-CUPRINS

Administraţia de stat din teritoriu……………………………………….- Administraţia publică locală……………………………………………3743Tema 4Instituţiile publice, regiile autonome, asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile…….-Instituţiile publice………………………………………………………..-Regiileautonome………………………………………………………...-A s o c i a ţ i i l e … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …… . .-F u n d a ţ i i l e … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …. . . -F e d e r a ţ i i l e … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …… . . - Dizolvarea şi lichidarea asociaţiilor şi fundaţiilor……………………….57575861626262Tema 5Personalul din administraţia publică…………………………………………...- Noţiunea, trăsăturile şi natura juridică a funcţiei publice……………….-Funcţionarul public……………………………………………………...- Drepturile şi îndatoririle funcţionarilor administraţiei publice………….- Răspunderea funcţionarilor administraţiei publice………………………6363677578SEMESTRUL IITema 1- Acţiunea administraţiei publice…………………………………………- Noţiunea administraţiei publice şi formele ei…………………………...-Poliţia administrativă……………………………………………………- Serviciul public…………………………………………………………87878892Tema 2- Regimul juridic al domeniului public…………………………………...- Noţiunea de domeniu public…………………………………………….- Noţiunea de domeniu privat…………………………………………….

- Noţiunea de domeniu administrativ……………………………………..-Clasificarea domeniului public………………………………………….-Domeniul public de interes naţional…………………………………….-Domeniul public de interes judeţean…………………………………….- Domeniul public de interes orăşenesc sau comunal……………………..94969899101104106107Tema 3-  Domen iu l pub l i c a l  Român ie i î n con fo rmi t a t e cu   l egea p rop r i e t ă ţ i i  publice………………………………………………………........................-Domeniul public terestru………………………………………………...-Domeniul public al apelor……………………………………………….-Domeniul public aerian………………………………………………….-Domeniul public cultural-naţional şi cel arhivistic……………………...- Domeniul public al subsolului…………………………………………...108108109110111112187 Tema 4- Actul administrativ……………………………………………………....- Noţiunea şi trăsăturile actului administrativ…………………………….-Elementele actelor administrative……………………………………….-Condiţii de valabilitate…………………………………………………..-Caracteristicile actelor administrative…………………………………...-Concep tu l de  p rocedu ră a l   a c t e lo r admin i s t r a t i ve………………………-Executarea actelor administrative……………………………………….- Clasificarea actelor administrative………………………………………114114116119122124130135Tema 5- Contractul administrativ…………………………………………………- Noţiunea contractului administrativ……………………………………..-Trăsăturile contractului administrativ…………………………………...

-Clasificarea contractelor administrative…………………………………

-DREPT ADMINISTRATIV

PARTEA A DOUA : SEMESTRUL

A l t e   c a t e g o r i i   d e   c o n t r a c t e   a d m i n i s t r a t i v e

.   C o n t r a c t e l e   d e concesiune…………………………………………………...................3Tema 6- Decizia administrativă…………………………………………………...- Noţiunea şi obiectul deciziei administrative…………………………….-Etapele procesului decizional……………………………………………-Trăsăturile actului administrativ………………………………………...- Executarea deciziei administrative şi efectele acesteia………………….144144145148149Tema 7- Răspunderea contravenţională…………………………………………..- Noţiunea şi caracterizarea contravenţiei ca faptă antisocială……………-Trăsăturile esenţiale şi conţinutul contravenţiei…………………………-Cauze care înlătură caracterul contravenţional al faptei ………………..- Sancţiuni contravenţionale……………………………………………....152153154157160Tema 8- Procedura contravenţională……………………………………………...-Persoanele competente să constate contravenţiile……………………….-Procesul verbal de constatare a contravenţiei...........................................-Aplicarea sancţiunilor contravenţionale…………………………………-Căile de atac împotriva sancţiunilor contravenţionale………………….- Executarea sancţiunilor contravenţionale……………………………….164164165166166167Tema 9- Controlul asupra activităţii administraţiei publice………………………-Elementele controlului…………………………………………………..169171

188 -Funcţiile controlului şi formele acestuia………………………………...-Modalităţi de control şi criterii de eficienţă……………………………..171174Tema 10Contenciosul administrativ………………………………………………….- Noţiunea şi evoluţia contenciosului administrativ………………………-Condiţiile exercitării acţiunii în contencios administrativ………………-A c t e l e   e x c e p t a t e   d e   l a   c o n t r o l u l   j u d e c ă t o r e s c  p o t r i v i t   l e g i i c o n t e n c i o s u l u i   a d m i n i s t r a t i v … … … … …… … … … … … … … … … . . 176176178181B i b l i o g r a f i e   s e l e c t i v ă …… … … … … … … … … … … … … … … … … … . . .

TEMA 10CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

1. Noţiunea şi evoluţia reglementării contenciosului administrativDefiniţia contenciosului administrativArt. 52 alin. 1 din Constituţia României (2003) referitor la dreptul persoanelor vătămate de o autoritate publică prevede:„ (1 ) Pe r soana vă t ăma tă î n t r -un d r ep t a l s ău o r i î n t r -un i n t e r e s l eg i t im de o autoritate publică printr-un act  administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legala l   u n e i   c e r e r i   e s t e   î n d r e p t ă ţ i t ă   s ă   o b ţ i n ă   r e c u n oa ş t e r e a   d r e p t u l u i   p r e t i n s   s a u   a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei”.De f in i ţ i e :   t o t a l i t a t e a   l i t i g i i l o r   j u r i d i ce  d in t r e   admin i s t r a ţ i a  pub l i c ă   ş i   c e i administraţi reprezintă contenciosul administrativ.Es t e nece sa r c a pe r soane l e admin i s t r a t e s ă a i bă d r ep tu l de a s e ad re sa unu i  judecător când le-au fost încălcate drepturile, ca urmare a unor abuzuri sau a unor greşeli.Pu t em  de f in i ,   î n   s ens   l a rg ,   con t enc io su l   admin i s t r a t i v   ca   f i i nd   t o t a l i t a t e a litigiilor dintre administraţia publică şi cei administraţi, indiferent de natura juridică alitigiilor.În sens restrâns, noţiunea de contencios administrativ se referă doar la acelelitigii în care autorităţile administraţiei publice şi alte organizaţii folosesc regimul  juridic administrativ, în baza competenţei pe care le-o conferă legea.

176 P e n t r u   r e s p e c t a r e a   l e g i i   î n   c a d r u l   a c t i v i t ă ţ i i   e x e c u t i v e   e x i st ă   m a i   m u l t e instrumente juridice de control.Con t ro lu l   j u r i sd i c ţ i ona l   a l   l ega l i t ă ţ i i   a c t i v i t ă ţ i i   admin i s t r a ţ ie i   pub l i c e   e s t e reglementat în art. 52 alin 1 din Constituţia României.În afară de persoanele fizice sau juridice cărora li se recunoaşte dreptul de ai n t roduce   ac ţ i un i   î n   j u s t i ţ i e   î n   vede rea  p ro t e j ă r i i   d r ep tu r i l o r   l o r   sub i ec t i ve ,   a t â t Constituţia României (art. 125 alin. 5), cât şi legile speciale (Legea administraţiei  publice locale, Legea privind instituţia prefectului) conferă prefectului atribuţia de „ aataca în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, alcelui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal”  (ConstituţiaRomâniei, 2003 art. 123 alin.5)Legea n r . 554 /2004 p r i v ind con t enc io su l admin i s t r a t i v l a a r t . 2 a l i n . 1 l i t . ede f i ne ş t e con t enc io su l admin i s t r a t i v c a f i i nd : „ ac t i v i t a t e a de so lu ţ i ona re de că t r e instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una din părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emitereasau î nche i e r ea , după caz , a un i a c t admin i s t r a t i v î n s ensu l p r ezen t e i l eg i , f i e d in nesoluţionarea în termenul legal, ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cererereferitoare la un drept sau la un interes legitim.”Deosebim două categorii de contencios administrativ:a) contencios administrativ de anulare şi b) contencios administrativ de plină jurisdicţie.a )   C o n t e n c i o s u l   a d m i n i s t r a t i v   d e   a n u l a r e   e s t e   ac e l a   î n   c a r e   i n s t a n ţ a   d e c o n t e n c i o s   a d m i n i s t r a t i v   e s t e  c o m p e t e n t ă   s ă   a n u l e z e   s a u   s ă   m o d i f i c e   u n   a c t administrativ de autoritate adoptat ori emis cu respectarea legii sau să oblige serviciul public administrativ să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. b) contenciosul administrativ de plină jurisdicţie este acela în care instanţa decontencios administrativ este competentă, potrivit legii să:- anuleze actul administrativ de autoritate prin care un reclamant este vătămat într-un drept al său recunoscut de lege;177 - mod i f i c e un ac t admin i s t r a t i v de au to r i t a t e c a r e , p r i n p r evede r i l e a c ă ro r  modificare se cere, reclamantul a fost vătămat într-un drept al său recunoscut de lege;- oblige serviciul public administrativ la repararea pagubei ce i-a fost cauzatăreclamantului prin actul administrativ de autoritate emis ori prin refuzul de a rezolvao cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.Legea   con t enc io su lu i   admin i s t r a t i v   p r ez in t ă   o   impor t an ţ ă   deoseb i t ă   pen t ru construcţia statului de drept în ţara noastră.Prin această lege se pune la dispoziţia cetăţenilor, dar şi a persoanelor juridiceun instrument eficace pentru îndreptarea abuzurilor ori a neglijenţelor funcţionarilor administraţiei statului.2 .   C o n d i ţ i i l e   e x e r c i t ă r i i   a c ţ i u n i i   î n   j u s t i ţ i e   p o t r i v i t   l e

g i i   c o n t e n c i o s u l u i administrativL e g e a n r . 5 4 4 / 2 0 0 4 a r t . 1 p r e v e d e c ă „ o r i c e p e r s o a n ă c a r e s e c o n s i d e r ă vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se  poa t e   ad re sa   i n s t i t u ţ i e i   de   con t enc io s   admin i s t r a t i v   compe t en t e , pen t ru   anu l a r ea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubeice i-a fost cauzată.”Interesul poate fi atât privat cât şi public.Condiţiile necesare acţiunii în justiţie:1. Prima condiţie se referă la calitatea reclamantului . calitatea reclamantuluieste determinată de faptul că se află sau s-a aflat într-un raport de drept administrativîn care celălalt subiect este un organ sau funcţionar al administraţiei publice.Asemenea raporturi pot fi externe, dar şi interne, mai exact, acele relaţii din interiorul organului administrativ, dintre şefi şi subalterni, persoane fizice sau dintreorgane din acelaşi sistem, dar cu statut juridic autonom. Exemplu: universităţi faţă deMinisterul învăţământului.2. A doua condiţie – vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim

Reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv pe care legea îlr e cunoaş t e ş i pe c a r e au to r i t a t e a pub l i c ă p r i va t ă a r e ob l i ga ţ i a s ă -l r e spec t e ş i s ă - l realizeze în favoarea reclamantului.P r i n   a c e a s t a   s e   e x p r i m ă   c o r e l a ţ i a   d i n t r e   d r e p t u r i le   ş i   o b l i g a ţ i i l e   c a r e   s e formează între autorităţile publice şi cei administraţia în cadrul raporturilor juridice.Potrivit art. 2 alin 1 lit. n din Legea nr. 544/2004, prin drept vătămat se înţelegeorice drept fundamental prevăzut de Constituţie, dar şi de lege, căruia i se aduce oatingere printr-un act administrativ.Exemple de drepturi vătămate:- cel referitor la dreptul de proprietate,- l a d r e p t u l d e a o c u p a d i f e r i t e f u n c ţ i i p u b l i c e – s e c r e t a r , c o n t a b i l , c a d r u didactic etc;- d r ep tu l de a exe rc i t a d i f e r i t e f unc ţ i i ş i mese r i i – avoca t , med i c cu cab ine t  particular etc;- d r ep tu l de a f i r e i n t eg ra t î n t r -o func ţ i e pub l i c ă d in c a r e r e c l aman tu l a f o s t îndepărtat abuziv;- dreptul de a obţine o autorizaţie de funcţionare etc.A c ţ i u n e a   î n   c o n t e n c i o s   a d m i n i s t r a t i v   p o a t e   f i   i n t r o d u s ă   at u n c i   c â n d   s - a u încălcat interese legitime.Art. 52 din Constituţia României (2003) trebuie corelat cu articolul 21 care   p r evede că „o r i c e pe r soană s e poa t e ad re sa j u s t i ţ i e i pen t ru apă ra r ea d r ep tu r i l o r , a libertăţilor şi a intereselor sale legitime”.În afara dreptului recunoscut de lege, mai este necesar ca acţiunea să prezinteinteres pentru reclamant, fără interes neexistând acţiuni în justiţie.3 . V ă t ă m a r e a d r e p t u l u i s a u a i n t e r e s u l u i l e g i t i m s ă f i e u r m a r e a u n u i a c t administrativ.Legea nr. 544/2004, continuând tradiţia contenciosului administrativ din 1925şi 1990, admite acţiunea în justiţie atât pentru actul administrativ propriu-zis cât şi pentru actul administrativ asimilat.179

 a) Actul administrativ propriu-zis – legiuitorul a elaborat o definiţie expresă aacestuia făcând o distincţie între actele administrative normative şi cele individuale.Pornind de la definiţia actului administrativ care „este o manifestare unilateralăde voinţă, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii în regim de putere publică”, actul administrativ trebuie să îndeplinească câteva condiţii principale, pentru a face obiectul unor acţiuni în contenciosul administrativ.1 . Ac tu l admin i s t r a t i v t r ebu i e s ă con ţ i nă o s i ngu ră vo in ţ ă j u r i d i că c a r e s e manifestă în regim de putere publică şi prin care este vătămat un drept subiectiv sauun interes legitim (public sau privat).2. Atât actele administrative individuale cât şi cele normative pot fi obiect alacţiunii în contencios administrativ, întrucât ele privesc un drept subiectiv sau uninteres public.Un act administrativ cu caracter normativ poate produce o vătămare în modd i r ec t , î n t rucâ t e f ec t e l e a ce s tu i a p r i ve sc pe t o ţ i sub i ec ţ i i de d r ep t , i a r l egea apă ră interesele publice legitime. b)Actul administrativ asimilat -Sunt asimilate actelor administrative, potrivit prevederilor art. 1 lit. c, teza adoua, corelat cu alin. 2 art. 2 din Legea nr. 554/2004 următoarele acte administrative:- contractele încheiate între autorităţile publice şi particulari, care au ca obiect  p u n e r e a   î n   v a l o a r e   a   b u n u r i l o r   p r o p r i e t a t e   p u b l i c ă ,   l u cr ă r i l e   d e   i n t e r e s   p u b l i c ,  prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice.- se consideră act administrativ asimilat refuzul nejustificat de satisfacere aunei pretenţii formulate de o persoană fizică sau juridică în legătură cu un drept pecare legea îl recunoaşte şi autoritatea administrativă are obligaţia să-l satisfacă.- refuzul nejustificat al administraţiei publice de a răspunde solicitantului întermenul legal, asupra unei petiţii sau cereri (tăcere administrativă).Refuzul administraţiei este considerat nejustificat atunci când este întemeiat peexces de putere, când administraţia refuză să dea un răspuns, deşi legea îi permite săadopte o soluţie oarecare.3. Actul administrativ să fie susceptibil de executare180 Susceptibilitatea actului administrativ de a fi executoriu priveşte intrarea învigoare a actelor administrative, iar intrarea în vigoare relevă susceptibilitatea actuluiadministrativ de a produce efecte juridice.4. Respectarea procedurii administrative prealabileP rocedu ra   admin i s t r a t i vă  p r ea l ab i l ă   r ep rez in t ă   pos ib i l i t a t ea   o f e r i t ă   de   l ege  pe r soane i f i z i c e s au j u r i d i ce   c a , î na in t e   de a   s e ad re sa   i n s t an ţ e i de con t enc io s administrativ, să se adreseze autorităţii emitente a actului prin care a fost lezat undrept subiectiv, în vederea satisfacerii pretenţiei sale juridice.Termenul în care se exercită acest recurs administrativ este de 30 de zile de lacomunicarea actului administrativ.5. Introducerea acţiunii în termen de şase luni de la comunicarea soluţiei după procedura administrativă prealabilă. Legea nr. 544/2004, art. 11 reglementeazăaceastă speţă.3. Actele exceptate de la controlul judecătoresc,

potrivit Legii contenciosuluiadministrativArt. 126 alin. 6 din Constituţia României prevede: „Controlul judecătoresc alactelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrative s t e ga r an t a t , cu excep ţ i a c e lo r c a r e p r i ve sc r apo r tu lu i cu Pa r l amen tu l , p r ecum ş i actelor de comandament cu caracter militar”.Totuşi, trebuie specificat că nimic nu interzice controlul judiciar al acestor acteadministrative pe orice altă cale decât contenciosul administrativ, deci de orice alte instanţe judecătoreşti decât cele de contencios administrativ.So lu ţ i a s e co re l ează l og i c cu a r t . 21 d in Cons t i t u ţ i e p r i v ind acce su l l i be r l a  justiţie, în cazul vătămării drepturilor, libertăţilor sau a intereselor legitime ale unei persoane.1 .   A c t e l e   a d m i n i s t r a t i v e   c a r e   p r i v e s c   r a p o r t u r i l e  d i n t r e   P a r l a m e n t   ş i   a l t e autorităţi publice (Preşedintele României, Guvernul, Avocatul Poporului, Curtea Constituţională,Consiliul Legislativ, Consiliul economic şi Social)Exemple: Parlamentul adoptă hotărâri privind:- depunerea jurământului de către Preşedinte;- punerea sub acuzare a Preşedintelui;- Preşedintele poate cere Parlamentului reexaminarea unor legi;- informarea Parlamentului de către Guvern- activitatea de întrebări-interpelări- avize ale Consiliului legislativ.2. Acte de comandament cu caracter militar A c e s t e a   s u n t   e m i s e   d e   o r g a n e l e   m i l i t a r e   c u   s c o p u l   a s ig u r ă r i i   o r d i n i i   ş i disciplinei militare în unităţi, precum şi a cadrelor militare din aceste unităţi.F i i nd ac t e f ă cu t e î n l egă tu r ă cu s e rv i c iu l ş i î nda to r i r i l e m i l i t a r e î n c ad ru l serviciului, ele nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.3 . A c t e l e a d m i n i s t r a t i v e d e a u t o r i t a t e ş i c e l e d e g e s t i u n e a o r g a n e l o r d e conducere din cadrul Parlamentului (Birou permanent, Secretar general)4. Actele administrativă referitoare la siguranţa internă sau externă a statului.S igu ran ţ a na ţ i ona l ă s e r e a l i z ează î n con fo rmi t a t e cu l eg i l e î n v igoa re ş i cu obligaţiile asumate de România prin convenţiile şi tratatele internaţionale referitoarela drepturile omului, la care este parte, normele de drept public internaţional având prioritate faţă de normele interne, aşa cum dispune art. 20 din Constituţia României.5 .  Ac t e l e   admin i s t r a t i ve   r e f e r i t oa r e   l a   i n t e rp r e t a r ea   ş i   execu t a r ea   a c t e lo r   internaţionale la care România este parte.Datorită caracterului lor special, sunt exceptate, lăsându-se puterii executive(Guvernului şi Ministerului Afacerilor Externe) răspunderea protejării intereselor  statului şi a protecţiei diplomatice a cetăţenilor români în raporturile cu alte state saucetăţenii altor state.6. Actele emise în circumstanţe excepţionale – starea de asediu sau starea deurgenţă.7. Actele administrative pentru desfiinţarea sau modificarea cărora se prevede, prin lege specială o altă procedură juridică. Exemplu: Legea nr. 18/1991 privindfondul funciar  - hotărârea comisiilor de recunoaştere sau reconstituire a dreptului de proprietate – instanţe judecătoreşti; Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale182 

8. Actele de gestiune săvârşite de stat, în calitate de persoană juridică şi pentruadministrarea patrimoniului său.Se referă la actele de gestiune care vizează domeniul privat al statului.9. Actele administrative adoptate în exercitarea atribuţiilor de control ierarhic

TEMA 9CONTROLUL ASUPRA ACTIVITĂŢII ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

1 .   N o ţ i u n e a   d e   c o n t r o l   ş i   n e c e s i t a t e a   c o n t r o l u l ui   î n   f u n c ţ i o n a r e a administraţiei publice.Prin control se înţelege verificarea, monitorizarea şi analiza permanentă sau  p e r i o d i c ă a u n e i a c t i v i t ă ţ i p e n t r u a u r m ă r i m e r s u l e i ş i p e n t r u a l u a m ă s u r i d e îmbunătăţire.Con t ro lu l a sup ra admin i s t r a ţ i e i a r e d r ep t s cop fundamen ta l r e a l i z a r ea uno r   valori politice care trebuie să satisfacă necesităţile societăţii.P r i n   s copu r i l e   s a l e ,   con t ro lu l   a c ţ i un i i   admin i s t r a ţ i e i   s e   s i tuează   î n   c en t ru l realităţilor între „putere” şi „cetăţeni” care i se supun.Controlul îmbracă diferite forme, clasificate astfel:După momentul în care are loc:a) controale care preced intrarea în vigoare a deciziilor administrative (acestea pot preveni o eroare, dar îngreunează procedurile şi paralizează iniţiativele). b) controale care intervin atunci când au intrat în vigoare deciziile.După conţinutul şi obiectul acţiunii de control:a) controale de legalitate – verifică compatibilitatea sau conformitatea unui actsau a unei operaţiuni cu norma juridică. b) controale de oportunitate – care comportă o judecată asupra valorii tehnice, politice, morale, a comportamentului supus examinării sau expertizării.După autorul lor:a) controale interne, care au loc în interiorul administraţiei; b) controale externe – exercitate de autorităţile din exterior.169 A c e s t e c l a s i f i c ă r i a u m e n i r e a d e a o f e r i u n e l e r e p e r e , d a r n u s u n t f o a r t e relevante.În ţara noastră, administraţia este reglementată şi supravegheată de:- autorităţile politice şi administrative;- de justiţie;- l a c a r e s e a d a u g ă ş i a r t i c o l e l e ş i p r o p u n e r i l e d e r e f o r m ă e x p r i m a t e d e mijloacele de comunicare în masă care, adesea, nu sunt decât ecoul opiniei publice.Exemple:A. Controlul parlamentar: reprezintă controlul puterii legislative asupra puteriiexecutive.Compe ten ţ a   c e lo r două Camere a l e Pa r l amen tu lu i de   a numi ş i a   r e t r age înc rede rea aco rda t ă guve rnu lu i p r i n adop t a r ea une i mo ţ iun i de c enzu ră cu vo tu l majorităţii senatorilor şi deputaţilor (art. 113 din Constituţiei).Ar t . 109 a l i n .

1 d in Cons t i t u ţ i e „Guve rnu l r ă spunde po l i t i c numa i î n f a ţ aPa r l amen tu lu i   pen t ru   î n t r e aga   s a   a c t i v i t a t e ” ,   i a r   „ f i e ca r e  membru   a l   guve rnu lu i răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea guvernului şi pentruactele acestuia.”Parlamentul are diverse forme de informare şi exercitare a controlului asupraexecutivului.Art. 112 – întrebări, interpelări, moţiuni simple.Art. 64 alin. 4 „fiecare Cameră constituie comisii permanente şi poate instituicomi s i i de anche t ă s au a l t e comi s i i spec i a l e . Camere l e î ş i po t cons t i t u i comi s i i comune”.B. Controlul autorităţilor administrative autonome faţă de Guvern:Printre organismele create în baza prevederilor constituţionale ca „instituţii administrative autonome” faţă de guvern există câteva a căror misiune este total sauîn parte controlul administraţiei.-   C o n s i l i u l   C o n c u r e n ţ e i –   L e g e a   n r .   2 1 / 1 9 9 6 ,   O r d o n a n ţ a   d e u r g e n ţ ă   a Guvernului nr. 121/2003, Legea nr. 184/2004;

 Consiliul de Supraveghere a Asigurărilor – Legea nr. 32/2000 şi Legea

nr.76/2003;- Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică – Legea nr. 88/1993;-   C o n s i l i u l   N a ţ i o n a l   a l   A u d i o v i z u a l u l u i   –   L e g e a   n r .   48 / 1 9 9 2 ,   L e g e a   n r . 504/2002;- Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Statului (CNSAS) – Legea nr.197/1999 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2006;- Avoca tu l Popo ru lu i – Legea n r . 35 /1997 , Legea n r . 181 /2002 , Ho tă r â r ea Guvernului 233/2004;- Curtea de conturi – Legea nr. 94/1992.C. Controlul administrativ - reprezintă verificarea exercitată de administraţia publică asupra ei însăşi.Scopul şi obiectivele controlului administrativ sunt de a constata dacă stadiul şimodul de îndeplinire a atribuţiilor legale, se desfăşoară în baza legii şi operativ, să aibă un rol activ, în vederea perfecţionării activităţii controlate, inclusiv a legislaţiei pe care se întemeiază activitatea verificată.M e n i r e a   c o n t r o l u l u i   e s t e   d e   a   d e s c o p e r i   c a u z e l e   g e ne r a t o a r e   ş i   c o n d i ţ i i l e f a v o r i z a t o a r e a l e a b a t e r i l o r d e l a n o r m e l e l e g a l e î n v e d e r e a î n l ă t u r ă r i i l o r p r i n ap l i c a r ea măsu r i l o r de co rec ţ i e ş i s anc ţ i ona re , dacă e s t e c azu l , î n s copu l ev i t ă r i i  producerii pe viitor a altor abateri.2. Elementele componente ale controluluiA. Baza de referinţăB. Obiectul controluluiC. Operaţiunile de control.A . Baza de r e f e r i n ţ ă – cup r inde ace l e ob i ec t i ve c a r e t r ebu i e sc u rmăr i t e î n cadrul obiectului controlului.B. Obiectul controlului – tema controluluiC . O p e r a ţ i u n i l e d e c o n t r o l – s u n t r e a l i z a t e d e c ă t r e

a u t o r i i c o n t r o l u l u i ş i urmăresc să stabilească conformitatea obiectului controlului cu elementele cuprinse171 î n baza de r e f e r i n ţ ă ( r e spec t a r ea l ega l i t ă ţ i i d i f e r i t e l o r a c t e pe ca r e l e e l abo rează administraţia).3. Funcţiile controlului administrativ şi formele acestuia.1. Funcţia de evaluare.2. Funcţia preventivă3. Funcţia de documentare4. Funcţia recuperatorie5. Funcţia educativă.1. Funcţia de evaluare - prin intermediul acestei funcţii se pot face aprecieriasupra stării reale cât şi aprecierea performanţelor unei acţiuni economice.2. Funcţia preventivă – asigură luarea unor măsuri de către echipele de control,în vederea evitării şi eliminării unor fraude, abuzuri înainte de a se produce efectele juridice ale acestora.3 . Func ţ i a de  documen ta r e -   a   con t ro lu lu i a sup ra   admin i s t r a ţ i e i pe rmi t e cunoaşterea proceselor care au loc în activitate, a rezultatelor activităţii economice,evidenţierea (relevarea) fraudelor şi depistarea cauzelor acestora.4 . Func ţ i a r e cupe ra to r i e   ev iden ţ i a ză p r eocupa rea pen t ru de scope r i r e a   ş i r e cupe ra r ea  pagube lo r ,   p r ecum   ş i   pen t ru   s t ab i l i r e a ,  con fo rm   l eg i i ,   a   r ă spunde r i i  juridice.5. Funcţia educativă - permite acţiuni de modelare a celor care au atribuţii înformarea şi utilizarea fondurilor publice.4. Formele controlului asupra administraţieia ) C o n t r o l u l e x e r c i t a t d e a u t o r i t a t e a l e g i s l a t i v ă ş i d e s t r u c t u r i c a r e ţ i n d e aceasta. b) Control exercitat de autorităţile judecătoreşti şi de organele cu activitate jurisdicţională.c) Control exercitat de autorităţile administraţiei publice şi de structurile dinsistemul acestora.5. Modalităţi de control asupra administraţiei172 C o n t r o l u l   p o a r t e   p r i v i   a d m i n i s t r a ţ i a   c a   a c t i v i t a t e ,   d a r ş i   o r g a n i z a r e a administraţiei ca instituţie.C o n t r o l u l   m a i   p o a t e   f i   ş i   a s u p r a   o r g a n i z ă r i i   u t i l i z ă r ii   r e s u r s e l o r   u m a n e , materiale şi financiare.Se poate distinge un control analitic priind funcţionarii şi un control sinteticdestinat serviciilor administrative.Con t ro lu l poa t e examina mo t ive l e ş i con ţ i nu tu l , p r ecum ş i ob i ec tu l a c t e lo r   administrative.6. Controlul exercitat de autorităţile administraţiei publiceA. Controlul administrativ intern – structurile organizatorice ale fiecărui organal administraţiei publice sunt într-un sistem de relaţii de subordonare unele faţă dealtele, din treaptă în treaptă, până la organul de conducere din vârful ierarhiei.Buna func ţ i ona re a o rganu lu i î n ansamblu l s ău s e a s i gu ră p r i n conduce rea acţiunilor de sus în jos, conducere care se asigură atât prin fapte de execuţie propriu-zisă, cât şi prin acţiuni de control a execuţiei.Execuţia se realizează de către toţi funcţionarii publici din cadrul organului.Controlul aparţine numai celor care deţin funcţii de conducere prin organelecolegiale sau unipersonale. Deci, dreptul de control intern este un atribut al funcţieide conducere.Controlul intern priveşte deopotrivă

legalitatea, dar şi oportunitatea actelor şifaptelor celor controlaţi.B. Controlul administrativ extern (ierarhic)Autorul controlului este un organ ierarhic superior celui faţă de care se exercităcontrolul.Controlul ierarhic se execută din oficiu, ca parte a activităţii de management.El poate fi declanşat şi la cererea unei persoane fizice sau juridice, caz în careîmbracă fo rma r ecu r su lu i i e r a rh i c ş i c a r e cons t i t u i e o cond i ţ i e p r ea l ab i l ă pen t ru introducerea acţiunii în contencios administrativRecursul ierarhic este o posibilitate oferită de lege celor vătămaţi în drepturilelor pin actele administrative, pe care o pot folosi înainte de a se adresa instanţelor  judecătoreşti cu acţiuni în contencios administrativ.Efectele controlului ierarhic, prin complexitatea lor sunt de natură să asigureeficienţa acţiunii administrative supuse controlului.Subiectul controlului poate impune refacerea actului sau a operaţiunii materiale  pe ca r e l e cons ide ră necon fo rme cu e l emen te l e baze i de r e f e r i n ţ ă , l ega l i t a t e a ş i oportunitatea acţiunii.În competenţa autorului controlului ierarhic poate să intre şi dreptul de a anulaanumite acte juridice pe care le-au făcut funcţionarii controlaţi.Sub i ec tu l con t ro lu lu i   poa t e   d i spune   î nce t a r ea execu t ă r i i   unu i   a c t de   c ă t r e organele sau funcţionarii controlaţi.C. Controlul de tutelă administrativăTutela administrativă există între autorităţi ale administraţiei publice care nu seaflă în raporturi de subordonare ierarhică.Exemplu – Prefectul – ca reprezentant al statului, exercită un control asupraCons i l i i l o r j ude ţ ene ş i l oca l e , p r ecum ş i a p r ima r i l o r , deoa rece l egea p r evede căau to r i t ă ţ i l e r e spec t i ve au ob l i ga ţ i a de a comun ica p r e f ec tu lu i a c t e l e adop t a t e , i a r   acesta de a se pronunţa asupra legalităţii lor.Deci, baza de referinţă a controlului priveşte legalitatea unor acte juridice pecare le fac organele administraţiei publice supuse controlului, expres menţionate delege.D. Controlul exercitat prin jurisdicţiile administrativeSe exercită prin organe care au atribuţii jurisdicţionale şi care sunt incluse în sistemul organelor administraţiei publice.Exemplu: Curtea de conturi - care exercită control asupra modului de formare,de administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului  public.7. Criterii de eficienţă a controlului administrativ1.Controlul trebuie să fie efectuat de persoane competente.174 Controlorii trebuie:- să fie funcţionari bine pregătiţi, cu experienţă în domeniu;-   s ă   c u n o a s c ă   f o a r t e   b i n e   p r e v e d e r i l e   l e g a l e  d i n   d o m e n i u l   p e   c a r e   î l controlează;-   î n   a c t i v i t a t e a   d e   co n t r o l   s ă   d e a   d o v a d ă   d e   p r o b i t a t e   p r o f e s i o n a l ă ,   d e c o re c t i t u d i n e   ş i   c i n s t e ,   s ă   n u   m a n i f e s t e   s l ă b i c i u n e   ş i   s ă  n u   s e   l a s e   t e n t a t   d e  promisiunile directe sau indirecte materiale;- s ă d e a d o v a d ă d e t a c t ş i s ă f i e r e c e p t i v l a t o a t e e x p l i c a ţ i i l e d a t e d e c e l controlat.2. Procedura controlului în ansamblul activităţii administraţiei trebuie să aibăun rol secundar faţă de cea de execuţie.3. Alegerea celor mai potrivite forme şi metode de control (control tematic, anunţat sau

inopinant).4. Concluziile trebuie să fie bine fundamentate şi argumentate.5 . S t ab i l i r e a uno r măsu r i pen t ru î n l ă tu r a r ea nea junsu r i l o r ş i îmbună t ă ţ i r e a muncii

TEMA 8 PROCEDURA CONTRAVENTIONALA

. CONSTATAREACONTRAVENŢIILOR ŞI  APLICAREA SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE

1. Persoanele competente să constate contravenţiaFazele procedurale privind răspunderea contravenţională:- l ua r ea l a cunoş t i n ţ ă e s t e o î ncă l ca r e a d i spoz i ţ i i l o r l ega l e de că t r e agen tu l constatator;- constatarea încălcării dispoziţiilor legale pe baza celor observate personal decătre agentul constatator, a relatărilor autorului, victimelor, martorilor, precum şi aaltor probe.- stabilirea identităţii contravenientului;- stabilirea împrejurărilor în care s-a săvârşit contravenţia;- stabilirea actului normativ care prevede contravenţia;- stabilirea pagubelor materiale- stabilirea răspunderii făptuitorului.Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 agenţi constatatori pot fi:- primari:-of i ţ e r i   ş i   subo f i ţ e r i   d in   c ad ru l  Min i s t e ru lu i   admin i s t r a ţ i e i   ş i   i n t e rne lo r , special abilitaţi;- persoanele împuternicite în acest scop de miniştrii şi de alţi conducători aiautorităţilor centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari;-alte persoane prevăzute în legi speciale.E x e m p l u :   o f i ţ e r i   ş i   s u b o f i ţ e r i   d i n   c a d r u l   M i n i s t e r u l u i  a d m i n i s t r a ţ i e i   ş i internelor constată contravenţii privind:-apărarea ordinii publice;-circulaţia pe drumurile publice;164 -regulile generale de comerţ;-circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice,-

alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâri ale guvernului.Atât Ministerul administraţiei şi internelor, Ministerul apărării naţionale cât şiautorităţile administraţiei publice care au în subordine structuri militare stabilesc prinr e g u l a m e n t e   i n t e r n e   o r g a n e l e   c o m p e t e n t e   s ă   c o n s t a t e   ş i   să   a p l i c e   s a n c ţ i u n i l e  prevăzute în cazul contravenţiilor săvârşite.2. Procesul verbal de constatare a contravenţieiMa te r i a l i z a r ea   a c t i v i t ă ţ i i   de   cons t a t a r e   a   con t r aven ţ i e i   se   f a ce   î n   p roce su l verbal încheiat de către agentul constatator.D i n   p u n c t   d e   v e d e r e   a l   m a t e r i e i   j u r i d i c e ,   p r o ce s u l   v e r b a l   e s t e   u n   a c t administrativ prin care se individualizează fapta ilicită.Procesul verbal poate fi întocmit atât în prezenţa cât şi în absenţa făptuitorului pe baza constatărilor personale şi a probelor administrate de agentul constatator.Procesul verbal de constatare a contravenţiei cuprinde:-data şi locul unde este încheiat;-n u m e l e ,   p r e n u m e l e ,   c a l i t a t e a   ş i   i n s t i t u ţ i a   d i n   c a r e   f a c e   p a r te   a g e n t u l constatator;-datele personale din actul de identitate – inclusiv CNP – ocupaţia şi locul demuncă al contravenientului;-descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în carea fost săvârşită;-descrierea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei;-evaluarea eventualelor pagube pricinuite;-i n d i c a r e a   a c t u l u i   n o r m a t i v   p r i n   c a r e   s e   s t a b i l e ş t e   ş i   s e   s a n cţ i o n e a z ă contravenţia;-indicarea societăţii de asigurări (când s-a produs un accident de circulaţie);-  po s ib i l i t a t e a a ch i t ă r i i î n t e rmen de 48 de o r e a j umă ta t e d in min imu l de amendă prevăzut în actul normativ;165 -termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângere.Dacă , con t r aven i en tu l e s t e m ino r , p roce su l ve rba l va cup r inde ş i nume le ,  prenumele şi domiciliul părinţilor.Pentru persoanele juridice în procesul verbal se va trece şi denumirea, sediul,numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul fiscal al acesteia precum şidatele

de identificare ale persoanei care o reprezintă.P roce su l ve rba l s e î n tocmeş t e î n două exempla r e ş i s e s emnează pe f i e ca r e  pagină de către agentul constatator şi de către contravenient.În cazul în care contravenientul nu este prezent sau refuză să semneze, sau nu poa t e   s emna   agen tu l   cons t a t a to r   f a ce  men ţ i unea  de sp re   a ce s t e   împre ju r ă r i   c a r e trebuiesc confirmate de cel puţin un martor pentru care sunt consemnate şi datele deidentitate ale acestuia în procesul verbal.În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus laîncheierea procesului verbal în acest mod.3. Aplicarea sancţiunilor contravenţionaleP o t r i v i t   a c t u l u i   n o r m a t i v   d e   s t a b i l i r e   ş i   s a n c ţ i on a r e   a   c o n t r a v e n ţ i i l o r   s e s t ab i l e ş t e c i ne a r e d r ep tu l s ă ap l i c e con t r aven ţ i a – agen tu l cons t a t a to r s au o a l t ă  persoană sau un alt organ.Dacă legea prevede sancţiunea închisorii contravenţionale alternativ cu amendacon t r aven ţ i ona l ă   ş i   agen tu l   cons t a t a to r   ap rec i ază   că   s anc ţ i unea   amenz i i   nu   e s t e îndestulătoare, încheie proces verbal de constatare şi îl înaintează, în cel mult 48 deo r e   j u d e c ă t o r i e i   î n   a   c ă r e i   r a z ă   t e r i t o r i a l ă   a   f o s t   s ă v â r ş i tă   c o n t r a v e n ţ i a ,   p e n t r u aplicarea sancţiunii corespunzătoare.Dacă instanţa apreciază că nu se impune aplicarea închisorii contravenţionale,va dispune înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării la prestareau n e i   a c t i v i t ă ţ i   î n   f o l o s u l   c o m u n i t ă ţ i i ,   d ac ă   p e r s o a n a   c a r e   a   s ă v â r ş i t   f a p t a contravenţională este de acord.

4. Căile de atac împotriva sancţiunilor contravenţionalePo t r i v i t a r t . 31 d in Ordonan ţ a Guve rnu lu i n r . 2 /2001 , împo t r i va p roce su lu i verbal de constatare a contravenţiei  şi de aplicare a sancţiuni se poate face plângereîn termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.Plângerea, însoţită de copia de pe procesul verbal de constatare a contravenţieise depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o  primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimite la judecătorie.Plângerea suspendă executarea.Judecătoria fixează termen de judecată care nu va depăşi 30 de zile.La judecarea cauzei, instanţa, potrivit art. 296 Cod procedură civilă, instanţa va pronunţa una din următoarele soluţii:a) respingerea plângerii, atunci când:- plângerea a fost introdusă după expirarea termenului;- când plângerea a fost introdusă de o persoană care nu avea dreptul să o facă;- când plângerea a fost făcută de o persoană care nu are interes personal;- nu există cauze de nulitate a procesului verbal. b) admiterea plângerii şi anularea procesului verbal atunci când se constatăexistenţa unor cauze de nulitate;c )   a d m i t e   î n   p a r t e   p l â n g e r e a   ş i   m o d i f i c ă   s a n c ţ i u

n e a   p r i n   r e d u c e r e a   o r i înlocuirea amenzii cu avertisment;d) în toate aceste cazuri se va pronunţa asupra despăgubirilor pentru prejudici,dacă este există.Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată prinrecurs în termen de 15 zile de la comunicare la secţia de contencios administrativ atribunalului. Motivarea recursului este obligatorie.5. Executarea sancţiunilor contravenţionale.167 Ordonanţa nr. 2/2001 art. 37 prevede că, procesul verbal neatacat în termen de15 z i l e , p r ecum ş i ho t ă r â r ea j udecă to r ea scă i r evocab i l ă p r i n c a r e s - a so lu ţ i ona t   p l ânge rea   cons t i t u i e   t i t l u   execu to r i u ,   f ă r ă   v r eo   a l t ă   f o rma l i t a t e .Ave r t i smen tu l   s e adresează doar când contravenientul este prezent.D a c ă   s a n c ţ i u n e a   a   f o s t   a p l i c a t ă   d e   i n s t a n ţ ă   pr i n   î n l o c u i r e a   a m e n z i i contravenţionale cu avertisment, comunicarea acesteia se face în scris.Punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale se face astfel:- de către organul din care face parte agentul constatator, dacă nu există cale deatac împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei în termenul prevăzut delege;- de către instanţa judecătorească în celelalte cazuri.Aces t e o rgane vo r comun ica d in o f i c i u o rgane lo r de spec i a l i t a t e p roce su l v e r b a l   d e   c o n s t a t a r e   a   c o n t r a v e n ţ i e i   ş i   d e   a p l i c a r e   a s a n c ţ i u n i i   s a u   a   h o t ă r â r i i  judecătoreşti irevocabile prin care s-a soluţionat plângerea.E x e c u t a r e a   s e   f a c e   î n   b a z a   d i s p o z i ţ i i l o r   C o d u l u i   d e  p r o c e d u r ă   f i s c a l ă   p r i v i n d executarea silită a creanţelor bugetare.Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură.În c az de anu l a r e s au de cons t a t a r e a nu l i t ă ţ i i p roce su lu i ve rba l , bunu r i l e confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, serestituie deîndată celui în drept.Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se pune în executarede că t r e p r ima i n s t an ţ ă de j udeca t ă p r i n emi t e r ea unu i manda t de execu t a r e ş i s e e x e c u t ă   î n   r a z a   u n i t ă ţ i i   a d m i n i s t r a t i v - t e r i t o r i a l e   î n   c a r e  c o n t r a v e n i e n t u l   î ş i   a r e domic i l i u l s au r e şed in ţ a , î n domen iu l s e rv i c i i l o r pub l i c e ş i l ocu r i l e s t ab i l i t e p r i n hotărâre de către consiliul local.Mandatul de executare va fi adus la îndeplinire de către primar

TEMA 7RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ

 I . Procedura contravenţională1. Conceptul de drept contravenţional. Noţiuni şi caracteristici.Sancţiunile administrative ca formă principală a constrângerii administrative sunt aplicabile, în general, în situaţia comiterii unor contravenţii.Legea n r . 32 /1968 a r t . 1 p r i v ind s t ab i l i r e a ş i s anc ţ i ona rea con t r aven ţ i i l o r   definea

contravenţia ca fiind „fapta săvârşită cu vinovăţie, care prezintă un pericolsocial mai redus decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată prin legi, decretesau acte normative ale organelor arătate în lege.”Aşadar, observăm că nu pot fi considerate contravenţii decât faptele care suntdescrise şi calificate ca atare de un act administrativ.S t a b i l i r e a   c o n t r a v e n ţ i i l o r   n u   s e   p o a t e   f a c e   p ri n   d i s p o z i ţ i i   c u   c a r a c t e r   e x e m p l i f i c a t i v ,   c i   e s t e   n e c e s a r  c a   f i e c a r e   f a p t ă   c o n s i d e r a t ă   c o n t r a v e n ţ i e   s ă   f i e  prevăzută în mod expres şi distinct de un text normativ, care să prevadă şi sancţiuneaplicabilă.Potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic alcon t r aven ţ i i l o r ,   „ con t r aven ţ i a   r ep rez in t ă   f ap t a   s ăvâ r ş i t ă   cu  v inovă ţ i e ,   s t ab i l i t ă   ş i sancţionată ca atare prin lege, hotărâri ale Guvernului, ori prin hotărâre a consiliuluilocal al comunei, oraşului sau cel al sectorului municipiului Bucureşti, al consiliului judeţean ori al consiliului general al municipiului Bucureşti”.2 . No ţ iunea ş i c a r ac t e r i z a r ea con t r aven ţ i e i c a f ap t ă an t i soc i a l ă . E l emen te l e definitorii ale noţiunii de contravenţie.1 .   C a r a c t e r u l   i l i c i t   a l   f a p t e l o r   i n c r i m i n a t e ,   es t e   d a t   d e   f a p t u l   c ă   o r i c e contravenţie reprezintă o abatere de la lege sau de la regulile de convieţuire stabilite prin acte normative ale autorităţilor administraţiei publice.2. Vinovăţia celui care săvârşeşte contravenţia.O faptă constituie contravenţie şi urmează a fi sancţionată numai în măsura încare a fost comisă cu intenţie sau din culpă

