele mai eterogene a carei coerenta se

stabile~te, spre Nevr!nd

sociale inerente democra[iei cre;;tine, acest

familii care, in anumite cazuri, ii sint foarte •M•~~c;,.to+~

eel or a fost in mare pa11e opera DC,

Vaticana" sau a fost folosit ei, deschiderile succesive

care i-au ramas strain e. Chiar din 1973,

ea a aparut- eel pu}in in Europa- ca o singularitate regionala, !otharin-

Ea ar fi putut centm", deschiz!ndu-se auto-

de PPE radicalilor ~i

agrarieni scandinavi. Dar s-a preferat orientarea spre dreapta, eea aleasa

deCDU.

b)

inter-

el grupamai

olandeza regmpa cele trei

franceza se dorea diferita de

75

DANIEL L. SEILER

I\1RP. Gasim chiar =?i o echipa britanidi care stringea la un loc indivi

dualita}ile laburiste :;;i conservatoare. Principiul NEI se fonda pe ideo

logie =?i nu pe organizare. Sub impactul conservatorismului CDU-CSU,

ai oportunismului in cre:;;tere al DC :;;i al agoniei MRP, echipele inter

nationale au cedat locul Uniunii Iviondiale a Cre:;;tin-Democratilor, apoi

In'C-ului care, regrupind partide, au dat dovada de un , 1axism" ideo

logic desavir:;;it. Doar conservatorii ram1n deoparte - in ciuda eforturi

lor CDU - celelalte cereri de adeziune fiind acceptate: ale na}ionali~ti-lor ale CDS din ~i ale dreptei greaca :;;i cipriota.

~,..1 ciuda pretentiei sale a fi un , rolul PPE a fost derizoriu in unna alegerilor din Acolo unde -Germania, Benelux, Italia - un partid, membru al IDC, ducea o campanie deschisa, referinta la PPE nu lipsea, cu anumite discontinui-tati totu:;;i, cain cazul tarilor de Jos unde ~ au demol_'-strat un viu interes 'in a se distinge de CDU-CSU. In CDS dm

a preferat sa-;;i asctt.'lda referintele europene, fonn1ndu-se cu pn:odld<::re pe listele giscardiene ( 1979) sau de centru (1989), conduse de Doamna Veil, sau in eel mai rau caz, pe listele uniunii de dreapta al carei mesaj contrazicea optiunca federalista a democratiei cre;;tine

(1994).

4. Dezvoltarea in Scandinavia. Atunci cind clerica1e au inceput sa intre in declin in

unor

clericale in societatile vechi in Norvegia, acesta ramine marginal in Finlanda, Suedia si Danemarca. Aceste nu se inrudesc cu ,democratia ~re!?tina catolidi" decit prin lor a carui transpunere ideologica se dovede!?te mm mult fundamentalisHl, dadl. nu

chiar teocratidL

Provenit din Partidul Liberal, Partidul Popular Cre;;;tin Norvegian,

foarte anti-european, dateaza din anii '30 ;;i apara valorile periferiei.

Uniunea Cre:;;tin-Democrata (KDS) J:n Suedia, Liga Cre:;;tina din

Finlanda :;;i Partidul Cre~tin Popular (KrFP) 1n Danemarca s-au fom1at

76


in anii '60 ca reac}ie 'lmpotriva unei societa~i pennisive, din ce in ce

mai straina valorilor morale ale cre:;;tinismului. Cele mai bune rezu!tate le-a avut Finlanda in timp ce in Suedia :;;i Danemarca reprezentarea lor

parlamentara este amenintata de pragul electoral. Acestor partide le

mai putem adauga micile forrnatiuni cum ar fi Partidul Popular Evan

ghelist (EVP) din Elvetia ~i trei partide teocratice, foarte mici, din

Tarile de Jos.

5. Conduzii. Contrar a ceea ce ar putea duce la confuzia dintre siglele !?i denumirile partizane, exista un tip de partide cre:;;tin-democrate foarte dar definit :;;i deci nereductibilla nici o alta fainilie politica. Aceasta constatare nu va surprinde nici pe cititorii belgieni :;;i nici pe cei italieni. Ea se bazeaza pe trasaturile structurale clar observabile, !;>i nu pe denumirile partidelor, nici pe aliantele transnationale care depind, eel mai adese~ de alegerile tactice :;;i oportuniste.

IL Partidele anticlericale

Existen~a partidelor a diror singura ratiw1e de a este aceea de a se opune Bisericii, puterii :;;i valorilor sale, constituie un fenomen care, acum, tine de domeniul istoriei. Liberalii belgieni, italieni ~i luxemburghezi 'i~i vor mel originile, precum :;;i o fraqiune a liberalismului francez. Franta, Spania :;;i Portugalia, anticlericalismul a constituit coloana vertebrala a republicanismului care s-a organizat de o maniera hegemonica atunci cind democratia cre:;;tina reprezenta o forta marginala inlr-un catolicism controlat de dreapta. In aceste trei tari, republicanismul anticlerical reprezinta un ,spatiu" parasit, fiind ocupat de cilire PS pe fondul unui consens slab. Versantul anticlerical al clivajului Biserica I Stat nu a intirziat sa fie atacat de conflictul de clasa

77

DANIEL L. SEILER

atunci cind autoritatea Bisericii i~i rnen}inea enoria~ii in sindicatele cre~tine. Na:;;terea socialismului a impra~tiat orice vis privind legatura laidi cu democratia cre~tina. Doar democratii luxemburghezi au riimas pe pozitiile lor ideologice, atenuate de accentuarea indiferentei fata de religie. Dupa ce au cunoscut o revigorare, prin contestarea valorilor iudeo-cre~tine in materie de avort, de drepturi ale femeilor ~i de permisivitate, Partidul Democrat a devenit, o data cu lini:;;tea regasita, mediatorul important al JlUppies postcre~tini ~i neomateriali:;;ti ai anilor '90. In schimb, Partito radicale al lui Marco Panella trebuie situat in latura postmaterialista, in opinia lui lnglehart. Foarte infliicarat ~i contestatar la inceputurile sale - anun!lnd altemativele - acest partid s-a situat in spatele drapelelor ,libertatilor" fluturate de Berlusconi.

Forma particulara ~i agresiva a liberalismului, ideologia anticleri

cali:i poate parea unui observator anglo-saxon tot atlt de stranie ca ~i

democratia cre~tina, a d'trei imagine in contrapunct o ofera, caci ea

reprezinta, mai ales la origine, mai mult dec!t o vointa de secularizare

a vietii politice prin separarea Bisericii de Stat. Doctrina anticlericali

lor !mbraca forma unui rationalism voltairian ~i scientist, In care Jupta

pentru progresui social ~i uman, contra obscurantismului merge p'ina

Ia distrugerea Bisericii 'catolice, bastion al reactiunii, direia trebuie

sa-i smulgi ,sufletul de copil". Dupa cum se poate constata, aceasta

ideologie se indeparteaza de laicitate prin caracteml sau emotional

care imbraca, Ia militanj:ii ei, aspectul unei fervori religioase. La aceste

pm1ide trebuie subliniata, mai mult decit anticleiicalismul lor, atitudi

nea religioasa ~i, In acela:;;i timp, anticatolica. Aceste partide diferite

'i~i au originea in franc-masone1ia - anticatolica in tarile latine - care

constituie o religie in opinia lui Durkheim. Aceasta religie dispune de

o sub fom1a ciisatoriei civile :;;i mai ales a funeraliilor civile,

dar ~i de o ,na:;;ie" laica, de un sistem de predare a moralei laice 1n

~i prin radio-televiziune ~i chiar, in Belgia, de anumiti predica-

78


tori laici pentru ammta :;;i spitale :;;i chiar de ,consilieri spirituali"

retribuiti ca mini;;tri ai cultelor: un fel de cler laic. Vechiul Pat1id Liberal Belgian constituia In secolul al XIX-lea

tipul eel mai desav!r:;;it de partid anticlerical, precum :;;i intinsele zone ale liberalismului italian ~i spaniol sau ale radicalilor francezi. Atit evoiutia Bisericii ci:t ;;i extinderea seculalizarii :;;i pericolul prezentat de stinga muncitoreasca au detenninat aceste partide sa renunte Ia ideologia lor virulenta pentru a deveni pluraliste din punct de vedere religios.

Partidele anticlericale nu dispun de monopolul asupra a_11ticlericalismului, dar lui li se datoreaza existenta. Ele ofera, in schimb, complementul politic al democratiei cre~tine. Aceste douii familii provenite din clivajul Biserica I Stat au dat culoare vietii politice in majoritatea fiirilor catolice. Doar lsla-nda ~i Quebec au fiicut exceptie de la acestii regula din cauza unei lLmgi dominatii engleze.

CLIVAJUL CENTRU I PERIFERIE: PARTIDELE DE CENTRU

Familia centralista regmpeaza partidele nascute din v"-"'""~"'cu de edificare nationalii Aceste partide diferite par sa fie, prin chiar originea lor, eel mai greu de mcadrat mtr-o tipologie europeana: nu transpun ele realitatea nationala in ceea ce are ea ireductibil? Cu toate acestea vom 1ncerca, dincolo de diferentele de cultura politica, sa desprindem citeva constante care disting partidele centraliste de cele de dreapta, unde avem tendinta sa le situam cu prea multa u;;urinta. Apoi vom schita profilul al principalelor partide care compun aceasta familie. ocupa de citeva forme extreme.

I. Trasaturi distinctive

In ciuda origi.."'1.alitatii specifice care marcheaza fiecare partid de centru, se pot desprinde citeva trasaturi constante :;;i anume: pozitia de dreapta, o anmnita inclinatie spre stinga, caracterul popular ;;i attrape-tout ;;i programul politic.

1. Pozitia de ,d1·eapta". Partidele de centru impart numeroase pozitii particulare ale liberalismului economic. Mai mult chiar, in urma confrunta1ilor cu privire la tipui de societate, cen-

81

DANIELL. SEILER

s-au plasat in tabara apari"itorilor capitalismului. Rene

Remond a stabilit intr-o lucrare excelenta ceea ce leaga gaullismul de . Expansiunea centrali;;tilor impiedica fie formarea unui partid de dreapta liberal, ca in cazul

lslandei sau fie slabe~te putemic

aceasta cain cazul Daca partidele de centru prezinta afinitati incontestabile cu

dn~alJta - ~i chiar cu dreap!a autoritara - ele nu prezinta deloc

anumite trasaturi specifice care sa ne determine a recuza ca

011U>J.H"' epitetul de conservator care li se atribuie cu atita

2. 0 anumita partidele de

centru au luat na;;tere sub fom1a unor ,fronturi" sau ,adunari" care aveau drept scop unirea cetatenilor cu ideologii diferite in

ce viza unitatea nationala. Realizarea acestui

deziderat 1i determina sa coopereze, la inceput, cu foqe1e pe care le numim ,de stinga". Bonapmiismul a fost 'in perioada 1815-1848 o componenta a stingii franceze ~i chiar a stingii

clandestine care era aliatul Republicanilor. Abia sub conducerea lui Napoleon al HI-lea s-au risipit echivocurile in ceea ee-l

Initial, boulangisrmtF era o inventie a radicalilor, iar

sa exercitata asupra anumitor sociali~ti este dovedita istoric. Gaullismul i~i are originea in rezistenta impotriva nazi~tilor, pe atunci a fost dusa impreuna cu comuni~tii. Organizatiile

se bazeaza pe un numar de militanti ~i responsabili rasocialiste. Fine Gael din Irlanda i~i are radacinile

de Eliberare in tor-

1 Rene Remond, Les droites en France, Paris, ~ nume dat mi~carii

82

Partidele politice din

ma sa initiala. Unul din ~efii acestui partid, Garret Fitzgerald, a preconizat cindva transfonnarea aspectului sau pmiizan 'h1 Partid

Social-Democrat. acea perioada, Fitzgerald !acea opozitie in

interiorul partidului contra lui L. Cosgrave, de orientare puternic conservatoare.

Evolutia progresiva a partidelor de centru le-a tacut sa devi.11a, pretutindeni, mediatorii intregii sau macar a unei a lumii industriale ~i de afaceri. ceea ce prive~te gaullismul, trebuie subliniat ca aceste relatii au fost rareori bLme in timpul generalului de Gaulle. Abia sub pre~edintia lui Georges Pompidou ~i mai tirziu a lui Jacques Chirac partidul gaullist a ci9tigat favomrile patronatului spre deosebire de giscardieni sau centri;;ti.

ciuda legaturilor lor cu capitali:;;tii, centrali~tii aveau ?i o aripa de stinga, mai autentica ~i mai radicala decit red Tories. De aceea nu este nici exceptional, nici surprinzator sa constatam ca centrali9tii au tacut coalitii guvernamentale cu partidele muncitore~ti. Dupa razboi, generalul de Gaulle a guvemat Franta impreuna cu comuni~tii, iar SFIO a luat parte la primele guveme ale Republicii a V -a. lrlanda, Fine Gael a guvemat cu laburi~tii pentru a oara. lslanda, Partidul Lrdependen-tei s-a coalizat cu social-democratii. Astazi, Philippe Seguin mai prezinta inca aceasta sensibilitate fata de RPR.

3. Caracterul ~i Spre deosebire de liberali, partidele de centru smt partide populare. Acestea, mediatoare ale burgheziei mici ~i mijlocii ~ sau, pentru a folosi vocabularul leni.rilst, ale burgheziei nationale - au un numar

de voturi ale muncitorilor. Ele ajunge, ca :;;i cre~tin-aeJtnC)Cralll. pina la orgarizate, dar mtr-0 masura mai midi decit aces tea din urma.

u.pcu1w .. centraliste corespund intocmai tid atz'rarJP--tnw fonnat mai inainte de Otto 1\_lTCJGneuner;

83

DAN1EL L. SEILER

propun sa adune 1ntreaga unui vag :;;i unificator. Unanimisnml lor avut un mare succes :,;>1, m orice caz, o baza electoraHi sociala diversificati'L La aceasta vom rnai adauga alte doua tras2,turi de o parte, aceste partide se bucura de o sustinere foarte importanta din partea electoratului din zona geografica ce poate fi denumita metropola sau centru. Pe de alta parte, aceasta sustinere se poate repercuta uneori printr-un sprijin venit din zone1e cele mai nea9teptate, cum ar fi Bretania sau Alsacia.

centralist a fost la

inceput strict nationalist, anume acela de a :fauri Statul-natiune. Pentru aceasta, toate diviziunile sociale, etnice sau religioase sint prezentate ca antinationale; insa, aceasta trasatura, le poate conferi un caracter destul de autoritar. Procesul de edificare odata incheiat face ca sa se indrepte mai ales spre modernizare, singura garantie a nafionale in lumea actuala. Afinnarea este aceea care explica interesul pentru o politica sociala, motivata de refuzul de a imparti natiunea in clase antagoniste. De asemenea, afinnarea nationala :;;i importanta Statului justifica caracterul interventionist al economice a acestor care adesea se opun imperialismului economic al mmilor puteri 9i actiunii societatilor multinationale straine. in ceea ce prive:;;te integrarea europeana, atitudinea lor este cu atit mai rezervata cu cit este vorba de o natiune importata 9i cu atlt mai favorabila din partea conducatorilor

p;:rrtid\~lcJr care actioneaza in cadrul unei tari mici.

84


II. Partidele de centru

Cititorul sceptic sau mai putin indulgent privind tipologiile ne va repro~a de a fi stabilit o categorie masura" pentru a introduce :fenomenul gaullist, ireductibil in realitatea europeana. Speri'iln ca tabloul pe care-1 vmn prezenta sa-i anuleze obiectilmile. Fiecare din partidele prezentate exprima etosul national propriu tarii sale ~i toate prezinta caracteristicile principale aratate mai sus. Acest tablou cuprinde RPR-ul francez, Fine Gael din lrlanda, Partidul de lndependenFi lslandez, Partidul Maltez, Partidul Radical .Democrat :;;i FPO austriac.

In srnul familiei de partide de centru, membrul eel mai important ~i eel mai de notorietate este, :fara rndoiala, mi9carea gauHisHi, refonnulata de Jacques Chirac intr-o adunare n1ca, RPR. Gaullismul are atit o organizare cit 9i o baza sociologica diferita de cele ale partidelor liberale ~i conservatoare, care fonneaza ceea ce se nume:;;te ,dreapta clasica". Din punct de vedere al electoratului, gaullismul prezinta un caracter popular indiscutabil: acesta grupeaza cu guler prna la partea nesindicalii a patmilor muncitore~ti. Acest fenomen se concretizeaza prin succese pe care UNR le-a adus strngii in 1958 :;;i 1962, succese care s-au imnultit dupa ci~tigarea prezidentialelor, in 1965, de catre de Gaulle :;;i mentinute de UDR pina la alegerile din 1968, suferind o oarecare emzitme dupa legislativele din 1973. Mi9carea gaullista, mai in1eresata de politica sociala deci:t de liberalism, prezinta o aripa de strnga care o deosebe:;;te :;;i mai mu1t de dreap1a clasica. Din ptmct de vedere al organizatii, atit RPF cit :;;i UNR-UDT, UDR sau RPR, constituie un tip intennediar intre partidul de cadre :;;i partidul de mase pe care Jean Charlot il nume:;;te partid de alegatori.

85

DANIEL L. SEILER

Cititorul a pmut constata di nu definim difetitele sigle de care uza gau!lismul: acestea constituie ele insele un lntreg ansamblu de simboluri. Gaullismul s-a mai intii prin aspectele specifice RPF-ului (Russemblement du apoi, l'n timpul ,tra-versarii de;;ertului", prin acelea social-republicanilor, URAS nefiind recunoscute de general; in 1958, el rena:;;te sub fonna LiNR care fom1eaza, In 1962, LJN~-lJTIT devenita In 1967 a V-a UTI. Evenimentele din 1968 au intarit aceasta mi;;care care-;;i ia numele de lJDR (Union pour la de la Republique) nume prea dur care va suferi o u:;;oara se va numi de acum incolo doar ,D" lnsemn'ind ,democratic". sfir~it, Jacques Chirac va remodela gaullismul ' lui, fond1nd in 1976, RPR sau R<<s,:er.•zble-ment pour !a R€pztbliqzw.

Fine Gael, partidullrlandei tmite, se leaga, istoric :;;i sociologic, de familia partidelor de centru. Totu:;;i, sistemul de partide al Republicii Irlanda dezvaluie o situatie mai apropiata de consens dec!t in cazul Frantei, caracteristicile partidului fiind deci mar accentuate.

