1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ŞTIIN łE ECONOMICE

Programul de studii universitare de licență

Contabilitate și informatic ă de gestiune

CURS

EVALUAREA ÎNTREPRINDERII

Prof.univ.dr. Marin DUMITRU

BUCUREȘTI

2017-2018

2

CUPRINS

1.ELEMENTE DEFINITORII PRIVIND EVALUAREA ECONOMIC Ă ŞI FINANCIAR Ă A ÎNTREPRINDERII 1.1.Întreprinderea ca obiect al evaluării. Factori determinan Ńi ai valorii întreprinderii 1.2.Categorii de valori utilizate în evaluarea întreprinderii

2.CADRUL GENERAL AL ACTIVITA łII DE EVALUARE ECONOMIC Ă ŞI FINANCIAR Ă A ÎNTREPRINDERILOR 2.1.Organisme profesionale în domeniul evaluării economice şi financiare a întreprinderilor în România şi pe plan internaŃional 2.2.Standardele de evaluare a întreprinderilor şi a unor păr Ńi componente ale acestora şi importan Ńa lor în economia de piaŃă 2.3.Principii fundamentale de evaluare. Principii de evaluare a întreprinderii

2.4.Principii de evaluare a întreprinderii

3.DIAGNOSTICAREA ÎNTREPRINDERII IN EVALUARE. DIAGNO STICUL JURIDIC SI COMERCIAL 3.1.Aspecte de ordin general despre diagnosticarea intreprinderii

3.2. Diagnosticul juridic

3.3.Diagnosticul comercial

4.DIAGNOSTICAREA INTREPRINDERII IN EVALUARE. DIAGNO STICUL TEHNIC, TEHNOLOGIC, DE EXPLOATARE, DE MANAGEMENT SI AL RESU RSELOR UMANE 4.1.Diagnosticul tehnic, tehnologic şi de exploatare

4.2.Diagnosticul managementului şi al resurselor umane

5.DIAGNOSTICUL FINANCIAR-CONTABIL AL INTREPRINDERIL OR. APRECIEREA FIABILITATII SITUATIILOR FINANCIARE. EXAMINAREA SI APRECIEREA STARII DE SANATATE FINANCIARA–COMPONENTA A DIAGNOSTICULUI F INANCIAR CONTABIL 5.1.Aspecte de ordin general ale diagnosticului financiar-contabil

5.2.Rolul diagnosticului de acest tip în aprecierea fiabilit ăŃii situaŃiilor financiare ale întreprinderilor

6.DIAGNOSTICUL FINANCIAR-CONTABIL AL INTREPRINDERII . ANALIZA STRUCTURII BILANTULUI CONTABIL. SINTEZA DIAGNOSTICELOR. ELABO RAREA BILANTULUI ECONOMIC 6.1.Examinarea şi aprecierea stării de sănătate financiară – componentă a diagnosticului financiar-contabil 6.2.Sinteza diagnosticelor

6.3.Elaborarea bilanŃului economic

7.ABORDAREA PE BAZA DE ACTIVE IN EVALUAREA INTRE PRINDERII. LOGICA ABORDARII PE BAZA DE ACTIVE. DETERMINAREA ACTIVULU I NET CONTABIL (ANc), ACTIVULUI NET CORECTAT (ANC) SI ACTIVULUI NET DE LI CHIDARE (ANL) 7.1.Logica abordării bazate pe active

7.2.Evaluarea activelor necorporale

3

7.3.Abordări moderne ale activelor necorporale. Conceptul de capital intelectual şi clasificarea acestuia

7.4.Cuantificarea capitalului intelectual al întreprinderii

7.5.Evaluarea terenului

7.6.Evaluarea construcŃiilor

7.7.Evaluarea mijloacelor fixe de tipul echipamentelor tehnologice, maşinilor, utilajelor şi instalaŃiilor de lucru, aparatelor şi instalaŃiilor de măsurare, control şi reglare, mijloacelor de transport, mobilierului şi biroticii 7.8. Evaluarea titlurilor de participare

7.9. Evaluarea activelor curente

7.10. Evaluarea elementelor din conturi de regularizare şi asimilate

7.11. Evaluarea obligaŃiilor (datoriilor)

7.12. Determinarea Activului net contabil (ANC), activului net corectat (ANC) şi activului net de lichidare (ANL) 8.ABORDAREA PE BAZA DE ACTIVE IN EVALUAREA INTREPRI NDERII. EXEMPLE PRIVIND MODUL DE DETERMINARE A ACTIVULUI NET CORECT AT (ANC) SI A ACTIVULUI NET DE LICHIDARE (ANL) 8.1.Exemplu de evaluare a unei benzinarii prin abordarea pe baza de active

8.2.Exemplu de determinare a activului net corectat (ANC) la o societate comerciala

8.3.Exemplu de determinare a activului net de lichidare (ANL) la o societate comerciala p

9.ABORDAREA PE BAZA DE VENITURI IN EVALUAREA INTR EPRINDERII. ABORDAREA PE BAZA DE RANDAMENT A VALORII INTREPRINDERII. METO DA EVALUARII PE BAZA PROFITULUI INTREPRINDERII

p

9.1.Logica abordării pe bază de venit p

9.2.Metoda capitalizării venitului p.104

10.ABORDAREA PE BAZA DE VENITURI IN EVALUAREA INTRE PRINDERII. METODA EVALUARII PE BAZA DIVIDENDELOR. EVALUAREA INTREPRIN DERII PE BAZA ACTUALIZARII FLUXULUI DE LICHIDITATI (CASH-FLOW)

p

10.1.Metoda actualizării fluxurilor de lichidit ăŃi (DCF) p

10.2. Modelul actualizării dividendelor p

11.ABORDAREA PE BAZA COMPARATIEI DE PIATA IN EVALUA REA INTREPRINDERII p.119

11.1.Logica abordării prin compara Ńia de piaŃă p

11.2.Elemente de comparaŃie si surse de informatii p

11.3. Metodele uzuale p

11.4.Evaluarea valorilor mobiliare (acŃiuni cotate, necotate şi alte instrumente financiare) p.127

12.MISIUNEA EVALUATORULUI SI REDACTAREA RAPORTULUI DE EVALUARE p

12.1.DefiniŃia evaluatorului p

12.2.Responsabilitatea evaluatorului p.134

12.3.ConŃinutul minimal al raportului de evaluare conform Standardelor InternaŃionale de Evaluare p

BIBLIOGRAFIE p

4

CURS1. ELEMENTE DEFINITORII PRIVIND EVALUAREA ECONO MIC Ă ŞI

FINANCIAR Ă A ÎNTREPRINDERII

1.1.Întreprinderea ca obiect al evaluării. Factori determinan Ńi ai valorii întreprinderii

Potrivit Standardelor InternaŃionale de Evaluare o întreprindere (afacere) este o entitate

comercială, industrială, de servicii sau financiară care desfăşoară o activitate economică. Valoarea întreprinderii este determinată în opinia unor specialişti de numeroşi factori, atât de natură internă, cât şi de natură externă. 1.Factorii interni firmei. Dintre aceştia se pot enumera: cifra de afaceri, profitul, totalul activului, capitalurile proprii şi, respectiv, împrumutate, politica de dividend etc. 2.Factorii externi firmei. Asupra valorii întreprinderii acŃionează şi factori exteriori acesteia, dar cu un impact deosebit asupra valorii sale: creşterea economică la nivel de economie naŃională şi la nivel de ramură, rata dobânzii, inflaŃia, psihologia economică a agenŃilor care acŃionează pe piaŃa firmei şi, în general, în economia respectivă etc. Caracteristicile pieŃei pentru tranzacŃii cu întreprinderi importante şi necesitatea evaluării acestor entităŃi

Printre cei interesaŃi de specificul activităŃii de evaluare pot fi avuŃi în vedere: 1)orice investitor deŃinător de capital, care poate avea următoarele intenŃii: a)cumpărarea unei întreprinderi, a unei afaceri în ansamblu, cu scopul asumării

funcŃiei de exploatare productivă şi de conducere a acesteia b)cumpărarea de părŃi de întreprindere 2)acŃionarii sau asociaŃii , interesaŃi de o evaluare cât mai corectă a firmei 3)băncile, 4)fondurile şi instituŃiile financiare de plasament, pentru gestionare a portofoliilor lor; 5)societăŃile de asigurări , pentru calculul primelor de asigurare 6)echipa de conducere a fiecărei întreprinderi este permanent interesată să cunoască a)fundamentarea deciziilor de bază ale întreprinderii: b)pentru precizarea unor parametri din contractul de muncă c)pentru definirea strategiei sau a căilor de urmat d)în cadrul gestiunii curente, îndeosebi a fluxului de lichidităŃi, 7)furnizorii şi creditorii unei întreprinderi, 8)salariaŃii 9)statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacŃiei de vânzare-cumpărare,

motivaŃia tranzacŃiei este privită diferit de vânzător , respectiv cumpărător.

1.2.Categorii de valori utilizate în evaluarea întreprinderii

Conform ediŃiei a opta a Standardelor InternaŃionale de Evaluare „Valoarea de piaŃă este suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbat, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacŃie cu preŃ determinat obiectiv, după o activitate de marketing adecvată, în care ambele părŃi au acŃionat în cunoştinŃă de cauză, prudent şi fără constrângere.

5

În anumite Ńări, termenul de valoarea justă de piaŃă este utilizat ca sinonim cu valoarea de piaŃă. Valoarea justă de piaŃă nu trebuie confundată cu termenul contabil valoarea justă. PoziŃia IVSC este aceea că termenul valoarea de piaŃă nu solicită niciodată clarificări suplimentare şi deci toate Ńările ar trebui să se îndrepte spre utilizarea acestuia.

În IVS 2 - Baze de evaluare diferite de valoarea de piaŃă- sunt prezentate, definite şi comentate un număr de 10 tipuri de valoare diferite de valoarea de piaŃă(numite şi baze de evaluare).

CURS2. CADRUL GENERAL AL ACTIVITA łII DE EVALUARE ECONOMIC Ă ŞI FINANCIAR Ă A ÎNTREPRINDERILOR

2.1.Organisme profesionale în domeniul evaluării economice şi financiare a

întreprinderilor în România şi pe plan internaŃional Activitatea de evaluare economică şi financiară a întreprinderilor din România sau a unor

componente ale acestora se desfăşoară în prezent de următoarele organisme profesionale în domeniu:

1)AsociaŃia NaŃională a Evaluatorilor din România (ANEVAR); 3)Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR); 4)Corpul ExperŃilor Contabili şi Contabililor Autoriza Ńi din România (CECCAR); 5)AsociaŃia ExperŃilor Tehnici; 6)Institutul Român pentru Cercetări în Evaluare (IROVAL). ANEVAR este membră atât a IVSC (The International Valuation Standards Committee)

cât şi a TEGoVA (The European Group of Valuers’ Associations), primul organism elaborând standarde internaŃionale de evaluare (IVS-uri) şi ghiduri (GN – Guidance Note), iar cel de-al doilea, standarde europene de evaluare (EVS-uri).

Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) a fost înfiinŃată în anul 2000 prin Hotărârea Guvernului nr.591 din acel an. La partea referitoare la exercitarea independentă a profesiei de auditor independent (mai precis la activităŃi ce pot fi desfăşurate de aceşti profesionişti) se inserează faptul că persoanele fizice şi juridice care deŃin această calitate acordată de Cameră, pot desfăşura şi activităŃi de evaluare, pe lângă cele de: audit financiar, audit intern, consultanŃă financiar-contabilă şi fiscală, asigurare a managementului financiar-contabil, pregătire profesională de specialitate în domeniu, expertiză contabilă, reorganizare judiciară şi lichidare.

Corpul ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi din România (CECCAR) este un alt organism profesional care are atribuŃii de evaluare economică şi financiară a întreprinderilor. Orice evaluare de întreprindere are ca punct de plecare bilanŃul contabil – acest instrument universal care reflectă atât patrimoniul la un moment dat, cât şi performanŃele înregistrate de întreprindere într-o perioadă dată.