 Pentru ca o contravenţie să atragă sancţionarea autorului, acesta trebuie să aibăcapacitatea de a răspunde juridic, care se naşte odată cu împlinirea vârstei de 14 ani.Minorul care a împlinit vârsta e 14 ani, ca şi persoanele – indiferent de vârstă – care suferă de anumite maladii mintale sau infirmităţi fizice, sunt ocrotite de lege cairesponsabile.3 . Un a l t e l emen t a l no ţ i un i i de con t r aven ţ i e î l cons t i t u i e pe r i cu loz i t a t e a s a socială.Legea califică drept contravenţii acele fapte care prezintă un grad de pericolsocial mai redus decât infracţiunea, pentru a cărei săvârşire sunt prevăzute sancţiuni  penale mult mai grave.Câteva deosebiri:-   c o n t r a v e n ţ i a   e s t e   a p l i c a t ă   d e   a u t o r i t ă ţ i l e   p u b l i c e   po t r i v i t   p r o c e d u r i l o r   administrative şi nu de instanţe judecătoreşti;- i n f r a c ţ i u n i l e n u p o t f i s t a b i l i t e d e c â t î n b a z a l e g i i , c o n t r a v e n ţ i i l e p o t f i reglementate şi prin alte categorii de acte normative.Pa r t i cu l a r i z a r ea   con t r aven ţ i e i ,   î n   r apo r t   cu   aba t e r ea  d i s c ip l i na r ă   cons t ă   î n categoria de acte normative prin care acestea sunt reglementate.Spre deosebire de contravenţie, abaterea disciplinară poate fi prevăzută şi dealte reglementări decât cele ţinând de norma dreptului administrativ, cum ar fi Codulmuncii, diferite statute disciplinare, contracte colective, etc.De

asemenea, abaterea disciplinară presupune un raport de subordonare întrecel care o comite şi autoritatea publică sau organizaţia care aplică sancţiunea.3.Trăsăturile esenţiale şi conţinutul contravenţiei.A c e s t e   t r ă s ă t u r i   r e z u l t ă   d i n   d e f i n i ţ i a   c u p r i n să   î n   a r t .   1   d i n   O r d o n a n ţ a Guvernului nr. 2/2001 şi sunt următoarele:-vinovăţia,-stabilirea faptei,-sancţionarea faptei drept contravenţie, prin lege sau prin alt act normativ.  N u m a i î n m ă s u r a î n c a r e î n t r u n e ş t e t o a t e a c e s t e e l e m e n t e , o f a p t ă c a p ă t ă caracter contravenţional şi poate atrage răspunderea contravenţională.154 3.1 Trăsăturile contravenţiei::1.Săvârşirea faptei contravenţionale cu vinovăţie:Contravenţia este săvârşită cu intenţie atunci când făptuitorul prevede:-urmările fapte sale şi urmăreşte producerea lor prin comiterea acelei fapte(intenţie directă)-rezultatul faptei sale şi deşi nu urmăreşte să se producă acceptă posibilitatea producerii (intenţie indirectă).2.Contravenţia este săvârşită din culpă atunci când făptuitorul:- prevede rezultatul faptei sale dar nu îl acceptă socotind fără temei că el nuse va produce (uşurinţă sau culpă de previziune)-n u p r e v e d e   r e z u l t a t u l   f a p t e i s a l e d e ş i t r e b u i a   ş i p u t e a   s ă -ş   p r e v a d ă (neglijenţă sau culpă fără previziune)Spre deosebire de infracţiune, contravenţia se sancţionează indiferent de formade vinovăţie, excepţia de nesancţionare a faptelor săvârşite din culpă trebuie să fie  prevăzută expres de actul normativ care stabileşte şi sancţionează fapta respectivă.Fap t a s ăvâ r ş i t ă f ă r ă v inovă ţ i e ( sp r e exemplu , î n l eg i t imă apă ra r e s au când u r m ă r i l e   f a p t e i   n u   p u t e a u   f i   p r e v ă z u t e ) ,   n u   v a   f i   c o n s i de r a t ă   c o n t r a v e n ţ i e ,   i a r   făptuitorul nu va fi tras la răspundere juridică.3. O altă trăsătură constă în stabilirea faptei ca atare şi sancţionarea prin lege, prin hotărâre a guvernului ori prin hotărâre a consiluluii localActele normative prin care se stabilesc contravenţiile vor cuprinde descriereaf ap t e lo r c e cons t i t u i e con t r aven ţ i i ş i s anc ţ i ona rea ce u rmează s ă s e ap l i c e pen t ru fiecare din acestea.Actele normative de stabilire a contravenţiilor au termen de intrare în vigoarede la data aducerii lor la cunoştinţă sau de la data publicării.3.2 Conţinutul

contravenţieiA n a l i z â n d   c o n t r a v e n ţ i a   c a   f a p t ă   a n t i s o c i a l ă   di s t i n g e m   p a t r u   e l e m e n t e constitutive:-obiectul-subiectul155 -latura subiectivă-latura obiectivă.Aceste elemente trebuie îndeplinite cumulativ la fiecare contravenţie.3.3 Obiectul contravenţiei îl constituie valorile, relaţiile sociale, bunurile sauin t e r e se l e l eg i t ime apă ra t e p r i n no rme de d r ep t admin i s t r a t i vă c ă ro ra l i s e aduce atingere sau sunt puse în pericol de fapta săvârşită.De regulă, contravenţiile sunt grupate în acte normative, în funcţie de obiectullor, de cele mai multe ori acest lucru rezultând chiar din titlul actului respectiv.3 . 4   S u b i e c t   a l   c o n t r a v e n ţ i e i   e s t e   p e r s o a n a   fi z i c ă   c e   c o m i t e   o   f a p t ă contravenţională.Contravenţia se caracterizează printr-o faptă a omului de încălcare a legii.Pentru ca o persoană fizică să poată fi subiect al unei contravenţii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:1.Subiectul trebuie să aibă vârsta de 14 ani împliniţi;2.Subiectul contravenţiei  trebuie să fie responsabil.- responsabilitatea înseamnă atât un factor intelectiv, adică înţelege ce face,distinge caracterul periculos al faptelor de caracterul nepericulos;- responsabilitatea constă şi în puterea de a se conduce, de a se stăpâni, de a fistăpân pe faptele sale.3. O altă condiţie este libertatea de hotărâre şi de acţiune. Aceasta presupune ca persoana respectivă să fi avut posibilitatea de a hotărî în mod liber asupra comiteriiacţiunii, să fi avut libertatea de a acţiona în raport cu hotărârea luată.În afara acestor condiţii, subiectul trebuie să mai aibă şi o anumită calitate:- funcţionar - conducător auto- vânător - posesor de arme- agent comercial etc.Dacă o persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţiunea se aplică pentrufiecare contravenţie în parteC o n t r a v e n ţ i a p o a t e f i c o m i s ă d e u n s i n g u r s u b i e c t s a u d e m a i m u l ţ i , î n  participaţie. Legislaţia noastră nu prevede sancţionarea persoanelor care au participatla săvârşirea contravenţiei în calitate de instigatori sau complici.Latura obiectivă o formează acţiunea sau inacţiunea producătoare a urmărilor socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori sociale, fiind prevăzută înactul normativ de stabilire şi sancţionare a faptei şi considerată ca fiind contravenţie.Latura subiectivă – se referă la atitudinea psihică a contravenientului faţă defapta săvârşită şi urmările ei. Elementul principal al laturii subiective este vinovăţia – sub forma de intenţie sau culpă.Săvâ r ş i r e a cu i n t en ţ i e p r ez in t ă un g r ad de pe r i co l soc i a l ma i

mare decâ t c ând acesta se comite din culpă.4. Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei.Caracterul contravenţional al faptei este dat de:- fapta concretă să prezinte un grad de pericol social care justifică recurgerea lasancţiunile administrative;- fapta să fie săvârşită cu vinovăţie;- f ap t a s ă f i e p r evăzu t ă ş i s anc ţ i ona t ă c a a t a r e î n l eg i , dec r e t e s au a l t e a c t e normative ale unor organe de stat.Dec i , f ă r ă c a r ac t e ru l i l i c i t spec i f i c , o f ap t ă conc re t ă nu poa t e f i c a l i f i c a t ă contravenţie, iar fără contravenţie, potrivit principiului legalităţii, nu poate existarăspundere contravenţională.În anumite situaţii prevăzute de lege, caracterul contravenţional al faptei poatefi înlăturat.Legea admi t e c ă o f ap t ă s au anumi t e c a t ego r i i de f ap t e r eg l emen ta t e d r ep t contravenţii, dacă sunt săvârşite în anumite condiţii, nu constituie contravenţii şi nu pot servi drept temei pentru răspunderea contravenţională.Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în următoarele cazuri:1 . c azu l   l eg i t ime i   apă ră r i , 2 . s t ă r i i d e n e c e s i t a t e ; 3 . cons t r ânge r i i f i z i c e s au mora l e ;4 . c a z u l u i   f o r t u i t ; 5 . i r e s p o n s a b i l i t ă ţ i i ; 6 . be ţ i e i   i nv o lu n t a r e co mple t e ; 7 . e r o r i i d e f a p t ; 8.a infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârşită.Fapta săvârşită de un minor sub 14 ani nu constituie contravenţie.1. Legitima apărare: este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un efect material direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, aaltuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana saudrepturile celui atacat ori interesul obştesc.Exemplu: claxonatul într-o zonă interzisă atunci când şoferul vrea să atragăatenţia publicului în timp ce se apără de un atac violent.2. Starea de necesitate - nu constituie contravenţie.Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a se salva de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel - viaţa, integritatea corporală orisănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc.Condiţiile ce trebuie întrunite de starea de necesitate_ - f a p t a s ă f i e s ă v â r ş i t ă c a u r m a r e a s u r v e n i r i i u n u i p e r i c o l n e p r e v ă z u t –   calamităţi naturale scăpate de sub controlul omenesc.- pericolul să fie iminent (pentru salvarea unei vieţi omeneşti se încalcă diferitereguli de circulaţie)- fapta trebuie să fie săvârşită numai pentru a salva viaţa, integritatea corporală,sănătatea făptuitorului sau a altei persoane.3. Constrângerea – poate exista constrângere fizică sau morală.4. Cazul fortuit - constă în intervenţia unui eveniment nou, a unei întâmplăriimprevizibile care determină producerea rezultatului socialmente periculos.Exemplu: nesemnalizarea schimbării direcţiei de mers de către conducătorula u t o r c o n s t i t u i e c o n t r a v e n ţ i e ( c h i a r ş i î n c a z u l î n c a r e n u s e a p r i n d e b e c u l d e semnalizare

5. Iresponsabilitatea – este iresponsabilă persoana care, din cauza incapacităţii psihice existentă în momentul săvârşirii faptei, nu poate să îşi dea seama de acţiunilesau

inacţiunile sale ori nu poate fi stăpână pe ele.O a semenea pe r soană nu poa t e î n ţ e l ege de ce a c ţ i un i l e s au i nac ţ i un i l e s a l e  prezintă pericol social şi de asemenea, au caracter ilicit.6. Beţia involuntară completă - produsă de alcool sau de alte substanţe datorităunor împrejurări independente de voinţa făptuitorului constituie o cauză care înlăturăcaracterul contravenţional al faptei săvârşite.7. Eroarea de fapt - se referă la necunoaşterea sau cunoaşterea greşită de cătref ăp tu i t o r a ex i s t en ţ e i une i s t ă r i , s i t ua ţ i i s au împre ju r ă r i de c a r e dep ind ca r ac t e ru l contravenţional al faptei.Rep rezen t a r ea  g r e ş i t ă   a   r e a l i t ă ţ i i ,   n ecunoaş t e r ea   s au   cunoaş t er ea  g r e ş i t ă   a realităţii.8. Infirmitatea – Traversarea străzii de către un pieton atunci când semaforularată culoarea  roşie constituie contravenţie. Această faptă nu constituie contravenţieîn cazul în care este săvârşită de o persoană care suferă de daltonism.9. Minoritatea - potrivit art. 11 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001fapta săvârşită de un minor sub 14 ani nu constituie contravenţie.5. Cauzele care înlătură caracterul contravenţional sau executarea sancţiunii.E x i s t ă   c a z u r i   c â n d ,   t r a g e r e a   l a   r ă s p u n d e r e   c o n t r a v e n ţ i o n a l ă  ş i   a p l i c a r e a sancţiunii nu se poate efectua.1. Fapta nu se mai consideră contravenţie ori se reduce sancţiunea- a p a r i ţ i a u n u i n o u a c t n o r m a t i v c a r e c o n s i d e r ă c ă f a p t a s ă v â r ş i t ă n u m a i constituie contravenţie. Astfel, se aplică principiul recunoscut în materia dreptuluicontravenţional că legea se aplică numai faptelor săvârşite în timpul cât acestea se află în vigoare.Faptele contravenţionale săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii nu intrăsub incidenţa legii.P r e s c r i p ţ i a   –   O r d o n a n ţ a   G u v e r n u l u i   n r .   2 / 2 0 0 1   a r t .   1 3  r e g l e m e n t e a z ă  prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale, iar art. 14 reglementează prescripţiaexecutării sancţiunii.Art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că prescripţia aplicăriis anc ţ i un i i   amenz i i pen t ru   con t r aven ţ i e s e p r e sc r i e î n   t e rmen de 6   l un i de   l a da t a săvârşirii faptei.În cazul contravenţiilor continue, termenul de 6 luni curge de la data constatăriifaptei.A r t .   1 4   r e g l e m e n t e a z ă   p r e s c r i p ţ i a   e xe c u t ă r i i   s a n c ţ i u n i i   –   a m e n z i i contravenţionale – în termen de doi ani de la data aplicării sancţiunii.Ordinul autorităţii ierarhice – în literatura de specialitate s-a afirmat, fără a se  p r ec i za exp l i c i t na tu r a j u r i d i că , f ap tu l c ă o rd inu l au to r i t ă ţ i i i e r a rh i ce a r î n l ă t u r a răspunderea contravenţională.Graţierea - reprezintă actul de clemenţă prin care puterea de stat renunţă, dina n u m i t e   c o n s i d e r e n t e   l a   e x e c u t a r e a   u n e i   s a n c ţ i u n i   pr o n u n ţ a t e   d e   i n s t a n ţ e l e  judecătoreşti.Graţierea are un caracter subiectiv sau personal, în sensul că se acordă unor  persoane individualizate în actul respectiv, indiferent de natura faptei comise sau denatura şi cuantumul sancţiunilor aplicate.6. Sancţiuni

contravenţionale. Clasificare.Sancţiunile aplicate în cazul săvârşirii contravenţiilor sunt :- principale- complementare.Sancţiuni contravenţionale principale sunt:a . a v e r t i s m e n t u l ;   b . amenda   con t r aven ţ i ona l ă ; c.obligarea contravenientului la prestarea unui serviciu în folosul comunităţii;d . î n c h i s o a r e a   c o n t r a v e n ţ i o n a l ă ,   d a că   n u   e x i s t ă   c o n s i m ţ ă m â n t u l contravenientului pentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.Sancţiuni contravenţionale complementare sunt:160 -confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;-su spenda rea s au anu l a r ea , după caz , a av i zu lu i , a co rdu lu i s au au to r i z a ţ i e i de executate a unei activităţi;- î n c h i d e r e a   u n i t ă ţ i i ; -b l o c a r e a   c o n t u l u i   b a n c a r ; - s u s p e n d a r e a a c t i v i t ă ţ i i a g e n t u l u i e c o n o m i c ; -r e t r a g e r e a   l i c e n ţ e i   s a u   a   a v i z u l u i   p e n t r u   a n u m i t e   o p e ra ţ i u n i   o r i   p e n t r u activitatea de comerţ exterior, temporar sau definitiv;-de s f i i n ţ a r ea l uc r ă r i l o r ş i aduce rea t e r enu lu i î n s t a r ea i n i ţ i a l ă . Avertismentul – este sancţiunea cea mai uşoară care se aplică făptuitorului încazul săvârşirii unei contravenţii care prezintă un grad de pericol social redus.Ave r t i smen tu l cons t ă î n a t en ţ i ona rea ve rba l ă s au s c r i s ă a con t r aven i en tu lu i asupra pericolului faptei sale şi în recomandarea ca pe viitor să respecte dispoziţiile legii. Avertismentul este o măsură educativă.Amenda contravenţională - constă într-o sumă de bani pe care contravenientultrebuie să o plătească, când săvârşeşte o contravenţie cu un grad mai mare de pericolsocial.Amenda contravenţională are caracter administrativ. Ea are limite minime şimaxime de aplicare.Obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii:Ordonan ţ a Guve rnu lu i n r . 2 /2001 p revede ca o s anc ţ i une con t r aven ţ i ona l ă   p r i n c i p a l ă   o b l i g a r e a   c o n t r a v e n i e n t u l u i   l a   p re s t a r e a   u n e i   a c t i v i t ă ţ i   î n   f o l o s u l comunităţii.Legea nr. 82/1999 prevedea obligativitatea contravenientului la prestarea uneiac t i v i t ă ţ i   î n   f o lo su l   comun i t ă ţ i i   c a  moda l i t a t e   de   î n locu i r e ,   cu  cons imţămân tu l contravenientului a sancţiunii închisorii contravenţionale.Înch i soa rea   con t r aven ţ i ona l ă   –   e s t e   r eg l emen ta t ă ,   p revăzu t ă   î n  Legea  n r . 32/1968 şi menţinută prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001

C o n f o r m   a r t .   9   d i n   O r d o n a n ţ a   G u v e r n u l u i   n r .  2 / 2 0 0 1   î n c h i s o a r e a c o n t r a v e n ţ i o n a l ă p o a t e f i s t a b i l i t ă n u m a i p r i n l e g e ş i n u m a i p e o d u r a t ă c e n u depăşeşte şase luni.Închisoarea contravenţională este alternativă cu amenda contravenţională. Ea poate fi aplicată, dacă legea prevede, şi minorilor care eu împlinit vârsta de 16 ani.Conf i s ca r ea bunu r i l o r – Ordonan ţ a Guve rnu lu i n r . 2 /2001 l a a r t . 5 a l i n .

3   p r e v e d e   c a   o   s a n c ţ i u n e   c o n t r a v e n ţ i o n a l ă   c o m p l e m e n t a r ă   co n f i s c a r e a   b u n u r i l o r   destinate, folosite sau rezultate din contravenţii.Aces t t ex t co re spunde d i spoz i ţ i e i con t r aven ţ i ona l e d in a r t . 44 a l i n . 9 „Bunur i l e destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numaiîn condiţiile legii”.P r i m a   r e m a r c ă a ) n a t u r a j u r i d i c ă a   s a n c ţ i u n i i –   o r d o n a n ţ a s t a b i l e ş t e c ă s u n t e m î n  prezenţa unei măsuri complementare.A doua remarcă: b) priveşte entitatea materială confiscată – adică, confiscarea trebuiesă privească lucrurile şi nu doua bunurile.În baza ordonanţei, sunt supuse confiscării trei categorii de bunuri:- c e l e de s t i na t e s ăvâ r ş i r i i con t r aven ţ i e i ( une l t e de pe scu i t ) - c e l e fo lo s i t e î n comi t e r ea con t r aven ţ i e i ( cu ţ i t e , a rme) - c e l e   r e z u l t a t e   d i n   c o n t r a v e n ţ i e . -A l t e s a n c ţ i u n i c o m p l e m e n t a r e : - su spenda rea s au anu l a r ea , după caz , a av i zu lu i , a co rdu lu i s au au to r i z a ţ i e i ; -î n c h i d e r e a   u n i t ă ţ i i ; - s u s p e n d a r e a a c t i v i t ă ţ i i a g e n t u l u i e c o n o m i c ; - r e t r a g e r e a   l i c e n ţ e i   s a u   a v i z u l u i   p e n t r u  a n u m i t e   o p e r a ţ i u n i   o r i   p e n t r u activitatea de comerţ exterior;- desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.7. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale.A.Persoanele competente să constate contravenţiile sunt:- primari;162 -   o f i ţ e r i   ş i   s u b o f i ţ e r i   a i   M i n i s t e r u l u i   a d m i n i s t r a ţ i e i   ş i   i n t e rn e l o r ,   s p e c i a l abilitaţi;- persoane împuternicite de miniştri, prefecţi etc.B.Procesul verbal de constatare:- este încheiat de agentul constatator;- este un act administrativ, din punct de vedere juridic;C.Aplicarea sancţiunii. TEMA 6DECIZIA ADMINISTRATIVĂ - COMPETENŢELE, ACTELE, PROCEDURILE – 

Decizia administrativă reprezintă principala pârghieîn mecanismul de funcţionare a administraţiei publice.1. Noţiuni generale şi obiectul deciziei administrativeConducerea înseamnă întotdeauna un ”proces” de luare de decizii, înţelegând prin „proces” atât analiza activităţii anterioare, cât şi examinarea posibilităţilor deameliorare concretă a activităţii, prin elaborarea deciziei. Numeroşi teoreticieni şi specialişti în problemele managementului, considerăc a p r i m ă f u n c ţ i e a c o n d u c e r i i e s t e f u n c ţ i a d e e l a b o r a r e a ş i l u a r e a d e c i z i e i d e conducere.Decizia este „încheierea

normală a deliberării într-un act voluntar”.Decizia este „o linie de acţiune conştientă aleasă dintr-un număr oarecare de  posibilităţi, în scopul de a ajunge la un anumit rezultat.” (Administraţia publică, prof.univ. dr. Ioan Alexandru, Ed. Lumina Lex, 1999)Decizia administrativă , ca instrument de conducere a procesului de exercitarea pu t e r i i execu t i ve r e z idă , ş i d in f ap tu l c ă , p r i n e a (dec i z i a ) „ s e pun î n m i şca r eco l ec t i ve de oamen i cu i nd i ca ţ i a s ă p rocedeze î n t r -un anumi t f e l , î n t r -un s ec to r   concret de acţiune colectivă”.Oricum ar fi definită decizia, putem spune că „decizia este un proces raţionald e a l e g e r e a u n e i d i r e c ţ i i d e a c ţ i u n e , d i n t r - u n n u m ă r d e p o s i b i l i t ă ţ i , î n v e d e r e a atingerii unui anumit scop”.Orice decizie presupune:-o bază de informaţii ample şi certe (sigure);-un proces raţional (de gândire şi înţelegere);-obiective (scopuri precise , concrete, măsurabile);-manifestarea voinţei (opţiunea).Decizia administrativă îmbracă diferite aspecte şi forme funcţie de:144 -funcţie de subiectul (autorul) de la care emană;-funcţie de domeniul sau obiectul la care se referă;-funcţie de sfera de întindere;-funcţie de conţinut şi natura prevederilor pe care le statorniceşte.Luarea unei decizii administrative presupune:- stabilirea gradului de prioritate pe care îl prezintă problema şi măsura în carese impune sau nu o intervenţie;- gruparea problemelor asupra cărora este utilă intervenţia;- verificarea realităţii, a caracterului şi oportunităţii problemei respective (dacăeste o problemă curentă, de rutină sau de excepţie).D u p ă   a c e a s t ă   e t a p ă   p r e a l a b i l ă   u r m e a z ă   e t a p e l e   p r o p ri u - z i s e   d e   d e t e r m i n a r e   a obiectului deciziei administrative.2. Etapele procesului de elaborare a deciziei:A . A d u n a r e a d a t e l o r - t r e b u i e a v u t î n v e d e r e d a c ă d a t e l e v i z e a z ă s i t u a ţ i a trecută, prezentă sau viitoare.B. Selecţionarea (filtrarea) şi ordonarea (sistematizarea) datelor - cu acest prilejse stabileşte:- ce probleme se reliefează;- dacă sunt posibilităţi de tratare distinctă;- care sunt circumstanţele problemei;- în ce ordine de urgenţă trebuie acţionat;- dacă avem elemente restrictive(disponibilităţi fixe, acte normative în vigoare)C. Analiza datelor şi faptelor (informaţiilor)În a cea s t ă e t apă sub i ec tu l dec iden t t r ebu i e s ă dea r ă spuns l a a rgumen ta r ea selectivă de tip

interogativ pentru ce ? care ? când? unde? cine? ce?Cu această ocazie se studiază toate influenţele posibile asupra deciziei.D. Luarea deciziei – este momentul manifestării voinţei decidentului.În administraţia publică subiectul decident poate fi un grup (colectiv) sau o pe r soană . De ce l e ma i mu l t e o r i dec iden tu l e s t e un g rup ceea ce p r e supune o ma i

mare atenţie, ţinând cont de avantajele cât şi de dezavantajele posibile în adoptareacolectivă a deciziilor.AVANTAJE-experienţa participanţilor, dar, mai ales, a specialiştilor;-r e a l i z a r ea une i i n fo rmăr i ma i comple t e a sup ra p rob l eme i î n d i s cu ţ i e ş i asupra căreia urmează a se decide;-constituirea unui climat de colaborare, care va fi temelia motivării tuturor c e l o r c e u r m e a z ă s ă p a r t i c i p e n u n u m a i l a a d o p t a r e a d e c i z i e i , c i ş i l a executarea acesteia;- posibilitatea apariţiei unei idei noi, chiar mai valoroase decât cele avuteiniţial;-realizarea unui schimb de experienţă în probleme de decizie (se realizeazăun climat de şcoală, de formare a managerilor pentru administraţia publică).Dec i z i a co l ec t i vă p r e supune o p r egă t i r e co re spunză toa re a ş ed in ţ e i î n c a r e urmează a se decide.Pregătirea necorespunzătoare poate genera grave dezavantaje:-c o n s u m   m a r e   d e   t i m p   ( c i t i r e a   m a t e r i a l e l o r ,   d o c u m e n t a r e a   în   t i m p u l şedinţei);-insuficienta cunoaştere a problemei asupra căreia urmează a se decide;- blocarea unor importanţi factori de decizie din alte unităţi;- posibilitatea diluării responsabilităţii (în unele cazuri decizia în colectiv areinfluenţe negative asupra responsabilităţii individuale);-există tentaţia de a se concentra luarea deciziei în colectiv tocmai cu scopulde a de dispersa răspunderileÎn administraţia publică sunt numeroase situaţii în care decidenţii sunt persoanei n d i v i d u a l e ş i d e a c e e a e x i s t ă c a z u r i d e d e l e g a r e d e a u t o r i t a t e s a u d e l e g a r e d e competenţă de decizie.Delegarea este

necesară mai ales în situaţiile în care decidenţii sunt persoane individuale deoarece

 - c r e ş t e î n a n s a m b l u e f i c i e n ţ a c o m p a r t i m e n t u l u i d e l u c r u î n c a r e c e l c a r e deleagă şi, în acelaşi timp, se realizează o motivare corespunzătoare;- creşte numărul problemelor rezolvate operativ;- se stimulează creşterea responsabilităţii colaboratorilor şi a creativităţii în general;- se formează funcţionari publici capabili să preia activitatea de conducere.De l ega rea compe t en ţ e i de a dec ide s e f a ce î n l im i t e l e pe rmi se de no rme le  juridice având o clară şi exactă delimitare a atribuţiilor pe care le au.Ca rac t e r i s t i c i l e – pe ca r e t r ebu i e s ă l e î ndep l i nea scă dec i z i a admin i s t r a t i vă  pentru a putea asigura eficient, calitativ şi cantitativ îndeplinirea obiectivelor fixate:1.Decizia trebuie să fie fundamentată ştiinţific, competenţă.2. Decizia trebuie să fie adoptată de către cei în drept, ceea ce presupune caf ac to ru l de dec i z i e s ă f i e împu te rn i c i t cu compe t en ţ a co re spunză toa re p r i n a c t e normative;3. Decizia trebuie să fie coordonată;4. Deciziile trebuie adoptate la timp. Atât deciziile premature cât şi cele tardivenu pot fi utile, rămânând acte gratuite.5 .   D e c i z i a   a d m i n i s t r a t i v ă   t r e b u i e   s ă   a i b ă   f l ex i b i l i t a t e ,   m o b i l i t a t e   ş i maleabilitate.6. Decizia administrativă trebuie să se caracterizeze prin simplitate, claritate, formă precisă, succesiune logică şi concizie.3. Decizia administrativă ca act juridicS i t u a ţ i a   a d m i n i s t r a ţ i e i   p r e c o n i z e a z ă   d o u ă   m a r i  c a t e g o r i i   d e   d e c i z i i administrative:-   d e c i z i i   c a r e   p r i v e s c   a d m in i s t r a ţ i a   i n t e r n ă   ş i   c a r e   s e   r e f e r ă   l a   a s p e c t e l e lăuntrice din administraţia publică;- decizii care privesc administraţia externă, adică decizii care facilitează, sau prin care se realizează acţiunea administraţiei publice în raport cu alţii, nu în raport cusine însuşi. Prin aceste decizii se realizează, în fapt, funcţiile administraţiei publice ca147 expresie a puterii executive şi acestora li se aplică regimul juridic specific al actelor administrative, pe care le studiază dreptul administrativ.Din punct de vedere juridic, decizia administrativă – ca act administrativ este de f i n i t ă c a a cea fo rmă a a c t i v i t ă ţ i i admin i s t r a t i ve a s t a t u lu i s au a co l ec t i v i t ă ţ i l o r   locale, care constă în manifestarea expresă de voinţă, ce emană de la o autoritate aadministraţiei publice în realizarea voinţei puterii legislative şi prin care se dă naştere,se modifică sau se sting drepturi sau obligaţii.Cond i ţ i i l e c e t r ebu i e sc î ndep l i n i t e de dec i z i a admin i s t r a t i vă c a a c t j u r i d i c ,  pentru ca aceasta să poată opera sunt:C o n d i ţ i i d e f o n d – a c ă r o r n e r e s p e c t a r e p o a t e a t r a g e

n u l i t a t e a a b s o l u t ă a deciziei administrative.a)Decizia trebuie să fie emisă pe baza şi în vederea executării legii.   b )Dec i z i a   t r ebu i e   s ă f i e   emi să de  o rganu l î nd r i t u i t ( compe t en t ) ş i   î n l im i t e l e competenţei sale (materiale, teritoriale şi temporale)c)Decizia trebuie să fie corespunzătoare scopului şi spiritului Constituţiei.C o n d i ţ i i   d e   f o r m ă   –   s e   r e f e r ă   l a   p r e v e d e r i l e  a c t e l o r   n o r m a t i v e   p r i v i n d  procedura de emitere, forma, numerotarea, datarea şi terminologia ce se impune a firespectată.O altă condiţie constă în actualitatea, corespondenţa permanentă a acesteia cuevoluţia realităţilor administrative. Nerespectarea condiţiei de oportunitate poateatrage nulitatea.O condiţie importantă constă în motivarea actelor administrative şi a deciziilor.L i p s a   u n u i   c o d   d e   p r o c e d u r ă   a d m i n i s t r a t i v ă   f a c e   c a  u n e l e   a u t o r i t ă ţ i   a l e administraţiei publice să motiveze deciziile, iar altele să nu le motiveze.T o t u ş i ,   m o t i v a r e a   d e c i z i i l o r   e s t e   o   n e c e s i t a t e ,   c o n s t it u i n d   o   g a r a n ţ i e   a respectării drepturilor omului, a cunoaşterii profunde a situaţiei de fapt, a legislaţieiîn vigoare şi, în final, a aplicării corespunzătoare a legii la situaţiile concrete.4. Trăsăturile actului administrativa) Actul administrativ este act juridic, antrenând în mod independent proceduraunor efecte juridice (dând naştere, modificând sau desfiinţând  drepturi şi obligaţii),148 spre deosebire de operaţiunea materială şi operaţiunea administrativă, care nu producefecte juridice prin ele însele.Exemplu: decizia administrativă a unui minister sau consiliu, produce efecte juridice,  pe c ând î n tocmi rea unu i dosa r ( c a r e e s t e o ope ra ţ i une admin i s t r a t i vă ) nu p roduce efecte juridice. b) Actul administrativ este o manifestare unilaterală de voinţă juridică;c) Voinţa juridică unilaterală provine de la o autoritate a administraţiei publice.d) Voinţa juridică unilaterală este supusă unui regim juridic specific.Clasificarea deciziilor administrative se face după:a )După au to r i t a t e a   dec iden t ă : - guvernul;- ministerele;- celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice,- decizii administrative ale consiliilor locale, ale primarilor;- decizii administrative ale serviciilor deconcentrate ale administraţiei publicedin teritoriu. b)După sfera sau efectele pe care le produc:- Dec i z i i c a r e p roduc e f ec t e a sup ra uno r pe r soane d in a f a r a admin i s t r a ţ i e i  publice sau a unor persoane fizice sau juridice din cadrul structurii proprii;-   D e c i z i i   c a r e   s e   r e f e r ă   l a   o   p e r s o a n ă   s a u   u n   g r u p   d e f in i t ,   d e t e r m i n a t   d e  persoane (actele individuale);-  Dec i z i i   c a r e s e   r e f e r ă   l a   o   c a t ego r i e   nede f in i t ă ,   nede t e rmina t ă   de  pe r soane (acte cu caracter normativ);- Decizii care constituie drepturi sau obligaţii (acte constitutive);- Decizii care recunosc anumite drepturi (acte recognitive).O categorie specială de decizii (acte) administrativă o reprezintă deciziile cu caracter

jurisdicţional.5. Executarea deciziei administrativeAcţiunea administraţiei publice nu se încheie odată cu adoptarea deciziei.Deciziile capătă valoare prin execuţie

Totuşi, nu se exclude existenţa unor decizii care nu au fost executate vreodată.Realizarea sau organizarea realizării deciziei administrative constituie, de fapt,conţinutul propriu-zis al activităţii ce o desfăşoară administraţia publică.Executarea deciziei:D i r ec t ă – admin i s t r a ţ i a pub l i c ă r e a l i z ează î n mod nemi j l oc i t dec i z i a , p r i n mijloacele de care dispune;Indirectă – când sarcina executării cade în seama unor agenţi economici ori instituţii specializate.De reţinut – cu toate că procesul organizării şi procesul executării se desfăşoarăde cele mai multe ori, simultan, este necesar să facem o deosebire între cele două procese, deoarece ele se desfăşoară în planuri calitativ deosebite.E x e c u t a r e a e s t e p r o c e s u l c a r e u r m e a z ă s ă f i e c o n d u s ş i n u f a c e p a r t e d i n  procesul managerial.Prin organizare şi prin control se face trecerea între cele două planuri –  planulconducerii şi cel al execuţiei.E x e c u t a r e a   d e c i z i e i   a d m i n i s t r a t i v e   c o n s t i t u i e   o  o b l i g a ţ i e   n u   n u m a i   a executanţilor, ci şi a conducătorilor – decidenţi.În executarea deciziilor administrative, un rol tot mai important îl are aparatul„ p r o f e s i o n i s t ” ,   d a r ,   î n   a c e l a ş i   t i m p ,   n u   e x c l u d e   d e z v ol t a r e a   s a u   d i v e r s i f i c a r e a formelor participative a tuturor cetăţenilor la realizarea deciziilor administrative.Execu t a r ea dec i z i e i admin i s t r a t i ve e s t e de t e rmina t ă de o s e r i e de f a c to r i de influenţă printre care:a )   c a p a c i t a t e a   a d m i n i s t r a ţ i e i   d e   a   m o b i l i z a   f o r ţ a   d e   m u nc ă   ş i   m i j l o a c e l e materiale necesare;  b )   c a p a c i t a t e a   a d m i n i s t r a ţ i e i   d e   a   a s i g u r a   o   b u n ă   o rg a n i z a r e ,   s t a b i l i r e a ştiinţifică a începerii acţiunii, fixarea unor ritmuri raţionale de execuţie, stabilireametodologiei de coordonare şi control.c) capacitatea personalului chemat să execute decizia administrativă, motivareaacestuia în vederea unei execuţii de calitate.150 T o ţ i   a c e ş t i   f a c t o r i   d e   i n f l u e n ţ ă   s e   c o n c r e t i z ea z ă   p r i n   a c t e   ş i   f a p t e administrative, subliniind importanţa administraţiei publice, gradul ei de autonomieabsolut necesară aplicării deciziilor.6. Executarea silită. Mijloace de constrângere.Atitudinea generală a persoanelor fizice şi juridice este de a executa de bunăv o i e   d e c i z i i l e   a u t o r i t ă ţ i l o r   p u b l i c e ,   c o n t r i b u i n d   l a   d e r ul a r e a   î n   b u n e   c o n d i ţ i i   a r apo r tu r i l o r soc i a l e , l a conse rva rea unu i c l ima t de l ega l i t a t e , o rd ine ş i d i s c ip l i nă , absolut necesare unei vieţi sociale normale.E x i s t ă   c a z u r i   î n   c a r e   p e r s o a n e l e   f i z i c e   s a u   a g e n ţ i i   e co n o m i c i   n u   e x e c u t ă întocmai şi la timp deciziile autorităţilor. Pentru aceştia se utilizează mijloacele deconstrângere.6.1 Executarea silită – constă în silirea celor obligaţi la executare de a-şi realizaaceastă obligaţie, fără ca pentru

această se li se aplice o pedeapsă.Sunt situaţii când executarea silită atrage după sine traducerea în viaţă a uneis anc ţ i un i .  Exemplu :   con f i s ca r ea  uno r   bunu r i î n   vede rea execu t ă r i i   une i   ho t ă r â r i  judecătoreşti prin care s-a pronunţat pedeapsa penală a confiscării totale sau parţiale aaverii condamnatului.6.2 Executarea silită poate fi realizată:-   d i r e c t   –   a s u p r a   p e r s o a n e i   s u b i e c t u l u i   p a s i v   a l  o b l i g a ţ i e i   d e   e x e c u t a r e (arestarea şi reţinerea celui condamnat la o pedeapsă privativă de libertate)- indirect - cum este cazul vânzării silite ori confiscării unor bunuri.Instaurarea carantinei este o măsură de executare silită.În cazul încălcării măsurilor de carantină se aplică sancţiuni administrative.Fapte de executare silită cele mai frecvente sunt:-   s e c h e s t r u l   a s i g u r a t o r   s a u   p o p r i r e a   a s i g u ra t o r i e   c a r e   c o n s t a u   î n indisponibilizarea unor sume de bani sau a unor bunuri;- vânzarea silită – sechestrarea unor bunuri, evaluarea şi vânzarea lor;- rechiziţia.Ex i s t ă d ive r se fo rme de execu t a r e s i l i t ă spec i f i c e unu i domen iu s au a l t u l a l activităţii agenţilor economici Exemplu:-suspendarea lucrărilor de construcţii sau reparaţii care încalcă normele de protecţie a muncii sau protecţia mediului ambiant;-sistarea finanţării bugetare a unor instituţii, blocarea de acreditive;-în domeniul medical – executarea silită sub forma tratamentului medicalforţat a unor persoane suferinde de anumite boli;-în domeniul siguranţei naţionale şi ordinii publice – percheziţii domiciliareş i co rpo ra l e , r e ţ i ne r ea s au de ţ i ne r ea uno r pe r soane î n vede rea e f ec tuă r i i urmăririi penale ori a executării unei pedepse privative de libertate

TEMA 5CONTRACTUL ADMINISTRATIV

1. Contractul administrativ. Noţiunea de contract administrativ.Pentru realizarea sarcinilor pe care le au, organele administraţiei publice nufo lo se sc numa i a c t e l e admin i s t r a t i ve c a r e au ca r ac t e r un i l a t e r a l , c i ş i con t r ac t e l e administrative care sunt acte juridice bilateraleContractul este un act juridic civil constând în acordul de voinţă între două saumai multe persoane, încheiat în scopul de a crea, modifica sau stinge între ele drepturişi obligaţii. (Dicţionar de termeni juridici, pag. 96 Ed. Proteus 2005)Contractele pot fi:- unilaterale – când îşi asumă obligaţii numai uneia din părţi (donaţia)- b l i a t e r a l e s au s i na l agma t i ce – c ând ambe l e pă r ţ i dobândesc d r ep tu r i ş i

î ş i asumă obligaţii colaterale (contractul de vânzare cumpărare);- cu titlu gratuit (donaţia)- cu titlu oneros - când fiecare parte urmăreşte interese patrimoniale (contractde consignaţie)- contracte cumulative şi contracte aleatorii.Î n   d r e p t u l   s o c i a l i s t ,   e x i s t e n ţ a   c o n t r a c t e l o r   a d m i n i s t ra t i v e   e r a   c o n t e s t a t ă deoarece acest sistem de drept nu admitea existenţa paralelă a dreptului public şi ad r ep tu lu i   p r i va t ,   con t r ac t e l e   admin i s t r a t i ve   f i i nd ,   d in   a cea s t ă   c auză ,   i nadecva t e sistemului dreptului socialist.După 1989, Legea nr. 15/1990 cu privire la reorganizarea unităţilor economiced e   s t a t   c a   r e g i i   a u t o n o m e   ş i   s o c i e t ă ţ i   c o m e r c i a l e ,   r eg l e m e n t e a z ă   c o n c e s i u n e a , închirierea şi locaţia gestiunii unor activităţi comerciale şi servicii publice, unităţi de producţie ale unor regii autonome, unor bunuri şi terenuri proprietate de stat.U l t e r i o r   a u   a p ă r u t   n o i   f o r m e   d e   r e g l e m e n t ar e   p r i v i n d   c o n t r a c t e l e administrative.P u t e m   d e f i n i   c o n t r ac t e l e   a d m i n i s t r a t i v e   c a   f i i n d   a c e a   f o r m ă   j u r i d i c ă   d e ac t i v i t a te   a admin i s t r a ţ i e i   c a r e   r ep rez in t ă a co rdu l de  vo in ţ ă ,   cu ca r ac t e r b i   s au138 multilateral, între o persoană administrativă, un subiect de drept autorizat de persoanaadministrativă şi un subiect de drept privat, prin care se urmăresc satisfacerea unor interese de ordin general.2. Trăsăturile contractelor administrative.2.1 Părţile în contractele administrativeUna din părţile contractante are calitatea de persoană administrativă sau estesubiect de drept autorizat de o persoană administrativă.Cealaltă parte contractantă este un particula care se situează în afara sistemuluiautorităţilor publice şi are calitatea de subiect de drept privat, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică.2.2 Obiectul contractelor administrativeRealizarea unei activităţi de interes public care constă în următoarele:- p r e s t a r ea unu i s e rv i c iu ( conces iona rea une i a c t i v i t ă ţ i e conomice , s e rv i c i i  publice);- realizarea unei lucrări publice (închirierea pe o perioadă determinată a unui bun public);- punerea în valoare a unui bun public (execuţia sau proiectarea unei lucrări  publice).2.3 Forma contractului administrativContractul administrativ se încheie întotdeauna în formă scrisă, sub sancţiuneanulităţii absolute.2.4 Modificarea şi rezilierea contractelor administrativeModificarea şi rezilierea contractelor administrative se face numai prin acordulcomun al părţilor.2.5 Conţinutul contractelor administrativeConţinutul contractelor administrative se stabileşte pe cale reglementată şi pecale convenţională.Partea reglementată cuprinde clauze cu caracter obligatoriu prevăzute de lege,iar partea convenţională clauze negociate de părţi.2.6 Regimul juridic aplicabil contractelor administrative

Contractele administrative pot fi supuse regimului juridic de- drept public;- drept privat;- legilor speciale.2.7 Executarea contractelor administrativeL i t i g i i l e   î n   l egă tu r ă   cu   î nche i e r ea ,   execu t a r ea   ş i   de s f i in ţ a r ea   con t r ac t e lo r   admin i s t r a t i ve c a r e au ca ob i ec t bunu r i d in domen iu l pub l i c î n t r ă î n compe t en ţ a instanţelor de contencios administrativ, şi nu a celor de drept comun.3. Clasificarea contractelor administrativeC la s i f i c a r ea   con t r ac t e lo r   admin i s t r a t i ve   s e   f a ce  după  urmă toa re l e   c r i t e r i i : subiect, obiect, modalitate de încheiere.După subiect clasificarea se face în:1 . Con t r ac t e î nche i a t e î n t r e două au to r i t ă ţ i a l e admin i s t r a ţ i e i pub l i c e ( î n t r e două persoane juridice de drept public).2 . Con t r ac t e î nche i a t e î n t r e o pe r soană de d r ep t pub l i c ş i un pa r t i cu l a r ( o  persoană fizică sau juridică de drept privat).După obiect se clasifică în contracte care reglementează:- prestarea unui serviciu public;- realizarea unei lucrări publice;- punerea în valoare a unui bun din domeniul public;- alte utilităţi publice.După modul de încheiere - regula generală este că, contractele administrativese încheie prin licitaţie publică.4 .  A l t e   c a t ego r i i de   con t r ac t e admin i s t r a t i ve .  Con t r ac tu l   admin i s t r a t i v   de concesiune.1. Noţiunea şi obiectul contractuluiPrin contractul de concesiune – concedentul transmite concesionarului spregestionare rentabilă pe un termen determinat, în schimbul unei redevenţe, o activitateeconomică, un serviciu public, o subunitate productivă, un teren.140 Ştim că bunurile proprietate publică sunt  inalienabile. Totuşi, în condiţiilelegii, ele pot fi date în administrarea regiilor autonomei ori instituţiilor publice sau pot fi închiriate sau concesionate.2. Obiectul regimului de concesionare:a ) Bunur i p rop r i e t a t e pub l i c ă o r i p r i va t ă a s t a t u lu i , j ude ţu lu i , o r a şu lu i s au comunei; b) Activităţi şi servicii publice de interes naţional sau local.Pot face obiectul concesiunii bunurile, activităţile sau serviciile publice dinurmătoarele domenii:a) Transporturile publice; b) Autostrăzile, podurile şi tunelurile rutiere cu taxă de trecere;c) infrastructuri rutiere, feroviare, porturile şi aeronavele civile;d ) cons t ruc ţ i a de h id rocen t r a l e no i ş i exp loa t a r ea a ce s to r a , i nc lu s iv a c e lo r   aflate în conservare;e) serviciile poştale;f )   s p e c t r u l   d e   f r e c v e n ţ ă   ş i   r e ţ e l e   d e   t r a n s p o r t   ş i  d e   d i s t r i b u ţ i e   p e n t r u telecomunicaţii;g ) a c t i v i t ă ţ i l e e conomice l ega t e de cu r su r i l e de ape na tu r a l e ş i a r t i f i c i a l e , lucrări de gospodărire a apelor aferente acestora, staţiile şi instalaţiile de măsurătorihidrologice, meteorologice şi de calitate a apelor, amenajamente piscicole;h) terenurile proprietate publică, plajele, cheiurile şi zonele libere;i) reţelele de transport şi de distribuţie a energiei electrice şi termice; j) reţelele de transport prin conducte şi de distribuţie a petrolului şi gazelor,combustibili;k) reţele de transport şi de distribuţie publică a apei potabile;l) exploatarea zăcămintelor minerale şi a substanţelor solide şi fluide;m) r e su r se l e m ine ra l e na tu r a l e a l e zone i e conomice mar i t ime ş i a

p l a tou lu i continental;n) exploatarea resurselor termale;o) baze sportive, locuri de recreere .

