Curs 02 - Amplasament Si Cantitati Deseuri(1)

8/2/2019 Curs 02 - Amplasament Si Cantitati Deseuri(1)

http://slidepdf.com/reader/full/curs-02-amplasament-si-cantitati-deseuri1 1/12

CURSUL 2 - IDEDS

STUDII ŞI INVESTIGAŢII ÎN TEREN

Asigurarea protecţiei mediului înconjurător şi a sănătăţii publice constituie problemacentrală la proiectarea şi realizarea unui sistem de depozitare a deşeurilor menajere.

Ţinând seama de urmările grave pe care le-ar putea avea ruperea digurilor şi împrăştiereadeşeurilor menajere asupra terenurilor limitrofe sau fisurarea sistemului de etanşare şi pătrundereaapei cu încărcătură poluantă până în pânza freatică, se înţelege de ce studiile de teren sunt foarteimportante pentru stabilirea soluţiei optime în amenajarea unui depozit.

Problemele de proiectare a depozitelor diferă în funcţie de caracteristicile deşeurilor dedepozitat, de caracteristicile amplasamentului şi a materialelor disponibile pentru execuţie şi devolumul de deşeuri ce urmează a fi depozitat, respectiv de înălţimea depozitului.

Următoarele tipuri de studii sunt necesar a fi efectuate: studii topografice studii hidrologice

studii geologice, geotehnice şi hidrogeologice studii privind caracterizarea deşeurilor studii pentru caracterizarea efluentului studii in vederea stabilirii măsurilor de protecţie a mediului înconjurător studii de valorificare a deşeurilor studii în vederea înălţării depozitelor şi a închiderilor.

1. Studii topograficeSunt necesare planuri de situaţie la scara 1:500, 1:200 şi 1:1000 care să reflecte cât mai fidel

orografia terenului, cât şi profile longitudinale şi transversale prin lucrare la scară, care să pună înevidenţă particularităţile amplasamentului si ale soluţiei adoptate.

2. Studii hidrologiceLa depozitele realizate cu diguri de contur amplasate în vecinătatea cursurilor de apă,

principalele probleme sunt cele legate de stabilitatea depozitelor în condiţiile existenţei apelor marişi mici pe râu. Studiile hidrologice trebuie să stabilească debitele şi nivelele minime şi maxime alerâului la diferite grade de asigurare, care să fie folosite la stabilirea măsurilor antipoluante şi deapărare împotriva apelor mari.

În cadrul sistemului hidrologic este necesar a fi precizate şi următoarele elemente: regimul hidrologic; morfologia zonei;

regimul viiturilor; regimul debitelor şi nivelelor; existenţa unor lacuri de acumulare în zonă; chimismul apelor; existenţa surselor de poluare şi a folosinţelor actuale şi de perspectivă a apelor din bazinul hidrografic.

3. Studii geologice, geotehnice şi hidrogeologiceLa fazele preliminare, aceste studii au rolul de a stabili condiţiile de amplasare pentru

depozitarea deşeurilor, natura terenului de fundare, litologia, straturile acvifere. Pentru aceste faze,studiile se stabilesc pe bază de cartări geologice şi un minim de prospectări geologice (vezi tabelulnr. 1).

Pentru fazele următoare, studiile au rolul de a indica, pentru amplasamentul ales,caracteristicile de detaliu ale terenului de fundare al depozitului.



Pentru precizarea acestor elemente se prelevează probe pe baza cărora se stabilesc înlaborator caracteristicile geologice definitive.

Aceste studii trebuie să cuprindă:- Studiul geotehnic regional al amplasamentului depozitului cu detalierea zonelor de

prăbuşire, foste exploatări miniere, cariere abandonate, zone erodabile sau instabile prin creareaunei acumulări de apă, spălarea unor săruri, modificarea structurii geologice a unei zone sau regiuniapropiate prin crearea depozitului de deşeuri; se va preciza, de asemenea, şi seismicitateaamplasamentului.