Fine Gael rezulta din fuzionarea, 1n 1933, a trei partide antipopu

liste ;;i antirepub!icane. Ce! mai important din punct de vedere electo

ral, Cumman na nGaedheal, reprezinta o fractiune a IRA :;;i a Sinn

Fein care accepta tratatul ce crea Statu! liber al Irlandei ;;i consacra

divizarea insulei. Tnvingator al razboiului civil din 1922, partidul a

dus o politica de fa}a de IRA dublata de o politica sociala =?i

economica austera ;;i conservatoare. Al doilea grup fondator, Blue Shirts

(Cama:;ile albastre), a adus noului partid dinamismul unei mi~cati de

mase. Este vorba de proliferarea 1n Irlanda a fascismului european de

care se distinge printr-un catolicism ,integral" foarte pronuntat, apro

piindu-se \'n acest sens de Rexismul belgian. Al treilea fondator a fost

Partidul Centru, grup agrarian, destul de retonnator ;;i care exprima

interesele celei mai bogate paturi ale taranimii.

unei zone geografice electorale elocvente Dublin este Ia

estul Irlandei -Fine Gael pastreaza din trecutul lui sti!ul attrape-tolll

:;;i o organizare de tip partid de alegatori, electoratul sau, destul de diver-

86


sificat din punct de vedere social, ajungind pina Ia anumite paturi

muncitore;;ti din afara sindicatelor, de:;;i el mediatiza vointa marii bur

ghezii indreptata spre posibilitatile dezvoltarii economice oferite de

Comunitatea Europeana. Pmtidul are :;:i o aripa de stinga, minoritara dar

dinamica, care, animata fiind de G. Fitzgerald, se vrea europeana, refor

matoare, interesata de ,social-democratie" :;;i doritoare sa separe Bise

rica de Stat. Aliata Partidului Laburist, intre 1973-1977, !ntr-o coalitie

guvernamentala, Fine Gael a Incercat sa foloseasdi dinamica integrarii

europene pentru a pune capat dependentei economice a !ilrii de Rega

tul Unit :;;i sa industrializeze un tinut 'Inca rural :;;i putin dezvoltat. In

ceea ce prive;;te problema Irlm1dei de Nord, pmiidul se situeaza pe o

pozitie moderata '?i, confonn traditici lui, ostila IRA .. 'in

aiegerile din iunie 1977 !-a determinat sa unneze un proces refom1ist

care a tacut ca liderul aripii progresiste sa ia locul conservatorului

Liam Cosgrave, deplasind in acela;;i timp pa1iidul de la dreapta catre

centru. In Ulster, democrat-unioni:;;tii - DUP - ai pastorului Paisley au

provenit din centralism.

Partidul Radical Democrat fondat de invingatorii razboiului Sonderbund 1, 'i:;;i are curentul national-liberal care, spre 1848, a animat intelligentsia Germania, Austria ~i Elvetia. Asemanator liberale sau radicale din Europa, PRD din ofera o baza electorala mai lntinsa, mai diversificata ;;i mai impmianta. Zonele sale Mitteland, canioanele din ZUrich, Berna, Basel :;;i Vaud - coresptmd destul de bine centrului dezvoltat al Confederatiei. Mo;;tenitor allmei lungi FPO austriac seamana, dar,

da dovada de o orientare pe care radica-lismul elvetian nu a cunoscui.-o. Partidul lndependen~ei din lslanda - care a guvemat cu - ~i Partidul

se]JaJ~atista formata din 'impotriva guvernului

m;~oilV2tta de generalul Dufour 'in urma razboiului civil din 1847.

87

DANIEL

Nationalist din Malta completeaza seria de lat~n·a de centru a cJivajului ce pune in

Traditia pangennanica a FPO- 'inscriindu-se J:n traditia Deutsch

national- a permis ,acapararea" sa de catre un 1ntreprinzator politic

populist :;;i demagog, Jorg Haider. Acesta din unna a acumulat capital

atit vechile fonduri ale comertului pangermanic :;;i chiar filonazist,

eft :;;i din sloganul cunoscut ;;i inter;;anjabil l'Autriche aux Autrichicns.

Prin acestea, el fiicea legiitura cu formele extreme ale centralisn1ului.

III. Centralismele extreme

Inrudirea dinire fonnele extreme ale bonapartismului :;;i fascism a fost stabilita de Zeev Sternhell care a :facut din primul tata1 celui de-al doilea, o teza cam radicala, dar care stabile:;;te afinitatile. Este evident ea eentralismul stato-nationalist impins la extrem euprinde un monism politic absolut earui deviza nazista rezun-ta programtil: ein Volk, ein Reich, ein Fiihrer (un popor, un stat, un conducator). Fascisrnul real, Stato totale, totalitarismul lui J\1ussolini ~i Hitler reprezinta o tentatie a absolutului care intelege sa stabileasca o relatie de fuziune 1ntre Stat :;;i societate, lntr~chipate in persoana ~ef~1lui; un paroxism politic unde se intilnesc, intr-o sinteza totalitara, anti-etatismul eel mai inver~unat ~i etatisnTul absolut, care nu ad1nite nici o fonna democratica: vointa generala se exprima prin unul singur. Aceasta n-are nici o legiHura cu extrema-dreapta reactionara, chiar daea unii adep!i ai acesteia din unna au fost sedu:?i la fel ca unii oameni de stinga. Totalitarismul, eel care s-a bazat pe eultul ~e:fi.Jlui ce intruchipeaza nat]unea, stato-nationalismul etnic, eeniralisinul, autoritarismul, autarhia econmnica etc. mai exista in stare pura, eel putin in Europa Oecidentala. Aeesta s-a dezvoltat in Est pe tema purif1earii etniee.

88


Cu toate acestea, asista1n la aparitia unor tonne atenuate, sau mai putin conf;>tiente.

Neo-fascismul. Provenit fascisin, neo-fascisrnul a tras invataminte din e~ecul aeestuia din urma.

Alleanza nazionale din Italia, ca :;;i Frontul National :;;i lor, reprezinta, fiecare in felul sau, eforturile de aggiornamento a traditiei bonapartiste fata de realitatile actuale.

Tlnjind o lunga perioada de timp dupa Duce1 , discipolii sai s-au

regrupat 1n jurullui Almirante :;;i al teoreticianului Pino Romualdi

sinul MSI- Mi:;;care Social Italiana. Fiind luata sub aripa unui lider

t!nar si stralucitor, Gian Franco Fini, :;;i proclamata ,postfascistif', MSI

s-a d~zvoltat pentru a rena:;;te in A!leanza nazionale care a sustinut din

plin democra}ia. Bine organizata, putemidi in sudul subdezvoltat a!

Peninsuiei, AN :;;i-a cucerit respectul prin participarea la guvemul

Berlusconi 'in 1994. Ea s-a cmnportat ca un partener loial :;;i un susti

nator fidel al coalitiei. Conceptul de postfascism este dintre cele mai

abile: renunta la trecut fiira a fi nevoie sa-l renege, prezentind o imagine moderna :;;i deschisa prin Fini, trezind in acela;;i timp nostalgia

autoritatilor prin nepoata Ducelui. Frontul NaJional al lui Jean-Marie

Le Pen, foarte critic la adresa AN, nu se considera postfascist fiindca

are pretentia de a fi strain fascismului. Fondat de catre activi:;;tii natio

nali:;;ti care au intrat !n politica 'in !upta pentru Algeria franceza, Frontul

National apara nationalismul extrem, ostil integrarii europene gasind In fenmnenul emigr,rii ~i insecuritatea data de :;;omaj un teren fertil. Cu un electorat fonnat din oamenii de rind, cu o treime din electorii sai

care-:;;i dau voturile candidatilor de stlnga in al doilea tur de scmtin,

populist :;;i organizat 'intr-un partid de mase disciplinat, FN constituie o premiera !n Franta, aceea a unui partid care prezinta caracterele socio

logice ale fascismului italian adaptate apocii, adica, curatat de referin

tele explicite Ia autoritarism :;;i la Statui absolut. FN belgian al Dr. Ferret,

a cihui violenta verbala exprimata 'impotriva emigrantilor depa:;;e:;;te pe

1 Duce - titlu acordat lui Mussolini.

89

cea a modelului sau francez, face efortul de a-~i face un capital- ~i nu

tara succes - din mediatic al ,efectului Le Pen" asupra bel

francofoni: ale;;ii sai s-au stabilit la Bmxelles, din 1991, ~i la

Strasbourg, dupa 1994.

2. Xenofobii. Locul Iasat gol de imigratie, de Jorg Haider ~i de FPO :;:i care pennite, in ~i 1n Belgia romana, revenirea neofascismului, este ocupat, in Tarile de Jos :;;i in Ll ·vc:c,a. de un nationalism primar care face din emigrant tapul ispa9itor a tot ce merge rau: de la :;:omaj pina la problemele de mediu. de orice trenlt iascist :;;i de referinte explicite privind doctrina nationalista, mani{est1ndu-~i puiemic convingerile democratice, discursurile acestor partide emigran-

lasa sa se dezvolte un rasism care nu se regase~te in mod explicit nici in mo in i"-.N italiana.

elvetieni vechea Nationale Aktion gegen die

UL>~c:rjn;fulu.i'ung von Volk und Heimat - sint expe11i in materie de

populism anti-emigranti. Considerind Elvetia ca o insula amenintata din toate piii1ile sau ca pe o barca supraindircata, democratii elve}ieni au adaugat nevroza lor de identificare anti-europeana Ia obsesia pri

vind refugiati". Aceea§i tematica o regasim in Olanda, Ia Pmii

dul de Centru condus de Hans Janmaat care trebuie sa tina piept unei di:t~idente, democratii de centru, al cami discurs se apropie intr-o ma

niera mai ,clasidi" de retorica neo-fascista.

PERIFERIILOR: PARTIDELE AUTONOMISTE

Ca 9i in cazul partidelor de ceniru, care au rezultat tot din mii;>carea de edificare :;;i pmiidele care apara periferia au diferite ,coloraturi" in funqie nu numai de caracteristicile nationale, dar :;;i de particularitatile locale. Tipul de periferie se dovede9te a fi la fel de important: partidele vor fi mai mult sau mai diferite daca factorul de identificare ce mobilizeaza periferia este lingvistic, religios, regional sau combina mai multe din aceste elemente. In afara de acesta, caracterul, n1ai mult sau mai putin recent ori mai mult sau mai putin institutionalizat al afecteaza ideologia ;;i baza sociologica a partidelor ,periferiste". Astfel ca ideologia acestor partide va imbriica tmeori forma unei con~tiinte nationale: etnia sau comunitatea religioasa domi_nata se afirma fata de Statul-natiune dominator ca o entitate nationala distincta, care revendica fie independenta, fie reata~amentul fata de patrie sub forma unui sentiment autentic, ca in cazul iredentismului. Anumite partide prezinta o traditie, adesea de reactie periferica i'rrmr,tr;'""

natic•mtlio;t-l:eJrltr·ali!sti1. Reac\ia ar fi legitima in catolice ~i teocratica in regiunile protestante. Uneori, arsenalul ideolo-gic folosit de centm va fi intors i'm!PC>trJlva lui de ci'itre pe:riJferie. In alte afirmarea o ruptura mai radi-

'-"cJmtLil, mr ,periferistii'' va pnot~:;sta l:Jnp>otnva concep•tulUl de Stat natiune: el va considera diversitatea nala ca fiind un suveran din care emana puterea ~i va

91

DANIEL L. SEILER

inscrie realitatea regionala ca element de baza in cadrul unei mi:;;cari de unitate europeana, chiar cu tendinta spre o unitate mondiala. Aceasta doua forma adoptata de ideologia periferisHi poate fi calificata drept nationalista sau federalista integrala.

In rind vom incerca sa desprindem t:rasaturile comune ale periferiste. Odata schitat lor, vom desprinde citeva tipuri particulare de pe~ril'eria.

Trasaturi comune

Din marea diversitate care afecteaza partidele ce apara periferia se desprind citeva irasaturi constante. Caracteristicile lor majore sint: raspindirea geografica, orizontalitatea :;;i anti-centralismul.

l. Raspindirea geografica. Daca se poate determina zona de raspindire a centrali'?tilor - metmpola ;;i m·iile dependente - sarcina este mult U~?Urata pentru detenninarea zonelor cu fonnatiuni periferice. Electoratullor se afla in zone precise :;;i limitate. Mediullor transparent poate veni 1n sprijinul sociologilor pentru a localiza regiunile care constituie periferia, caci aria lor geografica se limiteaza, eel mai adesea, la o regiune. De exemplu, Fianna Fail se bucura de o cvasipozitie de partid unic in vestul Irlfu"""ldei. Partido Nacionalista Vasco nu se gase:;;te decit in tinuturile basce, Volksunie in Flandra sau Plaid Cymnt in Tara Galilor. Cit p1ive:;;te pariidele protestante olandeze, acestea se gasesc

in nordul tarii sau Frise.

2. Orizontalitatea. Din punct de vedere al organizarii :;;i al tendintelor interne, partidele periferiste se apropie foarte mult de partidele cre:;;tin-democrate. Ca :;;i acesiea din unna, ele se struc-

92


tureaza sub fonna de partide de mase de social-de1nocrat oferind un larg evantai de politice :;;i, chiar mult partidele cre:;;tin-de1nocrate, ele pot servi drept refugiu pentn.1 stinga socialista parasita. Similitudinea dintre partidele periferice ;;i cele cre;;tin-democrate se releveaza in ceea ce prive;:te baza electorala. Spre deosebire de cre:;;tin-democrati, ele sint partide attrape-tout :;;i au baze tarane:;;ti solide, iar spectrul larg social le pennite sa ajunga pina la clasele munciiore~?ti simbcalizate. De asemenea, vmn constata ca practica religioasa reprezinta un factor determinant important in acordarea votw-ilor ,periferi~?tilor". In tinuturile catolice ele vor fi deci surse importante pentn1 partidele cre:;;tin-democrate carora le vor disputa favoarea atit masele de credincio:;;i, cit :;;i cele mrale. In lrlanda :;;i tinuturile basce, ele se vor substitui cre:;;tin-democratilor. Aceasta concurenta va antrena chiar :;;i partidele mlli1.citore:;;ti din Scotia, Tara Galilor :;;i Euskadia. ln Irlanda de Nord, periferi:;;tii au luat locul acestora din unna.

3. Anticentralismul. Definirea programului politic comun tuturor tipurilor de partide populare :;;i periferiste ar fi tautologica. Exista atitea forme :;;i varieta~i de periferii! Dar, daca nu pare a fi :liuctuoasa de!mirea unui progrrun periferist, l-am putea descoperi in termeni negativi.

Partidele care apara periferia se recunosc prin aversiunea lor fat-a de Statul-natiune centralizator. Aceasta respingere centralismului prezinta consecinte politice, culturale :;;i socio-economice. Din ptmct de vedere politic, autonorni:;;tii nu au incredere in puterea centrala ~?i in birocratie. Ei militeaza pentru descentralizarea, federalizarea sau autonomia regiLmii lor. Ei apara granitele locale sau municipale :;;i zonele intern1.ediare in generaL Din punct de vedere cultmal, periferi:;;tii apara traditiile :;;i obiceiurile locale, graiurile regionale :;;i dialectele precum :;;i valo-

93

DANIEL L. SEILER

rile sau populatiei mrale. Din punct de vedere socioeconomic, ei se opun capitalismului prin apararea celor numi!i

mici", dar nu 1n tenneni de lupta de clasa. Acestui populism social i se datoreaza favoarea claselor intennediare dintre

~i munca: muncitori independenti, comercianti, me~te~i tarani. Ostilitatea fa!i"i de marea burghezie se traduce

doua moduri ~i anume: a) prin populismul propriu-zis, care este ~i eel mai vechi: destul de confuz, el se opune exceselor

~i industrializarii 'in numele trecutului; b) prin fYViJLHE»L'u' de data mai recenta, acest mod preconizeaza un fel de socialism autogestionar ~i foarte-descentralizat care constituie contrapunctarea economica a federalismului. Unele dintre aceste

s'i'nt preocupate de apararea mediului. Tendintele populiste :;;i autogestionare pot coabita in cadrul aceluia~i

Se disting trei tipuri diferite de partide periferiste: tipul na}io-tipul na)onalitar ~i neo-centralist. Primul

se deosebe:;;te caracterul non-etnic 'in timp ce celelalte doua sint marcate de pe1ioada tormarii lor sau de o structura economica particulara.

1. nationalist-populist. Partidele ,legitimiste ale peri-din peisajul al Europei Occidentale. Ele

au dat na~tere - dupa modelul carlismului base sau al iacobismului irlandez - unei con~iiinte autonomiste care a incercat

discurs inventat de centru. difera in funqie de gradul de indeplinire al pro-

94

Partidele politice din

Partidele institufionalizate. Este vorba de partidele care ,au reu~it". Ele se manifeslli in tarile in care au fost nevoite sa lupte pentm cucerirea independentei lor. acest caz, de exemplu in Irlanda sau Norvegia, centrul urbanizat a fost Gontaminat din punct de vedere cultural ~i economic de vechea metropola. fenomen mtimplat ~i in Anglia ~i Danemarca. Astfel di - . i~i are originea in aspiratia cea mai intransigenta a mi'?carii de independenta. Odata independen~a cucerita, continua sa lupte pentru autenticitatea nationala, culturala, lingvistidi ~i religioasa a Firii.

Fianna Fail din Irlanda nu-~i pierde !ncrederea ca va reusi sa re!nvie practicarea dialectului gaelic -· limba oficiala a Irlandei, ·care nu mai este vorbita declt de 70.000 cetateni din vestul insulei- ~i se opune atit introducerii divortului cit :;;i avortului.

Daca pmiidul de stinga norvegian, Venstre, este eel mai vechi par

tid de tip populist, astazi eel important este Fianna Fail, partid majo

ritar in Republica Irlanda. Fondat de Eamon de Valera, eroul carismatic

al independen(ei irlandeze, Fianna Fail- care s-ar traduce prin ,luptato

rii destinului" - i~i are originea in apararea celei de-a doua IR.A., dupa

riizboiul civil din 1922. Republicanii intransigenti, care acceptasera

jocul electoral, s-au regrupat In spatele lui Valera pentm a fonna un

partid, un amestec ciudat de trasaturi progresiste - sustinerea Frontului

Popular in timpul razboiului din Spania, legislatie sociala avansata,

nationalizari, imp01ianta acordata echipelor colective ca :;;i serviciilor

publice, precum ~i trasaturi conservatoare - clericaiism, cenzura, izo

lare fata de Occident, anti-industriaiizare etc. Aceste ultime trasaturi

au fost treptat atenuate de succesorii lui Eamon de Valera. Actualmente,

FF ramine principalul irlandez care adesea guvemeaza singur

sau impreuna cu Succesul lui in rindul paturilor modeste ale

populatiei irlandcze a fucut sa scada din puterea Partidului Laburist.

Anumite mai ales cele din Vest, au Fianna

Fail. In Estul urbanizat al Irlandei, pmiidul trebuie sa faca fata 0oncu-, ~

rentei ~I e! reprezinta aici patiidul

saraci ~i al c!aselor de ce in Vest de un mono-

95

DANIEL L SEILER

pol care face din el un partid dominant, pentm a nu spune un partid

unic. Dintre toate partidele politice ale }arilor Comunita}ii Europene, Fianna Fail este eel mai originaL

B) Partidele cu progrmn ,neterminat". Unele periferii au luat cuno;;tinta identitatea lor mai tirziu. Altele au trait infrin-geri politice care au provocat un rend al con:;;tiintei lor.