p) unităţi medico-sanitare;r) activităţi economice;s) colectarea, depozitarea şi valorificarea deşeurilor;t) alte bunuri. Nu pot face obiectul concesiunii bunurile,activităţile sau serviciile publice în  privinţa cărora nu există autorităţi de reglementare, ale căror avize sunt obligatorii înceea ce priveşte preţurile sau tarifele practicate de concesionari.Au ca l i t a t e a de conceden t î n nume le s t a t u lu i m in i s t e r e l e s au a l t e o rgane de specialitate ale administraţiei publice centrale, pentru bunurile proprietate publică sau privată a statului şi pentru activităţile şi serviciile publice de interes naţional.Concedent în numele judeţului, oraşului sau comune sunt consiliile judeţene, locale sau instituţiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publică sau privată a judeţului, oraşului sau comunei, ori pentru activităţi şi servicii publice de interes local.C a l i t a t e a d e c o n c e s i o n a r o p o a t e a v e a o r i c e p e r s o a n ă f i z i c ă s a u p e r s o a n ă  juridică de drept privat, română sau străină.3. Iniţierea concesiunii:Iniţierea concesiunii are la bază un studiu de oportunitate, efectuat în prealabilde către concedent, care va cuprinde următoarele elemente:a) descrierea bunului, a activităţii sau a serviciului public care urmează să fieconcesionat;  b ) mo t ive l e de o rd in economic , f i nanc i a r , soc i a l ş i de med iu ca r e j u s t i f i c ă acordarea concesiunii;c) investiţiile necesare pentru modernizare sau extindere;d) nivelul minim al redevenţei;e) modalitatea de acordare a concesiunii şi motivarea acestei acţiuni;f) durata estimată a concesiunii;g) termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare;C o n c e s i o n a r e a s e a p r o b ă p e b a z a c a i e t u l u i d e s a r c i n i a l c o n c e s i u n i i , p r i n hotărârea guvernului, a consiliului judeţean, orăşenesc sau comunal.142 4. Procedura concesionării:C o n c e s i o n a r e a   s e   r e a l i z e a z ă   p r i n   l i c i t a ţ i e   p u b l i c ă  s a u   n e g o c i e r e   d i r e c t ă . Licitaţia publică poate fi deschisă sau deschisă cu preselecţie.Caietul de sarcini va cuprinde în mod obligatoriu:a) Condiţiile de exploatare a concesiunii; b) investiţiile care urmează a fi realizate de către concesionar;c) clauzele financiare şi de asigurare;d) regimul bunurilor utilizate de concesionar;e) obligaţiile care îi revin privind protecţia mediului.Pe baza Legii privind regimul concesiunilor şi a Normelor metodologice cadruse întocmesc caietele de sarcini, care vor conţine toate elementele necesare proceduriide concesionare.Alte tipuri de contracte administrative sunt:- contractele administrative de închiriere de bunuri;- contractele administrative de achiziţii publice;- contractele administrative de împrumut;- contractele administrative de lucrări publice

TEMA 4ACTUL ADMINISTRATIV 

I . Conceptul de act administrativ1. Noţiunea şi trăsăturile actului administrativ.Administraţia publică se înfăptuieşte pe baza şi în vederea executării legii prin:- acte administrative cu caracter normativ sau individual;- prin fapte materiale juridice (acte materiale);- prin operaţiuni materiale administrative.Actele administrative sunt manifestări de voinţă cu caracter unilateral, făcuteîn execu t a r ea func ţ i e i   execu t i ve   a au to r i t ă ţ i l o r   pub l i c e   cu s copu l de a p roduce efecte juridice , a căror realizare este garantată prin posibilitatea de a recurge al forţade constrângere a statului.Faptele materiale (actele materiale) juridice – determină naşterea, modificareasau stingerea unor raporturi juridice, independent de existenţa unei manifestări devoinţă în acest scop, legea este cea care le atribuie efecte juridice.Operaţiunile materiale administrative  cuprind acele fapte materiale care nuconcretizează o voinţă juridică, dar care sunt necesare pentru emiterea, adoptarea sauexecutarea actului administrativ.A c t u l   a d m i n i s t r a t i v   e s t e   a c t u l   j u r i d i c   e mi s / a d o p t a t   d e   o   a u t o r i t a t e a d m i n i s t r a t i v ă ,   î n   m o d   u ni l a t e r a l   ş i   î n   r e g i m   d e   p u t e r e   p u b l i c ă ,   p r i n   c a r e   s e organizează sau se aplică în concret legea.Autoritatea administrativă poate fi:- o autoritate publică;- o instituţie publică administrativă;- un serviciu public aflat sub autoritatea acestora.2. Trăsăturile actelor administrative includ:- elementele esenţiale;- condiţiile de valabilitate;- caracteristicile speciale.114 D i n   d e f i n i ţ i a   d a t ă   s e   p o t   d e s p r i n d e   c a r a c t e r e l e   sp e c i f i c e   a l e   a c t u l u i administrativ, şi anume:1 .   A c t u l   a d m i n i s t r a t i v   e s t e   f o r m a   j u r i d i c ă   p ri n c i p a l ă   d e   a c t i v i t a t e   a administraţiei publice.- este singura formă juridică prin care lucrează administraţia- este forma juridică cea mai importantă.2. Actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă expresă unilaterală.- c a r ac t e ru l exp re s a l man i f e s t ă r i i de vo in ţ ă e s t e de t e rmina t de r eg imu l de  putere publică în care se emit actele administrative.- v o i n ţ a p e c a r e o m a n i f e s t ă o r g a n u l a d m i n i s t r a ţ i e i p u b l i c e t r e b u i e s ă f i e neîndoielnică.3. Actul administrativ este emis în regim de putere publică.Actul administrativ concretizează voinţa autorităţilor administrative ca subiectde drept investit cu putere publică.D i n   a c e a s t ă   t r ă s ă t u r ă   r e z u l t ă   c ă   a c t u l   a d m i n i s t r at i v   e s t e   o b l i g a t o r i u   ş i executoriu.Regimul de putere nu exclude, ci permite exercitarea controlului de legalitateexercitat asupra actelor administrative.P rezumţ i a de l ega l i t a t e , denumi t ă ş i p r ezumţ i a de con fo rmi t a t e cu d r ep tu l , subînţelege condiţia actului administrativ de a corespunde Constituţiei, legii şi actelor  juridice emise în baza legii.Prezumţia de legalitate este legată cu alte prezumţii:- prezumţia de autenticitate- prezumţia de

veridicitate3. Regimul juridic al actelor administrativeForţa juridică a actelor administrative este condiţionată de mai multe elemente:- organul emitent în sistemul autorităţilor administraţiei publice;- natura organului emitent;- categoria de act;- caracterul normativ sau individual.115 Actele administrative sunt supuse regimului juridic administrativ, având înacest sens un regim juridic propriu, distinct de al altor acte juridice prin:- legalitatea actelor administrative;- forţa lor juridică;- modul de intrare în vigoare;- modul de executare;- modul de încetare a efectelor juridice.Regimul juridic al actelor administrative poate fi deosebit şi- după natura juridică a efectelor;- după raporturile pe care le guvernează.A c t u l   n o r m a t i v   d e   g e n u l   h o t ă r â r i i   d e   G u v e r n   r ă m â ne   î n   s f e r a   d r e p t u l u i administrativ, chiar dacă reglementează raporturi juridice civile.Un act administrativ este reglementat prin norme aparţinând mai multor ramuride drept şi care nu duc la schimbarea naturii juridice unitate a actului în cauză.Majoritatea actelor administrative trebuie să îndeplinească în mod obligatoriucerinţa formei scrise, astfel încât existenţa actului juridic este condiţionată de însăşiexistenţa înscrisului,  a cărui lipsă antrenează inexistenţa respectivei manifestări devoinţă. II. Elementele actelor administrative1. Voinţa manifestată în temeiul şi pentru realizare a puterii de statVoinţa manifestată în temeiul şi pentru realizarea puterii de stat.Actul administrativ este un act de voinţă cu caracter deliberativ, emis în scopul producerii de efecte juridice şi presupune acţiunea conştientă de voinţă a autoruluisău, neputând avea un caracter întâmplător, aleatoriu.Condiţiile de voinţa ce trebuiesc îndeplinite în actul administrativ:- să fie intenţionată- manifestată- să aibă un dublu caracter (voliţional)- să fie autonomă, 116să fiie neviciata

.C a r a c t e r u l   i n t e n ţ i o n a t   a l   v o i n ţ e i   d i n   a c t e l e   a d m i n i s t ra t i v e   p r e s u p u n e reprezentarea scopului actului şi urmărirea sau acceptarea rezultatelor produse prinrealizarea actului.Ac tu l de vo in ţ ă p r e supune un e l emen t i n t e rn , sub i ec t i v – i n t en ţ i a , ş i unu l extern, obiectiv, respectiv efectele produse în baza intenţiei şi anume, raporturile juridice generale modificate sau desfiinţate.Atât intenţia, cât şi efectele urmărite şi produse trebuie să fie în concordanţă culegea întrucât legalitatea constituie o caracteristică esenţială pentru existenţa actului juridic, în special a celui administrativ care este înzestrat cu prezumţia de legalitate.Voinţa trebuie să fie manifestată, adică trebuie să fie cunoscută de către ceicărora li se adresează actul.M o d u l   d e   m a n i f e s t a r e   a   v o i n ţ e i   o r g a n e l o r   a d m i n i s t r a t i ve   ş i   c u n o a ş t e r e a e f e c t i v ă   a   a c e s t e i   m a n i f e s t ă r i   a r e   l o c   pr i n   a d u c e r e a   l a   c u n o ş t i n ţ ă   a   a c t e l o r   administrative, de regulă, întocmite în formă scrisă, fie pe calea publicării actelor  normative,

fie pe calea comunicării actelor individuale.O altă caracteristică este dublul caracter voliţional al actului administrativ.El exprimă, în primul rând, voinţa statului, consacrată prin lege şi prin actesubordonate acesteia, şi care se impune în actele administraţiei.În al doilea rând reprezintă voinţa autorităţii emitente.Când administraţia emite acte, trebuie să indice, întotdeauna actul normativsuperior care constituie temeiul lor legal.Î n a ce l a ş i t imp , vo in ţ a d in a c tu l admin i s t r a t i v exp r imă un anumi t g r ad de autonomie decizional. Deşi voinţa organului emitent este subordonată voinţei statului,a p u t e r i i l e g i u i t o a r e , ş i a c e l e i e x e c u t i v e , t o t u ş i , n u s e p o a t e r e d u c e a c t i v i t a t e a executivă la acţiunea de simplă declanşare a incidenţei legii.Vo i n ţ a   t r e b u i e   s ă   f i e   n e v i c i a t ă ,   î n t r u c â t   v i c i e r e a   ei   a f e c t e a z ă   e s e n ţ a   ş i valabilitatea actului juridic.Viciile actului normativ: eroarea, dolul, violenţa

 a) Eroarea – intervine atunci când faptele reţinute ca motive ale actului sunteronate sau greşit stabilite şi eroarea este de drept, atunci când în emiterea actului,emitentul nu se bazează pe un text legal, sau se bazează în mod greşit pe un text. b) Dolul - reprezintă eroarea provocată în mod fraudulos. Ea poate proveni dela unul din subiecţii raportului juridic ori de la ambele părţi, în scopul eludării legii.Actul administrativ este un act voliţional emis în cadrul activităţii executive derealizare a puterii de stat. De aici rezultă cu nu poate proveni decât de la o autoritate publică, deci a statului sau a administraţiei publice locale.Ac tu l admin i s t r a t i v e s t e exp re s i a j u r i d i că a modu lu i spec i f i c de r e a l i z a r e a  puterii publice de către administraţie, trăsătură care îl particularizează în cadrul altor acte de putere, deosebindu-l, în acelaşi timp, de actele civile sau de dreptul muncii.Ac t e l e admin i s t r a t i ve s e pun d i r ec t î n execu t a r e , de c e l e ma i mu l t e o r i , d i n oficiu, fără altă formalitate deosebită, iar forţa de constrângere care le garanteazăaparţine chiar sistemului de organizare administrativ.2. Obiectul actului juridicObiectul oricărui act juridic este chiar obiectul raportului juridic pe care acelact îl generează.Obiectul actului administrativ este unic având la bază o singură cauză saumotiv întrucât actul administrativ nu este un acord de voinţă  de forma contractuluicivil în care prestaţia unei părţi are drept cauză contraprestaţia celeilalte părţi.Ob i ec tu l a c tu lu i admin i s t r a t i v e s t e s t r i c t de t e rmina t de l ege ş i de a l t e

ac t e normative.Ob iec tu l a c tu lu i j u r i d i c admin i s t r a t i v e s t e impus î n mod un i l a t e r a l de c ă t r e organul emitent, chiar dacă actul a fost emis la cererea unui solicitant.Obiectul are caracter obligatoriu deoarece subiectul de drept trebuie să aibă oconduită conformă cu manifestarea de voinţă a organului administraţiei publice.Motivele care stau la baza emiterii actului administrativ sunt motive de fapt şimotive de drept.Mo t ive l e de   f ap t   sun t   c auze l e s au   împre ju r ă r i l e   c a r e   j u s t i f i c ă ş i   de t e rmină adoptarea unui act juridic.118 M o t i v e l e   d e   d r e p t   s u n t   t e x t e l e   l e g a l e   c a r e   p e r m i t ş i   d e t e r m i n ă   a c e a s t ă adoptare.Actele normative de ordin administrativ sunt emise întotdeauna pe baza şi înexecutarea legilor sau, după caz, a ordonanţelor guvernului care constituie motivulsau temeiul lor legal.Uneori, legea prevede şi anumite situaţii de fapt care determină apariţia unor reglementări administrative, precum catastrofele şi calamităţile.Lipsa motivelor de fapt duc la inexistenţa actului juridic, iar caracterul ilegal almotivelor duce la nulitatea actului respectiv.3. Organul sau subiectul emitent al actului administrativ- organul cu conducere colegială- organe cu conducere unipersonală.D r e p t u l   d e   d e c i z i e   p o a t e   s ă   a p a r ţ i n ă   u n o r   p e r s o a ne   d i n   c a d r u l   o r g a n u l u i colegial sau unor funcţionari din structurile interne ale organului. Factorii respectivau posibilitatea de a emite decizii, şi de a participa la întreg procesul decizional.Î n ş t i i n ţ a admin i s t r a ţ i e i , au to ru l une i dec i z i i e s t e numi t f a c to r s au sub i ec t decident, reprezentând persoana sau grupul de persoane ca organe investite cu dreptulde decizie în baza calităţii recunoscute de lege.O r g a n e l e   d e   c o n d u c e r e   u n i p e r s o n a l ă   f u n c ţ i o n e a z ă   f i e   î n  a c e a s t ă   f o r m ă exclusivă, fie în îmbinare cu formele colegiale de conducere. III. Condiţii de valabilitate ale actelor administrative1. Condiţiile generale de valabilitate ale actelor administrative sunt:a) fundamentarea ştiinţifică; b) legalitatea;c) oportunitatea;d) unitatea;e) simplitatea formei.a) Fundamentarea ştiinţifică - orice act administrativ, mai ales cele cu caracter normativ, trebuie să se bazeze pe studii de fundamentare social-economică, politică şi119  juridică, pe metode moderne de analiză şi luarea deciziei, precum şi pe procedee detehnică legislativă adecvată.  b ) Lega l i t a t e a – e s t e cond i ţ i a p r i n c a r e a c tu l admin i s t r a t i v t r ebu i e adop t a t n u m a i î n b a z a u n u i d r e p t d e d e c i z i e ş i n u m a i d e c ă t r e o r g a n e l e s a u p e r s o a n e l e investite cu putere legală de decizie, în temeiul şi pentru executarea legii.c) oportunitatea sau actualitatea - presupune adoptarea şi executarea actului întimp util şi în condiţiile date, precum şi abrogarea lui atunci când, ca o consecinţă aevoluţiei relaţiilor sociale, actul juridic a încetat, practic, să mai fie util.d) Unitatea actului administrativ - impune concordanţa cu actele anterioareaflate în vigoare, dar şi lipsa contradicţiilor dintre dispoziţiile

sale.e) Simplificarea formei - presupune- sub aspect extern – adoptarea actului fără formalitate procedurale deosebitecare ar îngreuna în mod inutil procesul decizional;- sub aspect intern – redactarea actului într-o formă logică, într-un stil concis,clar şi precis, care să excludă orice echivoc.2 .   C o n d i ţ i i l e   s p e c i a l e   d e   v a l a b i l i t a t e   c e   t r e b u i e   s ă   l e  î n d e p l i n e a s c ă   a c t u l administrativ:a) Actul administrativ să fie emis de către organul sau persoana competentă şi în limitele competenţei legale. b) Actul administrativ să fie emis cu respectarea formelor procedurale legalespecifice.c) Conţinutul actului administrativ să fie conform normelor legale.d) Actul administrativ trebuie să corespundă scopului urmărit de lege.Primele două condiţii (pct. a şi b) sunt condiţii externe sau formale.Condiţiile de la ultimele două puncte (c şi d) sunt condiţii de fond, intere aleactului administrativ.Competenţa decizională este o primă condiţie.Competenţa reprezintă ansamblul activităţilor cu şi fără semnificaţie juridicăsăvârşite de un subiect de drept în vederea realizării atribuţiilor sale

Compe ten ţ a dec i z iona l ă e s t e a cea compe t en ţ ă c a r e pe rmi t e ş i con fe r ă unu i organ dreptul de a hotărî sau de a dispune, prin acte de decizie, în ceea ce priveşterezolvarea unei anumite situaţii.Dreptul de a decide este conferit conducerii organului sau unor  funcţionari dedecizie, deşi iniţierea sau formularea, executarea sau controlul deciziei pot să aparţinăşi unor factor decizionali cum sunt organele consultative.În s t ab i l i r e a exac t ă a compe t en ţ e lo r dec i z iona l e î n c ad ru l o rganu lu i , un l oc important îl ocupă regulamentele interne de organizare şi funcţionare, care precizeazăsfera de probleme în legătură cu care funcţionarii publici pot primi şi emite dispoziţiiobligatorii.Unul din elementele esenţiale ale procesului decizional este stabilirea niveluluiierarhic la care se adoptă decizii, adică determinarea organului sau a persoanei careexercită dreptul de decizie.În procesul dezvoltării autonomiei locale administrative asistăm la trecerea t r e p t a t ă a d r e p t u l u i d e d e c i z i e p e c a t e g o r i i d e p r o b l e m e , s p r e n i v e l e l e i e r a r h i c in f e r i oa r e   a l e   o rgan i ză r i i   admin i s t r a t i ve ,   cu   s copu l   a s i gură r i i   une i   conco rdan ţ e depline între activitatea locală sau de nivel ierarhic inferior, cu principiile politicegenerale ale statului.Legat de instituţia deciziei există şi delegarea dreptului de decizie.Una din caracteristicile de bază ale competenţei (alături de caracterul legal,obligatoriu şi temporal) este şi caracterul propriu sau personal al acesteia, în sensul căea aparţine subiectului prevăzut de lege.În mod excepţional, unele atribuţii, inclusiv dreptul de decizie se pot încredinţa pe calea reprezentării, a înlocuirii, a suplinirii şi a delegării, unor organe sau persoanecare, în mod obişnuit nu dispun de astfel de competenţe.- î n locu i r ea s au sup l i n i r ea unu i f unc ţ i ona r de că t r e a l t u l , a t unc i c ând ce l î n cauză este împiedicat să-şi exercite atribuţiile sale. Înlocuirea se face de drept sau printr-un act juridic (prefect - subprefect).-   o   a l t ă   f o r m ă   d e   î n c r e d i n ţ a r e   a   c o m p e t e n ţ e i   e

s t e   c o m p e t e n ţ a   d e l e g a t ă (încredinţarea atribuţiilor unui subordonat ierarhic).121 I n s t i t u i r e a   d e l e g ă r i i   t r e b u i e   s ă   ţ i n ă   s e a m a   d e :   s c o p u l ,   o b i ec t u l ,   f o r m a   ş i condiţiile de delegare.Î n c e t a r e a   d e l e g ă r i i   s e   e f e c t u e a z ă   d u p ă   a c e e a ş i   p r o c ed u r ă   p r i n   c a r e   a   f o s t instituită.O altă condiţie specială de valabilitate este conformitatea actului administrativcu forma prevăzută de lege.Uneori, emiterea actului se poate face fără obligaţia respectării unei proceduri prealabile, alteori, această procedură se reduce la un minim de condiţii, ca, de pildă,condiţia formei scrise, însă în unele cazuri, ea poate consta într-un întreg complex deformalităţi.O altă condiţie este conformitatea actului administrativ cu conţinutul legii.3. Caracteristicile actelor administrativeCaracteristicile actelor administrative sunt acele trăsături care individualizeazăaceste acte faţă de alte acte juridice.a. Caracter unilateral; b. Caracter legal;c. Caracter obligatoriu;d. Caracter executoriu;e. Caracter oportun sau actual.a . Ca rac t e ru l un i l a t e r a l – r ep rez in t ă a cea ca l i t a t e a a c tu lu i j u r i d i c con fo rm căruia el este emis fără participarea sau consimţământul subiectelor de drept cărora lee s t e de s t i na t de c ă t r e admin i s t r a ţ i e s au cu p r i v i r e l a c a r e gene rează d r ep tu r i s au obligaţii.Unilateralitatea actelor administrative este  dată de emiterea actelor în temeiulşi pentru realizarea puterii în stat (a puterii publice).  b . . Ca rac t e ru l l ega l – r e zu l t ă d in ob l i ga t i v i t a t e a emi t e r i i l o r pe baza ş i î n conformitate cu legea.Fiind emise în mod unilateral, de regulă, de către un organ al administraţiei destat, deci, provenind de la o autoritate şi, fiind emise cu respectarea legii, aceste actese bucură de prezumţia de legalitate.122 Prezumţia de legalitate le conferă acestor acte administrative două trăsături:- caracterul autentic;- caracterul veridic.Ca rac t e ru l au t en t i c e s t e a cea t r ă să tu r ă con fo rm că re i a s e p r ezumă că ac tu l  provine de la însuşi organul pe care înscrisul ăl indică drept autor al său.Ca rac t e ru l ve r i d i c – e s t e a cea t r ă să tu r ă con fo rm că re i a s e p r ezumă că ac tu l administrativ exprimă adevărul, având un conţinut corespunzător realităţii faptice şi prevederilor legii.Administraţia nu poate crea norme juridice primare.c. Caracterul obligatoriu – actele administrative sunt obligatorii, în primul rând  p e n t r u   s u b i e c t e l e   c a r e   c a t   s u b   i n c i d e n ţ a   l o r ,   s u b i ec t e   c a r e   p o t   s a u   n u   s ă   f i e subordonate organului emitent.- obligativitatea pentru organele ierarhic inferioare a actelor normative şi celeindividuale;- actele administrative sunt obligatorii chiar şi pentru organul emitent când seadresează acestuia;- o rganu l supe r io r poa t e anu l a a c tu l i l ega l a l o rganu lu i i n f e r i o r , da r f ă r ă s ă  poată emite actul individual, în locul organului subordonat;- când actul este

de competenţa exclusivă a organului inferior, organul superior nu va putea anula actul i nu va putea emite un act individual.d. Caracterul executoriu – al actelor administrative există indiferent de faptulcă ele creează, modifică sau sting drepturi ori obligaţii în legătură cu un subiect dedrept sau altul.Conferirea caracterului executoriu al actelor administrative este dat de:- prezumţia de legalitate a actelor administrative,- emiterea actului în realizarea puterii de stat.Există acte administrative ce nu dobândesc în mod direct caracterul executoriuşi care nu pot fi puse direct în aplicare.Exemple:- constatarea- procesul verbal de contravenţie – deoarece se poate face plângere în termende 15 zile de la comunicare;- suspendarea – încetarea temporară de aplicaree. Caracterul oportun sau actualOportunitatea este un element strâns legat de dreptul de apreciere al organelor administrative în cursul organizării şi executării legii, prin care se asigură realizareas a r c i n i l o r ş i a a t r i b u ţ i i l o r l o r l e g a l e î n t e r m e n o p t i m , c u c h e l t u i e l i m i n i m e , î n conformitate cu mijloacele care corespund cel mai bine scopului legii.Există o multitudine de cauze care generează oportunitatea, cum ar fi:- considerente de loc şi scop;- considerente de timp;- considerente de situaţie;- considerente de persoaneSfera de acţiune a oportunităţii priveşte toate etapele procesului decizional:- pregătirea;- adoptarea;- executarea;- controlul.Toate actele administrative sunt supuse controlului de legalitate şi controluluide oportunitate din partea organelor administraţiei de stat ierarhic superioare. IV. Conceptul de procedură a actelor administrative1. Noţiunea şi caracteristicile procedurii administrativeProcesul administrativ se poate defini ca ansamblul de actelor, activităţilor şi faptelor realizate de administraţia publică în îndeplinirea atribuţiilor sale.Procedura administrativă este forma sau ansamblul de formalităţi îndeplinitede organele administraţiei pentru organizarea executării şi executarea în concret alegilor şi actelor subordonate acestora, acte care pot emana de la administraţia de statsau de la alţi subiecţi de drept.Altfel spus:124 -   P r o c e d u r a   a d m i n i s t r a t i v ă   r e p r e z i n t ă   t o t a l i t a t e a   n o r m e l o r   ju r i d i c e   c a r e reglementează forma în care se îndeplineşte activitatea executivă.-  P rocedu ra   admin i s t r a t i vă   c a r ac t e r i z ează   t o t a l i t a t e a   fo rme lo r   conc re t e   a l e activităţii executive.- Fiecărei forme concrete de activitate executivă îi corespunde anumite forme procedurale.Deosebirile dintre procedura administrativă şi procedura civilă:- procedura civilă este reglementată prin lege, pe când cea administrativă seface prin acte subordonate legii;- procedura administrativă este foarte complexă şi este formată din proceduri din cele mai diferite.- procedura administrativă se declanşează, de cel mai multe ori, din oficiu;- marea majoritate a actelor administrative sunt revocabile.2. Principiile procedurii administrativeP r i n c i p i u l   n e c o n t r a d i c to r i a l i t ă ţ i i   e s t e   p r i n c i p i u l   d e   b a z ă   a l   p r o c e d u r i i administrative.Principiul nepublicităţii.Principiul indisponibilităţii – constă în aceea că

subiectele pasive ale raportuluiadministrativ nu pot dispune de crearea, modificarea, desfiinţarea şi realizarea acestor raporturi, datorită subordonării lor.Principii comune cu procedura judecătorească – legalităţii; egalităţii; dreptul laapărare; principiul rolului activ.3. Etapele procedurii administrative- etapa pregătirii deciziei (metodologia generală de tehnică legislativă privind pregătirea şi sistematizarea proiectelor de acte normative)- etapa adoptării (votul majoritar)- etapa executării- etapa controlului.4.Pregătirea elaborării actelor administrative.Fazele etapei pregătitoare125 a) apariţia necesităţii elaborării deciziei. b) documentarea decizională;c) fundamentarea deciziilor potenţiale.a) Procesul şi procedura decizională sunt declanşate de apariţia necesităţii şi dedeclanşarea formelor procedurale pregătitoare (de cele mai multe ori, de apariţia unuiact normativ cu putere juridică superioară).În această fază distingem două perioade:- cunoaşterea faptelor şi fenomenelor sociale care a fi soluţionate prin decizie;- alegerea şi determinarea obiectului deciziei potenţiale. b) Documentarea decizională – adoptarea deciziei se bazează pe cunoaşterea prealabilă şi aprofundată a faptelor cu o anumită semnificaţie juridică.Procesul de informare cuprinde mai multe faze:- culegerea;- înregistrarea;- transmiterea;- prelucrarea;- păstrarea informaţiei .Acest proces de informare este practic documentarea.Documentarea este – teoretică şi a asupra situaţiei de fapt.c) Fundamentarea deciziilor potenţialeP r inc ip iu l c a r e guve rnează fundamen ta r ea p ro i ec t e lo r de dec i z i e e s t e c e l a l optimizării lor şi constă în transformarea fenomenului real într-un model matematicsau  d in   t r ans fo rmarea   s i t ua ţ i i l o r   pa r t i cu l a r e   î n   s i t ua ţ i i   gene ra l e   î n   c azu l   a c t e lo r   normative.5. Forme procedurale prealabile adoptării actelor administrativeEtapa premergătoare sau prealabilă reprezintă un moment esenţial al proceduriidecizionale, fiind alcătuită din totalitatea operaţiunilor necesare pregătirii emiteriiactelor juridice.Ele diferă după caracterul normativ sau individual al actului, după caracterul jurisdicţional sau nejurisdicţional al acestuia, fiind îndeplinite în ordinea şi numărulcerut de lege.În categoria formelor procedurale prealabile intră:- sesizarea;- iniţiativa;- propunerile;- avizările;- acordul prealabil;- proiectul de act juridic;- aprobarea;- alte forme procedurale prealabile.Sesizarea - reprezintă forma prealabilă prin care un organ al administraţiei destat ia cunoştinţă de o anumită situaţie pentru a cărei rezolvare este necesară emitereaunui act juridic.Sesizarea poate fi făcută de:- o autoritate de stat sau a administraţiei publice locale;- un organism sau o organizaţie cu caracter nonguvernamental;- persoane fizice şi persoane juridice particulare.Sesizarea este obligatorie, atunci când autoritatea are îndatorirea să declanşeze procedura de emitere a actului, să emită un act juridic, ori un alt înscris sau să-l emităîn conformitate cu conţinutul sesizării.Constituie sesizări obligatorii dispoziţiile din actele normative ale autorităţilor administraţiei ierarhic superioare.P r o p u n e r i l e   -   s u n t   a c t e l e   p r e g ă t i t o a r e   p r i n   c a r e   u n  

o r g a n   a d m i n i s t r a t i v sesizează un alt organ în vederea luării unor măsuri în sensul recomandării făcute deautorul propunerii.Propunerile se caracterizează prin:- faptul că sunt forme procedurale prealabile;- provin de la un subiect diferit de cel care ia măsura;127 - s e s i z a r ea cu p ropune rea r ev ine pu r t ă to ru lu i p ropune r i i , sp r e deoseb i r e de avize sau acorduri, care se emit la sesizarea organului ce urmează să dispună măsura.1) Proiectele de acte juridice - reprezintă o propunere privind un anumit modde rezolvare a unei situaţii, într-o formă apropiată, reunite într-o anumită ordine şi  prezentate conform cerinţelor impuse de tehnica legislativă.Există reguli de bază privind elaborarea, structura şi redactarea proiectelor.2 )   A v i z e l e   –   r e p r e z i n t ă   o p i n i i   ( c u   c a r a c t e r   f a c u l t a t iv )   p e   c a r e   u n   o r g a n administrativ le solicită altui organ, într-o anumită problemă, pentru a putea decide îndeplină cunoştinţă de cauză.3 )   A c o r d u l   p r e a l a b i l   –   e s t e   m a n i f e s t a r e a   d e   v o i n ţă   p r i n   c a r e   o r g a n u l determinant îşi dă consimţământul la emiterea unui act administrativ de către un altorgan, ultimul neputând acţiona fără adeziunea primului.4) Alte forme procedurale - Secretariatul general al Guvernului verifică şi prezintă în guvern proiectele de acte normative.6. Adoptarea sau emiterea actelor administrative6.1 Fazele (etapele) adoptării actelor normativeReprezintă momentul în care voinţa unilaterală a administraţiei se manifestă înscopul producerii efectelor juridice.Dezbaterea – ca activitate de evaluare a propunerilor cuprinse într-un proiectde ac t î n baza con f run t ă r i i de i de i , î n c ad ru l c ă r e i a s e ev iden ţ i a ză avan t a j e l e ş i dezavantajele soluţiilor preconizate.Deliberarea – reflectă unitatea pe păreri de la începutul şi până la terminareadezbaterii, fondată pe elemente de conţinut sau elemente formale, pe lipsa de unitate,caz în care minoritatea se subordonează majorităţii.Vo t a r ea -   r ep rez in t ă ope ra ţ i unea p r i n c a r e   s e  man i f e s t ă ,   cu e f ec t e   j u r i d i ce , voinţa organului colegial prin adoptarea actului juridic.6.2 Formele procedurale concomitente:a ) Cvorumul   - număru l de  membr i i nece sa r i , r apo r t a t l a   număru l t o t a l de membrii ai organului colegial, care trebuie să fie prezenţi pentru ca deliberarea să fievalabilă.128 Majoritatea necesară poate fi:- simplă, absolută sau calificată.Majoritatea simplă: vot favorabil cu majoritatea membrilor prezenţi la şedinţă.Ma jo r i t a t e a abso lu t ă : vo t f avo rab i l cu ma jo r i t a t e a membr i l o r c a r e compun organul.Majoritatea calificată: votul favorabil al majorităţii superioare din numărultotal al membrilor, expres prevăzută în lege.Actele administrative emise în comun de mai multe organe ale administraţiei  p u b l i c e s a u d e a c e s t e a î m p r e u n ă c u a l t e o r g a n i s m e , s u n t m a n i f e s t ă r i d e v o i n ţ ă simultane, făcute în scopul producerii de efecte juridice.Una din condiţiile formei externe a actului

administrativ este cerinţa formeiscrise, condiţie de valabilitate a actelor juridice, care permite:- dovada instituţiei manifestării de voinţă;- cunoaşterea exactă a conţinutului actului juridic;- o mai strictă asigurare a respectării drepturilor şi obligaţiilor;- un control eficient al legalităţii actelor juridice.Semna rea î n sc r i su lu i cons t a t a to r a l a c t e lo r j u r i d i ce e s t e o c e r i n ţ ă de fo rmă absolut necesară.Actele administrative trebuie să fie motivate.6.3 Formele procedurale ulterioare (emiterii actelor)a) aprobarea; b) confirmarea;c) ratificarea;d) aducerea la cunoştinţă prin comunicare sau publicare.a) Aprobarea – actelor reprezintă manifestarea de voinţă ulterioară şi îmbracăurmătoarele forme:a .1 ap roba rea – p rop r iu - z i s ă – s e dă de că t r e o rgane l e i e r a rh i c supe r ioa r e  pentru actele organelor ierarhic inferioare emise în exercitarea unor atribuţii date delegi în competenţa acestora din urmă.a.2 aprobările – substitutive sau aprobările subsidiare sunt date de organeleierarhic superioare pentru organele subordonate pentru a acţiona într-un domeniu sauramură (aprobarea repartizării de funcţionari, emise pe baza şi în exercitarea legii)a.3 aprobările – „improprii” se referă la aprobarea de cereri sau propuneri cucare este sesizat un organ de stat. b) Confirmarea b .1   . Con f i rmarea improp r i e   - aduce rea l a   cunoş t i n ţ ă c ă   s e men ţ i ne un   ac t  juridic emis anterior. b.2 Confirmarea propriu-zisă -  asigurarea valabilităţii unui act juridic emisanterior. b.3 Confirmarea aprobativă – evidenţiază aprobările date de un organ ierarhicsuperior în scopul punerii în executare a unui act emis anterior de un organ inferior.c) Ratificarea – dă valabilitate unui act emis de către un organ inferior.d) Aducerea la cunoştinţă a actelor administrative – operaţiunea prin care areloc înştiinţarea subiectelor cu privire la existenţa şi conţinutul actului juridic.7. Executarea actelor administrativeEfectele juridice ale actelor administrative- intrarea în vigoare,- încetarea efectelor juridice ale actelor administrative;- abrogarea;- anularea;- modificarea;- revocarea ;- suspendarea;- completarea;- executarea actelor administrative.Actele administrative intră în vigoare şi se pun în executare de la data aduceriila cunoştinţă sau de la o altă dată indicată de ele, forma prevăzută de lege.Ac t e l e admin i s t r a t i ve p roduc e f ec t e j u r i d i ce până î n momen tu l i e ş i r i i d i n vigoare sau desfiinţării, prin anulare sau revocare, potrivit legii, iar cele cu caracter 130 normativ produc efecte juridice, nu numai pentru dreptul administrativ, ci şi pentrualte ramuri de drept.Actele administrative pot fi abrogate, anulate, revocate, suspendate, modificateori completate.1 . Abroga rea – r ep rez in t ă s i t ua ţ i a de î nce t a r e de f i n i t i vă a e f ec t e lo r a c tu lu i administrativ prin emiterea/adoptarea unui nou act administrativ.Abrogarea poate fi:- expresă sau implicităşi- totală sau parţială.2 .   A n u l a r e a   –   r e p r e z i n tă   s a n c ţ i u n e a   a p l i c a t ă   a c t e l o r   a d m i n i s t r a t i v e emise/adoptate cu încălcarea legii şi constă în lipsirea acestora de efectele juridice învederea cărora au fost emise.Anularea poate fi atât a actelor juridice cu caracter

normativ cât şi a celor cucaracter individual.Cauzele anulării pot viza legalitatea şi/sau oportunitatea actului administrativ.Ac t e l e de anu l a r e de s f i i n ţ ează e f ec t e l e a c t e lo r admin i s t r a t i ve anu l a t e , a t â t  pentru trecut, cât şi pentru viitor.3 .   M o d i f i c a r e a   –   e s t e   o p e r a ţ i u n e a   j u r i d i c ă   p r i n   c a r e   s e  s c h i m b ă   p a r ţ i a l conţinutul unui act (juridic) administrativ.Modificarea unui act administrativ cu caracter normativ se face, de regulă, dec ă t r e   e m i t e n t u l   a c t u l u i   ş i   s e   p o a t e   f a c e   p r i n t r - u n   a c t  j u r i d i c   c u   f o r ţ ă   j u r i d i c ă superioară. Nu pot face obiectul modificării sau desfiinţării de către emitent următoarelecategorii de acte administrative individuale:a . a c t e l e c a r e au i n t r a t î n c i r cu i t u l c i v i l ;   b . a c t e l e   c a r e   p r o d u c   e f e c t e   j u r i d i c e   g a r a n t a t e   d e  l e g e   s u b   a s p e c t u l stabilităţii;c . a c t e l e j u r i s d i c ţ i o n a l e ; d . a c t e l e c a r e au fo s t execu t a t e ma t e r i a l ;131 e . a c t e l e p e   c a r e l e g e a   l e e x c e p t e a z ă î n   m o d   e x p r e s d e   l a m o d i f i c a r e   s a u desfiinţare;f.actele care au dat naştere la drepturi, libertăţi şi interese legitime.Fac excepţie actele obţinute prin fraudă. Ele nu sunt exceptate de la modificaresau desfiinţare.4. Revocarea – este operaţiunea juridică prin care autoritatea administrativă,autoarea actului, îşi retrage propriul act.Cauze l e r evocă r i i ţ i n de l ega l i t a t e s au opo r tun i t a t e , i a r e f ec t e l e s e p roduc numai pentru viitor.5 .   S u s p e n d a r e a   –   e s t e   o p e r a ţ i u n e a   j u r i d i c ă   p r i n   c ar e   î n c e t e a z ă ,   î n   m o d vremelnic, efectele juridice ale actelor administrative, şi poate avea loc din oficiu saula solicitare, în condiţiile legii.S u s p e n d a r e a   p o a t e   f i   d i s p u s ă   d e   a u t o r i t a t e a   a d m i n i s t r a ti v ă   e m i t e n t ă , autoritatea administrativă ierarhic superioară, autoritatea cu atribuţii jurisdicţionalestabilite prin lege şi de instanţele judecătoreşti.Suspendarea poate opera şi de drept, în temeiul unei prevederi legale.Suspenda rea poa t e i n t e rven i ş i a t unc i c ând ex i s t ă su sp i c iun i cu p r i v i r e l a legalitatea sau oportunitatea actului.6. Completarea actelor administrative constă în introducerea unor dispoziţiinoi, cuprinzând  soluţii normative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte care seadaugă elementelor structurale existente.7. Executarea actelor administrative – actele administrative sunt executorii dedrept de la data aducerii lor la cunoştinţă şi pot fi executate silit asemenea oricărui titlu executoriu.8. Căile administrative de atacCalea administrativă de atac poartă denumirea generică de recurs.Prin actele normative ea este denumită în mod diferit – reclamaţie, sesizare, plângere, întâmpinare, contestaţie, cerere, propunere etc.Elementele căilor de atac sunt subiectele şi obiectulExemplu : sub i ec t e l e – pe r soane f i z i c e ş i j u r i d i ce , au to r i t ă ţ i l e de s t a t , a l t e organisme şi organizaţii. Orice alegător poate face întâmpinare la prima împotrivaomisiunilor, înscrierilor greşite şi altor erori din listele de alegători, chiar dacă privescalte persoane.Obiectul recursului administrativ

(căile administrative de atac) care poate fid i f e r i t ş i poa t e cons t a î n u rmăr i r ea anu l ă r i i amenz i i con t r aven ţ i ona l e , r e s t i t u i r e a  bunurilor confiscate pe cale administrativă, înscrierea în lisele de alegători etc.În cadrul obiectului recursului administrativ poate fi atacată orice măsură şio r i c e   a c t   a d m i n i s t r a t i v   c u   c a r a c t e r   i n d i v i d u a l   p r i n   r e c l a ma ţ i e   s a u   c u   c a r a c t e r   normativ, prin sesizare.Caracteristicile căilor de atac sunt.- Recu r su l poa t e f i i n t rodus împo t r i va o r i c ă r e i măsu r i admin i s t r a t i ve ( a c t  juridic, operaţiune tehnico-materială sau fapt material juridic) :- Actul poate viza legalitatea sau oportunitatea măsurii respective;- Recursul se poate referi la activitatea oricărui organ administrativ;-   R e c u r s u l   p o a t e   f i   i n t r o d u s   s i m u l t a n   s a u   s u c c e s i v l a   m a i   m u l t e   o r g a n e administrative sau reintrodus succesiv la acelaşi organ;-   R e c u r s u l   n u   s u s p e n d ă   e x e c u t a r e a   m ă s u r i i   a t a c a t e   d a t or i t ă   c a r a c t e r u l u i executori al actelor administrative, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege;- Actul de soluţionare al recursului, indiferent că îl admite sau îl respinge, este,ca regulă generală, act administrativ revocabil.- Obligativitatea autorităţilor să primească, să examineze şi să clarifice toate  problemele de interes general care le-au fost aduse la cunoştinţă;-   S o l i c i t ă r i l e   p o t   f i   f ă c u t e   o r a l ,   î n   a u d i e n ţ e   s au   î n   s c r i s ,   e x a m i n a r e a   ş i r e z o l v a r e a   p r o p u n e r i l o r ,   s e s i z ă ri l o r   ş i   r e c l a m a ţ i i l o r ,   p r e c u m   ş i   c o m u n i c a r e a răspunsurilor către cetăţeni trebuie să se facă în cel mai scurt timp de către organelede stat în atribuţiile cărora intră, în mod direct rezolvarea, fără a depăşi termenele de:- 40 de zile, cele adresate autorităţilor centrale,- 30 de z i l e pen t ru ce l e ad re sa t e au to r i t ă ţ i l o r j ude ţ ene ş i a l e mun ic ip iu lu i Bucureşti;133 - 20 de zile pentru toate celelalte autorităţi, precum şi instituţii publice.Pentru solicitările cu caracter deosebit, termenul poate fi depăşit cu maxim 30de zile.9 . Nulitatea şi inexistenţa actului administrativ:În l i t e r a tu r a de spec i a l i t a t e , î n d r ep tu l admin i s t r a t i v , d i s cu ţ i i l e s e poa r t ă î n legătură cu admiterea sau nu a teoriei nulităţii absolute sau relative, admiterea sau nua t eo r i e anu l ab i l i t ă ţ i i ; admi t e r ea s au nu a t eo r i e i i nex i s t en ţ e i ş i r apo r tu lu i d in t r e nulitate şi revocabilitate.Prof. Antonie Iorgovan, în lucrarea sa „Drept administrativ, ediţia a III, vol. I pag. 233-325”, precizează că nimic nu se opune de a prelua terminologia consacrată:nulitatea absolută sau nulitatea relativă, şi inexistenţa actului administrativ, dar nicinu împiedică de a folosi noţiunea de anulabilitate.De p r ec i za t c ă î n t imp ce un ac t admin i s t r a t i v nu l s e bucu ră de p r ezumţ i a e legalitate, actul administrativ inexistent nu se bucură de această prezumţie, motiv pentru care în primul caz, actul este obligatoriu, până la constatarea nulităţii sale, întimp ce în al doilea caz acesta nu este obligatoriu.Actele administrative sunt nule absolut  când, încalcă cerinţele esenţiale deexistenţă,  şi legea, şi sunt nule relativ când încalcă cerinţe ori lipsuri neesenţiale,care pot fi acoperite (poate fi invocat de cel cu

drepturi şi interese legate prin acelact).10. Deosebiri între actele juridice administrative şi alte acte juridice10.1 Actul administrativ şi legeaLegea este actul juridic normativ cu forţă superioară, act normativ de maximăgeneralitate, faţă de actul administrativ care poate avea şi caracter individual. Actuladministrativ, chiar şi atunci când are caracter normativ, gradul de generalitate estecu mult mai restrâns decât cel al legii pe care se bazează, cu excepţia ordonanţelor Guvernului.10.2 Actul administrativ şi hotărârea judecătorească:Hotărârea judecătorească are ca obiect soluţionarea unei încălcări a legii orivătămarea unui drept subiectiv, spre deosebire de actul administrativ care intervine134 d i r ec t î n o rgan i za r ea execu t ă r i i ş i execu t a r ea î n conc re t a l eg i i , f ă r ă a so lu ţ i ona o situaţie conflictuală.Hotărârea judecătorească este întotdeauna un act juridic individual, pe cândactul administrativ poate fi atât individual, cât şi normativ.Hotărârea judecătorească dispune de autoritatea lucrului judecat, în timp ceactul administrativ este un act revocabil.10.3 Actul administrativ şi contractulContractul reprezintă acordul de voinţă între două sau mai multe subiecte, învirtutea căruia se formează, se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii determinateşi opozabile părţilor.Participanţii la raporturile contractuale sunt părţi care intră în raporturi juridiceîn baza egalităţii şi autonomiei de voinţă, în timp ce actul administrativ este expresiasubordonării faţă de autoritatea administraţiei publice.C o n t r a c t u l   a r e   l a   b a z ă   a c o r d u l   d e   v o i n ţ ă   a l   pă r ţ i l o r ,   î n   t i m p   c e   a c t u l administrativ se formează în mod unilateral, la cerere sau din oficiu.10.4 Actul administrativ de gestiuneEste actul juridic încheiat, pe de o parte, de administraţie, reprezentată de unserviciu public, iar pe de altă parte, de un particular, persoană fizică sau juridică, ceare ca obiect prestarea de servicii, achiziţii de produse, concesionarea de servicii şi bunuri aparţinând domeniului public al statului, judeţului, oraşului şi comune.11. Clasificarea actelor administrative1) După natura juridică – actele administrative pot fi:a ) a c t e admin i s t r a t i ve de au to r i t a t e , numi t e ş i a c t e admin i s t r a t i ve de pu t e r e  publică, b) Acte administrative de gestiune;c )  Ac t e   admin i s t r a t i ve   j u r i sd i c ţ i ona l e   –   c e l e   c a r e   so lu ţ i onează   con f l i c t e l e apărute între autorităţi publice şi particulari.2) După competenţa materială:a )   A c t e   a d m i n i s t r a t i v e   c u   c a r a c t e r   g e n e r a l   ( o r d o n a n ţ e  ş i   h o t ă r â r i   a l e Guvernului, hotărârile consiliului judeţean sau local, ordinele prefectului ori deciziile primarului).  b ) Ac t e admin i s t r a t i ve cu ca r ac t e r spec i a l ( o rd ine ş i i n s t ruc ţ i un i emi se de miniştrii sau conducătorii organizaţiilor centrale).3) După competenţa teritorială:a) Acte administrative emise de organismele administraţiei publice centrale, care au efect pe întreg teritoriul ţării; b) Acte administrative emise de autorităţile administraţiei locale.4) După gradul de întindere a efectelor juridice:a) Acte administrative normative; b)