AsociaŃia ExperŃilor Tehnici cuprinde numai experŃi recunoscuŃi de Ministerul de JustiŃie ca fiind abilitaŃi pentru evaluarea bunurilor tangibile (imobile, autovehicule etc.) în cazul unor probleme juridice (divorŃ, moşteniri etc.).

6

2.2.Standardele de evaluare a întreprinderilor şi a unor păr Ńi componente ale acestora şi importan Ńa lor în economia de piaŃă

Standardele reprezintă punctul de vedere al specialiştilor în domeniu, iar dacă ne referim

la standardele de evaluare trebuie arătat faptul că obiectul principal îl reprezintă îmbunătăŃirea şi menŃinerea calităŃii lucrărilor de evaluare, în beneficiul profesiei de evaluator şi al utilizatorilor rezultatelor evaluării.

Standardele naŃionale, deşi se referă la problemele specifice ale unei Ńări, urmăresc corelarea cu standardele europene şi internaŃionale.

În Ńara noastră standardele sunt elaborate de AsociaŃia NaŃională a Evaluatorilor din România (ANEVAR).

Standardele internaŃionale de evaluare sunt efectul internaŃionalizării activităŃilor economice şi a comerŃului, fiind elaborate în conformitate cu Tratatul de la Roma din anul 1957 şi cu tratatele ulterioare. Aceste standarde sunt elaborate de IVSC.

Abaterile de la IVS-uri şi EVS-uri impuse de legislaŃia sau practica locală ar trebui prezentate explicit de către evaluator în raportul său, inclusiv motivul care a generat abaterea.

2.3.Principii fundamentale de evaluare. Principii de evaluare a întreprinderii

Există un set de principii incluse în fundamentele evaluării. Ele sunt, deopotrivă, valabile

în evaluarea proprietăŃilor imobiliare, a afacerilor sau activelor necorporale. Cele mai importante principii de evaluare, sunt:

Principiul anticipării : valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmează a fi generate de proprietatea deŃinută.

Principiul substituŃiei: atunci când pe piaŃă sunt disponibile mai multe bunuri similare cu preŃuri diferite, acela care are preŃul cel mai mic se va epuiza primul.

Principiul schimbării : schimbarea este rezultatul acŃiunii legii cauză-efect. Principiul cererii şi ofertei: preŃul unei mărfi (proprietăŃi) variază direct dar nu neapărat

şi proporŃional cu cererea şi invers, dar nu neapărat proporŃional cu oferta. Principiul contribuŃiei: valoarea unei părŃi componente a unei proprietăŃi/afaceri depinde

de cât de mult contribuie aceasta la valoarea întregului sau de cât de mult reduce valoarea întregului absenŃa sa.

Principiul concurenŃei: preŃurile sunt susŃinute şi valorile sunt stabilite printr-o continuă competiŃie şi interacŃiune între cumpărători, vânzători, antreprenori şi alŃi participanŃi pe piaŃa imobiliară dar şi pe alte pieŃe de bunuri supuse evaluării şi tranzacŃionabile pe pieŃe specifice(bunuri mobile,active financiare sau întreprinderi).

Principiul echilibrului: susŃine că valoarea proprietăŃii (imobiliare dar nu numai aceasta) ia naştere şi este menŃinută atunci când se găseşte în echilibru o serie de elemente contrastante, antagonice sau interactive

Principiul celei mai bune utilizări :se utilizează cam în cazul tuturor tipurilor de proprietăŃi,dar mai ales al celor imobiliare În scopul evaluării pe piaŃă, proprietatea ar trebui evaluată în ipoteza celei mai bune utilizări(CMBU).

Principiul conformităŃii: se utilizează de asemenea cu predilecŃie în evaluarea proprietăŃilor imobiliare

Principiul externalităŃii (factorilor externi): cuprinde factori ce nu Ńin de proprietatea însăşi şi pot avea influenŃe atât pozitive cât şi negative asupra valorii acesteia.

7

2.4.Principii de evaluare a întreprinderii Estimarea unei valori rezonabile a întreprinderii este în funcŃie de experienŃa şi judecata

bazată pe informare, dar ea trebuie să se bazeze pe un fundament teoretic bine definit. Principiul 1. Valoarea capitalurilor proprii ale întreprinderii e ste echivalentă cu

valoarea prezentă a tuturor fluxurilor viitoare anticipate care deri vă din dreptul de proprietate asupra capitalului firmei.

Principiul 2: Atunci când valoarea este definită ca „valoarea actualizată a tuturor câştigurilor viitoare anticipate care deriv ă din dreptul de proprietate”, valoarea are două componente distincte: comercială (sau transferabilă) şi necomercială (sau valoare pentru proprietar).

Principiul 3: Valoarea este estimată la un anumit moment de timp. Ea este, în funcŃie de informaŃiile cunoscute şi previziunile făcute, numai la acel moment de timp.

Principiul 4: PiaŃa determină rata de fructificare a capitalului aşteptată de investitor. Principiul 5:Valoarea intreprinderii depinde direct de performanta acesteia de a

genera in viitor fluxuri pozitive la dispozitia proprietarilor, cu exceptia cazurilor cand lichidarea conduce la o valoare mai mare.

Principiul 6: Cu cât este mai mare valoarea activelor tangibile (estimată ca valoare de utilizare sau de lichidare), cu atât este mai mare valoarea întreprinderii.

Principiul 7:In majoritatea cazurilor participatia de control are o valoare unitara mai mare decat participatia minoritara, atunci cand acestea sunt estimate separat. Astfel suma valorilor individuale ale participatiilor dintr-o c ompanie nu este neaparat egala cu 100% din capitalul companiei.

Principiul 8: Piata plateste o prima pentru activele lichide comparativ cu activele mai putin lichide sau invers, asteapta un discount pentru lipsa de lichiditate.

Având în vedere creşterea importanŃei imobilizărilor necorporale, a capitalului intelectual al întreprinderilor este posibilă o revizuire în viitor a principiului numarul 6.

8

CURS3 .DIAGNOSTICAREA ÎNTREPRINDERII IN EVALUARE. D IAGNOSTICUL JURIDIC SI COMERCIAL

3.1.Aspecte de ordin general despre diagnosticarea intreprinderii

Diagnosticul are ca scop descrierea funcŃionării şi a tendinŃelor de evoluŃie a activităŃii organismului economic, luând în considerare mediul dinamic în care acesta îşi desfăşoară activitatea şi factorii perturbatori, interni sau externi

Analiza diagnostic pentru evaluare cea mai potrivita este cea prin metoda SWOT (Analiza diagnostic poate avea grade diferite de detaliere, se poate referi la perioade de timp

diferite (pe termen scurt, mediu sau lung) şi poate avea finalităŃi diferite.

3.2. Diagnosticul juridic Diagnosticul juridic urmăreşte evidenŃierea relaŃiilor de profil ce apar în interiorul firmei

sau între agenŃii economici ce interacŃionează cu întreprinderea. Realizarea acestui diagnostic presupune utilizarea informa Ńiilor primite atât din

interiorul întreprinderii cât şi din exteriorul ei. Se vor utiliza datele şi informaŃiile furnizate de la reprezentanŃii autorizaŃi ai întreprinderii,

dar şi de la entităŃi externe (cum ar fi Registrul ComerŃului, Camera de ComerŃ şi Industrie, administraŃiile financiare etc.) consemnându-se în foi de lucru corespunzătoare constatările privind aspectele referitoare la:

1. Legalitatea înfiinŃării şi funcŃionării întreprinderii (dreptul societăŃii comerciale). 2. Dreptul fiscal. 3.Dreptul civil. 4.Dreptul comercial. 5.Dreptul muncii. 6.Dreptul mediului. 7.ExistenŃa unor împrumuturi bancare sau obligatare cu rate şi dobânzi scadente ori

a unor obligaŃii scadente purtătoare de penalităŃi către bugetul de stat şi alŃi creditori, necontestate de întreprindere.

8. GaranŃii, ipoteci, gajuri, sechestre care grevează activele întreprinderii pentru plata unor obligaŃii către terŃi şi respectiv angajate de terŃi pentru garantarea obligaŃiilor către întreprindere.

9. Litigiile patrimoniale, comerciale, de muncă sau de altă natură, în care este angajată societatea, obligaŃii de plată nerecunoscute de societate şi respectiv obligaŃii de plată către societate nerecunoscute de terŃi.

10. ObligaŃiile contractuale dezavantajoase pentru firmă. Astfel de obligaŃii pot fi închirierea sau concesionarea unor active sub preŃul de piaŃă,

angaj 11. Procese în cauze civile sau penale, în care sunt implicaŃi managerii sau personalul

şi care pot afecta imaginea şi reputaŃia firmei. Concluziile diagnosticului juridic trebuie să evidenŃieze dacă întreprinderea s-a înfiinŃat şi

funcŃionează în condiŃii legale. Totodată acest diagnostic trebuie să evidenŃieze în final punctele „forte” şi „slabe”,

precum şi oportunit ăŃile şi riscurile mediului extern.

9

3.3.Diagnosticul comercial

În cadrul acestui diagnostic se analizează şi determină poziŃia firmei de piaŃa pe care evoluează, atât în prezent cât şi în perspectivă.

În ceea ce priveşte factorii care acŃionează asupra activităŃii unei firme , aceştia se pot structura astfel:

- poziŃia ocupată pe piaŃă de întreprindere; - concurenŃii din ramur ă şi potenŃialii concurenŃi; - produsele şi serviciile comercializate; - analiza relaŃiilor cu clienŃii; - promovarea produselor şi serviciilor; - relaŃia întreprinderii cu furnizorii. Fiecare dintre aceşti factori poate acŃiona asupra activităŃii firmelor influenŃându-le

semnificativ rezultatele.

3.3.1.PoziŃia ocupată pe piaŃă de întreprindere Urmăreşte evaluarea globală a întreprinderii pe piaŃa în care îşi desfăşoară activitatea. Analiza din acest punct de vedere permite determinarea nivelului de pătrundere pe piaŃă şi

gradului de ocupare al anumitor segmente în funcŃie de volumul produselor vândute, calitatea lor etc.

3.3.2. ConcurenŃii din ramur ă şi potenŃialii concurenŃi ConcurenŃii sunt reprezentaŃi de firmele care încearcă să vândă produse şi servicii similare

pentru satisfacerea aceloraşi nevoi ale clienŃilor. Aceştia se manifestă pe piaŃă prin calitatea produselor oferite, preŃul de vânzare şi service-ul asigurat.

3.3.3. Produsele şi serviciile comercializate Aceeaşi întreprindere poate să aibă activităŃi complexe de producŃie şi servicii sau numai

unele din acestea. Produsele şi serviciile proprii activităŃii de exploatare a întreprinderilor evaluate se

analizează în dinamica ultimilor trei ani. În analiza produselor şi serviciilor se va Ńine cont de ciclul de viaŃă al acestora.

3.3.4. Analiza relaŃiilor cu clienŃii

Se analizează principalii clien Ńi ai societăŃii (din punct de vedere numeric şi al cantităŃii

cumpărate). În cadrul analizei se evidenŃiază: - structura clientelei (interne şi externe); - situaŃia clienŃilor fideli prin intermediul politicilor de marketing( care îşi menŃin calitatea

de clienŃi principali, în ponderi staŃionare, ascendente sau descendente); - clienŃii care pierd calitatea de principali sau devin principali, ca urmare fie a calităŃii

bune a produselor-serviciilor cumpărate, fie a eficacităŃii politicilor de marketing;

10

- existenŃa contractelor de lungă durată; - existenŃa unor litigii cu clienŃii, cauzele care le-au generat, stadiul în care s-a ajuns,

soluŃiile de rezolvare a acestei probleme; - posibilităŃile de atragere a unor clienŃi străini (având în vedere creşterea exportului); - capacitatea de plată a acestora ; - existenŃa restanŃelor de plată; - durata de încasare a clienŃilor (ca medie şi pe fiecare client în parte); se va realiza situaŃia

clienŃilor importanŃi (care deŃin 8-10% din cifra de afaceri).

3.3.5. Promovarea produselor şi serviciilor Evaluatorul analizează acei factori care contribuie la ocuparea poziŃiei de către

întreprinderea evaluată pe piaŃa de desfacere. Echipa de diagnostic se informează asupra datelor privind: activităŃile promoŃionale,

reclama, ambalajul produselor; teste de piaŃă; participare la târguri şi expoziŃii; imaginea întreprinderii pe piaŃă; fonduri alocate activităŃii de marketing.

