Upload
others
View
5
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
1
Cuprins
Repetarea Istoriei ____________________________________________________________________________ 2
Evanghelia Veșnică ___________________________________________________________________________ 8
Linia De Reformă A Lui Noe _________________________________________________________________ 23
Linia De Reformă A Lui Moise _______________________________________________________________ 28
Linia De Reformă A Lui Ilie ___________________________________________________________________ 35
Linia De Reformă A Celor Trei Decrete _______________________________________________________ 41
Linia De Reformă A Domnului Cristos _______________________________________________________ 49
Linia De Reformă A Milleriților _______________________________________________________________ 62
Linia Ultimei Generații _______________________________________________________________________ 73
Daniel 11:40-45, Partea a II-a ________________________________________________________________ 95
Daniel 11:40-45, Partea a III-a ______________________________________________________________ 102
Ploaia Târzie________________________________________________________________________________ 108
11 Septembrie 2001 ________________________________________________________________________ 112
Apocalipsa 18 în relație cu Islamul __________________________________________________________ 115
Judecata Celor Vii ___________________________________________________________________________ 120
Timpul Sfârșitului __________________________________________________________________________ 124
Patru Împărați ______________________________________________________________________________ 127
Împărății Paralele __________________________________________________________________________ 129
Daniel 11:4 – 16 ____________________________________________________________________________ 133
Daniel 11:16 – 22 ___________________________________________________________________________ 150
Daniel 11:23 – 29 ___________________________________________________________________________ 160
Daniel 11:30 – 39 ___________________________________________________________________________ 175
Grâul și Neghina ___________________________________________________________________________ 183
Există un Profet printre noi? ________________________________________________________________ 224
2
Repetarea Istoriei
Cel Puțin 2 Martori „În gura a doi sau a trei martori va fi întemeiat fiecare cuvânt.” 2 Corinteni 13:1.
„Un singur martor să nu se ridice împotriva unui om pentru vreo nelegiuire, sau pentru
vreun păcat, în orice păcat prin care păcătuieşte; prin gura a doi martori sau prin gura a
trei martori, să fie întemeiat un lucru.” Deuteronom 19:15.
Martori Din Biblie „Ce a fost, aceea va mai fi; şi ce s-a făcut, se va mai face; şi nu este nimic nou sub soare.
Este ceva despre care s-ar putea spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în vechimea care a
fost înainte de noi.” Eclesiastul 1:9-10.
„Ceea ce a fost este acum, şi ceea ce va fi a fost deja; şi Dumnezeu cere ceea ce a
trecut.” Eclesiastul 3:15.
„Căci eu sunt DOMNUL, Eu nu mă schimb” Maleahi 3:6.
„Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai ascuţit decât orice sabie cu două
tăişuri, străpungând până la separarea sufletului şi a duhului şi a încheieturilor şi a
măduvei şi este cel ce discerne gândurile şi intenţiile inimii.” Evrei 4:12.
Martori Din Spiritul Profetic „Din nou și din nou mi-a fost arătat că experiențele trecute ale poporului lui Dumnezeu
nu trebuie să fie considerate ca fapte moarte. Nu trebuie să tratăm raportul acestor
experiențe ca și cum am trata un almanah de anul trecut. Raportul trebuie păstrat în
minte, pentru că istoria se va repeta. Întunericul misterelor nopții stă să fie iluminat de
lumina din cer.” Lucrarea de Publicare, 175
„Vechiul și Noul Testament sunt unite de încheietoarea de aur a lui Dumnezeu. Trebuie să
devenim familiarizați cu Scripturile Vechiului Testament. Imuabilitatea lui Dumnezeu ar
3
trebui să fie văzută clar; similitudinea procedeelor Sale cu poporul Lui din era religioasă
trecută și prezentă ar trebui studiată. Sub inspirația Duhului lui Dumnezeu, Solomon a
scris: "Ce este a mai fost, şi ce va fi a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut."
In mila Sa, Dumnezeu repetă procedeele din trecut. El ne-a dat un raport al procedeelor
Sale din trecut. Acesta trebuie să fie studiat cu atenție; pentru că istoria se repetă. Noi
suntem mai răspunzători decât au fost aceia a căror experiență este înregistrată în Vechiul
Testament; pentru că atât greșelile lor cât și rezultatul acelor greșeli au fost înregistrate
pentru beneficiul nostru. Semnalul de pericol a fost ridicat pentru a ne ține departe de
terenul interzis, și noi ar trebui să fim avertizați să nu facem precum au făcut ei, altminteri
o pedeapsă mai rea va veni peste noi. Binecuvântările date acelora din generațiile trecute
care l-au ascultat pe Dumnezeu sunt înregistrate pentru ca noi să fim încurajați și să
mergem cu băgare de seamă, în credință și ascultare. Judecățile aduse asupra celor greșiți
sunt desfășurate pentru a ne teme și a tremura înaintea lui Dumnezeu. Această biografie
Scripturistică este o mare binecuvântare. Această învățătură prețioasă, experiența
veacurilor, ne este lăsată ca moștenire.” Review and Herald, 20 Aprilie, 1897.
„Biblia a acumulat și legat împreună comorile Sale pentru această ultimă generație. Toate
marile evenimente și tranzacții solemne din Vechiul Testament s-au repetat și se repetă
în biserică în aceste zile din urmă.” Solii Alese, Cartea 3, 339;
„Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare
izbitoare în fiecare reformă mare sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în
procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi
au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de
mare valoare pentru timpul nostru.” Tragedia Veacurilor, pag. 343.
„Ne aflăm în pragul unor evenimente mari și solemne. Multe dintre profeții sunt pe
punctul de a se împlini într-o succesiune rapidă. Fiecare element al puterii este pe punctul
de a fi pus la lucru. Istoria din trecut se va repeta, vechile controverse vor fi readuse la
viață, iar pericolul va asalta poporul lui Dumnezeu din toate părțile. Puterea pune
stăpânire pe neamul omenesc. Ea pătrunde pretutindeni pe pământ....
Studiați Apocalipsa în legătură cu cartea lui Daniel, deoarece istoria se va repeta.... Având
în vedere toate avantajele noastre religioase, ar trebui să cunoaștem astăzi mult mai
mult.”Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 116.
În istorie și profeție, Cuvântul lui Dumnezeu descrie conflictul îndelungat și continuu
dintre adevăr și ideile false. Conflictul acesta se desfășoară încă. Lucrurile care au fost
în trecut se vor repeta. Vechile controverse vor învia din nou și teorii noi vor apărea
continuu. Totuși cei din poporul lui Dumnezeu care, în credința lor ca și împlinire a
profeției, au luat parte la propovăduirea primei, a celei de a doua și a celei de-a treia solii
îngerești știu unde se află. Ei au o experiență mai prețioasă decât aurul curat. Ei trebuie
4
să fie neclintiți ca o stâncă, păstrând cu statornicie până la sfârșit încrederea de la început.”
Solii Alese, volumul 2, 109.
Repetăm Istoria Israelului Antic „Ar trebui să înțelegem timpul în care trăim. Noi nu îl înțelegem nici pe jumătate și nu îl
folosim nici pe jumătate. Inima îmi tremură în mine când mă gândesc ce vrăjmaș avem de
înfruntat și cât de puțin suntem pregătiți. Încercările copiilor lui Israel și atitudinea lor chiar
înainte de prima venire a lui Hristos mi-au fost prezentate din nou și din nou pentru a
ilustra situația poporului lui Dumnezeu în experiența lui de dinaintea celei de-a
doua veniri a lui Cristos – cum a căutat vrăjmașul fiecare ocazie pentru a pune stăpânire
pe mintea iudeilor, iar astăzi el caută să orbească mintea slujitorilor lui Dumnezeu, așa
încât să nu fie în stare să discearnă adevărul prețios.” Solii Alese, vol 1, 406.
O Avertizare Solemnă Pentru Noi „Iudeii Îl așteptau pe Mesia; dar El n-a venit așa cum au prezis ei că va veni, iar dacă El ar
fi fost primit ca Cel făgăduit, învățații lor ar fi fost obligați să recunoască faptul că au greșit.
Acești conducători s-au despărțit de Dumnezeu și Satana a lucrat asupra minții lor și i-a
determinat să-L respingă pe Mântuitorul. Decât să-și supună mândria opiniilor, mai
degrabă au întors inima poporului împotriva lui Isus. Istoria lor ar trebui să fie o
avertizare solemnă pentru noi. Să nu ne așteptăm niciodată ca, atunci când Domnul are
o lumină pentru poporul Său, Satana să stea liniștit, calm și să nu facă niciun efort pentru
a-i împiedica să o primească. El va lucra asupra minții pentru a trezi neîncredere, gelozie
și necredință. Să fim atenți ca nu cumva să respingem, să refuzăm lumina pe care
Dumnezeu ne-o trimite, pentru faptul că ea nu vine într-un fel în care să ne placă. Să nu
îndepărtăm binecuvântările lui Dumnezeu de la noi pentru că nu știm timpul cercetării
noastre. Dacă sunt unii care nu văd și nu primesc lumina pentru ei, aceștia să nu stea în
calea altora. Să nu se spună despre acest popor foarte favorizat ceea ce se spunea despre
iudei atunci când vestea cea bună a Împărăției le-a fost vestită: «Nici voi nu intrați în ea, și
nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre».” Mărturii, vol 5, 728.
Noi Repetăm Istoria Acestui Popor „Cursele lui Satana sunt întinse înaintea noastră tot așa cum au fost întinse pentru copiii
lui Israel, chiar înaintea intrării lor în țara Canaanului. Noi repetăm istoria acestui popor.
Comoditatea, deșertăciunea, iubirea unei vieți ușoare și a plăcerilor, egoismul și necurăția
cresc în mijlocul nostru. Este nevoie acum de bărbați care sunt neclintiți și neînfricați în a
face cunoscut pe deplin sfatul lui Dumnezeu; oameni care să nu doarmă așa cum fac alții,
ci să vegheze și să fie sobri.” Mărturii, vol 5, 160.
5
Mai Mult Pentru Timpul Nostru „Noi nu lipsim niciodată din gândurile lui Dumnezeu. Domnul este bucuria și mântuirea
noastră. Fiecare dintre profeții din vechime au vorbit mai puțin pentru timpul lor și mai
mult pentru timpul nostru, prin urmare, profețiile lor sunt valabile pentru noi. ‘Aceste
lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura
noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.’(1 Corinteni 10:11) ‘Lor le-a fost
descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au
vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care
chiar îngerii doresc să privească.’(1 Petru 1:12)” Solii Alese, volumul 3, 338.
Linie Peste Linie „Pe cine va învăţa el cunoaştere? Şi pe cine va face să înţeleagă doctrină? Pe cei înţărcaţi
de lapte şi luaţi de la sâni. Fiindcă precept trebuie să fie peste precept, precept peste
precept; rând peste rând, rând peste rând; aici puţin şi acolo puţin; Căci cu buze bâlbâite
şi o altă limbă va vorbi el acestui popor. Căruia i-a spus: Aceasta este odihna cu care să
faceţi pe cel obosit să se odihnească; şi aceasta este răcorirea; totuşi ei au refuzat să
asculte. Dar Cuvântul DOMNULUI le-a fost precept peste precept, precept peste precept;
rând peste rând, rând peste rând; aici puţin şi acolo puţin; ca ei să meargă şi să cadă pe
spate şi să fie frânţi şi prinşi şi luaţi.” Isaia 28:9-13.
Ce Înseamnă „Rând”? H6957 qav kav sau qav {kawv};
• din H6960 (compară cu H6961); o coardă (de legătură), în special pentru măsurat; în
sens figurat, o regulă; de asemenea un cerc, o coardă muzicală sau un acord. Compară
cu H6978.
Firul Profețiilor Milerite Tremurând, William Miller a început să desfășoare înaintea oamenilor tainele Împărăției
lui Dumnezeu, conducându-i pe ascultătorii lui pe firul profețiilor până la cea de-a doua
venire a lui Hristos.” Scrieri Timpurii, 229.
6
„Evenimentele istorice care arată împlinirea directă a profeției le-au fost prezentate
oamenilor, iar profeția a fost înțeleasă ca o schiță simbolică a evenimentelor care conduc
până la încheierea istoriei acestui pământ.” Solii Alese, vol 2, 102.
Ce Înseamnă „Schiță Simbolică”? „Prima schiță a unui lucru; reprezentarea unei forme sau figuri prin linii; schemă;
desen.” (Webster’s 1828 Dictionary).