Acte administrative individuale5) După natura efectelor juridice pe care le producActe administrative care:- acordă drepturi- constată existenţa unui drept;- interzic sau anulează existenţa unei situaţii de fapt considerată anterior undrept.6) După autoritatea care le emite actele administrative sunt:a) Acte administrative emise de Parlament; b) Acte administrative emise de Preşedintele României;c ) A c t e   a d m i n i s t r a t i v e   e m i s e   d e   o r g a n e l e   p u t e r ii   e x e c u t i v e ,   o r g a n e l e administraţiei centrale sau locale;d) Acte administrative emise de alte instituţii publicee) Acte administrative emise de regii autonome7) După perioada de timp în care îşi produc efectelea) Acte administrative permanente; b) Acte administrative temporare.12. Operaţiile administrative şi operaţiile materiale136 O p e r a ţ i i l e   a d m i n i s t r a t i v e   –   ş t a m p i l a r e a ,   a v i z a r e a   a c t e l o r   ad m i n i s t r a t i v e , înregistrarea, datarea, îndosarierea ori comunicarea.Ope ra ţ i i l e ma t e r i a l e – i n s t ru i r ea e l ev i l o r , consu l t a r ea unu i pac i en t de c ă t r e medic, prestări de servicii.Diferite operaţiuni administrative şi operaţiuni materialeOperaţiunile administrative se împart în următoarele categorii:-   o p e r a ţ i u n i   t e h n i c o - a d m i n i s t r a t i v e   c a r e   s u n t  s ă v â r ş i t e   n u m a i   d e   c ă t r e a u t o r i t ă ţ i l e   a d m i n i s t r a t i v e ,   s t r u c t ur i   o r g a n i z a t o r i c e   a l e   a c e s t o r a   p r e c u m   ş i   d e  personalul din administraţie, conform atribuţiilor ce îi revin;-   ope ra ţ i un i t ehn i co -admin i s t r a t i ve   c a r e   sun t   s ăvâ r ş i t e   a t â t   de   au to r i t ă ţ i l e administrative, structuri organizatorice, personal din administraţia publică precum şide societăţi comerciale, regii autonome, organizaţii nonguvernamentale

 TEMA 3 DOMENIUL PUBLIC AL ROMÂNIEI ÎN CONFORMITATE CU

LEGEADOMENIULUI PUBLIC

1. Diferite regimuri ale domeniului public în RomâniaA. Domeniul public terestru:R e g i m u l   j u r i d i c   a l   d o m e n i u l u i   p u b l i c   t e r e s t r u   i n c l u d e  p o r ţ i u n i   d i n t e r i t o r i u , c â t ş i depend in ţ e l e l o r , dacă î n t runesc cond i ţ i i l e pen t ru a f i bunu r i c a r e formează domeniul public:Domeniul public terestru cuprinde:a. fondul funciar - terenuri agricole;- terenuri forestiere;- terenuri aflate permanent sub ape;- terenuri destinate locuinţelor;- terenuri cu destinaţii speciale b. căi de comunicaţii- rutiere- forestiere;- construcţii navale- construcţii aeriene- construcţii hidrotehnice .Drumurile sunt căi de comunicaţii terestră special amenajate pentru circulaţiavehiculelor şi pietonilor.Fac parte

integrantă din drum:1 . p o d u r i l e ; 2 . v i a d u c t e l e ; 3 . p a s a j e l e d e n i v e l a t e ; 4 . t u n e l u r i l e ; 5 . t r o t o a r e l e ;108 6 . cons t ruc ţ i i l e de apă ra r e ş i conso l i da r e ;7 .p i s t e l e pen t ru b i c i c l i ş t i ; 8 . l ocu r i de pa r ca r e , op r i r e ş i s t a ţ i ona re . a) Din punct de vedere al destinaţiei, drumurile se împart în:- drumuri publice;- drumuri de utilitate privată. b) Din punct de vedere al circulaţiei, drumurile se împart în:- drumuri deschise circulaţiei publice;- drumuri închise circulaţiei publice (private)c ) D in punc t de vede re func ţ i ona l ş i admin i s t r a t i v - t e r i t o r i a l , d rumur i l e s e împart în:1. drumuri de interes naţional:- autostrăzi- drumuri expres- drumuri naţionale europene- drumuri naţionale principale- drumuri naţionale secundare.2. drumuri de interes judeţean, care asigură legătura între:- reşedinţele de judeţ, municipii, oraşe, comune,- aeroporturi şi porturi;- oraşe şi municipii;- reşedinţe de comune3. drumuri de interes local:- drumuri comunale;- drumuri vicinale (care deservesc mai multe proprietăţi aflate la limiteleacestora);- străzile şi drumurile publice din interiorul localităţilor.B. Domeniul public al apelor:a. domeniul public maritim; b. domeniul public fluvial.109 a. Domeniul public maritim cuprinde:- ţărmurile mării şi iazurile cu apă;- faleza şi plaja mării;- marea teritorială (12 mile marine)- solul şi subsolul mării teritoriale şi a apelor maritime interioare) b. Domeniul public fluvial cuprinde:- cursuri de apă (fluvii, râuri) navigabile;- lacuri navigabile- ape subterane- izvoare de ape şi cursurile de apă- lacurile care asigură alimentarea cu apă a căilor navigabile, ori, în vedereas a t i s f a c e r i i   n e v o i l o r   a g r i c u l t u r i i ,   i n d u s t r i e i ,   a l i m e n tă r i i   p o p u l a ţ i e i   s a u   c o n t r a inundaţiilor – lacuri de acumulare.Regimul juridic al apelor priveşte:a) apele de suprafaţă – cursurile de apă naturale şi artificiale, lacurile naturaleşi artificiale, bălţile. b) apele subterane, freatice, de adâncime, inclusiv izvoarele.c) albiile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor malurile, faleza şi plaja mării, fundul apelor maritime interioare şi al mărilor teritoriale, platoul continental.Apele ce formează sau traversează frontiere de stat sunt supuse dispoziţiilor legii române, în măsura în care, prin convenţii internaţionale la care România este  parte, nu se prevede altfel.C. Domeniul public aerian:Potrivit Constituţiei, statul român este titular suveran asupra spaţiului aerian.Spaţiul aerian naţional reprezintă coloana de aer situată deasupra teritoriului desuveranitate al României, până la limita inferioară a spaţiului extraatmosferic.Spaţiul aerian cuprinde:a ) Spa ţ i u l de t r a f i c a e r i an -   spa ţ i u l a e r i an unde s e   de s f ă şoa ră   a c t i v i t a t e a aeronautică precum şi terenurile destinate decolărilor şi aterizărilor 

 b) Zonele rezervate – porţiuni din spaţiul aerian naţional destinat

activităţilor aeronautice de şcoală, de sport aeronautic, de încercare şi omologare a aeronavelor,denatură utilitară şi altele similare;c) Zonele reglementate – constituite din zone periculoase, zone restricţionate,zone interzise, zone de activitate comună la graniţă.Potrivit legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic ala ce s t e i a ,   spa ţ i u l   a e r i an ,   p r ecum   ş i   p i s t e l e   de  deco l a r e -a t e r i z a r e , c ă i l e   de   ru l a r e ,  platformele pentru îmbarcare-debarcare, situate pe acestea şi terenurile pe care suntamplasate constituie bunuri ce fac parte din domeniul public al statului român.D. Domeniul public cultural-naţionalR e g i m u l   j u r i d i c   a l   b u n u r i l o r   a p a r ţ i n â n d   p a t r i m o n i u l u i  c u l t u r a l - n a ţ i o n a l , indiferent de proprietatea acestora este reglementat în prezent de:- Legea nr. 182/200 privind protejarea patrimoniului naţional mobil;- Ordonanţa Guvernului nr. 27/1992 privind unele măsuri pentru protejarea patrimoniului cultural- Ordonanţa Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului culturalnaţional.Prin aceste reglementări se are în vedere:- evidenţa, expertiza, clasarea, cercetarea, depozitarea, conservarea, restaurareaşi punerea în valoare;-   a c c e s u l   d e m o c r a t i c   l a   c u l t u r ă   ş i   t r a n s m i t e r i i   a c e s t o r  v a l o r i   g e n e r a ţ i i l o r   viitoare.Patrimoniul cultural-naţional mobil este alcătuit din:-   b u n u r i   c u   v a l o a r e   d e o s e b i t ă   s a u   e x c e p ţ i o n a l ă   i s t or i c ă ,   a r h e o l o g i c ă , documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică, tehnică, literară, numismatică.Patrimoniul cultural-naţional imobil cuprinde:- statui şi monumente;- ansambluri şi situri istorice şi arheologice;- muzee, mânăstiri, biserici, cimitire.111 B u n u r i l e   c u l t u r a l e   p o t   f i   p r o p r i e t a t e   p u b l i c ă   s a u   p r i v a t ă   a  s t a t u l u i   o r i   a unităţilor administrativ teritoriale sau proprietatea privată a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de drept privat.E. Domeniul public al arhivelor naţionale.- Legea nr. 16/1996 Legea Arhivelor Naţionale – legea care a abrogat Decretulnr. 472/1971 privind Fondul Arhivistic Naţional al României.Fondul Arhivistic Naţional este alcătuit din documentele create de-a lungult impu lu i de c ă t r e o rgane l e de s t a t , o rgan i za ţ i i l e pub l i c e s au p r i va t e e conomice , sociale, culturale, militare, religioase, precum şi de către persoanele fizice.Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional sunt:- acte oficiale şi particulare, diplomatice şi consulare;-  memor i i ,  manusc r i se ,   p roc l ama ţ i i ,   chemăr i ,   a f i ş e ,   p l anu r i ,   s ch i ţ e ,   hă r ţ i ,   p e l i c u l e   c i n

e m a t o g r a f i c e   ş i   a l t e   a s e m e n e a   m ă r t u r i i ,   m a t r i c e   s i g i l a r e   p re c u m înregistrări foto, video şi informative cu valoare istorică, realizate în ţară sau de cătrecreatori români din străinătate.Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional pot fi consultate, lace r e r e , ( î n cop i e ) de c ă t r e c e t ă ţ en i i r omân i , după 30 de an i de l a c r ea r ea l o r , cu excepţia celor care se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.Documen te l e   c a r e   po t   a f ec t a   i n t e r e se l e   na ţ i ona l e ,   d r ep tu r i le   ş i   l i be r t ă ţ i l e cetăţenilor, prin datele şi informaţiile pe care le conţin sau cele a căror integritateintegritate fizică este în pericol, nu se dau în cercetare.F. Domeniul public al subsolului RomânieiReglementarea domeniului public al subsolului României îşi află sediul în:- Constituţia României (art. 135 alin 4 şi 5);- Legea nr. 134/1995 – Legea petrolului;- Legea minelor – nr. 61/1998;- Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.Constituţia RomânieiArt. 135 alin. 4 „bogăţiile de orice natură ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii legiiArt. 135 alin 5 „aceste bunuri sunt inalienabile, dar în condiţiile legii, ele pot fidate în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionateori închiriate”Legea nr. 213/1998 prevede că bogăţiile de orice natură  ale subsolului în starede zăcământ, fac parte din domeniul public al statului.Bogăţiile subsolului nu pot face obiectul domeniului public judeţean sau localal comunelor, oraşelor, municipiilor.Accesu l l a t e r enu r i l e nece sa r e e f ec tuă r i i a c t i v i t ă ţ i l o r m in i e r e s e f a ce p r i n : (terenuri din proprietatea privată)- vânzarea-cumpărarea terenurilor şi construcţiilor aferente;- schimb de terenuri, cu strămutarea proprietarului;- închirierea terenului;- exproprierea pentru cauze de utilitate publică;- concesionarea terenurilor proprietate publică;- asocierea dintre proprietarul terenului şi titularul de licenţă.Pe t ro lu l   -   a l t ă   bog ă ţ i e   c a r e   f a c e  ob i ec tu l domen iu l u i pub l i c . Resu r se l e de  pe t ro l s e pun î n va loa re p r i n ope ra ţ i un i pe t ro l i e r e , s cop î n c a r e , a ce s t ea s e dau î n administrarea regiilor autonome sau se concesionează către Agenţia Naţională pentruResurse Minerale. Durata concesiunii nu poate fi mai mare de 30 de ani.Utilizări private ale domeniului public:Regimul juridic al utilizărilor private nu poate funcţiona decât în baza unei autorizări prealabile.Scopul utilizării private este organizarea unor activităţi comerciale, industrialesau pentru satisfacerea unor nevoi legate de circulaţia pe drumurile publice, asigurânda t â t   s a t i s f a c e r e a   u n o r   i n t e r e s e   g e n e r a l e   a l e   c o le c t i v i t ă ţ i i ,   c â t   ş i   i n t e r e s e   a l e  beneficiarilor particulari.- trebuie să aibă autorizare prealabilă din partea administraţiei;- să plătească taxe;- autorizaţia poate fi retrasă;(staţionarea autovehiculelor într-o parcare

TEMA 2REGIMUL JURIDIC AL DOMENIULUI PUBLIC I . Teoria domeniului public.Explicaţii terminologiceConstituţia României 2003 art. 136„(1) Proprietatea este publică sau privată.(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statuluisau unităţilor administrativ-teritoriale.(3) Bogăţiile de

interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţialenergetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturaleale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lega organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organiceele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fic o n c e s i o n a t e   o r i   î n c h i r i a t e .   D e   a s e m e n e a ,   e l e   p o t   f i   d a t e   în   f o l o s i n ţ ă   g r a t u i t ă instituţiilor de utilitate publică.(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”1. Noţiunea de proprietate publicăÎn doc t r i nă d r ep tu l de p rop r i e t a t e pub l i c ă e s t e de f i n i t c a f i i nd ace l d r ep t de  proprietate care aparţine statului şi unităţilor administrativ-teritoriale asupra unor   bunuri mobile sau imobile care alcătuiesc domeniul public, ori care prin natura lor  sunt de uz sau de interes public, naţional sau local asupra cărora se exercită atributeledreptului de proprietate, în putere publică şi în interes public.Rezultă deci, că în sfera proprietăţii publice intră atât bunurile din domeniul  public al statului de interes local sau naţional, cât şi bunuri care prin natura lor suntde interes public.P e n t r u   a c e s t e   m o t i v e   n o ţ i u n e a   d e   p r o p r i e t a t e  p u b l i c ă   p a r e   a   f i   m a i cuprinzătoare decât aceea de domeniu public al statului.Deci, toate bunurile destinate folosinţei publice fac parte din domeniul public.94 Dar nu t r ebu i e con funda t e c e l e două no ţ i un i p rop r i e t a t e a f i i nd o i n s t i t u ţ i e  juridică iar domeniul reprezintă o totalitate de bunuri care fac obiectul proprietăţii.Constituţia României 2003 art. 44 Dreptul de proprietate privată„(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferentde t i t u l a r . Ce t ă ţ en i i s t r ă i n i ş i apa t r i z i i po t dobând i d r ep tu l de p rop r i e t a t e p r i va t ă asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la UniuneaEuropeană ş i d in a l t e t r a t a t e i n t e rna ţ i ona l e l a c a r e Român ia e s t e pa r t e , pe bază de r ec ip roc i t a t e , î n cond i ţ i i l e p r evăzu t e de l ege o rgan i că , p r ecum ş i p r i n moş t en i r ea legală.(3 ) N imen i nu poa t e f i exp rop r i a t decâ t pen t ru o c auză de u t i l i t a t e pub l i c ă stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.(4 ) Sun t i n t e r z i s e na ţ i ona l i z a r ea s au o r i c e a l t ă măsu ră de t r e ce r e s i l i t ă î n  proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase,  politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsoluloricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru dauneleaduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabileautorităţii.(6) Despăgubirile prevăzute în alin (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie(7 ) Drep tu l de p rop r i e t a t e

ob l i gă l a r e spec t a r ea s a r c in i l o r p r i v ind p ro t ec ţ i a mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.( 8 ) Ave rea dobând i t ă î n mod l i c i t nu poa t e f i con f i s ca t ă . Ca rac t e ru l l i c i t a l dobândirii averii se prezumă.(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii potfi confiscate numai în condiţiile legii.95 2.Noţiunea de proprietate privatăDreptul de proprietate privată este dreptul care aparţine statului şi unităţilor  administrativ-teritoriale, persoanelor fizice şi persoanelor juridice, asupra unor bunurimobile sau imobile, faţă de care se exercită posesia, folosinţa sau dispoziţia, prin  putere şi interes privat, în condiţiile legii.Potrivit Constituţiei României 2003- proprietatea privată este inviolabilă - art. 136 alin. 5- proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege indiferentde titular – art. 44 alin. 2R e g i m u l   j u r i d i c   a l   e x p r o p r i e r i i ,   r e c h i z i ţ i o n ă r i i ,   p r e c u m   ş i  i n t e r z i c e r e a naţionalizării bunurilor care fac obiectul proprietăţii private este reglementat în art.44 alin. 3 şi 4.Proprietatea privată (noţiune mai cuprinzătoare) cuprinde, pe lângă bunuriledin domeniul privat al statului, şi pe cele cuprinse în dreptul de proprietate privatăaparţinând persoanelor fizice şi juridice.Din proprietatea privată a statului unităţile administrativ-teritoriale fac pareurmătoarele bunuri:- averile vacante şi fără stăpân;- terenurile din componenţa patrimoniului agenţilor economici de stat;- maşinile, utilajele, atelierele din industria mică;- construcţiile care deservesc agenţii economici,- plantaţii.3. Noţiunea de domeniu publicBunurile aflate în proprietatea publică alcătuiesc domeniul public al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.Celelalte bunuri care aparţin aceloraşi titulari, sunt în proprietatea privată aacestora, alcătuind domeniul privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.Ambele domenii formează domeniul administrativ

4 .  Scu r t   i s t o r i c   a l   domen iu lu i   pub l i c   -   no ţ i unea  de  domen iu  p rov ine  de   l a c u v â n t u l   l a t i n e s c   „ d o m e n i u m ” ,   t e r m e n   c a r e   p o a t e   f i   tr a d u s   p r i n   „ s t ă p â n i r e ” , „proprietate”. Noţiunea de domeniu public s-a conturat în momentul punerii bazei statului,după înlăturarea formelor de proprietate privată.D e ş i   t e r m e n u l   a   a p ă r u t   t â r z i u ,   î n   s e c o l u l   a l   X I X - l e a ,  c r e a ţ i e   a   d o c t r i n e i franceze, încă din antichitate,  dreptul roman stabilea o categorie de bunuri care nu puteau forma obiectul proprietăţii private, fiind considerate că aparţin colectivităţii (res extra patrimonium)În cadrul acestui grup de bunuri, existau două categorii:a) o categorie „res humani juris” care cuprindea1. lucruri comune aparţinând tuturor (aerul sau apele)2. lucruri destinate folosirii comune (drumurile, porturile,teatrele, pieţele etc). b) a doua categorie care cuprindea „res divini” – templele, mormintele, porţileşi zidurile cetăţilor

etc.Î n   R o m â n i a ,   p r i m e l e   d o c u m e n t e   c a r e   s e   r e f e r ă   l a   d o m e n iu l   p u b l i c   s u n t Regulamentele organice din Muntenia şi Moldova (1831-1832), acestea conţinânddispoziţii cu privire la drumuri, râuri, bălţi,porturi, exploatarea bogăţiilor subsoluluietc.În 1864 – prin Legea pentru organizarea Consiliilor judeţene sunt cuprinse îndomeniul public judeţean:- căile de comunicaţii- clădirile aparţinând judeţului;Legea pentru reglementarea proprietăţii rurale- bisericile- cimitirele- uliţele satului.Reforma lui Alexandru Ioan Cuza şi Legea de expropriaţiune pentru cauze deutilitate publică din 1864, care stabilea ca modalitate de creare a domeniului public97 e x p r o p r i e r e a ,   p o t r i v i t   c ă r e i a   p u t e a u   f i   d e c l a r a t e   c a   f i i n d   d e  u t i l i t a t e   p u b l i c ă , construcţii sau terenuri.Codul civil din 1864 consacră denumirea de domeniu public la art. 476, unde prevedea: „Drumurile mari, drumurile mici şi utilităţile care sunt în sarcina statului,fluviile, râurile navigabile sau plutitoare, ţărmurile, adăugirile către mal şi locurile unde s-a retras apa mării, porturile naturale şi artificiale, malurile unde trag vasele şiîndeobşte toate părţile din pământul României care nu sunt proprietate particularăsunt consacrate dependinţe ale domeniului public”.Constituţia din 1923Art. 20 - aparţin domeniului public căile de comunicaţie, spaţiul atmosferic şiapele navigabile şi flotabile.Art. 16 – terenurile care fac parte din domeniul public sunt administrate şi nu pot fi înstrăinate decât după regulile şi formele stabilite prin lege.A r t .   1 7   –   z ă c ă m i n t e l e   m i n e r a l e ,   p r e c u m   ş i   b o g ă ţ i i l e   d e  o r i c e   n a t u r ă   a l e subsolului sunt proprietatea statului.Cons t i t u ţ i a d in an i i 1948 , 1953 ş i 1965 au l ă rg i t s f e r a bunu r i l o r apa r ţ i nând  proprietăţii de stat.Având în vedere scopul pentru realizarea căruia a fost creat domeniul public, putem definii:„Domeniul public este alcătuit din acele bunuri mobile sau imobile, proprietate publică, care sunt destinate să folosească tuturor membrilor unei colectivităţi umane,fie în mod direct, fie prin intermediul unor organe special create, spre a le administra,în scopul satisfacerii unor nevoi sociale.5.Noţiunea de domeniu privatD o m e n i u l   p r i v a t   e s t e   a   d o u a   c o m p o n e n t ă   a   d o m e n iu l u i   a d m i n i s t r a t i v cuprinzând bunurile mobile şi  imobile, al căror regim este supus normelor dreptuluicomun, dacă prin lege nu se prevede altfel.A p l i c a r e a   r e g i m u l u i   d e   d r e p t   c o m u n   ( p r i v a t )   n u   e xc l u d e   î n s ă   a n u m i t e   p a r t i c u l a r i t ă ţ i   c a r e   d i f e r e n ţ i a z ă   b u n u ri l e   d o m e n i u l u i   p r i v a t   d e   c e l e   a p a r ţ i n â n d  particularilorIn domeniul privat al statului intră bunuri pe care  acesta le stăpâneşte ca orice  p rop r i e t a r , imp l i c ând fo lo s in ţ a bunu r i l o r , c apac i t a t e a l o r de a p roduce ven i t u r i ş i  posibilitatea înstrăinării lor.Aceste bunuri nu pot fi afectate uzului public.Deci, bunurile din domeniul privat nu se deosebesc de cele ale particularilor decât prin titularul lor.Faptul că proprietarul bunurilor din domeniul privat este statul sau o unitateadministrativ-teritorială atrage după

sine o serie de particularităţi. Aceste diferenţe sereferă la:- modalităţi de dobândire;- modalităţi de achiziţie;- modalităţi de înstrăinare.Înstrăinarea:Bunurile domeniului public sunt inalienabile.Bunurile domeniului privat pot fi înstrăinatea) vânzarea, concesiunea sau închirierea se fac prin licitaţie publică. b) pot fi expropriate pentru cauză de utilitate publică. Este vorba de bunuriledin domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale care pot fi expropriate destat.Dobândirea:Se r ea l i z ează după r egu l i spec i a l e – Ordonan ţ a de u rgen ţ ă a Guve rnu lu i n r . 60/2001 privind achiziţiile publice.6. Noţiunea de domeniu administrativDefinirea domeniului administrativPentru realizarea funcţiilor sale, administraţia publică se foloseşte de o serie de  b u n u r i   m o b i l e   ş i   i m o b i l e ,   c a r e   f a c   p a r t e   d i n   p a t r i m o n i u l  s t a t u l u i   s a u   u n i t ă ţ i l o r   administrativ-teritoriale, alcătuind domeniul administrativ. No ţ iunea de domen iu admin i s t r a t i v nu s e con fundă cu cea de pa t r imon iu a l statului sau al comunităţilor locale.Domeniul administrativ cuprinde numai bunuri mobile şi imobile.99 Patrimoniul (are un conţinut mai larg) – este format din bunuri precum şi dinalte drepturi şi obligaţii cu conţinut economic.Domeniul administrativ cuprinde două categorii de bunuri:- bunuri proprietate publică- bunuri proprietate privată.Domeniul public este alcătuit dintr-un ansamblu de numeroase şi variate bunurimobile şi imobile.6.1 Trăsăturile comune ale acestor bunuri:Bunurile care compun domeniul public:1 . Sun t de s t i na t e s a t i s f ace r i i anumi to r c e r i n ţ e a l e co l ec t i v i t ă ţ i i , a t â t c e r i n ţ e colective cât şi individuale;2 . Une l e bunu r i   po t s a t i s f ace nevo i soc i a l e ,   a l t e l e po t deven i de  u t i l i t a t e  publică în urma unor lucrări speciale. Exemplu: drumurile, porturile, monumenteleistorice, bunurile din patrimoniul cultural naţional.3. Pot fi utilizate de către toţi membrii societăţii – persoane fizice, juridice,organe de stat, organizaţii nestatale – asociaţii, fundaţii.4. Bunurile din domeniul public pot fi utilizate în mod direct, ca de exemplu,m e r s u l p e s t r a d ă , s c ă l d a t u l î n r â u , v i z i t a r e a m o n u m e n t e l o r i s t o r i c e , f i e î n m o d ind i r ec t , p r i n i n t e rmed iu l unu i o rgan de s t a t , cum a r f i l e c tu r a î n t r -o b ib l i o t ecă  publică.5. Bunurile care alcătuiesc domeniul public fac obiectul proprietăţii publice, ca bunuri care aparţin colectivităţii. Exemplu: utilizarea spaţiului aerian este supusă unor reglementări juridice speciale.6. Bunul mobil şi imobil, prin natură sau prin voinţa legiuitorului, trebuie să  prezinte particularităţi care să justifice protecţia specială de care se bucură.7. Un bun aparţinând proprietăţii publice (bun domenial) implică o persoanămorală de drept public care poate exercita următoarele drepturi:- dreptul de proprietate publică al statului sau unităţilor administrativ teritoriale-   u n   d r e p t   d e   p a z ă   ş i   p r o t e c ţ i e   –   v i z â n d   o r ic e   p e r s o a n ă   p u b l i c ă   c a r e achiziţionează în numele statului sau unităţilor administrativ teritoriale,100

 8. Bunul să fie supus unui regim juridic administrativ sau, după caz, unui regimmixt de drept public şi de drept privat, dar sub controlul regimului administrativ.6.2 Clasificarea bunurilor aparţinând domeniului publicLegea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia face următoarea clasificare:1. În funcţie de interesul pe care îl reprezintă domeniul public distingem:a. domeniul public de interes naţional b. domeniul public de interes judeţeanc. domeniul public de interes comunal.2. În funcţie de natura bunurilor distingem:a. domeniul public terestru – care cuprinde bogăţiile subsolului, căile decomunicaţii, monumentele naturii etc. b. domeniul public maritim – care cuprinde marea teritorială şi platoulcontinental al acesteia, faleza şi plaja mării, apele maritime interioare etc.c .   d o m e n i u l   p u b l i c   f l u v i a l   –   c u p r i n d e   f l u v i i l e ,   r â u r i l e ,   că i l e   ş i   l a c u r i l e navigabile, izvoare de ape potabile şi minerale etc.d. domeniul public aerian - care cuprinde spaţiul aerian de deasupra României.e .   d o m e n i u l   p u b l i c   c u l t u r a l   –   c a r e   c u p r i n d e  o b i e c t e   d e   a r t ă ,   l u c r ă r i arhitectonice, vestigii arheologice.f. domeniul public militar – care cuprinde cazărmile, cazematele, căile decomunicaţie şi telecomunicaţie militară3. În funcţie de modul de utilizare de către public:a) bunurile utilizate direct – trotuarele, plajele; b) bunurile utilizate direct, prin intermediul unui serviciu public – şcoli, spitale,teatre, muzee.4. În funcţie de raportarea la activitatea omului:a) domeniul public natural – marea teritorială, spaţiul aerian; b) domeniul public artificial – căi de comunicaţie, clădiri.5. În funcţie de modul de determinare.a) bunuri nominalizate în Constituţie (art. 136 alin.3 

 b) bunuri nominalizate în alte acte normative;c ) bunu r i a l e domen iu lu i

pub l i c nomina l i z a t e de au to r i t ă ţ i l e admin i s t r a ţ i e i  publice în baza criteriilor stabilite de Constituţie şi legi.6. În funcţie de natura juridică a drepturilor statuluia) bunuri ale domeniului public ce aparţin proprietăţii publice a statului sauunităţilor administrativ-teritoriale. b) bunuri ale domeniului public ce aparţin proprietăţii private, dar afectate dedreptul de pază şi protecţie a statului.7. În funcţie de organizarea serviciilor publice:a) bunuri care sunt puse în valoare printr-un serviciu public; b) bunuri care mijlocesc realizarea unui serviciu public.7. Regimul juridic general al domeniului public şi modul său  de constituire şiutilizare7.1. Noţiunea de regim juridic al domeniului public, modul său de constituireşi utilizare, trăsături.Regimul juridic al domeniului public reprezintă acel ansamblu de reglementărice se aplică bunurilor care fac parte din domeniul public al statului şi al unităţilor  admin i s t r a t i v t e r i t o r i a l e c a t i t u l a r i a i

drep tu lu i de p rop r i e t a t e pub l i c ă ş i c e l e l a l t e  persoane cu privire la bunurile în cauză.Prevederile cu caracter general referitoare la bunurile proprietate publică carealcătuiesc domeniul public se regăsesc în:1 .Cons t i t u ţ i a Român ie i 2003 a r t . 136 ,2 .Codu l c i v i l a r t .   475   - 478 ; 3.Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, art. 4-5, care enumeră terenurile careaparţin domeniului public;4 . L e g e a   n r .   2 1 3 / 1 9 9 8   p r i v i n d   p r o p r i e t a t e a   p u b l i că   ş i   r e g i m u l   j u r i d i c   a l acesteia;5.Legea nr. 215/2001 legea administraţiei publice locale;6 .Legea n r . 114 /1996 l egea l ocu in ţ e i ;102 7 .Legea n r .   132 /1997 p r i v ind r ech i z i ţ i i l e de  bunu r i ş i p r e s t ă r i de   s e rv i c i i   î n interes public;8.Legea nr. 15/1990 privind organizarea unităţilor economice de stat ca regiiautonome şi societăţi comerciale;9 . L e g e a   n r .   8 2 / 1 9 9 3   p r i v i n d   c o n s t i t u i r e a   R e z e rv a ţ i e i   b i o s f e r e i   „ D e l t a Dunării”;10.Alte acte normative care cuprind dispoziţii specifice domeniului public pecare le vom avea în vedere în cele ce urmează.Din studiul acestor acte normative reies trăsăturile specifice regimului juridical domeniului public.As t f e l , con fo rm l eg i s l a ţ i e i î n v igoa re , domen iu l pub l i c s e pa r t i cu l a r i z ează  printr-un regim juridic aparte care constă, în primul rând, în faptul că bunurile dindomeniul public sunt: inalienabile, insesizabile, imprescriptibile şi nu pot fi grevatede nici o servitute.Trăsăturile regimului juridic al domeniului public:1 . I na l i enab i l e – ad i că nu po t f i î n s t r ă i na t e . E l e po t f i da t e î n admin i s t r a r e , concesiune sau închiriere, în condiţiile legii. În categoria bunurilor inalienabile intrănumai bunurile care aparţin proprietăţii publice.2 . I n se s i zab i l e – nepu t ând f i supuse execu t ă r i i s i l i t e ş i a sup ra l o r nu s e po t constitui garanţii reale.3. Imposibilitatea grevării de sarcini şi servituţi – Legea nr. 213/1998 prevedecă „asupra bunurilor aparţinând domeniului public nu se pot constitui garanţii reale”însă, conform art. 113 din aceeaşi lege, „servituţile asupra bunurilor din domeniul  public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituţi sunt compatibile cu uzuls au i n t e r e su l pub l i c c ă ru i a î i sun t de s t i na t e bunu r i l e a f ec t a t e ” , ad i că „ se rv i t u ţ i l e naturale” care satisfac scopul bunului public.( Verginia Vedinaş)4 . Impre sc r i p t i b i l e – ad i că nu po t f i dobând i t e de că t r e a l t e pe r soane p r i n uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună credinţă, în cazul bunurilor mobile.7.2. Modurile speciale de dobândire şi constituire:Dreptul de proprietate publică se dobândeşte:103 a ) pe   ca l e   na tu r a l ă -   ( pa r cu r i   na tu r a l e , r e ze rva ţ i i   na tu r a l e , monumen te a l e naturii, ţărmul mării etc.); b) prin achiziţii publice – efectuate în condiţiile legii;c) prin expropriere – pentru o cauză de utilitate publică;d) prin acte de donaţie sau legate – după moartee ) p r i n t r ans f e ru l uno r bunu r i d in domen iu l p r i va t a l s t a t u lu i s au un i t ă ţ i l o r   admin i s t r a t i v - t e r i t o r i a l e

î n domen iu l pub l i c a l a ce s to r a , pen t ru cauze de u t i l i t a t e  publică (schimbarea regimului juridic al bunului)f) prin alte moduri, prevăzute de lege.7.3. Regimul special de folosinţă de către particulari:- Bunurile din domeniul public pot fi date în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităţilor administraţiei publice locale sau centrale, a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean, local.- D a r e a î n a d m i n i s t r a r e s e r e a l i z e a z ă , d u p ă c a z , p r i n h o t ă r â r e d e G u v e r n , hotărâre a consiliului judeţean sau local.- L i t i g i i l e cu p r i v i r e l a de l im i t a r ea domen iu lu i pub l i c a l s t a t u lu i , j ude ţ e lo r ,mun ic ip i i l o r , o r a şe lo r ş i comune lo r sun t de compe t en ţ a i n s t an ţ e lo r de con t enc io s administrativ.Domeniul public- al statului- al judeţului- al oraşelor şi comunelor.Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri:a.bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ  b . s p a ţ i u l a e r i a n c.apele de suprafaţă, cu albiile lor minore, malurile şi cuvetele lacurilor, apelesubterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării cu bogăţiile lor  naturale şi cu potenţialul energetic valorificabil, marea teritorială şi fundulapelor maritime, căile interioare navigabile

.pădu r i l e   ş i t e r enu r i l e   de s t i na t e împădur i r i i ,   c e l e   c a r e s e rve sc

nevo i l o r de cultură, de producţie ori de administraţie silvică, iazurile, albiile pârâielor, precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, carefac parte din fondul forestier naţional şi nu sunt proprietate privată.e.terenurile care au aparţinut domeniului public al statului înainte de 6 martie1945; terenuri obţinute prin lucrări de îndiguire, desecări şi de combatere ae r o z i u n i i   s o l u l u i ,   t e r e n u r i l e   i n s t i t u ţ i i l o r   ş i   a   s t a ţ i u n i l o r   de   c e r c e t a r e ştiinţifică, ale unităţilor de învăţământ agricol şi silvic;f . p a r c u r i l e n a ţ i o n a l e ; g.rezervaţiile naturale şi monumentele naturii;h.patrimoniul natural al Rezervaţiei biosferei „Delta Dunării”i.resursele naturale ale zonei economice şi  ale platoului continental;î. infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelele şi lucrări de artă; j. tunelele şi casetele de metrou, precum şi instalaţiile aferente acestora;k .   d r u m u r i l e n a ţ i o n a l e , l . c ana l e l e   nav igab i l e ,   cuve l e   c ana lu lu i ,   cons t ruc ţ i i l e   h id ro t ehn i ce   a f e r en t ecana lu lu i , e c luze l e , t a l uzu r i , zone de s i gu ran ţ ă de pe ma lu r i l e c ana lu lu i , drumurile de acces şi teritoriile pe care sunt realizate acestea;m.reţele de transport a energie electrice;n . s p e c t r e l e   d e   f r e c v e n ţ ă   ş i   r e ţ e l e l e  d e   t r a n s p o r t   ş i   d i s t r i b u ţ i e   d e telecomunicaţii;o . c ana le l e , mag i s t r a l e l e   ş i   r e ţ e l e l e   de d i s t r i bu ţ i e   pen t ru i r i ga ţ i i ,

cu  p r i z e l e aferente;  p . conduc t e l e de   t r anspo r t a l   ţ i ţ e i u lu i ,   a l p roduse lo r pe t ro l i e r e   ş i a l   gaze lo r   naturale;q . l a cu r i l e de   a cumula r e ş i   ba r a j e l e   a ce s to r a , î n c azu l î n c a r e   a c t i v i t a t e a de  producere a energiei electrice este racordată la sistemul energetic naţional,sau cele cu tranşe pentru atenuarea undelor de viitură;r . d igu r i l e de apă ra r e împo t r i va i nunda ţ i i l o r ; ş. lucrări de regularizare a cursurilor de apă;105 s . c an toane l e   h id ro t ehn i ce , s t a ţ i i l e h id ro log i ce ,  me t eo ro log i ce ş i   de   c a l i t a t e   a apei;ţ. porturile maritime şi fluviale, civile şi militare;t . t e r enu r i l e de s t i na t e exc lu s iv i n s t ruc ţ i e i m i l i t a r e ; u.pichetele de grăniceri, fortificaţiile  de apărare a ţării;v.pistele de decolare, aterizare, căile de rulare;w.statuile şi monumentele declarate de interes public naţional;x.ansamblurile  şi siturile istorice şi arheologice;y.muzeele, colecţiile de artă declarate  de interes public;z . t e r e n u r i l e   ş i   c l ă d i r i l e   î n   c a r e   î ş i   d e s f ă ş o a r ă   a ct i v i t a t e a   P a r l a m e n t u l , P r e şed in ţ i a , Guve rnu l , m in i s t e r e l e ş i c e l e l a l t e o rgane de spec i a l i t a t e a l e administraţiei publice centrale şi locale.7.4 Domeniul public al judeţului1 . d r u m u r i l e j u d e ţ e n e ; 2 . t e r enu r i l e ş i   c l ăd i r i l e î n   c a r e   î ş i de s f ă şoa ră   a c t i v i t a t e a   cons i l i i l e   j ude ţ ene   ş i aparatul propriu al acesteia, precum şi instituţiile publice de interes judeţeancum sunt: biblioteci, muzee, spitale judeţene şi alte asemenea bunuri, dacă nuau fost declarate de uz sau de interes public naţional sau local;3 . r e ţ e l e l e   d e   a l i m e n t a r e   c u   a p ă   p r e c u m   ş i   s t a ţ i i l e   d e   t r at a r e ,   c u   i n s t a l a ţ i i l e , construcţiile şi terenurile aferente acestora7.5 Domeniul public al municipiilor şi comunelor 1 . d r u m u r i l e c o m u n a l e ş i s t r ă z i l e ; 2.pieţele publice, comerciale, târguri,  oboare, parcurile publice, precum şi zonede agrement;3 . l a c u r i l e ,   p l a j e l e ,   c a r e   n u   s u n t   d e c l a r a t e   d e   i nt e r e s   p u b l i c   n a ţ i o n a l   s a u  judeţean;4.reţele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, staţiile de  tratare şiepurare a apelor uzate;5 . t e r e n u r i l e   ş i   c l ă d i r i l e   î n   c a r e   î ş i   d e s f ă ş o a r ă   a c t i v i t a te a   c o n s i l i u l   l o c a l   ş i  primăria, precum şi instituţiile de interes local – teatru, biblioteci, muzee;1066 . l o c u i n ţ e s o c i a l e ; 7.statuile şi monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public naţional;8 .bog ă ţ i i l e de o r i c e na tu r ă a l e subso lu l u i , dac ă nu   au fo s t dec l a r a t e de i n t e r e s  public naţional;9.terenurile cu destinaţie forestieră, dacă nu fac parte din proprietatea privată;10.cimitirele orăşeneşti şi comunale.Domeniul public al comunelor, oraşelor şi al municipiilor este alcătuit şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare, prin hotărârile consiliuluilocal, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau interes public naţional sau  judeţean

TEMA 1ACŢIUNEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

1. Noţiunea şi formele acţiunii administrativeStatul, judeţul şi comuna au luat fiinţă pentru a asigura membrilor societăţiiapărarea teritoriului, a vieţii şi a bunurilor persoanelor fizice care alcătuiesc populaţiaacestora, precum şi pentru satisfacerea necesităţilor de instruire, cultură şi sănătate a populaţiei şi asigurarea fondurilor necesare bunei funcţionări a organelor statului, judeţului şi comunei, precum şi a instituţiilor publice de învăţământ, cultură, sănătateşi altele.Pen t ru r e a l i z a r ea a ce s to r s a r c in i s e î n f i i n ţ ează o s e r i e de o rgan i sme ca r e au obligaţia de a le pune în practică, în favoarea şi pentru întreaga populaţie a statului şia subdiviziunilor sale administrativ-teritoriale.Organismele create de stat, judeţ, comună pentru realizarea acestor sarcini senumesc servicii publice.F a ţ ă   d e   d i v e r s i t a t e a   a t r i b u ţ i i l o r   s t a t u l u i   m o d e r n ,  a c e s t e a   î n f i i n ţ e a z ă   o multitudine de servicii publice, fiecare înfăptuind o anumită atribuţie, sau numai olatură a acesteia.Statul înfiinţează servicii publice pentru:- adoptarea unor norme juridice general obligatorii, care să reglementeze, înm o d u n i f o r m , l a n i v e l u l î n t r e g i i ţ ă r i , r a p o r t u r i l e s o c i a l e c e a p a r î n t r e m e m b r i i societăţii. Statul a înfiinţat serviciul public de legiferare – Parlamentul.- a putea soluţiona conflictele juridice ce apar între membrii societăţii, precumşi pentru a putea pedepsi pe cei care încalcă legea, statul a înfiinţat serviciul public  judiciar format din sistemul instanţelor judecătoreşti – judecătorii, tribunale judeţeneşi al municipiului Bucureşti, Curţi de apel, Curtea supremă de justiţie.- a r e a l i z a a t r i bu ţ i i l e s t a t u lu i î n domen iu l execu t ă r i i l eg i l o r ş i ho t ă r â r i l o r    judecătoreşti, precum şi pentru asigurarea ordinii publice în stat, paza graniţelor ţăriiş i s e cu r i t a t e a s t a t u lu i , s a t i s f ace r ea i n t e r e se lo r de i n s t ru i r e , cu l t u r ă ş i s ănă t a t e a l e87  populaţiei şi asigurarea condiţiilor materiale de viaţă, statul a creat şi creează încă, odiversitate de organisme administrative care înfăptuiesc sarcinile puterii executive.Aceste organisme administrative înfiinţate de stat, judeţ şi comună se numesc servicii publice administrative.** *Scopul activităţii statului şi a celorlalte subiecte de drept administrativ constăîn   s a t i s f ace r ea   i n t e r e su lu i   gene ra l ,   c a r e   i nc lude   a s igu ra r ea  nece s i t ă ţ i l o r   f i e că r e i  persoane.P e n t r u   î n f ă p t u i r e a   a c e s t e i   f i n a l i t ă ţi ,   a d m i n i s t r a ţ i a   u t i l i z e a z ă   d o u ă   f o r m e  principale de activitate:1. Poliţia administrativă;2. Serviciu public.Au to r i t a t e a pub l i c ă p r e i a d i r ec t s a r c ina s a t i s f ace r i i uno r c e r i n ţ e de i n t e r e sgene ra l ( a s i gu rând , f i e comun i t ă ţ i i umane , î n gene ra l , f i e pa r t i cu l a r i l o r , î n mod individual,

prestaţii sau avantaje corespunzătoare prin serviciu public).Po l i ţ i a admin i s t r a t i vă ş i s e rv i c iu l pub l i c r ep rez in t ă , î n e sen ţ ă , p r i nc ipa l e l e forme de activitate şi acţiune ale administraţiei publice.2. Poliţia administrativă2.1 Noţiunea de poliţie administrativăDupă cum este cunoscut, unul din scopurile statului, indiferent de perioada sade existenţă sau de forma de guvernământ este acela de a satisface interesele generaleale societăţii, fie direct, prin serviciile publice ale statului, judeţelor sau comunelor, f i e p r i n a s i g u r a r e a c a d r u l u i l e g a l c a ş i p a r t i c u l a r i i s ă c o n t r i b u i e l a s a t i s f a c e r e a intereselor generale ale societăţii.Sp re deoseb i r e de pa r t i cu l a r i , c a r e s a t i s f ac une l e i n t e r e se a l e soc i e t ă ţ i i cu scopul, de regulă, de a realiza un profit, statul le satisface, de cele mai multe ori, fărăsă realizeze vreun profit, ci chiar pierderi, de exemplu, cheltuielile pe care le facestatul, prin serviciul public având ca obiect de activitate administrarea, construirea,întreţinerea şi modernizarea căilor rutiere