3.3.6. RelaŃia întreprinderii cu furnizorii

Analiza furnizorilor are în vedere criteriile de selecŃie a acestora: - relaŃiile tradiŃionale, distanŃe scurte, preŃul produselor livrate, calitate, ritmicitatea

aprovizionării, capacitatea de a răspunde la solicitări imprevizibile, facilităŃi etc. - posibilitatea de înlocuite a materiilor prime, materialelor etc.; - existenŃei unor raporturi de dependenŃă faŃă de anumiŃi furnizori (furnizori unici,

furnizori din cadrul aceluiaşi grup de întreprinderi etc.) şi implicaŃiile gradului de dependenŃă; - calităŃi la serviciile în cadrul termenelor de garanŃie;

CURS 4. DIAGNOSTICAREA INTREPRINDERII IN EVALUARE. DIAGNOSTICUL TEHNIC, TEHNOLOGIC, DE EXPLOATARE, DE MANAGEMENT SI AL

RESURSELOR UMANE

4.1.Diagnosticul tehnic, tehnologic şi de exploatare Diagnosticul tehnic, tehnologic şi de exploatare sau operaŃional are ca obiectiv

estimarea performanŃelor tehnice anterioare ale întreprinderii şi identificarea soluŃiilor de ordin tehnic, care să asigure viabilitatea şi dezvoltarea acesteia.

O structură posibilă a diagnosticului operaŃional cuprinde 7 componente: 1)Pentru inceput ne vom referi la unele aspecte legate de organizarea activităŃii de

exploatare

11

2)Capacitatea de producŃie şi gradul de utilizare a acesteia reprezinta un alt obiectiv al acestui tip de diagnostic.

3)Activitatea de întreŃinere şi reparaŃii face, de asemenenea, obiectul diagnosticului tehnic, tehnologic si de exploatare.

4)Asigurarea calităŃii produselor reprezinta o componenta obligatorie a acestui tip de diagnostic.

5)Activitatea de cercetare-dezvoltare constituie o parte extrem de importanta a diagnosticului tehnic, tehnologic si de exploatare.

6)Activitatea de aprovizionare face obiectul cu prisosinta din setul de investigatii efectuate in cadrul acestui tip de diagnostic.

7)Foarte importanta pentru acest tip de diagnostic este informatizarea societăŃii.

4.1.1.Activitatea de cercetare şi dezvoltare EvoluŃia tehnologică a produselor şi serviciilor existente pe piaŃă, face ca preocuparea

pentru înnoirea şi diversificarea acestora să constituie un obiectiv permanent sau ocazional (în funcŃie de ramura economică în care acŃionează) al conducerii întreprinderii.

În ceea ce priveşte activitatea de cercetare-dezvoltare ar trebui avute în vedere următoarele aspecte:

1.Compararea resurselor necesare pentru atingerea obiectivelor funcŃionale cu resursele disponibile.

1.1.Resurse umane: 1.2.Resurse materiale şi tehnice disponibile: 1.3.Resurse informaŃionale: 1.4.Resurse financiare: 2.Calitatea organizării şi a managementului: 2.1. Organizarea compartimentului: 2.2. Gradul de adecvare a politicilor din domeniul cercetării la schimbările

mediului extern: 3.EficienŃa activităŃii de cercetare dezvoltare: 3.1. Rezultate trecute 3.2. PotenŃial de cercetare-dezvoltare în perioada previzionată

4.1.2. Capacitatea de producŃie şi gradul de determinare a ei

Gradul de concordanŃă dintre utilajele şi echipamentele existente şi cele necesare

pentru realizarea obiectivelor programate se măsoară cu ajutorul capacităŃii de producŃie. Utilizarea capacităŃii de producŃie mai poate fi urmărită şi cu indicatorul intitulat gradul

de folosire a capacităŃii de producŃie calculat în două modalităŃi:

a) Gradul de folosire a capacităŃii de producŃie [%]= 100productie de aCapacitate

obtinuta Productia ×

b) Gradul de folosire a capacităŃii de producŃie [%] : 100inventar totalproductie Nr.mijl.de

activitateîn productie Nr.mijl.de ×

12

În funcŃie de valoarea capacităŃii de producŃie, întreprinderea poate avea rezervă de capacitatea (rezervă potenŃială de creştere a volumului producŃiei) sau deficit de capacitate.

4.1.3. Starea şi performanŃa mijloacelor de exploatare

Un criteriu urmărit la realizarea diagnosticului tehnic este uzura mijloacelor fixe (dată de

pierderea însuşirilor tehnice şi economice ale acestora). Un studiu privind situaŃia mijloacelor de transport ale societăŃii presupune a examina:

gradul de folosire a parcului de maşini; gradul de uzură şi starea lor tehnică; posibilităŃile de folosire în viitor a acestora; gradul de flexibilitate, adaptare la schimbări necesare în programele

de exploatare; nivelul de poluare a mediului ambiant. - PerformanŃele mijloacelor fixe pot scoate în evidentă puncte slabe şi puncte forte in

exploatarea acestora. Acestea vor fi corectate cu aprecierea influenŃelor negative exercitate de întreprindere

asupra mediului ambiant (poluarea prin zgomot ,poluarea aerului, prin emisiuni de noxe, poluarea apei prin deversare sau infiltrarea de substanŃe nocive în pânzele subterane sau în apele de suprafaŃă; deteriorarea prin diferite mijloace a terenurilor adiacente sau a scoarŃei terestre).

4.1.4.ÎntreŃinerea mijloacelor de exploatare Asigurarea bunei funcŃionări a mijloacelor de exploatare este condiŃionată şi de modul

de întreŃinere a echipamentelor (mijloacelor fixe). Identificarea existenŃei fizice şi estimarea stării reale de depreciere a mijloacelor fixe,

se va face structurat, pe categorii de miojloace.

Pentru fiecare categorie de mijloace şi pentru fiecare poziŃie, teoretic trebuie estimat gradul de depreciere şi posibilităŃile de utilizare a acestora şi în viitor. Practic, în cazul unor întreprinderi mari, cu zeci de mii de poziŃii pe listele de mijloacele fixe este extrem de dificil să fie văzute toate aceste imobilizări.

4.1.5. Analiza impactului tehnologiei utilizate asupra mediului ambiant Concluziile diagnosticului trebuie să scoată în evidenŃă eventualele costuri ocazionate de

protecŃia mediului. Trebuie să se aibă în vedere că valoarea unei firme poluante trebuie diminuată cu costurile refacerii mediului.

4.1.6. Organizarea activităŃii de producŃie Se analizează aspecte referitoare la: caracteristicile producŃiei, ciclul de producŃie,

nivelul de automatizare actual, productivitatea şi metode, controlul producŃiei, calitatea produselor şi serviciilor.

În privinŃa calităŃii, expertul evaluator trebuie să Ńină seama de reglementări restrictive privind introducerea unor sisteme de calitate şi auditări de calitate, cerute de gama standardelor ISO, potrivit exigenŃelor existente în Uniunea Europeană şi pe plan mondial.

13

Concluziile privind diagnosticul tehnic, tehnologic şi de exploatare se evidenŃiază prin puncte forte, puncte slabe, oportunităŃi şi riscuri.

4.2.Diagnosticul managementului şi al resurselor umane Diagnosticul administrării sau managementului şi cel al resurselor umane are drept

scop stabilirea modalităŃii organizării şi conducerii întreprinderii, a analizei structurii umane şi a capacităŃii sale de a participa la realizarea activităŃilor întreprinderii.

Se studiază sistemul de management al firmei: sistemul organizatoric, de conducere precum şi cel care se ocupă cu gestionarea resursele umane.

4.2.1.Sistemul organizatoric O organizaŃie reprezintă o entitate în care se realizează alocarea şi utilizarea de resurse

(umane, materiale, informaŃionale şi financiare) în vederea atingerii unor obiective.

4.2.2. Diagnosticul resurselor umane Diagnosticul resurselor umane vizează stabilirea caracteristicilor resurselor umane

disponibile şi adecvarea potenŃialului uman, atât cantitativ cât şi calitativ, la obiectivele firmei.

4.2.2.1. Dimensiunea şi structura potenŃialului uman

Pentru caracterizarea dimensiunii potenŃialului uman se vor folosi anumiŃi indicatori ca:

a)numărul mediu de salariaŃi, care se determină ca medie aritmetică simplă a numărului zilnic de salariaŃi;

b)numărul mediu de personal, care se determină prin însumarea numărului mediu de salariaŃi cu program complet (8 ore) cu numărul mediu de salariaŃi cu contract pe timp redus de muncă de minim două ore (număr determinat prin înmulŃirea numărului de asemenea lucrători cu numărul parŃial de ore lucrate, totul împărŃit la fondul de timp pentru un program normal de lucru);

c)numărul de personal prezent la lucru, care este dat de numărul de personal existent în firmă la un moment dat.

Structurarea personalului poate fi urmărită prin utilizarea mai multor criterii: a)structura pe categorii de salariaŃi – se urmăreşte Ńinând seama de specificul activităŃii

întreprinderii, de evoluŃia structurii în perioada anterioară.

4.2.2.2.Comportamentul şi disciplina personalului În analizarea comportamentului personalului se urmăreşte atât prin aprecieri cantitative

cât şi prin calcularea unor indicatori cum ar fi: a) gradul de utilizare al timpului maxim disponibil, care se calculează ca raport între

timpul efectiv lucrat şi timpul maxim disponibil: Gu = Timp efectiv lucrat /Timp maxim disponibil;

b) indicatorii circula Ńiei şi fluctuaŃiei personalului, care pot fi:

14

b.1) coeficientul intrărilor (Ci) , ce se calculează ca raport între numărul intrărilor de personal (I.) şi numărul mediu de personal (N):

Ci =I/N; b.2) coeficientul ieşirilor (Ce), ce se calculează ca raport între numărul ieşirilor de

personal (E) şi numărul mediu de personal (N): Ce =E/N;

b.3) coeficientul fluctuaŃiei personalului (Cf)se calculează ca raport între numărul intrărilor şi ieşirilor de personal şi numărul mediu de personal:

C f = (I+E)/N; c) gradul de conflictualitate dintre salariaŃi şi conducere se urmăreşte cu ajutorul

indicatorilor: număr de greve, număr de zile de greve, gradul de importanŃă al grevei etc.

4.2.2.3.EficienŃa utilizării potenŃialului uman Analiza eficienŃei utilizării potenŃialului uman se realizează cu ajutorul indicatorilor

sintetici de eficienŃă şi anume:productivitate (medie şi marginală ) şi profitabilitatea muncii:

- productivitatea medie anuală pe muncitor ( W a = Qa / N): Qa – producŃia anuală, N – număr de muncitori; - productivitatea medie zilnică: ( Wz = Qa / Tz), Tz – numărul de zile; - productivitatea medie orară: ( Wh = Qa / Th), Th – numărul de ore; - profitabilitatea muncii exprim ă capacitatea forŃei de muncă de a aduce profit: (WPr

= Pr/N), WPr - profitabilitatea muncii, Pr - profit (brut sau net)

4.2.2.4. Nivelul de salarizare şi de motivare a personalului

În vederea analizei nivelului de salarizare şi motivare a personalului se urmăreşte

nivelul salariului şi venitului salarial mediu brut în comparaŃie cu cel al sectorului de activitate, zonă sau economie, modul de stabilire al salariului etc.

4.2.2.5.CondiŃiile de muncă

Analiza condiŃiilor de muncă presupune examinarea condiŃiilor generale de muncă

precum şi a elementelor de ergonomie a muncii - Diagnosticul resurselor umane va trebuie să conŃină şi referiri legate de aspectele

sociale ale întreprinderii. În finalul analizei se vor formula concluzii referitoare la diagnosticul managementului şi

al resurselor umane, stabilindu-se puncte forte, puncte slabe, oportunităŃi şi riscuri ce caracterizează întreprinderea evaluată.