După Aceleași Linii „Există lecții care trebuie învățate din istoria trecutului; și trebuie atrasă atenția asupra
acestor lucruri, pentru ca toți să înțeleagă faptul că Dumnezeu lucrează acum după
aceleași linii după care a lucrat dintotdeauna. Mâna Sa poate fi văzută și acum în
lucrarea Lui și în cadrul popoarelor, la fel cum a fost încă din momentul în care Evanghelia
i-a fost proclamată pentru prima dată lui Adam în Eden.” The Bible Echo, 26 august 1895,
par. 10.
„Aceasta Este Răcorirea” „De aceea pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca păcatele voastre să fie şterse când vor veni
timpurile de înviorare din prezenţa Domnului;” Faptele Apostolilor 3:19.
Înviorarea Sau Răcorirea – Ploaia Târzie Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai slabă a puterii lui
Dumnezeu decât a marcat-o începutul ei. Profeţiile care s-au împlinit la revărsarea Ploii
Timpurii, la începutul predicării Evangheliei, urmează să se împlinească iarăşi în Ploaia
Târzie de la încheierea ei. Acestea sunt „vremurile de înviorare” către care privea în viitor
apostolul Petru când spunea: „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi
se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a
fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos” (Faptele Apostolilor 3, 19.20). Tragedia
Veacurilor, 611-612.
7
Împlinirea Fiecărei Viziuni „Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, ce este acel proverb pe
care voi îl aveţi în ţara lui Israel, spunând: Zilele sunt prelungite şi orice viziune se
sfârşeşte? Spune-le, de aceea: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Eu voi face acest
proverb să înceteze şi nu îl vor mai folosi ca proverb în Israel; ci spune-le: Zilele sunt
aproape şi împlinirea fiecărei viziuni. Fiindcă nu va mai fi vreo viziune deşartă, nici
ghicire linguşitoare în casa lui Israel. Fiindcă Eu sunt DOMNUL; voi vorbi şi Cuvântul pe
care îl voi vorbi se va întâmpla; acesta nu va mai fi prelungit, pentru că în zilele voastre,
casă răzvrătită, voi spune cuvântul şi îl voi împlini, spune Domnul DUMNEZEU. Din nou
Cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, iată, cei din casa lui Israel
spun: Viziunea pe care el o vede este pentru multe zile ce au să vină şi el profeţeşte despre
timpuri îndepărtate. De aceea spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Niciunul din
Cuvintele Mele nu va mai fi prelungit, ci Cuvântul pe care l-am vorbit va fi împlinit,
spune Domnul DUMNEZEU.” Ezechiel 12:21-28.
8
Evanghelia Veșnică
Tiparul Lui Dumnezeu „Imuabilitatea lui Dumnezeu ar trebui să fie văzută clar; similitudinea procedeelor Sale cu
poporul Lui din era religioasă trecută și prezentă ar trebui studiată.” Review and Herald, 20
Aprilie, 1897.
Definiție Evanghelia veșnică este lucrarea Domnului Cristos, de a produce și a demonstra două
categorii de închinători prin introducerea unei solii profetice de testare în trei pași.
O Nouă Dezvoltare A Adevărului „În fiecare generație se poate vedea o nouă dezvoltare a adevărului, a soliei adresate
de Dumnezeu oamenilor din acea generație. Toate adevărurile vechi sunt esențiale, iar
adevărurile noi nu sunt independente față de cele vechi, ci sunt o continuare, o descifrare
a lor. Numai când adevărurile cele vechi sunt înțelese, numai atunci le putem pricepe pe
cele noi. Când Domnul Hristos a dorit să prezinte ucenicilor Săi adevărul cu privire la
învierea Sa, El „a început de la Moise și de la toți proorocii, și le-a tâlcuit în toate Scripturile
ce era cu privire la El.” Luca 24, 27. Dar lumina care strălucește din proaspăta desfășurare
a adevărului, este aceea care glorifică vechile adevăruri. Cel care respinge sau neglijează
pe cele noi, în realitate nu cunoaște nici pe cele vechi. Pentru el, ele își pierd puterea lor
vitală și devin numai o formă lipsită de viață. […]” Parabolele Domnului Cristos, 127.
Temeliile Credinței Noastre „Nimeni să nu caute să înlăture temeliile credinţei noastre — temelii care au fost puse
la începutul lucrării noastre, prin cercetare cu rugăciune a Cuvântului şi prin descoperire.
Pe aceste temelii am clădit noi de cincizeci de ani încoace. Oamenii îşi pot închipui că au
găsit o cale nouă şi că pot pune o temelie mai puternică decât cea care a fost pusă. Însă
aceasta este o mare amăgire. O altă temelie decât cea pusă nu poate fi aşezată de niciun
om. În trecut, mulţi s-au apucat să clădească o nouă credinţă, să statornicească principii
noi. Însă cât a dăinuit clădirea lor? A căzut degrabă, căci nu era întemeiată pe Stâncă.”
Mărturii, vol.8, pag. 296-297.
9
„Dumnezeu nu ne dă o nouă solie. Noi trebuie să proclamăm solia care în 1843 și 1844
ne-a scos afară din biserici. Avem nevoie de Duhul Sfânt ca să aprindă în inimile noastre
zelul și stăruința care erau atunci văzute printre oamenii lui Dumnezeu. Îi mulțumesc
Domnului că încă trăiesc câțiva care își pot aminti acele zile, și care știu despre ce vorbesc.”
Review and Herald, 19 Ianuarie, 1905.
Un Adevăr Special Și O Lucrare Specială „În fiecare generație, Dumnezeu a avut pentru Biserica Sa un adevăr special și o lucrare
specială. Adevărul care este ascuns înțelepților și celor prevăzători ai lumii, este
descoperit celor umili și asemenea copiilor. El cere sacrificiu de sine. El are bătălii de purtat
și biruințe de câștigat. De aceea, la început, au fost puțini cei care i s-au alăturat. Iar aceștia
au fost întâmpinați cu opoziție și dispreț de către mai marii acestei lumi și de către o
Biserică ce s-a acomodat lumii.” Parabolele Domnului Hristos, 78.
De Viață Și De Moarte „Scripturile se deschid continuu pentru poporul lui Dumnezeu. Întotdeauna a fost și va
fi adevăr aplicabil în mod special pentru fiecare generație. Solia dată lui Noe era
adevăr prezent pentru acel timp; și dacă oamenii ar fi acceptat solia, ar fi fost salvați de
apele ce au înghițit totul la potop. Acum să presupunem că anumiți oameni ar spune: „Noi
avem tot adevărul pe care părinții noștri l-au avut; nu vrem mai mult,” și Dumnezeul
cerului le-ar trimite o solie așa cum a făcut pentru Ninive. Care ar fi rezultatul? – La fel cum
ar fi fost pentru Niniveni dacă nu s-ar fi pocăit. Sentința a fost pronunțată asupra lor, dar
pocăința lor i-a salvat. Cât de recunoscători ar trebui să fim că avem un Dumnezeu care
se va întoarce de la răul amenințat, când cei greșiți se întorc cu adevărată căință a
sufletului!” Review and Herald, 29 Iunie, 1886.
Dezgropați Comorile! „Praful și gunoiul erorii au îngropat bijuteriile prețioase ale adevărului, însă lucrătorii
Domnului pot să dezgroape aceste comori, astfel încât mii de oameni să le privească cu
încântare și uimire. Îngerii lui Dumnezeu vor fi lângă lucrătorul umil, oferind har și
iluminare divină, iar mii vor fi conduși să se roage ca David: „Deschide-mi ochii să văd
lucrurile minunate din Legea Ta!”. Adevăruri care nu au fost văzute și ascultate de
veacuri, vor izbucni de pe paginile iluminate ale Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.
Bisericile care în general au auzit, au refuzat și au călcat în picioare adevărul, se vor
comporta într-un mod și mai stricat; însă „cei înțelepți”, aceia care sunt sinceri, vor
înțelege. Cartea este deschisă, și cuvintele lui Dumnezeu ajung la inimile acelora care
doresc să-I cunoască voia. La marea strigare a îngerului din cer care se asociază celui de-
10
al treilea înger, mii se vor trezi din amorțeala în care lumea stă de veacuri și vor vedea
frumusețea și valoarea adevărului.” Review and Herald, 15 Decembrie 1885, par 15.
Doctrina Domnului Cristos „Învățătura lui Hristos, deși era reprezentată prin vinul cel nou, nu era o doctrină nouă,
ci descoperirea aceleia care se dăduse la început. Dar, pentru farisei, adevărul lui
Dumnezeu își pierduse semnificația și frumusețea de la început. Învățătura lui Hristos era
pentru ei, aproape în toate privințele, ceva nou și era nerecunoscută și neștiută de ei.”
Hristos Lumina Lumii, 279.
Pregătire Prin Creșterea Cunoștinței „Acum cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea făcută de Cristos lui Ioan trebuie
să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin creşterea cunoştinţei, urmează a fi pregătit
un popor care să reziste în zilele de pe urmă”. Solii Alese, vol. 2, pag 105.
Atitudinea Laodiceeanului „Este adevărat că noi deţinem adevărul şi că trebuie să ne ţinem tari pe aceste poziţii care
nu pot fi dărâmate; dar nu trebuie să privim cu suspiciune orice lumină nouă pe care
Dumnezeu ar putea s-o trimită şi să zicem că nu vedem niciun motiv pentru care am avea
nevoie de mai multă lumină decât adevărul cel vechi pe care l-am primit până acum şi pe
care stăm tari. Dacă vom gândi în acest fel ne vom găsi sub incidenţa mustrării
adresate de Martorul credincios: „Şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.”
Adevărata stare în faţa lui Dumnezeu a acelora care se cred bogaţi şi având o mulţime de
bunuri, nesimţind nevoia de a mai primi ceva, este una de orbire, iar ei nu ştiu asta.” —
The Review and Herald, 7 august, 1894. / Sfaturi către Editori, 33.
O Lumină Tot Mai Mare Să Strălucească! „Poporul care pretinde că are credinţa în adevărul prezent a fost cuprins de un spirit de
fariseism. Ei sunt mulţumiţi de starea în care se află. Ei afirmă: „Noi avem adevărul. Nu
mai este altă lumină pentru poporul lui Dumnezeu.” Dar noi nu suntem în siguranţă când
adoptăm o astfel de poziţie în care nu vom mai accepta nimic altceva decât ceea ce am
convenit până atunci ca fiind adevărul. Fiecare dintre noi ar trebui să cerceteze cu
sârguinţă Biblia în modul cel mai personal. Ar trebui să săpăm după adevăr în mina
Cuvântului lui Dumnezeu. „Lumina este semănată pentru cel neprihănit, iar bucuria
pentru cei cu inima curată.” Unii m-au întrebat dacă eu cred cumva că mai este lumină
11
pentru poporul lui Dumnezeu. Noi ne-am închis minţile într-atât încât se pare că nu
înţelegem ce lucrare măreaţă are Dumnezeu pentru noi. O lumină tot mai mare trebuie
să strălucească asupra noastră. „Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina
strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” — The Review
and Herald, 18 iunie, 1889 / Sfaturi către Editori, 34.
Cuvântul Domnului Separă „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai ascuţit decât orice sabie cu două
tăişuri, străpungând până la separarea sufletului şi a duhului şi a încheieturilor şi a
măduvei şi este cel ce discerne gândurile şi intenţiile inimii.” Evrei 4:12.
Sabia Domnului Hristos „Să nu gândiţi că am venit să trimit pace pe pământ; nu am venit să trimit pace, ci sabie.
Fiindcă am venit să întorc pe om împotriva tatălui său şi pe fiică împotriva mamei sale şi
pe noră împotriva soacrei sale. Şi duşmanii omului vor fi cei din casa lui.” Matei 10:34-36.
Plida Grâului și A Neghinei „Câmpul este lumea; sămânţa bună sunt copiii Împărăţiei; dar neghinele sunt copiii celui
rău. Iar duşmanul care i-a semănat este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii; şi secerătorii
sunt îngerii.” Matei 13:38-39.
Întâi Neghinele „Lăsaţi-le să crească împreună amândouă până la seceriş; şi la timpul secerişului, voi
spune secerătorilor: Strângeţi întâi neghinele şi legaţi-le în snopi să le ardeţi; dar grâul
adunaţi-l în grânarul Meu.” Matei 13:30.
Naturalul Ilustrează Spiritualul „Totuşi, primul nu a fost spiritual, ci natural; după aceea, spiritual.” 1 Corinteni 15:46.