Ses i zând  ob l i ga ţ i i l e   s t a t u lu i  mode rn  de   a   s a t i s f ace   i n t e r e se l e   genera l e   a l e societăţii, profesorul Paul Negulescu arăta că: „Statul trebuie să faciliteze transportul persoanelor şi mărfurilor construind căi de comunicaţii, să asigure ordinea publică, săapere colectivitatea împotriva atacurilor din afară, să caute să dezvolte individul, prinrăspândirea culturii şi artei, să ia toate măsurile ca indivizii să aibă posibilitatea de ase hrăni şi să asigure o bună stare sanitară.”Toate aceste interese se satisfac de către serviciile publice administrative ale statului, judeţului şi comunei, precum şi în condiţiile legii, de particulari.Concep tu l de  po l i ţ i e   admin i s t r a t i vă   s e   fundamen tează  pe f ap tu l   c ă l i be r a activitate a particularilor într-o colectivitate organizată are, în mod necesar, limite pecare administraţia trebuie să le stabilească.Poliţia administrativă este o formă de intervenţie pe care o exercită anumiteau to r i t ă ţ i admin i s t r a t i ve ş i c a r e cons t au î n a impune , î n vede rea a s igu ră r i i o rd in i i  publice, limitarea libertăţii indivizilor”In t e r e su l comun i t a r impune ca i n i ţ i a t i ve l e pa r t i cu l a r i l o r s ă nu p r e jud i c i eze ordinea şi liniştea, de a impune şi asigura respectarea normelor necesare ordinii şi liniştii publice.Poliţia administrativă reglementează activităţile persoanelor fizice şi juridice particulare, dar şi a funcţionarilor administraţiei, deoarece şi aceştia trebuie să seconformeze normelor de poliţie administrativă.2.2. Obiectul activităţii poliţiei administrativeOb iec tu l   a c t i v i t ă ţ i i   po l i ţ i e i   admin i s t r a t i ve   î l   r ep rez in t ă  men ţ i ne r ea  o rd in i i  publice, care trebuie să existe între membrii societăţii.Ordinea publică poate fi definită ca stare normală care trebuie să domneascăîntre indivizi în cadrul societăţii organizate de stat.În statul de drept, ordinea publică este legată organic de legi.Existenţa ordinii publice şi exercitarea acesteia fiind expresia legii.Dec i , concep tu l de o rd ine pub l i c ă nu poa t e f i a ccep t a t decâ t c a o en t i t a t e   j u r i d i că complexă , cup r inzând

norme de d r ep t i n t e rn ş i i n t e rna ţ i ona l , d r ep tu r i ş i obligaţii, în cazuri particulare limitate.89 2.3. Deosebirea între poliţia administrativă şi poliţia judiciară.Po l i ţ i a   admin i s t r a t i vă   a c ţ i onează   î n   s cop  p r even t i v ,   având  ca  p r eocupa re organizarea, controlul şi menţinerea ordinii publice, prin măsuri specifice.Poliţia administrativă face parte din funcţia executivă a statului.Poliţia judiciară intervine atunci când s-a săvârşit o infracţiune sau o altă faptăantisocială.Poliţia judiciară – contenciosul poliţiei administrative – funcţia judecătorească.Obse rvăm că po l i ţ i a j ud i c i a r ă a r e m i s iunea de a cons t a t a , de a i den t i f i c a pe autorii unei infracţiuni, sau alte acte ilicite, de a aduna probele, cu scopul declanşăriiacţiunii judiciare.În practică, aceste diferenţe sunt mai dificil de făcut, deoarece agenţii de poliţieadministrativă pot fi totodată, şi agenţi de poliţie judiciară.În lucrările de specialitate ale dreptului administrativ – diferiţi specialişti, cumar fi Ioan Alexandru, Alexandru Negoiţă, Ioan Santai, Dumitru Brezoianu, Ioan Vidaşi alţii, apreciază că ofiţerii din Poliţia Română şi, de asemenea, cei din Jandarmerie,Poliţia de frontieră sau pompieri cumulează atribuţii care aparţin celor două poliţii,administrativă şi judiciară.Exemplu: agentul de poliţie când dirijează circulaţia se plasează  în domeniul  po l i ţ i e i admin i s t r a t i ve ,   i a r c ând   î nche i e   p roce su l   ve rba l de   con t r aven ţ i e   t r e ce   î n domeniul poliţiei judiciare.2.4. Poliţia administrativă generală şi poliţiile administrative speciale.Autoritatea publică – individuală sau colectivă, numită sau aleasă, aflată într-un anumit teritoriu, răspunde de menţinerea ordinii publice şi dispune de un ansamblude competenţe şi mijloace de acţiune constituind poliţia generală.În unele domenii sunt constituite poliţii administrative speciale al căror obiectde control îl constituie fie o categorie specială de persoane (ex. fie conducătorii autoori străinii, fie o ramură de activitate precum economia vânatului sau desfăşurareaadunărilor publice)2.5. Organizarea activităţii de poliţie administrativăÎn organizarea activităţii de poliţie există

a ) Au to r i t ă ţ i de po l i ţ i e – ad i că o rgane l e compe t en t e s ă adop t e r eg l emen tă r i  privind activitatea poliţiei, precum şi decizii şi măsuri individuale; b) Personal de execuţie – în care este cuprins personalul permanent – civil saumilitar.S t a tu l apă ră ş i a s i gu ră men ţ i ne r ea o rd in i i pe ansamblu l t e r i t o r i u lu i , l ă s ând autorităţilor locale grija de a lua măsurile specifice pe teritoriul lor de competenţă.Atribuţiile de poliţie administrativă sunt exercitate dea) Guvern – reglementează activităţile cu caracter general; b) Prefectul – dispune de luarea măsurilor corespunzătoare în judeţ;c) Primarul (de oraş/comună) - asigură ordinea şi liniştea locuitorilor, personalsau cu ajutorul poliţiei, îndrumă şi supraveghează activitatea gardienilor publici.2.6. Principiile poliţiei administrativePrincipiul evoluţiei – măsurile luate de poliţia administrativă să fie permanentîn concordanţă cu cerinţele dinamicii vieţii sociale;P r i nc ip iu l

pos ib i l i t ă ţ i i adop t ă r i i r eg imu lu i j u r i d i c î n func ţ i e de nece s i t ă ţ i l e societăţii ca o consecinţă a principiului evoluţiei;Principiul proporţionalităţii mijloacelor folosite faţă de scopurile urmărite;Principiul continuităţii;P r i nc ip iu l po t r i v i t c ă ru i a i n t e r e su l gene ra l t r ebu i e s ă a i bă p r i o r i t a t e î n f a ţ a interesului particular;Principiul egalităţii tuturor.2.7. Limitele puterii de poliţie administrativăa ) Or i ce a c t i v i t a t e a admin i s t r a ţ i e i î n exe rc i t a r ea a t r i bu ţ i i l o r de po l i ţ i e e s t e supusă principiului legalităţii şi controlului judecătoresc. b) Există anumite limite în care libertăţile persoanelor ar putea fi reduse prinreglementarea poliţiei administrative.Controlul legalităţii asupra măsurilor de poliţie este exercitat de:a )   d e   c ă t r e   a u t o r i t a t e a   a d m i n i s t r a t i v   i e r a r h i c ă ,   i n c l u s i v   pe   c a l e a   a c ţ i u n i i  prealabile;91  b) de către instanţa de contencios administrativ, urmărindu-se anularea actuluiilegal şi tragerea la răspundere pentru pagubele cauzate în exercitarea atribuţiilor de poliţie;c) instanţa civilă;d) instanţa penală.3. Serviciul public3.1. Noţiunea de serviciu publicServiciul public este acel organism administrativ înfiinţat prin lege sau pe bazalegii, de către stat, judeţ, oraş sau comună pentru satisfacerea în mod continuu a unor interese specifice ale membrilor colectivităţii.3.2. Trăsăturile serviciului publicP e n t r u   s a t i s f a c e r e a   i n t e r e s e l o r   s p e c i f i c e   a l e   m e m b r i l o r  s o c i e t ă ţ i i ,   s t a t u l înfiinţează anumite organisme administrative. Aceste organisme administrative seînfiinţează prin lege sau pe baza legii.Aceste organisme administrative sunt dotate cu funcţii publice, adică cu acelea t r i bu ţ i i ,   pu t e r i ,   compe t en ţ e   ş i   r e sponsab i l i t a t e a   de   a   s a t i sf ace   anumi t e   i n t e r e se generale.Desfăşoară o activitate continuă şi ritmică, după un program stabilit şi adus lacunoştinţa publicului.Baza ma t e r i a l ă nece sa r ă a c t i v i t ă ţ i i t r ebu i e s ă s e a s i gu re , î n p r i nc ipa l , p r i n  bugetul statului, judeţului sau comunei.Ţinând cont de aceste trăsături vom considera că:Serviciul public administrativ este acel organism administrativ înfiinţat prin lege sau pe baza legii, de către stat, judeţ sau comună, pentru satisfacerea în mod continuu aunor interese specifice ale membrilor societăţii.Aceste organisme sunt încadrate cu personal cu o pregătire de specialitate, iar   baza lor materială este asigurată de către stat, judeţ sau comună.3.3 Clasificarea serviciilor publiceCriterii de clasificare a serviciilor publice:a) după forma de organizare;92  b) după obiectul de activitate.a) După forma de organizare se împart în trei categorii:1. organe ale administraţiei publice;2. instituţii publice;3. regii autonome de interes public. b) După obiectul de activitate, serviciile publice se împart în servicii de:1. păstrare a ordinii publice şi apărare a ţării;2. financiare şi fiscale;3. învăţământ;4. asistenţă socială şi igienă;5. artă şi cultură;6. activităţi economice.3.4. Înfiinţarea şi desfiinţarea serviciilor publiceÎnfiinţarea serviciilor este determinată de

creşterea continuă a rolului statului înviaţa societăţii.Exemplu: După unirea Principatelor Române funcţionau şase ministere.În anu l 1883 s - a ma i î n f i i n ţ a t un min i s t e r – Min i s t e ru l Agr i cu l t u r i i , i ndus t r i i l o r , comerţului şi domeniilor. În anul 1929, aşa cum rezultă din art. 9 al Legii privindorganizarea ministerelor, existau 10 ministere. În decembrie 2000 funcţionau 22 deministere.În anu l 1992 s - a î n f i i n ţ a t Sec re t a r i a t u l de s t a t pen t ru hand i capa ţ i , o rgan de specialitate al administraţiei publice centrale.Legea n r . 15 /1990 p r i v ind o rgan i za r ea un i t ă ţ i l o r e conomice de s t a t c a r eg i i autonome şi societăţi comerciale a dus la înfiinţarea:- Agenţiei Naţionale pentru privatizare- Secretariatul de stat pentru minorităţi.Prin Legea nr. 9/1991 s-a înfiinţat Institutul Român pentru drepturile omului

SEMESTRUL 1

TEMA 5PERSONALUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

63  I. Funcţia publică1. Noţiunea de funcţie publicăPo t r i v i t  Leg i i   n r .   188 /1999  p r i v ind   s t a t u tu l  f unc ţ i ona r i l o r   pub l i c i   „ func ţ i a  publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritateasau instituţia publică, în temeiul legii, în scopul realizării competenţelor sale.”Constituţia României (2003) cuprinde unele dispoziţii care constituie un cadru principal de reglementare a acestor instituţii publice – funcţia publică şi funcţionarul public.Art. 16 alin. 3 potrivt căruia, funcţiile şi demnităţile publice civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de pesoane care au cetăţenia română şi domiciliul înţară, statul român garantând egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei pentru ocupareafuncţiilor de demnitate publică.Art. 40 alin. 3 instituie interdicţia de a face parte din partide politice a unor anumite categorii de funcţionari publici, cum ar fi judecătorii Curţii Constituţionale,avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţişti, precum şi altecategorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.Art. 73 alin. 3 lit. j prevede că reglementarea statutului funcţionarilor publicese face numai prin lege organică.Func ţ i a pub l i c ă ş i f unc ţ i ona ru l pub l i c sun t i n s t i t u ţ i i j u r i d i ce a l e d r ep tu lu i  public, în general, şi ale dreptului administrativ, în particular, care s-au conturat caatare într-o continuă dispută între doctrină, jurisprudenţă şi reglementare (MirceaPreda, Drept administrativ, Partea generală, Editura Luminalex, Bucureşti, 2000 pg73-86).Funcţionarea oricărei autorităţi sau instituţii publice presupune după cum ammai arătat, trei elemente:-

competenţă;-mijloace materiale şi financiare;- personal.64 Titluarul unei funcţii publice este, de regulă, dar, nu întotdeauna, funcţionar  public.Ob iec tu l de r eg l emen ta r e a l Leg i i p r i v ind s t a t u tu l f unc ţ i ona r i l o r pub l i c i î l r ep rez in t ă   „ r eg imu l   gene ra l   a l   r apo r tu r i l o r   j u r i d i ce  d in t r e   func ţ iona r i i   pub l i c i   ş i autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală, denumiteî n   c o n t i n u a r e   r a p o r t u r i   d e   s e r v i c i u .   S c o p u l   l e g ii   î l   c o n s t i t u i e   a s i g u r a r e a ,   î n c o n f o r m i t a t e   c u   d i s p o z i ţ i i l e  l e g a l e ,   a   u n u i   s e r v i c i u   p u b l i c   s t a b i l ,   p r o f e s i o n i s t , transparent, eficient şi imparţial, în interesul cetăţenilor, precum şi alautorităţilor şiinstituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.”Î n o p i n i a a u t o r i l o r d e d r e p t a d m i n i s t r a t i v , n a t u r a j u r i d i c ă a r a p o r t u l u i d e serviciu trebuie stabilită în funcţie de specificul elementelor acestui raport juridic, şianume:- părţile care participă,-conţinutul raportului de serviciu;-obiectul raportului de serviciu.Calitatea de funcţionar public izvorăşte din actul de numire în funcţie, care esteun act administrativ de autoritate şi nu de drept al muncii.Raportul de serviciu este un raport contractual de drept administrativ şi nu dedreptul muncii, deşi cele două raporturi prezintă şi unele trăsături comune.2. Trăsăturile funcţiei publicea .   F u n c ţ i a   p u b l i c ă   r e p r e z i n t ă   u n  a n s a m b l u   d e   a t r i b u ţ i i   ş i   r e s p o n s a b i l i t ă ţ i stabilite în temeiul legii. b. Funcţia publică nu poate fi creată decât prin lege sau prin alte acte normativeemise pe baza şi în exercitarea legii.c. Funcţia publică are un caracter continuu şi permanent.d. Funcţia publică nu poate fi stabilită prin contract, ea  neputând face obiectulunei convenţii.e. Funcţia publică poate fi încredinţată numai unei persoane fizice care trebuiesă îndeplinească o serie de condiţii expres prevăzute de lege (Legea nr. 188/1999)

f ) . Func ţ i a pub l i c ă e s t e o rgan i za t ă pen t ru a r e a l i z a compe t en ţ e l e con fe r i t e administraţiei publice.g. Finanţarea funcţiilor publice este asigurată de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.h. Atribuţiile stabilite prin lege sau potrivit legii dau competenţă celor care îndep l i ne sc func ţ i i l e

r e spec t i ve , c a î n r eg im de d r ep t admin i s t r a t i v s ă f a că ac t e  juridice, operaţiuni administrative sau materiale, în mod legal.3. Principiile funcţiei publice:a . As igu ra r ea p romptă ş i e f i c i en t ă , l i be r ă de p r e judecă ţ i , co rup ţ i e , abuz de  putere şi presiuni politice a tuturor activităţilor efectuate de funcţionarii publici. b. Selectarea funcţionarilor publici exclusiv pe baza criteriului competenţei.c. Egalitatea şanselor la intrarea şi promovarea în corpul funcţionarilor publici.d. Stabilitatea funcţionarilor publici. (Legea nr. 188/1999)4. Natura juridică a funcţiei publice – Clasificarea funcţiilor publicePotrivit art. 15 din Legea nr. 188/1999, funcţiile publice se clasifică după douăcriterii – 1. După natura competenţelor - funcţii de execuţie;- funcţii de conducere.2. După cerinţele privind nivelul studiilor absolvite:- funcţii publice de categoria A – studii superioare de lungă durată absolvite cudiplomă de licenţă sau echivalentă;- funcţii publice de categoria B - studii superioare de scurtă durată absolvite cudiplomă;- funcţii publice de categoria C – studii medii liceale sau postliceale absolvitecu diplomă.Literatura de specialitate mai distinge şi alte criterii de clasificare a funcţiilor   publice.(vezi Paul Negulescu, op. cit. pag. 561; Mircea Preda op. cit. pag.91)3. După actul normativ prin care sunt acreditate distingem:- funcţii prevăzute numai în Constituţie;66 - funcţii prevăzute în legi, inclusiv în statute,- funcţii prevăzute în acte subordonate legii.4. După natura juridică şi conţinutul funcţiei publice vorbim despre:- funcţii politice (la cabinetul demnitarului)- funcţii de specialitate.5. După modul cum pot fi ocupate:- funcţii ocupate numai prin alegere;- funcţii ocupate prin numire- funcţii ocupate prin concurs.6. După modul de retribuire- funcţii salarizate;- funcţii pentru care se primesc indemnizaţii;- funcţii nesalarizate.Revenind la primele două categorii putem exemplifica:Funcţia publică de execuţie corespunde următoarelor funcţii publice:- Secretar general – în cadrul Guvernului, Camerei Deputaţilor sau Senatului;- Sec re t a r gene ra l ad junc t – î n c ad ru l Guve rnu lu i , Camere i Depu t a ţ i l o r s au Senatului;- funcţia publică de consilier cls. I, gradul I sau consilier juridic clasa I gradulI, după caz, din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice respective;- şef departament;- director general, director, director adjunct;- şef serviciu;- contabil şef (conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 82/2000);- funcţiile de auditor, referent de specialitate (conform Ordonanţei de urgenţă aGuvernului nr. 82/2000). II. Funcţionarul publicÎn doctrina actuală, funcţionarul public este definit ca persoana fizică investităî n m o d l e g a l , p r i n a c t u l d e v o i n ţ ă u n i l a t e r a l ă a l u n e i a u t o r i t ă ţ i p u b l i c e s a u a l67 cetăţenilor, cu sarcina îndeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei funcţii publice, în vederea realizării competenţelor organului din structura căreia face paretefuncţia respectivă. (Antonie Iorgovan, op. Cit. 2002, pg 265)În t r -o de f i n i ţ i e de max imă gene ra l i t a t e am pu t ea spune că sun t

func ţ i ona r i  publici toţi aceia care ocupă o funcţie publică.În literatura de specialitate întâlnim diverse definiţi, fiecare dintre autorii lor  încearcă să surprindă în conţinutul acestora trăsăturile pe care le apreciază ca fiind cele mai relevante pentru funcţionarul public.Cons ide r c ă c ea ma i comple t ă de f i n i ţ i e e s t e da t ă de p ro fe so ru l un ive r s i t a r  Mircea Preda în lucrarea Drept administrativ, Partea generală, Editura Lumina Lex,  pg. 75„Funcţionarul public este persoana fizică investită, prin numire sau alegere,într-o funcţie publică din cadrul unei autorităţi publice organizate la nivel central sauloca l , o r i î n t r -un s e rv i c iu pub l i c o rgan i za t c a i n s t i t u ţ i e pub l i c ă , o r i î n s t r uc tu r i asimilate acestora.”Pentru a înţelege mai bine ceea ce caracterizează noţiunea de funcţionar publicsunt necesare unele precizări:a) Calitatea de funcţionar public nu poate fi deţinută decât de o persoană fizică.D i spoz i ţ i i l e a r t . 16 a l i n . 3 d in Cons t i t u ţ i e s t ab i l e sc două cond i ţ i i e s en ţ i a l e  pentru a putea fi titularul unei funcţii publice şi anume:- cetăţenia română;- domiciliul în ţară.  b ) A doua t r ă să tu r ă a f unc ţ i ona ru lu i pub l i c p r i ve ş t e i nves t i r e a s a î n func ţ i a  publică în condiţii stabilite prin lege.Investirea în funcţie se face pe baza unor reguli procedurale anume prevăzute,care fac deosebirea dintre un funcţionar public ales şi unul numit , între un funcţionar  public de conducere şi unul de execuţie etc.La investire, toţi funcţionarii publici depun jurământ de credinţă

c )   F u n c ţ i o n a r u l   p u b l i c   n u m i t   e s t e   i n v e s t i t   î n   f u nc ţ i e   p e   o   p e r i o a d ă nede t e rmina t ă ( î n une l e c azu r i poa t e f i pe r i oadă de t e rmina t ă ) , sp r e deoseb i r e de funcţionarul public ales pe perioada mandatului (pe perioadă determinată)Exemple de funcţionari publici numiţi pe perioadă determinată:Art. 142 alin. 2 din Constituţie – judecătorii Curţii Constituţionale sunt numiţi pe o perioadă de 9 ani.Avocatul poporului este numit pentru o perioadă de 5 ani, potrivit art. 58 alin.1 din Constituţie.d) Funcţionarii publici au anumite drepturi şi obligaţii expres prevăzute prinnorme juridice care constituie conţinutul raportului juridic de serviciu. Numai exercitarea acestor drepturi şi obligaţii asigură realizarea interesului  public în considerarea căruia a fost creată funcţia publică respectivă.e ) Func ţ i ona r i i pub l i c i sun t p l ă t i i pen t ru a c t i v i t a t e a p r e s t a t ă î n exe rc i t a r ea funcţiei în care sunt investiţi, plata făcându-se fie sub forma unui salariu, fie a uneiindemnizaţii.1. Selectarea funcţionarilor publici:Art. 49 din Legea nr. 188/1999 precizează că intrarea în corpul funcţionarilor   publici se face numai prin concurs organizat de autoritatea sau instituţia publică.Modalităţi de organizare a concursului pot fi:a ) concu r su l de dosa r e – comi s i a ve r i f i c ă a c t i v i t a t e a c and ida ţ i l o r a ş a cum rezultă din documentele prezentate la dosar. b) sistemul de testare (al probelor practice) –constă în stabilirea unor probe învede rea ve r i f i c ă r i i cunoş t i n ţ e lo r ş i ap t i t ud in i l o r c and ida ţ i l o r , de c ă t r e o comi s i e specială.Rec ru t a r ea   func ţ i ona r i l o r   pub l i c i   s e   f a ce  p r i n   concu

r s   o rgan i za t   î n   l im i t a func ţ i i l r o pub l i c e vacan t e p r evăzu t e anua l î n a ce s t s cop p r i n p l anu l de ocupa re a funcţiilor publice, elaborat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.Po t r i v i t Ho t ă r â r i i Guve rnu lu i n r . 1209 /2003 concu r su r i l e pen t ru r e c ru t a r ea funcţionarilor publici se organizează astfel:69 a) de către comisia de concurs constituită pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici în condiţiile legii; b) de către Agenţia naţională a funcţionarilor publici pentru ocuparea funcţiilor  publice de conducere vacante,c) de către autorităţi sau instituţii publice din administraţia publică centrală şil o c a l ă p e n t r u o c u p a r e a f u n c ţ i i l o r p u b l i c e d e e x e c u ţ i e ( ş e f s e r v i c i u , ş e f b i r o u ş i funcţiile publice specifice vacante).d) de către Institutul naţional de administraţie pentru admiterea la programele de fo rmare spec i a l i z a t ă î n admin i s t r a ţ i a pub l i c ă î n s copu l numi r i i î n t r -o func ţ i e  publică.Potrivit Legii nr. 188/1999 concursul pentru recrutarea funcţionarilor publiciconstă în trei etape:1. Selectarea dosarelor de înscriere.2. Proba scrisă.3. Interviul.Pot susţine ultimele două probe candidaţii ale căror dosare de înscriere au fostselecţionate de către comisia de concurs.Proba scrisă constă în redactarea unei lucrări sau rezolvarea unor teste grilă în prezenţa comisiei.2. Procedura de desfăşurare a concursului:În vederea participării la concurs, în termen de 20 de zile de la data publicăriianunţului, candidtaţii depun la secretariatul comisiei de concurs dosarul de concurs.Dosarul de concurs va cuprinde:- copia actului de identitate;- formularul tip pentru înscriere;- copiile diplomelor de studii;- copia carnetului de muncă sau alte acte din care să reiasă vechimea în muncă;- cazierul juridic;- adeverinţă care să ateste starea de sănătate;70 - copia fişei de evaluare a performanţelor profesionale individuale sau, dupăcaz, recomandare de la ultimul loc de muncă;- d e c l a r a ţ i e p e p r o p r i a r ă s p u n d e r e s a u a d e v e r i n ţ ă c a r e s ă a t e s t e c ă n u a desfăşurat activitate de poliţie politică.- curiculum vitae.Conducătorii autorităţilor sau instituţiilor publice organizatoare ale concursului pot stabili, pentru fiecare dintre probele de concrus prevăzute, ăn funcţie de gradul deinteres acordat acestora o anumită pondere.După afişarea rezultatelor – proba scrisă şi inderviul – candidaţii nemulţumiţi pot depune contestaţie în termen de 24 de ore de la data afişării rezultatelor.3 .   R e g l e m e n t a r e a   f u n c ţ i e i   p u b l i c e   ş i   a   f u n c ţ i o n a r u lu i   p u b l i c   î n   s t a t u t u l funcţionarilor publiciConsideraţii generaleActualul statut al funcţionarilor publici se referă în exclusivitate la cei cuprinşiîn anexa la statut, la lege, chiar dacă din modul cum este formulat titulul, s-ar putea înţelege că se referă la toţi funcţionarii publici.Î n p r ezen t , sun t î n v igoa re ş i a l t e a c t e no rma t ive ca r e con tu rează o cond i ţ i e  juridică specială pentru anumite

categorii de funcţionari publici.Unele dintre acestea poartă chiar denumirea de statut, alte reglementări însăsunt cuprinse în unele legi organice.Dacă avem în vedere aşa-numitele „statute profesionale” sau „disciplinare”  putem exemplifica:- statutul personalului aeronautic din aviaţia militară;- statutul corpului diplomatic;- statutul cadrelor militare;- statutul notarilor publici;- statutul personalului vamal;- statutul funcţionarilor publici parlamentari;- statutul medicilor, al medicilor veterinari şi al farmaciştilorÎn une l e c azu r i , cum sun t mag i s t r a ţ i i , p r ima r i i , cons i l i e r i i l oca l i , membr i i g u v e r n u l u i   ş i   a l ţ i i ,   c o n d i ţ i a   j u r i d i c ă   e s t e   p r e vă z u t ă   î n   l e g i l e   o r g a n i c e   c a r e reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţilor sau instituţiilor publice dincare aceştia fac parete.S t a tu tu l f unc ţ i ona r i l o r pub l i c i cup r inde r eg l emen tă r i spec i a l e cu p r i v i r e l a  perioada de stagiu a funcţionarilor publici, perioadă care precede intrarea în corpulfuncţionarilor publici.Perioada de stagiu este obligatorie şi efectivă.Durata perioadei de stagiu este diferită, în funcţie de nivelul studiilor, respectiva clasei funcţionarului public debutant.Aceas t a e s t e de 12 l un i pen t ru func ţ i ona r i i pub l i c i de execu ţ i e d in c l a sa I (studii superioare de lungă durată), de opt luni pentru funcţionarii publici de execuţieclasa a II-a (studii superioare de scurtă durată) şi de 6 luni pentru funcţionarii publicide execuţie clasa a III-a (studii medii sau postliceale).Î n t e rmen de 5 z i l e l uc r ă toa r e de l a t e rmina rea pe r i oade i de s t ag iu s e f a ce evaluare funcţionarului public.F u n c ţ i o n a r i i   p u b l i c i   d e b u t a n ţ i   p o t   f i   d e f i n i t i v a ţ i   n u m ai   d u p ă   t e r m i n a r e a  pe r i oade i   de   s t ag iu   ca r e   e s t e   c a   ob i ec t i v   fo rmarea   ap t i t ud in i l o r   p ro fe s iona l e   î n îndeplinirea atribuţiunilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice.După definitivare, funcţionarul public trebuie să depun jurmântul de credinţăîn faţa de conducătorului instituţiei.Dosarul profesionalal funcţionarului public:Cuprinde:a) documente de numire în funcţie;documente de atestare a studiilor;documente de depunere a jurământului. b) documente privind evaluarea anuală a activităţii acestuia;documente privind avansările în funcţie, trepte, clase, grade sau categorii;sancţiuni disciplinare ce i-au fost aplicate.72 În dosarul profesional al funcţionarului public nu pot fi introduse documnetecare fac referire la activităţile sau la opiniile publice, sindicale, religioase sau de oricealtă natură.4. Incompatibilăţi (art. 56 Legea nr. 1888/1991)Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică,cu excepţia calităţii de cadru didactic.F u n c ţ i o n a r i i   p u b l i c i   n u   p o t   d e ţ i n e   f u n c ţ i i   î n   r e gi i   a u t o n o m e ,   s o c i e t ă ţ i comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ.Funcţionarii publici nu pot exercita la societăţi comerciale cu capital privatac t i v i t ă ţ i cu s cop l uc r a t i v c a r e au l egă tu r ă cu a t r i bu ţ i i l e c e l e r ev in d in func ţ i i l e  publice pe care le deţin şi nu pot fi

mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşteevaluarea unor acte în legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc.Funcţionarii publici, cu excepţia funcţionarilor publici civili din MinisterulA p ă r ă r i i   N a ţ i o n a l e ,   M i n i s t e r u l u i   A d m i n i s t r a ţ i e i   ş i  I n t e r n e l o r   ş i   S e r v i c i i l o r   d e siguranţă naţională, pot fi aleşi sau numiţi pentru exercitarea unei funcţii de demnitate publică.Pe du ra t a execu t ă r i i f unc ţ i e i de demni t a t e pub l i c ă , e i sun t su spenda ţ i d in funcţia publică pe care o deţin şi îşi păstrează gradul, clasa şi treptele avute.5. Evaluarea activităţii şi cariera funcţionarilor publici:a) Evaluarea activităţii funcţionarilor publici:C r i t e r i i l e   d e   e v a l u a r e   a   p e r f o r m a n ţ e l o r   p r o f e s i o na l e   i n d i v i d u a l e   a l e funcţionarilor publici sunt elaborate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici şis u n t   t r a n s m i s e   f i e c ă r u i   f u n c ţ i o n a r   p u b l i c i   l a   î n c e p u tu l   f i e c ă r u i   a n   d e   c ă t r e conducătorul compartimentului în care lucrează.În urma evaluării performanţelor profesional-individuale ale funcţionarului public i se acordă unul din următoarele calificative:- excepţional;- foarte bun;- bun;- satisfăcător;73 - nesatisfăcător.Funcţionarul public notat în în ultimul an cu calificativul „satisfăcător” sau„nesatisfăcător” nu poate fi avansat în anul următor.D a c ă   î n   u l t i m i i   d o i   a n i ,   f u n c ţ i o n a r u l   p u bl i c   a   p r i m i t   c a l i f i c a t i v u l „nesatisfăcător”, conducătorul instituţiei publice va propune acesuia trecere într-ofuncţie inferioară.  b ) Avansa rea ş i numi rea î n func ţ i i pub l i c e de conduce re a f unc ţ i ona ru lu i  public:C o n f o r m   L e g i i   n r .   1 8 8 / 1 9 9 9 ,   î n   u r m a   r e zu l t a t e l o r   o b ţ i n u t e   l a   e v a l u a r e a  pe r fo rman ţe lo r p ro fe s iona l e i nd iv idua l po t avansa î n g r ad , c l a să s au ca t ego r i i , î n urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior celei avute.- avansarea în grad – 2 ani vechime în gradul din care sunt avansaţi şi condiţiaobţinerii cel puţin a calificativului bun în ultimii doi ani.- vechimea pentru avansare atunci când au obţinut calificativul excepţionaltrebuie să fie de un an.- pentru avansare în clasă – vechime 3 ani şi calificativul de cel puţin foarte  bun în ultimii doi ani.În cazul dobândirii unei diplome de studii de nivel superior funcţionarii publiciavansează î n c a t ego r i e ş i vo r f i numi ţ i î n noua func ţ i e pub l i c ă , po t r i v i t p r egă t i r i i   p r o f e s i o n a l e î n c l a s a ş i g r a d u l c a r e l e a s i g u r ă c e l u ţ i n s a l a r i u l d e b a z ă a v u t î n categoria inferioară.6. Modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici:1) Delegarea şi detaşareaDelegarea se dispune întotdeauna în interesul autorităţii sau instituţiei publiceî n c a r e e s t e î n c a d r a t f u n c ţ i o n a r u l p u b l i c p e o p e r i o a d ă d e c e l m u l t 3 0 d e z i l e consecutive, dar nu mai mult de 120 de zile într-un an.Pe t impu l de l egă r i i , f unc ţ i ona ru l pub l i c î ş i pă s t r e ază func ţ i a ş i s a l a r i u l , i a r   autoritatea sau instituţia publică ce îl deleagă trebuie să suporte costurile legale aletransportului, cazării şi indemnizaţiei de delegare.

Deta şa r ea s e d i spune î n i n t e r e su l au to r i t ă ţ i i s au i n s t i t u ţ i e i pub l i c e î n c a r e urmează să îşi desfăşoare activitatea pentru o perioadă de cel mult trei luni.Pentru a fi detaşat pe o perioadă mai mare de şase luni într-un an calendaristic,funcţionarul public trebuie să fie de acord cu această detaşare.Cazurile în care funcţionarul public poate refuza detaşarea sunt:a ) dacă de t a şa r ea a r u rma să a i bă l oc î n t r -o l oca l i t a t e î n c a r e nu i s e a s i gu ră condiţii corespunzătoare de cazare;  b )   î n   c a z u l   î n   c a r e   s t a r e a   s ă n ă t ă ţ i i ,   d o v e d i t ă   c u   c e r t i fi c a t   m e d i c a l ,   f a c e contraindicată detaşarea;c) ori de câte ori motive familiale justifică refuzul de a da curs detaşării.2)Întreruperea activităţii la cerere(Legea nr. 188/1999 art. 85-88)Funcţionarii publici pot beneficia de întreruperea activităţii la cerere – adicăs u s p e n d a r e a   t e m p o r a r ă   d i n   f u n c ţ i e   p e n t r u   i n t e r e s   p e r s on a l   l e g i t i m   c u   a c o r d u l conducătorului autorităţii sau insituţiei publice respective.Durata întreruperii activităţii la cerere trebuie să se încadreze între 6 luni şi 4ani cu dreptul de a se prelungi încă 4 ani.U n   f u n c ţ i o n a r   p u b l i c   a l e s   î n t r - o   f u n c ţ i e   d e   d e m n i t a t e  p u b l i c ă   s e   a f l ă   î n întrerupere a activităţii pe toată durata mandatului.3)Încetarea raporturilor de serviciu (Legea nr 188/1999 art 89-96)În următoarele situaţii: demisie, transfer, eliberarea din funcţie, destituirea dinfuncţie, pensionare, potrivit legii, deces.7. Drepturile şi îndatoririle funcţionarilor administraţiei publiceA. Drepturile funcţionarilor publicia) garantarea dreptului la opinie şi interzicerea discriminării între funcţionarul public pe criterii politice, sindicale, religioase, etnice, de sex, stare naţională, originesocială sau altă natură. b) garantarea dreptului de asociere sindicală;c) dreptul la grevă;d )   d r e p t u l   l a   s a l a r i u   c o r e s p u n z ă t o r   f u n c ţ i e i   p e   c ar e   o   o c u p ă ,   s p o r u r i   ş i indemnizaţie;75 e )   f u n c ţ i o n a r u l   p u b l i c   c a r e ,   p e   t i m p u l   s e r v i c i u l u i   s u n t   o b l ig a ţ i   s ă   p o a r t e uniformă o primesc gratuit;f ) d u r a t a n o r m a l ă a t i m p u l u i d e l u c r u e s t e d e 8 o r e p e z i ş i 4 0 d e o r e p e săptămână;g) funcţionarul public are dreptul la concediu de odihnă, la concedii medicaleşi alte concedii;h) în perioada concediilor de boală, de maternitate şi a celor pentru creşterea şiîngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decâtdin iniţiativa funcţionarului public în cauză;i) instituţiile publice au obligaţia de a asigura funcţionarului publici condiţiinormale de muncă şi igienă;  j )   f u n c ţ i o n a r u l   p u b l i c   b e n e f i c i a z ă   d e   a s i s t e nţ ă   m e d i c a l ă ,   p r o t e z e   ş i medicamente în condiţiile legii;k) funcţionarii publici beneficiază de pensii precum şi de celelalte drepturi deasigurări sociale de stat, potrivit legii;l) în caz de deces al funcţionarului public, membrii familiei, care au dreptul la pensie de urmaş, primesc pe o perioadă de

3 luni echivalentul salariului de bază dinultima lună de activitate a funcţionarului public decedat.m) funcţionarul public beneficiază în exercitarea atribuţiilor lor de protecţialegii.n ) f u n c ţ i o n a r u l p u b l i c a r e d r e p t u l s ă p r i m e a s c ă o d e s p ă g u b i r e d i n p a r t e a au to r i t ă ţ i i s au i n s t i t u ţ i e i pub l i c e , dacă a su f e r i t , d i n cu lpa ace s t e i a , un p r e jud i c iu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.B. Îndatoririle funcţionarilor publiciLegea nr. 188/1991 art. 41-48a )   func ţ i ona r i i   pub l i c i   sun t   da to r i   s ă   î ş i   î ndep l i nea scă   cu  p ro fe siona l i sm , loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abţinăde la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităţii sau instituţiei publice încare îşi desfăşoară activitatea

b) funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor

de serviciu săse abţină de la exprimarea convingerilor politice;c ) f unc ţ i ona r i i pub l i c i r ă spund de î ndep l i n i r ea a t r i bu ţ i i l o r c e l e r ev in d in funcţia publică pe care o deţin precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate;d ) f unc ţ i ona ru l pub l i c e s t e ob l i c a t s ă s e con fo rmeze d i spoz i ţ i i l o r da t e de func ţ i ona r i i pub l i c i cu func ţ i e de conduce re c ă ro ra l e sun t subo rdona ţ i d i r e c t , cu excepţia cazurilor în care apreciază că aceste dispoziţii sunt ilegale;e) funcţionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul deserviciu, în condiţiile legii;f ) f unc ţ i ona r i i pub l i c i t r ebu i e s ă pă s t r eze con f iden ţ i a l i t a t e a î n l egă tu r ă cu faptul, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei;g) funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sauindirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei publice daruri sau alteavantaje. Ei trebuie să prezinte, în condiţiile legii, declaraţia de avere;h )   f u n c ţ i o n a r i i   p u b l i c i   a u   o b l i g a ţ i a   d e   a   r e z o l v a   l u c r ă ri l e   r e p a r t i z a t e   d e con ducă to ru l   com pa r t im en t u lu i   î n   c a r e   fun c ţ i onează .  Fun c ţ i ona r i l o r   pub l i c i   de execuţie le este interzis să primească în mod direct cereri a căror rezolvare intră încompetenţa lor ori să intervină pentru soluţionarea acestor cereri.i) funcţionarii publici au îndatorirea să îşi perfecţioneze pregătirea profesionalăfie în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, fie urmând cursuri de perfecţionareorganizate în acest scop.Apreciem că este important a se cunoaşte o serie de principii care guvernează(sau ar trebui să guverneze) conduita funcţionarilor publici constituiţi prin Legea nr.7/2004 privind condul de conduită al funcţionarului public.a) supremaţia Constituţiei şi a legii; b) prioritatea interesului public;c) profesionalismul;d )   a s i g u r a r e a   e g a l i t ă ţ i i   d e   t r a t a m e n t   a   c e t ă ţ e n i l

o r   î n   f a ţ a   a u t o r i t ă ţ i l o r   ş i instituţiilor publice;e) imparţialitate şi independenţă;77 f) integritate morală;g) libertatea gândirii şi a exprimării;h) cinstea şi corectitudinea;i) deschiderea şi transparenţa.De asemenea, ni se par importante câteva precizări în legătură cu apariţia unor  posibile conflicte de interese.Legea n r. 181 /2993 p r i v ind une l e măsu r i pen t ru a s igu ra r ea t r anspa ren ţ e i î n e x e r c i t a r e a   d e m n i t ă ţ i l o r   p u b l i c e ,   a   f u n c ţ i i l o r   p u b l i c e   ş i   în   m e d i u l   d e   a f a c e r i ,  prevenirea şi sancţionarea corupţiei defineşte: „conflictul de interese ca fiind situaţiaîn care persoana ce exercită o demnitate publică, care ar putea influenţa îndeplinireac u   o b i e c t i v i t a t e   a   a t r i b u ţ i i l o r   c e   î i   r e v i n   p o tr i v i t   C o n s t i t u ţ i e i   ş i   a l   a l t o r   a c t e normative”.Legea prevede obligaţia funcţionarului public aflat în situaţia unui conflict deinterese să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luareaunei decizii şi să-l informeze deîndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat directşi care are datoria de a lua măsurile ce se impun pentru exercitarea cu imparţialitate afuncţiei publice în cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă.Măsura care trebuie luată este desemnarea unui alt funcţionar public cu aceeaşi pregătire şi acelaşi nivel de experienţă pentru rezolvarea cererii.Legea prevede că nerespectarea acestei obligaţii de către funcţionarul publicatrage după sine răspunderea disciplinară, administrativă, civilă, ori penală, după caz,a acestuia. III. Răspunderea juridică a funcţionarilor administraţiei publiceA. Noţiuni generaleDefiniţie: Răspunderea juridică a funcţionarilor publici din administraţie esteansamblul de drepturi şi obligaţii corelative care se nasc în temeiul legii, ca urmare asăvârşirii unei fapte ilicite şi care se realizează de către stat prin aplicarea sancţiunilor  juridice în scopul asigurării normalităţii raporturilor de funcţionare şi a îndrumării acestora în spiritul respectării ordinii de drept.78 R ă s p u n d e r e a   j u r i d i c ă   a   f u n c ţ i o n a r i l o r   p u b l i c i   n u   e x i s t ă   î n  m o d   a b s t r a c t , general, ci are o existenţă particulară, în cadrul diferitelor ramuri ale sistemului dedrept, prezentându-se sub diverse forme. Cunoaşterea acestor forme şi stabilirea unor criterii juste pentru delimitarea lor are importanţă atât sub aspect teoretic, dar, mai ales, din punct de vedere practic pentru corecta încadrare juridică şi individualizarearăspunderii.Aprec i em că r ă spunde rea j u r i d i că a f unc ţ i ona r i l o r pub l i c i pen t ru ac ţ i un i ş i i n a c ţ i u n i   l e g a t e   d e   s e r v i c i u l   s ă u   s u n t :   r ă s p u n d e r e a   d i s c i p li n a r ă ,   r ă s p u n d e r e a  patrimonială şi răspunderea penală.Răspunderea disciplinară şi cea penală au, un caracter educativ-sancţionator, întimp ce răspunderea patrimonială are un caracter educativ-reparator.Conform art. 70 din Legea nr.