Acest grup de partide cuprinde Vlaamse Volksunie (VU), Partidul Nationalist Base (PNV) ;;i Sinn Fein. Volksunie (Uniunea Popu!ara Flamanda), partid nationalist flamand, a mo;;tenit o traditie ,cangrenata" de influenta pangennanica pe care nazismul a 1ncercat sa o insufle atlt asupm flamingantismu!uil, cit ;;i asupra mi;;;carilor frizone sau chiar bretone. Din aceste doua incn1ci;;;ari, 1ni;;;carea flamanda ;;;i-a pastrat gustul pentm unifonne, tobe, stindarde ;;;i parade, ca :;;i dorinta de a obpne din partea guvemului belgian mnnistierea totala a flamanzilor condamnati pentru colaborarea lor cu nazi;;;tii. Dar, Ia origine, este vorba de o mi;;;care democratica ;;;i populara, 1ncadrata de membrii din r1ndu1 clet-icilor catolici ;;;i al intelectualilor proveniti din clasele de mijloc urbane. De c!tiva ani 1ncoace, a reu:;;it sa scape de sechelele anilor 1930-1950, dar cu pretul unei dizidente, in 1978, care a racut sa se vorbeasca de ea: Vlaams Blok. v1J, condusa de un lider nationalist, Bert Anciaux, 1niliteaza pentn.1 desavir;;;irea unui Stat flan1m1d in sinul federalismului belgian. Cele doua tendin!e, populiste ;;i nationaliste, coabiteaza :;;i 1n alte doua fonnatiuni. Fondat de Sabino Aran~ Goiri -tatal mi;;;carii culturale basce Partido Nacionalista Vasco (PNV) - el este decanul de virsta al partidelor nationaliste populiste ;;;i se aseamana fomte rnult cu irlandez. Catolic ;;i chiar clerical, el a luptat 'in tabara republicanilor in timpul razboiului din Spania. Independent prin idealul sau, PNV reprezinta in 1nod ce1t o forfa conduc!nd Cornunitatea Autonoma Basca chiar de Ia crearea acesteia, actualmeme afl]ndu-se in coalitie cu sociali;;tii. 0 alta particularitate a acestui partid o constituie, pe l1nga organizarea sa excelenta, faptul de a fi 1ntretinut legaturi de colaborare cu un sindicat autonomist, STV, Solidaritatea Muncito-

1 .J1arningantism- n1i;;care pro-cultural a flamanda.

96


rilor Basci. De aceea:;;i factura, dar mult mai radicala in ce prive:;;te

mijloacele, este ;;;i Sinn Fein in ultima sa forma. Formal, este vorba de eel mai vechi partid irlandez - fondat in 1902 - practic, de un cach-u legal a! IRA din Irlanda de Nord- dupa numeroase epuraxi :;;i dizi

dente. 0 data cu prelungirea razboiului civil, de aproape decenii, partidul - a! ca1-ui nurne 'insemnna !n dialectul gaelic ,singuri printre noi" - a devenit organizatoml, de fapt ;;;i 1nediatm-ul, ghetourilor irlando-catolice din Belfast :;;i Derry. Cei doi lideri actuali, Gerry Adams ;;;i Martin McGuinnes, au crescut :;;i s-au forrnat aceasta

atmosfera de lupta pent1-u independen!a ;;i au intrat in politica ca sol

dati ai IRA. Pe buna dreptate se poate pune !ntrebarea: ce deosebe;;;te etno-natio

nalislnul periferiei de nationalisinul pur :;;i daca nu cumva aceste par

tide provin mai degraba din familia de centru. Nationalismul periferiei

ar fi un centralis1n care n-a putut 'inca sa se constituie !n Stat. Totu:;;i, aceste nationalisme m>tagonice se deosebesc prin contextul socio-politic 1n sinul carora s-au forrnat. Astfel ca nationalismul de centru va fi

universal sau eel putin aspirJ:nd sa se extinda, acela al periferiei va fi

particular.

Primul va fi in acela~i timp elitist ~i uniformizator :;;i va sus

tine vointa politica a burgheziei reformatoare. Cel de-al doilea va fi democratic ~i va fi mediatorul claselor mijlocii provinciale

:;;i rurale. Nationalismul de centru va fi expansionist ~i domina

tor; eel at periferiei, va fi dominat ~i u:;;or precapitalist. Unul va

insoti in fine dreapta clasica, iar celalalt se va alatura altor mi~cari de emancipare, mai 1ntii democratice apoi socialiste, suferind

influen~e succesive.

2. Tipul nationalitar. Anumite partide periferiste se aliniaza

pe pozitii de stinga. Este cazul fonnatiunilor provenite din "tre

zirea" senti1nentului regional, care a avut loc in Europa prin anii '60. Fenomenul regional a izbucnit in tari din dife-

rite motive, mobilizarea periferiei nu se racuse inca. opozitie

97

DANIEL L. SEILER

cu 1nobilizarile de tip sau religios, dimensiunea economica joaca rolul de motor in noua tTezire a con~tiintei regionale. Contestarea Statului-natiune este dublatii de o contestare a capitalismului centralizator. Partidele nationalitare vor a~tepta, fimctie de contextulin care se lupta, fie repartizarea pe regiuni a efecte]or ~i instrumentelor cre~terii econmnice, fie mentinerea controlului local asupra resurselor. A:rnestecul partidelor periferiste in domeniul raporturilor de produqie, de distributie ~i de schin1b a dus la afectarea considerabila a coeziunii acestor partide. Pe de alta parte, aceasta i1nplicare le pune in raport de concurenta cu sociahste, social-democrate ~i chiar cmnuniste, ba mai rnult, afectlnd- acolo unde ea exista- den1ocra~ia cre~tina.

Cel mai vechi dintre aceste particle este Esquerra Republicana aripa stinga ~i socializanta a mi~carii catalane. Aici

nmi putem adauga partidul base Eusko Alkartasuna, SDLP, !'Union vald6taine ~i, intr-o fonna n10derata, o serie de partide regl<::>naltste spaniole.

Fondatata de Macia, adunind voturile anarhi;;;tilor ;;i conducind Generalitat de Catahmya in timpul Republicii, ERC, stmga republicana

catalana, este cea mai veche dintre partidele periferiste de tip nationa

litar. Supravietuind franchismului, ERC nu-:;;i va mai regasi niciodata pozi}iile de altadata. Esquerra, partid care putea trece drept un sustina

tor al vechilor luptatori republicani in razboiul civil reveniti din exil,

dar condusa de un t]nar lider dinarnic Angel Colon~, s-a transfonnat ;;i s-a indreptat spre independenta. Partidu! base, Eusko A!kartasuna, fon

dat de C. Garokotxea - primul pre:;;edinte al guven1ului autonom base

dupa restaurarea democratiei- plec!nd de la stinga nationalista a PNV, are rnulte triisiHuri cornune cu ERC. Pentn1 a com.p!eta tabloul partide

lor nationalitariste, care s!nt radicale in ce priv~te scopurile, dar moderate

'in ce prive:;;tc mijloacele, trebuie sa adauga1n aici Social Democratic Labour Party (SDLP) mediator al majoritarii catolice din Ulster, care

a tost creat 1n 1969 prin fuzionarea Tvfi;;;carii pentru Dreptmile Civiie con

dusa de John Hume actualul lider al SLDP -- cu Republican Labour

98

Partidele polit ice din Europa

Party condus de Gerry Fitt ;;;i Partidul Nationalist, burghez !?i pupn

activ, care a asigurat interimatul lntre 1920 ~i independenta Irlandei

de Nord. Anumite partide nationaliste sint moderate at!t in ce prive:;;te

scopurile dt :;;i mijloacele. Celrnai interesant este [/nion Valdotaine,

mediator al francofoniior din Val d'Aoste, regiune cu statut special in

cadrul Republicii italiene. Adepti ai federalismului integral, UV a avut o putemica contributie la instaurarea cooper3xii dintre forrna!iunile auto

nomiste nu numai in Italia- ea va veni In sprijinul legilor lombarde ;;;i venetiene - ci in toata Europa. PSdA, Partidul Sard de Actiune, este eel mai puternic aliat a! UV, in timp ce SVP-ul gennanofon din Sud

- Tyrol-Haut-Adige -, intotdeauna un singuratic, fusese c!ndva aliat cu Democratia Cre!?tina (DC). Partidul Andaluz, al primarului Seviliei, F.

Rojas Marcos, a fost llll.dt tirnp, pentru Spania, eel 1nai apropiat de vointa federalista de a face din regiune locul de depa:;;ire a Statului

natiune, care e perceput ca fiind !nvechit. El evolueaza azi spre o misiune mai na}ionalista unde identitatea andaluza se inra;;;oara in tre

cutul ei rna uric. Pariidul Aragonez Regionalist (PAR), mai moderat,

dar strict regional, rep1·ezentat In Parlmnentul spaniol chiar de !a prirnele

alegeri de1nocratice, se bazeaza pe o 1ninoritate nationalista care spera

sa transfonne PAR in Partid National Aragonez. De;;;i altadata a format

un regat dupa tnodelul Aragonului, Navara nu a cunoscut aceea:;;i ispita: Uniunea Poporului Nava;·ez (UPN), de factura regionalista in peisajul

spaniol, pare mai preocupat sa se deta!?eze de basci, dec!t sa se afin11e

'in fata Madridului. In Spania, partidele regionaliste sint foatie numemase fiindca multi dintre ale;;ii locali ;;;i regionali ai fostului UCD, partid

de centru-dreapta creat de Adolfo Suarez din perioada de Transici6n, au refuzat sa adere la Pmiidul Popular, prea conservator, :;;i s-au repliat pe ,iocal".

Mai exista un pmiid nationalist, radical privind scopurile ;;;i mijloace!e: Herri Bataszma, unitatea poporului. HB este o coalitie de mai multe partide dintre care ANV, eel 1nai vechi dintre aceste~ - Actiunea Na~ionalista Basca c;-eata dupa modelul ERC catalan- dateaza 'din perioada Republicii ;;;i serve;;;te, mai ales, drept cadru legal pentn1 ETA militara, organizatie am1ata antifianchista :;:i pro independenta. HD av1nd

99

stringe

DANIEL L. SEILER

de lS%1 din 1989~ !994 :;;i Ia Strasbourg,

basce :;;i conduce primariile.

3. Tipul neo-centralist. Atunci cind vorbim de nrponLtnJte

centru I periferie, necunoscatorul i:;;i imagineaza un centru dinamic :;;i puternic care domina o periferie marginala, sih-aca :;;i dependenta. Aceasta a fost J:ntilnita, mutatis mutandis, pina in prezent. Or, istoria are simtul umorului :;;iii place sa dejoace pina :;;i schemele cele Jnai stabile. S-a intlmplat ca centrele militare sa se impuna, inaintea industria1e, periferiilor mai bogate :;;i mai dezvoltate economic. Adesea, din ideologice, sau centrul politic a fost separat de centrul econon>ic, sau un cen-

economic nou :;;i rival s-a dezvoltat in cadml unei regiuni pina atunci periferice. Acestor cazuri ,de stmci1Jra" le mai putem adauga un element care apare in unna unor evenimente sau chiar accidental: este cazul Scotiei, in strinsa legatura cu Anglia, care, in 1707, :;;i-a vrndut independenta pentru o strachina cu linte.

Convergenta Democratica din Catalania (CDC), a lui Jordi Pujol, reprezinta dinamismu1 noii burghezii catalane :;;i a noilor paturi 'in plina dezvoltare. Aliata Uniunii Democratice ~de factura cre:;;tin-democrata ~ In cadml Convergencia i Uni6, CDC a devenit prima fm1ii in cadml Parlamentului Catalan, !n tirnp ce M. Pujol conducea desrinele vechiului Generalitat dupa revenirea la alegerile democratice. Ita!ia s-a nascut din aqiunea unui Centru format de triunghiu1 Milano-Torino-Genova ;;i al carui Regat Piemontez a fost virful de lance politico-militara. Din motive care tineau de simbolurile nationale ;;i de o proasta conceptie geografica, capitala a fost stabi1ita 1a Roma, ora:;; pontifical :;;i purtator a! rama:;;itelor imperiale, dar arhaic ;;i, inca de pe timpul Statului papal, locu\ celei rnai mari con.1ptii politico-administrative. Cu timpul, populatiile mi1enaru1ui Regat al Neapolelui :;;i al Sici1iei, redus Ia statutul de pelifetie, ;;i-au luat revan:;;a nu numai prin intennediul Mafiei, Camorei :;;i alte N'Draghetta, ci ~i prin stap1nirea unui aparat de stat centrahzat.

100


Nordul, locomotiva economica a Peninsulei, incearca 0 dubla dezama

gire; aceea de a fi ,vaca de muls" a ,Romei hoate" -· Statu! ~ si a ,taranilor" din Sud, pe de o parte :;;i pe de altii parte, de a se vedea ma~ginalizata politic. Acesta este moiivul contesta)ilor legilor din ltalm de Nord: Lega veneta mai int1i, apoi Lega lombarda care emigrat In ~iemont ~i la Genova, adunare care a format, la initiativa lombarzilor, Lega Nord (Liga din Nord). Sus~inuta de PME ;;i av1nd

un caracter interclasist, Lega este un partid autonomist, viziunea sa politica fiind aceea a unui federalism total ca ;;i cea a Vald6tains-ilor iar conceptiile sale econ01nice fiind cele ale unui liberalism 1nodera~ dupa modeiul CDC catalan :;;i al majoritatii formatiunilor neo-centraliste. Trebuie sa evitam s-o judecam dupa stilul zgomotos al sefului si tnbunului ei, Umberto Bossi, un fel de goian, a! dirui limbaj ~olorat ;i adesea tnvtal ~ ,la lega ha la dura" ~ pune capat academismului toscan al discursului politic italian. Unita datorita lui Berlusconi, pe care aceas~a l-a inlaturat, Lega, care se situeaza in centru :;;i nu !a dreapta, a ev1tat caderea In xenofobie, spre deosebire de Blocul Flamand __

Vlaams Blok ~care leaga strlns conceptul de independenta de xenofobia cea mai radicala. Aceasta legatw·a cu deriva fascista ~ contaminat mi:;;carea nationa!a flamanda !ntre cele dona razboaie mondiale. Aceste aspecte au fost combatute de Volksunie, dar nu au disparut complet ~i exprimarea lor prin i'vfars op Brussel au dus Ia 0 contra-mobilizare a bru.xellezilor. C!ndva centrul unui Stat cemralizat, alti'idata ora:;; fla1nand :;;i apoi francez, capita!a belgiana a fost expusa atit vointei flamande de redob!ndire cit :;;i cerintelor val one de emancipare. r ro~Jtu/ Democratic al Francofonilor Bruxellezi, PDF, lncearca 1nca din 1964 sa apere Bruxelles, laudfnd solidaritatea cu valonii. Scottish National Party, fondat In anii '20, a ramas marginal atlta timp dt s-a limitat la sfera culturala. Descoperirea petrolului in largul coastelor sco~1ene a sen,it drept p!rghie in dezvoltarea SNP !n timpul Golden

Sixties _Prin_ sloganul: do you wish to be rich Scotts on poor British. Cnza :;;1 ann sumbri din timpul guvernarii Thatcher au subminat nartidul, ha11uit intre aripile de dreapta :;;ide stlnga. Excesele Tories-il~r au provocat o trezire brusca a populariei britanice, care, in Scotia. benefi-ciaza In mod egal de SNP. , ,

101

Conclnzii

Pe linga rnarea diversitate culturala, care militeaza in favoarea periferiilor constituie o tot de omogena ca :;;i cea a partidelor muncitore:?ti. Cele trei tipuri diferite de

._,~,"-Jf-''U'"'-'' de fapt, unor 1nomente istorice distincte. Vl--"-""'"'u~u ''""·}'"'·'"L'"JL, democratic :?i este rodul curen-

al secol. El va afecta n''"''i'ir·" flamande ]a fel ca ~i fundamentalismul

testant care s-a izbit de populismul an1erican. N<lTlOlJLallSilllll secolului. Accentul na:ti<)n<l1 rea autonomista sau este ratismului foarte la moda atunci. eel de-al doilea razboi mondial, va face unui liberalism reformist care completeaza un nationalisin cultural ~i lingvistic destul de raspindit. Cit tipul nationalist, el va beneficia atit de progresele de economia regionala cit ~i de aura mi9carilor eliberaTe ale Lumii a Treia. Nascut intr-un climat intelectual favorabil ideilor socialiste, nationalist i9i fonnuleaza revendicarile in ten:neni de regiona-

expresia unuia dintre cei mai straluci-care combate dubla alienare: culturala :;;i

declinul unei limbi reflecta

torii ei.

CLIV A.JUL SECTOR PRilVIAR I SECTOR SECUNDAR ~a

Clivajul care pune in opozitie pe proprietarii din societatea industriala ~i pe cei ai lumii urbane pe de o parte, cu interesele rurale :;;i cu aparatorii naturii de cealalta parte, reprezinta un fenmnen mult timp necunoscut de tarile francofone. Atita ti1np cit a dimas la stadiul precapitalist, acesta nu a afectat dec1t Scandinavia, Elvetia :;;i Europa Central-Rasariteana. El a aparut ca un caz special in tarile care n-au cunoscut feudalitatea -Norvegia, Suedia, Finlanda, lslanda, Elvetia protestanta- gratie unei taranimi libere sau din cauza instalarii tardive a unei ,a doua iobagii". in acest caz, mobilizarea s-a racut impotriva nobilimii (aspect tratat in partea a dona a lucrarii de fata). Nu vmn retine aici decit cazul tarilor rara nobilime sau cu o nobilime strict razboinica. V om face deosebirea dintre contra-mobilizarea impotriva pietei ~i aparitia unui contra-atac lansat ill numele valorilor productiviste.

Revolutia industriala :;;i stabilirea unei economii reglata de piata s-a racut simtita ;;i pe teiitoriul national. lndustrializarea :;;i capitalismul au rfunas mult timp localizate ill ora:;;ele :;;i zonele industriale. Logica siste1nului se baza pe integrarea aetunularilor precapiialiste, care au rezistat indelung, antrenind astfel o serie de

103

DANIEL SElLER

cc:nsecin1~e economice, culturale :;;i, in final, ecol<ogiC<~. Au urmat apoi doua valuri succesive de contra-mobilizari, una corespunzind tazei precapitaliste, atunci cind partidele agrariene s-au organizat pentru a apara produselor iar a doua, fazei cind partidele ecologiste s-au constituit pentru a lupta 1mpotriva distrugerii echilibrului natural cauzat

de de prcldULctle.

l. Partidele muncitore~ti. Agrarienii au format partide de clasa dupa modelul muncitore:;;ti sau liberale. Baza lor sociala este deci taranimea, ale direi interese ei le apara. Create la inceputul secolului In Suedia, in timpul crizei din 1929 in Finlanda, Elvetia ;;i Norvegia - ca ;;i in Estonia ;;i Letonia- obiectivullor initial a fost unul economic: sa Statui sa impiedice scaderea preturilor produselor agricole. Trebuiau sa protejeze o lume mrala amenintata sa dispara ~i sa pastreze valorile :;;i modul sau de viata. In Suedia, agrarienii au :;;tiut sa-:;;i conserve votm·ile alegatorilor rurali care emigrasera

spre ora:;;e. Partidele agrariene din Finlanda, Suedia :;;i Norvegia se nu

mesc ,Partid de centru", respectiv Uniunea Democratica de Centru, UDC, 1n Elvetia. Ele se situeaza, de altfel, 1n centru ;;i chia:r daca participa la coalitii burgheze, constituie, cu excep}ia Elvetiei, elementul eel mai de stinga.