12
Domnul Se Descoperă Ca Soarele și Ploaia „Atunci vom cunoaşte, dacă urmărim a cunoaşte pe DOMNUL; ieşirea Lui este pregătită
ca dimineaţa; şi El va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie şi timpurie pentru pământ.”
Osea 6:3
Cuvântul Domnului Este Lumină „Cuvântul Tău este o lampă pentru picioarele mele şi o lumină pentru cărarea mea.”
Psalmii 119:105.
„Fiindcă porunca este o lampă şi Legea este Lumină; şi mustrările instruirii sunt Calea
vieţii;” Proverbe 6:23.
Cuvântul Domnului Este Ploaie „Deschideţi urechea voi, cerurilor, şi voi vorbi; şi ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.
Doctrina mea să picure ca ploaia, vorbirea mea să cadă ca roua, ca ploaia măruntă
peste verdeaţa proaspătă şi ca ploile peste iarbă” Deuteronom 32:1-2.
„Căci aşa cum cerurile sunt mai sus decât pământul, tot așa căile Mele sunt mai înalte
decât căile voastre şi gândurile Mele decât gândurile voastre. Căci aşa cum coboară ploaia
şi zăpada din cer şi nu se întoarce acolo, ci udă pământul şi îl face să încolţească şi să
înmugurească, pentru a da sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot așa va
fi Cuvântul Meu care iese din gura Mea, nu se va întoarce la Mine gol, ci va împlini ceea
ce Îmi place şi va prospera în lucrul la care l-am trimis.” Isaia 55:9-11.
Solii De Coacere „Lui Ioan i-au fost descoperite scene de un interes profund și emoționant în experiența
bisericii. A văzut poziția, primejdiile, conflictele și eliberarea finală a poporului lui
Dumnezeu. El raportează Soliile de încheiere care vor coace secerișul pământului fie
ca roade pentru grânarul ceresc, fie ca paie pentru focul nimicitor. Subiecte de o
importanță colosală i-au fost descoperite, îndeosebi pentru biserica sfârșitului, ca aceia
care se vor întoarce de la rătăcire la adevăr să fie instruiți cu privire la primejdiile și luptele
ce le stau înainte. Nimeni nu trebuie să fie în întuneric față de ceea ce va veni peste
pământ.” Tragedia Veacurilor, 341.
13
Cuvintele Adevărului Despart Neghina De Grâu „Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în
grânar” (Matei 3, 12). Acesta era un timp de curăţire. Cuvintele adevărului făceau ca
neghina să fie despărţită de grâu. Pentru motivul că erau prea îngâmfaţi şi încrezuţi în
propria dreptate pentru a primi mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viaţă de
umilinţă, mulţi s-au îndepărtat de Isus. Mulţi fac şi astăzi la fel. Oamenii sunt şi astăzi
încercaţi ca acei ucenici din sinagoga din Capernaum. Când adevărul pune stăpânire pe
inimă, văd că viaţa nu le este în acord cu voia lui Dumnezeu. Văd nevoia unei totale
schimbări, dar nu vor să primească o lucrare care cere lepădare de sine. Din cauza aceasta
se mânie atunci când li se descoperă păcatele. Ei pleacă ofensaţi ca ucenicii care L-au
părăsit pe Isus, spunând: „Vorbirea aceasta este prea de tot; cine poate s-o sufere?” Hristos
Lumina Lumii, 392.
Ești Testat Prin Adevărul Prezent! „Mulți spun: „Dacă doar aș fi trăit în zilele lui Cristos, nu m-aș fi luptat împotriva Cuvintelor
Lui, sau să fi interpretat fals învățătura Lui. Nu L-aș fi respins și crucificat așa cum au făcut
evreii.”, dar acest lucru va fi dovedit prin modalitatea în care tu tratezi solia Sa și
solii Săi astăzi. Dumnezeu testează poporul de astăzi tot așa de mult precum i-a testat
și pe iudeii din acel timp. Când El trimite soliile Sale de har, Lumina Adevărului Său, El
trimite Duhul Adevărului la tine și dacă accepți Solia, Îl accepți pe Isus. Aceia care declară
că dacă ar fi trăit în zilele lui Cristos, ei nu ar fi făcut precum respingătorul harului Său, vor
fi testați astăzi. Aceia care trăiesc în această zi nu sunt răspunzători pentru faptele acelora
care L-au crucificat pe Fiul lui Dumnezeu; dar dacă cu toată lumina care a strălucit peste
poporul Său antic desfășurată înaintea noastră noi mergem pe același teren, nutrim
același spirit, refuzăm să primim mustrare și avertizare, atunci vina noastră va fi mult mai
mare, și condamnarea care a căzut asupra lor va cădea asupra noastră, numai că ea va fi
cu atât mai mare cu cât Lumina este mai mare în aceste timpuri decât a fost în acele
timpuri.” Review and Herald, 11 Aprilie, 1893.
Testarea Evreilor și A Protestanților „Atenția mi-a fost îndreptată către vestirea primei veniri a lui Cristos. Ioan fusese trimis în
puterea și în duhul lui Ilie pentru a pregăti calea pentru Isus. Cei care au respins mărturia
lui Ioan nu au beneficiat de învățăturile lui Isus. Împotrivirea lor față de Solia care
prevestea venirea Sa i-a plasat într-un loc în care nu puteau primi cu plăcere cea mai
puternică dovadă că El era Mesia. Satana i-a condus pe cei care au respins Solia lui Ioan
să meargă încă și mai departe, să-L respingă și să-L răstignească pe Cristos. Făcând acest
lucru, ei s-au plasat într-un loc în care nu puteau primi binecuvântările Zilei Cincizecimii,
care i-ar fi învățat Calea către Sanctuarul ceresc. Sfâșierea perdelei de la Templu a arătat
că jertfele și rânduielile iudaice nu aveau să mai fie primite. Marea Jertfă fusese adusă și
14
acceptată, iar Duhul Sfânt, care a coborât în Ziua Cincizecimii, a purtat mintea ucenicilor
de la Sanctuarul pământesc către cel ceresc, în care Isus intrase prin propriul Său sânge,
pentru a revărsa asupra ucenicilor Săi foloasele ispășirii făcute de El. Dar iudeii au fost
lăsați într-un întuneric total. Au pierdut toată Lumina pe care ar fi putut-o avea asupra
planului de mântuire și s-au încrezut mai departe în jertfele și arderile lor de tot inutile.
Sanctuarul ceresc luase locul celui pământesc — cu toate acestea, ei nu știau nimic de
această schimbare. Din acest motiv, ei nu au putut beneficia de mijlocirea lui Isus în Locul
Sfânt.
Mulți privesc cu oroare la calea urmată de iudei când L-au respins și L-au răstignit pe
Cristos; iar când citesc istorisirea rușinoasei Lui maltratări, ei cred că Îl iubesc și nu L-ar
fi tăgăduit ca Petru sau răstignit ca iudeii. Dar Dumnezeu, care citește inimile tuturor, a
pus la probă acea iubire pe care ei mărturiseau că o simt față de Isus. Tot cerul a privit cu
cel mai adânc interes primirea primei Solii îngerești. Dar mulți care au mărturisit că-L
iubesc pe Isus și care au vărsat lacrimi când au citit povestea crucii, au luat în râs vestea
cea bună a venirii Sale. În loc să primească Solia cu bucurie, au declarat că este o amăgire.
I-au urât pe cei care iubeau venirea Sa și i-au dat afară din biserici. Cei care au respins
prima Solie nu au putut avea vreun avantaj de la cea de-a doua; și nu au avut nimic de
câștigat nici prin Strigătul de la miezul nopții, care trebuia să-i pregătească să intre cu Isus
în Locul Preasfânt din Sanctuarul ceresc. Și, respingând primele două Solii, ei și-au
întunecat în așa măsură priceperea, încât nu pot vedea nici urmă de lumină în cea de-a
treia Solie îngerească, care arată Calea către Sfânta Sfintelor. Am văzut că, după cum
iudeii L-au răstignit pe Isus, tot așa bisericile cu numele răstigniseră aceste trei Solii
și nu au, prin urmare, nici cea mai vagă cunoștință în ce privește Calea către Sfânta
Sfintelor și nici nu pot beneficia de mijlocirea săvârșită de Cristos acolo. Asemenea
iudeilor, care își aduceau jertfele inutile, ei își înalță rugăciunile nefolositoare către
încăperea pe care Isus a părăsit-o; și Satana, mulțumit de această amăgire, își ia o
aparență religioasă și îndreaptă către sine mintea acestor așa-ziși creștini, lucrând cu
puterea lui semne și minuni mincinoase pentru a-i imobiliza în capcană.” Scrieri Timpurii,
259-260.
Mie Mi Le-ați Făcut „Și Împăratul va răspunde şi le va zice: Adevărat vă spun: Întrucât aţi făcut acestea unuia
dintre cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” Matei 25:31-40.
„Cel ce vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cel ce Mă primeşte pe Mine, îl primeşte
pe Cel ce M-a trimis. Cel ce primeşte un profet în numele unui profet, va primi răsplata
unui profet; şi cel ce primeşte pe un om drept în numele unui om drept, va primi răsplata
unui om drept.” Matei 10:40-41.
15
Iarăși Și Iarăși A Fost Respins Hristos „După cum Hristos, lumina și viața oamenilor, a fost lepădat de autoritățile ecleziastice în
zilele Lui, la fel a fost lepădat și în generațiile următoare. Iarăși și iarăși s-a repetat
istoria retragerii lui Hristos din Iudea. Atunci când au predicat Cuvântul lui Dumnezeu,
reformatorii nu se gândiseră să se despartă de biserica existentă; dar conducătorii
religioși n-au vrut să tolereze lumina, iar aceia care o purtau au fost siliți să caute pe alții
care tânjeau după adevăr. În zilele noastre, puțini dintre cei care susțin că sunt urmașii
reformatorilor sunt mânați de spiritul lor. Puțini ascultă de glasul lui Dumnezeu și sunt
gata să primească adevărul fără să țină seama de modul în care el poate fi prezentat.
Adesea, aceia care merg pe urmele reformatorilor sunt obligați să se îndepărteze de
bisericile pe care le iubesc, pentru ca să poată vesti învățătura lămurită a Cuvântului lui
Dumnezeu. Și, de multe ori, aceia care caută lumina sunt obligați de către aceeași
învățătură să părăsească biserica părinților lor, ca să-i poată da ascultare.” Hristos Lumina
Lumii, 232.
Ușa Închisă „Pentru un timp după dezamăgirea din 1844, am susținut, asemenea corpului
credincioșilor adventiști, că ușa harului fusese pentru totdeauna închisă pentru lume.
Această poziție fusese luată înainte ca prima viziune să-mi fie dată. A fost lumina dată de
Dumnezeu care a corectat eroarea noastră, și ne-a ajutat să vedem adevărata poziție.
Sunt încă o susținătoare a teoriei ușii închise, dar nu în sensul în care aplicam termenul
sau în care este folosit de oponenții mei.
A fost o ușă închisă în zilele lui Noe. A fost în acel timp o retragere a Duhului lui Dumnezeu
de la neamul păcătos ce a pierit în apele Potopului. Dumnezeu Însuși i-a dat solia ușii
închise lui Noe: „Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om [nu se va
lupta, nu va stărui pentru totdeauna cu omul n. tr.], căci şi omul nu este decât carne
păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
A fost o ușă închisă în zilele lui Avraam. Harul a încetat să mai insiste pe lângă locuitorii
Sodomei, și toți în afară de Lot împreună cu soția și cele două fiice au fost devorați de
focul trimis din cer.
A fost o ușă închisă în zilele lui Isus Cristos. Fiul lui Dumnezeu a declarat Iudeilor
necredincioși din acea generație, „Iată că vi se lasă casa pustie” (Matei 23:38)”
Privind prin timp în zilele din urmă, aceeași putere infinită a proclamat prin Ioan: „Iată ce
zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va
închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide” (Apocalipsa 3:7)
Mi-a fost arătat în viziune, și încă cred că a fost o ușă închisă în 1844. Toți care au văzut
lumina primei și celei de-a doua Solii îngerești și au respins-o, au fost lăsați în întuneric. Și
aceia care au acceptat-o și au primit Duhul Sfânt care a însoțit proclamarea mesajului din
cer, și care apoi au renunțat la credința lor și au considerat experiența lor o amăgire, astfel
au respins Duhul lui Dumnezeu, și El nu a mai stăruit pe lângă ei.” Solii Alese, vol 1, 62-63.
16
Lucrarea Veșnică a Evangheliei „Cain și Abel reprezintă două clase de oameni, care vor exista întotdeauna în lume
până la încheierea vremurilor.” Patriarhi și Profeți, 72.