- Studiul geologic şi geotehnic de detaliu al terenului de fundare din ampriza digurilor şi alucrărilor anexe în legătură cu stabilitatea depozitului, a malurilor, cu etanşeitatea amplasamentului,

etc. Studiul geotehnic reprezintă analiza complexă a condiţiilor îndeplinite de teren si acapacităţii acestuia de a susţine in condiţii de siguranţă un obiectiv. Se realizează calcule cu privirela greutatea pe care o suporta terenul.

La construirea oricărui obiectiv studiul geotehnic este necesar pentru a preveni eventualeledegradări in timp ale construcţiilor dar si pentru protecţia construcţiilor învecinate şi protejareamediului. Realizarea studiului geotehnic este impusă prin lege, normativul care reglementează acestlucru fiind NP 074/2007 privind documentaţiile geotehnice pentru construcţii.

Studiile geologice şi geotehnice realizate trebuie să precizeze următoarele:• tectonica şi prezenţa faliilor, poziţia şi grosimea straturilor din zona amplasamentului

depozitului şi a digurilor de închidere;

• semnalarea unor zone cu permeabilitate mare sau cu caracteristici slabe de rezistenţă înfundaţia depozitului;• nivelul rocii de bază şi a straturilor impermeabile din amplasamentul depozitului;



• rezistenţele admisibile ale terenului de sub depozit;• compresibilitatea pământurilor de sub depozit prin determinări la edometru, efectuându-se

încercarea la compresiune – tasare şi compresiune – consolidare (stabilirea modulului de deformaţieşi a coeficientului de consolidare Cv, conform STAS 8942 – 71);

• rezistenţa la tăiere / forfecare a pământului, cu precizarea aparaturii cu care s-a efectuatdeterminarea şi a condiţiilor de încercare;

• rezultatele încercărilor (unghiul de frecare interioară φ şi coeziunea C) trebuie prezentateatât la eforturi totale (φn şi Cn), cât şi la eforturi efective (φ’ şi C’).

- Studiul materialelor de construcţii din amplasamentul depozitului (argila şi materialulgranular) care ar putea fi folosite ca strat primar de etanşare al bazei, respectiv ca filtru mineral .

Pentru aceasta trebuie să fie precizate următoarele:• rezerva de materiale, structura, grosimea stratului exploatabil, variaţia nivelului apeifreatice în zona de exploatare;

• parametrii de compactare optimi (în laborator) pentru materiale coezive (metoda Proctor – STAS 7594 – 66) şi indicii de îndesare pentru materiale necoezive (STAS 3950 – 66);

• coeficientul de permeabilitate în stare compactată, atât perpendicular pe straturi (K v), cât şi paralel (K h);

• compresibilitatea pământurilor în stare compactată la umiditate, de punere în operă şisaturată, prin încercarea de compresiune – tasare. Pentru materiale grosiere, rezistenţa la forfecarese va determina prin încercări în aparate de forfecare cu plan obligat (de dimensiuni medii şi mari),funcţie de granula maximă. Încercările se vor face cu materialul adus la diverse grade de îndesare.

- Studiul hidrogeologic asupra zonei de amplasare a depozitului se va referi la calcule de prognoză a nivelului şi calităţii pânzei de apă subterană (nivele, debite, caracteristici de calitate,direcţie de curgere).



Principalii parametrii hidrogeologici care trebuie determinaţi sunt:Porozitatea (n). Este proprietatea macroscopică a rocilor, definită ca fiind raportul între

volumul golurilor rocii şi volumul total considerat. Porozitatea totală a argilei este foarte mare,deoarece granulele microscopice care o alcătuiesc reprezintă echivalentul porilor (circa 65%);

porozitatea nisipurilor şi pietrişului este în schimb foarte mică (circa 35% pentru nisip).Conductivitatea hidraulică (k). Este volumul de apă care traversează o secţiune unitară din

teren, în unitatea de timp, în prezenţa unui gradient hidraulic unitar. Este direct proporţională cu permeabilitatea terenului şi cu densitatea fluidului şi invers proporţională cu vâscozitatea fluidului.Se măsoară în m/s.

Transmisivitatea (T). Este volumul de apă care poate curge printr-o secţiune a unui acvifer cu lăţimea unitară şi înălţimea egală cu grosimea acviferului, în unitatea de timp, în prezenţa unuigradient hidraulic unitar.