Exemple de puncte forte: organizarea este suplă; organigrama firmei este echilibrată; există premisele aplicării unui management participativ; activitatea este corespunzătoare obiectului de activitate; conducătorii sunt bine informaŃi şi motivaŃi; resursele umane sunt tinere,

15

bine formate şi cu bună motivare a muncii; numărul angajaŃilor este la nivelul necesarului; structura personalului, în ceea ce priveşte partea de execuŃie şi de conducere, este echilibrată;

Exemple de puncte slabe: organigrama firmei nu este echilibrată; numărul grevelor este destul de mare; conducătorii firmei nu sunt corect informaŃi; resursele umane sunt preponderent nemotivate; nu există departamente specializare în cercetare; procentajul de absenteism este în creştere; nivelul de salarizare este destul de redus.

Deopotrivă în cadrul acestui diagnostic vor fi relevate şi oportunit ăŃi şi riscuri.

CURS 5. DIAGNOSTICUL FINANCIAR-CONTABIL AL INTREPRI NDERILOR. APRECIEREA FIABILITATII SITUATIILOR FINANCIARE. EX AMINAREA SI

APRECIEREA STARII DE SANATATE FINANCIARA–COMPONENTA A DIAGNOSTICULUI FINANCIAR CONTABIL

5.1.Aspecte de ordin general ale diagnosticului financiar-contabil

FuncŃia contabil-financiară are ca scop principal obŃinerea resurselor financiare şi

contabilizarea tuturor mişcărilor economico-financiare ale activităŃilor întreprinderii. Diagnosticul contabil-financiar are ca obiective în viziunea CECCAR următoarele:

aprecierea fiabilităŃii datelor cuprinse în situaŃiile financiare; examinarea şi estimarea stării de sănătate financiare privind: creşterea activităŃii, echilibrul financiar, rentabilitatea şi riscurile financiare.

5.2.Rolul diagnosticului de acest tip în aprecierea fiabilit ăŃii situaŃiilor financiare ale întreprinderilor

Efectuarea acestui diagnostic se va baza pe analiza elementelor componente ale funcŃiei

financiar-contabile, în condiŃiile unei întreprinderi în exploatare, respectiv a obiectivelor diagnosticului. Mijloacele de realizare a diagnosticului financiar-contabil utilizează datele şi informaŃiile primite din partea întreprinderii, prevăzute în lista anexă a contractului şi pe cele rezultate din interferenŃa cu celelalte diagnostice ale funcŃiilor întreprinderii.

5.2.1. Aprecierea fiabilităŃii situaŃiilor financiare Procedurile de lucru se rezumă numai la teste de validitate, nu şi la cele de conformitate,

expertul evaluator de întreprinderi intervenind în avalul sistemului contabil şi anume asupra situaŃiilor de ieşire, adică asupra situaŃiilor financiare pe ultimii trei ani, compuse din: bilanŃ; cont de profit şi pierdere; situaŃia modificării capitalurilor proprii; situaŃia fluxurilor de trezorerie; politici contabile şi note explicative, dacă întreprinderea evaluată aplică Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară (IFRS).

Aprecierea fiabilităŃii datelor cuprinse în situaŃiile financiare se bazează pe două elemente-cheie:

16

a)cunoaşterea suficientă a întreprinderii şi a concluziilor celorlalte diagnostice: administrarea sau managementul întreprinderii, juridic, comercial şi tehnic de exploatare;

b)cunoaşterea principiilor şi metodelor proprii de contabilitate ale sectorului de activitate. După fundamentarea acestor elemente-cheie, se va proceda la verificarea dacă situaŃiile

financiare primite: sunt coerent;: sunt prezentate după principiile contabile şi reglementările în vigoare; Ńin cont de elementele posterioare încheierii exerciŃiului financiar; prezintă o imagine fidelă a poziŃiei financiare, a performanŃelor şi modificărilor acesteia, bazată pe existenŃa inventarului întregului patrimoniu; prezintă o corectă întocmire a contului de profit şi pierdere; prezintă o corectă stabilire a profitului net şi a destinaŃiilor acestuia, potrivit dispoziŃiilor legale.

5.2.2.Examinarea şi aprecierea stării de sănătate financiară – componentă a diagnosticului financiar-contabil

Această componentă a diagnosticului financiar-contabil are ca obiectiv examinarea

evoluŃiei activităŃii întreprinderii prin compararea multianuală (trei ani), grupând datele şi informaŃiile avute la dispoziŃie în raport cu categoria informaŃiei utilizate.

Modelele imitative reproduc sau imită realitatea, de obicei la altă scară: macheta unei uzine, hărŃile geografice, fotografiile etc.

Modelele analogice sunt bazate pe o analogie. De exemplu, graficele cu ajutorul liniilor, dreptunghiurilor, sferelor, paralelipipedelor etc. reproduc producŃia, beneficiile, costurile, productivitatea muncii etc.

Modelele simbolice sunt prin excelenŃă modele matematice, care operează cu cifre, litere, simboluri etc; ele sunt modele abstracte, spre deosebire de modelele imitative, care sunt modele materiale.

c)Măsurarea (cuantificarea) se realizează prin modele matematice, care se pot grupa în trei categorii: modele de tip determinist, modele de tip stochastic (statistic) şi modele de tip fuzzi (vagi).

Adeseori, problemele cu variabile aleatoare se transformă în probleme cu variabile deterministe, prin înlocuirea variabilelor aleatoare cu valoarea lor medie.

d)Concluziile se elaborează pe baza interpretării celor stabilite în etapele anterioare şi reprezintă îmbinarea analizei cu sinteza, stabilind diagnosticul în domeniul respectiv.

e)Recomandările decurg din etapa anterioară şi din cerinŃa majoră a oricărei analize economice de a urmări ridicarea eficienŃei valorificării resurselor (umane, materiale, informaŃionale şi financiare). PoziŃia analizei în managementul firmei este redată în fig. 1.

Analiza financiară are o problematică largă, însă în cele ce urmează o limităm numai la cerinŃele de bază ale evaluării întreprinderii, având în vedere şi exigenŃele standardelor internaŃionale de evaluare.

Diagnosticul financiar, din perspectiva evaluatorului, are rolul de a aprecia manifestarea funcŃiei financiare a întreprinderii ce face obiectul evaluării

Diagnosticul contabil se referă la modul de organizare a contabilităŃii financiare, la modul de reflectare, potrivit unor principii şi norme existente, a activităŃii întreprinderii. Contabilitatea trebuie să fie un instrument de cunoaştere, de urmărire, verificare şi control a activităŃii întreprinderii, care este în relaŃie directă cu utilizatorii externi ai acestor informaŃii. Deschiderea spre exterior a contabilităŃii o obligă la transparenŃă, rigurozitate, consecvenŃă, continuitate şi exactitate în aplicarea normelor şi principiilor care o ghidează.

17

În demersul său, evaluatorul se poate servi de constatările auditoriului financiar-contabil materializate în raportul de audit. De obicei, evaluatorul recunoaşte competenŃa profesională şi probitatea morală a auditorului, nerecurgând personal la verificările proprii ale lucrării de audit decât prin câteva sondaje.

Concluziile diagnosticului contabil pot fi: -puncte forte: îndeplinirea tuturor cerinŃelor anunŃate, prezentarea reglementată ca formă şi fond;

-puncte slabe: registrele de contabilitate nu au valoare probantă; s-au constatat omisiuni totale sau parŃiale.

CURS 6. DIAGNOSTICUL FINANCIAR-CONTABIL AL INTREPRI NDERII. ANALIZA STRUCTURII BILANTULUI CONTABIL. SINTEZA DIAGNOSTIC ELOR.

ELABORAREA BILANTULUI ECONOMIC

6.1.Examinarea şi aprecierea stării de sănătate financiară – componentă a diagnosticului financiar-contabil

Această componentă a diagnosticului financiar-contabil are ca obiectiv examinarea

evoluŃiei activităŃii întreprinderii prin compararea multianuală (trei ani), grupând datele şi informaŃiile avute la dispoziŃie în raport cu categoria informaŃiei utilizate.

Analiza structurii bilan Ńului cu ajutorul ratelor este foarte importantă în cadrul diagnosticului financiar-contabil. Pe baza elementelor din bilant se pot determina in cadrul diagnosticului financiar urmatoarele rate:1)rate de structura; 2)rate de sinteza; 3)rate de rotatie; 4)rate de rentabilitate.

Ratele de structură sunt indicatori care caracterizează compoziŃia patrimoniului, apreciind raporturile privind activul şi pasivul bilanŃului.

Cu privire la pasiv, ratele de structură furnizează indicatori asupra compoziŃiei finanŃării. Pe de o parte, permit aprecierea autonomiei financiare, iar pe de altă parte, favorizează estimarea stabilităŃii finan Ńării .

În ceea ce priveşte ratele de sinteză, ele compară sistematic elemente de activ şi de pasiv, oferind posibilitatea stabilirii condiŃiilor de finanŃare ale unor elemente de activ şi posibilităŃilor de rambursare a datoriilor sub un an, prin componentele activului circulant lichid sub un an.

18

Ratele de rotaŃie scot în evidenŃă termenele şi viteza de rotaŃie a unor elemente (stocuri, creanŃe, datorii), lămurind astfel: condiŃiile în care se realizează activitatea (credit client, credit furnizori, durate stocaje) şi incidenŃa lor asupra solvabilităŃii întreprinderii.

Ratele rentabilităŃii au şi ele un loc bine definit în cadrul acestui tip de diagnostic.Toate categoriile de rate menŃionate sunt prezentate în continuare.

6.2. Elaborarea bilanŃului economic

Valoarea contabilă a unei întreprinderi se regăseşte, în totul sau în parte, în noŃiunea de

activ net, înŃeles ca diferenŃă între ceea ce ea posedă (elementele de activ) şi ceea ce ea datorează (pasivul exigibil).

OperaŃii de ajustare se va proceda la elaborarea: -bilanŃului economic; -contului de rezultat net economic. Aceste două elemente de sinteză economică vor constitui baza determinării: -activului net corijat; -ratelor de actualizare sau capitalizare; -indicatorilor utiliza Ńi în abordarea prin piaŃă.

Un alt criteriu, respectiv definiŃia întreprinderii în conceptul structuralist, conŃine următoarele 5 elemente: resurse, relaŃii, activităŃi, rezultate şi eficienŃă. La relaŃiile cu mediul extern nu pot fi omise problemele mediului înconjurător (poluare, deşeuri, reciclare etc). Fiecare din cele 5 elemente poate fi descompus în continuare; pe această bază poate fi constituit un diagnostic global care să aibă în componenŃa sa [cele 5 elemente cu detalieri.

Criteriui celor 5M are următoarea semnificaŃie: Men - reprezintă personalul (factorul uman) cu o serie de aspecte cum sunt:

dimensiune, structură, calitate, competenŃă, performanŃe); Money - reprezintă potenŃialul financiar cu multiplele lui aspecte; Marchandise - se referă la calitatea, cantitatea şi evaluarea stocurilor de produse; Materials - permite evaluarea cantitativă şi calitativă a activelor fixe, în special ca nivel

tehnologic, fiabilitate, performanŃe; Market - semnifică diagnosticul poziŃiei pe piaŃă, destinaŃia produselor şi serviciilor.

19

CURS 7. ABORDAREA PE BAZA DE ACTIVE IN EVALUARE A INTREPRINDERII. LOGICA ABORDARII PE BAZA DE ACTIVE. DETERMINAREA A CTIVULUI NET

CONTABIL (ANc), ACTIVULUI NET CORECTAT (ANC) SI ACT IVULUI NET DE LICHIDARE (ANL)

7.1.Logica abordării bazate pe active

Abordarea bazată pe active este fundamentată pe principiul substituŃiei, care spune că un

activ nu valorează mai mult decât costul de înlocuire al tuturor părŃilor sale componente. Logica abordării este simplă: un cumpărător nu va plăti pentru o proprietate (afacere) mai

mult decât l-ar costa să creeze o entitate cu o utilitate echivalentă. Ajustările aplicate activelor şi datoriilor întreprinderii se bazează pe una dintre următoarele două premise ale valorii:

− continuitatea exploatării, care va implica, în cadrul metodei activului net corectat (ANC), evaluarea tuturor activelor şi datoriilor la valoarea de piaŃă sau o altă valoare corespunzătoare;

− lichidarea, care va implica, în cadrul metodei activului net de lichidare (ANL), evaluarea tuturor activelor şi datoriilor la valoarea netă de realizare pe piaŃă. In cadrul acestui tip de abordare se evalueaza activele imobilizate necorporale, corporale si financiare, stocurile, creantele, titlurile de plasament, disponibilitatile, veniturile si cheltuielile in avans, provizioanele si datoriile pe termen scurt si lung

7.2.Evaluarea activelor necorporale

Evaluarea activelor necorporale presupune înŃelegerea unor aspecte particulare de evaluare, determinate în primul rând de caracteristicile particulare pe care le au acestea.