161/2003 privind unele măsuri pentru asigurareatransparenţei în executarea demnităţii publice, a funcţiilor publice şi în mediul dea f a c e r i ,   p r e v e n i r e a   ş i   s a n c ţ i o n a r e a   c o r u p ţ i e i ,   î n c ă l c a r e a   cu   v i n o v ă ţ i e   d e   c ă t r e funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şia normelor de conduită profesională şi civică prevăzută de lege constituie abateredisciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.Funcţionarul poate răspunde, în acelaşi timp, şi patrimonial pentru prejudiciulcreat, chiar dacă fapta comisă nu reprezintă o faptă penală sau un ilicit disciplinar.Este posibil ca fapta ilicită care a produs paguba să antreneze atât răspunderea penală ori disciplinară, cât şi răspunderea materială.Pentru o faptă săvârşită, răspunderea este o singură dată, deoarece unei singureîncălcări a legii, îi corespunde o singură sancţiune juridică.Exceptând această cerinţă, principiul „un bis în idem” nu exclude posibilitateain t e rven ţ i e i s imu l t ane a ma i mu l to r f o rme de r ă spunde re j u r i d i că f a ţ ă de aceea ş i  persoană, când prin fapta ilicită săvârşită se încalcă o pluralitate de norme juridice denatură diferită. Nu se poate concepe cumulul răspunderii penale cu cea contravenţională însă,între răspunderea penală şi cea disciplinară este admisibil cumulul, când o faptă ilicităe s t e , p r i n na tu r a e i , a t â t o î ncă l ca r e a d i s c ip l i ne i de s e rv i c iu , da r ş i a une i va lo r i esenţiale pentru societate, apărate de legea penală.P r i n c i p i u l   r ă s p u n d e r i i   p e r s o n a l e   p r e s u p u n e   c a   f un c ţ i o n a r u l   p u b l i c   d i n a d m i n i s t r a ţ i e   u r m e a z ă   a   r ă s p u n d e   i nd i v i d u a l   p e n t r u   f a p t a   s a .   N u   e s t e   p o s i b i l ă răspunderea pentru fapta altuia şi, de asemenea, răspunderea colectivă, de grup, afuncţionarilor aflaţi în acelaşi serviciu pentru fapta săvârşită de unul sau altul dintrefuncţionari.Este interzis a se aplica şi executa sancţiuni colective, răspunderea urmând a fiindividualizată în raport cu toţi funcţionarii implicaţi.B. Condiţiile ce trebuiesc îndeplinite pentru răspunderea juridică:-   s ă v â r ş i r e a   u n e i   f a p t e   i l i c i t e   î n   l e g ă t u r ă   c u   s e r v i c i u l  î n d e p l i n i t   d e   c ă t r e funcţionar;- vătămarea sau periclitarea unei valori sociale apărate de normele dreptuluiadministrativ;- săvârşirea faptei cu vinovăţie.C. Izvoarele răspunderii juridice a funcţionarului public:- Constituţia României- legile organice;- unele legi ordinare;- Hotărâri ale Guvernului;- a c t e no rma t ive emi se de că t r e m in i ş t r i i s au conducă to r i i a l t o r au to r i t ă ţ i centrale de specialitate. IV. Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici a) Abaterea disciplinarăRăspunde rea d i s c ip l i na r ă e s t e o fo rmă a r ă spunde r i i j u r i d i ce c e i n t e rv ine î n cazul în care funcţionarul public încalcă cu vinovăţie obligaţiile de serviciu.Temeiul juridic al dreptului conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publicede a aplica sancţiuni disciplinare îl constituie subordonarea ierarhică. De cele maimulte ori, exerciţiul autorităţii disciplinare este separat de autoritatea ierarhică.80

A b a t e r e a   d i s c i p l i n a r ă   c o n s t i t u i e   c o n d i ţ i a   n e c e s a r ă   ş i   s u f i c ie n t ă   p e n t r u d e c l a n ş a r e a   r ă s p u n d e r i i   d i s c i p l i n a r e ,   c a r e   s e   e xp r i m ă   p r i n   a p l i c a r e a   s a n c ţ i u n i i disciplinare.Elementele constitutive necesare pentru a stabili dacă ne aflăm în prezenţa uneiabateri sunt:- obiectul;- latura obiectivă;- subiectul;- latura subiectivă.Obiectul abaterii disciplinare îl constituie relaţiile sociale privind ordinea,corectitudinea şi disciplina în cadrul exercitării funcţiei publice.Latura obiectivă constă într-o faptă (acţiune sau inacţiune) neconformă cusarcinile de serviciu, faptă care produce, în raportul de la cauză la efect, un rezultatsau urmări dăunătoare serviciului public.Sub i ec tu l   e s t e   r ep rezen t a t   de   func ţ i ona ru l   pub l i c ,   c a r e   pen t ru   a - ş i   anga j a răspunderea juridică, trebuie să fie responsabil.Subiectul activ al abaterii disciplinare nu poate fi decât un funcţionar public.Participaţia nu este posibilă, abaterea disciplinară fiind săvârşită „in persona propria”.La tu r a   sub i ec t i vă   imp l i că   s ăvâ r ş i r e a   cu  v inovă ţ i e   a   f ap t e i   ca r e   cons t i t u i e abatere disciplinară. Abaterile pot fi săvârşite cu vinovăţie sau din culpă.Potrivit art. 70 din Legea nr. 188/1999 sunt abateri disciplinare următoarele:a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; b) absenţe nemotivate de la serviciu;c) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadruluilegal;d) atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu;e) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor care auacest caracter;f) refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu;g) neglijenţa repetată în efectuarea lucrărilor;81 h) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publicedin care face parte;i ) exp r ima rea s au de s f ă şu ra r ea î n c a l i t a t e de func ţ i ona r pub l i c o r i î n t impu l  programului de lucru, a unor opinii sau activităţi publice cu caracter politic; j) încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii  privind funcţionarii publici. b) Sancţiuni disciplinareÎn ceea ce priveşte sancţiunile disciplinare, acestea sunt enumerate în ordineag r a v i t ă ţ i i l o r , d e l a c e a m a i b l â n d ă – a v e r t i s m e n t u l – p â n ă l a c e a m a i s e v e r ă –   destituirea din funcţie.1 .  Ave r t i smen tu l   –   e s t e   o   s anc ţ i une  d i s c ip l i na r ă   cons t ând   î n  a t en ţ i ona rea verbală a funcţionarului cu privire la necesitatea respectării îndatoririlor de serviciu.2. Mustrarea - este o sancţiune disciplinară ce constă în notificarea scrisă princare se pune în vedere funcţionarului că nu şi-a îndeplinit în mod normal una sau maimulte din sarcinile de serviciu.3. Diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% pe o perioadă de 1-3 luni este osancţiune cu caracter precumpănitor patrimonial, care modifică unul din elementeleesenţiale ale drepturilor funcţionarilor publici – dreptul la salariu.4. Suspendarea dreptului de avansare pe o perioadă de 1-3 ani este o sancţiunedisciplinară care atrage după sine şi diminuarea calificativului anual.5 .   T r e c e r e a   î n t r -o   f u n c ţ i e   i n f e r i o a r ă   -   p e   o   p e r i o a d ă d e   6 -1 2   l u n i ,   c u d i m i n u a r e a c o r e s p u n z ă t o a r e a s a l a r i u l u i . D i n

t e x t u l d e l e g e n u s e d e s p r i n d e c ă retrogradarea s-ar putea face numai în funcţia imediat inferioară, nefixându-se nici olimită în acest sens.6 . Des t i t u i r e a d in func ţ i e – s e d i spune ca s anc ţ i une d i s c ip l i na r ă ex t r emă î n cazul săvârşirii repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când funcţionarul publica săvârşit o abatere gravă sau a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătoreascărămasă definitivă şi irevocabilă.82 c) Procedura aplicării sancţiunilor disciplinareAp l i ca r ea   s anc ţ i un i l o r   d i s c ip l i na r e   e s t e   un   a t r i bu t   i ne r ent   a l   a c t i v i t ă ţ i i   de conducere a autorităţii sau instituţiei publice. Acţiunea disciplinară care se finalizeazăîn actul de sancţionare (ordin sau dispoziţie) şi are drept efect executarea sancţiuniide către cel vinovat, nu este o acţiune în sens jurisdicţional, ci o prerogativă a celor  care conduc serviciile publice, avându-şi temeiul în Statutul funcţionarilor publici.Acţiunea disciplinară poate fi împărţită şi analizată în trei faze proceduraledistincte:a) cercetarea prealabilă; b) aplicarea sancţiunii;c) executarea deciziei de sancţionare disciplinară.a) Cercetarea abaterii disciplinare - pentru a declanşa acţiunea disciplinară estenecesară sesizarea conducătorului instituţiei sau autorităţii publice despre săvârşireaunei abateri.Sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată decât după cercetarea prealabilă afaptei imputate şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului publictrebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii.Re fuzu l f unc ţ i ona ru lu i pub l i c de a s e p r ezen t a l a aud i e r e s au de a s emna o declaraţie privitoare la abaterile imputate se consemnează într-un proces-verbal. Înastfel de cazuri, sancţiunea poate fi aplicată.Ce rce t a r ea p r ea l ab i l ă a f ap t e lo r impu ta t e s e r e a l i z ează de că t r e comi s i a de disciplină a cărei competenţă, atribuţii, mode de sesizare şi procedură de lucru vor fistabilite prin hotărâre a guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Pub l i c i ,   comi s i i l e   de  d i s c ip l i nă   c a r e   func ţ i onează  pe   lângă   f i e ca r e   au to r i t a t e   ş i instituţie publică sunt cele care vor propune sancţiunea aplicabilă. b) Aplicarea sancţiunii disciplinare - sancţiunile disciplinare ce constau într-una v e r t i s m e n t   s a u   o   m u s t r a r e   s e   p o t   a p l i c a   d i re c t   d e   c ă t r e   c o n d u c ă t o r u l compartimentului în care funcţionează cel în cauză Împotriva sancţiunii disciplinare aplicate în condiţiile legi, funcţionarul publicse poate adresa cu contestaţie la conducătorul unităţii sau instituţiei publice în termende 15 zile de la data comunicării sancţiunii aplicate.Sancţiunile disciplinare, altele decât avertismentul sau mustrarea se aplică decă t r e   conducă to ru l au to r i t ă ţ i i s au   i n s t i t u ţ i e i   pub l i c e ,   l a   p ropune rea   comi s i e i   de disciplină.c) Executarea sancţiunilor disciplinare şi radierea acestoraExecutarea sancţiunilor disciplinare se face după natura specifică

fiecăreia.A s t f e l ,   e x e c u t a r e a   a v e r t i s m e n t u l u i   ş i   m u s t r ă r i i   s e   co n s u m ă   p r i n   î n s ă ş i   a c t u l comunicării lor către funcţionarul public sancţionat şi notării lor în dosarul personal.Sancţiunile cu efect precumpănitor patrimonial comportă luarea unei măsuriadecvate prin operarea modificărilor corespunzătoare în statul de funcţiuni.Sancţiunile disciplinare se radiază de drept după cum urmează:- î n t e r m e n d e u n a n d e l a a p l i c a r e , s a n c ţ i u n i l e d i s c i p l i n a r e c o n s t â n d î n a v e r t i s m e n t   ş i   m u s t r a r e   d a c ă   f u n c ţ i o n a t u l   p u b l i c   s a n c ţ i o na t   c u   u n a   d i n   a c e s t e sancţiuni nu a mai săvârşit o abatere disciplinară în această perioadă;- în termen de doi ani de la expirarea termenului pentru care au fost aplicatecelelalte sancţiuni, dacă funcţionarul public sancţionat cu una din aceste sancţiuni nua mai săvârşit o abatere disciplinară în această perioadă.V. Răspunderea contravenţionalăRăspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se angajează în cazul încare aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.Contravenţiile au un grad de pericol social mai mare decât abaterile disciplinare, dar mai mic decât infracţiunile contravenţia şi răspunderea contravenţională fac obiectuldreptului contravenţional. Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şiaplicare a sancţiunii, funcţionarul public se poate adresa cu plângere la judecătoria îna cărei circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care este numitfuncţionarul public sancţionat.84 VI. Răspunderea civilăRăspunderea civilă a funcţionarilor publici se angajează:- pen t ru pagube aduse cu v inovă ţ i e pa t r imon iu lu i au to r i t ă ţ i i o r i i n s t i t u ţ i e i  publice în care funcţionează;- pentru nerestituirea în termen legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;-   p e n t r u   d a u n e   p l ă t i t e   d e   a u t o r i t a t e a   s a u   i n s t i t u ţ i a   pu b l i c ă   î n   c a l i t a t e   d e comitent, unor persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.Răspunderea civilă reprezintă una din formele răspunderii juridice care impuneobligaţia funcţionarilor publici vinovaţi de a repara, în condiţiile legii, prejudiciul  provocat instituţiei sau autorităţii publice. Este de la sine înţeles că vinovăţia nu poatefi luată în discuţie dacă se constată că au acţionat cauze care înlătură caracterul ilicital faptei. Obligaţia funcţionarului public de a restitui în termenul legal sumele ce i s-au aco rda t î n mod necuven i t p r i ve ş t e t oa t e d r ep tu r i l e a ce s tu i a ( s a l a r i u de bază , sporuri, indemnizaţii, drepturi băneşti în timpul delegărilor, detaşărilor, cheltuieli detransport şi de cazare).VII. Răspunderea penalăCea mai gravă formă a răspunderii juridice a funcţionarilor publici este cea pena l ă ş i i n t e rv ine a tunc i c ând s - au s ăvâ r ş i t f ap t e c e p r ez in t ă un pe r i co l soc i a l deosebit, numite infracţiuni. Faptele penale ce se pot săvârşi de către funcţionarii  publici în exercitarea funcţiei,  sunt prevăzute şi sancţionate conform Codului penal,dar şi unor legi speciale

TEMA 4 INSTITUŢIILE  PUBLICE  REGIILE  AUTONOME  ASOCIAŢII , FUNDAŢIILE ŞI FEDERAŢIILE1. Instituţiile publiceInstituţiile publice, ca şi autorităţile publice, sunt forme organizatorice princare se prestează servicii publice pentru stat sau pentru populaţie.Ele se pot înfiinţa, organiza, reorganiza şi desfiinţa prin acte ale Parlamentului,Guvernului, ministerelor sau ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale despecialitate, precum şi acte ale consiliilor locale sau consiliilor judeţene, potrivit legii.(Înfiinţare prin lege, ordonanţe sau hotărâri de Guvern, iar cele de interes local prin hotărâri ale consiliilor locale).Instituţiile publice sunt mult diversificate din punct de vedere al obiectului lor de activitate.Exemplu:- instituţii publice de învăţământ - grădiniţe, şcoli generale, gimnazii, licee,şcoli profesionale.- instituţii publice de cultură – teatre, cinematografe, biblioteci, filarmonici,muzee.- instituţii publice sanitare - dispensare, policlinici, spitale, sanatorii, case deodihnă.Mijloacele financiare necesare desfăşurării activităţii sunt asigurate, de regulă,de la bugetul de stat sau de la bugetele locale. Spunem „de regulă” deoarece uneleinstituţii publice îşi desfăşoară activitatea contra-cost, realizând venituri proprii, astfelîncât, acestea primesc, eventual, alocaţii sau subvenţii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.(Exemplu: teatre, cinematografe, muzee, şcoli)Specializarea strictă a instituţiilor publice, ca şi faptul că acestea răspund unor trebuinţe directe ale cetăţenilor fac ca activitatea lor să constea, în principal, în faptemateriale şi mai puţin în emiterea de acte juridice.57 Conducerea instituţiilor publice este asigurată de către un director sau director general, numit de autoritatea competentă să înfiinţeze instituţia.La unele instituţii publice, personalul încadrat are statut de funcţionar public.2. Regiile autonomeA c t u l n o r m a t i v d e b a z ă c u p r i v i r e l a o r g a n i z a r e a ş i f u n c ţ i o n a r e a r e g i i l o r   au tonome  e s t e  Legea  n r .   15 /1990  p r i v ind  o rgan i za r ea   ş i   func ţ i ona rea  un i t ă ţ i l o r   economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.Potrivit legii, regiile autonome (RA) se organizează în ramuri strategice alee c o n o m i e i   n a ţ i o n a l e ,   c u m   a r   f i   i n d u s t r i a   d e   a r m a m e n t ,   e ne r g e t i c ă ,   e x p l o a t a r e a mine lo r ş i a gaze lo r na tu r a l e , poş t a ş i t r an spo r tu r i f e rov i a r e , p r ecum ş i î n une l e domenii aparţinând altor ramuri stabilite de Guvern.Regiile autonome sunt persoane juridice şi funcţionează pe bază de gestiuneeconomică şi autonomie financiară.Ele se pot înfiinţa prin hotărâre de guvern, pentru cele de interes naţional, sau prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale, pentru cele de interes local.P r i n   O r d o n a n ţ a   G u v e r n u l u i   n r .   6 9 / 1 9 9 4   p r i v i n d   u ne l e   m ă s u r i   p e n t r u r e o r g a n i z a r e a   r e g i i l o r   a u t o n o m e   d e   i n t e

r e s   l o c a l   ( d e v e n i t ă   u l t e r i o r   L e g e a   n r . 135 /1994 ) s - au s t ab i l i t o s e r i e de măsu r i pen t ru o rgan i za r ea r eg i i l o r au tonome de interes local.Ordonan ţ a   a   s t ab i l i t   o rgan i za r ea   r eg i i l o r   au tonome  numa i   î n   urmă toa re l e domenii de activitate:1.Alimentarea cu apă, canalizare, epurarea apelor uzate;2.Producerea, transportul şi distribuţia energiei termice;3 .T ranspo r tu l l oca l î n comun de că l ă to r i ; 4 . a d m i n i s t r a r e a   ş i   î n t r e ţ i n e r e a   f o n d u l u i   l o c a t iv ,   a   p i e ţ e l o r ,   o b o a r e l o r , târgurilor, a drumurilor comunale şi a spaţiilor verzi;5.construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor şi a podurilor de interes judeţean.58 În domeniile de interes public pentru care nu se pot organiza regii autonome deinteres local, consiliile judeţene şi cele locale pot organiza societăţi comerciale sauservicii publice de specialitate, în condiţiile legii.Mijloacele financiare necesare bunei funcţionări se asigură, în principal, din veniturile realizate din activităţile proprii, dar şi de la bugetul de stat sau al unităţilor admin i s t r a t i v - t e r i t o r i a l e ,   t ocma i   pen t ru  mo t ivu l   c ă   e l e  r e a l i z ează  o   a c t i v i t a t e   de interes naţional sau local.F i i nd pe r soane j u r i d i ce , cu o a c t i v i t a t e amp lă , r eg i i l e au tonome po t avea o structură complexă, ele putând înfiinţa uzine, fabrici, ateliere, servicii, sucursale şialte asemenea subunităţi necesare realizării obiectivului său de activitate.Conduce rea r eg i e i au tonome se r e a l i z ează de că t r e pe r soane f i z i c e , î n baza unui contract de performanţă, anexă la contractul individual de muncă, încheiat încondiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001 pentru întărirea disciplineieconomico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar.Con t r ac tu l de pe r fo rman ţă e s t e a co rdu l de vo in ţ ă î n t r e r eg i i l e au tonome ş i conducătorii regiilor autonome şi cuprinde, în afara indicatorilor de performanţă ,obiectivele şi criteriile cuantificate prin reducerea creanţelor şi a plăţilor restante, a  pierderilor înregistrate, precum şi creşterea productivităţii muncii.R e g i i l e   a u t o n o m e   o r g a n i z a t e   î n   t e m e i u l   L e g i i   n r .   1 5 / 19 9 0 ,   i n d i f e r e n t   d e autoritatea care le coordonează, precum şi cele înfiinţate în temeiul Legii nr. 84/1992 p r i v ind   r eg imu l   zone lo r   l i be r e ,   s -au   r eo rgan i za t   î n   con fo rmi t a t e   cu  p r evede r i l e Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/1997.Potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/1997 – devenită ulterior Legea n r . 207 /1997 , m in i s t e r e l e de r e so r t ş i c e l e l a l t e au to r i t ă ţ i a l e admin i s t r a ţ i e i  publice centrale şi locale sub autoritatea cărora funcţionează regiile autonome au avutobligaţia ca în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare aordonanţei respective să definitiveze programele de reorganizare a regiilor autonome.După elaborarea programelor de reorganizare, o parte din regiile autonome aufost reorganizate ca societăţi comerciale.

S o c i e t ă ţ i l e   c o m e r c i a l e   p e   a c ţ i u n i   r e z u l t a t e   î n   u r m a   r e o r g a ni z ă r i i   r e g i i l o r   autonome, având ca obiectiv de activitate domenii de interes naţional sunt denumitecompanii naţionale sau societăţi naţionale, după caz, şi sunt supuse procesului de privatizare, în condiţiile legii.3. Asociaţii, fundaţii, federaţiiP e r s o a n e l e   f i z i c e   ş i   p e r s o a n e l e   j u r i d i c e   c a r e   u r m ă r e sc   d e s f ă ş u r a r e a   u n o r   activităţi de interes general sau în interesul comunitar sau, după caz, în interesul lor  personal, nepatrimonial, pot constitui asociaţii sau fundaţii, în condiţiile OrdonanţeiGuvernului nr. 26/2000.Asociaţiile şi fundaţiile astfel constituite sunt persoane juridice de drept privatfără scop patrimonial.Potrivit ordonanţei, se consideră a fi de interes general următoarele:-dezvoltarea economică;-cultură şi socială;- promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor omului;- promovarea sănătăţii;-educaţiei, ştiinţei, artelor, tradiţiilor, culturii;- prezervarea monumentelor culturale;-asistenţă socială;-ajutorarea săracilor şi defavorizaţilor;-asistenţa oamenilor dezavantajaţi fizic, a copiilor şi vârstnicilor;-activitatea de tineret;-sporirea cunoaşterii şi participării civice;- protejarea mediului şi a naturii;-sprijinirea religiei şi a valorilor umane;-susţinerea bunăstării sociale;-sprijinirea lucrărilor publice şi a infrastructurii;-sprijinirea sportului.Prin sens comunitar se înţelege orice interes care este specific:a) unei comunităţi:

60 - cartier - localitate- unitate administrativ-teritorială. b) un grup de persoane fizice sau persoane juridice care urmăresc un obiectivc o m u n   s a u   a u   a c e l e a ş i   o p ţ i u n i ,   a c e e a ş i   c u l t u r ă ,   o r i e nt a r e   r e l i g i o a s ă ,   s o c i a l ă ,  profesională şi altele asemenea.P r in Ordonan ţ a Guve rnu lu i n r . 26 /2000 s - a u rmăr i t c r ea r ea cad ru lu i l ega l  pentru:a)exercitarea dreptului la libera iniţiativă; b) promovarea valorilor civice ale democraţiei şi statului de drept;c)urmărirea realizării unui interes general, local sau după caz, de grup;d ) f a c i l i t a r e a   a c c e s u l u i   a s o c i a ţ i i l o r ,   f u n d a ţ i i l o r   ş i   f e d e ra ţ i i l o r   l a   r e s u r s e l e  private şi publice;e)parteneriatul dintre autorităţile publice şi persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial;f ) r e spec t a r ea  o rd in i i   pub l i c e . 3.1 AsociaţiaAsoc i a ţ i a e s t e sub i ec tu l de d r ep t cons t i t u i t d i n t r e i s au ma i mu l t e pe r soaneca re , pe baza une i î n ţ e l ege r i , pun î n comun ş i f ă r ă d r ep t de r e s t i t u i r e con t r i bu ţ i a materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă, pentru realizarea unor activităţi deinteres general, comunitar sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.A c e a s t a   d o b â n d e ş t e   p e r s o n a l i t a t e   j u r i d i c ă   p ri n   î n s c r i e r e a   î n   R e g i s t r u l asociaţiilor şi fundaţiilor, aflat la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul.Asociaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un număr minimde t r e i membr i i , o rgane de conduce re p rop r i i ş i un pa t r imon iu d i s t i nc t de c e l a l asociaţiei.Filiala se constituie prin hotărârea autentificată a adunării generale a asociaţiei.Personalitatea juridică se dobândeşte de la data înscrierii filialei în Registrulasociaţiilor şi fundaţiilor.61 3.2 FundaţiaFundaţia este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniuafectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau,după caz, comunitar.Activul patrimonial iniţial al fundaţiei trebuie să includă bunuri în natură sau înnumerar, a căror valoare totală să fie de cel puţin 100 de ori salariul minim brut peeconomiei la data constituirii fundaţiei.După î n sc r i e r ea î n Reg i s t ru l a soc i a ţ i i l o r ş i f unda ţ i i l o r , c apă t ă pe r sona l i t a t e  juridică.A r t .   1 9   a l   O r d o n a n ţ e i   G u v e r n u l u i   n r .   2 6 / 20 0 0   „ M o ş t e n i t o r i i   ş i   c r e d i t o r i  personali ai fondatorilor au faţă de fundaţie aceleaşi drepturi ca şi în cazul oricăreialte libertăţi făcute de fondator”.După înscrierea fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, nici fondatorii,nici moştenitorii lor nu pot revoca actul constitutiv.De asemenea, după înscriere, actul constitutiv nu mai poate fi atacat nici decătre creditorii

personali ai fondatorilor.3.3 FederaţiaDouă sau mai multe asociaţii sau fundaţii se pot constitui în federaţie.Federaţiile dobândesc personalitate juridică după înscrierea lor în Registrulfederaţiilor aflat în grija tribunalului în circumscripţia căruia federaţia urmează săaibă sediul.Asoc i a ţ i i l e ş i f unda ţ i i l e c a r e cons t i t u i e o f ede ra ţ i e î ş i pă s t r e ază p rop r i a l o r    personalitate juridică, inclusiv propriul patrimoniu.Potrivit art. 54 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000,Asociaţiile se dizolvă pe trei căi:1. de drept2. prin hotărâre judecătorească sau a tribunalului, după caz;3 .p r i n ho t ă r â r ea   adună r i l o r gene ra l e . Fundaţiile se dizolvă:

1. de drept;2. prin hotărâri judecătoreşti.L i ch ida rea a soc i a ţ i i l o r ş i a f unda ţ i i l o r e s t e e t apa f i na l ă c a r e i n t e rv ine după dizolvarea acestora.Bunurile rămase în urma lichidării nu se pot transmite către persoane fizice.Ele pot fi transmise către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scopidentic sau asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul asociaţiei, fundaţiei saual federaţiei

 TEMA III ORGANIZAREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE  I .   N o ţ i u n i   i n t r o d u c t i v e   p r i v i n d   o r g a n i z a r e a   ş i   si s t e m u l   o r g a n e l o r   administraţiei publiceOrgan i za r ea admin i s t r a ţ i e i de s t a t , c a f enomen a apă ru t oda t ă cu s t a t u l , da r   t e o r i i l e   ş t i i n ţ i f i c e   d e s p r e   a c e a s t a   s -a u   c o n t u r a t   m a i   t â r z i u ,   o d a t ă   c u   a p a r i ţ i a   ş i dezvoltarea dreptului administrativ şi a ştiinţei administraţiei, deci prin secolul al XIX-lea.Evoluţia organizării administraţiei a fost influenţată de factorul militar (chiar ideea ierarhiei provine din acest domeniu) şi de factorul geografic, cărora, în timp, lis - au adăuga t ş i a l ţ i f a c to r i , c a de exemplu : f a c to ru l e conomic , po l i t i c , cu l t u r a l , religios etc.În doctrina occidentală noţiunea de administraţie de stat , în sens organic ser e f e r ă l a ş e fu l de s t a t , guve rn ş i m in i s t e r e , a l t e s t r uc tu r i c en t r a l e de spec i a l i t a t e ,  precum şi ramificaţiile acestora în teritoriu, iar noţiunea de administraţie locală, tot însens o rgan i c , de semnează au to r i t ă ţ i l e l oca l e au tonome , a l e se l a n ive lu l un i t ă ţ i l o r   administrativ-teritoriale existente.Administraţia de stat şi administraţia locală compun administraţia publică.Autoritatea publică - este acea formă organizaţională care exercită funcţiileguvernării potrivit competenţei stabilite de Constituţie, ceea ce îi conferă legitimitateşi durabilitate.Ea este integrată unui sistem înzestrat cu forţă publică de constrângere, naturasa juridică fiind diferită, în raport cu funcţia pe care o realizează prioritar sau cu titlu principal.Organul administraţiei publice reprezintă acea structură organizaţională care,  potrivit Constituţiei şi legii, are personalitate de drept public şi acţionează din oficiu  p e n t r u   e x e c u t a r e a   l e g i i ,   s a u   p r e s t a r e a   s e r v i c i i l o r   p u b l ic e ,   î n   l i m i t e l e   l e g i i ,   s u b controlul direct sau indirect al Parlamentului.

Autoritatea administrativă reprezintă acea categorie a autorităţilor publice saude stat cu o structură stabilită şi o activitate continuă înzestrată cu capacitate juridicăadmin i s t r a t i vă c a r e - i pe rmi t e pa r t i c i pa r ea î n nume p rop r iu l a î n f ăp tu i r ea pu t e r i i executive, în limitele competenţei legal determinate. II. Preşedintele României In s t i t u ţ i a ş e fu lu i s t a t u lu i a apă ru t oda t ă cu s t a t u l ş i a cunoscu t o evo lu ţ i e continuă în ceea ce priveşte forma, structura şi atribuţiile sale.Pe parcursul acestei evoluţii, instituţia a avut fie o organizare unipersonală, fieo organizare colegială.Formele de guvernământ cele mai uzitate au fost şi sunt:-M o n a r h i a ; - R e p u b l i c a 1. Monarhiaa) Absolută – în care puterea este deţinută de o singură persoană; b) Limitată (constituţională) – are loc o limitare a puterilor monarhului prin legea fundamentală a statului;c)Parlamentară – alături de monarh, există parlamentul, organ reprezentativ,ales de către cetăţeni.2. RepublicaEste forma de guvernământ în care cetăţenii se guvernează singuri, desemnândsau alegând un şef de stat, devenit de regulă preşedinte.În statele unde puterea este fundamentată pe principiul separaţiei puterilor îns t a t , ş e fu l s t a t u lu i e s t e î ncad ra t î n s f e r a pu t e r i i execu t i ve , ch i a r dacă a r e ş i une l e atribuţii în materie de legiferare.În fostele ţări socialiste, funcţia de şef al statului avea o structură colegială şiera încadrată în categoria „organele supreme ale puterii de stat”, deci în sfera puteriilegislative, purtând diverse denumiri: - prezidiu (Prezidiu RPR, prezidiu Naţional).21 D u p ă   D e c e m b r i e   1 9 8 9 ,   p r i n   D e c r e t - l e g e   n r .   9 2 / 1 9 9 0  p r i v i n d   a l e g e r e a Preşedintelui şi a Parlamentului României, funcţia de şef al statului a fost încredinţatăPreşedintelui României, ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.Acest regim este consacrat şi de Constituţia din 1991 şi 2003.Preşedintele face parte din puterea executivă.Constituţia României conferă Preşedintelui, în calitatea pe care o are de şef alstatului patru funcţii principale:a) funcţia de reprezentare (art. 80 alin 1);  b )   f u n c ţ i a   d e   g a r a n t   a l   i n d e p e n d e n ţ e i   n a ţ i o n a l e   a l   u n it ă ţ i i   ş i   i n t e g r i t ă ţ i i teritoriale a ţării (art. 80 alin. 1);c ) f unc ţ i a de a veghea l a r e spec t a r ea Cons t i t u ţ i e i ş i l a buna func ţ i ona re a autorităţilor publice (art. 80 alin. 2);d) funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate (art.80 alin. 2).Fo rma de guve rnămân t r epub l i c ană a r e impor t an ţ ă ma jo ră pen t ru de f i n i r ea regimului politic al unei ţări care poate fi:- p r e z i d e n ţ i a l ; - p a r l a m e n t a r ; -s e m i p r e z i d e n ţ i a l ; - d e   a d u n a r e . Repub l i c a pa r l amen ta r ă – ş e fu l s t a t u lu i , a l e s , de r egu l ă , de c ă t r e Pa r l amen t (Grecia, Italia, Ungaria).Repub l i c a p r ez iden ţ i a l ă -   ş e fu l s t a t u lu i e s t e   a l e s   f i e   î n mod d i r ec t de c ă t r e cetăţenii ţării, fie prin intermediul unei adunări de electori (SUA).Repub l i c a s emi -p rez iden ţ i a l ă –

a l ege rea d i r ec t ă a ş e fu lu i s t a t u lu i , cu r ă spunde re  politică a Guvernului faţă de Parlament (Franţa).R e g i m   p o l i t i c   d e   a d u n a r e   -   e s t e   s p e c i f i c   E l v e ţi e i ,   u n d e   f u n c ţ i o n e a z ă   u n Consiliu Federal format din 7 miniştri, prezidat de unul din ei.C a   u r m a r e   a   a c e s t o r   c a r a c t e r i s t i c i ,   r e g i m u l   p o l i t i c   ro m â n e s c   p o a t e   f i caracterizat ca un regim semi-prezidenţial „atenuat” sau „parlamentizat”.22 R e g i m u l   s e m i - p r e z i d e n ţ i a l   d i n   R o m â n i a   e s t e   d e t e r m i n a t   d e  u r m ă t o a r e l e considerente:a) Preşedintele şi Parlamentul se aleg prin vot universal;  b ) Drep tu l P r e şed in t e lu i de a d i zo lva Pa r l amen tu l s e poa t e exe rc i t a doa r cu respectarea unor condiţii;c ) Pa r l amen tu l a r e d r ep tu l de a t r age l a r ă spunde re po l i t i c a P re şed in t e lu i R o m â n i e i ,   p o a t e   r e c u r g e   l a   s u s p e n d a r e a   a c e s t u ia   d i n   f u n c ţ i e   ş i   l a   o r g a n i z a r e a referendumului pentru demisia sa;d ) Pa r l amen tu l poa t e ho t ă r î pune rea sub acuza re a P re şed in t e lu i Român ie i  pentru înaltă trădare;e) Preşedintele poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la problemele de interes naţional numai după consultarea Parlamentului.f ) P r e şed in t e l e de semnează un cand ida t pen t ru func ţ i a de p r im-min i s t ru ş i numeşte Guvernul, pe baza votului de încredere acordat de Parlamentg) Guvernul, în întregul său, şi fiecare membru al acestuia, solidar cu ceilalţimembri, răspund politic în faţa Parlamentului;h) Preşedintele României, dar şi fiecare Cameră a Parlamentului în parte, aredreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru fapte săvârşite înexercitarea funcţiei lor;i) Preşedintele României are drept de iniţiativă legislativă, j) Preşedintele poate refuza promulgarea legii o singură dată.În domen iu l po l i t i c i i i n t e rne , a l apă ră r i i ş i î n c azu l s t ă r i l o r excep ţ i ona l e , atribuţiile Preşedintelui României sunt condiţionate, fie de Guvern, fie de Parlament,astfel:k) Preşedintele încheie, în numele României numai tratate negociate de guvernşi le supune spre ratificare Parlamentului.2 )   P r e ş e d i n t e l e ,   l a   p r o p u n e r e a   G u v e r n u l ui ,   a c r e d i t e a z ă   ş i   r e c h e a m ă r e p r e z e n t a n ţ i i   d i p l o m a t i c i   ai   R o m â n i e i   ş i   a p r o b ă   î n f i i n ţ a r e a ,   d e s f i i n ţ a r e a   s a u schimbarea rangului misiunilor diplomatice;

 3) Preşedintele declară, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizareatotală sau parţială a forţelor armate;4 ) Î n c az de ag re s iune a rma tă î nd rep t a t ă împo t r i va ţ ă r i i , P r e şed in t e l e a r e obligaţia de a lua măsuri pentru respingerea agresiunii şi de a informa neîntârziat,  printru-un mesaj Parlamentul;5) Preşedintele instituie starea de asediu sau starea de urgenţă, dar are obligaţiade a solicita Parlamentului încuviinţarea acestei măsuri, în cel mult 5 zile

de la luareadeciziei.6) Decretele Preşedintelui emise în exercitarea celor mai importante atribuţiisunt contrasemnate de primul-ministru.Potrivit art. 83 alin 1 din Constituţie, mandatul Preşedintelui României este de5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.3. Vacantarea funcţiei Preşedintelui României (art. 97 alin 1 din Constituţie) seface prin:a) demisie; b) demitere din funcţie;c) imposibilitatea definitivă de exercitare a atribuţiilor;d) deces.4. Interimatul funcţiei intervine atunci când:a) funcţia devine vacantă; b) preşedintele este suspendat din funcţie;c) Preşedintele se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile.5. Actele politice şi actele juridice ale Preşedintelui României:a) Actele politice- mesajul adresat Parlamentului (conform art. 88 şi 92 alin. 3 din Constituţie):declaraţii, comunicate, apeluri, scrisori. b) Actele juridice (cu caracter normativ)Decretele - pentru ca acestea să poată produce efecte  juridice trebuie să fie publicate în Monitorul Oficial, contrasemnarea unor decizii de către prim-ministru(cele expres prevăzute de Constituţie) III. Guvernul 1. Rolul şi structura Guvernului:Constituţia României, 2003, art. 102 alin 1 „Guvernul, potrivit programului săude guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe aţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice”.Constituţia stabileşte pentru preşedinte un rol primordial în sfera Executivului – şi, totodată, întăreşte soluţia unui Executiv bicefal, cu un Preşedinte al Românieiimplicat direct în guvernare, doar în câteva domenii de activitate politica externă,apărarea ţării, ordinea public şi  cu un guvern care apare ca fiind autoritatea esenţialăde natură politică a Executivului.Î n baza Cons t i t u ţ i e i   pu t em ap rec i a   c ă „Pa t ronu l , ş e f ”   a l execu t i vu lu i î n România este Guvernul şi nu Preşedintele Republicii, ca în Franţa, de exemplu.Constituţia României, 2003, art. 102 alin 3 prevede:„Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştrii şi alţi membrii stabiliţi prin lege organică.”2. Investirea GuvernuluiConstituţia României, 2003, art. 103:„(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării cu partidul care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile dela desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregiiliste a Guvernului.(3) Programul şi lista Guvernului se dezbate de Camera Deputaţilor şi de senat,î n ş ed in ţ ă comună . Pa r l amen tu l a co rdă î nc r ede re Guve rnu lu i cu vo tu l ma jo r i t ă ţ i i deputaţilor şi senatorilor.”Constituţia României, 2003, art. 104.Jurământul de credinţă:„(1) Primul ministru, miniştrii şi ceilalţi membrii ai guvernului vor depuneindividual, în faţa Preşedintelui României, jurământul de la art. 82.25 (2) Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul,începând cu data depunerii jurământului”.D e ş i   e s e n ţ i a l   î n   p r o c e d u r a   d e   i n v e s t i r e   e s t e   r o l u l  

P a r l a m e n t u l u i ,   f o r m a l , Preşedintele este cel care, prin decret, numeşte Guvernul, candidatul la funcţia de  prim-ministru devenind prim-ministru în acel moment.P r imu l -min i s t ru e s t e ş e fu l Guve rnu lu i , p rog ramu l ş i l i s t a Guve rnu lu i sun t opera sa, astfel încât, în istoria administraţiei statului, Guvernul este denumit dupănumele primului-ministru.Procedura de investire presupune un complex de raporturi de drept public încare apar ca subiecţi Preşedintele României, candidatul la funcţia de prim-ministru,Parlamentul, Guvernul şi Curtea Constituţională.3. Durata mandatului şi statutulPotrivit Constituţiei României din 2003 art. 110 alin 1 „Guvernul îşi exercitămandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale”.Deşi Constituţia prevedea că Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani,acesta poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război ori de catastrofă.Guvernul îşi poate înceta activitatea înaintea validării alegerilor următoare caurmare a demisiei sale.Guvernul poate fi demis în următoarele situaţii:a)În urma aprobării unei moţiuni de cenzură (în Camerele reunite);  b ) Î n   u r m a   p i e r d e r i i   d e   c ă t r e   p r i m u l - m i n i s t r u   a  c a l i t ă ţ i i   d e   m e m b r u   a l Guvernului, prin:1 . r e v o c a r e d i n f u n c ţ i e 2 . d e m i s i e3.  p i e r d e r e a   d r e p t u r i l o r   e l e c t o r a l e   p r i n   ( a l i e n a r e   s a u   d e b i l i t at e   m i n t a l ă ; condamnare penală sau prin stabilirea domiciliului în străinătate)4.intervenţia unei stări de incompatibilitate - art. 105 din Constituţie prevede:„ (1 ) Func ţ i a de membru a l Guve rnu lu i e s t e i ncompa t i b i l ă cu exe rc i t a r ea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de senator sau deputat.D e   a s e m e n e a ,   e a   e s t e   i n c o m p a t i b i l ă   c u   e x e r c i t a re a   u n e i   f u n c ţ i i   d e26 r e p r e z e n t a r e   p r o f e s i o n a l ă   s a l a r i z a t e   î n   c a d r u l   o r g a n i z a ţ i i l or   c u   s c o p comercial.(2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin legi organice.”5 .   C o n s t i t u ţ i a   R o m â n i e i ,   a r t .   1 1 0   a l i n   2   „ i m p o s i b i l i ta t e a   d e   a - ş i   e x e r c i t a atribuţiile mai mult de 45 de zile”.6. suspendării - ex: s-a cerut începerea urmăririi penale7. decesului8 .   i n t e r v e n ţ i a   a l t o r   c a u z e   p r e v ă z u t e   d e   l e g e  –   e x :   L e g e a   r ă s p u n d e r i i ministeriale.Pen t ru ca o pe r soană s ă î ndep l i nea scă ca l i t a t e a de membru a l Guve rnu lu i trebuie să întrunească o sumă de condiţii:- Constituţia României , într-o formă implicită cere ca persoana respectivă săse bucure de drepturile electorale. Pierderea acestora, (cf. art. 106) duce la încetareafuncţiei de membru al Guvernului;- altă condiţie este cetăţenia care trebuie să fie exclusiv cea română;- să aibă domiciliul în România.C o n s t i t u ţ i a R o m â n i e i l a a r t . 1 6 a l i n . 3 p r e v e d e : „ F u n c ţ i i l e ş i d e m n i t ă ţ i l e  publice, civile sau militare, pot  fi ocupate, în condiţiile legi, de persoanele care aucetăţenia română şi domiciliul în

ţară.”Deşi legea nu prevede în mod expres despre formaţia (pregătirea) profesionalăa membrilor Guvernului, totuşi s-a creat obiceiul ca ministru, pentru a fi numit pe ofuncţie să fie din branşa respectivă.Exemplu: Ministerul Justiţiei să fie condus de un jurist; Ministerul economieişi industriilor să fie condus de un inginer, la Ministerul Finanţelor să fie numit uneconomist ş.a.m.d.Totuşi, nu întotdeauna a fost respectată această regulăExemplu : Min i s t e ru l Sănă t ă ţ i i a f o s t condus de un economis t , Min i s t e ru l Apărării a fost condus de un inginer.Sunt incompatibile - funcţiile de autoritate publică

 1) Orice funcţie de conducere din organele administrative sunt  funcţii publicede autoritate şi sunt incompatibile cu funcţia de membru al Guvernului.2) Intră în această sferă şi funcţiile de conducere ale diferitelor servicii publiceadministrative cum ar fi:- funcţiile de conducere a serviciilor publice din învăţământ (rector, decan etc);- funcţiile de conducere a serviciilor publice din sănătate (director de spital,director de policlinică etc); Nu este incompatibilă funcţia de specialist în asemenea servicii  - exemplu: - profesor la facultate, redactor la o editură, medic de spital, cercetător la un institutetc.3 ) Sun t f unc ţ i i pub l i c e de au to r i t a t e c e l e de cons i l i e r i l oca l i ş i j ude ţ en i ( î n cadrul consiliilor locale şi judeţene)4) Funcţiile alese sau numite, cu caracter public, prin care se execută legile,  putându-se utiliza mijloacele de coerciţiune şi sancţiune statală.Î n   c a z u l   r e v o c ă r i i   u n u i   m i n i s t r u   –   l a   p r o p u n e r e a  p r i m u l u i   m i n i s t r u   –    propunerea pentru noul membru al Guvernului trebuie făcută de către prim-ministruî n c e l m u l t 1 5 z i l e d e l a d a t a c â n d p o s t u l a d e v e n i t v a c a n t s a u d e l a d a t a c â n d membrul Guvernului a fost revocat.4. Organizarea internă, funcţionarea şi atribuţiile Guvernului(Legea nr. 90/26.03.2001)a) Organizarea internă:(Ar t . 1 ) Guve rnu l Român ie i e s t e o rganu l c en t r a l a l pu t e r i i execu t i ve ca r e exercită, în conformitate cu legea, administraţia publică pe întreg teritoriul ţării.(Art. 2) Guvernul este format din prim-ministru, miniştrii de stat, miniştrii şisecretari de stat.Preşedintele României poate participa la şedinţele Guvernului care au ca obiect probleme de interes naţional privind politica externă a Guvernului, apărarea ţării,asigurarea ordinii publice. În acest caz, Preşedintele României prezidează şedinţa deguvern.28 Legea prevede că Guvernul se întruneşte de două ori pe lună sau ori de câte orieste nevoie, la convocarea primului-ministru sau a unui ministru de stat desemnat deacesta.La şedinţa de Guvern pot participa ca invitaţi:-ş e f i i   d e   d e p a r t a m e n t ;-

secretarii de stat care nu sunt membrii ai Guvernului;- o r i c e a l t ă pe r soană a c ă r e i p r ezen ţ ă s e ap rec i ază a f i u t i l ă , po t r i v i t dec i z i e i  primului-ministru.1 . Guve rnu l î ş i cons t i t u i e un b i rou execu t i v pen t ru r e zo lva rea ope ra t i vă a   p rob l eme lo r cu ren t e ş i u rmăr i r ea aduce r i i l a î ndep l i n i r e a măsu r i l o r d i spuse de guvern.Biroul executiv este format din:- p r i m u l - m i n i s t r u , - m i n i ş t r i i   d e   s t a t , -m i n i s t r u l f i n a n ţ e l o r , - m i n i s t r u l   j u s t i ţ i e i , -m i n i s t r u l   d e   i n t e r n e , - m i n i s t r u l a p ă r ă r i i n a ţ i o n a l e .(Normele de organizare şi funcţionare se aprobă de Guvern).2. Pe lângă primul-ministru funcţionează:- Consiliul reformei, relaţiilor şi informaţiilor publice;- Cabinetul primului-ministru;- Consilierii primului ministru(Se organizează şi funcţionează prin decizia primului-ministru)3 . G u v e r n u l a r e u n s e c r e t a r i a t g e n e r a l , c o n d u s d e u n S e c r e t a r g e n e r a l a l Guvernului, cu rang de ministru. b) Atribuţiile Guvernului1. Atribuţii privind administraţia publică:- exercită conducerea generală a administraţiei publice,29 - conduce ş i con t ro l ează ac t i v i t a t e a m in i s t e r e lo r ş i a c e lo r l a l t e o rgane de specialitate din subordine;- înfiinţează, cu ajutorul Curţii de Conturi, organe de specialitate în subordineasa;-   p o a t e   c o n s t i t u i   c o n s i l i i ,   c o m i s i i   ş i   c o m i t e t e   i n t er m i n i s t e r i a l e   î n   s c o p u l elaborării şi corelării de politici în diferite domenii şi ramuri de activitate.2. Atribuţii privind activitatea normativă:- iniţiază proiecte de lege şi le propune Parlamentului spre aprobare;- elaborează proiectul legii bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale destat şi le supune Parlamentului spre aprobare;- emite hotărâri pentru organizarea executării legilor;- emite ordonanţe în baza unor legi speciale de abilitare;- emite ordonanţe de urgenţă - în cazuri extraordinare, potrivit art. 115 alin.4 din Constituţie;- asigură executarea de către autorităţile administraţiei publice a legilor şi acelorlalte dispoziţii normative date în aplicarea lor.3. Atribuţii în domeniul economico-social:-   ap robă s t r a t eg i i ş i   p rog rame  de dezvo l t a r e e conomică a   ţ ă r i i pe   r amur i ş i domenii de activitate;- a s i gu ră r e a l i z a r ea po l i t i c i i î n domen iu l soc i a l , p rog rame lo r de p ro t ec ţ i e a mediului, a programului de construcţii de locuinţe;- asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului.4. Atribuţii privind apărarea naţională:- asigură apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şi siguranţei cetăţenilor, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, în condiţiile prevăzute de lege;- aplică măsurile de apărare a ţării, a înzestrării şi organizării forţelor armate.5. Atribuţii în domeniul relaţiilor internaţionale.- asigură realizarea politicii externe a ţării, precum şi integrarea României în structurile europene şi internaţionale

 negociază tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale care angajeazăstatul român;- negociază şi încheie, în condiţiile legii, tratate,

convenţii şi alte înţelegeri internaţionale, la nivel guvernamental.6. Alte atribuţii:- acordă, retrage şi aprobă renunţarea la cetăţenia română;- cooperează cu organismele sociale interesate pentru îndeplinirea atribuţiilor  sale;- îndeplineşte alte atribuţii.5. Aparatul de lucru al Guvernuluia. Cancelaria primului-ministru:- Corpul de control al Guvernului;- Departamentul pentru analiză instituţională şi socială;- Departamentul purtătorului de cuvânt al Guvernului şi relaţiile cu presa;- Departamentul pentru românii de pretutindeni;- Oficiul pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova;- Biroul pentru relaţii cu publicul;- Corpul de consilieri ai primului-ministru. b. Secretariatul general al Guvernuluic. Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul.d. Departamentul pentru relaţii interetnice.6. Actele GuvernuluiArt. 108 din Constituţie – Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.-Ho tă r â r i l e s e emi t   pen t ru o rgan i za r ea   execu t ă r i i l eg i l o r ; -Ordonan ţ e l e s e emi t î n t eme iu l une i l eg i spec i a l e de ab i l i t a r e , î n l im i t e l e ş i în condiţiile prevăzute de aceasta sau în cazuri extraordinare (art. 115 alin. 4din Constituţie)- A c t e l e g u v e r n u l u i s u n t a c t e a d m i n i s t r a t i v e .31 Delegarea legislativă – art. 61 din Constituţie prevede că „Parlamentul esteo rganu l r ep rezen t a t i v sup rem a l popo ru lu i r omân ş i un i ca au to r i t a t e l eg iu i t oa r e a ţării”.Delegarea legislativă reprezintă excepţia de la această regulă şi se poate face:1. Delegarea legislativă prin intermediul unei legi de abilitare conform art. 115alin 1 din Constituţie;2 .  De l ega rea   l eg i s l a t i vă   cons t i t u ţ i ona l ă ,   î n   t eme iu l   c ă r e ia  Guve rnu l   poa t e reglementa primar unele relaţii sociale, în situaţii extraordinare, adoptând ordonanţede urgenţă – conform art. 115 alin. 4 din Constituţie.7. Încetarea funcţiei de membru al GuvernuluiArt. 106 din Constituţie prevede că încetarea funcţiei de membru al Guvernului areloc prin- D e m i s i e ( u n i l a t e r a l ă ) ; - r e v o c a r e ;- pierderea drepturilor electorale;- s t a r e d e i n c o m p a t i b i l i t a t e ; -d e c e s - a l t e   c a u z e p r e v ă z u t e   d e   l e g e . Art. 110 alin. 1 din Constituţie prevede că: „Guvernul îşi exercită mandatul  până la data validării alegerilor parlamentare generale”.Art. 110 alin. 2 din Constituţie prevede că: „Guvernul este demisa ) - c a u r m a r e a r e t r a g e r i i î n c r e d e r i i d e c ă t r e P a r l a m e n t ( p r i n m o ţ i u n e d e cenzură);  b ) –   dacă p r imu l -min i s t ru s e   a f l ă   î n una d in   s i t ua ţ i i l e   c a r e duc l a   î nce t a r ea funcţiei de membru al Guvernului.”8 . Con t ro lu l exe rc i t a t de Pa r l amen t a sup ra Guve rnu lu i ( a r t . 11 a l i n . 1 d in Constituţie)Parlamentul are drept de control asupra activităţii Guvernului, drept pe care îlexercită cu ajutorul următoarelor instrumente:- î n t r e b ă r i ,32 - i n t e r p e l ă r i ; - c o m i s i i d e a n c h e t ă ;-