Coeficientul de înmagazinare (S). Indică volumul de apă înmagazinată sau eliberată peunitatea de suprafaţă de acvifere, atunci când este supus unei variaţii unitare a sarcinii piezometrice.

În urma studiului trebuie să se facă recomandări privind:• Alegerea tipului constructiv de depozit, a digurilor de contur, a digurilor de înălţare dacă

este cazul, a pantelor taluzurilor interioare şi exterioare, a condiţiilor de fundare, tasările fundaţiei şi

ale digurilor de contur;• Măsuri pentru asigurarea stabilităţii fundaţiei, depozitului, versanţilor etc.;• Alte probleme speciale privind proiectarea digurilor , înălţimea maximă de depozitare,

devierea apelor provenite din precipitaţii, a izvoarelor din amonte sau din zona de amplasare adepozitului, influenţa vânturilor dominante asupra zonelor rezidenţiale din apropiere, etc.

4. Studii privind caracterizarea deşeurilorCaracterizarea fizico – chimică, mineralogică şi geomecanică a deşeurilor este necesară atât

pentru stabilirea modului constructiv de realizare a depozitului, pentru calculul capacităţii dedepozitare, a regimului de infiltraţii, de stabilire a digurilor de contur şi a ansamblului depozitului,cât şi pentru valorificarea deşeurilor reciclate, a stabilirii condiţiilor de închidere a depozitului şi de

proiectare a destinaţiei post-utilizare.Pentru caracterizarea deşeurilor se fac determinări, atât pe deşeuri înainte de depozitare, cât

şi pe cele din depozit la diferite adâncimi.Caracterizarea deşeurilor se referă în special la:a. Caracterizarea fizico – chimică şi mineralogică Aici trebuie analizată compoziţia deşeurilor solide urbane (hârtie, sticlă, metal, PET, textile,

cenuşă, material vegetal, etc.), existenţa unor fenomene de tipul tixotropiei – lichefierii, cimentării,colmatării, oxidării, degradării prin procesul de fermentare, dizolvarea unor săruri şi modificareastructurii iniţiale, precum şi măsuri de accelerare sau diminuare a acestor fenomene, determinareacantităţii de gaz degajată în procesul de fermentare.

b. Caracterizarea geomecanică a deşeurilor Această caracterizare constă în determinarea următorilor indici:• compoziţia granulometrică;• umiditatea şi caracteristicile de drenare a deşeurilor (cedarea apei) în vederea consolidării

materialului prin drenare;• masa volumică uscată şi la umiditatea naturală, masa specifică, stare de îndesare,

compresibilitate;• rezistenţa la forfecare (unghiul de frecare interioară şi coeziunea);• capilaritatea, gelivitatea;• permeabilitatea şi anizotropia (variabilitatea) deşeurilor;• comportarea deşeurilor la solicitări statice şi dinamice în diferite condiţii de umiditate.



5. Studii pentru caracterizarea efluentuluiEste necesar a se cunoaşte nu numai cantitatea de lichid rezidual evacuată din depozit, ci şi

compoziţia lui (gradul de poluare), acesta determinând în continuare tipul de tratare necesar (treapta biologică, mecanică sau combinată). În acest scop se execută foraje în depozitele existente, din carese recoltează probe de efluent (lichid care iese), care sunt apoi caracterizate atât chimic, cât şi

biologic. Este indicată prelevare de probe din cel puţin 2 – 3 puncte pe o perioadă mai lungă de

timp.

6. Studii în vederea stabilirii măsurilor de protecţie a mediului înconjurătorDepozitele pentru deşeuri menajere influenţează toţi factorii de mediu:• ape de suprafaţă;• ape subterane;• aerul;• vegetaţia;• solul;• aspectul general al zonei – peisajul;• sănătatea oamenilor.