In Suedia, agrarienii au fost, pina la sfir:;;itul anilor '50, aliatii per

maneq:i ai pmtidului muncitoresc. Chiar ;;i astazi, pmtidul lui N. Hildinn

va duce o campanie impotriva centralelor nucleare, pentn.l descentrali

zare :;;i apaxarea mediului. Acest partid care, in ciuda declinului popu

latiei n1rale, nu a incetat sa-~i mareasca numarul de parlamentari, se

situeaza cu adevarat !n centrul e:;;ichierului politic In Finlanda, Parti

dul de Centru - din care provine Pre~edintele U. Kekkonnen - nu a

ezitat sa se bazeze la prezidenJiale pe ajutorul comuni:;;tilor, lupt!nd impo-

104


triva social-democratiei. El reprezinta, de altfel, axa vietii politice

finlandeze unde joaca un rol destul de asemanator cu eel al Democra

fiei Cre.·pine din Italia, ceea ce-i permite sa faca parte din toate coali

!iile ~i sa ob\ina adesea postul de prim-ministrrL Agrarienii islandezi

ai Partidului Progresist beneficiaza de aceea:;;i pozitie de centru, ceea

ce-i pennite liderului N. Agustsonn sa-;;i men}ina portofoliu! de ministru

a! Afacerilor Externe, at!t 1ntr-o coalitie care include comuni:;;ti cit :;;i

intr-o coalitie de centru-dreapta. Partidele norvegiene :;;i elvetiene

afla mai deg~~aba la centnJ-dreapta~ In Norvegia, Partidul de Centru s-a

nascut din mi:;;carea marilor producatori agricoli 1n timp ce micii pro

ducatori au ramas fideli fie vechiului Venstre, fie creO?tinilor populari,

adica formatiunilor periferiste. In Elvetia, Unhmea Democratica de

Centru rezulta din fuzionarea Partidu!ui Tiiranilor, Jvfe.yte:;:ugarilor

.yi Burghezilor, pe de o pmte, ~i din radicalii de st!nga, pe de alta parte.

Daca UDC se situeaza Ia stJ:nga liberalilor, fata de cre:;;tin-democrati,

radicali ~i Alianta Independentilor, el se afla mai Ia dreapta. Forta lui

numerica !i pennite sa faca parte din guvernul federal elvetian.

Bilantul agrarienilor este semnificaiiv, mentinrnd, acolo unde ei existau, preturile agricole nu munai la o cota superioara cursului pietei mondiale, dar :;;i fata de eel pmcticat in interesul CEE. Astazi, GATT amenin}a ace;;ti agricultori nelasindu-le o maiJa manevra in viiior. Suedia :;;i Finlanda au optat pentrr1 Europa, centrali;;;tii fiind mairezervati, in tim.p ce :in Norvegia ei au conducerea mi;;carii impotriva adera1ii. Celalalt pLmct al agrarienilor 11 constituie politica privind mediuL Este suficient sa te plimbi prin Finlanda, Islanda, Norvegia, Elvetia sau Suedia pentru a observa ci'i aceste vel de dezvoltare econmnica dintre cele mai tara sa distruga cadrul natural. Acest ne pennite sa intelegem logica ecologi:;;tilor care se reflecta L'l domeniul protec~iei natmii.

2. Partidele ecologiste. Partidele ecologiste sau verzi s-au nascut in mediul mban prin con;;tientizarea efectelor puternicu-

105

DANIEL L. SEILER

lui dezechilibru natural de logica economiei de pia!ii. uuuwctw ruraia disparind ca societate distincta, iar agricultura

fiind integrata in sectorul agro-alimentar, taranii ~i terenurile agricole, care pastrau ,natura culturala", caracteristica peisajului european, nu mai indeplinesc aceasta functie. Au mai urmat ~i alte aspecte nocive care nu wnstau numai in murdarirea a~ezfunintelor sau in transfom1area lor in crescatorii de animale pe baza de antibiotice sau hormoni ~i nici doar in destramarea stratului de ozon. Aceste aspecte nocive ating mai direct viata euro

fenomenele de seceta :;;i inundapi care rezulta din industrializarea agriculturii.

Ecologi~tii au intrat pentru prima data intr-un parlament dupa alegerile din Elvetia, din 1979, cu un deputat din Gmpul de Pro

al Afcdiului. Doi ani mai tirziu au intrat in Parlamentul bel-ca sa se extinda in parlamentele din toata Europa,

cu exceptia Spaniei ;;i Portugaliei. In 1995, o noua etapii istorica a tost depa~iHi o data cu inu·area ecologi;;tilor in guvemele finlandeze. Principalele formatiuni ecologiste sint: Partidul Ecolo

care pa:rticipa la guvemarea diferitelor cantoane, pentru Organizarea Luptelor Originale,

]n Belgia francofordi, AGALEV - a trai altfel in Flandra- Griine in Germania, Liga Ecologista in Finlanda, Milj6-

)n Suedia, Verzii ltalieni, membri ai ,polului progresisf' ai Primariei din Roma, la care mai putem adauga

V erzii olandezi $i luxemburghezi.

EcolcJgism.ul, curent politic nou care provine dintr-un vechi clivaj,

fericita sinteza intre noutate ~i traditie, !ntre trasaturi de reu~qte o

~ide

106

El gmpeaza pe cei care au pierdut impo-

adica dreapta Jegitimistii, pe de o pat1e,

proudhonista, pede alta parte. El reconciliazii

Jean-Jacques cu cei ai lui Louis Bonald. Pe llnga forj:ele

ecologismul mai cuprinde ~i o parte din mo~tenirile stin-

Partide!e politice din

gismului de dupa anii '68. Spiritualismul precapitalist :;;i postmaterialis

mul, rezultate din prosperitatea anilor '60, au luptat !mpreuna in scopul

denuntarii ,productivismului" devastator.

Nu este vorba de orice fel de st!ngism, ci de curentul libertaire

reformat ~i contra-cultural care este intmchipat de Beat Generation §i de Hippies. Aces tease caracterizeaza prin denuntarea culturii occiden

tale ~i a modelului industrial in foiosul culh1rilor orientale, in particu

lar cea a indiei; adica respingerea viziunii prometeice in scopul gasirii

echilibrului ~i annoniei intre om ~i mediul 'inconjurator. In aceasta

privinta les provos din Amsterdam, pacifiO?ti non-violenti, libertini ~i

dorind - dupa expresia proverbialii a lui Alphonse Allais - sa mute

ora~ele Ia tara, reprezinta, prin intrarea lor in Consiliul municipal al

metropolei olandeze, prima traducere poiitica a unci mi:;;cari care poate fi numita o alternativa. Cu exceptia Elve}iei, unde ele exista ca atare,

alternativele au unit mi~carea verde, care in Germania, Tarile de Jos ~i

Luxemburg formeaza un curent sau o caracteristica specifica. Pe linga

alternativele non-violcnte este important sa distingem cm·entul zis ,a!

antinuclearilor", de origine maoista eel mai adesea, uneori anarhista §i

intotdeauna violentii, care a devenit cunoscut 'in urma manifestarilor

epopeice de la Larzac, Kaiseraugst sau de la aeroportul din Frankfm1.

El s-a dizolvat in totalitate in curentul alternativ ~i s-a

in particle, lasind mme care afecteaza nu numai ideologia, dar ~i prac

ticile militante de tip sectar. Acestea din urma stau la originea proce

sului de autodistrugere, responsabil de e~ecu! Verzilor francezi, 1n ciuda unci conjuncturi favorabile.

II. o reactie productivista?

a sector sector secUt'ldar ~i a rfunas malt tirnp neocupat. Toiu'?i, teo-na exista; ea are :;;i un tata: Saint-Simon, ;;;i mnne-roase premune: tehnocratie etc. Pe deasupra, mai putem adauga ±ara concursul oamenilor de stat de talia

107

lui Jean Monnet sau sabile. C<)n:tig;uratJa istoridi a vrut ca proprH;tanl orodtuc:trvJ~;-mului sa fie intotdeauna recmtati fie de partidele muncitore;;;ti, fie de partidele Acestea au o tmiune sacra pentru a dezvoltarea de razboi pin a :in anii '80 ~i care a contribuit la asigurarea fastului glorio;;;ilor ani '30. Doar Ungaria a mai cunoscut, inainte de n:izboi, un partid urban (vezi partea all-a).

Cu o tloare nu se face primavara, dar crearea Partidului Elvetian a! Automobili:;;tilor, devenit Partid al Libertatilor, marcheaza un eve

niment. Este vorba de o reaqie anti-ecologista, care a demarat o data cu dezvoltarea automobilismului - lupta !mpotriva limitariior de viteza, a centurii de sigurantfi sau a taxelor care majoreaza pretul carburanti

lor :;;i pentru adaptarea ora:;;elor !a automobil; acesta a trecut cu mare viteza apa1ind libertatea absoluta a individului de a polua- apararea fumatului- :;;ide a cauza daune colectivitatii care este n1gata sa-:;;i asume costurile. Reprezentat in Parlamentu! elvetian, 'in mai multe cantoane

gennanice, acest partid anunta un fenomen care, p1na in prezent, se manifesta in peisajul european unde con:;;tiinta ecologica este cea mai putemica.

CONCLUZII

ap]lic2irii para<:ilg;nlJel lui Rokkan, am putut desp1nnde opt familii de partide politice existente ill Europa de Vest. Acestea corespund celor patru linii de clivaje detenninate istoric, dar nu se in mod pe continent. Daca muncitore;;;ti sint foarte bine reprezentate - cu exceptia lrlandei -, nu acela;;;i lucm putem spune despre alte fonnatiuni. in Irlanda nu exista de Aceasta este unita in Marea Britanie ;;;i in Gennania, unde este majoritara, in timp ce 'in Danemarca :;;i Franta ea este divizata; cre:;;tina nu mai exista dec:it in Italia, Austria, Benelux etc.

Aceasta repartizare precum :;;i reali.11ierile care sur-vin in sistemele de partide due la citeva reflectii sumare:

a) Dupa razboi, s-a putut constata declinul democratiei cre:;;tine. De mai bine de zece ani, l\1RP a disparut de pe scena politica franceza. In Germania Federala ea s-a realiniat pe pozitiile conservatorismului liberal, iar in ltalia a suferit o cadere vertiginoasa dupa o perioada de straJucire. Ea va corespunde unei anumite din Europa, unei ,Em·ope negre" care simbolizeaza fie Sfintul lmperiu, fie reteaua de Cetati-State guelfe, funqie de epoci. Nu este sigur daca Alsacia a fost cea care a constituit ultimul stavilar de al J'v1RP in declin sau dadi s-a mentinui eel mai mult timp ca veche mo;;;tenire a Zen

trumul-ui intr-un CDU din ce in ce mai conservator. Mo;;;tenire intruchipata de cancelaml Kohl care impartea,

impreuna cu Fran-;:ois Mitterand, speran~a efemera dea-l vedea

109

DANIEL L. SEILER

pe Jacques Delors pre~edinte Republicii. Delors, Kohl, Franyois Mitterand ~i Edouard Balladur s-au sa propuna candida-tura cre~tin-democratului flamand Jean-Luc Dehaene in fruntea Comisiei europene. Aceasta alianta a ,Europei celor ~ase" catolica, a fost centrata de John Major, conservator pur singe, caci el gasea pe omologul sau belgian nu numai prea tederalist, dar adesea prea dirijist pent.ru gustul sau. Cre:;;tin-democratul belgian, vechi cercetator in serviciul studiului sindicatelor cre~tine, a continuat politica Partidului Socialist Francez, in unele locuri vechea politica a JOC. Dincolo de asta, realinierile partizane ale vechilor solidaritati au ramas.

Fie vis-a-vis, fie alaturi de Europa tripolara, se 1ntinde Europa cu ie~ire la Atlantic - Marea Britanie ~i Danemarca. Este acea parte a Europei bipolare, care a cunoscut altadata puternice conflicte ~i care as1azi este lini~tita. Sudul catolic s-a deosebit mult de Nordul protestant cultivind clivaj Biserica I Stat bazat pe consideratii ce vizau dinastia, identificind,

stinga, conservatori masonici de rang ca Emile Com·bes sau Alejandro Lerroux acolo unde, :in Nord, marxi~tii atei ~i sociali;;tii cre~tini combateau sub denumirea mai degraba de Brothers decit de Camarades. Refrenele lnternationalei au amutit, iar ,stlnga salariala" infrunta ,dreapta patrimoniala" av'ir1d cifre ~i statistici previzionale sprijin, lasind deoparte con-sideratiile de spiritual.

c) Se mai poate inca rep era traseul care se estompeaza cetul cu incetul al unei Europe a liberi ~i mindri. Ea se caracterizeaza prin prezenta centri~tilor care nu mai si'ni cre~tindemocrati, ci agrarieni.

centru i nPntPniP afecteaza periferiile: Islanda,

dar ~i Corsica. Acest clivaj nu ameninta mai putin tarile e1erogene sau ce1e cu un Stat slab: Belgia, Spania, ltalia, constituind, prin cele doua laturi, actuala In bi:polm·izan:,

10

Partide/e politice din Europa

caracter pe care-1 imparte cu mi~carea ecologista. De data mai recenta, aceste ultime partide reprezinta tm traseu inca imprecis.

tinde sa se dezvolte in sistemele tripolare marcate de democratia cre:;;tina- Benelux, Halia, Alsacia- de agrajeni - Finlanda, Suedia- sau de amindoua-

Dupa 1970 ramine care se ptme data-rita turbulentelor care afecteaza sistemele de partide din Europa. Aceasta problema este inca prematura: nascute din revolutiile istorice, clivajele participa pe toata durata politicii. In Europa, problemele noi se pun inca in tenneni traditionali ~i, atunci cind mutatiile afecteaza stabilitatea sistemelor de partide, noile partide readapteaza adesea idei foarte vechi.

PARTIDELE POLITICE DIN EUROPA

0 data cu destramarea Imperiului sovietic, o serie de tari au revenit la democratie. Unele dintre ele aveau o experienta eel putin egala cu cea a occidentale. Altele, descopera democratia, dar ;;;i unele, :;;i altele au fost profund marcate de experienta socialismului real.

Modelullui Roldan, pe care-l folosim pentru a ge-neza sistemelor de pmtide, nu hrane:;;te nici o ambitie universala: el vizeaza Europa Occidentalii El retine o revolu}ie, numita nationala, care rupe unitatea cre:;;tinismului roman care perpetueaza lmperiul Occidental: Reforma, creaioarea bisericilor ;;;i nationalismul, combinind-o cu o a doua revolutie, numita industriala, unde expansiunea economica este adusa de un capitalism privat :;;i de piat~i. Modelul se dovede:;;te a fi inoperant acolo unde nu exista nici catolicism universalizant, nici Reforma, nici capitalism, ;;i nici societate industriala liberala; ne vom limita deci, la tarile din grupul Vi~egrad.

In primul rind trebuie specificat faptul ca tarile studiate apartin Europei Occidentale, adica se afUi la vest de linia ,Tallin-Dubrovnik", linia de frontiera care separa Imperiile romane Occidentale, pe de o parte ~i Orientul cre;;tin, de cealalta. IVIarele romancier ceh, I'v1ilan Kundera, vorbind despre tara lui, spunea ca termenul de democratii populare ale Estului se sprijinea pe o tripla minciuna: !n primul r1nd nu era vorba de democratic, apoi ele nu erau populare ~i, 'in sfir~it, pentru ca nu se situau Ia Est. Constituirea glaciaJunii sovietice ~i supravietuirea Irnperiului colonial tarist au :;;ocat profund observatorii care uitasera un aspect esential: o pmte a Occidcntului se gasea inciusa, dupa 1945,

113

DANIEL L. SEILER

ln categoria ,Tarilor de Est" constituind, de altfel, obiect ~tiintitic pentru o 'intreaga serie de politologi specializati in aceasta regiune. Dupa destramarea Imperiului Sovietic, politicienii :;;i jumali~tii au descoperit, cu uirnire, existenta unei I\.1ittel De fapt, doua categorii ale vechii geopolitici au reaparut dupa ,dezghetui" politic survenit in Est:

Baltice - Estonia, Letonia, Lituania - :;;i Europa Centrala -Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Slovenia, Croatia - realitati a caror p~;0tPnt~ o ascunsese blocul orientaL Confruntate cu probleme grave,

aceste tari reveleaza pe de o parte, un minimum de consens p1ivind regulile §i o dezbatere politidi reala privind marile proiecte ;;i, pe de alta parte, capacitatea de a da o clasa po!itica altemativa. Restaurarea democratica va scoate la ivea!a prqftmzimea inradacinarii ei in alternanta, adica victoria sociali~tilor in Ungaria ~i in Lituania :;;i revenirea

reciclati in Polonia. Alternanta impregnata de civilitate:

acceptata de opozitie, nu cuprinde nici o ruptura bruta!a in diferitele de politica; o altemanta de tipul Pierre Beregovoy $i Edouard

Balladur, care a dat dovada de o profunda maturitate politidL Mica Slovenie pem1is luxul de a-~i inaugura democrafia printr-o coabitare, alegind ca pre:;;edinte pe fostul comunist Milan Kucan :;i o

parlamentara anticomunista, avindu-l ca prim-ministm pe Peterle. in al doilea rind, nu ne mai putem lmpie

dica de vechile tradij:ii. Boemia, tara cu vechi radacini occidentale, i§i

vede istoria conftmdata cu cea a Sfintului-Imperiu, apoi cu a Austriei. independenta Cehoslovaciei s-a instaurat aici un autentic sistem

care se structureaza pe cele patru clivaje ale lui Rokkan. Polonia, mult timp dominata de Rusia, cunoa;;te, intre cele doua raz-boaie mondiale, un muitipartidism extrem, cultul omului puternic, totul

1ntretaiat de lovituri militare. l'n a! treilea si ultimul daca ar trebui sa desenam sistemele pani-

dice ale din Europa Occidentala, nu ar trebui sa uitam impactul pe care l-a avut socialismul real de aproape o jumatate de secol, - asupra sistemului economic, devenit un soi de capitalism de

~,.,~,-n;., centrahzat, precum ;;i impactui.asupra mentali-

Vom mai intii scurtele limitari ale modelului ca sa le aplicam Central-Rasaritene.