r a p o a r t e   d e   a c t i v i t a t e   a l e   u n o r   a u t o r i t ă ţ i   p u b l i c e   ( C u r t e a   de   C o n t u r i , Avocatul poporului, Consiliul Legislativ, Consiliul Suprem de Apărare aŢării).9. Răspunderea politică şi juridică a Guvernuluia. Răspunderea politică :Guvernul răspunde politic în faţa Parlamentului prin adoptarea de către acesta a- M o ţ i u n i l o r   s i m p l e , c o n f o r m a r t .   1 1 2   a l i n . 2   c u   v o t u l   a   ¼   d i n   n u m ă r u l senatorilor sau a cel puţin 50 de deputaţi.-Mo ţ iun i l o r de c enzu ră , con fo rm a r t . 113 a l i n . 1ace s t ea s e ap robă cu vo tu l a ¼ din numărul total al senatorilor şi deputaţilor. b. Angajarea răspunderii Guvernului - art. 114 alin 1 din Constituţie prevedecă: „Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului,în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sauasupra unui proiect de lege”În t e rmen de 3 z i l e de l a p r ezen t a r e î n f a ţ a Pa r l amen tu lu i s e poa t e i n i ţ i a o m o ţ i u n e   d e c e n z u r ă .   D a c ă î n   a c e s t   t e r m e n n u   a   f o s t d e p u s ă n i c i o   m o ţ i u n e ,   s e consideră adoptată.c. Răspunderea juridică a membrilor GuvernuluiA r t . 1 0 9   a l i n .   2   p r e v e d e   c ă   „   N u m a i   C a m e r a   D e p u t a ţ i l o r ,   Se n a t u l   ş i Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală,Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în  j u d e c a t ă   a   u n u i   m e m b r u   a l   G u v e r n u l u i   a t r a g e   s u s p e nd a r e a   l u i   d i n   f u n c ţ i e . Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”L a   a l i n .   3   s e   p r e v e d e :   „ C a z u r i l e   d e   r ă s p u n d e r e   şi   p e d e p s e l e   a p l i c a b i l e membr i l o r  Guve rnu lu i   sun t   r eg l emen ta te   p r i n t r -o   l ege  p r i v ind   r e sponsab i l i t a t e a ministerială”d. Organizarea şi funcţionarea ministerelor:Art. 116 alin. 1 „Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului”.Ar t . 116 a l i n . 2 „Al t e o rgane de spec i a l i t a t e s e po t o rgan i za î n subo rd inea Guvernului ca autorităţi administrative autonome”.Ministrul răspunde de întreaga activitate a ministerului în faţa Guvernului, iar în calitate de membru al acestuia răspunde în faţa Parlamentului, solidar cu ceilalţimembri ai guvernului.F i e c a r e   m i n i s t e r   a r e   o   s t r u c t u r ă   o r g a n i z a to r i c ă   p r o p r i e   f o r m a t ă   d i n : departamente, direcţii generale, direcţii, servicii, birouri, alte compartimente careconstituie aparatul propriu al ministerului.Potrivit art. 117 alin. 2 „Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşteaceastă competenţă.”Aces t ea   s e o rgan i zează p r i n l ege ,   con fo rm  p revede r i l o r a r t . 42 d in  Legea 90/2001 (norma cadru).Înfiinţarea acestor organe este determinată de sfera largă de cuprindere şi decomplex i t a t e a   p rob l eme lo r   d in t r -un   anumi t   domen iu  de   ac t i v i t a t e   r e ze rva t   unu i minister.Exemplu: În subordinea Ministerului muncii, solidarităţii sociale şi familiei seorganizează şi

funcţionează:-Agen ţ i a Na ţ i ona l ă   pen t ru  p ro t ec ţ i a   f ami l i e i ; -Au to r i t a t e a Na ţ i ona l ă pen t ru p ro t ec ţ i a cop i l u lu i ş i adop ţ i e ; -Au to r i t a t e a Na ţ i ona l ă pen t ru pe r soane l e cu hand i cap . 5.Autorităţile administrative autonome:Potrivit art. 116 alin 2 şi art. 117 alin 3 din Constituţie administraţia centrală despecialitate se realizează nu numai de către ministere şi de alte organe de specialitatedin subordinea Guvernului ori a ministerelor, ci şi de către autorităţi administrativeautonome.Unele dintre aceste autorităţi sunt prevăzute de dispoziţiile constituţionale carele şi nominalizează.34 Exemplu :  Avoca tu l   popo ru lu i , Cu r t ea Cons t i t u ţ i ona l ă ,  Cu r t ea  de  Con tu r i , Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Consiliul Economic şi Social.A l t e   au to r i t ă ţ i   admin i s t r a t i ve   au tonome   sun t   î n f i i n ţ a t e   p r i n   lege  o rgan i că , conform art. 117 alin 3 din Constituţie.E x e m p l u :   C o n s i l i u l   N a ţ i o n a l   a l   A u d i o v i z u a l u l u i ,   S er v i c i u l   R o m â n   d e In fo rma ţ i i ,   Se rv i c iu l   de   i n fo rma ţ i i   ex t e rne ,  Cons i l i u l  Na ţ i ona l   pen t ru  S tud i e r ea A r h i v e l o r   S e c u r i t ă ţ i i ,   C o n si l i u l   N a ţ i o n a l   a l   V a l o r i l o r   M o b i l i a r e ,   C o n s i l i u l Concurenţei.Potrivit Constituţiei şi Legii nr. 90/2001, ministerele pot avea în subordinea lor servicii publice deconcentrate care funcţionează în unităţile administrativ-teritoriale.Rolul acestor servicii este de a asigura strategia Guvernului într-un domeniusau altul de activitate, prin realizarea atribuţiilor specifice ce aparţin unor ministere lan i v e l   i n f e r i o r   l o c a l   s a u   j u d e ţ e a n .   M a r e a   m a j o r i t a t e   a   m i n is t e r e l o r   a u   o r g a n i z a t a s e m e n e a   s e r v i c i i ,   f i e   l a   n i v e l u l   j ud e ţ e l o r ,   f i e   l a   n i v e l u l   c e l o r l a l t e   u n i t ă ţ i administrativ-teritoriale.Exemplu: Institutul Naţional de Statistică, Agenţia Naţională pentru ResurseMinerale, Oficiul Naţional pentru Invenţii şi Mărci. IV. Centralizare şi descentralizare în administraţia publică1 .  Cen t r a l i z a r ea   î n   admin i s t r a ţ i a   pub l i c ă   î n seamnă ,   î n   p l an  o rgan iza to r i c , s u b o r d o n a r e a   i e r a r h i c ă   a   a u t o r i t ă ţ i l o r   l o c a l e   f a ţ ă   d e  c e l e   c e n t r a l e   ş i   n u m i r e a funcţionarilor publici din conducerea autorităţilor locale de către autorităţile centralecărora li se subordonează în plan funcţional, precum şi emiterea actului de decizie decătre autorităţile centrale şi executarea lui de către cele locale.2. Descentralizarea în administraţia publică este un regim opus centralizării, încare, rezolvarea problemelor locale nu se mai face de funcţionari numiţi de la centru,ci ce către cei aleşi de corpul electoral sau desemnaţi de acesta.În regim juridic: - autorităţile locale nu mai sunt subordonate celor centrale, iar a c t e l e l o r ( ch i a r ş i c e l e necon fo rme cu l egea ) nu ma i po t f i anu l a t e de ace s t ea d in urmă, ci de autorităţi din sfera puterii judecătoreşti.35 

D e s c e n t r a l i z a r e a   r e p r e z i n t ă   p r o c e s u l   t r a n s f e ru l u i   d e   a u t o r i t a t e   ş i responsabilitate administrativă şi financiară de la nivel central la nivel local.P r i nc ip i i l e   f undamen ta l e ,   r egu l i l e   gene ra l e ,   p r ecum   ş i   c ad ru l  i n s t i t u ţ i ona l   pen t ru  de s f ă şu ra r ea  p roce su lu i   de  de scen t r a l i z a r e   admin i s t r a t i vă   ş i   f i nanc i a r ă   î n România sunt reglementate de Legea –cadru privind descentralizarea nr. 339/2004.Potrivit acestei legi, elementele specifice descentralizării administrative carecaracterizează în prezent administraţia publică sunt:a. Rezolvarea problemelor locale care interesează comuna, oraşul sau judeţuleste dată în competenţa autorităţilor publice locale.  b .   P e r s o a n e l e   c a r e   c o m p u n   a u t o r i t ă ţ i l e   a d m i n i s t ra ţ i e i   p u b l i c e   l o c a l e   –   consilierii locali şi cei judeţeni precum şi primarii – sunt aleşi de corpul electoral, iar funcţionarii publici sunt desemnat de către aceste autorităţi.c. Între autorităţile administraţiei publice locale şi autorităţile administraţiei publice centrale nu există raporturi de subordonare.d . Au to r i t ă ţ i l e c en t r a l e nu au pos ib i l i t a t e a de a anu l a a c t e l e , ch i a r ş i c e l e ilegale, ale autorităţilor locale.e. Fiecare unitate administrativ-teritorială – comună, oraş, judeţ, dispune de un patrimoniu, distinct de cel al statului, de un buget propriu, pe care îl gestionează încondiţiile legii.Centralizarea are o serie de avantaje, dintre care enumerăm:- existenţa unui singur organ de conducere;- asigurarea unităţii în luarea şi executarea deciziilor;- înlăturarea suprapunerilor;- controlul se poate executa mai uşor;- serviciile publice se reduc numeric.Dezavantajele centralizării:- interesele locale nu pot fi cunoscute la centru;- întârzieri în rezolvarea unor necesităţi imediate- birocraţie;- funcţionarii sunt numiţi de la centru3. Tutela administrativă:T u t e l a   a d m i n i s t r a t i v ă   e s t e   o   i n s t i t u ţ i e   a   d r e p t u l ui   p u b l i c ,   î n   b a z a   c ă r e i a au to r i t a t e a c en t r a l ă a admin i s t r a ţ i e i pub l i c e ş i r ep rezen t an ţ i i l oca l i a i a ce s t e i a au dreptul de a controla activitatea autorităţilor publice autonome descentralizate.Tutela administrativă există numai între autorităţile administrative între care nusunt raporturi de subordonare ierarhică.Într-o administraţie bazată pe principiul centralizării accentul principal cade pecontrolul administrativ ierarhic, iar într-o administraţie descentralizată autonom, pecontrolul de tutelă.V. Administraţia de stat din teritoriuConstituţia României prevede la art. 3 alin. 3 că: „Teritoriul este organizat subaspect administrativ în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe suntdeclarate municipii”.În acelaşi sens, dispune şi Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001,care statuează că oraşele, comunele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public,care au patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină.P o t r i v i t   L e g i i   n r .   3 5 1 / 2 0 0 1   p r i v i n d   a p r o b a r e a   P l a n u l ui   d e   a m e n a j a r e   a t e r i t o r i u lu i na ţ i ona l – Sec ţ i unea a IV-a Re ţ eaua de l oca l i t ă ţ i , l oca l i t ă ţ i l e u rbane existente în prezent pe teritoriul ţării se ierarhizează astfel:Rang 0 – Capitala României, municipiu de importanţă

europeană;Rang I – mun ic ip i i de impor t an ţ ă na ţ i ona l ă cu i n f l uen ţ ă po t en ţ i a l ă l a n ive l european – 11 localităţi.Rang II – 81 de localităţi;Rang III - 174 de localităţi.În ceea ce priveşte localităţile rurale, acestea se ierarhizează pe două ranguri:Rang IV – sate reşedinţă de comună;Rang V – sate componente.În Român ia sun t o rgan i za t e un număr de 2822 de comune , 209 o r a şe , 103 municipii şi 41de judeţe, la care se adaugă municipiul Bucureşti.37 Pe t e r i t o r i u l uno r l oca l i t ă ţ i ş i j ude ţ e sun t i n s t i t u i t e , î n cond i ţ i i l e l eg i i , zone l i b e r ,   p r e c u m   ş i   r e g i u n i   d e   d e z v o l t a r e   c a r e   î n s ă   n u   s u n t u n i t ă ţ i   a d m i n i s t r a t i v - teritoriale.P o t r i v i t   d i s p o z i ţ i i l o r   a r t .   1 2 0  d i n   C o n s t i t u ţ i e   „ A d m i n i s t r a ţ i a   p u b l i c ă   d i n un i t ă ţ i l e   admin i s t ra t i v   t e r i t o r i a l e   s e   î n t eme iază  pe  p r i nc ip i i l e   –   de scen t r a l i z ă r i i , autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.”Legea nr. 215/2001 a adăugat acestor trei principii încă trei principii şi anume: principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, principiul legalităţiiş i p r i nc ip iu l consu l t ă r i i c e t ă ţ en i l o r î n so lu ţ i ona rea p rob l eme lo r l oca l e de i n t e r e s deosebit.A p l i c a r e a   a c e s t o r   p r i n c i p i i   n u   p o a t e   a d u c e   a t i ng e r e   c a r a c t e r u l u i   d e   s t a t naţional, unitar şi indivizibil al României.1. Instituţia prefectuluiCons t i t u ţ i a Român ie i a r t . 123 : a l i n 1 „Guve rnu l numeş t e un p r e f ec t pen t ru f i e ca r e   j ude ţ   ş i   î n  mun ic ip iu l  Bucu re ş t i ” ;   a l i n .   2   „P re f ec tu l  e s t e   r ep rezen t an tu l Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale”; alin. 3 „Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică”.Legea n r . 340 /2004 (mod i f i c a t ă p r i n OUG 179 /2005 ş i Legea n r . 181 /2006  pentru aprobarea OUG 179/2005) privind instituţia prefectului cu modificările şicompletările ulterioare prevede:a r t . 11din OUG 179/2005 pentru modificarea Legii nr. 340/2004 prevede laa l i n . 1 „Pen t ru exe rc i t a r ea de că t r e p r e f ec t a p r e roga t i ve lo r c a r e î i r ev in po t r i v i tCons t i t u ţ i e i ş i a l t o r l eg i s e o rgan i zează ş i f unc ţ i onează i n s t i t u ţ i a p r e f ec tu lu i , sub conducerea prefectului.”; alin.2 „Instituţia prefectului este o instituţie publică cu pe r sona l i t a t e   j u r i d i că ,   cu  pa t r imon iu   ş i   buge t   p rop r iu . ” ;   a l i n .   3  „P re f ec tu l   e s t e ordonator terţiar de credite”.A r t .   3   a l i n .   1   „ P r e f e c t u l   c o n d u c e   s e r v i c i i l e   p u b li c e   d e c o n c e n t r a t e   a l e ministerelor şi alte celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordineaguvernului, organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.”; alin. 2  „Lista38 

se rv i c i i l o r pub l i c e deconcen t r a t e s e ap robă p r i n dec i z i e a p r imu lu i -min i s t ru ş i s e actualizează la propunerea ministrului administraţiei şi internelor.”Activitatea prefectului se întemeiază pe principiile:1.legalităţii, imparţialităţii şi obiectivităţii;2.transparenţei şi liberului acces la informaţiile de interes public;3 . e f i c i e n ţ e i ; 4 . r e s p o n s a b i l i t ă ţ i i ; 5 . p r o f e s i o n a l i z ă r i i ;6 . o r i en t ă r i i   c ă t r e c e t ă ţ e an . Pentru îndeplinirea atribuţiilor şi prerogativelor care îi sunt conferite prin lege, prefectul este ajutat de subprefecţi. Prefectul municipiului Bucureşti este ajutat de 3subprefecţi.Ar t . 9 d in Legea 340 /2004 p revede „P re f ec tu l ş i subp re f ec tu l f a c pa r t e d in categoria înalţilor funcţionari publici”.Ar t . 10 d in Legea 340 /2004 p revede : „La numi rea î n func ţ i e , p r e f ec tu l ş i subprefectul depun în faţa Guvernului, respectiv a primului-ministru jurământul, înlimba română. – Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să fac cu bună credinţă totc e e a   c e   s t ă   î n   p u t e r i l e   ş i   p r i c e p e r e a  m e a   p e n t r u   b i n e l e   l o c u i t o r i l o r    judeţului/municipiului ... Aşa să-mi ajute Dumnezeu !”Legea 161/2003 reglementează în mod expres în Cartea I Titlul IV, Capitolul IIf u n c ţ i i l e i n c o m p a t i b i l e c u c a l i t a t e a d e p r e f e c t ş i s u b p r e f e c t . A s t f e l , p o t r i v i t a r t . 8 5 alin 1 funcţia de prefect/subprefect este incompatibilă cu:- calitatea de senator sau deputat;- funcţia de primar sau viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiuluiBucureşti;- funcţia de consilier local sau consilier judeţean;- funcţia de reprezentare profesională realizată în cadrul organizaţiilor cu scopcomercial;- funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director administrator,membru al Consiliului de administraţie ori cenzor la societăţi comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare şi cele financiare, precum şila instituţiile publice;- funcţia de vicepreşedinte sau secretar al adunărilor generale ale acţionarilor  sau asociaţiilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. e;-   f u n c ţ i a   d e   r e p r e z e n t a r e   a   s t a t u l u i   î n   a d u n ă r i l e   g e n e r a l e  a l e   s o c i e t ă ţ i l o r   comerciale prevăzute la lit. e;- f unc ţ i a de manage r s au membru a l Cons i l i u lu i de admin i s t r a ţ i e a l r eg i i l o r   autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;- calitatea de comerciant persoană fizică;- calitatea de membru al unui grup de interese;- funcţia publică încredinţată de un stat străin.Potrivit prevederilor Legii nr. 340/2004 art. 11 încetarea de drept a funcţiei de prefect sau subprefect intervine în cazuri de:- demisie;- nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia de a se abţine de la oriceacte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi societate, precumşi de la participarea la acţiuni politice, a prevederilor referitoare la incompatibilităţi şila conflictul de interese prevăzute pentru funcţionarii publici, precum şi la interdicţiade a fi membru al unui partid politic;- imposibilitatea de a-şi îndeplini atribuţiile mai mult de 3 luni consecutiv;-   condamnare ,   p r i n   ho t ă r â r e   j udecă to r ea scă  de f i n i t i vă   ş i   ir evocab i l ă ,   l a   o  pedeapsă privativă de libertate;- punerea sub interdicţie

judecătorească, în condiţiile legii,- destituire;- obţinerea calificativului – nesatisfăcător;- deces.În t r e p r e f ec ţ i pe de o pa r t e , cons i l i i l e l oca l e ş i p r ima r i , p r ecum ş i cons i l i i l e  judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.40 2. Atribuţiile prefectuluia) asigură la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti realizareaintereselor naţionale, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor şi a ordonanţelor,hotărârilor guvernului şi a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice; b) acţionează pentru aplicarea în judeţ şi în municipiul Bucureşti a obiectivelor cuprinse în programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirealor, în conformitate cu competenţele ce îi revin, potrivit legii;c) conduce prin compartimentele proprii de specialitate activitatea serviciilor   pub l i c e deconcen t r a t e a l e m in i s t e r e lo r ş i a l e c e lo r l a l t e o rgane a l e admin i s t r a ţ i e i  publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale;d) acţionează pentru asigurarea climatului de pace socială, menţinerea unuicon t ac t con t i nuu cu t oa t e n ive lu r i l e i n s t i t u ţ i ona l e ş i soc i a l e , a co rdând o a t en ţ i e constantă prevenirii tensiunilor sociale;e) stabileşte împreună cu autorităţile publice locale şi judeţene priorităţile dedezvoltare teritorială;f) verifică legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autorităţileadministraţiei publice locale şi judeţene, cu excepţia actelor de gestiune;g) asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, pregătirea şi aducereal a î ndep l i n i r e , î n cond i ţ i i l e s t ab i l i t e p r i n l ege , a măsu r i l o r de apă ra r e , c a r e nu au caracter militar, precum şi a celor de protecţie civilă;h) dispune, în calitate de preşedinte al consiliului judeţean pentru situaţii deurgenţă, măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora şi foloseşteîn acest sens sumele special prevăzute în bugetul propriu pentru această situaţie;i) utilizează, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate de la  buge tu l de s t a t ş i baza l og i s t i c ă pen t ru i n t e rven ţ i i î n s i t ua ţ i i de c r i z ă , î n s copu l desfăşurării în bune condiţii a acestei activităţi; j) dispune măsuri corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărareadrepturilor şi a siguranţei cetăţenilor, prin organele legal abilitate;k )   a s i g u r ă   r e a l i z a r e a   p l a n u l u i   d e   m ă s u r i   p e n t r u   i n t e gr a r e a   e u r o p e a n ă   ş i intensificarea relaţiilor externe;41 l ) d i spune măsu r i de ap l i c a r e a po l i t i c i l o r na ţ i ona l e ho t ă r â t e de Guve rn ş i a  politicilor de integrare europeană;m) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii similaredin ţară şi din străinătate, în vederea promovării intereselor comune.3. Actele prefectuluiPrefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, în condiţiile legii.Ordinul prefectului, care conţine dispoziţii normative, devine executoriu numaidupă ce a fost adus la cunoştinţa publică.Ordinul prefectului, cu caracter

individual, devine executoriu, numai după ce afost adus la cunoştinţa persoanelor interesate.Ord ine l e emi se de p r e f ec t , î n c a l i t a t e de p r e şed in t e a l cons i l i u lu i j ude ţ ean  pentru situaţii de urgenţă produc efecte juridice la data aducerii lor la cunoştinţa şisunt executorii.Min i s t ru l   admin i s t r a ţ i e i   ş i   i n t e rne lo r   poa t e   p ropune  Guve rnu lu i   anu l a r ea ordinelor emise de prefect, dacă le consideră nelegale şi netemeinice.4. Colaboratorii prefectuluia) Subprefectul: îndeplineşte atribuţiile care îi sunt date prin acte normative,   p r ecum ş i pe c e l e de l ega t e p r i n o rd in a l p r e f ec tu lu i . Î n p r i nc ipa l , î n u rmă toa re l e domenii:- integrarea europeană;- relaţii cu sindicatele şi patronatele;- respectarea legilor şi a celorlalte acte normative;- asigurarea ordinii publice şi apărarea drepturilor cetăţenilor. b) Aparatul propriu al prefecturii:Pentru exercitarea atribuţiilor conferite de lege, prefectul are un aparat propriude specialitate pe care îl conduce.Conduce rea ope ra t i vă a apa ra tu lu i p rop r iu de spec i a l i t a t e a l p r e f ec tu lu i s e exercită de către secretarul general. Secretarul general este înalt funcţionar public.C a n c e l a r i a   p r e f e c t u l u i   e s t e   u n   c o m p a r t i m e n t   o r g a n i z at o r i c   d i s t i n c t   c a r e

cuprinde următoarele funcţii: - director, doi asistenţi, doi consilieri, un secretar şi uncurier personal.Prefectul poate organiza, prin ordin, oficii prefecturale în judeţ, cu o suprafaţăî n t i n s ă ,   c u   l o c a l i t ă ţ i   a f l a t e   l a   m a r i   d i s t a n ţ e   d e   r e ş e d in ţ a   j u d e ţ u l u i   s ă u ,   î n   m a r i ag lomeră r i u rbane . Î n mun ic ip iu l Bucu re ş t i s e o rgan i zează o f i c i i p r e f ec tu r a l e î n f i e ca r e s ec to r. Of i c i i l e p r e f ec tu r a l e sun t conduse de un d i r ec to r ş i e l e f a c pa r t e integrantă din aparatul propriu al prefectului.

VI. Administraţia publică localăA. Consiliile localeCons i l i i l e l oca l e sun t compuse d in cons i l i e r i a l e ş i p r i n vo t un ive r sa l , ega l , direct, secret şi liber exprimat. Numărul de consilieri locali se stabileşte prin ordin al prefectului „în raport cu populaţia existentă în respectiva unitate administrativ-teritorială la data de 1 ianuariea anului în curs sau după caz, la data de 1 iulie a anului care precede alegerile”. Numărul de consilieri este cuprins între 9 şi 31. Consiliul local al municipiuluiBucureşti fiind compus din 55 deconsilieri.Mandatul de consilier are o durată de 4 ani şi se exercită în condiţiile legii.Potrivit legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publicel o c a l e ,   a u   d r e p t u l   d e   a   f i   a l e ş i   c o n s i l i e r i ,   c e t ă ţ e n i i   ca r e   î n d e p l i n e s c   c u m u l a t i v următoarele condiţii:-a u   d r e p t   d e   v o t ; - au împ l in i t până î n z i ua a l ege r i l o r , i nc lu s iv vâ r s t a de ce l pu ţ i n 18 an i ; - nu l e e s t e i n t e r z i s ă a soc i e r ea î n pa r t i de po l i t i c e , po t r i v i t a r t . 40 a l i n . 3 d in Constituţie;-

au domiciliul pe teritoriul unităţii administrativ teritoriale în care urmeazăsă fie ales.43 1 .Cons t i t u i r e a   cons i l i u lu i   l oca l : După alegerea numărului de consilieri prevăzut de lege pentru consiliul localrespectiv şi eliberarea certificatului doveditor al alegerii fiecărui consilier urmează săse constituie consiliul local, autoritate publică locală formată din toţi consilierii aleşi.C o n s t i t u i r e a c o n s i l i u l u i l o c a l s e f a c e î n t e r m e n d e 2 0 d e z i l e d e l a d a t a desfăşurării alegerilor. Şedinţa este legal constituită dacă sunt prezenţi consilierii în proporţie de 2/3.Pentru desfăşurarea lucrărilor consiliului local este necesar, mai întâi, să se  procedeze la validarea mandatelor consilierilor locali aleşi, adică să se verifice şi săse ateste legalitatea alegerii lor, operaţiuni care se efectuează de comisia de validare,formată dintr-un număr de 3-5 consilieri.Consilierii ale căror mandate au fost validate depun în faţa consiliului local jurământul în limba română.După cons t i t u i r e a cons i l i u lu i l oca l s e a l ege v i cep r ima ru l ş i s e o rgan i zează comisii de specialitate, pe principalele domenii de activitate.După declararea ca legal constituit, consiliul local alege, dintre membrii săi,  prin votul deschis al majorităţii consilierilor, în funcţie, un preşedinte de şedinţă pe o perioadă de 3 luni, care va semna hotărârile adoptate de consiliu.2 . Incompa t i b i l i t ă ţ i l e cons i l i e r i l o r   l oca l i Legea nr. 161/2003 în Cartea I Titlul IV Capitolul III Secţiunea a 4-a stabileşteîn mod expres incompatibilităţile privind aleşii locali.Î n a r t . 8 8 d i n l e g e a 1 6 1 / 2 0 0 3 s e p r e v e d e c ă f u n c ţ i a d e c o n s i l i e r l o c a l s a u  judeţean este incompatibilă cu:a) funcţia de primar sau viceprimar; b) funcţia de prefect sau subprefect;c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract de muncă în aparatul  propriu al consiliului local;d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager,a soc i a t , admin i s t r a t o r , membru a l cons i l i u lu i de admin i s t r a ţ i e , de c enzo r l a r eg i i44 autonome sau societăţi comerciale de interes local aflate sau înfiinţate sub autoritateaconsiliului local sau judeţean;e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor  sau asociaţiilor la societăţi comerciale de interes local sau naţional;f) funcţia de reprezentare a statului la o societate comercială care îşi are sediulori care deţine filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;g) calitatea de senator sau deputat;h) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilateacestora.3. Atribuţiile consiliului localAtribuţiile sunt grupate în patru categorii:a) Atribuţii în domeniul organizării interne a consiliilor locale şi a serviciilor   publice cum ar fi:- alegerea viceprimarului;-   a l e g e r e a   s t a t u t u l u i   c o m u n e i   s a u   o r a ş u l u i   ( m u n ic i p i u l u i ) ,   d u p ă   c a z   ş i   a regulamentului de funcţionare a consiliului;-

stabilirea statutului personalului, organigramele şi numărul de personal;-   a l e g e r e a   c o m i s i i l o r   p e n t r u   d i f e r i t e l e   d o m e n i i   d e   a ct i v i t a t e   d i n   r â n d u l membrilor săi. b) Atribuţii în domeniul elaborării, administrării şi executării bugetului local şia stabilirii impozitelor şi taxelor locale:- aprobarea bugetului local, formarea, administrarea, întrebuinţarea şi execuţiaacestuia, a virărilor de credite şi a modului de utilizare a rezervei bugetare;- aprobarea împrumuturilor şi a contului de încheiere a exerciţiului bugetar;- stabilirea impozitelor şi a taxelor locale precum şi a taxelor speciale, pe timplimitat, în condiţiile legii.c )  A t r i bu ţ i i   î n   domen iu l   o rgan i ză r i i ,   coo rdonă r i i   ş i   a s i gu ră r i i  a c t i v i t ă ţ i l o r   economice, social-culturale şi de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale alecetăţenilor 

  aprobă studii, prognoze orientative şi programe de dezvoltare

economico-socială;- administrează domeniul public şi privat al unităţilor administrativ-teritorialeş i ho t ă r ă sc a sup ra conces ionă r i i s au î nch i r i e r i i de s e rv i c i i pub l i c e , pa r t i c i pă r i i l a societăţi comerciale sau locaţia de activitate ori servicii ale administraţiei publice.d) Atribuţii legate de acordarea titlurilor de onoare şi de cooperare cu localităţidin străinătate.4. Funcţionarea consiliilor locale:Consiliul local se întruneşte lunar, în şedinţe ordinare, la cererea primarului saua cel puţin 1/3 din numărul membrilor consiliului, precum şi în şedinţe extraordinare.Şedinţele sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea consilierilor înfuncţie.D e z b a t e r i l e   d i n   ş e d i n ţ e l e   c o n s i l i u l u i   l o c a l ,   p r e c u m   şi   m o d u l   î n   c a r e   ş i - a exe rc i t a t vo tu l f i e ca r e cons i l i e r s e consemnează î n t r -un p roce s ve rba l , s emna t de consilierul care conduce şedinţele şi de secretarul unităţii administrativ-teritoriale.Consiliul local adoptă hotărâri cu votul majorităţii consilierilor prezenţi, îna f a r a   c a z u r i l o r   î n   c a r e   l e g e a   s a u   r e g u l a m e n t u l   d e   o r g a n i za r e   ş i   f u n c ţ i o n a r e   a consiliului nu prevede altfel.Hotărârile consiliului pot avea caracter normativ sau caracter individual.Secretarii unităţii administrativ-teritoriale au obligaţia să comunice deîndată  primarului şi prefectului hotărârile adoptate de consiliul local, dar nu mai târziu de 3zile de la data adoptării.5. Secretarii comunei, oraşului sau municipiuluiFiecare comună sau municipiu are un secretar salarizat din bugetul local.Secretarul face parte din categoria funcţionarilor publici. Nu poate fi membru al unui partid politic sau al unei formaţiuni politice, subsancţiunea eliberării din funcţie. Numirea secretarului se face de către prefect la propunerea primarului, pe bazăde concurs sau de examen.

46 6. Atribuţiile secretarului- are obligaţia să participe la şedinţele consiliului local şi să vegheze ca acesteas ă   s e   d e s f ă ş o a r e   î n   c o n f o r m i t a t e   c u   p r e v e d e r i l e   le g a l e   ş i   a l e   r e g u l a m e n t u l u i consiliului;- secretarul asigură convocarea consiliului local, pregăteşte lucrările supusedezbaterii acestuia şi avizează proiectele de hotărâri ale consiliului,- secretarul asigură aducerea la cunoştinţa publică a hotărârilor şi dispoziţiilor d e   i n t e r e s   p u b l i c   g e n e r a l ,   c a r e   d e v e n i n d   o b l i g at o r i i   d e   l a   d a t a   a d u c e r i i   l o r   l a cunoştinţa publică;-   p r imeş t e   ş i   d i s t r i bu i e   co re sponden ţ a ,   a s i gu rând   e f ec tua r ea  l uc r ă r i l o r   de secretariat,- s e c r e t a ru l e l i be r ează ex t r a se s au cop i i de pe o r i c e a c t d in a rh iva l oca l ă , î n afara celor cu caracter secret stabilit potrivit legii şi eliberează extrase sau copii dupăactele de stare civilă;- legalizează semnături şi confirmă autenticitatea copiilor cu actele originale, cu excepţia celor care se eliberează de autorităţile publice centrale;- ţine legătura cu organizaţiile de cult din unitatea administrativ - teritorială.7. Suspendarea şi încetarea mandatului de consilier localLegea   admin i s t r a ţ i e i   pub l i c e   l oca l e   r eg l emen tează   i n s t i t u ţ i a   su spendă r i i   de drept şi cea a încetării de drept a mandatului de consilier local.Art. 59 din Legea nr. 215/2001 prevede că mandatul de consilier se suspendăde drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Suspendarea durează până la soluţionarea cauzei.În cazul în care consilierul suspendat a fost găsit nevinovat, acesta are dreptulla despăgubiri, în condiţiile legii.Î nce t a r ea de d r ep t a manda tu lu i de cons i l i e r , po t r i v i t p r evede r i l o r Leg i i n r . 215/2001 intervine în următoarele situaţii:a) deces; b) demisie

c ) impos ib i l i t a t e a exe rc i t ă r i i manda tu lu i pe o pe r i oadă ma i ma re de 6 l un i consecutive, cu excepţia cazurilor în care consilierul este arestat preventiv;d) constatarea, după validarea mandatului, că alegerea s-a făcut prin fraudăelectorală sau prin orice altă încălcare a legii;e) condamnarea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă  privativă de libertate;f) punerea sub interdicţie judecătorească;g) pierderea drepturilor electorale;h) lipsa nemotivată de la 3 şedinţe ordinare consecutive ale consiliului local;i )   p i e r d e r e a   c a l i t ă ţ i i   d e   m e m b r u   a l   p a r t i d u l u i   p o l i t i c   s au   a   o r g a n i z a ţ i e i minorităţilor naţionale pe a cărui listă a fost ales conform Legii nr. 249/2006 pentrumodificarea Legii nr. 393/2004 privind aleşii locali.Încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de consiliul local prinhotărâre, la iniţiativa primarului sau a oricărui consilier.H o t ă r â r e a p o a t e f i a t a c a t ă d e p e r s o a n a î n c a u z ă l a i n s t a n ţ a d e c o n t e n c i o s administrativ, în termen de 10 zile.Instanţa este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile.8. Dizolvarea consiliului

localcon fo rm p revede r i l o r a r t . 57 a l i n 1 d in Legea admin i s t r a ţ i e i pub l i c e l oca l e , consiliul local poate fi  dizolvat dacă a adoptat într-un interval de cel mult 6 luni, cel puţin 3 hotărâri care au fost anulate de instanţa de contencios administrativ printr-ohotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă.D izo lva rea cons i l i u lu i l oca l s e f a ce p r i n ho t ă r â r e de guve rn , l a p ropune reamot iva t ă   a   p r e f ec tu lu i ,   baza t ă   pe  ho t ă r â r ea   j udecă to r ească   r ămasă  de f i n i t i vă   ş i irevocabilă.Hotărârea de dizolvare poate fi atacată de oricare dintre consilieri la instanţa decontencios administrativ în termen de 10 zile de la data publicării ei în MonitorulOficial Partea I.Alegerea noului consiliu local se organizează în termen de 30 de zile de la dataexpirării termenului de 10 zile, prin hotărâre de guvern, la propunerea prefectului.48 Dizolvarea de drept a consiliului local se face în următoarele situaţii:- c ând cons i l i u l l oca l nu s e î n t runeş t e t imp de t r e i l un i consecu t i v , - c ând cons i l i u l l oca l nu a adop t a t î n t r e i ş ed in ţ e o rd ina re consecu t i ve n i c i o hotărâre;- c â n d n u m ă r u l c o n s i l i e r i l o r s e   r e d u c e l a j u m ă t a t e p l u s u n u l ş i a c e s t a n u s e  poate completa prin supleanţi.9. Primarul şi viceprimarulP r ima ru l – f i e ca r e comună , o r a ş , mun ic ip iu l ş i subd iv i z iune admin i s t r a t i v - t e r i t o r i a l ă a mun ic ip iu lu i a r e un p r ima r , i a r mun ic ip iu l Bucu re ş t i a r e un p r ima r   general.Primarii se aleg prin vot exprimat pe baza scrutinului uninominal, şi nu pe bazascrutinului de listă.Potrivit Legi nr. 67/2004 privind alegerea autorităţilor administraţiei publicelocale cu modificările ulterioare, candidaturile pentru funcţia de primar se propun de pa r t i de l e   po l i t i c e ,   a l i an ţ e   po l i t i c e   s au   a l i an ţ e   e l e c to r a l e ,   de   c ă tr e   o rgan i za ţ i i   a l e c e t ă ţ e n i l o r   a p a r ţ i n â n d   m i n o r i t ă ţ i l o r   n a ţ i o n al e ,   d a r   p o t   f i   d e p u s e   ş i   c a n d i d a t u r i independente.Candidaţii independenţi trebuie să prezinte o listă de susţinători care trebuie săcup r indă min im 2% d in număru l t o t a l a l a l egă to r i l o r î n sc r i ş i pe l i s t e l e e l e c to r a l e  permanente din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 200 încazul comunelor, 300 în cazul oraşelor şi 1000 în cazul municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti şi 5000 în cazul municipiului Bucureşti.Es t e dec l a r a t p r ima r c and ida tu l c a r e a î n t run i t ma jo r i t a t e a vo tu r i l o r va l ab i l exprimate.Dacă n i c i unu l d in t r e c and ida ţ i nu a ob ţ i nu t ma jo r i t a t e a vo tu r i l o r va l ab i l exprimate, se organizează al doilea tur de scrutin, în cel mult două săptămâni, la care participă candidaţii situaţi pe primele două locuri.În al doilea tur de scrutin se declară primar candidatul care a obţinut cel maimare număr de voturi valabil exprimate.49 După p rezen t a r ea r e zu l t a t u lu i va l i dă r i i , p r ima ru l depune î n f a ţ a cons i l i u lu i local jurământul care este similar celui depus de consilieri.

Primarul care refuză sădepună jurământul este considerat demisionat e drept.Primarul, potrivit dispoziţiilor legii administraţiei publice locale, este ajutat deun viceprimar, cu excepţia municipiilor reşedinţe de judeţ şi a municipiului Bucureşticare au câte doi viceprimari.Primarul este reprezentantul celor care l-au ales, al colectivităţii locale, dar şi alstatului.Potrivit Legii nr. 215/2001 primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publicăşi este şeful administraţiei publice şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţiiadministraţiei publice locale pe care îl conduce şi îl controlează (în condiţiile legii).10 . P r i nc ipa l e l e a t r i bu ţ i i a l e p r ima ru lu i sun t p r evăzu t e î n a r t . 68 a l i n 1 d in Legea nr. 215/2001 şi se referă la:a) Atribuţii privind organizarea aparatului propriu de specialitate şi a unităţilor din subordinea ori autoritatea consiliului local:-   p r o p u n e   c o n s i l i u l u i   l o c a l   s p r e   a p r o b a r e   o r g a n i g r a m a ,  s t a t u l   d e   f u n c ţ i i , numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriude specialitate;- numeşte şi eliberează din funcţie (în condiţiile legii) personalul din aparatul  p r o p r i u   d e   s p e c i a l i t a t e   a l   a u t o r i t ă ţ i i   a d m i n i s t r a ţ i e i  p u b l i c e   l o c a l e ,   c u   e x c e p ţ i a secretarului;- propune consiliului local numirea şi eliberarea din funcţii a conducătorilor  regiilor autonome, a instituţiilor şi serviciilor publice de interes local. b) Atribuţii privind luarea măsurilor de organizare a executării şi de executareîn concret a actelor normative:- asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei precum şi a celorlalte legi şi acte normative;- asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local;- emite avize, acorduri şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege

- poa t e p ropune cons i l i u lu i l oca l consu l t a r ea popu l a ţ i e i

p r i n r e f e r endum cu  privire la probleme locale de interes deosebit;- p r ez in t ă cons i l i u lu i l oca l anua l s au o r i de c â t e o r i e s t e nece sa r , i n fo rmăr i   p r i v i n d   s t a r e a   e c o n o m i c ă   ş i   s o c i a l ă   a   l o c a l i t ă ţ i i ,  p r e c u m   ş i   i n f o r m ă r i   p r i v i n d îndeplinirea hotărârilor consiliului local.c ) A t r i bu ţ i i p r i v ind admin i s t r a r ea domen iu l pub l i c ş i p r i va t ş i a f i nan ţ e lo r    publice locale:- răspunde de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat al comunei sau al oraşului;-   o r g a n i z e a z ă   e v i d e n ţ a   l u c r ă r i l o r   d e   c o n s t r u c ţ i i   d i n   lo c a l i t a t e   ş i   p u n e   l a dispoziţie autorităţilor administraţiei publice centrale rezultatele acestei evidenţe,- ia măsuri pentru controlul depozitării deşeurilor menajere, industriale sau deorice fel;- î n tocmeş t e p ro i ec tu l buge tu lu i

l oca l ş i con tu l de î nche i e r e a exe rc i ţ i u lu i  bugetar şi le supune spre aprobare consiliului local;- exercită funcţia de ordonator principal de credite;-   v e r i f i c ă   î n c a s a r e a   ş i   c h e l t u i r e a   s u m e l o r   d i n   b u g e t u l  l o c a l   ş i   c o m u n i c ă deîndată consiliului local cele constatate.d) Activitate de ordin edilitar-gospodăresc şi social:- controlează igiena şi salubritatea localurilor publice şi produselor alimentare;- ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localităţii;- asigură repartizarea locuinţelor sociale pe baza hotărârii consiliului local;- asigură întreţinerea şi repararea drumurilor publice,- asigură controlul asupra activităţii din târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuride distracţie, etc.e) Atribuţii care privesc asigurarea ordinii şi liniştii publice:- ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor,incendiilor, epidemiilor şi epizootiilor împreună cu organele specializate ale statului;- asigură ordinea publică şi liniştea locuitorilor împreună cu organismele despecializate;51 - îndrumă şi supraveghează activitatea poliţiei comunitare,- ia măsurile prevăzute cu privire la adunările publice etc.f) Alte atribuţii:- conduce serviciile publice locale, asigură funcţionarea serviciilor de starecivilă şi de autoritate tutelară;- supraveghează realizarea măsurilor de asistenţă şi ajutor-social;- îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă;- îndrumarea activităţii gardienilor publici,- controlul igienei şi salubrităţii localurilor publice şi a produselor alimentare,- repartizarea locuinţelor sociale;- controlul activităţii de târguri, pieţe, oboare;- i nven t a r i e r ea ş i admin i s t r a r ea bunu r i l o r d in domen iu l pub l i c ş i p r i va t a l localităţii;- evidenţa lucrărilor de construcţii;- controlul depozitării deşeurilor menajere.Unele atribuţii sunt delegate numai viceprimarilor, caz în care delegarea esteobligatorie pentru primar, nu facultativă.11. Mandatul primaruluiMandatul primarului este de 4 ani şi îl exercită până la depunerea jurământuluide către primarul nou ales.Mandatul primarului încetează de drept în următoarele situaţii:- demisie;- schimbarea locuinţei dintr-o localitate în alta;- imposibilitatea de a fi executat mandatul o perioadă mai mare de 6 luni, cuexcepţia cazurilor în care primarul este arestat preventiv;- când se constată, după validarea mandatului, că alegerea s-a făcut prin fraudăelectorală sau prin încălcarea prevederilor Legii nr. 215/2001;- când a fost condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;- când a fost pus sub interdicţie judecătorească;52 - prin pierderea drepturilor electorale;- când a emis trei dispoziţii cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, careau fost anulate în instanţa de contencios administrativ prin hotărâre judecătoreascărămasă definitivă.Potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. 1 din legea nr. 215/2001, mandatul primaruluiî n c e t e a z ă ,   î n a i n t e   d e   t e r m e n ,   c a   u r m a r e   a   r e z u l t a t u lu i   u n u i   r e f e r e n d u m   l o c a l , organizat în condiţiile legii.Suspendarea de drept din funcţia de primar, intervine numai atunci când acestaa fost arestat preventiv.12. Actele primarului:Legea n r . 215 /2001 a r a t ă c ă p r ima ru l , î n exe rc i t a r ea

a t r i bu ţ i i l o r l u i emi t e d i s p o z i ţ i i   c a r e   d e v i n   e x e c u t o r i i ,   d u p ă   c e   s u n t   a d u s e   l a  c u n o ş t i n ţ a   p e r s o a n e l o r   interesate.D i spoz i ţ i i l e p r ima ru lu i sun t a c t e j u r i d i ce c e exp r imă o vo in ţ ă man i f e s t a t ă unilateral şi produce în mod direct efecte juridice, cu caracter de actualitate şi suntobligatorii pe întreg teritoriul comunei sau oraşului.Executarea lor este asigurată prin exercitarea forţei publice de către autorităţilestatului.13. Incompatibilităţi pentru funcţiile de:-p r i m a r   ş i   v i c e p r i m a r ; -p r ima r gene ra l ş i v i c ep r ima r a l  mun ic ip iu lu i  Bucu re ş t i ; - p r e şed in t e ş i v i c ep re şed in t e a l Cons i l i u lu i j ude ţ ean sun t : a) funcţia de consilier local; b) funcţia de prefect sau subprefect;c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă,indiferent de durata acestuia;d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager,administrator, membru al consiliului de administraţie, cenzor sau orice funcţie deconducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii decredit, societăţi de asigurare şi cele financiare, regii autonome de interes naţional saulocal, la companii şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice.e) funcţia de preşedinte sau secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sauasociaţilor la o societate comercială;f )   f unc ţ i a   de   r ep rezen t an t   a l   un i t ă ţ i i   admin i s t r a t i v -t e r i t o r i a l e   î n   aduna rea generală a societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului înadunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;g) calitatea de comerciant, persoană fizică;h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;i) calitatea de senator sau deputat;  j ) f unc ţ i a de min i s t ru , s ec r e t a r de s t a t , subsec re t a r de s t a t s au o a l t ă f unc ţ i e similară acestora;k) orice alte funcţii publice sau remunerate, în ţară sau în străinătate.B. Consiliile judeţene:Po t r i v i t a r t . 101 a l i n 1 d in Legea admin i s t r a ţ i e i pub l i c e l oca l e , Cons i l i u l  judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean,  pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizăriiserviciilor publice de interes judeţean.Cons i l i u l j ude ţ ean e s t e f o rma t d in cons i l i e r i a l e ş i p r i n vo t un ive r sa l , ega l , d i r e c t , s e c r e t ş i l i be r exp r ima t , î n cond i ţ i i l e s t ab i l i t e de Legea n r . 67 /2004 pen t ru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.Mandatul consilierilor este de 4 ani.Constituirea consiliului judeţean, inclusiv validarea mandatelor consilierilor aleşi, cazurile de incompatibilitate, depunerea jurământului şi declararea consiliului calegal constituit se fac după aceleaşi reguli ca şi în cazul consiliului local.Consiliul judeţean:- s e î n t runeş t e o da t ă l a două l un i , l a convoca rea p r e şed in t e lu i cons i l i u lu i  judeţean;54 - se întruneşte în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin 1/3 din consilieri, ori la solicitarea prefectului adresată preşedintelui consiliului judeţean.- consiliul judeţean adoptă

hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi,-   c o n s i l i u l   j u d e ţ e a n   a l e g e   d i n t r e   m e m b r i i   s ă i ,   p e   t o a tă   d u r a t a   e x e r c i t ă r i i mandatului un preşedinte şi doi vicepreşedinţi.Preşedintele consiliului judeţean - reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalteautorităţi publice, cu persoane fizice şi juridice române şi străine, precum şi în justiţie.A t r i bu ţ i i l e p r e şed in t e lu i cons i l i u lu i j ude ţ ean ( con fo rm a r t . 116 a l i n . 1 d in Legea nr. 215/2001):a) asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, ad e c r e t e l o r   p r e ş e d i n t e l u i   R o m â n i e i ,   a   h o t ă r â r i l o r   ş i   o r d o n an ţ e l o r   G u v e r n u l u i ,   a hotărârilor consiliului judeţean, precum şi a altor acte normative, b) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţei Consiliului judeţean;c) dispune măsurile necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea în  bune condiţiia lucrărilor consiliului judeţean;d) întocmeşte şi supune spre aprobarea consiliului judeţean a regulamentului deorganizare şi funcţionare al acestuia;e )   a s i g u r ă   a d u c e r e a   l a   î n d e p l i n i r e   a   h o t ă r â r i l o r  c o n s i l i u l u i   j u d e ţ e a n   ş i analizează periodic stadiul îndeplinirii acestora,f) conduce şedinţele consiliului judeţean;g )   coo rdonează   ş i   con t ro l ează   ac t i v i t a t e a   i n s t i t u ţ i i l o r   ş i   s e rv i c i i l o r   de   sub autoritatea consiliului judeţean;h) exercită funcţia de ordonator principal de credite,i) întocmeşte proiectul bugetului propriu al judeţului şi contul de încheiere aexerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului judeţean; j) urmăreşte modul de realizare a veniturilor bugetare şi propune consiliului judeţean adoptarea măsurilor necesare pentru încasarea acestora în termen;k) propune consiliului judeţean spre aprobare organigrama, ştatul de funcţii,numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului,55 l) prezintă consiliului judeţean anual sau la cererea acestuia rapoarte cu privirela stadiul îndeplinirii hotărârilor proprii;m )   p r o p u n e   c o n s i l i u l u i   j u d e ţ e a n   n u m i r e a   s a u   e l i be r a r e a   d i n   f u n c ţ i i   a conducătorilor instituţiilor publice şi serviciilor publice aflate în subordinea acestuia;n) emite avize, acorduri şi autorizaţii date în competenţa sa, prin lege;o) îndrumă metodologic, urmăreşte şi controlează activităţile de stare civilă şiautoritate tutelară desfăşurate în comune şi oraşe,  p )   c o o r d o n e a z ă ,   c o n t r o l e a z ă   ş i   r ă s p u n d e   d e   a c t i v i t a t e a  p r i v i n d   p r o t e c ţ i a drepturilor copilului;r )   a c o r d ă   s p r i j i n   ş i   c o n s u l t a n ţ ă   t e h n i c ă   ş i   j u r i di c ă   p e n t r u   a u t o r i t ă ţ i l e administraţiei publice locale, la solicitarea acestora.P re şed in t e l e   cons i l i u lu i   j ude ţ ean  poa t e   de l ega  v i cep re şed inţ i l o r   a c t i v i t a t e a  prevăzută la lit. g şi r