Elementul de bază în asigurarea protecţiei factorilor de mediu îl constituie etanşareadepozitului, în vederea protecţiei apelor subterane. Pentru dimensionarea sistemului de etanşare enecesar să se efectueze o serie de studii care să pună la dispoziţie informaţii privind:

• Adâncimea la care se află apa freatică;• Adâncimea la care se află stratul impermeabil;• Structura pământului care va constitui baza depozitului;• Elementele depozitului (dimensiuni, înălţime, adâncime, taluze, etc.);• Analize asupra deşeurilor ce vor fi depozitate din punct de vedere al influenţei asupra

mediului;• Posibilitatea de antrenare de către vânt a particulelor de praf sau a materialelor uşoare şi a

mirosurilor;• Alegerea unor măsuri de stabilizare a deşeurilor în vederea eliminării acestor efecte

(acoperire cu pământ şi ierbare a zonelor ajunse la cotele maxime de dezvoltare, stropirea cusubstanţe odorizante sau pe bază de bacterii care să grăbească procesul de fermentare);

• Stabilirea tipurilor de vegetaţie (perdele sau plantaţii de protecţie rezistente în acestecondiţii, amplasarea acestora în raport cu depozitul);

• Studii privind încadrarea depozitului după închidere, în peisajul general, astfel încât să nuapară discordanţe între zonele naturale şi cele afectate de depozit.

Este absolut necesar ca pe parcursul exploatării, principalii factori de mediu ce ar putea fiafectaţi de o activitate necorespunzătoare, să fie monitorizaţi. Pentru aceasta se asigură:

• Foraje de observaţie pentru apa freatică;

• Răsuflători pentru gaz;• Bazin colector pentru apa reziduală;• Sistem de monitorizare a bazei depozitului.

7. Studii de valorificare a deşeurilorÎn vederea micşorării volumelor de deşeuri depozitate, a problemelor ce decurg din aceasta,

ca şi a efectelor de poluare, sunt necesare studii de valorificare a deşeurilor. Pentru aceasta suntnecesare studii suplimentare privind:

• Caracteristici de compactare;• Fenomene specifice ce apar la valorificarea deşeurilor;• Condiţii de prelevare, de valorificare şi transport;

• Comportarea deşeurilor în timp şi sub sarcini;• Noi utilizări.



8.Studii în vederea înălţării depozitelor şi a închiderilorAceastă categorie de studii se efectuează atât pentru depozitele noi, cât şi pentru cele vechi.

Aceste studii se referă la:• calcule de risc la ruperea depozitelor;• stabilirea folosinţelor terenurilor ocupate cu depozitul, după închiderea acestuia;

• măsuri suplimentare de asigurare a stabilităţii depozitului după închidere.În cazul depozitelor vechi, sunt necesare informaţii tehnice şi istoricul depozitului sub raportconstructiv, al amplasamentului, al materialelor depozitate, al comportamentului în timpulexploatării, al materialelor disponibile pentru consolidare, înălţare, închidere etc.

CLASIFICAREA STRUCTURII DEPOZITELOR DE DEŞEURI

Depozitele de deşeuri sunt clasificate în 5 tipuri în funcţie de structură aşa cum se arată înfig.1 şi tabelul 1. În termeni de calitate ai levigatului şi gazelor generate de depozitul de deşeuri,este de dorit fie metoda semi-aerobă fie metoda aerobă de depozit.



Fig.1. Tipuri de depozite după modul de fermentare a deşeurilor Tabelul 1.

Depozit de deşeuri solide cu fermentareanaerobă

Deşeuri solide sunt completate; zona de săpat este planăsau în vale. Deşeurile sunt încărcate cu apă şifermentarea are loc în condiţii anaerobe

Depozit ecologic (igienic) cu fermentareanaerobă

Depozit de deşeuri cu fermentare anaerobă cu acoperire

şi capac de tip sandwich. Condiţia la deşeurile solideeste aceeaşi ca la depozitele de deşeuri anaerobe.

Depozit ecologic (igienic) cu fermentareanaerobă modernizat

Acesta are sistem de colectare a levigatului la partea de jos depozitului. Altele sunt identice cu depoziteleecologice cu fermentare anaerobă. Condiţiile suntfermentare anaerobă continuă şi un conţinut deumiditate mult mai mică decât la depozitele de deşeuriecologice fără colectare de levigat.