„Întotdeauna au fost două clase printre cei care mărturisesc a fi urmașii lui Cristos.
În timp ce o clasă studiază viața Mântuitorului și caută cu stăruință să-și corecteze greșelile
pentru a se asemăna Modelului, cealaltă clasă ocolește adevărurile clare, practice, care le
descoperă rătăcirile.” Tragedia Veacurilor, 43.
„Fariseul și vameșul reprezintă două mari clase de oameni în care se împart cei care vin
să se închine înaintea lui Dumnezeu. Primii doi reprezentanți ai acestor clase se află în
primii doi copii ce au fost născuți în această lume.” Parabolele Domnului Hristos, 152.
„Ioan și Iuda îi reprezintă pe aceia care mărturisesc că sunt urmași ai lui Cristos.
Acești doi ucenici au avut aceleași ocazii să studieze și să urmeze Modelul divin. Amândoi
au fost în strânsă legătură cu Isus și au avut privilegiul să asculte învățătura Sa. Fiecare
avea serioase defecte de caracter; și fiecare a avut acces la harul divin care transformă
caracterul. Dar, în timp ce unul învăța în umilință de la Isus, celălalt s-a dovedit că nu era
un împlinitor al Cuvântului, ci numai un auzitor al Lui. Unul murea zilnic față de eu și,
biruind păcatul, era sfințit prin adevăr; celălalt, împotrivindu-se puterii transformatore a
harului și îngăduindu-și dorințe egoiste, a ajuns rob al lui Satana.” Faptele Apostolilor, 559.
Evanghelia Veșnică Este Prima Solie Îngerească „Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având Evanghelia Veşnică, pentru a
predica celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor, Spunând cu
voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I glorie, pentru că a venit ora judecăţii Lui; şi
închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.” Apocalipsa
14:6-7.
William Miller Predica Evanghelia Veșnică „Îngeri ai lui Dumnezeu l-au însoțit pe William Miller în misiunea sa. El era ferm și
netulburat, proclamând neînfricat solia ce îi fusese încredințată. O lume care zăcea în
fărădelege și o biserică rece, lumească au fost de-ajuns pentru a-i pune la lucru toată
energia și pentru a-l face să îndure de bunăvoie truda, lipsurile și suferința. Deși i se
împotriveau așa-zișii creștini și lumea și era lovit de Satana și de îngerii lui, nu a încetat să
predice mulțimilor Evanghelia Veșnică, oriunde era invitat, făcând să răsune în
17
depărtare și în apropiere strigătul: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit
ceasul Judecății Lui!” Scrieri Timpurii, 232.
William Miller Predica Profețiile Tremurând, William Miller a început să desfășoare înaintea oamenilor tainele Împărăției
lui Dumnezeu, conducându-i pe ascultătorii lui pe firul profețiilor până la cea de-a doua
venire a lui Cristos. El căpăta putere cu fiecare efort depus. Așa cum Ioan Botezătorul a
vestit prima venire a lui Isus și a pregătit calea pentru venirea Sa, William Miller și cei care
i s-au alăturat au vestit cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu.” Scrieri Timpurii, 229.
Evanghelia Domnului Hristos Este O Solie Profetică „Şi după ce Ioan a fost pus în închisoare, Isus a venit în Galileea predicând Evanghelia
Împărăţiei lui Dumnezeu, și, spunând: Timpul este împlinit şi Împărăţia lui Dumnezeu
este aproape: pocăiţi-vă şi credeţi Evanghelia.” Marcu 1:14-15.
„Tema predicării lui Cristos era: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este
aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. În felul acesta, Solia Evangheliei, așa cum
era prezentată de Mântuitorul Însuși, se întemeia pe profeții. „Timpul” despre care El
spunea că s-a împlinit era perioada făcută cunoscută lui Daniel de către îngerul Gabriel.”
Hristos Lumina Lumii, 233.
Evanghelia Apostolului Pavel Este O Solie Profetică „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer vă va predica orice altă evanghelie decât aceea
pe care v-am predicat-o noi, să fie blestemat! Cum am spus noi mai înainte, aşa spun
acum din nou: Dacă vă va predica cineva orice altă evanghelie decât aceea pe care aţi
primit-o, să fie blestemat!” Galateni 1:8-9.
„Pavel declara că schimbarea credinței sale nu fusese determinată de un impuls sau de
fanatism, ci el ajunsese la aceasta printr-o dovadă covârșitoare. În felul lui de prezentare
a Evangheliei, el a căutat să lămurească profețiile cu privire la prima venire a lui
Hristos. El a arătat, în mod convingător, că aceste profeții se împliniseră întocmai în Isus
din Nazaret. Temelia credinței lui erau cuvântul cel sigur al profeției.” Faptele
Apostolilor, 124.
18
Evanghelia Veșnică În Eden – O Solie Profetică „Solia proclamată de îngerul care zbura prin mijlocul cerului este Evanghelia Veșnică,
aceeași Evanghelie care a fost proclamată în Eden, când Dumnezeu i-a zis șarpelui:
„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și Sămânța ei. Aceasta îți va
zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15).” Solii Alese, cartea 2, 106.
„Prima predică a Evangheliei s-a predicat în Eden, atunci când Dumnezeu a spus
șarpelui, ‘Şi voi pune duşmănie între tine şi femeie şi între sămânţa ta şi Sămânţa ei; el îţi
va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.’” Youth Instructor, 22 Februarie, 1900.
„Spiritul care L-a dus pe Cristos la moarte îi inspiră și pe cei răi să-i nimicească pe urmașii
Lui. Toate acestea sunt prevestite în acea primă profeție: „Vrăjmășie voi pune între
tine și femeie, între sămânța ta și Sămânța ei”. Și aceasta va continua până la încheierea
timpului.” Tragedia Veacurilor, 507.
Așadar, 1. Evanghelia Milleriților a fost o solie profetică.
2. Evanghelia lui Ioan și a Domnului Hristos a fost o solie profetică.
3. Evanghelia apostolilor se întemeia pe cuvântul cel sigur al profeției.
4. Evanghelia din Eden a fost prima profeție.
Cei Trei Pași Ai Evangheliei „Imuabilitatea lui Dumnezeu ar trebui să fie văzută clar; similitudinea procedeelor Sale cu
poporul Lui din era religioasă trecută și prezentă ar trebui studiată.” Review and Herald, 20
Aprilie, 1897.
1. Cele Trei Solii Îngerești „Mulți care au înaintat să Îl întâlnească pe Mire sub Soliile primului și celui de-al doilea
înger, au refuzat-o pe a treia, ultima Solie de testare ce urmează să fie dată lumii, iar o
poziție similară va fi luată atunci când se va face ultimul apel.” Review and Herald, 31
Octombrie 1899, par 12.
2. Prima Solie Îngerească Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având Evanghelia Veşnică, pentru a
predica celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor, Spunând cu
voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu (1) şi daţi-I glorie (2), pentru că a venit ora Judecăţii Lui;
19
(3) şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul „şi marea şi izvoarele apelor.”
Apocalipsa 14:6-7.
3. Sanctuarul Sanctuarul este un alt exemplu al unei lucrări de testare în trei pași. El are trei
compartimente: Curtea, Locul Sfânt, și Locul Preasfânt. Cele trei compartimente ale
Sanctuarului pământesc prefigurează lucrarea Domnului Cristos în cortul acela „mai mare
şi desăvârşit, nu făcut de mâini, altfel spus, nu din această clădire” (Evrei 9:11). În anul 31,
El S-a înălțat pentru a începe lucrarea în Locul Sfânt, iar din anul 1844 are loc lucrarea
de judecată în Locul Preasfânt. La cel de-al treilea pas avem o ușă închisă – atunci când
judecata se va încheia, iar Domnul Cristos se va îmbrăca cu hainele răzbunării. Oamenii
au fost testați prin lucrarea Domnului Cristos în Sanctuar. Evreii au fost testați cu privire
la începutul lucrării Sale de mijlocire, iar protestanții cu privire la începutul lucrării Sale de
judecată. Vom înțelege mai târziu că și noi vom fi testați, cu privire la lucrarea Sa de
judecată a celor vii.
4. Sărbătorile Iudaice „De trei ori într-un an toţi copiii tăi de parte bărbătească să se arate înaintea Domnului
DUMNEZEU, Dumnezeul lui Israel. Pentru că voi arunca afară naţiunile dinaintea ta şi voi
lărgi hotarele tale; niciun om nu va dori ţara ta, când te vei urca să te arăţi înaintea
DOMNULUI Dumnezeul tău, de trei ori într-un an.” Exodul 34:23-24.
5. Lucrarea Duhului Sfânt „Totuşi Eu vă spun adevărul: Vă este de folos să plec; căci dacă nu plec, Mângâietorul nu
va veni la voi; dar dacă plec, vi-l voi trimite. Şi când vine, el va mustra lumea de păcat (1) şi
de dreptate (2) şi de judecată. (3)” Ioan 16:7-8.
6. Domnul Hristos „Isus i-a spus: Eu sunt Calea (1) şi Adevărul (2) şi Viaţa (3): nimeni nu vine la Tatăl decât
prin Mine.” Ioan 14:6.
7. Cei Care Sunt Cu Mielul „Aceştia vor face război cu Mielul şi Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor
şi Împăratul împăraţilor; şi cei ce sunt cu El sunt chemaţi (1) şi aleşi (2) şi credincioşi. (3)”
Apocalipsa 17:14.
20
8. Cei 1260 De Ani De Persecuție „Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi (1), curăţaţi (2) şi albiţi (3),
până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă.” Daniel 11:35;
9. Reforma Millerită „Mulţi vor fi curăţaţi (1), albiţi (2) şi lămuriţi (3); cei răi vor face răul şi niciunul din cei răi
nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege." Daniel 12:10;
10. Leacul Laodiceei „Îţi recomand să cumperi de la Mine aur încercat în foc (1), ca să te îmbogăţeşti; şi haine
albe (2), ca să te îmbraci, şi ruşinea goliciunii tale să nu se arate; şi să îţi ungi ochii cu alifie
(3), ca să vezi.” Apocalipsa 3:18.
11. O Restaurare În 3 Pași „Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a
lovit, dar tot El ne va lega rănile. El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula,
şi vom trăi înaintea Lui.” Osea 6:1,2;
12. În Grădina Ghetsemani „Și le-a spus: Sufletul Meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi.
Şi s-a dus puţin mai înainte şi a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă ar fi posibil, timpul
acesta să treacă de la El. Şi a spus: Abba, Tată, toate Îţi sunt posibile; ia de la Mine acest
pahar; cu toate acestea, nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu. Şi a venit şi i-a găsit dormind şi i-
a spus lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut veghea o oră? Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca nu
cumva să intraţi în ispită. Într-adevăr, duhul este plin de zel, dar carnea fără putere. Şi din
nou S-a dus deoparte şi S-a rugat şi a spus aceleaşi cuvinte. Şi când S-a întors, i-a găsit din
nou adormiţi, (fiindcă ochii le erau îngreunaţi) şi nu ştiau ce să îi răspundă. Şi a venit a
treia oară şi le-a spus: Dormiţi de-acum şi odihniţi-vă; este destul, a sosit timpul; iată, Fiul
omului este trădat în mâinile păcătoşilor.” Marcu 14:34-41.
13. Domnul Hristos În Mormânt „şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească;
dar a treia zi va învia.” Matei 20:19;
21
14. Trădarea și Pocăința lui Petru "„Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte
cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”" Matei 26:34;
„Şi după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: Simone,fiul lui Iona, Mă iubeşti tu
mai mult decât aceştia? El I-a spus: Da, Doamne; Tu ştii că Te iubesc. Isus i-a spus: Paşte
mieluşeii Mei. I-a spus din nou a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a spus:
Da, Doamne; ştii că Te iubesc. El i-a spus: Paşte oile Mele. El i-a spus a treia oară: Simone,
fiul lui Iona, mă iubeşti tu? Petru s-a mâhnit că îi spusese a treia oară: Mă iubeşti? Şi I-a
spus: Doamne, Tu toatele ştii; Tu ştii că Te iubesc. Isus i-a spus: Paşte oile Mele.” Ioan 21:15-
17.
Petru Vameșul Și Fariseul „Pentru fiecare dintre clasele reprezentate prin Fariseu și vameș, găsim o lecție în istoria
vieții apostolului Petru. În primii ani ai apostolatului său, Petru gândea despre sine că este
puternic. Asemenea Fariseului, după propria sa judecată, el „nu era ca ceilalți oameni.”