Evaluarea activelor necorporale este de competenŃa evaluatorului de întreprindere datorită faptului că în marea majoritate a cazurilor, valoarea acestora este legată de o întreprindere care utilizează aceste active.

7.3.Abordări moderne ale activelor necorporale. Conceptul de capital intelectual şi clasificarea acestuia

O abordare mai modernă şi mai completă a elementelor ce Ńin de active necorporale şi

proprietatea intelectuală o întâlnim sub forma capitalului intelectual al întreprinderii aşa cum o indică şi o recentă lucrare elaborată de trei specialişti români. Mai întâi se face o trecere în revistă a celor mai semnificative definiŃii ale capitalului intelectual şi a clasificării lui ,din care am făcut şi noi o selecŃie sperăm sugestivă.

În mod logic, investiŃia în capital uman reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de o firmă pentru recrutarea, angajarea si instruirea salariaŃilor, astfel încât aceştia să poată contribui la creşterea productivităŃii şi profitului întreprinderii. De altfel, investiŃiile în instruirea forŃei de muncă fac parte din categoria investiŃiilor nemateriale, dar care nu pot fi recunoscute ca un activ necorporal, conform Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară (IFRS 2011).

În mod uzual, termenul capital intelectual este tratat în mod sinonim cu termenii active necorporale şi active încorporate în cunoştinŃe. OECD consideră capitalul intelectual ca o componentă a activelor încorporate în cunoştinŃe.

20

7.4.Cuantificarea capitalului intelectual al întreprinderii

Cercetările pentru evaluarea capitalului intelectual al companiilor au avut ca rezultat

apariŃia unui mare număr de metode şi proceduri propuse în ultimii câŃiva ani. În prezent au fost recenzate un număr de 25 de metode de evaluare a capitalului intelectual al companiilor.

Diversitatea de metode de cuantificare a capitalului intelectual total, propuse îndeosebi de specialişti din domeniul managementului, în funcŃie de modalitatea de abordare, pot fi grupate în patru categorii, respectiv:

a)Metode bazate pe capitalizarea bursieră: Coeficientul (rata) Q a lui J. Tobin; BilanŃul invizibil.

b)Metode bazate pe rentabilitatea activelor: Valoarea economică adăugată ( EVA ); Valoarea de piaŃă adăugată ( MVA ); Capitalizarea profitului generat de cunoştinŃe; Valoarea necorporală totală.

c)Metode bazate pe scoruri: Skandia Navigator; Balanced Score Card; Intangible Asset Monitor; IC Index.

d)Metode directe de calcul a CI: Technology Broker; Inclusive Valuation Metodology.

7.5.Evaluarea terenului Se aplică un tratament distinct între terenurile utilizate în procesul de exploatare şi

terenurile în surplus sau în exces. Pentru evaluarea terenului se utilizează următoarele proceduri: 1)metoda comparaŃiei directe; 2)metoda proportiei; 3)metoda repartizării (alocării); 4)metoda extracŃiei; 5) metoda parcelării; 6)metoda valorii reziduale; 7)metoda capitalizării rentei de bază; 8)metoda comparaŃiei de piaŃă.

7.6.Evaluarea construcŃiilor Evaluarea construcŃiilor poate fi făcută prin aplicarea celor trei abordări prezentate

anterior pentru propriet ăŃi imobiliare , identice cu cele pentru evaluarea afacerilor, adică pe bază de venituri (metode de randament), pe baza comparaŃiei de piaŃă (metoda comparaŃiei directe) şi pe baza costurilor (metoda costurilor), similară abordării bazate pe active. DiferenŃa esenŃială în cele trei abordări o constituie deprecierea cumulată, care este o pierdere de valoare a construcŃiei datorată unor cauze diverse şi care este luată în considerare distinct în metoda costurilor, pentru a fi dedusă din costul brut de înlocuire sau de reconstrucŃie al clădirii.

Metodele uzuale pentru estimarea costului de reconstrucŃie sau de înlocuire sunt: metoda comparaŃiilor unitare, metoda costurilor segregate şi metoda devizelor. Recomandarea principală este că oricare dintre cele 3 metode s-ar aplica, trebuie să aibă la bază informaŃii recente şi credibile de pe piaŃa imobiliară din zonă, incluzând contracte de construire pentru clădiri comparabile, preŃuri actualizate în zonă ale materialelor de construcŃie, manoperei, transportului, utilajelor, profiturilor medii ale antreprenorilor locali etc. Doar în ultimă instanŃă sunt recomandate folosirea unor cataloage sau ghiduri de estimare a preŃurilor unor diverse tipuri de construcŃii, cum este de exemplu colecŃia Matrix Rom.

21

7.7.Evaluarea mijloacelor fixe de tipul echipamentelor tehnologice, maşinilor, utilajelor şi instalaŃiilor de lucru, aparatelor şi instalaŃiilor de măsurare, control şi reglare, mijloacelor

de transport, mobilierului şi biroticii

Mijloacele fixe amortizabile, de tipul instalaŃiilor tehnice, mijloacelor de transport, mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecŃie a valorilor umane şi materiale etc., sunt detaliate în Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcŃionare a mijloacelor fixe, anexat la HG 2139/2004.

Conform standardelor de evaluare, valoarea de utilizare este acceptată ca bază de evaluare a acestei categorii de mijloace fixe în situaŃia în care acestea sunt evaluate ca parte a valorii totale a unei întreprinderi care îşi continuă activitatea.

Valoarea de piaŃă are semnificaŃia preŃului de tranzacŃionare curent practicat pe piaŃă pentru un mijloc fix similar sau comparabil cu obiectul evaluat, la care se aduc corecŃii datorate unor factori ce au un impact asupra valorii, rezultaŃi din diferenŃele de tip, model, vechime şi condiŃie. Problema nu este atât de a identifica mijloacele fixe similare sau asemănătoare cât de a afla preŃurile de tranzacŃionare curente ale acestor mijloace fixe identice sau comparabile. Există două aspecte semnificative ce pot fi distinse, şi anume oferta de mijloace fixe noi identice sau comparabile cu cel evaluat şi piaŃa secundară a acestora.

Valoarea de înlocuire (VI n) este extrasă din piaŃă şi poate fi definită ca fiind cuantumul cheltuielilor legate de achiziŃionarea unui mijloc fix nou, similar cu cel evaluat, inclusiv cele legate de montare şi punere în funcŃiune. Metode pentru estimarea VIn: 1) Metoda identificării; 2)Metoda asimilării sau similitudinii; 3)Metoda corelării; 4)Metoda indicilor de actualizare.

7.8. Evaluarea activelor curente

Aceste active cuprind: 1) stocuri; 2) creanŃe; 3) titluri de plasament sau investiŃii financiare pe termen scurt; 4) disponibilităŃi. Deşi din punct de vedere contabil nu fac parte din această categorie de active, sunt de amintit tot în procesul de evaluare şi conturile de regularizare şi asimilate acestora.

7.8.1. Evaluarea stocurilor

La această categorie avem în vedere, în primul rând stocurile de materii prime şi

materiale, combustibil, piese de schimb, consumabile. O altă categorie de stocuri supuse evaluării sunt stocurile de producŃie neterminată sau în

curs de execuŃie. Stocurile de mărfuri şi produse finite reprezintă o altă categorie de stocuri supuse

evaluării. Acestea se evaluează pe baza valorii curente de piaŃă a acestora. Factorii suplimentari luaŃi

în considerare sunt legaŃi în principal de evoluŃia şi tendinŃele înregistrate pe piaŃa produselor respective, vechimea lor şi gradul în care mai asigură satisfacerea necesităŃilor consumatorilor cât şi starea lor f fizică de depreciere.

7.8.2. Evaluarea creanŃelor

22

Elementele fundamentale în evaluarea creanŃelor sunt, într-o ordine mai mult sau mai

puŃin riguroasă - solvabilitatea financiară a clienŃilor, puterea lor de negociere faŃă de firmă, politica faŃă de clienŃi a firmei (mărimea creditului comercial acordat diverselor categorii de clienŃi), vechimea creanŃelor, relaŃiile tradiŃionale cu anumiŃi clienŃi vechi şi loiali.

7.8.3. Evaluarea titlurilor de plasament Titlurile de plasament sunt constituite din valori mobiliare şi titluri ale pieŃei monetare,

achiziŃionate pe termen mai mic de un an, în vederea obŃinerii de venituri financiare pe termen scurt. Evaluarea acestor titluri se face pe baza aceloraşi consideraŃii cu cele prezentate la imobilizările financiare.

7.8.4. Evaluarea disponibilităŃilor

Disponibilit ăŃile compuse din conturi la bănci, casa etc, sunt preluate în general la valoarea contabilă. DisponibilităŃile în valută sunt evaluate Ńinând cont de raportul cursului de schimb dintre moneda locală şi valuta respectivă.

79. Evaluarea elementelor din conturi de regularizare şi asimilate În cazul unor venituri înregistrate în avans se procedează la luarea lor în considerare în

contul de profit şi pierderi, când se cuvine să fie trecute pe venituri efective, iar impozitul aferent va majora obligaŃiile entităŃii faŃă de bugetul de stat. Cheltuielile înregistrate în avans, pentru active care nu vor mai fi utilizate sau pentru activităŃi ce nu se vor mai derula, vor fi neglijate.

7.10. Evaluarea obligaŃiilor (datoriilor) ObligaŃiile se evaluează la valoarea curentă de piaŃă. În general datoriile sunt preluate de

evaluator la valoarea nominală. Sunt situaŃii care impun ajustări, cum sunt împrumuturile obligatare în care obligaŃiunile sunt tranzacŃionate pe o piaŃă secundară sau împrumuturi contractate la dobânzi sub sau peste valoarea curentă de piaŃă.

De asemenea, trebuie investigate şi eventualele obligaŃii în afara bilanŃului, care pot greva semnificativ valoarea afacerii în caz de materializare. Un anumit segment al acestor obligaŃii extrabilanŃiere poate proveni din diverse litigii aflate pe rol, din anumite obligaŃii care trebuie asumate de societate în viitor etc.

In abordarea prin active, evaluatorul poate considera ca fiind adecvata aplicarea unor prime sau disconturi pentru a reflecta diferitele niveluri de control, lichiditate/vandabilitate etc. Utilizarea, cat si nivelul oricaror astfel de prime sau disconturi, vor trebui argumentate in raportul de evaluare.

23

7.11. Determinarea Activului net contabil (ANC), activului net corectat (ANC) şi activului net de lichidare (ANL)

Activul net contabil ( CAN ) reprezintă excedentul tuturor bunurilor şi a drepturilor din

activ asupra tuturor datoriilor faŃă de terŃi (pasive exigibile). Din punct de vedere contabil, activul net contabil reprezintă valoarea capitalurilor proprii (CP) ale firmei, rezultată din deducerea din valoarea contabilă a activelor totale (AT) a valorii contabile a datoriilor totale

ANC = AT - DT = CP Activul net corectat (ANC) reprezintă diferenŃa dintre activele totale corectate (ATC) şi

datoriile totale corectate sau la valoare curenta (DTC), conform metodologiei descrise la punctele anterioare.

ANC = ATC - DTC

Această metodă este mare consumatoare de timp şi resurse, necesitând o echipă complexă de specialişti în diferite domenii, care să cunoască caracteristicile mijloacelor fixe din dotarea întreprinderii, piaŃa secundară a acestora şi capabilă să estimeze credibil gradul de depreciere a mijloacelor fixe.