Depozit cu fermentare semi-aerobă

Conducta de colectare a levigatului este mai mare decâtla depozitele de deşeuri ecologice modernizate.Exteriorul conductei este înconjurat de aer şi conducta

este acoperită cu piatră selectată. Conţinutul de apă îndeşeurile solide este mic. Oxigenul este suflat îndeşeurile solide prin conducta de colectare a levigatului.

Depozit cu fermentare aerobă

În plus faţă de sistemul de colectare a levigatului, sunt prevăzute conducte de suflare de aer în deşeurile solide,astfel că fermentarea devine mai mult de aerobică faţăde depozitele de deşeuri semi-aerobe.

Un depozit de deşeuri îşi poate îndeplini funcţia sa numai atunci când avem atât o bună proiectare cât şi o funcţionare bună a acestuia.

EVALUAREA CANTITATIVĂ A DEŞEURILOR URBANE ÎNTR-O LOCALITATE

1. Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri menajere (Qmed )

Determinarea cantităţii medii zilnice de deşeuri menajere Q zi

m , se face cu relaţia:

Q zi

m = N x Imed (kg/zi)unde: N este numărul de locuitori deserviţi, iar Imed – indicele mediu de producere a deşeurilor menajere (Imed = 0,5 – 0,8 kg/loc/zi)

2. Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri asimilabile celor menajere (Qa )Qa = Σ(Isi x Ti.med) (kg/zi)

unde: Ti este capacitatea fizică pe diferite tipuri de clădiri (administrative, industriale, magazine,restaurante, şcoli, spitale, grădiniţe, hoteluri); în funcţie de populaţia activă (Ti.med ≅ 80 – 90 t/zi

pentru o populaţie de 45000 – 50000 locuitori); Isi – indicele de producere a deşeurilor asimilabilecelor menajere, care poate fi considerat în limitele Isi ≅ 1,2 – 1,3.

3. Determinarea cantităţii zilnice de deşeuri rezultate din construcţii (Qc )

Pentru o localitate cu circa 50.000 locuitori, se poate estima de 250 m3/lună ≅ 14 t/zi

4. Determinarea cantităţilor de deşeuri voluminoase (Qv )Determinarea se face statistic, în funcţie de datele furnizate de către societăţile de colectare.

(se estimează 0,5 t/lună – la circa 50.000 locuitori).

5. Determinarea cantităţii de deşeuri rezultate din grădini (Q g )



Qg = S x Ig (kg/zi)unde: S este suprafaţa curăţată (contractată a se curăţa) în ha; I g – indicele mediu de producere adeşeurilor de grădină, în kg/ha/zi; Qg – deşeurile produse în parcuri, alei, zone verzi.

6. Determinarea cantităţilor de deşeuri stradale (Q s )

Qs = Σ (S x Is.i) (kg/zi)

unde: Qs este cantitatea zilnică a deşeurilor stradale colectate de pe suprafaţa contractată în kg/zi; S – suprafaţa (străzi şi trotuare) curăţată în ha; Is.i – indice mediu de producere a deşeurilor stradale, înfuncţie de natura îmbrăcămintei stradale (Qs1 = S x Is1) şi de numărul de locuitori (Qs2 = S x Is2), înkg/ha/zi.

7. Determinarea cantităţilor de deşeuri urbane zilnice (Qu )

Qu = ΣQi (kg/zi)unde: Qu – cantitatea totală de deşeuri în t/zi; Qi – cantitatea pe categorii de deşeuri în t/zi

Qu = Qmed + Qa + Qc + Qv + Qg + Qs (kg/zi)

8. Deşeurile spitaliceşti

Deşeurile spitaliceşti sunt deşeuri cu un regim special. Ele, de cele mai multe ori suntincinerate în incineratoare mai mult sau mai puţin autorizate.

O imagine clară despre cantitatea anuală a reziduurilor menajere, cât şi despre modificările periodice, în funcţie de zonele de colectare, se poate obţine numai acolo unde la locurile dedescărcare a vehiculelor sunt instalate cântare de vehicule şi se înregistrează zilnic cantitateadeşeurilor descărcate.