TEMA 2DREPTUL ADMINISTRATIV - RAMURĂ A DREPTULUI PUBLIC –  I. Noţiunea de drept administrativ:

Dreptul administrativ este un ansamblu de norme juridice cu un anumitobiect, cu trăsături specifice şi finalitate proprie.Obiectul de cercetare al ştiinţei dreptului administrativ este alcătuit dinnormele de drept administrativ, adică dreptul administrativ ca ramură de drept.Pu t em obse rva că no rme le j u r i d i ce c a r e a l c ă tu i e sc r amura d r ep tu lu i a d m i n i s t r a t i v   c o n s t i t u i e   o b i e c t   d e   c e r c e t a r e   a   n o r me l o r   j u r i d i c e   c u   p r i v i r e   l a organizarea, funcţionarea şi competenţele organelor administraţiei publice.Ş t i i n ţ a d r ep tu lu i admin i s t r a t i v a apă ru t î n pe r i oada r evo lu ţ i e i bu rgheze , î n condiţiile consacrării în Constituţie a drepturilor şi libertăţilor democratice pentrucetăţeni.  N o r m e l e   d r e p t u l u i   a d m i n i s t r a t i v ă   o c u p ă   l o c u l   pr i n c i p a l   î n   c e e a   c e  priveşte normele aplicabile administraţiei publice, organizării şi funcţionării acestuia.Pe baza celor prezentate putem defini:Dreptul administrativ este o ramură a sistemului de drept alcătuită dinansamblul normelor juridice care reglementează o categorie determinată de relaţiisoc i a l e , c a r e apa r î n c ad ru l p roce su lu i de o rgan i za r e ş i execu t a r e a l eg i i , d e c ă t r e organele şi persoanele abilitate.An ton i e   Io rgovan , î n   l uc r a r ea „Drep tu l munc i i ” ( 1993 ) ,   de f i ne ş t e Dreptul administrativ ca ramură a dreptului public care reglementează relaţiile socialed in s f e r a admin i s t r a ţ i e i pub l i c e , p r ecum ş i pe c e l e de na tu r ă con f l i c t ua l ă d in t r e autorităţile administraţiei publice sau ale acestor autorităţi, pe de altă parte. II. Normele de drept administrativ:  N o r m e l e   j u r i d i c e   c a r e   s e   a p l i c ă   î n   o r g a n i z a r e a   ş i   f u n c ţ i o na r e a   o r g a n e l o r   administraţiei statului român şi a celor locale fac parte din diferite ramuri de drept.Exemplu:14 D r e p t   c o n s t i t u ţ i o n a l   –   p r i v i n d   s i s t e m u l   ş i   p r i n c i p i i l e  d e   o r g a n i z a r e   ş i funcţionare a organelor puterilor executive - preşedinte, guvern, autorităţi centralede specialitate şi a administraţiei publice locale.Drept civil – în legătură cu personalitatea juridică a autorităţilor administraţiei publice.Drep tu l munc i i -   cu p r i v i r e   l a de s f ă şu ra r ea ac t i v i t ă ţ i i pe r sona lu lu i administrativ, inclusiv disciplina profesională.Drept penal execuţional – în ce priveşte administraţia penitenciarelor, cuprind norme juridice de natură administrativă.Observăm că normele de drept administrativ sunt extrem de variate, dacăse are în vedere multitudinea domeniilor activităţii executate. Normele de drept administrativ pot fi grupate în următoarele categorii:a )   N o r m e   p r i n   c a r e   s e   r e g l e m e n t e a z ă   î n f i i n ţ a r e a,   o r g a n i z a r e a   ş i funcţionarea organelor administraţiei publice, competenţa lor materială şi teritorială,raporturile cu alte organe de stat, controlul ce se poate exercita asupra activităţii lor.  b )   N o r m e l e   p r i n   c a r e   s u n t   r e g l e m e n t a r e   r a p o r tu r i l e   o r g a n e l o r   administraţiei publice cu persoane fizice şi

juridice nestatale, privind drepturile şiobligaţiile acestora în relaţiile lor cu autorităţile administrative.Î n   c a d r u l   a c e s t e i   r e g l e m e n t ă r i   s u n t   i n c l us e   ş i   n o r m e l e   p r i v i n d răspunderea participanţilor la asemenea raporturi, consecinţele încălcării drepturilor şiobligaţiilor reciproce.c) Norme care reglementează procedura activităţii administraţiei publice,ad i că a ce l e no rme ca r e p r evăd î n c e cond i ţ i i s e de s f ă şoa ră a c t i v i t a t e a r e a l i z a t ă de administraţie, atât în interiorul său, cât şi în raporturile cu subiecţi din afara acesteia. Normele de drept administrativ cuprind toate cele trei elemente ale unei norme juridice, aşa cum sunt ele stabilite în Teoria generală a dreptului – ipoteza, dispoziţiaşi sancţiunea.În normele de drept administrativ, de multe ori, sancţiunea lipseşte, deoareceea apare în alte acte normative.15 A c c e p t a r e a   a f i r m a ţ i e i   c ă   s a n c ţ i u n e a   l i p s e ş t e   d i n   n o r m e l e   d re p t u l u i a d m i n i s t r a t i v   a r   î n s e m n a ,   p r a c t i c ,   c o n t e s t a r e a   c a r a c te r u l u i   d e   n o r m ă   j u r i d i c ă   a regulilor stabilite în domeniul de organizare şi funcţionare a administraţiei publice.Î n   l i t e r a t u r a   j u r i d i c ă   s e   s u s ţ i n e   c ă   p o t   f i   i d e n t i f i c a t e  u r m ă t o a r e l e   f o r m e  principale de sancţiuni administrative:1 .   S a n c ţ i u n i   a d m i n i s t r a t i v e - d i s c i p l i n a r e   –  d e s t i t u i r e a   d i n   f u n c ţ i e ; revocarea alegerii, dizolvarea; mutarea disciplinară etc;2. Sancţiuni administrative-contravenţionale – amenda, avertismentul,închisoarea contravenţională;3 .   S a n c ţ i u n i   a d m i n i s t r a t i v - p a t r i m o n i a l e   –  o b l i g a r e a   l a   r e p a r a r e a  prejudiciului produs printr-o daună materială sau morală;4. Măsuri de constrângere – cu caracter nesancţionatoriu, de protecţie auno r i n t e r e se s au de comba t e r e a uno r f ap t e an t i soc i a l e – r e ţ i ne r ea une i pe r soane , stocarea de bunuri, obligarea la tratamentul medical;5. Măsuri de executare silită, adică de înfrângere a unei rezistenţe fizice- d i f e r i t e a c ţ i un i î n fo r ţ ă a l e po l i ţ i e i , imob i l i z a r ea une i pe r soane , demola r ea s au desfiinţarea unor construcţii.

II. Raporturile de drept administrativRaporturile de drept administrativ sunt acele raporturi juridice care se nasc prin reglementarea de către normele juridice, direct sau indirectă, adică prin fapta juridică săvârşită în executarea acestora, a raporturilor sociale care formează obiectuladministraţiei de stat, realizată de către organele administraţie de stat.Raporturile de drept administrativ se clasifică în:a ) r apo r tu r i   de   subo rdona re ;   b ) r apo r tu r i de co l abo ra r e ; c ) r apo r tu r i   de  pa r t i c i pa r e ;d)raporturi de tutelă.Raporturi de subordonare:16

 Exemplu: Prefectul se află în raport de subordonare faţă de Guvern (autoritatea administraţiei publice faţă de un alt subiect de drept).Raporturi de subordonare - de conformare (de respectare a normelor dreptuluiadministrativ), de conflict.  b ) R a p o r t u r i d e c o l a b o r a r e : î n g e n e r a l , p e p i c i o r d e e g a l i t a t e f i e c a r e s a u împreună colaborează pentru aplicarea legii. IV. Definiţia şi sfera izvoarelor dreptului administrativ:Izvorul de drept este forma specifică de exprimare a normei juridice.Izvoare:-   N o r m e l e   j u r i d i c e   p r o v e n i t e   d e   l a   o r g a n e l e   p u te r i i   l e g i u i t o a r e   p r i v i n d organizarea şi activitatea administraţiei publice;- Actele normative ale administraţiei publice;- U n e l e o r g a n e a l e a d m i n i s t r a ţ i e i d e s t a t c u c o m p e t e n ţ ă d e a e m i t e a c t e normative pe baza şi în aplicarea legii.- Izvorul principal al dreptului administrativ este reprezentat de Constituţie.1 . Cons t i t u ţ i a , c a l ege fundamen ta l ă , de t e rmină ş i ga r an t ează l i be r t ă ţ i l e ş i d r ep tu r i l e i nd iv idua l e p r i n c a r e s e o rgan i zează pu t e r i l e s t a t u lu i ş i s e f i na l i z ează raporturile dintre ele.Constituţia dispune de forţă juridică superioară faţă de celelalte legi şi norme juridice care trebuie să conţină reglementări conform prevederilor constituţionale.(Vezi Constituţia, cap. III, Titlul III – Guvernul)2. Legea este actul normativ cu valoare juridică superioară, cel mai importantizvor al dreptului, ce emană de la Parlament, exponent al puterii supreme a poporului.Majoritatea legilor organice vizează fie structural, fie funcţional administraţia publică.- o r g a n i z a r e a g u v e r n u l u i -o rgan i za r ea ş i f unc ţ i ona rea Cons i l i u lu i Sup rem de Apă ra r e a Ţă r i i - r e g i m u l s t ă r i i d e a s e d i u ş i a l c e l u i d e u r g e n ţ ă - s t a t u t u l   f u n c ţ i o n a r i l o r   p u b l i c- c o n t e n c i o s u l   a d m i n i s t r a t i v - o r g a n i z a r e a g e n e r a l ă a   î n v ă ţ ă m â n t u l u i -o rgan i za r ea admin i s t r a ţ i e i l oca l e , a t e r i t o r i u lu i p r ecum ş i r eg imu l gene ra l  privind autonomia locală-o r g a n i z a r e a s e r v i c i i l o r p u b l i c e d e r a d i o ş i T V -o rgan i za r ea au to r i t ă ţ i l o r admin i s t r a t i ve c en t r a l e au tonome -structura sistemului naţional de apărare, organizarea armatei şi a teritoriului pentru apărare- s t a t u t u l   c a d r e l o r   m i l i t a r e -o rgan i za r ea ş i f unc ţ i ona rea po l i ţ i e i , a Se rv i c i i l o r de i n fo rma ţ i i a l e s t a t u lu i  precum şi a celorlalte componente ale forţelor armate.3. Decretul-lege este izvor de drept cu caracter oarecum hibrid, pentru că deşin u   e m a n ă   d e   l a   o r g a n u l   l e g i s l a t i v   –   P a r l a m e n t - a r e   t o t u ş i   p u t e r e   d e   l e g e , r eg l emen tează r e l a ţ i i l e soc i a l e d in domen iu l l eg i i , p e c a r e o poa t e mod i f i c a s au înlocui. Poartă denumirea „decret” pentru că are forţa juridică a acestuia.4. Izvoarele de drept administrativ ce derivă de la puterea executivă – uneleorgane ale administraţiei publice au competenţă de a emite acte normative pe baza şiîn executarea legii.În primul rând, este vorba de emiterea unor acte normative care au aplicaţie îninteriorul administraţiei de stat şi care au ca obiect angajarea

lăuntrică a structurilor administraţiei publice.Î n   a l   d o i l e a   r â n d ,   o r g a n e l e   a d m i n i s t r a ţ i e i   p u b l i ce   p o t   e m i t e   î n   b a z a   ş i executarea legii acte normative care sunt aplicabile raporturilor ce se stabilesc întreadministraţiei şi cei administraţi.Aceste acte normative trebuie să fie întotdeauna subordonate legii, constituindmijloace de aplicare a dispoziţiilor acestuia.a) actele Guvernului - hotărâri, ordonanţe, ordonanţe de urgenţă, b) ordine şi instrucţiuni ministeriale.c ) a c t e l e au to r i t ă ţ i l o r j ude ţ ene , o r ă şeneş t i ş i comuna l e (Legea n r . 251 /2001  privind administraţia publică locală)18 - prefectul emite ordine;- comisia judeţeană consultativă a judeţului emite hotărâri;- consiliul judeţean emite hotărâri;- delegaţia permanentă a consiliului judeţean emite decizii;- consiliul local emite hotărâri;- primarul emite dispoziţii.5. Actele internaţionale: conform prevederilor constituţionale, pentru a producee f e c t e j u r i d i c e , a t â t î n r e l a ţ i i l e c u a l t e s t a t e , c â t ş i î n o r d i n e a j u r i d i c ă i n t e r n ă , convenţiile internaţionale trebuie ratificate de Parlament sau aprobate de Guvern.6. Izvoarele atipice ale dreptului administrativ:a ) Cu l t u r a – e s t e admi să ca i zvo r de d r ep t admin i s t r a t i v , numa i dacă sun t îndeplinite două condiţii:- practică îndelungată;- formarea convingerii opiniei publice asupra caracterului obligatoriu. b) Jurisprudenţa – în principiu, aceasta nu este izvor de drept.T o t u ş i ,   a v â n d   î n   v e d e r e   c o m p l e x i t a t e a   p r o b l e m e l or   c e   s e   p o t   r i d i c a   î n admin i s t r a ţ i e e s t e pos ib i l c a n i c i o no rmă j u r i d i că s ă nu f i p r evăzu t c azu l supus  judecăţii administrative. Astfel, conducătorii autorităţii administrative sau instanţele judecătoreşti trebuie să aprecieze cazul prezentat, în temeiul principiului general că  judecătorul nu poate refuza a se pronunţa pe motiv că legea nu prevede, ori că nu esteîndestulătoare.c) Doctrina – uneori i se recunoaşte caracterul de izvor de drept, alteori nu.

TEMA 1CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ADMINISTRAŢIA PUBLICĂÎN ROMÂNIA I. Concepte introductive privind administraţia publică1. Noţiunea de administraţie:Administraţia în sensul cel mai larg, este o activitate care constă într-o prestaţiaa unei persoane, sau grup de persoane în folosul altora, faţă de care prestatorul deactivităţi se află în anumite raporturi juridice (fie de subordonare, fie de colaboraresau de participare) şi căruia beneficiarul prestaţiei îi pune la dispoziţie mijloacelemateriale şi financiare necesare.Dacă activitatea prestată are drept scop realizarea unor interese particulare,vorbim de o administraţie particulară:Dacă activitatea are un interes general, de nivel naţional sau local, suntem în  prezenţa unei administraţii publice.Soc i e t a t e a   cunoaş t e   un  p roce s   con t i nuu  de  mu l t i p l i c a r e   ş i   d ive r s i f i c a r e   a sa r c in i l o r   admin i s t r a ţ i e i   c a r e   impune  necon t en i t   îmbu

nă t ă ţ i r e   ş i   pe r f ec ţ i ona re   î n structura şi activitatea administraţiei, prin utilizarea unor metode şi tehnici moderne.Pentru a realiza aceste sarcini administraţia trebuie să ţină cot de imperativele:- a   p r e v e d e a ; -a   o r g a n i z a ; - a   c o n d u c e ; - a  c o o r d o n a ; - a   c o n t r o l a .  Noţiunea de administraţie are trei accepţiuni principale:a)administraţia ca activitate, de a realiza administraţia, b)administraţia ca structură sau organizare;c ) admin i s t r a ţ i a c a i n s t i t u ţ i e .3 2. Faptul administrativ:Orice activitate de natură administrativă evocă un fapt administrativ care esteun fapt social şi se află în cadrul unor grupuri sociale stabile.Faptele administrative se clasifică în două categorii:a) evenimente; b) acţiuni sau inacţiuni ale omului.Criteriile de clasificare ale faptelor administrative depind de:a)calitatea celui care le săvârşeşte; b)efectele juridice pe care le produc.3. Administraţia publică şi administraţia particulară:Dacă ac t i v i t a t e a p r e s t a t ă a r e d r ep t s cop r ea l i z a r ea uno r i n t e r e se pa r t i cu l a r e vorbim de o administraţie particulară.Dacă activitatea are un interes general, de nivel naţional sau local, vorbim de oadministraţie publică.Administraţie publică:- de stat – administraţia statului;- locală - administrarea unităţilor administrativ teritoriale.Deciziile administraţiei publice sunt obligatorii, fără a se cere acordul celor  c ă ro ra l i s e ap l i c ă . Admin i s t r a ţ i a pub l i c ă pu t ând u t i l i z a a t unc i c ând e s t e nece sa r , mijloace de constrângere. Noţiunea de administraţie publică poate capacita două sensuri.a) un sens material; b) un sens formal.a) În sens material administraţia publică reprezintă o organizare a executării şide executare, în concret a legii, realizate prin activităţi cu caracter de dispoziţie şi acţiuni cu caracter de prestaţie.  b ) Î n s ens fo rma l admin i s t r a ţ i a pub l i c ă poa t e f i î n ţ e l e a să c ă a un s i s t em deo rgane ,   cup r inzând  d ive r se   s t r uc tu r i   admin i s t r a t i ve   c a r e   r e a l i z ează   ac t i v i t ă ţ i   de organizare a executării legii şi de executare, în concret, a acesteia.4A d m i n i s t r a ţ i a   p u b l i c ă   p o a t e   f i   d e f i n i t ă   c a   a c t i v i t a t e a   d e   o rg a n i z a r e   ş i   d e executare, în concret, a legii, cu caracter dispozitiv şi prestator, care se realizează, în principal de organele administraţiei publice şi în subsidiar şi de celelalte organe alestatului, precum şi de organizaţii particulare de interes public.4. Obiectul administraţiei publice.O b i e c t u l   a d m i n i s t r a ţ i e i   p u b l i c e   î l   r e p r e z i n t ă   o r ga n i z a r e a   e x e c u t ă r i i   ş i executarea, în concret, a legii, obiect circumscris de puterea legiuitoare.Administraţia publică, în statul de drept, reprezintă principala pârghie prin carese realizează valorile stabilite la nivelul eşichierului politic.A d m i n i s t r a ţ i a   p u b l i c ă   s e   r e g ă s e ş t e   î n   t o a t ă   c o m p l e x i t at e a   v i e ţ i i   s o c i a l e , constituind una din cele mai utile activităţi umane.A d m i n i s t r a ţ i a   p u b l i c ă   e s t e   l e g a t ă   d e   p u t e r e a   j u d e c ă t o r

e a s c ă   ( c o n t e n c i o s , a m e n z i   ş i   c o n t r o l ) ,   d e   p u t e r e a   e x e c u t i v ă  ( P r e ş e d i n t e ,   G u v e r n ,   m i n i s t e r e ) ,   d e autorităţile administraţiei publice locale (prefecţi, consilii locale, primari, etc.) carenu sunt organe ale puterii executive, regii autonome.5. Funcţiile administraţiei publice:1 .   F u n c ţ i a   d e   i n t e r m e d i a r   d e   e x e c u ţ i e   –   o r g a n i z e a z ă   şi   a s i g u r ă   e x e c u ţ i a , folosind uneori, autoritatea sa sau chiar constrângerea.2. Funcţia de instrument de conservare a valorilor materiale şi spirituale alesocietăţii.3 . F u n c ţ i a d e o r g a n i z a r e ş i c o o r d o n a r e a a d a p t ă r i l o r c e s e i m p u n d a t o r i t ă transformărilor care se produc în evoluţia diferitelor comportamente ale societăţii.6. Conţinutul administraţiei publice:Conţinutul administraţiei publice este dat de două categorii de activitate:a) activităţi cu caracter dispozitiv sau de dispoziţie, b) activităţi cu caracter prestator sau de prestaţie.a) Prin activităţile cu caracter de dispoziţie se stabileşte ce trebuie să facă sausă nu   f acă , c e   l e e s t e pe rmi s s au   i n t e r z i s   sub i ec ţ i l o r de  d r ep t ,   pe r soane f i z i c e   s au  juridice.5 În aceste situaţii administraţia publică putând interveni în anumite cazuri, cuaplicarea de sancţiuni pentru nerespectarea conduitei prescrise.Acest proces se realizează în mai multe etape:- d o c u m e n t a r e ; - s t u d i i ; -a v i z e , - v a r i a n t e ; - o p ţ i u n i ; -d e l i b e r ă r i ; - d e c i z i i ,   e t c .  b) Activităţile cu caracter de prestaţie.Diferite prestaţii de interes general realizate pe baza şi în executarea legii dino f i c iu s au l a c e r e r ea c e t ă ţ en i l o r , pe r soane lo r j u r i d i ce s au a d i f e r i t e l o r o rgane a l e statului.Exemple de domen i i : domen iu l s a lub r i t ă ţ i i pub l i c e ş i a l oc ro t i r i i med iu lu i amb ian t , f u rn i za r ea de gaze na tu r a l e , cu r en t e l e c t r i c , poş t ă , r ad io - t v , t r anspo r t î n comun etc. II. Evoluţia administraţiei publice în România:1. Evoluţia organizării şi funcţionării administraţiei publice actuale:a) Administraţia publică centrală până la apariţia Regulamentelor organice.Pe întreg teritoriul Principatelor, Domnul a concentrat în mâinile sale puterealegiuitoare, executivă şi judecătorească .Domni i de l a no i , e r au ca ş i împă ra ţ i i r oman i „ r ep rezen t an ţ i a i i n t e r e su lu i statului.Domnii, aşa cum au fost descrişi de Dimitrie Cantemir în lucrările sale, erau: supremi judecători, puteau da ordine (cu caracter obligatoriu, ca şi legile), puteau facerăzboi sau încheia pace şi tot ei organizau administraţia şi serviciile publice.Găsim în această perioadă ca funcţionari publici (după secolul XIV):- marele vornic – în Moldova era

judecător suprem al personalului Curţii şi judecător suprem al ţării;- reprezenta corpul poliţiei şi al siguranţei statului.- marele ban – îl regăsim în Oltenia,cu sediul la Craiova.Alţi funcţionai publici (secolul XIV- XVII ):logofătul, visternicul, postelnicul paharnicul , armaşul.Tot în această perioadă se simt tot mai mult influenţele ideologice, economiceşi politice din apus. b) Administraţia publică

centrală până la unirea Principatelor.Regulamentul organic intrat în vigoare în Moldova la 1-13 ianuarie 1832 iar înMuntenia la 1-13 iulie 1831 nu a schimbat administraţia centrală.Găsim însă geneza guvernului şi a ministerelor.Guvernul era denumit sfatul administrativ compus din:1) Sfatul ordinar:a. marele vornic b. marele vistier c. secretarul statului(Se întâlneau de două ori pe săptămână şi analizau proiecte de lege).2) Sfatul administrativ extraordinar:  se întrunea sub preşedinţia Domnului pentru rezolvarea problemelor de mare importanţă.Regulamentul organic prevedea separarea administraţiei de justiţie prin creareade judecătorii şi instanţe judecătoreşti şi interzicerea organelor administrative de a judeca – postulat modern formulat de Alexandru Ipsilanti.c) Administraţia publică centrală de la Unirea Principatelor Române până lainstaurarea regimului comunist.Statutul desvoltător al Convenţiei de la Paris din 1858 foloseşte termenul deguvern şi acela de prim-ministru (după unirea principatelor Mihail Kogălniceanu).S t a tu tu l de svo l t ă t o r d in 2 ma i 1864 cons t i t u i e , î n f ap t , p r ima Cons t i t u ţ i e a R o m â n i e i ,   p r i n   c a r e   p u t e r i l e   p o l i t i c e   e r a u   e x e r c i t a t e   c o l e ct i v   d e   D o m n ,   d e A d u n a r e a   P o n d e r a t o r i e   ( S e n a t u l )   ş i   c e a   E l ec t i v ă   ( C a m e r a   D e p u t a ţ i l o r )   c a r e constituiau adunările legiuitoare.7 Prima organizare modernă a ministerelor datează de la Unirea Principatelor.Sunt menţionate opt ministere: interne, finanţe, culte, instrucţiunea publică,afaceri străine, lucrări publice, război, de control (Curtea de Conturi 1864).1 ) Cons t i t u ţ i a d in 1866 ( p r ima Cons t i t u ţ i e a s t a t u lu i nos t ru ) – p r evedea că  puterea executivă aparţinea domnului care o exercita prin intermediul guvernului.2) Constituţia din 1923 – considerată ca fiind cea mai democrată Constituţiedin Europa acelor ani – stipula că Guvernul exercita puterea executivă în numeleregelui.3 ) Legea de o rgan i za r e ş i f unc ţ i ona re a m in i s t e r e lo r d in 1929 – s t ab i l e a un număr de zece ministere: interne, externe, finanţe, justiţie, instrucţie publică şic u l t e ,   a r m a t ă ,   a g r i c u l t u r ă   ş i   d o m e n i i ,   i n d u s t r i e   ş i   c o m e r ţ ,  l u c r ă r i   p u b l i c e   ş i comunicaţii, muncă, sănătate şi ocrotire socială.4) În anul 1940 Constituţia a fost suspendatăPu t e r ea execu t i vă î ndep l i nea ş i f unc ţ i a l eg i s l a t i vă p r i n dec re t - l ege , f unc ţ i e normativă încredinţată regelui.P r i n dec re t r ega l , gene ra lu l I on An tonescu a fo s t i nves t i t , d e Cons i l i u l de miniştrii, ca preşedinte cu puteri depline, pentru a conduce Statul Român.d) Administraţia publică centrală în perioada regimului comunist:23 august 1944- instaurarea regimului comunist- un singur partid politic- centralism în toate domeniile.Dec re tu l n r . 1626 /31 augus t 1944 a ab roga t l eg i s l a ţ i a adop t a t ă î n pe r i oada 1940-1944 şi a repus în vigoare Constituţia din 1923.Consiliul de miniştrii îndeplinea şi atribuţii legislative.După alegerile din noiembrie 1946 şi abolirea monarhiei la 30 decembrie 1947a fost adoptată Constituţia din 13 aprilie 1948.- Guvernul este organul suprem executiv şi administrativ.- Guvernul sau (Consiliul de miniştrii) era format din: prim-ministru, unul saumai mulţi vicepreşedinţi şi miniştrii

Guvernul- era numit de Marea Adunare Naţională;- conduce administraţia statului;- coordona activitatea ministerelor;- dirija şi planifica economia naţională;- organiza armata;- stabilea instituţiile ordinii şi liniştii publice;- membrii guvernului erau desemnaţi dintre deputaţii Marii Adunări Naţionalesau alţi cetăţeni consideraţi specialişti.Constituţia din 1952 menţine terminologia de Consiliu de miniştri, preşedinteleconsiliului de miniştrii, vicepreşedinţi ai Consiliului de miniştrii, miniştrii.Legea 24 /1969 p r i v ind o rgan i za r ea ş i f unc ţ i ona rea Cons i l i u lu i de m in i ş t r i i cuprindea: - preşedintele consiliului de miniştrii, prim-vicepreşedinte, vicepreşedinţi,m in i ş t r i i , p r e şed in ţ i a i o rgane lo r c en t r a l e de s t a t (Cons i l i u l de s t a t a l p l an i f i c ă r i i , Consiliul Securităţii Statului, Comitetul de stat pentru Preţuri, etc.)Constituţia din 1965 accentuează Centralizarea conducerii în toate domeniilede activitate, întărind rolul conducător al PCR.Potrivit acesteia, Consiliul de miniştrii are ca atribuţiuni principale:-   s t a b i l i r e a   m ă s u r i l o r   p e n t r u   a d u c e r e a   l a   î n d e p l i n i r e a   p o l i t i c i i   i n t e r n e   ş i externe;- conducerea activităţii ministerelor,- elaborarea proiectelor, planului şi bugetului de stat,-   l u a r e a   m ă s u r i l o r   p e n t r u   a s i g u r a r e a   o r d i n i i   p u b l i c e ,   a p ăr a r e a   s t a t u l u i   ş i drepturilor cetăţeanului,- exercitarea atribuţiilor de conducere şi control asupra activităţii organelor  locale ale administraţiei de stat.Consiliul de miniştrii era ales de Marea Adunare Naţională.e )  Admin i s t r a ţ i a   pub l i c ă   c en t r a l ă   d in  Român ia  după  p r ăbuş i r ea   r eg imu lu i totalitar:9 1 . Au fo s t ab roga t e d in Cons t i t u ţ i e ş i c e l e l a l t e l eg i o r i a l t e a c t e no rma t ive , normele referitoare la organele centrale şi locale ale puterii administraţiei de stat.2. Au fost elaborate următoarele acte tranzitorii:- Decretul lege nr. 10 din 31 decembrie 1989 privind constituirea, organizareaşi funcţionarea Guvernului României,- Decretul lege nr. 104/31 martie 1990 privind activităţile pentru care guvernuladoptă hotărâri;- Dec re tu l l ege n r . 37 /7 decembr i e 1990 pen t ru o rgan i za r ea ş i f unc ţ i ona rea Guvernului României.Cons t i t u ţ i a d in 1991 p revede că , Guve rnu l exe rc i t ă conduce rea gene ra l ă a administraţiei publice şi asigură realizarea politici interne şi externe a ţării.- aduce precizări cu privire la organizarea şi funcţionarea Guvernului;- stabileşte raporturile Guvernului cu Preşedintele şi Parlamentul- Guvernul este format din:1.prim-ministru;2. miniştrii de stat;3. miniştrii;4. secretari de stat.Procedura de investire a primului-ministru şi a Guvernului este următoarea:a) desemnarea primului-ministru de către Preşedinte;  b ) de semna rea de că t r e p r im-min i s t ru a membr i l o r Cab ine tu lu i ş i s t ab i l i r e a  principalelor puncte din cadrul Programului de guvernare; b) audieri în cadrul comisiilor de specialitate ale Parlamentului,c) votul de încredere acordat de Parlament pe Programul de guvernare;d) depunerea jurământului în faţa Preşedintelui ţării.Eliberarea din funcţii a miniştrilor se face prin remaniere guvernamentală.G u v e r n u l   î ş i   e x e r c i t ă   m a n d a t u l   d e   l a   d e p u n

e r e a   j u r ă m â n t u l u i   î n   f a ţ a Preşedintelui până la validarea alegerilor generale parlamentare ulterioareRaporturile Guvernului (prim-ministru, miniştrii) cu Parlamentul: rapoarte,întrebări, interpelări, informăriGuve rnu l adop t ă :   ho t ă r â r i , o rdonan ţ e ş i o rdonan ţ e de u rgen ţ ă ,   i n i ţ i a t i vă legislativă. III. Conexiunile administraţiei publice.1. Administraţia publică şi sistemul social.Orice administraţie este rezultatul mediului social.Elementele de bază care determină formele de activitate ale administraţiei sunt:s t r uc tu r a ş i e t i c a oamen i lo r , n ive lu l de dezvo l t a r e e conomică ş i t ehn i că , pu t e r ea  politică.Dec i , e s t e b ine ca s t ud iu l de sp re admin i s t r a ţ i e s ă - l î ncepem cu examina rea mediului în care se integrează şi reciproc.Cons t ruc ţ i a   s i s t emu lu i   admin i s t r a t i v   e s t e   s t r âns   l ega t ă   de  pa r t i cu l a r i t ă ţ i l e grupurilor sociale pe teritoriul statului.D u p ă   c u m   e s t e   s t r u c t u r a t   m e d i u l   s o c i a l ,   o r g a n e l e  a d m i n i s t r a ţ i e i   v o r   f i accesibile mai uşor întregului grup social în raport cu care funcţionează sau vor fidiversificate în teritoriu pentru prestaţii accesibile membrilor grupurilor sociale.Exemplu : amp la sa r ea p r imă r i e i s au p r e f ec tu r i l o r î n punc t e a cce s ib i l e ega l  pentru toţi membrii colectivităţii locale.2. Administraţia publică şi sistemul politic:Legăturile dintre administraţia publică şi puterea politică sunt de ordin teoreticşi de ordin practic (deoarece administraţia se subordonează puterii politice).Pentru organizarea şi funcţionarea unui stat trebuie ca administraţia publică şi  puterea politică să colaboreze.Administraţia statului este una din formele fundamentale de realizare a puterii politice.Administraţia publică are ca obiect realizarea valorilor politice prin care seexprimă interesele generale ale societăţii organizată în stat.S i s t e m u l   a d m i n i s t r a t i v   e s t e   l e g a t   d i n   p u n c t   d e   v e d er e   o r g a n i z a t o r i c   ş i funcţional de puterea legiuitoare şi puterea executivă.11 Puterea legiuitoare este cea care formulează prin lege valorile politice pe carele realizează sistemul administraţiei publice.Puterea legiuitoare are atribuţii în constituirea puterii executive, a  guvernului,în controlul funcţionării acestuia.Puterea executivă asigură conducerea şi controlul întregului sistem aladmin i s t r a ţ i e i   pub l i c e ,   pen t ru   r e a l i z a r ea  pu t e r i i   s t a t u lu i .  De   aceea ,   î n   s t r uc tu r aadmin i s t r a ţ i e i pub l i c e ex i s t ă impor t an t e func ţ i i de conduce re cu ca r ac t e r po l i t i c . Administraţia publică are şi funcţii tehnice (membrii Guvernului, iar la nivel de judeţ – preşedintele Consiliul judeţean, consilieri, primari).3. Administraţia publică şi dreptul:Mul t i p l e l e ş i va r i a t e l e a c t i v i t ă ţ i a l e admin i s t r a ţ i e i pub l i c e impun cu necesitate reglementări juridice.  N o r m e l e   j u r i d i c e   c o n s t i t u i e   m o d a l i t a t e a   c e a   m a i  i m p o r t a n t ă   d e introducere a ordinii în organizarea şi funcţionarea sistemului administraţiei publice.Administraţia publică, privită ca activitate, ca şi sistemul de organizaretrebuie să fie supuse normelor

de drept.P r i n   a c e a s t a   s e   a p l i c ă   p r i n c i p i u l   l e g a l i t ă ţ i i   a d m i n i s t r a ţi e i   p u b l i c e ,  principiu ce caracterizează statul de drept.Organ i za r ea ş i a c t i v i t a t e a c e lo r c a r e r e a l i z ează admin i s t r a ţ i a pub l i c ă trebuie să fie supuse reglementărilor juridice. Normele juridice aplicabile administraţiei publice se pot grupa în douăcategorii:- norme care se aplică administraţiei „în raport cu ea însăşi”;- norme care se aplică administraţiei în raport cu alţii.Principiul legalităţii administraţiei publice are la bază legea în sensul restrâns al termenului, ca act juridic care provine de la puterea legiuitoare.Administraţia publică, în acţiunea de executare a legilor,  emite norme  j u r i d i c e ,   e l a b o r a t e   p e   b a z a   ş i   î n   e x e c u t a r e a   l e g i i ,   c u  r e s p e c t a r e a   d r e p t u r i l o r   ş i libertăţilor cetăţeneşti.4. Administraţia publică şi mediaPresa a devenit în ultimii ani în România un puternic factor dinamizator al conştiinţelor.De fapt, mass-media a devenit o interfaţă, în general, între societate şiindivid, în particular între sistemul autorităţilor publice şi cetăţean.M e d i a   i n t e r v i n e   p e   î n t r e g   p a r c u r s u l   e x e c u tă r i i   p u t e r i i   ş i   a c t i v i t ă ţ i i administraţiei, inclusiv printr-un control riguros şi sesizarea disfuncţionalităţilor.Relaţiile administraţiei cu media, cei administraţi ocupă în societate un loc cudublă semnificaţie:- beneficiari ai mesajelor transmise prin media de la autorităţile publice dar, şi- factori determinanţi în constituirea acestor autorităţi sub influenţa mesajuluimediatizat.

 38. Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Mihai Constantinescu, Simona Tănăsescu-Constituţia României revizuită- comentarii şi explicaţii - Ed. All Beck, Bucureşti2004.CuprinsSEMESTRUL ITema 1I. Consideraţii generale privind administraţia publică în România……………- Noţiunea de administraţie……………………………………………….-Faptul administrativ……………………………………………………..-Administraţia publică şi administraţia particulară………………………- Obiectul administraţiei publice………………………………………….-Funcţiile administraţiei publice………………………………………….-

-   C o n ţ i n u t u l   a d m i n i s t r a ţ i e i  publice……………………………………….. II. Evoluţia administraţiei publice în România………………………………..III. Conexiunile administraţiei publice………………………………………....3344555611Tema 2Dreptul administrativ – ramură a dreptului public……………………….-Noţ iunea  d r ep tu lu i   admin i s t r a t i v………………………………………..- Normele de drept administrativ………………………………………….-Raporturile de drept administrativ……………………………………….- Izvoarele dreptului administrativ………………………………………..1414141617Tema 3Organizarea administraţiei publice……………………………………………..-  N o ţ i u n i   i n t r o d u c t i v e   p r i v i n d   o r g a n i z a r e a   ş i   s i s t e m u l  o r g a n e l o r   administraţiei publice……………………………………………………-Preşedintele României…………………………………………………...-G u v e r n u l … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … ……-C e n t r a l i z a r e ,   d e c o n c e n t r a r e   ş i   d e s c e n t r a l i z a r e   î n   a d mi n i s t r a ţ i a  publică…………………………………………………………………...2020212535186 -Administraţia de stat din teritoriu……………………………………….- Administraţia publică locală……………………………………………3743Tema 4Instituţiile publice, regiile autonome, asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile…….-Instituţiile publice………………………………………………………..-Regiileautonome………………………………………………………...-A s o c i a ţ i i l e … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …… . .-F u n d a ţ i i l e … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …. . . -F e d e r a ţ i i l e … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …… . . - Dizolvarea şi lichidarea asociaţiilor şi fundaţiilor……………………….57575861626262Tema 5Personalul din administraţia publică…………………………………………...

- Noţiunea, trăsăturile şi natura juridică a funcţiei publice……………….-Funcţionarul public……………………………………………………...- Drepturile şi îndatoririle funcţionarilor administraţiei publice………….- Răspunderea funcţionarilor administraţiei publice………………………6363677578SEMESTRUL IITema 1- Acţiunea administraţiei publice…………………………………………- Noţiunea administraţiei publice şi formele ei…………………………...-Poliţia administrativă……………………………………………………- Serviciul public…………………………………………………………87878892Tema 2- Regimul juridic al domeniului public…………………………………...- Noţiunea de domeniu public…………………………………………….- Noţiunea de domeniu privat…………………………………………….- Noţiunea de domeniu administrativ……………………………………..-Clasificarea domeniului public………………………………………….-Domeniul public de interes naţional…………………………………….-Domeniul public de interes judeţean…………………………………….- Domeniul public de interes orăşenesc sau comunal……………………..94969899101104106107Tema 3-  Domen iu l pub l i c a l  Român ie i î n con fo rmi t a t e cu   l egea p rop r i e t ă ţ i i  publice………………………………………………………........................-Domeniul public terestru………………………………………………...-Domeniul public al apelor……………………………………………….-Domeniul public aerian………………………………………………….-Domeniul public cultural-naţional şi cel arhivistic……………………...- Domeniul public al subsolului…………………………………………...108108109110111112187

 Tema 4- Actul administrativ……………………………………………………....- Noţiunea şi trăsăturile actului administrativ…………………………….-Elementele actelor administrative……………………………………….-Condiţii de valabilitate…………………………………………………..-Caracteristicile actelor administrative…………………………………...-Concep tu l de  p rocedu ră a l   a c t e lo r admin i s t r a t i ve………………………-Executarea actelor administrative……………………………………….- Clasificarea actelor administrative………………………………………114114116119122124130135Tema 5- Contractul administrativ…………………………………………………- Noţiunea contractului administrativ……………………………………..-Trăsăturile contractului administrativ…………………………………...-Clasificarea contractelor administrative…………………………………-A l t e   c a t e g o r i i   d e   c o n t r a c t e   a d m i n i s t r a t i v e .   Co n t r a c t e l e   d e concesiune…………………………………………………....................138138140140140Tema 6- Decizia administrativă…………………………………………………...- Noţiunea şi obiectul deciziei administrative…………………………….-Etapele procesului decizional……………………………………………-Trăsăturile actului administrativ………………………………………...- Executarea deciziei administrative şi efectele acesteia………………….144144145148149Tema 7- Răspunderea contravenţională…………………………………………..- Noţiunea şi caracterizarea contravenţiei ca faptă antisocială……………-Trăsăturile esenţiale şi conţinutul contravenţiei…………………………-Cauze care înlătură caracterul contravenţional al faptei ………………..- Sancţiuni contravenţionale…………………………………………

…....152153154157160Tema 8- Procedura contravenţională……………………………………………...-Persoanele competente să constate contravenţiile……………………….-Procesul verbal de constatare a contravenţiei...........................................-Aplicarea sancţiunilor contravenţionale…………………………………-Căile de atac împotriva sancţiunilor contravenţionale………………….- Executarea sancţiunilor contravenţionale……………………………….164164165166166167Tema 9- Controlul asupra activităţii administraţiei publice………………………-Elementele controlului…………………………………………………..169171188 -Funcţiile controlului şi formele acestuia………………………………...-Modalităţi de control şi criterii de eficienţă……………………………..171174Tema 10Contenciosul administrativ………………………………………………….- Noţiunea şi evoluţia contenciosului administrativ………………………-Condiţiile exercitării acţiunii în contencios administrativ………………-A c t e l e   e x c e p t a t e   d e   l a   c o n t r o l u l   j u d e c ă t o r e s c  p o t r i v i t   l e g i i c o n t e n c i o s u l u i   a d m i n i s t r a t i v … … … … …… … … … … … … … … … . . 176176178181B i b l i o g r a f i e   s e l e c t i v ă