Activul net de lichidare (ANL) se aplică în cazul întreprinderilor aflate în proces de

lichidare sau reorganizare judiciară. Totodată, poate fi o metodă adecvată dacă valoarea rezultată din abordarea prin venituri este inferioară activului net corectat. În acest caz, valoare obŃinută din lichidarea afacerii este superioară celei rezultate din continuarea exploatării.

AANC este un activ net corectat ajustat, pentru valorile unor active specializate sau cu piaŃă limitată, care nu pot fi valorificate la valoarea de utilizare din activul net sau alte corecŃii adecvate unor situaŃii ce impun vânzarea forŃată a unor active.

CURS 8. ABORDAREA PE BAZA DE ACTIVE IN EVALUAREA IN TREPRINDERII. EXEMPLE PRIVIND MODUL DE DETERMINARE A ACTIVULUI NE T CORECTAT

(ANC) SI A ACTIVULUI NET DE LICHIDARE (ANL)

8.1.Exemplu de evaluare a unei benzinarii prin abordarea pe baza de active In cadrul acestei teme prezentăm pentru inceput un exemplu de evaluare a unei

benzinării prin abordarea pe bază de active, reliefând selectiv evaluarea unor active din cadrul acestei entităŃi.

Obiectul evaluării: StaŃie de distribuŃie carburanŃi “Benzinărie” Scopul evaluării: estimarea valorii de piaŃă a proprietăŃii în vederea vânzării

(consultanŃă pentru proprietar) Data evaluării: 10 ianuarie 2013 Ipoteze de lucru:

-Benzinăria este situată la ieşirea din municipiul A spre Ńara vecină, respectiv spre punctul de frontieră C, care face legătura directă cu localitatea X din această Ńară.

24

-StaŃia de comercializare a carburanŃilor este în funcŃiune, iar snack-barul din clădirea benzinăriei încă nu este în funcŃiune, dar se poate pune în funcŃiune oricând, fiind complet finisat. Nu există alte staŃii de distribuŃie de carburanŃi în apropiere. -Cererea manifestată pentru staŃii de distribuŃie de carburanŃi în zona de interes a evaluării este destul de mare, iar oferta este medie. -În zona de interes a evaluării tranzacŃiile cu staŃii de distribuŃie a carburanŃilor se fac cu preŃuri cuprinse între 500.000-680.000 USD, în funcŃie de amplasament, de capacitate şi de tipul şi starea construcŃiilor aferente. -Din informaŃiile (limitate) de pe piaŃa terenurilor din zona de interes a evaluării, acestea se tranzacŃionează cu preŃuri unitare cuprinse între 15-18 USD/mp, preŃul unitar scăzând odată cu creşterea suprafeŃei tranzacŃionate. Un teren de 2.000 mp din imediata apropiere s-a vândut de curând cu 16,8 USD/mp. -Terenul în suprafaŃă de 2.415 mp este plan şi are o formă aproape dreptunghiulară, latura lungă reprezentând frontul stradal. -Ca utilităŃi terenul este racordat la reŃelele de curent, apă, canal, telefonie.

REZOLVARE: Se procedează la evaluarea terenului(prin metoda comparaŃiei de piaŃă),evaluarea construcŃiei(prin abordarea pe bază de costuri) şi a echipamentelor(tot prin abordarea pe bază de costuri)

Estimarea valorii terenului prin metoda comparaŃiei directe Pentru terenul de evaluat, teren în suprafaŃă de 2.415 mp, s-a estimat că valoarea de piaŃă

este de 16,8 USD/mp. Valoarea totală estimată a terenului va fi: 2.415 mp x 16,8 USD/mp = 40.572 USD = 1.351.777.896 lei

Abordarea pe bază de costuri în evaluarea construcŃiilor Evaluarea s-a realizat prin metoda comparaŃiilor unitare, luând în considerare costurile

unitare actuale de refacere a construcŃiilor şi dimensiunile fiecărui element constructiv analizat. Costul de înlocuire total brut estimat pentru construcŃii este 8.940.209 mii lei. ConstrucŃiile nu sunt afectate de uzură fizică şi nici de neadecvare funcŃională. Rămâne de

analizat deprecierea economică, din cauze externe, care reprezintă utilitatea diminuată sau crescută a unei clădiri datorată unei influente negative/pozitive din mediul exterior. Ea poate fi cauzată de o serie de factori, cum ar fi: localizarea proprietăŃii în localitate, regiune sau provincie, condiŃiile pieŃei locale s.a. Cuantificând toate deprecierile/aprecierile care afectează construcŃiile, reiese că acestea sunt afectate de o apreciere totală de 100%. Aşadar costul de înlocuire net al construcŃiilor este de: 8.940.209 mii lei x (1+1,00) = 17.880.418 mii lei

În abordarea prin costuri valoarea proprietăŃii se obŃine prin însumarea costului de înlocuire net cu valoarea de piaŃă a terenului, respectiv: 17.880.418 mii lei + 1.351.778 mii lei = 19.232.196 mii iei

Evaluarea echipamentelor prin abordarea pe bază de costuri Gradul de depreciere pentru acest sistem fabricat în 1994 a fost estimat la 60%. Costul de înlocuire net al sistemului este, aşadar, de 166.000 mii lei. Deci valoarea patrimonială (pe bază de costuri) este 19.398.196 mii lei.

8.2.Exemplu de determinare a activului net corectat (ANC) la o societate comerciala Un alt exemplu se refera la corectarea unor valor de active si elemente de capital propriu

efectuate cu ocazia evaluarii unei intreprinderi prin abordarea pe baza de active si in care,

25

plecand de la activul net contabil (ANc), a ajuns in urma corectiilor efectuate la anumite active care si-au modificat valoarea, s-a determinat activul net corectat (ANC).

Valoarea societatii determinata in urma abordarii pe baza de active, conform activului net corectat (ANC) prezentat in exemplul de mai sus, este de 31.151.365 lei.

8.3.Exemplu de determinare a activului net de lichidare (ANL) la o societate comerciala

Reamintim principalele cerinte ale modalitatii de determinare a Activului net de lichidare

(ANL). Activul net de lichidare (ANL) se aplică în cazul întreprinderilor aflate în proces de

lichidare sau reorganizare judiciară. Totodată, poate fi o metodă adecvată dacă valoarea rezultată din abordarea prin venituri este inferioară activului net corectat. În acest caz, valoare obŃinută din lichidarea afacerii este superioară celei rezultate din continuarea exploatării.

CURS 9. ABORDAREA PE BAZA DE VENITURI IN EVALUARE A

INTREPRINDERII. ABORDAREA PE BAZA DE RANDAMENT A VA LORII INTREPRINDERII. METODA EVALUARII PE BAZA PROFITULUI

INTREPRINDERII

9.1.Logica abordării pe bază de venit

Prin această abordare se estimează valoarea unei întreprinderi, sau a unui pachet de acŃiuni prin calcularea valorii prezente a veniturilor anticipate pentru proprietari/investitori, în mod uzual, prin metoda capitalizării profitului net şi/sau actualizării cash flow-ului sau a dividendelor. Capitalizarea beneficiilor economice poate fi utilizata fie in cadrul metodei fluxurilor de numerar actualizate pentru a determina valoarea terminala, fie in aplicarea metodei actualizarii dividendelor. Beneficiile economice viitoare trebuie estimate luand în considerare activele deținute de întreprinderea subiect si investitiile necesare, performantele anterioare ale intreprinderii, evolutia asteptata a acestora, precum si factorii economici cu impact asupra activitatii intreprinderii si asupra domeniului sau de activitate. Metoda actualizarii dividendelor se recomanda a fi utilizata in cazul in care evaluatorul detine suficiente informatii credibile privind politica de dividende a intreprinderii si evolutia sa viitoare. Ratele de actualizare/capitalizare, modelul de estimare si rationamentul care a stat la baza determinarii acestora trebuie sa fie prezentate in raportul de evaluare.

9.2.Metoda capitalizării venitului Această metodă se bazează pe raportarea unui singur flux de venit/beneficiu economic,

aferent unei singure perioade (de regulă, un an) la o rată de capitalizare. Este considerată o simplificare a metodei actualizării fluxurilor de lichidităŃi – DCF.

26

Profitul net trebuie estimat pe baza performanŃelor anterioare ale întreprinderii, dar şi prin considerarea evoluŃiei sperate a acesteia, a factorilor care acŃionează în ramura sa de activitate şi în economia naŃională.

În cazul în care evaluatorul optează pentru considerarea realizărilor dintr-un an anterior reprezentativ, este necesară analiza şi interpretarea (din prisma evaluării) a contului de rezultate pentru ultimii 3-5 ani. Această analiză va avea în vedere:

Alegerea unui an reprezentativ şi relevant pentru estimarea profitului net ce va fi utilizat în formula de calcul.

Ajustarea elementelor de venit şi/sau de cheltuieli ca urmare a impactului unor evenimente întâmplătoare (asigurarea cerinŃei de reproductibilitate în viitor): greve; inundaŃii, furtuni, incendii; cheltuieli de punere în funcŃiune a unor instalaŃii.

Ajustarea elementelor de venit şi/sau de cheltuieli pe baza cerinŃei normalitate: compensarea proprietarilor; impactul contabilizării stocurilor; cheltuieli cu materiale sau servicii atunci când există diferenŃe faŃă de valorile de piaŃă ale acelor materiale sau servicii; personalul în surplus.

În cazul în care evaluatorul optează pentru considerarea realizărilor probabile ale anului în curs (faŃă de data evaluării) sau pentru cele ale unui an viitor, este necesară utilizarea diagnosticului şi analiza pieŃei pentru a construi un cont de rezultate tipic pentru întreprinderea evaluată.

CURS 10. ABORDAREA PE BAZA DE VENITURI IN EVALUAREA INTREPRINDERII. METODA EVALUARII PE BAZA DIVIDENDEL OR.

EVALUAREA INTREPRINDERII PE BAZA ACTUALIZARII FLUXU LUI DE LICHIDITATI (CASH-FLOW)

27

10.1.Metoda actualizării fluxurilor de lichidit ăŃi (DCF)

Această metodă este una dintre cele mai complexe metode de evaluare, dar totodată şi cea

mai corectă din punct de vedere teoretic. Ea se bazează pe actualizarea tuturor beneficiilor economice proiectate (fluxuri de lichidităŃi sau alte variabile asimilate) ale întreprinderii, utilizând o rată de actualizare ce reprezintă costul capitalului pentru acea investiŃie.

Actualizarea fluxurilor nete se face pentru a Ńine cont de riscuri şi de exigenŃa de rentabilitate a investitorului potenŃial.

Aplicarea metodei se face în patru etape succesive: 1.Calculul fluxului de lichidităŃi nete istorice pe minimum trei ani, folosind sinteza

diagnosticelor. 2.Proiectarea fluxului de lichidităŃi nete pe o perioadă mai lungă, dar compatibilă cu

orizontul de prognoză stabilit întreprinderii; deci o bună viziune, o înŃelegere a fluxurilor trecute: vânzări, preŃuri, structura cheltuielilor, riscuri etc.

3.Determinarea valorii reziduale ce urmează a fi adăugată la cash-flow-ul din ultimul an proiectat;

Estimarea valorii reziduale după perioada explicită şi neexplicită comportă şi alte aspecte este caracterizată de posibilitatea de a face previziuni credibile pe baza unei cantităŃi semnificative de informaŃii relevante de care dispune evaluatorul

10.2. Modelul actualizării dividendelor La baza Metodei Actualizării Dividendelor (Discounted Dividend Model în literatura

anglo saxonă) stă formula prezentata mai jos. iD reprezintă dividendele anuale, aferente unui singur titlu în anul i, iar iDN× reprezintă dividendul total anual. În acest caz, valoarea reziduală este exprimată de nPN× , unde nP este preŃul estimat a fi obŃinut prin revânzarea titlului în anul n de previziune şi N este numărul total de titluri. Previzionarea fluxului dividendelor pleacă de la previzionarea contului de profit folosind, fie modelul pe stadii, fie modelul scenariilor, dar în ambele cazuri luând în considerare politica probabilă de dividend a întreprinderii în perioada explicită.