114

GENEZA PARTIDELOR DIN EUROPA CENTRAL-RASARITEAl~A

Pentru a putea fi adaptata realitatii noilor democratii occidentale rezultate in wma prabu~irii socialismului paradigma lui Rokkan trebuie transformata, dar de o maniera confom1a logicii sale interioare, ~i de aceea trebuie mai intii precizata logica sa.

I.

Fideli paradigmei lui Rokkan, ii limitam influen,a la Lcuuua

Occidentala. Adica, in cazul vechilor ce au cunoscut ,tL'1

socialism real", dupa expresia lui Fernando Claudin, pina la Tarile Baltice ;;;i cele din Europa Centrala. 0 asemenea delimitare ne pennite sa intelegem de ce aplicarea modelelor de inspiratie rokkaniana se ara1a dificila in cazul pmiidelor grece~ti ~i cipriote. Plasarea lor in contextul realitatii balcanice ne permite sa sesizam multe lucruri care necesita o investigare compara-tiva care depa~e:;;te obiectul prezentei reflectii.

,Dacii trebuie sa invatam ceva din aceasta istorie a Boemiei, ar fi cain nici tm caz n-o putem in!elege ignorind evolqia para-

generala a Boemia este in Europa, cultura ei este uuJ~J·~ruua • lata ce scria un istoric ~i disident ceh care insista

de asemenea, in i!lo tempore non asupra

5

DANIEL L. SEILER

istoriei Boemiei pentru a i'ntelege istoria . Mai adauga di Slovenia, de exemplu, a 'imparta:?it istoria occidenta-

inca timpul iui Carol eel Mare. Polonia, Republica Ceha, Ungaria, Slovacia ~i Slovenia au la a imperiilor centrale. Aceste tinuturi au cunoscut un regim reprezentativ cu alegeri 9i libera competitie intre partidele politice. Contrar Gennaniei, Austriei sau Italiei, Cehoslovacia a trait ]n cadml unei politici exemplare. Cit prive9te Ungaria 9i Polonia, cadrul politic dintre cele doua razboaie mondiale s-a dovedit a fi mai democratic decit in Portugalia. Ungaria impreuna cu Slovacia, Boemia :;;i Slovenia~ alipite Austriei, ca 9i Polonia, Galitia austriaca :;;i Si1ezia 9i Poznania ~ supuse Gennaniei, poseda traditii partidice care se regasesc pina in secolul al XlX-lea ;;;i, din acest motiv, la sistemul de partide ale Europei Occidentale.

Oprindu-ne asupra momentului de dinaintea preluarii puterii de catre comuni:;;ti 9i aplicind paradigma lui Ro:Ll(an, sesizam clar doua aspecte. In primul rind, modelul se aplidi acestor tari la fel ca :;;i altor state din Europa Occidentala, regasind aici cele patru clivaje. In al doilea rind, ele prezinta, dupa modelul Scandinaviei sau periferiilor maritime, trasaturi care pe1mit delimitarea unei regiuni bine profilate. Aceste trasaturi s!nt: importanta clivajelor urban I rural ;;i centru I periferie.

1. Importanta divajului urban I rural. Europa grupului

Vi:;;egrad imparte !mpreuna cu Scandinavia faptul de a avea sau de a fi

avut pa1iide agrariene. Ungaria a fost singura tara care a avut un partid

ce apara interesele populatiei urbane, mi;;carea poglar, ce cuprindea

intelecmali pe care Fraw;:ois FejtO i-a numit ,urbani:;;ti ai anilor '30".

Ultima sa expr~mare Jibera 'lnainte de a-!;;i intra in hainele staliniste a

fost Partidul Cetatenilor. Cu exceptia celor finlandeze, dirora li se asea-

1 J. Macek, Histoire de la Boheme, Paris, Fayard, 1984, p. 359.

116


mana foarte mult, partidele p.raniste se deosebesc de cele agrariene

scandinave prin populismul lor. Taranimea era identificata cu tot popmul - aceasta tormind majoritatea ~ iar emanciparea uneia se con

funda cu democratia. Din punct de vedere economic, populi~tii se afla

mai 1a ,stmga" :;;i, In acela;;i timp, mai la ,dreapta" dec!t agrarienii scan

dinavi. De factura anticapitalista, ei cauta o ,a treia ca!e" lntre libera

lism :;;i socialism: comunitarismul conform valorilor traditiei tarane:;;ti.

in fond, nuanta este de natura istorica: taranii liberi din Finlanda,

Islanda ~i Suedia se deosebesc de vechii ;;erbi. Europa Central-Rasari

teana a fost marcata de mentinerea unei a doua iobagii in avantajul marilor domenii.

2. Importanta cHvajului centru I pedferie. Daca Boemia, Ungaria ;;i Polonia au fost regate de prestigiu sub Vechiul Regiin, atlt ,Trezirea nationalitat:ilor" cit ;;;i revolutia industriala le-au gasit incluse in marile imperii multinationale. In cazul tarilor ca Irlanda, Islanda sau Malta- piri cu ie:;;ire Ia mare~ Statu! este de factura mai recenta :;;i ramine marcat de lupta pentru independenra: clivajul centn1 / periferie este deci, 1n mod logic, de o mare importanta.

In conduzie, stalini:?tii s-au folosit de periferia Europei Occidentale 1n avantaj ul razboiului rece1

• Regimul politi~ ;;;i economic pe care 1-au impus trebuie luat in consideratie ~ putea intelege recenta a noilor partide lntelegerea lor cere o a modelului lui Rokkan.

Transformarile pe care Centrale, despartind-o de

comunista le-a adus

,occidentalitatea" Europei Centrale in lui Rokkan, Rokkan, ,Revue internationale de pcditiq1Je comparee",

2(1), 1995.

117

DANIEL L. SEILER

elude intr-un rasaritean, au luat forma unei revolu!ii. Care este importanta sa? Cum i:;;i exercita efe~tele. conform celor doua axe ale modelului lui Rokkan, teritonal :;;1 nal?

Importanta celor patru decenii de real". Ar fi absurd sa tratezi din Europa Centrala ca :;;i cum istoria lor ar incepe o data cu instaurarea socialismului real, dupa cum ar fi tot atit de absurd sa sociologice :;;i economice provocate, timp de mai mult de trei decenii, de comunism.

Daca a fost adus cu camioanele armatei sovietice sau daca a

fost rezul1atul unei lovituri de a PC, po>pl!tlm·e a constituit rezultatul unei veritabile revolutii. Au fost

instaurate o economie fondata pe de Stat :;;i carea centralista, colectivizarea care, in Polonia de exemplu, sectorul agricol; de asemenea,

sociala cuprindea toate legate de sanatate,

educatie :;;i cultura, de petrecere a timpului liber, in vreme ce dictatura - a din punct de vedere teoretic - dar

de a IY'"' '"''"'u'''" e;;i secretarului sau asigura intreaga guvernare. A~ipt:cu::lc fundamentale care conduceau viata omu-

societate au fost modificate: politica, socia1ul, eco-

nornicul ;;i culturalul. Aceasta a marcat in profiJnzirne oamenn

in mentaiitatea lor, in atitudini :;;i comportament.

Jesirea din sistemul comunist nu se face printr-o simpla trasatura

de cm;dei. Aceasta implica o revolutie tot atit de profimda ca ~i cea care

a dat na~tere regimului precedent. Nu este suficient sa instaurezi insti

rutii democratice nentn1 a instaura ~i democratia. Trebuie sa se treaca

~~ 0 cu\tura a ;asiviti'qii, a supunerii, la o cultura ceta!eneasdL Nu

este sa nroclami vointa de a stabili o economic de piata sau

ae pune in vinz~re patrimoniul Statu lui pentru ca o ,m1na invizibila"

sa introdudi economia de pia1;a. Sarcina pare chiar mai grea atunci

18


c!nd se pune problema deschiderii catre o democratic reprezentativa,

caci trebuie satisracute minimum trei cerinte: una tine de domeniul eco

nomic ~i doua de domeniul cultural. In primul lind, se pune problema

capitalismului tara capitali;;ti ~i tara capital. Ram'ine capitalul strain,

dar acesta nu are un caracter filantropic :;;i, neinteleg!nd sa cumpere

totul ~i la pret mai bun, economia de piata risca sa rimeze cu econo

mia dependenta. In al doilea rind,se impune necesitatea unei duble

revohqii culturale: pe de o parte, abandonarea unei mentalitati biro

cratice pentru a ajunge la un spirit lntreprinzator ~i pe de alta parte,

ruperea cu aceasta ,apatie sociala" ~i !nlocuirea cu un sistem de va!ori

fondat pe rise, incertitudine ~i teama pentru ziua de m1ine. Pentru

regiunile cum ar fi Boemia-Moravia ~i Galitia, ca :;;i pentn1 multe din

tarile provenite din Imperiul Habsburgic, se pune problema rcdob"lndirii

vechilor valori pe care regimul comunist le-a distnrs. Pentru tarile care

au suferit jugul tarist, acest efort are o cu totul altii amploare: se pune

problema de a le 1ntemeia. in toate cazurile, trebuie creat sau reCI·eat

un capital care n-a existat niciodata cu adevarat sau care a fost c!nd

expropiat, dnd exilat.

lnstaurarea occidentale poate u:;;or conceputa: sint suficiente alegerile libere :;;i legi adecvate. Mai greu este s-o faci sa este imposibil fara un sistem de valmi, de mentalita!i atitudini care se mtme~te cultura cetateneasdi. Iniroducerea unei economii de este, din punct de ~edere tehnic, mai dificila ~i se supune unor econo-mice necesare, dar ~i suficiente pentru di aceasta impune pn~ccmd,itii de ordin cultural, de modificare a valorilor, menta-

~i atitudinilor, atlt la antreprenorii cit :;;i la muncitori. 0 adevarata revolutie continua sa se sub ochii no:;;tri: ea atinge politicul,' socialul, economicul :;;i culturalul; este care ';)tim :incotro vrea sa se •uu"'"!J''""' dar ;;tim cu ce va incepe.

119

DANIEL SEILER

Nu putem avea nn~tent1a lor in fostele delTii::JCJratii r:1ormllare fara sii-i acordam un loc preponderent acestei geneze.

2. Modelut celor patru ne face bile conflictele ~i clivajele a:;;a cum s-au tradus ele in sistemele de partide, in Occident :;;i in timpul aparitiei unui sistem reprezentativ deschis maselor.

Pentru a ie~i din acest cirnp de aplicatie foarte 1ngust este important sane deta:;;am de senstll riguros al cuvintelor pentru a De fapt, chiar Rokkan ne araHi drumul pe care trebuie sa-l un11am. a propus conceptul de revolutie pentru a explica na:;;terea partidelor co-muniste. Acesta i-a lui Jean Charlot ideea unui al cinci-lea clivaj, care ar pune in opozitie partidele totalitare ~i partidele specializ;He ca rezu1tat al unui clivaj 1ntre stat :;;i societatea civi-

. Totu~i, oricit de importante ar fi fost, internatio-naHi :;;i transformarile sale ulterioare - trotkismul, maoismul, titoismul- n-au afectat decit latura ,muncitori" a clivajului capitali:;;ti I muncitori. Pe linga acesta, cont ~i de regulile taxonomiei, observam ca este vorba de un sub-clivaj care cuprinde o sub-familie de partide.

Daca prezenta unui clivaj stat I societate civila, rezu1tat din revolutia internationa1a nu se justifica in cazul democratiilor occidentale, acesta are o mare importanFi in democratiile populare. In calitatea sa de pmiid unic, Partidul Comunist :;;i-a schimbat caracterul de indata ce a eliminat sau ~i-a supus rivalii. El se transforma 1ntr-un Partid-Stat, care se deosebe~te radical nu

i J. M. Chadot, Les groupes po!itiques dans leur environnemcnt, 1n l'vf. Grav'litz, J. Leca (com·d.), Traite de science po!itique, vo!. 3:

'action politique, Pa1·is, PUF, 1985.

20


numai de parti,de]le viabile care actiO>ne~aza le, chiar de partidele comuniste din cadrul acestor sncie:ta1ll.

Ceea ce s-a !nt!mplat !n Est constituie o veritabila adica

o criza profunda in care In 1ntreaga societate se rastoarna v21!orile, un

proces de destructurare ;;i restmcturare care afecteaza cca mai marc

parte a rela}iilor sociale. In modeiul prezentat de Rokkan. revolutiile

reprezinta variabile §i nu constante, numarul lor nu este !imitat :;;i,

conform naturii lor, exprima istoria fiecarei societa}i in singularitatea

ei. Generalizarea moclelului clivajeior Ia tarile care nu apartin Europei

de Vest implica observarea minutioasa a evenimentelor cu caracter revo

lutionar care antreneaza mutatii sociale susceptibile de a da na:;;tere

unor clivaje partizane. In schimb, cele doua axe relevate de Rokkah -

:fimqionala :;;i teritorialii- reprezinta structuri, in sensu! eel mai puternic

al cuvintului. Acestea corespund dimensiunilor timp :;;i spatiu, consti

tuind sistemul de axe imuabil care regleaza modul de perceptie al

fenomenelor.

In cazul tarilor care reprezinta periferia orientala a Europei Occidentale, revolutia internationala a lasat in um1a contradiqii, conflicte, care au rezultat atit din modul de produqie cit :;;i din cultura non-materiala. Pe de o parte, pe axa teritoriaJa, este vorba de reconstruirea unui regim :;;i a unui Stat de drept care nu avea traditie decii in Cehoslovacia; pede alta parte, pe axa func~ionala, se ptme problema construirii ih71ei economii de piap'i.

Sistemul de partide traduce atit reafimmrea rama~i!elor antecomuniste, cit :;;i conflictele nascute din prabu:;;irea comunismului. Pentru tranzitie se deci, un model de 2 x 3, revolu:tia in1ternaticm<tlii adaugind doua noi clivaje, efecte-lor :;;i industriale. Dupa modehtl acestora din unna, ,a treia i:;;i exercita efectele conflictuale de-a lungul celor doua axe structurale.

121

Revolu{ii 1Ya{iona!e Axe Clivaje

Teritorial Ccntru I Pcrifcrie Funqional Biscrica I Stat

Jndustrhtle lnterna(ionale Clivaje Clivaje

Rural/ UTban Stat I Socielate civila Capitali§ti i 1\hmcitori Minimali~ti

Maximali~ti

L-..•;:;vv••~,pa internationala astfel, pe axa teritorial-cul-turala, clivajul stat I ~ocietate civiHi, care pune in ,partidele totalitare" cu ,partidele democrate", in timp ce pe axa functionala ea se traduce prin clivajul minimali;;ti I maximali:;;ti, 'care pune opozitie ,partide1e sociale" cu ,partide]e liberale". Patru familii de partide, care se opun doua cite doua, se adauga astfel ce1or opt care compun peisajul politic al tarilor occidentale.

REVENIREA LA VECHILE CLIV AJE

Devenite independente sau recapatindu-:;;i dupa 1919, tarile din Europa Centrala, cu exceptia Poloniei mse;;ti, au cunoscut o politica :;;i partizana presarata cu mai multe sau mai putine incidente datorate tenta!iei fasciste :;;i autoritare care a afectat multe taxi europene. Nimic din acestea

nu o ~i cele doua pe1ioade politice au putut fi analizate ca sistem de partide prin paradigma celor patru clivaje. Aceasta este valabila chiar :;;i in cazul alegerilor libere de

razboi. Este interesant de constatat ca ,post-comunismul" se dovede;;te a fi, in ceea ce prive:;;te partidele politice, de aceea:;;i factura ca ;;i mi:;;carea de Eliberare din 1944: anmnite partide supravielfmesc, altele :;;i renasc in care ocupa

aceea;;i latura a Din punct de vedere teoretic, clivajele rezultate din revolutia 112LtH)mlla n-ar fi trebuit sa fie modificate

de domnie a comunismului. Sa ne reamintim ca acesta din mma cuprinde, pe axa functionala, clivajul Biserica I Stat, iar pe axa teritorial-cultumlil, clivajul centm I periferie. In schimb, Pl1nt<l1F'IP UaSCUte din indUStfiala aU fost puterniC perturbate de nationalizarea mijloacelor de :;;i de eliminarea, consecinta, a burgheziei capiialiste.

123

DANIEL L. SEILER

secolul trecut, problema nationala constituia o miza in a Centrale ;;i in occi-

dentale - inclusiv Finlanda - care apartineau Rus. Numerof?i marxi;;ti, 1ncep1nd chiar cu l'v1arx, ii vor consacra o intreaga literatura, remarcl'ndu-se astfel Rosa Luxemburg precum f?i losif Stalin, ce pentru sociali;;tii austrieci ea va purta denumirea de austro-marxism. Clivajul centru I periferie ;;i-a gasit principala traducere parlamentara f?i partizana in adunarile austro-ungar care cuprindeau cehe, croate, slovene etc. Cu exceptia Marelui Ducat al Finlandei care se bucura de statut aparte, cealalta putere care stapinea re:gitlnt:ca, lmlpeoritllRus, nu tolera ase1nenea fenomene.

invingatori ai imperiilor centrale, au sa rezolve problema nationalitatilor prin sustinerea independentei Baltice f?i Poloniei, dar mai ales Imperiului Habsburgic. Departe de a o rezolva, ei n-au fiicut decit s-o extinda: Polonia, Cehoslovacia :;;i Ungaria se bucurau de o minoritate numeroasa, in timp ce regatul Serbiei, Croatiei, Sloveniei, devenit apoi Iugoslavia, prezenta aceeaf?i compiexitate naLticm<llii ca :;;i in cazul defimctului regat austro-ungar. Deci nu trebuie sa ne mire ca asistam la aparitia partidelor care apara oferind avantaje proiectelor naziste: o parte dintre aceste nu vor rezista sustinerilor Berlinului :;;i vor accepta colaborarea cu acesta, cum a fost cazul Partidului Popular Slovac condus de MgrTiso.

Dupa modelul aliatilor din 1918, Ordinul sovietic a pus capat pro

blemei minoritatilor nationale. El s-a folosit de mijloace mai brutale,

ob}in'ind in felul acesta rezultate mai bune. Noua putere tutelara a pro

cedat la deplasarea in foq:a a frontierelor ca :;;i a populatiilor. Polonia

s-a vazut astfel deplasata spre Vest :;;i ridicata !a rangulnatiunilor omo-

124


gene, in timp ce Cehoslovacia se vedea eliberata de gennano-

foni care le stateau !n cale. PennTl restul, PCL-r sovietica consta intr-o punere ,1a rece" a proble1nei, dar, dupa cu1n spune o istorioara care circula prin acel loc, este vorba de un frigider de tip sovietic, adica, se

stridi repede 9i bine.