Există, de asemenea, şi procedeul de cântărire numai a unor transporturi alese cu frecvenţecorespunzătoare unor anotimpuri si provenite din diferite locuri. În asemenea cazuri estedeterminată cantitatea deşeurilor colectate de pe întreaga suprafaţă a localităţii timp de cel puţin osăptămână, din fiecare lună, adică anual se cântăreşte cantitatea reziduurilor menajere pe 12săptămâni. Prin înmulţirea cantităţilor acumulate pe cele 12 săptămâni cu 4,33 se obţine cantitateamedie anuală a reziduurilor (Ma), adică:

∑ ⋅=12

1

33.4 sa M M (t/an)

unde: Ms este cantitatea săptămânală a reziduurilor menajere.Acumularea medie anuală a reziduurilor solide (Ma) poate fi determinată şi prin aplicarea

formulei.Ma = A + B + C + D ,

unde: A reprezintă acumularea medie anuală a reziduurilor menajere; B – acumularea anuală areziduurilor la instituţiile obşteşti; C – volumul anual al reziduurilor stradale; D – masa medie

anuală a reziduurilor de la întreprinderile industriale.Fiecare element din această relaţie, la rândul său, poate fi calculat folosind formula

corespunzătoare.Astfel, mărimea A se calculează prin formula:

∑=l

iii na A

unde: ai reprezintă normele de acumulare a reziduurilor comunale în blocurile locative cu diferitgrad de salubritate; ni – numărul de populaţie locuitoare în case cu grad diferit de salubritate; i = 1,2,… l (l – numărul tipurilor de locuinţe cu grad diferit de salubrizare).

∑=o

j j j

nb B

unde: b j reprezintă normele de acumulare a reziduurilor solide la fiecare instituţie obştească j, decomerţ, cultural-socială; n j, – numărul unităţilor de întreprinderi.



∑= s

k k k ncC

unde: ck reprezintă normele de acumulare a gunoiului de pe străzile cu diferit grad de salubritate; sk

– aria învelişurilor corespunzătoare.Cantitatea reziduurilor de la întreprinderile industriale D se calculează prin aproximaţie,

considerând că anual unui om îi revine 0,5–1kg din ele plus reziduurile de producţie formate laîntreprindere.

Sistemul de etanşare şi acoperire a unui depozit ecologic, împreună cu sistemul de drenajSTABILIREA CAPACITĂŢII DEPOZITULUI ŞI A DURATEI DE FOLOSINŢĂ AACESTUIA



Având cantitatea totală de reziduuri necesară a se depozita zilnic şi luând în considerare cămasa volumică globală ρrez = 150÷300 kg/m3 pentru ţara noastră, volumul reziduurilor colectatezilnic, la locul de colectare a acestora, se calculează cu relaţia:

rez

.

ρ

zi zicrez

QV = (m3/zi)

unde: Qzi este cantitatea zilnică de reziduuri colectate, în kg/zi; ρ rez – masa volumică a reziduurilor la locul de colectare, în kg/m3.

În containerele de transport, reziduurile menajere sunt compactate pentru a se reducevolumul acestora în vederea măririi capacităţii de transport. Volumul reziduurilor menajerecolectate, ţinând seama de indicele (factorul) mediu de compactare în autogunoiere, este:

ε ρ m

zimag

mr

QV =. (m3/zi)

în care: Q zi

m – cantitatea de reziduuri menajere produsă zilnic, în kg/zi; ρ m – masa volumică areziduurilor menajere la locul de colectare, în kg/m3; ε – factorul mediu de compactare înautogunoiere (ε = 2,5 – 3).

Reziduurile stradale se colectează separat, acestea nefiind supuse compactării în mijloacelede transport. Volumul reziduurilor stradale colectate se determină astfel:

s

zi s

sr

QV

ρ =. (m3/zi)

unde: Q zi

s este cantitatea de reziduuri stradale colectată zilnic, în kg/zi; ρs – masa volumică areziduurilor stradale (în general, ρs = 700 – 800 kg/m3).