Când Domnul Cristos, în ajunul trădării Sale, îi înștiința pe ucenicii Săi: „în noaptea aceasta
toți veți avea un prilej de poticnire în Mine”, Petru, plin de încredere în sine declară: „Chiar
dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” Marcu 14, 27.29. Petru nu cunoștea
atunci primejdia în care se găsea, încrederea în sine l-a amăgit. El gândea despre sine că
este în stare să se împotrivească ispitei, dar când, numai după câteva ore, încercarea
veni, el se lepădă de Domnul său blestemând și jurându-se.” Parabolele Domnului Hristos,
152.
15. Paharnicul Și Brutarul „Şi Iosif i-a spus: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei ramuri sunt trei zile. Totuşi până
în trei zile Faraon va înălţa capul tău şi te va restaura la locul tău; şi vei da paharul lui
Faraon în mâna sa, după rânduiala dinainte, când ai fost paharnicul lui. […] Şi Iosif a
răspuns şi a zis: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei coşuri sunt trei zile. Totuşi până
în trei zile Faraon va ridica al tău cap de la tine şi te va atârna pe un lemn; şi îţi vor mânca
păsările carnea de pe tine.” Geneza 40:12-13.
16. Testul Lui Avraam „Şi Avraam s-a sculat devreme dimineaţa şi a înşeuat măgarul său şi a luat doi dintre tinerii
săi cu el şi pe Isaac, fiul său, şi a despicat lemnele pentru ofranda arsă şi s-a ridicat şi a
mers la locul despre care Dumnezeu îi spusese. Apoi în a treia zi Avraam şi-a ridicat ochii
şi a văzut locul de departe.” Geneza 22:3-4.
22
„La locul rânduit, ei au zidit un altar și au pus lemnele pe el. Apoi, cu glasul tremurând,
Avraam îi descoperi fiului său Solia divină. Cu groază și uimire află Isaac ce soartă îl
aștepta, dar nu se împotrivi. El ar fi putut să scape de ceea ce-l aștepta, dacă ar fi ales să
facă așa; bătrânul, paralizat de durere, istovit de lupta celor trei zile îngrozitoare, nu s-
ar fi putut împotrivi voinței tânărului plin de vigoare.”Patriarhi și Profeți, 152.
17. Iona „Şi DOMNUL pregătise un peşte mare care să înghită pe Iona. Şi Iona a fost în pântecele
peştelui trei zile şi trei nopţi.” Iona 1:17.
Referința Biblică Cei trei pași
Apocalipsa 14:6-12 Prima Solie
Îngerească
A doua Solie
Îngerească
A treia Solie Îngerască
Evrei 9:1-7 Curtea Locul Sfânt Locul Preasfânt
Ioan 16:8 Păcat Neprihănire Judecată
Apocalipsa 14:7 „Temeți-vă de
Dumnezeu”
„Dați-I Glorie” „Căci a venit ora
judecății Lui”
Apocalipsa 17:14 Chemat Ales Credincios
Daniel 12:10 Curățit Albit Lămurit
Ioan 14:6 Calea Adevărul Viața
Evanghelia Veșnică este lucrarea Domnului Cristos, de a produce și a demonstra la
închiderea ușii două categorii de închinători – grâul și neghina – prin introducerea unei
solii profetice de testare în 3 pași.
23
Linia De Reformă A Lui Noe
Perioada De Întuneric „Şi s-a întâmplat, pe când oamenii au început a se înmulţi pe faţa pământului şi li s-au
născut fiice, că fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat
soţii din toate pe care le-au ales. Şi DOMNUL a spus: Duhul Meu nu se va lupta întotdeauna
cu omul, căci el este de asemenea şi carne; totuşi zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani.
Erau uriaşi pe pământ în acele zile şi, de asemenea, după aceea, când fiii lui Dumnezeu au
intrat la fiicele oamenilor şi ele le-au născut copii, aceştia au fost războinicii, care au fost
în vechime oameni de renume. Şi Dumnezeu a văzut că stricăciunea omului era mare
pe pământ şi că fiecare imaginaţie a gândurilor inimii sale era numai facere de rău
continuă.” Geneza 6:1-5.
Timpul Sfârșitului „Dumnezeu a comunicat cu Enoh prin îngerii Lui și i-a dat învățături divine. El i-a făcut
cunoscut că nu va îndura la nesfârșit răzvrătirea omului și că avea în plan să nimicească
neamul cel păcătos printr-un potop de ape, care avea să vină pe pământ.
Domnul i-a prezentat mai îndeaproape lui Enoh planul mântuirii și, prin Spiritul profeției,
l-a dus în decursul generațiilor care aveau să trăiască după potop, arătându-i marile
evenimente legate de cea de-a doua venire a Domnului Cristos și sfârșitul lumii.
Enoh era preocupat de starea celor ce mor. I se părea că și cei neprihăniți și cei nelegiuiți
se întorc în țărână deopotrivă și că acesta le este sfârșitul. El nu putea vedea viața celor
drepți dincolo de mormânt. În viziune profetică, el a primit învățături cu privire la Fiul lui
Dumnezeu, care avea să moară ca jertfă pentru om și i-a fost arătată venirea Domnului
Cristos pe norii cerului, însoțit de oastea cerească, pentru a da viață celor neprihăniți
dintre cei morți și să-i elibereze din mormintele lor....
Enoh a relatat cu credincioșie oamenilor tot ce-i fusese descoperit prin Spiritul profeției.
Unii au crezut cuvintele sale și s-au întors de la nelegiuirea lor, temându-se de Domnul și
aducându-I închinare.” The Signs of the Times, 20 februarie, 1879.
Creșterea Cunoștinței „În mijlocul decăderii ce se întindea tot mai mult, Metusala, Noe și mulți alții s-au străduit
să păstreze vie cunoașterea adevăratului Dumnezeu și să pună stavilă puhoiului de
decădere morală. Cu o sută douăzeci de ani înainte de potop, Domnul i-a făcut cunoscut
lui Noe, printr-un înger, planul Său și l-a îndrumat să construiască o corabie. În timp ce
24
lucra la corabie, el trebuia să vestească faptul că Dumnezeu avea să aducă un potop de
ape pe pământ, spre a nimici pe cei nelegiuiți. Aceia, însă, care aveau să primească, să
creadă această Solie și care aveau să se pregătească pentru acest eveniment, prin
pocăință și schimbarea vieții lor, vor găsi iertare și vor fi salvați. Enoh le-a repetat copiilor
săi cele ce Dumnezeu i-a arătat în legătură cu potopul, iar Metusala și fiii săi, care au
trăit să audă propovăduirea lui Noe, au dat ajutor la construirea corăbiei.” Patriarhi și
Profeți, 92.
Simbolul Divin „Şi Dumnezeu i-a spus lui Noe: Sfârşitul a toată făptura a ajuns înaintea Mea, fiindcă
pământul este umplut cu violenţă prin ei; şi, iată, îi voi nimici împreună cu pământul. Fă-ţi
o arcă din lemn de gofer, să faci camere în arcă şi să o smoleşti pe dinăuntru şi pe dinafară
cu smoală. Şi acesta este modelul după care să o faci: lungimea arcei să fie de trei sute de
coţi, lăţimea acesteia cincizeci de coţi şi înălţimea acesteia treizeci de coţi. Să faci arcei o
fereastră, deasupra, să o termini la un cot de la acoperiş, şi uşa arcei să o aşezi în latura
arcei; să faci arca cu trei nivele: cel de jos, al doilea şi al treilea. Şi iată, Eu, chiar Eu, voi aduce
un potop de ape peste pământ, pentru a nimici toată făptura de sub cer, în care este
suflarea vieţii şi fiecare lucru care este pe pământ va muri. Dar cu tine îmi voi întemeia
legământul Meu; şi să intri în arcă, tu şi fiii tăi şi soţia ta şi soţiile fiilor tăi cu tine.” Geneza
6:13-18.
Lucrarea De Temelie „Dumnezeu i-a dat lui Noe dimensiunile exacte ale corăbiei, cum și îndrumări amănunțite
cu privire la construirea ei. Inteligența omenească n-ar fi putut proiecta o construcție atât
de rezistentă și de durabilă. Dumnezeu a fost proiectantul, iar Noe, constructorul. Vasul a
fost construit — asemenea corpului unei corăbii — ca să poată pluti pe apă, dar în unele
privințe semăna mai mult cu o casă. El avea înălțimea unei case cu trei etaje, dar cu
o singură ușă, care era așezată pe una din laturi.” Patriarhi și Profeți, 92.
Lucrarea Vrăjmașilor „De partea adevărului nu se găsea mulțimea sau majoritatea. Lumea se aliase contra
dreptății și Legii lui Dumnezeu, iar Noe era privit ca fanatic. Când a ispitit-o pe Eva ca să
nu asculte de Dumnezeu, Satana i-a zis: „Hotărât, că nu veți muri” (Geneza 3, 4). Bărbați
de seamă, oameni onorați și înțelepți ai lumii au repetat același lucru. „Amenințările lui
Dumnezeu”, au spus ei, „au ca scop numai să vă intimideze și nu se vor împlini niciodată.
Nu trebuie să vă speriați. Un asemenea eveniment, cum este nimicirea lumii de către
Dumnezeu, care a făcut-o, și pedepsirea ființelor pe care El le-a creat, nu se va întâmpla
25
niciodată. Fiți liniștiți și nu vă temeți. Noe este un mare fanatic.” Lumea petrecea pe
seama nebuniei bătrânului fără minte. În loc să-și umilească inima înaintea lui Dumnezeu,
ei au stăruit în neascultarea și nelegiuirea lor, ca și când Dumnezeu nu le-ar fi vorbit prin
servul Său.” Patriarhi și Profeți, 96.
Manifestarea Puterii Lui Dumnezeu Timpul pentru punerea lor la probă era aproape să se încheie. Noe a urmat cu
credincioșie instrucțiunile pe care le-a primit de la Dumnezeu. Corabia a fost terminată
din toate punctele de vedere, așa după cum dăduse Domnul îndrumările, și era încărcată
cu hrană pentru oameni și animale. Acum solul lui Dumnezeu adresă ultimul său apel
solemn oamenilor. Cu o dorință până la agonie, pe care cuvintele nu o pot exprima, el
i-a chemat să caute un adăpost cât timp acesta se mai putea găsi. Ei au respins din nou
cuvintele lui și și-au ridicat vocea rostind cuvinte de ocară și de batjocură. Deodată,
o tăcere cuprinse mulțimea batjocoritoare. Fiare de tot soiul, de la cele mai fioroase și
până la cele mai blânde, au fost văzute venind din munți și păduri, croindu-și liniștit
drumul spre corabie. S-a auzit un zgomot ca vântul ce suflă și iată că din toate părțile
păsările au venit în zbor, întunecând cerul cu mulțimea lor, și într-o ordine perfectă au
intrat în corabie. Animalele au ascultat de porunca lui Dumnezeu, în timp ce oamenii
s-au dovedit a fi neascultători. Conduse de îngerii cei sfinți, ele „au intrat două câte două
la Noe în corabie”, iar dintre animalele curate, câte șapte perechi. Unii priveau cu uimire,
alții cu teamă. Au fost chemați filozofi să dea explicații cu privire la întâmplarea aceasta
unică, dar zadarnic. Era o taină pe care ei n-o puteau descifra. Dar oamenii se împietriseră
așa de mult, datorită lepădării luminii, încât și această scenă n-a produs decât o
impresie de moment. Când neamul omenesc sortit pieirii a văzut soarele strălucind în
toată splendoarea lui și pământul înveșmântat într-o frumusețe aproape edenică, atunci
ei au alungat temerile, tot ce se furișase în suflet, dedându-se la petreceri zgomotoase, iar
prin faptele lor de silnicie ei păreau că invită asupra lor mânia, și așa trezită, a lui
Dumnezeu.” Patriarhi și Profeți, 97.
Coacerea Recoltei „Dacă oamenii dinainte de potop ar fi dat crezare avertizării și s-ar fi pocăit de faptele lor
rele, atunci Dumnezeu S-ar fi întors din mânia Sa, așa cum avea să facă mai târziu cu
Ninive. Dar datorită împotrivirii încăpățânate față de mustrările de conștiință și avertizările
profetului lui Dumnezeu, generația aceea a umplut măsura nelegiuirii și s-a copt pentru
nimicire.” Patriarhi și Profeți, 97.
26
Închiderea Ușii „Şi cele ce au intrat, au intrat partea bărbătească şi partea femeiască din orice făptură, aşa
cum Dumnezeu i-a poruncit lui; şi DOMNUL l-a închis înăuntru.” Geneza 7:16.