Doar Polonia mai ofera azi, ca :-;i alta data, o traducere com-a I<PN, al teri-

torial allui Pilsudski din partea centralista, iar din partea feriei prin urma:;;i ai lui Roman f?i ai endicja, sau ai naLtH)na1·-dl~n1o,cr::tplor.

In fenomenul de rede:;;teptare a nationalismelor In Europa ,Central-Rasariteana", acordam un loc aparte KPN-ului - K<Jn,fecler·ac:ja Polski Niepodleglej- Confederatia pentru o Polonie Independenta. primul rind, este vorba de eel mai vechi partid de opozitie, In mod cert anticomunist ~i antisovietic: el a fost creat !n 1979 :]i a ramas mult timp izolat. ~eful :;;i fondatoml sau, Leszek l'vioczulski, a p!atit un greu tribut pentru opozitia lui, racind multi ani de 1nchisoare. Apoi, KPN a ridicat de prima data problema prezentei sovietice ~i apartenenj:ei Poloniei la Blocul Riisaritean atunci cind celelalte forte de opozij:ie se concentrau asupra politicii interne, evitlnd cu grija sa atace deschis

frate", cu at!t mai mult cu dt acesta se arata mai amenin1ator. sfir:;;it, pentm ca aceasta opozitie concentrata pe recucerirea inde-

pendentei nationale pierdute ireductibilitatea naj:ionalismului polonez ,istoric" faj:a de regimului pentru a-l distmge, a-1 supune sau a-l recupera. KPN procedeaza bine folosindu-se de clivajul centm I periferie dar pe latura lui centralista, In timp ce ZChN, Pmtidul Cre:;;tin-Naj:ional, apara un etno-nationalism bazat pe un cato

licism identitar. In Republica Ceha ~i-a facut aparij:ia un pmtid moravian, in timp

ce 1n Slovacia, Partidul National Siovac, SNS, este urmaO?ul lui Mgr Tiso, principalui partid fiind ,Mi~carea de Opozij:ie pentru Suverani-

no•nl·rlatie germana stabilita 'in Cehoslovacia la granita cu Kt:gJunea a fost anexata Germaniei !ntre 1938-1945.

125

DANIEL L. SEILER

tatea Slovaciei", HZDS, condus de Vladirnir Meciar; cele doua forma(iuni au forolii 1n cadrul Parlamentului Republicii Slovace.

II.

de razboi, mi;;carea muncitoreasca social-democrata pret1Jtindlern pe continentul european, ten-

antidericale. pur anticlericale se gaseau in Boemia, dar ;;i 'in Franta sau Belgia. De altfel, aproape 1ntreaga

era ostila Bisericii: dainuiau vechi amintiri despre martirul Jan Huss ;;i se identifica catolicismul cu cauza habsburgilor.

Polonia, din contra, de Biserica Catolica s-a

aratat, chiar de la impiirj:irea zator al con:;;t1inte1 na1[io1uale.

fiind semn catali-

mai bine de patruzeci de ani de regim comunist, chiar exist•~n1a unor considerabile in

centrala, atitudinea fata de catolicism si numaml este la fel de Inare. Princi, focar de rezistenta, Biserica Catolica a

Respectul de care s-a bucurat, deter-intr-a

In Polonia, unde Biserica a jucat imotdeauna rolul de contragreu

tate, asemenea legaturi existau cu democratia cre~tina: sub Gomulka

si Gierek, episcopii sustineau !n mod deschis nu numai un cre~tindemocrat- de;;i acestea erau interzise -, ci :;;i un gmp parlamentar de

acest tip, Znak, al carui deputat a fost pemru un timp T. 1\1azowiecki.

Pe llnga aceasta opposition a Bisericii, mai existau Pm:: ~i

Asociatia Social. Cre:;;tina, colaboratori pe fata ai grupul Pax fii~1d legat de tendinta numita a partizanilor.

cazui Republicii Cehe, democratia cre:;;tina constituie eel mai vechi

cu reprezentare beneficiind de o continuitate realli

26

Partideie politice din Europa

1n cc prive:;;te modu! de organizare. Unna:;; a] formatiunilor cre:;;tin

sociale, care sub habsburgi au existat in Boemia-Moravia, !n Galitia,

Slovacia, Slovenia ~i, binernteles, !n Austria :;;i Ungaria, Pa11idul Popular

Ceb ~i Morav, fondat de Mgr Sramek- don Sturzo al cehilor- a jucat

un rol imp011ant timpul primei Republici Cehoslovace ~i Ia !ncepu

tul ce!ei de-a doua, plna la lovitura de la Praga. fn timpul riizboiului,

Mgr Sramek va conduce guvemul cbiar :;;i din exi!, Ia Londra, iar dupii

Eliberare, Pm1idul Popular ajunge sa ocupe Jocul trei la alegerile din

1946 dupa comuni:;;tii :;;i national-socia!i:;;tii ai pre;;edintelui Benes, dar

lnaintea social-democratilor, !ntr-o configuratie care evocii inceputuri

le celei de-a IV-a Republici in Franta. Dupii lovitura de Ia Praga, din

1948, principalii conducatori sint ]nchi:;;i, exilati sau aruncati In mii

nastiri, ca in cazul lui ~1gr Sramek, !n timp ce !idem! extremei-stingi a

pm1idului, abatele Plojhar, ajunge Ia conducerea a ceea ce va fi o

simpia curea de transmisie a puterii comuniste. In 1968, gratie

Primaverii de la Praga, Partidul Popular il 'indepihieaza pe abatele

Plojhar, reia contactul cu organismele internationale ale democratiei

cre:;;tine :;;i adopta un program axat pe o viziune cre;;tina a lumii, care

este inclusa in traditia progresistii a cre:;;tinismului social. Acest pmiid

a cunoscut un mare succes, dar normalizarea a pus capat acestei evo

lutii, readucindu-l, prin abatele P!ojhar, Ia functia de ornament a! unui

pluralism de fatada. In urma ,Revolutiei de catifea", acest pattid a fost

considerat disparut. Nimic mai fals caci, precum pasiirea Phoenix, Parti

dul Popular Ceh ~i Morav a nmoscut o adeviirata rena~tere care i-a

deschis po11i!e Parlamentului. Acest partid, care a '?tiut cum este In opo-

zitie, dar :;;i Ia putere, prezintii toate trasaturi!e den1•DcJmtiil<x cre;;tine din

Benelux :;;i Elvetia. De acum !nainte va fi, ca :;;i in perioada interbelidi, o

forta de sp1ijin. Prin cu omoloaga ei cehii, ramura siovaca a democra-

inainte de razboi, mai puternica, chiar 1938, Popular Catolic S!ovac, al carui conducatcn·

cunoa;;te o deviatie in acela:;;i timp nat!Onal!stii a~tm~~!nd chiar sa colaboreze cu ocupantii Kt:ptlOJJC:J ol'Jv,a~'~- independenta de Praga, Elibe;rare, cr<e:;;tin-d<:onioc;ratii de st!nga au creat

17,.., ~t

DANIEL L. SEILER

n1:1rli~inal, av1nd rolul de curea de transmisie dupa _.l{ev,o!uttla de catifea" pn)g!·anrml

tin,-derrtocTat a fest dizidentului Jan <'>,rnno·nr«k·v

t;'uvemul slovac ~i a sa se care a cauzat numeroase dem()Crapei cre~tine,

care a dus la ruptura cu mo;;tenirea lui Mgr Tiso.

III. urban I

Europa Centrala a cunoscut chiar de la inceputurile democratiei o mi:;;care rurala foarte putemica :;;i cu o inclinatie populista :;;i comunitara. Polonia, Ungaria :;;i Cehoslovacia dif>Pl.tnea, fiecare, de unimportant partid agrarian, din care a s1rnr:3.v·;etmt comunismului doar al micilor propn<~tan din Ungaria. Acesta nu a mai cunoscut niciodata rezultatele din 1945, cind a obtinut 57% din voturi.

Nostalgic '?i plin de ura faiii de trecut, partidul pare sa aiba ca

singura ratiune doar retrocedarea imobilelor fo;;tilor proprietari expro

priati de puterea comunista '?i, din aceasta cauza, ;;i-a atras simpatia

persoanelor mai In virsta. Inainte de primul razboi mondial, Polonia

avea un partid taranist impmtant, PSL, a! carui lider, Mikolajczyk, a

condus guvemul de Ia Londra ;;i a 'intruchipat sperantele democratice

in guvemul de uniune na}ionala impus de acordurile de Ia Yalta.

Contrar altor state socialiste, Republica Populara Poloneza a pas

trat un sector agricol privat, compus dintr-un numar mare de terenuri

mici, sector putemic subventionat :;;i sustinut de puterea comunista.

Pentnl a patnmde :;;i a atrage simpatia acestui mediu mral foarte

populat :;;i putemic catolicizat, PC a preferat sa fondeze un nou partid

fi:iranist, ZSL Dupa scrutinul semidemocratic din 1989, acest partid

compus din comuni;;ti cu ,obraz subtire", a surprins pr:in alianta sa cu

Solidarnosc, adudndu-i pe fo;;;tii lui mentori 'in pozitia de minoritari.

Intre 1989 :;;i 1991, intre ZSL ;;i Solidaritatea Rurala a fost o competi-

128


j"ie acerba pentm a-:;;i atribui mo;>tenirea politica a PSL. Prelu1nd sigla

fosto.Jlui partid al lui Mikolajczyk, dar nu ;;i filozofia sa, ZSL ci;;tigat

in 1991 ceva mai multe voturi decit Solidaritatea Rura!a, ob}inind un

scor onorabil daca tinem cont de risipirea generala a vor-urilor. Gra}ie

lidemlui sau, \Valdemar Pawlak, tlnar ~i dinamic, de;;i lipsit de compe

tenra, ;;i gratie unei organizari excelente, cochet!nd :;;i cu Biserica, PSL

a redevenit mediatorul privilegiat a! mediului rural.

Ungaria poseda, printre altele, o traditie urbana, Poglars, pe care o adevarata problema de civiliza}ie o despartea de populism. Acest curent, reprezentat de Partidul Ceta{enilor, avea sa renasca in dizidenta contra lui Janos Kadar. Animat de intelectuali ,cosmopoliti", vechi elevi ai lui Lukacs, cum ar fi J. Kiss sau fiullui Rajk, acest curent s-a organizat in Alianta Democra1ilor Liberi, SzDSz. In cadrul SzDSz se regasesc doua curente: unui liberal care este dominant, celalalt se vrea socialdemocrat, dar obiectivul sau principal este occidentalizarea rapida a prin economie de pia}a :;;i printr-o schimbare a valorilor. 1994, acest partid a acceptat sa participe la guver-nare impreuna cu Partidul Socialist.

IV.

In unna caderii regimurilor comuniste, observatorii s-ar fi a:;;teptat la o patrundere a social-democratiei. Dar nu s-a 1nt1mplat a;;;a. Faptul este surprinzator pentru Ungaria, unde Partidul Social-Democrat a jucat tm rol impmiant ill Revolutia din 1956, detinilld posturi cheie ill guvernarea lui lmre Nagy, ca l.n cazul Annei Ketly care a fost ministrul iuacerilor Exteme. lnsa social-democratia a lipsit de la ,intilnirea" cu tranzi}ia ca :;;i cum comunismul fusese ratiunea sa.

129

DANIEL L. SEILER

De asemenea, au lipsit conservatoare :;;i liberale de dinainte :;;i de dupa razboi. Acest surprind~ fo~rte daca democratiile populare nu au lichidat nici fiz~c, mc1 cultural vechile clase :;;i pe capitali:;;ti, in schimb ele au d1strus pati.-irrloniul care le conferea puterea :;;i De aici incapantatea lor de a rezista staliniste, la care se adauga :;;i incapacJtatea lor de a se regrupa: noii foarte adesea, din vechea nomenklatura.

Doua fac excep}ie de la aceasta teiidln\<1, ti)nntndu-:;;1, pentru una, sau creind din nou, pentru alta, un veritabil ~nuncitoresc. Este vorba de Polonia :;;i Ungaria. Polml!a. Unia Pracv, UP, uniune laburisti'i, rezulta din fuzionarea Soli-

~ aripa stl'nga a Solidarnosc, cu independentii :;;i reformatori. UP a un la 1nceput

modest :;;i a supravietuit schimbarii modului de votare. Parti~ul Socialist Ungar, MSZP, majoritar, s-a bucurat de o soclaldem<JCJ~atle reconstituita modelul PDS italian, plecind de

la un comunist refonnator.

In Po1onia, proletariatul a fost acela care, animat de Biserica, a

constituit vlrful de lance !n lupta contra ,Stamlui muncitorilor ~i rara

nilor": se cunoa~te activitatea dusa de Lech Walesa ~i de sindicatul

Solidaritatea. Dupa alegerile din 1991, Polonia aparea ca singura tara

din Europa centrala sau baltica care nu numai ca a pastrat, dar a ~i dat

na~tere Ia doua partide care aparau interesele muncitorilor, expresie a

miscarii muncitore§ti ~i sindicale: Solidaritatea ~i Solidaritatea Muncii.

Pri~ul nu are pretenj:ia sa ia parte la coalitii ;;i la alte jocuri parlamen

tare, limit!ndu-se ]a rolul de ,cline de paza a! sindicatului". Cel de-2l

doilea, Solidarnosc Pracy, din aripa sringa a mi~carii sindi-

cale, este mai activ ~i a dat na~tere Uniunii Laburiste, UP.

Polonia reprezinta un caz unde clasa muncito-

reasdl, siaba 'inainte de razboi, a fost creata de catre capitalismul de Stat

;.;are industrializat tara. In loc sa se atlrme unui patronat

130


nul cre:;;tinismului social :;;i nu al marxismului promovat drept religie a Statului.

Cel de-al doilea partid, lvfagyar Szocialista Part, MSzP, a fost

creat dupa dizolvarea Partidului Socialist Muncitoresc Ungar ai lui

Janos Kadar, m•entin:ut de succesorul sau, Karoly Grosz. El a fost creat

de un gmp de persoane animate de aceea§i viziune al direi bilan!

ram!ne impresionant; instaurarea democratiei reprezentative, moartea oficiala a comunismului, crearea Republicii Ungare In 23 octombrie

1989 - ziua aniversara a Revolutiei din !956 - realizarea unui program de privatizare :;;i, pe plan extem, prabu:;;irea c01tinei de fier. A

venit o zi cind istoria a dat dreptate lui Imre Poszgay, Miklos Nemeth,

Gyula Hom, Reszo Nyers :;;i Matyas Szuros, animatorii unei autentice

revolutii organizata in sinul unui Pa11id-Stat cosmetizat de Janos

Kadar. Aceasta poate ca ar fi e:;mat daca, in locul lui Kadar, reformi:;;tii

ar fi avut in fata lor un om ca Gustav Husak ...

Particularitatile tranzitiei ungure:;;ti :;;i politica prudenta dusa de Janos Kadar au racut ca Pmtidul Socialist l'v1uncitoresc sa se bucure de

un curent refonnator care nu a fost, ca in alte pih1i, epurat :;;i care a

triumfat dupa retragerea lui Kadar. Contextul venind in sprijinul social-democratilor

prost deghizati, 1-a !ndepartat pe K. Grosz, succeson1l lui Kadar, :;;i a realiniat partidul devenit socialist, pe pozitiile social-democra}iei occidentale, dovedind prin acte concrete ca nu era vorba doar de jura

minte pioase. Karol Grosz, el !nsu~i comunist reformator, dar pmtizan al unui model marxist al socialismului, va reconstitui partidul, dar rara

sa se bucure de nici un succes electoral.

V. Conduzii

Chiar dadi a ucis ~i a inchis VGLHJtvru, chiar dadi a torturat sau a supus or,gani;;.:aj,iile fadnd din ele

niciodata un n-a putut nici sa slabeasca nici sa elimine interesele sociale care au izvor1t din manicheismul

13

DANIEL L. SEILER

de clasa. Aceasta de puterea de rezistenta a structuri-lor care, adesea, se fonneaza pe-o lunga perioada de timp; aceasta

de asemenea ;;;i de ideologia ;;;i mentalitatea comuni:;;tilor care :;;i-au exercitat puterea. de rezisten}a fenomenului catolic, pe care au incercat cu insistenta sa-l slabeasdi, conducatorii comuni:;;ti :;;i-au inmultit, imediat dupa anii '50, aut concesii1e facute Bisericii, dt :;;i jignirile fata de sentimentul religios al ln alte paqi, marxiste fata de ,problema nationala" apare chiar de la inceputul secolului, acesta adaugindu-se faptului ca comuniste din Est dis-puneau de o carte sfhqta: lucrarea, pe care tovara:;;ul Stalin o consacrase prob]emei nationalitatilor. Polonia, oportunismul Partidului a dus la mentinerea, perinde ad cadaver, unei politici demagogice in mediul ag~iclJlt<)ri]lor

In schimb, puterea comunista :;;i-a implinit sarcina principala de distrugere a :;;i a tot ce constituia fundamentul

puterii burgheziei. Pe l'inga aceasta :;;i cu scopul de a acredita ideea ca victoria cmnunismului insen1na trimnful ~i revenirea la putere a social-democratia a fost somata sa

adere la PC, ca in Cehoslovacia, sau sa fuzioneze cu acesta in sinul unui pmiid muncitoresc unit, ca !n Ungaria sau Polonia.

Mi:;;carea sindicala s-a vazut unificata in avantajul elementelor sale comuniste :;;i redusa la starea de instrument 'in serviciul regimului. Partidul Cmnunist nu s-a multumit doar cu atit; el a provocat valurile de epurari, purificarea succesiva a stingii - titoi:;;ti, combatanti ai rezistentei interne - a celor care eredean intr-o cale nationala spre socialism :;;i a altora care incetasera pur ;;i simplu sa se mai plinga. Se uita prea des faptul ca stinga a platit comunismului un tribut eel putin la fel de greu ca

:;;i dreapta. Distrugerea socio-economica a vechii burghezii, asociata cu

loboiomizarea clasei muncitore:;;ti, fac sa fie greu a vorbi serios

132


de o :;;i o stinga in Ungaria, Cehoslovacia sau Baltice. Doar Polonia ofera imaginea unei revan:;;e a modelului de analiza marxista asupra marxismului: 1n aceste

capiitalisrnLtl de Stat, introdus de comuni:;;ti, a pus pe industrializare, dind na:;;tere, prin antiteza, proletariatului. Solidarnosc reprezenta singurul partid care apara interesele munci

torilor din Europa Centralii, iar laburi;;tii au prins ieren. restul, folosirea cuvintelor ,dreapta" :;;i ,stinga" demonstreaza un joe semantic al carui scop este de a intra, indiferent cum, in gindirea politica a Emopei Occidentale. Jocul este mai putin nevinovat dec!t ar parea: in spatele supunerii fata de ideologiile occidentale, se profileaza umbra unor fundatii putemice, legate de gennane :;;i distribuitoare generoase de fonduri. ln

alte pa11i, e impmianta temperarea dezgustului provocat de experienta democra!iei populare, care a discreditat st1nga in Repu-

Ceha mai mult decit in Ungaria. definitiv, in cei de ani de ,socialism real"

a mai ramas nimic eel mai important al occidentale :;;i, dacii m Ungaria, Polonia sau Boemia ne place sa folosim cuvinte ca ,dreapta" ,stlnga", o retorica nerealista a dis!rus sensul. I Stat a rezistat mai bine in lunga perioada de stalinista ;;i neo-stalinista; totu:;;i, HYlP<JrtanLta ei ramine secundari'i, cu exceptia Slovaciei :;;i, :intr-o

midi masmii, m Polonia Moravia. Doar riferie se cu o vigoare, adesea lul sale dintre cele doua razboaie mondiale, pentru a

impo,ffimta pe care a avut-o 1nainte de 1914 :;;i in secolul L)>JLHL,u~<.n corrmlet a] ,democratiilor sovietice" din vest ar

fintanci<lre ~i economice o data cu partidele 1nedia1tizau - cu exceptia Poloniei -, dar :;;i a unei lmni

sindicale lasal<'i fara vlaga; in incercarea sa de eradicare a Bisericii Catolice; nationalita!iior.