Volumul reziduurilor depozitate zilnic la rampă şi compactate va fi:

d

rez zic

rez

zid

rez V V

ρ

ρ ⋅=

..(m3/zi)

unde: V c

rez este volumul reziduurilor colectate zilnic; ρd – masa volumică a reziduurilor după

depozitare şi compactare, în kg/m3. Normativul tehnic privind depozitarea reziduurilor sugerează că o valoare a densităţii

reziduurilor compactate de 0,8 t/m3 este optimă pentru desfăşurarea normală a proceselor de biodegradare în reziduuri menajere;

Volumul de reziduuri depozitate şi compactate anual va fi:

365..⋅=

zid rez

and rez V V (m3/an)

Reziduurile descărcate din autogunoiere se depozitează în straturi de 1,5 m grosime şi sunt

acoperite cu material inert cu grosimea de 0,2 m. Numărul de niveluri în cadrul depozitului va fi:

nivel

niv H

H n max

= (nivele)

unde: Hmax este înălţimea maximă de depozitare (Hmax = 30 m); Hnivel – înălţimea stratului dereziduuri;

Numărul de ani pentru care se intenţionează să se prevadă depozitarea controlată este stabilitdin punct de vedere al rentabilităţii în intervalul 10 – 25 ani.

Durata de folosinţă a depozitului:

and

rez

d

rez

d

V

V D

.

= (ani)

unde: d

rez V este volumul de reziduuri ce vor putea fi depozitate, în m3.Suprafaţa maximă de depozitare poate fi calculată cu relaţia:



)( .

max

acmnivel niv

d rez d

h H n

V S

−⋅

= (m2)

nniv reprezintă numărul de niveluri (reziduuri + materiale de acoperire); hm.ac – înălţimea stratului dematerial inert de acoperire.

Dacă gradul de compactare în depozit creşte şi reziduurile sunt aduse la o masă volumică de1000 kg/m3, după compactare, durata de utilizare a depozitului va creşte şi ea.

Pentru eventualitatea necesităţii prelungirii duratei de folosinţă a depozitului se asigurădisponibilitatea terenurilor învecinate care vor putea fi utilizate în vederea extinderii depozitului.

Dacă se impune ca un compartiment să acopere necesitatea de depozitare pentru o anumită perioadă de timp, în ani, atunci volumul necesar de depozitare pentru acel compartiment va fi:

compand

rez comp nV V ⋅= . (m3)

unde: V and

rez

. este volumul de reziduuri depozitate şi compartimentate anual; n comp – durata deutilizare a unui compartiment (exemplu, n = 2 ani).

Pentru o înălţime de depozitare cunoscută Hdep, suprafaţa compartimentului este:

dep

compcomp

H

V S = (m2)

CERINŢE GENERALE LA AMPLASAREA ŞI PROIECTAREA UNUI DEPOZIT

Amplasarea unui depozit de deşeuri se face ţinându-se seama de planurile de urbanismgeneral şi de planurile de urbanism zonal. Se interzice amplasarea depozitelor de deşeuri înurmătoarele zone:

a) zone carstice sau zone cu roci fisurate, foarte permeabile pentru apă; excepţiile sunt posibile doar pentru depozite de tip c, dacă din verificările în fiecare caz rezultă că amplasamentuleste corespunzător;

b) zone inundabile sau zone supuse viiturilor ;c) zone ce se constituie în arii naturale protejate şi zone de protecţie a elementelor

patrimoniului natural şi cultural;d) zone de protecţie a surselor de apă potabilă sau zone izolate temporar, prevăzute în acest

scop de autorităţile competente, zone cu izvoare de apă minerală sau termală cu scop terapeutic;e) în excavaţii din care nu este posibilă evacuarea levigatului prin cădere liberă în

conductele de evacuare plasate în afara zonei de depozitare;f) zone portuare, zone libere.Verificarea amplasamentului unui depozit ţine seama de:a) condiţiile geologice, hidrogeologice, pedologice şi geotehnice de pe amplasamentul

depozitului şi în zonele imediat învecinate;

b) poziţionarea faţă de zonele locuite existente sau planificate; distanţa de protecţie faţă decorpul depozitului trebuie să fie de cel puţin 1.000 m pentru depozitele de deşeuri nepericuloase şi periculoase; construcţiile individuale vor fi luate în considerare separat;

c) poziţionarea în zone seismice sau în zone active tectonic;d) poziţionarea în zone în care pot apărea alunecări de teren şi căderi de pământ în mod

natural, respectiv în care există posibilitatea apariţiei acestor fenomene în urma exploatărilor miniere în subteran sau la suprafaţă.