Mila încetase să mai mijlocească pentru neamul omenesc vinovat. Fiarele câmpului
și păsările cerului intraseră în locul refugiului lor. Noe și familia sa se aflau în corabie și
„Domnul a închis ușa după el” (Geneza 7, 16 u.p.). A fost văzută licărirea unei lumini
orbitoare și un nor de lumină mult mai puternică decât fulgerul a coborât din ceruri și s-a
așezat înaintea intrării în corabie. Ușa masivă, pe care cei dinăuntru nu ar fi fost în stare
s-o închidă, a fost împinsă încet la locul ei de către mâini nevăzute. Noe a fost închis
înăuntru, iar cei care lepădaseră mila lui Dumnezeu au fost lăsați afară. Sigiliul Cerului
era pe ușa aceea: Dumnezeu a închis-o și numai Dumnezeu o putea deschide. Tot astfel,
când Cristos va termina lucrarea mijlocirii Sale în favoarea omenirii vinovate, mai înainte
de venirea Sa pe norii cerului, ușa milei va fi închisă. După aceea, harul divin nu îi va mai
ține în frâu pe cei nelegiuiți, iar Satana va avea stăpânire deplină asupra acelora care
resping mila lui Dumnezeu. Ei se vor strădui să nimicească pe poporul lui Dumnezeu; dar,
așa cum Noe a fost închis în corabie, tot astfel cei neprihăniți vor fi ocrotiți prin puterea
divină.” Patriarhi și Profeți, 98.
Astăzi ca Atunci „Și aşa cum au fost zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului omului. Fiindcă, aşa cum a
fost în zilele dinainte de potop, mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când
a intrat Noe în arcă, și nu au ştiut, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi; aşa va fi şi
venirea Fiului omului..” Matei 24:37-39.
Simbolul Șapte „Timp de șapte zile după ce Noe și familia sa au intrat în corabie, nu s-a ivit nici un semn
al furtunii ce trebuia să vină. În decursul acestui timp, credința lor a fost încercată. A fost
un timp de triumf pentru cei din afara corabiei. Întârzierea aparentă a întărit în ei
credința că solia lui Noe era o înșelăciune și că potopul nu va veni niciodată. În ciuda
scenelor solemne la care fuseseră martori — fiarele și păsările intrând în corabie, îngerul
Domnului închizând ușa — ei continuau încă batjocurile și petrecerile lor, luând chiar în
râs aceste semne vădite ale puterii lui Dumnezeu. S-au adunat grămadă în jurul corabiei,
batjocorind pe cei dinăuntru cu o violentă îndrăzneală, cum nu mai făcuseră niciodată
până atunci.
Dar în a opta zi, nori întunecoși au acoperit cerul. Apoi, bubuiturile tunetelor și fulgerelor
sfâșiară cerul. Nu peste mult timp, stropi mari de ploaie au început să cadă.” Patriarhi și
Profeți, 98-99.
27
Dezamăgirea Dezamăgirea legată de ușa închisă nu este greu de recunoscut. Noe și familia lui au fost
dezamăgiți când „puţine, adică opt suflete, au fost salvate prin apă;” (1 Petru 3:20).
Experiența potopului a fost o experiență amară, ce a avut rol de purificare pentru cele opt
persoane salvate.
28
Linia De Reformă A Lui Moise
Perioada de Întuneric „Şi s-a ridicat un nou împărat peste Egipt, care nu a cunoscut pe Iosif. Şi a spus poporului
său: Iată, poporul copiilor lui Israel este mai numeros şi mai puternic decât noi; Haideţi să
ne purtăm înţelept cu ei, ca nu cumva să se înmulţească şi să se întâmple ca, atunci când
s-ar întâmpla vreun război, să se alăture şi ei duşmanilor noştri şi să lupte împotriva
noastră şi astfel să iasă din ţară. De aceea au pus peste ei asupritori, ca să îi chinuiască
cu poverile lor. Şi au construit pentru Faraon cetăţi de provizii: Pitom şi Raamses. Dar cu
cât îi chinuiau mai mult, cu atât se înmulţeau şi creşteau mai mult. Şi s-au mâhnit din
cauza copiilor lui Israel. Şi egiptenii au constrâns cu asprime pe copiii lui Israel să îi
servească; Şi au amărât vieţile lor cu o robie aspră: în lucrări de mortar şi în cărămizi şi în
tot felul de munci în câmp; toată munca lor, în care ei i-au făcut să muncească, era cu
asprime.” Geneza 1:8-14.
„Prin intermediul Papalității, Satan a controlat pentru multă vreme puterile care au
stăpânit Biserica și Statul. Rezultatele înfricoșătoare au fost vizibile în mod special în acele
țări care au respins lumina Reformațiunii. Exista o stare de degradare morală și corpuție
asemănătoare condiției Sodomei înainte de distrugere și idolatriei și întunericului
spiritual care predomina în Egipt în zilele lui Moise.” Spiritul Profetic, volumul 4, 190.
„Domnul a îngăduit ca poporul său, Israel, să meargă în robie în Egipt pentru că ei nu au
mers în căile Sale și L-au dezonorat prin păcatele lor fără sfârșit. Aici, supuși asupririi și
robiei grele, ei nu puteau ține Sabatul lui Dumnezeu, iar prin îndelunga lor amestecare
cu o națiune de idolatri, credința lor a devenit confuză și coruptă. Asocierea cu cei
neevlavioși și necredincioși va avea aceeași influență asupra acelora care cred adevărul
prezent dacă ei nu Îl țin pe Domnul mereu înaintea lor ca Duhul Său să le fie scut …” Christ
Triumphant, 109.
Timpul Sfârșitului „Iar DOMNUL i-a spus lui Avram: Să ştii cu adevărat că sămânţa ta va fi străină într-o ţară
care nu este a lor şi vor servi pe aceia, iar ei îi vor chinui patru sute de ani; Şi de asemenea
pe acea naţiune, căreia ei îi vor servi, o voi judeca; şi după aceea vor ieşi din ea cu mare
avere. Iar tu vei merge la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la o bătrâneţe frumoasă. Dar
în a patra generaţie vor veni din nou aici, pentru că nelegiuirea amoriţilor nu este încă
deplină.” Geneza 15:13-16.
29
„Împăratul și sfetnicii lui nădăjduiseră să îi supună pe israeliți prin munci grele și în acest
fel să facă să li se micșoreze numărul și să zdrobească spiritul lor independent. Neizbutind
să-și ajungă scopul, ei au recurs la măsuri și mai crude. Au fost date porunci femeilor a
căror ocupație le dădea posibilitatea să aducă la îndeplinire aceste porunci, și anume să
ucidă la naștere pruncii evrei de parte bărbătească. Satana era inspiratorul acestui
plan. El știa că din mijlocul poporului Israel se va ridica un eliberator; și, inspirându-
l pe împărat să poruncească nimicirea copiilor lor, el spera să facă fără efect planul
divin. Dar femeile s-au temut de Dumnezeu și n-au îndrăznit să execute porunca aceea
crudă. Domnul a privit cu plăcere la purtarea lor și a făcut ca ele să prospere.
Împăratul, mâniat pentru că planul său nu izbutise, a făcut ca porunca să fie mai aspră și
mai cuprinzătoare. Întreaga națiune a fost chemată să vâneze și să ucidă victimele
neajutorate. „Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul: «Să aruncați în râu
pe orice băiat care se va naște și să lăsați pe toate fetele să trăiască»” (Exod 1, 22).
În timp ce acest decret era în plină putere, lui Amram și Iochebed, izraeliți pioși din
seminția lui Levi, li s-a născut un fiu. Copilul era „frumos” și părinții, crezând că timpul
eliberării lui Israel se apropia și că Dumnezeu va ridica un eliberator pentru poporul Său,
s-au hotărât să nu îngăduie uciderea pruncului. Credința în Dumnezeu le-a întărit inimile
și „nu s-au lăsat înspăimântați de porunca împăratului” (Evrei 11, 23).”Patriarhi și Profeți,
242.
Creșterea Cunoștinței „Dumnezeu ascultase rugăciunile mamei; credința ei fusese răsplătită. Cu profundă
recunoștință, ea a început să-și îndeplinească sarcina fericită și de-acum lipsită de griji. Cu
credincioșie a folosit ocazia pe care o avea de a-l educa pe copilul ei pentru Dumnezeu.
Ea avea încredere că acesta fusese păstrat cu viață în vederea unei mari lucrări și
mai știa că, în curând, el trebuia să fie predat mamei sale imperiale, unde avea să fie
înconjurat de influențe care vor tinde să-l îndepărteze de Dumnezeu. Toate acestea au
făcut-o să fie mai plină de râvnă și mai grijulie în învățătura pe care i-o dădea decât în
aceea pe care o dăduse celorlalți copii ai ei. S-a străduit să-i umple mintea cu simțământul
temerii de Dumnezeu și al iubirii pentru adevăr și dreptate, rugându-se cu stăruință să fie
ferit de orice influență stricăcioasă. Ea i-a arătat nebunia și păcătoșenia idolatriei și l-a
învățat de mic să se plece și să se închine viului Dumnezeu, singurul care-l putea auzi și
ajuta în orice situații grele. Ea l-a ținut pe băiat cât a putut mai mult, dar a fost nevoită să-
l predea pe la vârsta de doisprezece ani.
Din umila sa căsuță, el a fost luat și dus în palatul regal, la fiica lui faraon, „și el i-a fost fiu”.
Dar chiar și aici, el n-a uitat învățăturile pe care le-a primit în copilărie. Lecțiile învățate
lângă mama sa nu puteau fi uitate. Ele erau ca un scut împotriva mândriei, necredinței și
a viciului ce înfloreau în mijlocul strălucirii de la curte.
Cât de larg cuprinzătoare în urmările ei a fost influența acelei singure femei evreice,
și aceea o exilată și o sclavă! Întregul viitor al vieții lui Moise, marea misiune pe care el a
adus-o la îndeplinire în calitate de conducător al lui Israel dau mărturie despre importanța
30
lucrării unei mame creștine. Nu există o altă lucrare care să-i poată sta alături. Într-o foarte
mare măsură, mama ține în mâinile sale destinul copiilor ei. Ea se ocupă cu dezvoltarea
minții și a caracterului, lucrând nu numai pentru prezent, ci și pentru veșnicie. Ea
seamănă semințe ce vor răsări și vor aduce roade fie spre bine, fie spre rău. Lucrarea
ei nu este aceea de a picta pe pânză un chip frumos sau a-l dăltui în marmură, ci de a
imprima într-un suflet omenesc chipul divin. În mod deosebit în timpul primilor ani, stă
asupra ei răspunderea de a forma caracterul copiilor ei. Impresiile făcute acum asupra
minții lor în dezvoltare vor rămâne de-a lungul întregii lor vieți. Părinții trebuie să
îndrume învățătura și educația copiilor lor în timpul când aceștia sunt destul de mici, cu
scopul ca ei să poată fi creștini. Ei sunt în grija noastră ca să fie instruiți nu ca moștenitori
ai unui tron imperial de pe acest pământ, ci ca împărați pentru Dumnezeu, pentru ca să
domnească de-a lungul veacurilor nesfârșite.” Patriarhi și Profeți, 243-244.
„Bătrânii lui Israel au fost învățați de către îngeri că timpul pentru eliberarea lor era
aproape și că Moise era omul pe care Dumnezeu avea să-l folosească pentru a aduce la
îndeplinire această lucrare. Tot îngerii au fost aceia care i-au făcut cunoscut lui Moise că
Iehova l-a ales ca să rupă lanțurile robiei poporului Său. Închipuindu-și că ei aveau să-și
obțină libertatea prin forța armelor, el se aștepta să conducă armata poporului Israel
împotriva armatelor Egiptului. Având lucrul acesta în vedere, Moise și-a păzit inima, ca nu
cumva atașamentul său față de mama adoptivă sau de faraon să-l împiedice să facă voia
lui Dumnezeu.” Patriarhi și Profeți, 245.
Dumnezeu l-a transferat pe Moise din curțile luxului, unde fiecare dorință era îndeplinită,
la o școală mult mai retrasă. Aici Domnul putea să comunice cu Moise și să îl educe în
așa fel încât să obțină o cunoștință despre greutățile, încercările și pericolele pustiei.”
Comentariul Biblic AZȘ, volumul 1, 1099.