Dar bilantul nu se opre:;;te

133

CLIV AJELE POLITICE

Cele patru decenii de putere absoluta a Partidului Conmnist, dornic sa transforrne sau sa detennine societatea civila, au provocat o reaqie a acesteia din tmna care a 1nodificat profund natura partidului unic. Aceasta reactie a fost urrnata de aparitia, odata cu reinstaurarea democratiei, a unui divaj Stat I Societate civila. Se pare ca el este tranzitoriu i;>i legat de conjunctura politica in care s-a !acut revenirea la un regi1n reprezentativ. Un al doilea clivaj se instaureaza atunci cind se restabilei;)te functionarea unei economii de piata care, dupa patruzeci de ani de planificare centralizata, nu mai prezinia nimic ,natural".

Statui contra socu~tatn civile

Devenita oficial partid dominant i;>i considerata expresie a vointei politice a marxismului revolutionar avangardist, organizatia comunista ii;>i extindea reteaua de control teritorial in paralel cu aparatul de Stat pe care-1 domina. Epurat, reinnoit curatat in mod regulat de elementele sale contestatare, Partidul Comunist constituia culoaml inevitabil pentm toti cei care tinteau un post ce conferea o anmnita putere; instanta ftmdmnentaHi a Statului, el substituia functional atit clasa conducatoare in sensul dat de

Mosca1, cit ;;i bu;·ghezia. De aceea, el va pierde orice functie

1 Gaetano Mosca (1858-1941), polit<)log celebru prin ,teoria elitelor", opusa

politic italian. A ramas Pareto.

135

DANIELL.

mediatoare intre societatea civila ~i societatea politica, pentru deveni o unealta de mobilizare in avantajul exclusiv al celei de-a doua. Acolo unde exista o societate civila, va aparea, din aproape 'in aproape, o mobilizare fmpotriva Statului totalita:r: Budapesta ;;i octombrie polonez din 1956, Primavara de la Praga, din 1968, evenimentele din Gdansk, in 1970 :;;i 1980, sint tot atitea evenimente revolutionare. In momentele numeroase cind a batut in retragere, contestarea surda i~i gasea refugiul !n Biserica ;;i in retelele semi-clandestine ale dizidentei. Odata cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, menghina puterii sovietice slabeste iar fenomenul partizan reapare chiar inainte de organizarea ;le~erilor libere. De rapiditatea procesului de tranzitie va depinde gradul de diferentiere intre familiile :;;i partidele politice rezu1tate revolutia intemationala. Organizate destul de devreme, alegerile libere vor vedea contl:untindu-se partidul totalitar cu un mediator unic, ce exprima vointa societatii civile de schimbare. Acesia a fost cazul alegerilor din Polonia, din 1989, semicompetitive, dar libere, ;;;i al primelor alegeri din Cehoslovacia, din 1990, sau al partidelor din Ungaria, din 1988 ;;;i 1989. In schimb fiindca orocesul electoral venea sa confinne o tranzitie care deja era ;usa pe ~ine, rezultatele dezvaluie o configuratie multipolara, ca in cazul alegerilor din Ungmia din 1990.

Partideie totalitare. Familia de partide totalitare se compune din partide comtmiste normalizate ~i, in <mumite cazuri, reimprospatate in vederea alegerilor libere. Chiar dadi ele au pastrat increderea anumitor sectoare ale clasei 1nuncitoare, acestea

eziHi sa mediatizeze ~i vointa politica celor care, altadata, ~ceau parte din aparatul de Stat al democra!iei populare. gmea este clara Polonia unde partidul s-a prezentat alegato-Iilo~ sub fonna coalitii - Sojusz Lewicy Demo£Taty Czej (Ahanta Stingii Democratice) - fonnata 1n jurul acestuia :;;i atragindu-:;;i sindicatul minoritar OPZZ, ca :;;i organizatiile de

136


femei, de tineret etc. Partidul, a:;;a cum s-a prezentat, rebotezat social-democrat - SdRP - nu mai reprezinta decit un :fiagment din vechiul partid 1nuncitoresc tmificat - PZPR - ~i prornoveaza in primele rinduri elementele cele mai re:i:bnniste, Kwasniewski sau Oleksy. Nu aceea;;i este situatia ill cazul Partidului Cmm.mist Ceh - KSC - care, fiind mai puten1ic, a conservat o structura mai rigida :;;i mai impenneabila fa}a de schimbare, ceea ce nu l-a :impiedicat deloc sa obtina rezultate tot atit de bLme ca ~i partidele inrudite cu el, adica mai mult de 10% din voturile exprimate. L< Slovacia, Alianta Silngii, cupr]nzind o majoritate de cadre ale vechiului regim, este condusa de elemente refonnatoare, cmn ar fi Petr Weiss.

Toate statele din Europa Centrala aveau partide social-demoCl·ate

iar, dupa 1920, pattide comuniste. Tarile :;;i regiunile care au racut pmte din Austro-Ungaria aveau o social-democra{:ie tot atlt de putemica ca :;;i cea din Europa Occident/::tla. Adusa cu ,camioanele" Armatei sovietice, puterea co1n1.mista a dezvoltat un aparat de Stat care nu se aseamana prin nimic cu ceea ce noi am nurnit fenomen partizan. Trebuie sa acordfun un Joe aparte comunismului ceh: prima fonTmtiune politica a tarii cu mai mult de 40% din voturi dupa razboi. Acesta se inscrie i'ntrun caz Inentionat de Max Weber~~ analizat de Raymond Aaron: partidul monopolist, care-~i schimba caracterul odata aj1.ms la putere, eiimin!ndu-;;i rivalii. Fie ca puterea i-a fost acordata de o forta tutelara, fie ca :;;i-a cuce1·it-o singur, Partidul Comunist s-a grabit sa absoarba social-democratia, de~i el se multumea cu aliatii cre:;;tin-democrati sau cu altii care se supuneau vointei lui. ,Partidul" nu putea nici In ruptul capului sa accepte ca vreo alta fonnatiune, oricare ar fi fost ea, sa-i dispute statutul de reprezentant legitim al clasei muncitore:;;ti. Aceia

dintre :;;efii social-democrati care au acceptat sa intre 1n joe, cum slnt Cyrankiewicz, Otto Grottewohi sau Fierlinger, s-au vazut recompen

sati penttu serviciile lor, altii au suportat represiuni atroce, care n-au fost egalate dec!t de cele suportate de comuni~tii ideali~ti, care au

cazut pur :;;i simp!u !n dizgratie, adesea din motive tactice.

137

DANIEL L. SEILER

Vechile cornuniste pot conta pe ,rezervoru1" de voturi for-

mat din toti cer care beneficiau de pe unna vechiului regim: nmnenclaturi:;;tii sau rnicii func}ionari. Exista intotdeauna pelicolul ca nurnarnl celor deceptionati de democratic sa se inmulteasca. In Slovacia :;;i, intr-o rnai midi masura, 1n Republica Ceha muncitorii formeaza un

e!ectorat minoritar. In Po!onia, cinde rnuncitmii voteaza pe nariona1-cato1ici sau nationali:;;ti, SLD este ata:;;at de politica promovarii econo

miei de Ia fe1 ca partidele provenite din Solidaritatea. Este ade

varat ca el beneficiaza :;;i de sprijinul a numero:;;i intt·eprinzatori, vechi tehnocrati comuni:;;ti rama:;;i 1n fnmtea intreprindetilor lor :;;i convertiji de dragul capitalismului.

2. Partideie democrate. Aceste partide au rezultat din diferite fonne de dizidenta contra conmnis1nului, care s-au reunit

pentru a construi democratia !?i multe dintre ele au disparut ori s-au frag1nentat, diversele lor componente reclasl:ndu-se

alte axe de clivaje. Nu este 1nai putin adevarat ca un zid desp.arte Partidul Comunist Ceh - KSC - de fonnatiunile provenite din izbucnirea Forumu1ui Civic. Ba chiar, in Polonia,

apare, din punct de vedere genealogic, intre partidele postsindicaliste, pede o parte, :;;i post-comuniste, pede alta parte. Asistain, in aceasta tara, lao reformare a taberei democrate, eel

din elementele sale nenationaliste, prin formarea Uniunii UL, ce regrupeaza Uniunea Democratidi- M. M.

Geremek :;;i Kuron - :;;i Confederatia Liberal-Delnocrata. Ungaria, Forumul Democratic MDF, este unul dintre ultimele democrate ale tranzitiei.

Ca ~i Forumul Civic al lui Vac1av Havel, Solidaritatea mediatiza

voin}a politica a !ntregii. societa]:i civile; ca :;;i acesta, ea s-a scindat sub

ac:~i1.1nea curentelor centrifuge, li'is1nd un gol pagubitor, dar en diterenta ca in Po!onia diversele caracteristici privind dezvoltarea forje1or s-au

Totu:;:i, atunci cind in Cehoslovacia geneza Pmtidului Demo-

cratic se manifesta 1nsumarea initiativelor individuale, In Polonia

138


ea se na:;;te din convergenta fm}elor colective. Trei sint grupele reformatoare care se regasesc in cmTJ.itetele electorale :;;i intre ale:;;ii So!idar

nosc in 1988. Cadrele din sindicatul NSZZ, Solidarnosc, mai intli, din care o parte, cea a lui Lech Walesa, rihnine in aqiunea sindicala :;:i-:;;i pastreaza libertatea fata de guvem; apoi, Intelligentsia catolidi care s-a

fom1at 'in cadrul K~ unii dintre 1nembrii ei - de exemplu Mazowiecki -

avind o experienta parlarnentara cucerita In vechiul regim In cadrul grupului Znak; in fine, Intelligentsia necatolica, cea care a crezut, Ia inceput, in idealul comunist - eel 1nai cunoscut este istoricul Bronislaw Geremek, membru al PZPR din 1950 pina in 1968 - :;;i care s-a rupt de partid cind a descoperit adevarata natura a acestuia. Masurile antisemite luate sub acoperirea antisionis1nului, ca :;;i participarea Poloniei la invazia Cehoslovaciei din 1968, reprezinta motivele

putemice de ruptmii intre PZPR ~i intelectualii sai. Fondarea KOR, de

catre Adam l'v1ichnick :;;i Jacek Kuron in 1976, a cristalizat acest curent. C!nd ei inca mai 1ncercau sa schimbe din interior direqia Partidului Comunist i'ntr-un sens liberal, ace:;;ti ,.revizioni:;;ti" colaborau deja cu

deputatii grupului catolic Znak; 1n 1977, KOR fonneaza o m·ganizatie mai larga, KSS-KOR - Comitet a! Autoapararii Sociale - care concretizeaza cooperarea !ntre cele doua opozitii refonnatoare, catolica :;;i

laidi. afara celor trei curente fondatoare, Comitetu! politic So!idar

nosc beneficia de sprijinul sindicatului cu acela:;;i nume :;;i de sprijinul episcopatului. Lupta fhtricida intre Lech \Valesa :;;i Tadeusz l'viazowiecki

in unna prezidentialelor din 1990, a dus la destramarea Solidaritatii.

Cele doua ,intelligentsias", catolica :;;i agnostica, s-au regasit pentru a sustine pe aceasta din unna, formind apoi Uniunea Dernocratica, in

ce liberal-democratii au fost creatia succesorului lui l'v1azowiecki

in postul de prim-ministru: Bielecki. De fapt, ei voiau sa-l sustina pe Leszek Balcerowicz, ministrul de Finante ale celor doua guverne de1nocratice ~i promotorul rnersului rapid spre libemlis1nul econmnic

sau al de :;;oc". Convins ca este partidul intelectualitatii, KLD nu a cunoscut succesul electoral scontat de Golden boys de Kdansk

cm·e-l anima. La 1nceputul lui 1995, UD :;;i KLD au fuzionat, fiind reunite de Baicerowicz.

139

DANIEL L. SEILER

lvlagyar Demokrata Forum, Forumul Democratic J\1aghiar, nu a cunoscut niciodata prosperitatea Solidarnosc sau al Forumului Civic Ceh al lui Vaclav HaveL :fiin!nd cont de structurarea so<~ietatii civile din marcata de clivajul ora:;;e I sate, IviDF reprezenta, mai ales, mediul rural :;;i ora~ele mici :;;i uLqHJ'-'''·

adica imaginea unei Ungarii catolice :;;i provinciale. IviDF nu a ci:;;tigat alegerile din 1990, decaz1nd patru ani mai tirziu :;;i avind un viitor CO•lnnronrli~;.

ivfagyar Demokrata Forum - 1\1DF - a fost creat In septembrie

1987 in urma unei reuniuni oficioase convocate la iniliativa lui Imre

Pozsgay, comunist reformator, care va fi sufletul tranzitiei. Ca mi:;;care

sociala ce dorea democratizarea !iirii, nu ca partid, 1\1DF a strins Ia un

loc contestatarii membri ai partidului :;;i opozantii care accepta colabo

rarea cu ace:;;tia. 0 data cu cea de-a doua faza a tranzitiei, deschisa de

comuni:;;tii refonnatori - Rezso Nyers, Imre Pozsgay - ajun~i la con

ducerea ,Partidului" ;;;i constituirea guvernului Nemeth, Fommul, pro

fit1nd de legea din ianuarie 1989, care permitea multipartidismul, face

inca un pas ;;;i se transforma In partid politic, av1ndu-! la conducere pe

J. Antall. 1\1DF cuprinde trei curente. Primu! §i principalul curent se de

fine:;;te ca ,linie nationala", iar ce1elalte se impun ca national-catolice.

Este vorba de o tradij:ie politica ce i:;;i are radacinile in secolul trecut §i

care imbina nationalismul cu ata:;;amentul fata de valorile catolice,

combinatie pe care o regasim 1n Slovacia :;;i Poloni~ dar §i in Irlanda

sau, altadata, In Quebec. Al doilea curent se vrea liberal ;;;i regmpeaza

militantii cei mai ata:;:ati de ideea trecerii rapide la economia de piata,

fara sa neglijeze !nsa problemele de natura sociala. Al treilea curent,

considerat populist, se 1nscrie atlt in vechea tradi}ie a Europei Cen

trale, c!r :;;i Rasaritene (Narodniki in Rusia, de exemplu, o snnga rurala

idealista :;;i intelectuala 1n ace]a~i timp, care opune capitalismul ;;;i socia

lismuli'n avantajul unei utopii comunitare agrariene).

140


II.

Dilema pe care noile democratii trebuie s-o rezolve se pune in umatorii tenneni: cum sa construie~ti o economie de piata tara acumulare de tara adeva-rate circuite de distributie ~i cu un aparat de invechit ~~ d~pa~it, mtr-tm context financiar eel putin posac, lnmtlnd costmile sociale ~i umane care sint :;;i vor fi ridicate.

Fa}a de aceasta mare :;;i dificila problema, un clivaj net apare :;;i delimiteaza clar optimi:;;tii, cei care cred ca echilibrul pietii va rezulta nu numai din privatizarea ~i pe scari.l larga a intreprinderilor, dar ~i din liberalizarea pretmilor, pe de-o parte, :;;i, pe de alta parte, minimali17tii, care vad o tTanzitie mai lunga, unde privatizarea precede liberalizarea pretmilor :;;i converiibilitatea monedei, totul supravegheat de Statu! care-:;;i asuma ro-1ul de supraveghetor mai ales 1n domeniul sociaL in ceea ce prive:;;te tranzitia, primii se aseamana cu aparatorii utilitarismului benthamian, iar ceilalti, cu sustinatorii colbertismului francez, chiar dacii discmsul lor, marcat de fascinatia dezbaterii economiei occidentale, se refera cind la Hayek, sau la monetarism,

cind la social-democmtie. Spre regretul sustinatorilor acestor doua doctrine, nici una, nici alta nu esie conceputa pentnt a asigura trecerea de la ,socialismul aplicat" la economia de piata :;;i nu constituie panacee; in fata ineditului situa~iilor nationale. economi:;;tii din Emopa Centrala ar avea prilejul originalitatii, de~i ei cauta sa se inspire din Inodelul occidental.

0 situatie inedita: fostul bloc rasaritean trebuie sa strabata- prin

intermedin! deciziei politice :;;i !ntr-o perioada scurta de timp o cale

care pentt-u Occident a durat mai multe secole, ;;;i asta 1n foamete,

,singe :;:i lacrimi". Singurul exemplu de trecere rapida la capitalism

ramine Anglia, a carei revolutie a fost marcata de abolirea succesiva a

sistemului elisabetan de proteqie socia!a ~i a Com Lavvs. Totu:;;i, aceste

141

DANIEL L. SEILER

evenimente s-au desta:;;urat pe durata a aproximativ o jumatate de secol

:;;i sub unei veritabile clase de lntreprinzatori capitali:;;ti. Aceasta

c!asa burgheza a putut prospera, initial, la adapostul putemicului Stat

creat de regina Elisabeta :;:i a intemationalismului sau economic :;;i colo

nial. Altundeva, costul social pe care Anglia 1-a platit pentm dezvoltarea

economica ar parea exorbitant astazi. De altfel, este de neconceput sa

plate:;:ti un asemenea tribut- care ar implica absenta democratiei poli

tice, absenta vecinilor mai 1nstariti :;:i inchiderea frontierelor Uniunii

Europene fata de potenfialii refugiati economici; abia dar!mata, cmiina

de il;r ar reapare sub fonna unui zid de argint sau chiar mai impenetrabil.