Amploarea investigaţiilor geologice, pedologice şi hidrogeologice depinde de condiţiilespecifice fiecărui amplasament şi de clasa de depozit ce intenţionează să se realizeze. În fiecare caztrebuie să existe posibilitatea unei investigaţii a terenului de fundare până la o adâncime destul demare.

Terenul de fundare trebuie să aibă stabilitatea necesară pentru a prelua sarcinile rezultate dincorpul depozitului, astfel încât să nu apară deteriorări ale sistemului de impermeabilizare la bază şisă nu fie periclitată stabilitatea corpului depozitului.



În analiza amplasamentelor acceptate:a) se defineşte clasa de depozit care se intenţionează a se realiza (depozite pentru deşeuri

periculoase - clasa a, depozit pentru deşeuri nepericuloase - clasa b, depozite pentru deşeuri inerte -clasa c);

b) se identifică şi se inventariază amplasamentele acceptate;c) se analizează amplasamentele, în funcţie de clasa de depozit şi de tipurile de deşeuri ce

vor fi acceptate la depozitare, pe baza unei comparaţii pluricriteriale;d) amplasamentul considerat, în urma analizei pluricriteriale, ca fiind cel mai favorabilrealizării obiectivului propus trebuie evaluat din punct de vedere ecologic în conformitate cu

prevederile legale în vigoare prin întocmirea studiului de evaluare a impactului, după caresolicitantul va parcurge etapele legale pentru obţinerea acordului/acordului integrat de mediu;

e) autoritatea competentă analizează Raportul la studiul de evaluare a impactului şi a soluţieide proiectare şi stabileşte, după consultarea publicului, oportunitatea alegerii amplasamentului înfuncţie de care se ia decizia realizării obiectivului.

Distanţele minime de amplasare faţă de anumite repere se stabilesc pentru fiecare caz pe baza concentraţiilor de poluanţi în atmosferă, estimate în cadrul unor studii de evaluare a impactuluiasupra mediului şi sănătăţii.

Criteriile pentru analiza amplasamentelor sunt:1. Criterii geologice, pedologice şi hidrogeologice:

a) caracteristicile şi dispunerea în adâncime a straturilor geologice; b) folosinţele actuale ale terenurilor şi clasa de fertilitate, evaluarea lor economică,

financiară şi socială pentru populaţia din zonă;c) structura (caracteristici fizico-chimice şi bacteriologice), adâncimea şi direcţia de curgere

a apei subterane;d) distanţa faţă de cursurile de apă, faţă de albiile minore şi majore ale acestora, faţă de

apele stătătoare, faţă de apele cu regim special şi faţă de sursele de alimentare cu apă;e) starea de inundabilitate a zonei;f) aportul de apă de pe versanţi la precipitaţii.2. Criterii climatice:

a) direcţia dominantă a vânturilor în raport cu aşezările umane sau cu alte obiective ce pot fiafectate de emisii de poluanţi în atmosferă;

b) regimul precipitaţiilor.3. Criterii economice:a) capacitatea depozitului şi durata de exploatare;

b) distanţa pe care se efectuează transportul deşeurilor de la sursa de producere/colectare lalocul de depozitare;

c) necesitatea unor amenajări secundare pentru depozit (drumuri de acces, utilităţi).4. Criterii suplimentare:

a) vizibilitatea amplasamentului; b) accesul la amplasament;c) topografia terenului.Depozitul poate fi autorizat numai în cazul în care caracteristicile amplasamentului din

punct de vedere al condiţiilor menţionate anterior sau al măsurilor de remediere care trebuie luaterespectă legislaţia de mediu în vigoare.

Documents

Curs 02 - Amplasament Si Cantitati Deseuri(1)