28

CURS 11. ABORDAREA PE BAZA COMPARATIEI DE PIATA IN EVALUAREA INTREPRINDERII

11.1.Logica abordării prin compara Ńia de piaŃă

Abordarea prin comparaŃie se bazează pe un proces logic în care valoarea de piaŃă se

obŃine prin analiza tranzacŃiilor cu întreprinderi similare şi relevante, compararea acestor întreprinderi cu firma evaluată şi, în final, estimarea valorii companiei evaluate prin utilizarea unor chei de conversie (multiplicatori).

Tipurile de valori ce se pot estima uzual prin metoda comparaŃiei sunt cel mai adesea: − valoarea de piaŃă; valoarea de lichidare. EsenŃial pentru abordarea evaluării prin comparaŃie o reprezintă asigurarea unei baze de

comparaŃie corespunzătoare. Criteriile în funcŃie de care se reŃin întreprinderile pentru a asigura cerinŃele „similaritate” şi „relevanŃă” precizate în standardele de evaluare sunt: domeniul de activitate: firmele comparabile trebuie să acŃioneze în acelaşi domeniu de activitate şi să se afle sub influenŃa aceloraşi variabile economice (piaŃa de aprovizionare, piaŃa de desfacere etc.); caracteristicile cantitative; caracteristicile calitative.

Datele generale necesare a fi obŃinute sunt: denumirea firmei reŃinute ca bază de comparaŃie; ramura şi subramura de activitate; structura acŃionariatului; dimensiunea firmei (volumul activelor, capitalurile proprii, cifra de afaceri, numărul de salariaŃi etc.); informaŃii economico-financiare, inclusiv ratele financiare specifice metodei (Price Earning Ratio – PER, PreŃ/Activ net, PreŃ/Cifra de afaceri etc.). Sursele uzuale de informati (folosite in abordarea prin piata) sunt: pietele de capital pe care se tranzactioneaza participatii la intreprinderi similare; piata fuziunilor si achizitiilor de intreprinderi; si tranzactiile anterioare cu participatii ale intreprinderii subiect al evaluarii. Analiza cotatiilor actiunilor emise de intreprinderi similare si listate pe o piata de capital sau a tranzactiilor private care implica achizitionarea unor participatii la intreprinderi similare se concretizeaza, de regula, in calculul anumitor multiplicatori Cand in evaluare sunt utilizate informatii despre tranzactiile anterioare ale intreprinderii, pot fi necesare ajustari ale acestora pentru a lua in considerare modificarile survenite in economie, in domeniul de activitate si in intreprinderea respectivă. In abordarea prin piata, evaluatorul poate considera ca fiind adecvata aplicarea unor prime sau disconturi pentru a reflecta diferitele niveluri de control, lichiditate/vandabilitate etc. Utilizarea, cat si nivelul oricaror astfel de prime sau disconturi, vor trebui argumentate in raportul de evaluare.

11.2.Elemente de comparaŃie si surse de informatii

TranzacŃiile curente de pe pieŃele internaŃionale de capital sau achiziŃiile unor întreprinderi întregi permit evaluatorilor să construiască o serie de indicatori de piaŃă pentru firme similare sau comparabile cu cea evaluată. Pe baza acestor rate, numite şi multipli, se poate fie estima valoarea afacerii analizate, fie preŃul titlului respectiv poate fi judecat ca sub sau supraevaluat, permiŃând investitorilor să ia decizii investiŃionale.

I.Prima categorie de valori întrebuinŃate pentru construcŃia multiplilor sunt câştigurile realizate de întreprinderi într-o anumită perioadă. II.Cea de a doua categorie principală o constituie veniturile înregistrate de firme într-o

29

anumită perioadă. III. În fine, o categorie mult folosită de multipli este cea construită pe baza valorilor contabile. Propriu-zis, multiplii sunt rapoarte în care la numitor este o valoare care, în mod uzual este

reprezentată de: valoarea de piaŃă a capitalului acŃionarilor - exprimat pe acŃiune prin cursul bursier, dacă se evaluează capitalul acŃionarilor; valoarea întreprinderii - exprimat prin valoarea de piaŃă a capitalului şi valoarea de piaŃă a datoriilor pe acŃiune - dacă evaluăm întreaga întreprindere.

La numărătorul multiplilor se află mărimi corespunzătoare celor trei categorii principale descrise mai sus, exprimate ca valori pe acŃiune: profit net, rezultatul din exploatare, profitul înainte de plata cheltuielilor cu dobânzile, amortizarea şi impozitele, cash- flow- ul la dispoziŃia firmei etc; venituri totale, cifra de afaceri, venituri din exploatare etc; valoarea contabilă a capitalurilor proprii (activul net contabil), valoarea contabilă a întreprinderii (activul contabil total).

Multipli de pia Ńă utilizaŃi în abordarea de acest tip mai pot fi grupaŃi şi în următorul mod: 1.multipli ai câştigurilor (exemplu: preŃul acŃiunii sau valoarea întreprinderii pe acŃiune / câştiguri sau fluxuri financiare pe acŃiune - notat cu P/E sau PER); 2.multipli corelaŃi (exemplu: un multiplu de tip P/E raportat la un indicator bursier extrem de cunoscut şi folosit); 3.multipli ai veniturilor (exemplu: cursul bursier al acŃiunii şi veniturile pe acŃiune obŃinute de întreprindere - venituri totale, cifră de afaceri, venituri din exploatare etc.); 4.multipli ai valorilor contabile (exemplu: preŃul acŃiunii la bursă/valoarea contabilă); 5.multipli relativi (exemplu: multiplul unei firme/multiplul de acelaşi tip calculat pentru întreaga piaŃă). - Elementele de comparaŃie reprezintă acele caracteristici ale afacerii/acŃiunii evaluate

care stau la baza diferenŃelor de preŃ de tranzacŃionare. Dintre elementele importante în evaluare reŃinem următoarele: dimensiunea firmei; data tranzacŃiilor trebuie să fie pe cât posibil recentă (aproape de data efectivă a evaluării); motivaŃia părŃilor (condiŃiile de vânzare); preŃul trebuie exprimat în condiŃii cash sau echivalent; cantitatea. PreŃul variază în funcŃie de cantitatea tranzacŃionată (dimensiunea pachetului de acŃiuni).

11.3. Metodele uzuale

În această categorie intră: 1)Metoda comparaŃiei cu tranzacŃii de pachete minoritare; 2) Metoda comparaŃiei cu vânzări de firme necotate (piaŃa de achiziŃii şi fuziuni); 3)Metoda comparaŃiei cu tranzacŃii anterioare cu subiectul evaluării.

11.3.1.Metoda comparaŃiei cu tranzacŃii de pachete minoritare

30

Această metodă are ca raŃionament faptul că tranzacŃiile realizate pentru proprietăŃi similare oferă o evidenŃă empirică asupra valorii întreprinderii evaluate. Principalul avantaj provine din faptul că în mod evident rentabilitatea, riscul şi rata de creştere a sectorului au un impact major asupra tuturor firmelor din ramură, iar participanŃii pe piaŃa financiară tranzacŃionează pachete de acŃiuni având cunoscute aceste caracteristici fundamentale ce direcŃionează valoarea întreprinderilor.

Metodologia de evaluare se bazează pe câteva puncte importante: Conceptul de multiplicatori sau rate de valoare. Având în vedere concomitent informaŃii

furnizate de piaŃa tranzacŃiilor (preŃurile de tranzacŃionare) şi variabile financiare fundamentale ale întreprinderilor respective (profit net, cifra de afaceri etc.) putem înŃelege că prin suprapunerea celor două seturi de informaŃii obŃinem indicatori utili şi relevanŃi în evaluarea unei firme.

Multiplicatorii utilizaŃi în estimarea valorii capitalului acŃionarilor. Cei mai uzuali multiplicatori utilizaŃi în această situaŃie sunt:

PreŃul acŃiunii/Profitul net pe acŃiune (PER). Reprezintă cel mai întâlnit şi recunoscut multiplicator pentru estimarea valorii de piaŃă a unei acŃiuni.

PreŃul acŃiunii/Cash-Flow brut pe acŃiune. Ia în considerare la numitor, alături de profitul net şi cheltuielile non-cash (de exemplu, amortizarea. PreŃul acŃiunii/Profit brut pe acŃiune. Este utilizat atunci când apar niveluri anormale ale ratei de impozitare.

PreŃul acŃiunii/Cifra de afaceri pe acŃiune. Este utilizat pentru evaluarea unor firme care au o bază importantă de clienŃi (de regulă, domeniul serviciilor). PreŃul acŃiunii/Activul net contabil pe acŃiune

Multiplicatorii utiliza Ńi în estimarea valorii capitalului investit. Aceşti multiplicatori au în vedere restricŃia discutată, şi anume că numitorul relaŃiei trebuie să aibă în vedere venitul disponibil pentru furnizorii de capital, iar numărătorul trebuie să includă valoarea de piaŃă a capitalului investit (de exemplu, multiplicatorul „Valoarea de piaŃă a capitalului investit/Profit înainte de impozit şi dobânzi”).

Perioada de analiză a multiplicatorilor. Această perioadă trebuie să fie, desigur, o perioadă apropiată de data evaluării, opŃiunile putând avea în vedere: media ultimilor 12 luni, ultimul an fiscal, media ponderată a ultimilor 3-5 ani (justificat pentru ramurile cu o evoluŃie ciclică), estimarea pentru anul în curs etc.

Ajustări asupra informaŃiilor financiare. Selectarea multiplicatorilor. Reprezintă o etapă importantă în cadrul acestei metode,

logica şi experienŃa evaluatorului fiind ingrediente importante în realizarea acestei operaŃii. Selectarea nivelului multiplicatorului considerat. OpŃiunea va fi stabilită în urma analizei comparative a firmei evaluate cu cele din baza de comparaŃie, analiză ce trebuie să permită aprecierea diferenŃelor de risc şi de rata de creştere.

11.3.2. Metoda comparaŃiei cu vânzări de firme necotate (piaŃa de achiziŃii şi fuziuni)

Spre deosebire de metoda anterioară, în acest caz baza de comparaŃie o reprezintă

tranzacŃiile cu întreprinderi în ansamblul lor sau tranzacŃii cu pachete majoritare In cadrul acestei metode, baza de comparaŃie o reprezintă tranzacŃiile cu întreprinderi în

ansamblul lor sau tranzacŃii cu pachete majoritare. O atenŃie importantă trebuie acordată condiŃiilor de realizare a tranzacŃiilor cu întreprinderi comparabile deoarece, în multe cazuri, operaŃiile de achiziŃii şi fuziuni reflectă, alături de ingredientul valoare de piaŃă şi ingredientul

31

sinergie. De aceea, evaluatorul trebuie să se gândească la faptul că, în multe asemenea cazuri, preŃul de tranzacŃionare reflectă mai degrabă valoarea de investiŃie decât valoarea de piaŃă.

În linii generale se menŃin punctele analizate în cadrul metodologiei de evaluare prin comparaŃia cu tranzacŃii de pachete minoritare, prezentate anterior.

Realizarea metodei necesită: stabilirea previziunii beneficiilor şi actualizarea lor cu rata obligaŃiunilor de stat pe termen lung; stabilirea duratei de acoperire medie a întreprinderilor de mărimi comparabile; calculul valorii întreprinderii.

11.4.Evaluarea valorilor mobiliare (acŃiuni cotate, necotate şi alte instrumente financiare)

11.4.1.Evaluarea titlurilor de participare cotate si necotate

Evaluarea acŃiunilor deŃinute la alte societăŃi se face diferit, după cum sunt cotate sau nu la

bursă. Prezentăm în continuare o abordare a acestor tipuri de valori după o viziune împărtăşită de CECCAR.

A.Evaluarea titlurilor de participare cotate la bursă B.Evaluarea titlurilor de participare necotate În cazul întreprinderilor necotate la bursă, evaluarea se poate efectua în mai multe moduri,

şi anume: a)la cursul titlului – numai în cazul în care acesta a făcut obiectul unor tranzacŃii frecvente

recente şi pentru un număr important de fiecare dată; b)în cazul societăŃilor care nu fac obiectul unor cotaŃii. În acest caz se pot avea următoarele

tipuri de evaluări: Evaluarea acŃiunii prin actualizarea dividendelor. Evaluarea acŃiunii prin comparaŃie pe baza coeficientului PER al firmelor cotate.