„Moise învățase multe lucruri de care trebuia să se dezvețe. Influențele care-l
înconjuraseră în Egipt — iubirea mamei sale adoptive, poziția sa înaltă ca nepot al
împăratului, risipa în toate privințele, rafinamentul, subtilitățile și misticismul unei religii
false, splendoarea închinării idolatre, măreția solemnă a arhitecturii și sculpturii — toate
acestea lăsaseră urme adânci asupra minții sale în dezvoltare și, într-o măsură oarecare,
modelaseră obiceiurile și caracterul său. Timpul, schimbarea condițiilor și a locului și
comuniunea cu Dumnezeu puteau să îndepărteze aceste influențe. Din partea lui
Moise însuși se cerea o luptă ca, pentru propria sa viață, să lepede ce era greșit și să
accepte adevărul, dar Dumnezeu avea să fie ajutorul său atunci când lupta avea să
fie prea grea pentru puterea omenească.” Patriarhi și Profeți, 248.
Formularea Soliei „Şi Moise i-a spus DOMNULUI: O, Domnul meu, eu nu sunt elocvent, nici mai înainte nu am
fost, nici de când i-ai vorbit servitorului tău, ci eu sunt greu la vorbă şi încet la limbă. Şi
31
DOMNUL i-a spus: Cine a făcut gura omului? Sau cine face pe cel mut, sau pe cel surd, sau
pe cel văzător, sau pe cel orb? Oare nu Eu, DOMNUL? Şi acum mergi şi voi fi cu gura ta şi
te voi învăţa ce să spui. Iar el a spus: O, DOMNUL meu, trimite mesajul te rog, prin mâna
aceluia pe care îl vei trimite. Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Moise şi a spus:
Nu este Aaron levitul fratele tău? Ştiu că el poate vorbi bine. Şi de asemenea, iată, vine să
te întâlnească; şi când te va vedea, se va bucura în inima sa.” Exodul 4:10-14.
Coborârea Simbolului Divin „Şi s-a întâmplat pe cale, la han, că DOMNUL l-a întâlnit şi a căutat să îl ucidă. Atunci Sefora
a luat o piatră ascuţită şi a retezat prepuţul fiului ei şi a aruncat-o la picioarele lui şi a spus:
Cu adevărat tu îmi eşti un soţ sângeros. Aşa că el l-a lăsat să meargă, atunci ea a spus: Un
soţ sângeros eşti, din cauza circumciziei.” Exodul 4:24-26.
„În timp ce Moise călătorea spre Egipt, îngerul Domnului l-a întâlnit și a luat o poziție
amenințătoare, ca și cum ar fi vrut să-l ucidă. El nu a explicat motivul pentru apariția sa în
acest mod, însă Moise știa că există un motiv. El mergea în Egipt, ascultând porunca clară
a lui Dumnezeu; de aceea călătoria trebuia să fie în regulă. El și-a amintit dintr-o dată că
fiul său cel mai tânăr nu a fost circumcis. În conformitate cu dorințele Seforei, el a amânat
ceremonia, însă împotriva cerinței divine. Acum, soția lui, de teamă ca soțul ei să nu fie
ucis, și-a depășit simțămintele de afecțiune nepotrivită pentru fiul ei și a înfăptuit ritualul.
După aceasta, îngerul l-a lăsat pe Moise să meargă mai departe. În misiunea sa la Faraon
el urma să fie pus într-o postură periculoasă, în care viața sa ar fi fost expusă voinței
împăratului dacă Dumnezeu nu l-ar fi protejat prin puterea Sa și prezența îngerilor.
În timp ce Moise trăia în neglijență cu privire la una din poruncile lui Dumnezeu,
viața sa nu ar fi fost în siguranță; pentru că îngerii nu îl puteau proteja în
neascultare.” Signs of The Times, 26 Februarie, 1880.
Lucrarea De Temelie „În robia lor, israeliții dăduseră uitării — într-o măsură oarecare — cunoașterea Legii lui
Dumnezeu și se îndepărtaseră de preceptele ei. Sabatul fusese îndeobște desconsiderat
și asprimea supraveghetorilor lor făcea ca ținerea lui să fie aparent imposibilă. Dar Moise
a arătat poporului său că ascultarea de Dumnezeu era prima condiție a eliberării, iar
eforturile făcute pentru restatornicirea păzirii Sabatului au ajuns la cunoștința
asupritorilor lor.”Patriarhi și Profeți, 257.
„Importanța Sabatului ca monument al creațiunii este că el păstrează totdeauna prezent
motivul adevărat pentru care închinarea se cuvine lui Dumnezeu” — pentru că El este
Creatorul, iar noi suntem făpturile Sale. „De aceea Sabatul stă chiar la temelia închinării
32
divine, căci el ne învață acest mare adevăr în modul cel mai impresionant și nici o altă
instituție nu face lucrul acesta.
Adevăratul temei al închinării divine, nu numai acela din ziua a șaptea, ci al întregii
închinări, se găsește în deosebirea dintre Creator și creaturile Sale. Acest fapt important
nu se poate învechi niciodată și nu trebuie uitat niciodată”. (J.N.Andrews, History of the
Sabbath, cap. 27).” Tragedia Veacurilor, 437.
Lucrarea Vrășmașilor „Să nu mai daţi poporului paie pentru a face cărămidă, ca până acum, să meargă ei să îşi
adune paie. Şi numărul de cărămizi, pe care l-au făcut până acum, să le impuneţi; nu
scădeţi nimic din el, pentru că sunt leneşi; de aceea strigă, spunând: Lasă-ne să mergem
şi să sacrificăm Dumnezeului nostru. Îngreunaţi munca acestor oameni, ca ei să
ostenească în ea; şi să nu dea atenţie la cuvinte deşarte.” Exodul 5:7-9.
Manifestarea Puterii Lui Dumnezeu „Și sunt sigur că împăratul Egiptului nu vă va lăsa să mergeţi, nu, nici chiar cu mână tare.
Şi Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele pe care le voi face în
mijlocul acestuia; şi după aceea vă va lăsa să mergeţi.” Exodul 3:19-20.
„El a fost încunoștințat de faptul că monarhul nu va ceda până când Dumnezeu nu Își va
trimite judecățile asupra Egiptului și va scoate afară pe Israel prin manifestarea puterii
Sale. Însă, înainte de revărsarea fiecărei plăgi, Moise trebuia să descrie natura și urmările
ei, pentru ca împăratul să poată să scape de ea, dacă alegea lucrul acesta. Fiecare
pedeapsă respinsă avea să fie urmată de alta și mai severă, până când inima lui îngâmfată
avea să fie umilită și până când el avea să-L recunoască pe Creatorul cerului și al
pământului ca viul și adevăratul Dumnezeu. Domnul avea să le dea egiptenilor prilejul de
a vedea cât de zadarnică era înțelepciunea celor mai de seamă oameni ai lor, cât de slabă
era puterea zeilor lor, atunci când se împotriveau poruncilor Domnului. El avea să-i
pedepsească pe locuitorii Egiptului pentru idolatria lor și să aducă la tăcere lăudăroșenia
lor cu privire la binecuvântările primite din partea idolilor lor fără viață. Dumnezeu urma
să-Și glorifice Numele, pentru ca celelalte națiuni să poată auzi despre puterea Lui și să
tremure în fața faptelor Lui mărețe și pentru ca poporul Său să poată fi condus să se
întoarcă de la idolatrie și să-I aducă o închinare curată.” Patriarhi și Profeți, 263.
33
Al Treilea Pas „Când cererea pentru eliberarea lui Israel a fost prezentată pentru prima dată împăratului
Egiptului, s-a dat avertizarea celei mai teribile plăgi. Moise primise porunca să-i spună lui
faraon: „Așa vorbește Domnul: «Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut». Îți spun: «Lasă
pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide pe fiul tău,
pe întâiul tău născut»” (Exod 4, 22.23). Deși disprețuiți de egipteni, israeliții fuseseră
onorați de Dumnezeu prin faptul că fuseseră puși deoparte ca să fie păstrătorii Legii Sale.
Datorită binecuvântărilor și privilegiilor speciale care le erau acordate, ei aveau întâietate
între națiuni, așa cum avea primul născut între frații săi.
Pedeapsa despre care Egiptul fusese avertizat de la început avea să fie cea din urmă.
Dumnezeu este îndelung răbdător și bogat în milă. El are o grijă duioasă față de ființele
făcute după chipul Său. Dacă pierderea recoltelor și a turmelor și cirezilor ar fi adus Egiptul
la pocăință, atunci copiii n-ar mai fi fost loviți; dar națiunea s-a împotrivit cu
încăpățânare poruncii divine și, de aceea, lovitura finală era gata să cadă.” Patriarhi
și Profeți, 273.
Paralelă Cu Sigilarea „Şi DOMNUL i-a spus: Du-te prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului şi pune un
semn pe frunţile oamenilor care suspină şi care strigă din cauza tuturor urâciunilor care
sunt făcute în mijlocul lui. Şi celorlalţi le-a spus în auzul meu: Duceţi-vă după el prin cetate
şi loviţi, ochiul vostru să nu cruţe, nici să nu aveţi milă; Ucideţi fără cruţare pe bătrân şi pe
tânăr, deopotrivă pe fecioare şi pe copilaşi şi pe femei; dar nu vă apropiaţi de vreun om
asupra căruia este semnul; şi începeţi la sanctuarul Meu. Atunci ei au început de la bătrânii
care erau înaintea Casei.” Ezechiel 9:4-6.
Simbolul Șapte „Șapte zile să mănânci azime şi în a şaptea zi să fie o sărbătoare pentru DOMNUL. Azime
să fie mâncate şapte zile; şi să nu fie văzută pâine dospită la tine, nici nu va fi văzută
dospeală cu tine în toate hotarele tale. Şi să arăţi fiului tău în acea zi, spunând: Aceasta se
face din cauza a ceea ce DOMNUL mi-a făcut când eu am ieşit afară din Egipt. Şi aceasta
să îţi fie ca semn pe mâna ta şi pentru o amintire între ochii tăi, ca legea DOMNULUI să fie
în gura ta, căci cu mână puternică DOMNUL te-a scos din Egipt.” Exod 13:6-9.
34
Dezamăgirea „Şi când Faraon s-a apropiat, copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi, iată, egiptenii mărşăluiau
după ei; şi au fost grozav de înspăimântaţi; şi copiii lui Israel au strigat către DOMNUL.”
Exodul 14:10.
Al Patrulea Pas „Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te la popor şi sfinţeşte-i astăzi şi mâine şi să îşi spele
hainele, şi să fie gata pentru a treia zi, pentru că în a treia zi DOMNUL va coborî înaintea
ochilor întregului poporul pe muntele Sinai.” Exodul 19:10-11.
„Și muntele Sinai fumega în întregime, din cauză că DOMNUL a coborât pe el în foc; şi
fumul lui se ridica asemenea fumului unui cuptor şi întregul munte se cutremura grozav.
Şi când sunetul trâmbiţei a sunat lung şi a crescut tot mai tare şi mai tare, Moise a vorbit
şi Dumnezeu i-a răspuns printr-o voce.” Exodul 19:18-19.
„Niciodată de când a fost omul creat nu s-a văzut o astfel de manifestare a puterii divine
ca atunci când a fost proclamată Legea pe Sinai. „S-a cutremurat pământul, s-au
topit cerurile dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu,
Dumnezeul lui Israel” (Psalmii 68, 8). În mijlocul celor mai teribile convulsii ale naturii,
vocea lui Dumnezeu, asemenea unei trâmbițe, s-a auzit din nor. Muntele se clătina de la
bază spre vârf și oștile lui Israel, palide și tremurând de groază, s-au aruncat cu fețele la
pământ. El, a cărui voce scutura atunci pământul, a declarat: „Voi mai clătina încă o dată
nu numai pământul, ci și cerul” (Evrei 12, 26). Sfânta Scriptură spune: „Domnul va răcni de
sus; din Locașul Lui cel sfânt”, „de se zguduie cerurile și pământul” (Ieremia 25, 30; Ioel 3,
16). În ziua cea mare, ce stă să vină, cerurile se vor strânge „ca o carte de piele, pe care o
faci sul” (Apocalipsa 6, 14). Chiar munții și insulele vor fi mutate din locurile lor. „Pământul
se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică”
(Isaia 24, 20).” Patriarhi și Profeți, 340.
„Atunci Moise a stat în picioare în poarta taberei şi a spus: Cine este de partea DOMNULUI?