1. P~utideJe care o tranzitie rapida: optirni~tii.

Optimi:;:tii, sau maximali:;:tii, s-au impartit rapid in pa~ide pol~tice datorita conceptiilor diferite in ceea ce prive:;;te ordmea p_oh-

dar urmarind o structura precisa. Ei apar observatoruhn ca doua versiuni care pot coexista: o varianta catch-all majoritara :;;i o varianta ,intelectuala", mai slaba electoral. Cele doua variante nartizane coabiteaza in Republica Ceha :;;i intre ele exista

'ambigue. In Po Ionia exista doar varianta ,intelectuala", dar aura ei nu se compara deloc cu cea a partidelor echivalente din sau Cehia. Din contra, in Slovacia catolica :;;i nationalista, entuziasmul pentru introducerea economiei de piata pare mai moderat :;;i incapabil de a crea un partid maximalist. Astfel di ODS, in Boemia :;;i flancat de ODA, FIDESZ-ul unguresc, prezinta aceasta structura care, incompletii in Polonia, se traduce contederatia liberala a lui Bielecki, cea care a intrat in Unitmea . a face fata comuni:;;tilor.

ODS, Obcanska Demokraticka Strana ~ Partidul Civic DeJnocratic regrupeaza, in unna formarii lui in aprilie 1991, majoritarii din Ob

!mpreuna cu conducatmul lor, Vaclav Klaus, ministrul

de care 1ntruchipeaza, !n ochii cehilor, de a accelera ritmul trecerii Ia econornia de piata. Orientarea partidului este clar

socio-economica, referinta sa la valori limitlndu-se la omu-

142


lui :;;i la idealul democratic european, ceea ce-i permite o puternica

transforrnare tara riscul de a rani convingerile :;;i preferinte!e cultura!e, morale sau religioase.

Acest aspect apropie ODS de stilul patiidelor Europei Continentale. 0 alta asemanare cu Occidentul ar fi profesionalismul. Partidul este condus intr-o maniera modernii :;;i eficace, propaganda lui este axata pe persoana lidemlui Vaclav Klaus, pe discursul sau simplu :;:i lipsit de ambiguitiiti, de altfel, existlnd :;;i un acord cu o finna americana de consulting politic in urma alegerilor din 1992. Discursul partidului civic 1mbinii cu abilitate referintele Ia I\1. Thatcher cu cele privind realismul lui Masmyk. At!t cit poate fi judecat, procedeul pare sa fie eficace: ODS-ul se afla, chiar de la crearea lui, in frunte, confonn tuturor sondajelor, care demonstreaza cii popularitatea lui V. Klaus nu se dezminte, !n ciuda manierei utilitariste :;:i expeditive cu care a reglat problemele cu Slovacia. Proillul militantilor ODS-ului exprima o trasiitul·a constanta: este vorba de oameni noi, care sub regi1nul precedent s-au dedicat sferei private asigurindu-:;:i reu:;;ita profesionala: Vaclav Klaus era unul dintre cei mai straluci~i experti ai Institutului de Previziuni Economice din Praga, ia1· Peter Cermak era medic. Ei sint fomie reprezentativi pentm atitudinea de mijloc a cehilor: ostili comunismului tara sa ajunga Ia dizidenta :;;i orienta}i ciitre Occident, in special spre Comunitatea Europeana.

Optimi:;;tii s]nt flancati, pe aripa lor intelectuala, de partide chiar mai mici :;;i mai radicale; este vorba de FIDESz ;;i ODA. Aceste form:atiurii reprezinta pent1u economia de piata, intr-un context marcat de planificarea centralizata, ceea ce reprezenta PSU francez al anilor '60 pentn1 socialism 1ntr-un context capitalist ... ODA ceha ~ Alianta Cividi Democratica - parea mai atriigatoare, iar Fiatal Demokratak Szovetsege (FIDESz)- mai originala.

Ceea ce despmie ODA de marea sa rivala, ODS, !ine de o chestiune de sensibilitatc: natura ,dizidenta" a primei. Ea s-a nascut din dezba

teri care, in cadru! dizidentelor, studiau economia de piata :;;i liberalisrnul economic, plec:ind de Ia lucrarile :;;i tem·iile care predominau !n Vest. ODA este ru1 partid de idei pentm care liberalismul constituie mai mult dec!t o viziune economica, o filozofie, Ia Hayek fiind expli-

143

DANIEL L. SEILER

cita. Ivlinistrul ceh al Privatizarii, T. Jezek, era un apropiat al dilugi'i

ruiui de pe muntele Pelerin, iar pentru ODA ata~amentul fata de econornia de piata semnifica o fervoare religioasa, in timp ce pentTu

FIDESz ungu;esc acesta provine dintr-o pasiune iconoclasta. Tntr-ade

var, straiuci\ii tineri intelectuali care o compun au 1nte!es ca trebuie sa ntpa cmnplet cu trecutul, fie el comunist sau precomunist, arundnd cu

bucurie peste bord at!t socialismul c'it ;;;i valorile nationale :;;i catolice

ale Ungariei din totdeauna, !ntr-o frenezie a schimbarii :;;i a unui avangardism modernist. I-am fi putut numi, mutatis ~mutandis, tineri ,anar

cho thatcherieni" sau tineri ,libertarieni de st!nga" ... dadi ei nu ar fi

facut un viraj conservator care sa duca la demisia liderului Gabor

Fodor. FIDESz si ODA se bucura de prezen}a unor personalitati stralucitoare de pe s,cena parlamentara din Ungaria sau de pe scenele par

lamentare :;;i guvernamentale din Republica Ceha.

2. JVIinimaH~tii sau partidele sodale. efervescenta cau-zata de o unde altemeaza entuziasmul delirant :;;i nos-talgia vechii adepte ale unei tranzitii mai lente au rezistat cu greu. se autoproclmna social-democrate, dar rara sa prezinte nici una din trasaturile istorice, sociologice sau morfologice ale muncitore:;;ti :;;i nici a fortiori ale social-democratiei. Cele care s-ar putea incadra aici au fost studiate 'in capitol~ll precedent, cum ar fi Uniunea Laburista din Polonia. Ne ram1ne sa tratam virtualii sau ,socialdemocrati" cehi, sloveni :;;i slovaci.

Partidele de idei" revendicindu-;;i social-democratia europeana s

au ;:·ezentat cu un total insucces ]a alegerile democratice. In Ungaria

si in Cehia era vorba de organizatii!e ,in exil" ale vechilor partide

dinaintea comunismului. In alte parti erau intelectualii :;;i economi:;;tii

interesati sa conduca procesul de tranzitie spre econon1ia de pia'[a in

mod progresiv ~' consider1nd modelul social-democrat :;;i economia

mixta o cale rezonabila. Singuml lor succes, fomie modest de altfel, a

fast SDSS care a obtinut locuri 1n parlament Ia alegerile slovene din

1990 !n favoarea listei anticomuniste Demos. Ei au obtinut patru locuri

144


;;;i un modest 3,34% !a legislativele din 1992. In Republica Ceha,

stralucirea Fommului Civic a eliberat energii: Valtr Komarek, fost

prim ministru al ,Revolutiei de Catifea" :;;i fost responsabil a! Institu

tului de Previziuni Economice din Praga, a i'ncercat sa regrupeze pe

tofi ,,minimali:;;tii" reconstituind o social-democratie, CSSD, care a obti

nut l ,25% din voturi, in timp ce omologul sau slovac, SDSS, condus

de Dubcek, a c'i:;;tigat 6,09%, ambele in 1992.

Este adevarat, cre:;;tin-democratii, populist-tarani~tii, national-cato

licii, iar in Boemia ;;i Slovacia comuni:;;tii sau post-comuni;;;tii lncearca

sa profite de deceptiile alegatorilor fata de economia de piata.

III. Concluzii

Dificultatile politice '?i economice inerente tranzitiei au dat na;;;tere la multe resentimente :;;i, din acest motiv, la clivaje in Firile din grupul Vi:;;egrad. Avind o mare importanta inceputurile democratizarii, clivajul Stat/societate civila cunoa:;;te diverse forme. Acesta a disparut 1n Slovenia, in timp ce in Slovacia controversata a lui Vladimir Meciar, care polarizeaza partidele pro sau contra lui, a rastumat sistemul de aliante. in Republica Ceha, Forumul Civic al pre:;;edintelui Havel :;;i-a permis 1uxul de a declara comuni:;;tii gasin-du-se situatia de a fi izolati :;;i in opozitie. Ungaria, MDF, care, impreuna cu sociali:;;tii a fost artizanul tranzitiei democratice :;;i care a pierdut in alegerile din 1994, se gase:;;te opozitie fiind obligat sa se realinieze. Destinullui este probabil acela de a prelua vechea flacara populista a partidului micilor proprietari, mult prea invechit. Daca aceasl.a s-ar inti:mpla, Ungariacare de la Kadar ~i ,sociahsmul gula'?ului" de!ine un mare avans fata de alte ,tari din Est" - ar fi trebuit sa fie tratata in prima parte imprem1a cu partidele celorlalte democratii occidentale.

145

Dhnpotriva, in Polonia, revenirea la putere a vechilor cmnu-n'sti reciclati chiar aliati cu a cunoscut destule li~iti. Ruptu~~ intre unn'a~ii _ _ _ dirnine_ i~ca actuala. ciuda avansurilor pe care le fac hdern Inoderm~tl _ _ . .

,stingii dernocratice" - deputat1~ ~~11:1-nii Laburiste rarnin fenni, in ce democ_ra~~~entn~tn _Ir: materie economica din UD ii regasesc ,finah~t11 ~conm-r:1e1 de piata din KLD, pentru a front ant1comumst,

UL

CONCLUZII

Peisajul oferit de sistemele de ale acestei periferii pe care o reprezinta Europa Centrala, expresia lui Jeno Szucs, se caracterizeaz-il prin contmurile inca Procesul de decantare a conflictelor ~i clivajelor - in lui Rokkan -, stabilizarea unui veritabil siste1n de sa nu fie nici pe departe tenninat. Aceasta constatare sa fie bine nuan-tati"i, caci fiecare tara a atins Lm alt nivel de dernocratizare.

Acolo tmde exista tm nivel de cristalizare suficient pentru a

face posibila o analiza politologica minima, adica :in Ungaria, Ceho-Slovacia ~i intr-o masura mai mica in Polonia, se pot trage citeva concluzii. raport cu partidele politice din Europa Occidentala, regiune pentru care cele patru tari studiate au constituit muH timp periferia, exista atit mptura cit ~i continuitate.

Ruptura in sensul ca mai mult de patruzeci de ani de domi

nare a Partidului-Stat comtmist 9i de econon1.ie planificata au

bulversat peisajul pe care-l oferea sistemul de partide. In acest

sens, cmnu_nismul a ,ucis" sringa n1.uncitoreasca. N u nmnai ca a distms bogata traditie social-democrata care exista :in Cehoslovacia, Ungaria 9i Polonia, dar s-a destrarnat :in 1otalitate ca mi:;;care

muncitoreasca purtatoare a unui program politic. Doar Polonia

a vazut, prin democratia populadi, renascindu-se 0 mi~care lTil.mcitoreasca ce s-a mobilizat impotriva Statului. Burghezia saraci

ta a asistat Ia disparitia partidelor care altadata mediatizau vointa lor politidi; dt despre cea care se constituie, ea nmnenclatura, eel putin pentru majoritatea ei.

147

complet noi s-au afinnat pentru a face fata mizelor inedite care due aparitia unei tranzitii spre modelul occidental - eel pu[in aceasta este intenpa- dar tara sa se :;;tie prea bine cind sau prin

ce cai ea i;;i va 1;>i nici daca-1 va Continuitate exista prin regimul democratiilor populare.

Anumite forme partizane vechi, cum ar fi populismul comunitar ;;i agrar al micilor unguri, au supravietuit comunismului nu numai prin partidul reconstituit, ci ;;i in cadrul Forumului Democratic Ungar.

Democratia cre;;tina se mentine fomie bine ~i-:;;i amelioreaza tmeori fata de perioada de dupa razboi ;;i, in mod con-siderabil, de dintre cele doua razboaie. Dar este vorba in special problema nationaia :;;i de partidele rezultate din divajul centru/periferie, care ocupa primul loc al scenei politice. Aceasta situatie da culoare peisajului partizan al Europei Central-Rasaritene cu tonuri foarte cunoscute istoricilor :;;i care ne conduc 1ntr-un trecut speram indepihiat, dar intotdeauna sumbru.

BIBLIOGRAFIE

Avril (P.), Essais sur Paris, Payot, 1990 Blondel (J.), London, Wildwood, 1978 Borella (F.), en Europe, Paris, Seuil, 1983 Bryce Les democraties modernes, Paris, Payot, 1924 Charlot (J.), Paris, A Colin, 1971 Daalder l'v1air (P.), rVestern European Party System,

London, Sage, 1983 .

Duverger (M.), Paris, A. Colin, 1976 Donegani (1.-M.), Sadoun (M.), La c!emocratie imparfaite,

Paris, Gallimard, 1994

Galli (G.), I partiti politici europei, Milano, Mondadori, 1979 Lawson (K.), Tl1e Comparative Study of Political Parties. New

York, St Martin Press, 197 6 .

lYiair (P.), The West European Party-System, London, Oxford Univ. Press, 1990

Saint-Ouen (F.), 1990

Seiler De la comparaison Economica, 1986

Paris, PUF,

Von Beyme (K.), Political Parties in J,Vestern Democracies, Aldershot, Gower, 1985

Agh (A), The European Parliaments, Budapest, Hungarian Centre of D<~Irtoc:racv Studies, 1994

of East Central

149

DANIEL L. SEILER

Mi.iller-Rommel (F.) et al., Small Parties in Western Europe, London, Sage, 1991

Caciagli (M.) et al., Christian Democracy in Europe, Barcelona, lCPS, 1992

Letamendia (P.), La democratie chrritienne, Paris, PUF, 1993 De Winter et al., Socialist Parties in Europe, Barcelona,

ICPS, 1994 Seiler (D.-L.), Les portis autonomistes, Paris, PUF, 1994 Colome (G.) et aL, L 'Europe des communistes, Bruxelles,

Complexe, 1992 Morgan (R.), Silvestri (S.), and Conservatives in

Western Europe, London, Heinemann, 1982 Urwin (D.), From Ploughshare to Ballotbox, Oslo, University

Press, 1990

* * *

Albert, J'viichel, Capitalism contra capitalism, Bucure$ti, Humanitas, 1994

Benoist, Alain, 0 perspectiva de dreapta, Bucure~ti, Anastasia, 1998

Doctrine politice contemporane, Ia;;i, Moldova, 1992

Chatelet, Fran<,;ois, Evelyna Pisar, Conceptiile politice ale secolului XA:, Bucure;;;ti, Humanitas, 1994

Cioaba, Aristide, Democratia. Putere $i contraputere, Bucure~ti, Noua Alternativa, 1995

Crick, Bernard, Socialismul, tliLlCUT•~;;;1:1, Dan, Petre ( coord.), Doctrinele vcwtzd,C?Ic)r p•uttu<~<::, BllCl:ln~;;tl,

Garamond, 1998 Ghermani, Dionisie, Despre at~Jnocratle. Dacia, 1996

150

Partidele pofitice din Europa

Gray, John, Hayek, Friedrich A.,

European, 1998

Bucure~ti, Du Style, 1998 Ia;;i, lnstitutul

Hagan, Trofin, Politico §i delntJc;c·aJ'ia. Sarmis, 1995 Consen/atorismul anglo-saxon, Iliescu, Adrian Paul

Bucure~ti, All, 1994

Nica, Liberalismul .;i societatea moderna, Bucure~ti, Noua 1995

V<)K<~S11o1:t, Michael, Ra{ionalismul fn politicii, Bucure;;;ti, All, 1995

Tama;;, Serg_it~, J?ic{ionar f!olitic. democrafiei ~i cultura czvlca, Bucure~tl, Casa de editura si presa , "ansa" SRL, 1996 , _,y

Tismaneanu. Vladimir Noaptea totalitarii. ideologiilor radical~ fn secolul AX, Bucures:ti, Athena, 1995 y

Voicu, George, Pluripartidismul. 0 teorie a democra{iei, Bucure:;;ti, All, 1998

TABLA DE JVIATERH

Prefata ............................................................................... 5

lntroducere .............................................. ·.. ... . . . ........ .. . . . .. .. 9

Partidele politice din Europa . .. .. . . ... . . .. . .. . . . ....... ......... .. . . 13

Aparitia partidelor politice in Europa ......... ... ....... 17 I. Abordarea ... .. .. . . . . . . ... . .. ... . . . .. ... . . ....... .... 1 7 Il. Paradigma eel or patru clivaje .. ... . . . . ... . . .. ..... .. ... . . . 18 HI. Tipologia familiilor politice din Europa ........... 19 IV. Concluzii .......................................................... 23

Apararea salariatilor: partidele muncitore~ti

I. Trasaturile comune· ............................................. . II. Tipologia partidelor muncitore~ti ...................... . IlL Partidele aliate ................................................. .

Apararea capitaii~tilor: partidele patrimoniale ... . I. Trasaturile comune ............................................. . H. Tipologia partidelor patrimoniale ..................... . IlL Dreapta protestatara ......................................... .

25 26 28 48

51 52 54 62

153

DANIEL L. SEILER

Clivajul Biseridi I Stat. Partidele dericale ~i 65 66

77

anticlericale .................................................... ···· · · · ·· · L Democratia ere:;; tina .......................................... · · II. Partidele anticlericale ....................................... .

Cllh·aiul centru I periferie. Partidele centraliste 81 81 85 88

~i stato-nationaliste ................................................ . I. Trasaturi distinctive ........................................... . H. Partidele de centnl din Europa ......................... . III. Centralismele extreme" ..................................... .

Aparatorii periferiilor: partidele autonmniste .... . L Tdisaturi co1nune ............................................... · II. Tipurile de partide ............................................ . III. Concluzii ......................................................... .

91 92 94

102

Clivajul sector primar I sector secundar ~i tertiar .......................................... · · · ·· · · ··· · · ·· · · · ··· · · · · · · · ·· 103

1.' Contra-mobilizarea antiproductivista ......... ········ 103 II. Spre o reactie ,productivista"? .................. ········ 107

Concluzii ···········································""························ 109

Partideie politice din Europa central-.disariteana ..... 113

Geneza partidelor din Europa central-rasariteana .................................................. 115

I. Influenta modelului ............................................. 115 evut!Ltlla internationala ....... ·· ··························· 117

154


Revenirea ia vechile clivaje ................................... . I. Clivajul centru I periferie ................................... . IL Clivajul Stat I Biserica ..................................... . IlL Clivajul urban I rural ...................................... .. IV. Clivajul patroni I muncitori ............................. . V. Concluzii ~ ..... --.- ..... -........ ,_ ..... -... -.--.--- ........... -..... .

Clivajele politice in tranzitie ................................. . I. Statui contra societatii civile II. Clivajul din tranziti~ econon~·i·~~·:::::::::::::::::::::::: III. Concluzii ......................................................... .

Conduzii .......................................................................

Bibliografie ................................................................ .

123 124 126 128 129 131

135 135 141 145

147

149

In aceea~i coleqie au mai aparut:

Nafionalismele europene, Paul Sabourin

Etnologia Etu·opei, Jean Cuisener

In curs de aparitie:

Deontologia mijloacelor de comunicare, Claude-Jean Bertrand

Documents

Daniel Seiler - Partidele Politice Din Europa