11.4.2. Evaluarea titlurilor de credit (îndeosebi a obligaŃiunilor) Titlurile de credit (sub forma obligaŃiunilor corporatiste sau emise de autorităŃile centrale

şi locale, cu scadenŃă mai mare de un an), achiziŃionate în scop investiŃional, pentru deŃinere în vederea realizării unor venituri financiare sub forma dobânzilor şi cupoanelor, se evaluează folosind tehnica de actualizare.

ObligaŃiunile sunt valori mobiliare de tipul titlurilor de creanŃă sau de credit ce exprimă o promisiune de plată pe un anumit termen (de obicei egal sau mai mare de un an) al emitentului (o societate comercială sau o autoritate locală sau centrală) faŃă de finanŃator, cel care a achiziŃionat titlul respectiv.

Principalele elemente caracteristice ale unei obligaŃiuni sunt: 1)valoarea nominală (VN); 2)valoarea de maturitate (VM); 3)preŃ de emisiune (PE); 4)cuponul (c); 5)rata cuponului (rc); 6)durata de viaŃă; 7)data scadenŃei (maturităŃii); 8)valoarea de piaŃă (V0).

După durata de viaŃă, mărimea ratei cuponului şi variabilitatea în timp a acesteia, în estimarea valorii putem utiliza următoarea clasificare a obligaŃiunilor: 1)ObligaŃiuni emise la perpetuitate; 2)ObligaŃiuni cu rata cuponului constantă; 3)ObligaŃiuni cu cupon zero sau cu discont; 4)ObligaŃiuni cu rata cuponului variabil ă în funcŃie de un anumit element stabilit iniŃial.

32

1)ObligaŃiuni emise la perpetuitate, cu un cupon plătit periodic, la perpetuitate. Valoarea obligaŃiunii în acest caz se estimează prin capitalizarea cuponului cu rata adecvată a dobânzii pe piaŃă.

2)ObligaŃiuni cu rata cuponului constantă pe toată perioada până la răscumpărare. Valoarea de piaŃă a acestor obligaŃiuni este influenŃată semnificativ de mărimea ratei dobânzilor la instrumente alternative de risc comparabil, existente pe piaŃă (depozite bancare

3)ObligaŃiuni cu cupon zero sau cu discont, în care valoarea de emisiune este inferioară valorii nominale de răscumpărare la termen a instrumentului.

4)ObligaŃiuni cu rata cuponului variabil ă în funcŃie de un anumit element stabilit iniŃial (rata inflaŃiei, rata medie a dobânzii etc.) pe toată perioada până la răscumpărare. Valoarea de piaŃă a acestor obligaŃiuni este mai puŃin influenŃată de variabilitatea ratei dobânzilor, datorită acestei prevederi de ajustare a cuponului. Evaluarea creanŃelor imobilizate (creanŃe legate de participaŃii, împrumuturi acordate pe termen lung, depozite şi garanŃii plătite etc.) trebuie să Ńină cont de următoarele elemente: certitudinea încasării, necesitatea actualizării valorii creanŃelor în funcŃie de termenul estimat de încasare, la creanŃele în valută - evoluŃia previzionată a ratei cursului de schimbetc.

CURS 12. MISIUNEA EVALUATORULUI SI REDACTAREA RA PORTULUI DE EVALUARE

12.1.DefiniŃia evaluatorului

Evaluatorul este o persoană care în afară de o bună reputaŃie, trebuie să îndeplinească o

serie de condiŃii necesare intrării sale libere în cadrul profesiei de evaluator. Astfel, este necesar să demonstreze următoarele:

1.Calificare corespunzătoare, obŃinută printr-o formă de învăŃământ recunoscută şi îndeplinirea oricăror cerinŃe legate de lucrările pe care le execută (de natură etică, legală, contractuală etc);

2.CompetenŃă şi experienŃă corespunzătoare în domeniul în care este specializat şi în zona sa geografică de acŃiune;

3. Asigurare profesională adecvată responsabilităŃilor angajate. PoziŃia evaluatorului faŃă de client

În relaŃia cu clienŃii, evaluatorii pot avea una din următoarele poziŃii: 1.Consultant - în această calitate îşi oferă uneia din părŃile implicate într-o tranzacŃie,

33

opinia sa calificată în privinŃa valorii unei afaceri, proprietăŃi imobiliare, activ etc, constituind obiectul tranzacŃiei.

2.Expert neutru (independent) - în această situaŃie evaluatorul va reflecta în evaluare aşteptările investitorului mediu, interesele subiective ale părŃilor implicate nefiind luate în considerare, iar rezultatul va fi o evaluare independentă.

3.Arbitru - în această situaŃie opinia sa este oferită simultan partenerilor implicaŃi în tranzacŃie şi va lua în considerare interesele părŃilor, chiar dacă sunt uneori contrare. 1.Intern - dacă are şi calitatea de angajat, director sau administrator al întreprinderii evaluate dar nu are un interes financiar sau politic semnificativ de natură a-i influenŃa obiectivitatea faŃă de rezultatul dorit al evaluării sau care nu are o funcŃie într-o instituŃie a autorităŃilor publice cu care există conflicte evidente de interes. 2.Extern - dacă nu are calitatea de evaluator intern şi nu are un interes semnificativ direct sau indirect în întreprinderea evaluată şi nici aceasta nu are astfel de interese în proprietăŃile evaluatorului. 3.Independent - dacă are calitatea de evaluator extern şi în plus nu a avut în ultimele 24 de luni nici o relaŃie financiară cu clientul sau vreo implicare legată de proprietatea evaluată sau cu părŃile interesate de respectiva proprietate.

12.2.Responsabilitatea evaluatorului Sunt 3 categorii de responsabilităŃi asumate de evaluator prin întocmirea raportului de

evaluare şi susŃinerea opiniei sale în faŃa clienŃilor: Prima dintre acestea este responsabilitatea profesională care constă în consecvenŃa cu care evaluatorul cunoaşte şi aplică standardele profesionale şi etice, metodele şi tehnicile de evaluare. Responsabilitatea civilă are la bază clauzele contractului evaluator - client şi promisiunile sau obligaŃiile asumate de evaluator în privinŃa conŃinutului, termenelor şi calităŃii serviciului prestat. Responsabilitatea penală reprezintă un aspect mai puŃin plăcut, dar care se manifestă în condiŃiile în care în cursul activităŃii sale, evaluatorul săvârşeşte infracŃiuni. 12.3.ConŃinutul minimal al raportului de evaluare conform Standardelor InternaŃionale de

Evaluare Raportul de evaluare reprezintă un document scris, clar formulat, argumentat logic, bazat

pe investigaŃii complete şi destinat comunicării către client sau altă persoană a opiniei evaluatorului privind o problemă de evaluare.

Raport de evaluare este un document care înregistrează instrucŃiunile pentru o anumită misiune de evaluare, baza de evaluare şi scopul evaluării ca şi rezultatele analizei care a condus la opinia privind valoarea.

Termenii raport de evaluare şi certificat de evaluare sunt utilizaŃi, uneori, ca fiind echivalenŃi.

Certificatul de evaluare este, de obicei, o scrisoare scurtă, cu toate că poate lua şi forma unui raport detaliat.

SpecificaŃiile misiunii evaluatorului. Primul pas în procesul de evaluare, în care se stabilesc contextul şi sfera evaluării şi se rezolvă orice ambiguitate care implică un element sau o problemă de evaluare.

34

SpecificaŃiile misiunii de evaluare includ următoarele şapte elemente: identificare a proprietăŃii imobiliare, a bunurilor mobile (maşini, instalaŃii, echipamente); identificare a drepturilor de proprietate (proprietar unic, societăŃi comerciale, participaŃii) care vor fi evaluate; destinaŃia vizată a evaluării şi orice limitare legată de aceasta, identificarea oricărui colaborator şi a contribuŃiei acestuia; o definiŃie a bazei sau tipului de valoare cerut; data la care este valabilă valoarea estimată şi data raportului;

Scopul evaluării, complexitatea activului supus evaluării şi cerinŃele utilizatorilor vor determina gradul adecvat de detaliere a raportului de evaluare. Formatul raportului, precum şi orice excludere de la cerinŃele acestui standard trebuie să fie convenite şi înscrise în sfera misiunii de evaluare. a)Identificarea şi competenŃa evaluatorului b)Identificarea clientului şi a oricăror al Ńi utilizatori desemnaŃi c)Scopul evaluării d)Identificarea activului sau datoriei supuse evaluării e)Tipul valorii f)Data evaluării g)Amploarea investigaŃiilor h)Natura şi sursa informaŃiilor utilizate i)Ipotezele şi ipotezele speciale j)RestricŃii de utilizare, distribuire sau publicare k)Declararea conformităŃii evaluării cu IVS l)Abordarea în evaluare şi raŃionamentul m)Valoarea sau valorile obŃinute n)Data raportului de evaluare

BIBLIOGRAFIE Obligatorie: 1)ANEVAR, Ghiduri de evaluare. Ghiduri metodologice de evaluare, Bucureşti, 2012; 2)ANEVAR, Standarde de evaluare a bunurilor, București, 2016; 3)Anghel Ion (coordonator) si colectiv, Evaluarea intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 2011; 4)Appraisal Institute, Evaluarea proprietăŃii imobiliare, EdiŃia a 13-a, EdiŃia în limba română, ANEVAR, Bucureşti, 2011; 5)Barrett A. Slade, Evaluarea clădirilor de birouri. O perspectivă actuală, Editura IROVAL, Bucureşti, 2012; 6)Bircea Ioan, Ştefănescu Daniela, Statistică şi analiză economico-financiară, Editura Universitatii "Petru Maior", Targu Mureş, 2011; 7)Ciobanu Anamaria, Analiza performantei intreprinderii, Editura ASE, Bucuresti, 2006;

35

8)IVSC, Standarde Internationale de Evaluare 2011, Editura IROVAL, Bucuresti, 2011; 9)IVSC, Îndrumar pentru evaluare.Fluxul de numerar, Editura IROVAL, Bucureşti, 2012; 10)IVSC, Îndrumar pentru evaluare.Evaluarea activelor necorporale, Editura IROVAL, Bucureşti, 2012; 11)Nica Dumitru (coordonator), Evaluarea intreprinderii, Editura FundaŃiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2007; 12)Nica Dumitru, Sinteze curs in format electronic la disciplina “Evaluarea întreprinderii”, 2016, postate pe Platforma electronica a Universității Spiru Haret rezervată Facultății de Științe Economice de la Câmpulung; 13)Schiopu Corneliu, Costuri de reconstructie – coturi de inlocuire. Cladiri rezidentiale, Editura IROVAL, Bucuresti, 2011; 14)Şchiopu Corneliu, Metoda costurilor segregate, Editura Editura IROVAL, Bucuresti, 2011; 15)Stan V. Sorin, Anghel Ion (coordonatori), Evaluarea întreprinderii, EdiŃia a cincea revizuită, Editura IROVAL, Bucureşti, 2013; 16)Sorin V. Stan, Bene Irina, Evaluarea proprietati imobiliare. Aplicatii, Editura IROVAL si INVEL MULTIMEDIA, Bucuresti, 2012 Facultativă 1)Balu Mariana Elena, Analiza economico-financiară. Teorie şi aplicaŃii practice, Editura FundaŃiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2007; 2)Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiara, Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura FundaŃiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2008; 3)Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiara, Probleme rezolvate, Editura FundaŃiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2008; 4)Pratt Shannon, Abordarea prin piata a evaluarii intreprinderii, Editura IROVAL, 2008; 5)Damodaran, A., Investment Valuation, Second edition, Willey Finance, 2002; 6)Buletin informativ ANEVAR pe anii 2014 - 2017; 7)Revista de evaluare, IROVAL pe anii 2014 - 2017; 8)Revista “Valoarea oriunde este ea”, ANEVAR pe anii 2014 - 2017; Pagini web: www.anevar.ro