Acela să vină la mine. Şi toţi fiii lui Levi s-au adunat la el. Iar el le-a spus: Astfel spune
DOMNUL Dumnezeu al lui Israel: Să-şi pună fiecare bărbat sabia la coapsă şi să intre şi să
iasă de la poartă la poartă prin tabără, şi fiecare bărbat să ucidă pe fratele său şi fiecare
bărbat pe însoţitorul său şi fiecare bărbat pe vecinul său. Şi copiii lui Levi au făcut conform
cuvântului lui Moise: şi au căzut din popor în acea zi în jur de trei mii de bărbaţi.” Exodul
32:26-28.
35
Linia De Reformă A Lui Ilie
Perioada De Întuneric „Făgăduința ploilor îmbelșugate fusese dată cu condiția ascultării. „Dacă veți asculta de
poruncile Mele, pe care le dau astăzi, dacă veți iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru și dacă-
I veți sluji din toată inima voastră și din tot sufletul vostru, El va da țării voastre ploaie la
vreme, ploaie timpurie și ploaie târzie, și-ți vei culege grâul, mustul și untdelemnul; de
asemenea va da iarbă pe câmpiile tale pentru vite și vei mânca și te vei sătura.
Vedeți să nu vi se amăgească inima, și să vă abateți, ca să slujiți altor dumnezei și să vă
închinați înaintea lor. Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar
închide cerurile și n-ar mai fi ploaie; pământul nu și-ar mai da roadele și ați pieri curând
din țara aceea bună pe care v-o dă Domnul” (Deuteronom 11, 10-17).
„Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi și nu vei
împlini toate poruncile Lui și toate Legile Lui”, fuseseră avertizați israeliții, „cerul deasupra
capului tău va fi de aramă, și pământul de sub tine va fi de fier. Domnul va trimite țării tale
în loc de ploaie praf și pulbere, care va cădea din cer peste tine până vei fi nimicit”
(Deuteronom 28, 15.23.24).
Acestea erau unele din sfaturile înțelepte ale lui Iehova către Israelul din vechime. „Puneți-
vă dar în inimă și în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legați ca un semn de
aducere aminte pe mâinile voastre, și să fie ca niște fruntarii între ochii voștri. Să învățați
pe copiii voștri în ele, și să le vorbești despre ele când vei fi acasă, și când vei merge în
călătorie, când te vei culca și când te vei scula” (Deuteronom 11, 18.19). Aceste porunci
erau lămurite; cu toate acestea, pe măsură ce veacurile treceau și generație după
generație pierdea din vedere măsurile luate pentru bunăstarea lor spirituală, influențele
distrugătoare ale apostaziei amenințau să dea la o parte orice opreliște pusă de
harul divin.” Profeți și Regi, 136.
Timpul Sfârșitului „Şi Ilie tişbitul, care era dintre locuitorii Galaadului, i-a spus lui Ahab: Precum DOMNUL
Dumnezeul lui Israel trăieşte, înaintea căruia stau în picioare, nu va fi nici rouă nici ploaie
în anii aceştia, decât conform cuvântului meu.” 1 Împărați 17:1.
„Ilie era un om cu aceleaşi sentimente ca noi; şi s-a rugat insistent să nu plouă şi nu a
plouat pe pământ trei ani şi şase luni. Şi s-a rugat din nou şi cerul a dat ploaie şi pământul
şi-a dat rodul.” Iacov 5:17-18.
36
„Și a spus: Adevărat vă spun: Niciun profet nu este acceptat în patria lui. Dar în adevăr vă
spun, erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost închis cerul trei ani şi şase
luni, când a fost foamete mare peste toată ţara;” Luca 4:24-25.
Cei trei ani și jumătate în care Izabela a domnit cu curviile și vrăjitoriile ei sunt paraleli cu
cei trei ani și jumătate profetici în care papalitatea a asuprit pe sfinții Celui Preaînalt.
Despre ei se vorbește de exemplu în Daniel 7:
„Și cele zece coarne din această împărăţie sunt zece împăraţi care se vor ridica; şi un altul
se va ridica după ei; şi va fi diferit de primul şi va supune trei împăraţi. Şi el va vorbi cuvinte
mari împotriva celui Preaînalt şi va obosi pe sfinţii celui Preaînalt şi va gândi să schimbe
timpurile şi legile; iar ei vor fi daţi în mâna lui până la un timp şi timpuri şi împărţirea
timpului.” Daniel 7:24-25.
Mai mult decât atât, Apocalipsa identifică papalitatea cu apelativul Izabela. Astfel, cei trei
ani și jumătate profetici ai papalității sunt guvernați tot de domnia Izabelei:
„Cu toate acestea am câteva lucruri împotriva ta, pentru că rabzi pe acea femeie, Izabela,
care se numeşte pe ea însăşi profetesă, ca să înveţe şi să amăgească pe robii Mei pentru
a curvi şi a mânca lucruri sacrificate idolilor. Şi i-am dat timp să se pocăiască de curvia ei
şi nu s-a pocăit. Iată, o voi arunca în pat, şi pe cei ce comit adulter cu ea îi voi arunca în
mare necaz, dacă nu se pocăiesc de faptele lor.” Apocalipsa 2:20-22.
Creșterea Cunoștinței „Împăratul a făcut cercetări amănunțite, dar proorocul n-a putut fi găsit. Împărăteasa
Izabela, mâniată la auzirea soliei care a încuiat comorile cerului, fără să piardă timp, s-a
sfătuit cu proorocii lui Baal care s-au unit cu ea să blesteme pe prooroc și să sfideze mânia
lui Iehova. Dar în ciuda dorinței lor de a-l găsi pe acela care rostise cuvântul de nenorocire,
urmau să fie dezamăgiți. Nu puteau nici să ascundă pentru alții cunoașterea judecății
pronunțate ca urmare a apostaziei predominante. Veștile denunțării păcatelor lui
Israel de către Ilie și despre profeția privitoare la venirea grabnică a unei pedepse
s-au răspândit repede în țară. Temerile unora erau trezite dar, în general, Solia cerească
a fost primită cu batjocură și dispreț.” Profeți și Regi, 123.
Formularea Soliei „Şi s-a întâmplat, când Ahab l-a văzut pe Ilie, că Ahab i-a spus: Eşti tu cel care tulbură pe
Israel? Iar el a răspuns: Nu eu am tulburat pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, în aceea că aţi
37
părăsit poruncile DOMNULUI şi tu ai urmat Baalilor. De aceea acum, trimite şi adună la
mine tot Israelul pe muntele Carmel şi pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi
pe cei patru sute de profeţi ai dumbrăvilor, care mănâncă la masa Izabelei.” 1 Împărați
18:17-19.
Lucrarea De Temelie „Până când veţi şchiopăta voi între două opinii? Dacă DOMNUL este Dumnezeu, urmaţi-l
pe El; dar dacă este Baal, atunci urmaţi-l pe el. Şi poporul nu i-a răspuns un cuvânt.” 1
Împărați 18:21.
„Și Ilie a spus către tot poporul: Apropiaţi-vă de mine. Şi tot poporul s-a apropiat de el. Şi
el a reparat altarul DOMNULUI care era dărâmat.” 1 Împărați 18:30
Lucrarea Vrășmașilor „Vrând să pară îndrăzneți și sfidători, dar îngroziți în inimile lor vinovate, preoții falși au
pregătit altarul, punând pe el lemnele și jertfa după care au început să rostească formulele
lor magice. Strigătele lor stridente răsunau, iar ecoul se întorcea de prin pădurile și
înălțimile vecine atunci când ei invocau numele zeului lor zicând: „Baale, auzi-ne!”. Preoții
s-au adunat în jurul altarului lor cu sărituri, zvârcoliri și strigăte, și smulgându-și părul, își
făceau tăieturi în carne, chemând pe dumnezeul lor să le vină în ajutor.
Dimineața trecu, veni amiaza și încă nu se arăta nici o dovadă că Baal auzea strigătele
slujitorilor lui amăgiți. Nu se auzea niciun glas, niciun răspuns la rugăciunile lor frenetice.
Jertfa rămase nemistuită.
În timp ce continuau devoțiunile lor exaltate, preoții cei puternici încercau fără încetare să
născocească vreun mijloc prin care să aprindă focul pe altar și să-i facă pe oameni să
creadă că focul vine direct de la Baal. Dar Ilie supraveghea orice mișcare, iar preoții,
nădăjduind împotriva oricărei speranțe să prindă ocazia să înșele, continuau să-și
desfășoare ceremoniile lor fără sens. „La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: «Strigați
mai tare, fiindcă este dumnezeu; se gândește la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie,
sau poate că doarme și se va trezi ». Ei au strigat tare, și, după obiceiul lor, și-au făcut
tăieturi cu săbiile și cu sulițele, până ce a curs sânge pe ei. Când a trecut amiaza, au aiurat,
până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici
semn de luare aminte” (1 Împărați 18, 27-29).
Bucuros ar fi venit Satana să-i ajute pe aceia pe care îi amăgise și care erau devotați servirii
lui. Bucuros ar fi trimis el fulgerul să le aprindă jertfa. Dar Iehova a pus hotare lui Satana
— i-a restrâns puterea — și chiar toate născocirile vrășmașului nu au putut trimite nici
măcar o scânteie pe altarul lui Baal.” Profeți și Regi, 149-150.
38
Manifestarea Puterii Lui Dumnezeu „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel!” se ruga profetul, „Fă să se știe astăzi că
Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău, și că toate aceste lucruri le-am făcut
după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta
că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima spre bine” (1
Împărați 18, 36.37).
O tăcere apăsătoare se așternu peste toți. Preoții lui Baal tremurau de groază. Conștienți
de vinovăția lor, se așteptau acum la o pedeapsă grabnică.
Nici nu s-a sfârșit rugăciunea lui Ilie, că flăcări de foc, ca niște fulgere strălucitoare de
lumină, au coborât din cer peste altarul înălțat, mistuind jertfa, secând apa din șanț și
mistuind chiar și pietrele altarului. Strălucirea focului ilumină muntele și orbi ochii
mulțimii. În văile de jos, de unde mulți priveau cu încordare îngrijorată mișcările celor de
sus coborârea focului s-a văzut clar și toți au fost uimiți de priveliște. Aceasta semăna cu
stâlpul de foc care, la Marea, Roșie, a despărțit pe copiii lui Israel de oastea egipteană.”
Profeți și Regi, 152.
Al Treilea Pas „Preoții lui Baal priveau cu consternare descoperirea minunată a puterii lui Iehova. Însă,
cu toată înfrângerea lor și aflându-se în prezența slavei divine, ei au refuzat să se
pocăiască de nelegiuirea lor. Ei doreau să rămână tot profeți ai lui Baal. În felul acesta,
s-au dovedit copți pentru nimicire. Pentru ca Israelul cel pocăit să fie protejat de
rătăcirile acelora care îl învățase să se închine la Baal, Ilie a fost îndrumat de Domnul să-
i distrugă pe acești învățători falși. Mânia poporului era deja trezită împotriva
conducătorilor în nelegiuire, și când Ilie le dădu porunca: „Puneți mâna pe proorocii lui
Baal, nici unul să nu scape”, ei au fost gata să asculte. Au prins pe preoți, i-au adus la pârâul
Chison și acolo, înainte de încheierea zilei care a marcat începutul unei reforme hotărâte,
slujitorii lui Baal au fost înjunghiați. Niciunuia nu i s-a îngăduit să trăiască” Profeți și Regi,
153.
Simbolul Șapte „Astfel Ahab s-a urcat să mănânce şi să bea. Şi Ilie s-a urcat pe vârfulCarmelului; şi s-a
plecat la pământ şi şi-a pus faţa între genunchi, Şi a spus servitorului său: Urcă acum,
priveşte spre mare. Şi el s-a urcat şi a privit şi a spus: Nu este nimic. Iar el a spus: Du-te din
nou de şapte ori. Şi s-a întâmplat a şaptea oară, că el a spus: Iată, se ridică un nor mic
din mare, ca o mână de om. Iar el a spus: Urcă-te şi spune lui Ahab: Pregăteşte-ţi carul şi
coboară, ca să nu te oprească ploaia.”
39
Ploaia „Și s-a întâmplat între timp, că cerul s-a înnegrit cu nori şi vânt şi a fost o ploaie mare. Şi
Ahab s-a urcat în carul său şi a mers la Izreel.” 1 Împărați 18:45.
Concluzie Și astăzi este nevoie de un glas de mustrare aspră, deoarece păcate grele îi despart pe
oameni de Dumnezeu. Necredința devine cu grabă o modă. „Nu vrem ca omul acesta să
împărățească peste noi ”(Luca 19, 14 ) este vorbirea miilor de oameni. Predicile plăcute
rostite prea adesea nu fac o impresie durabilă, trâmbița nu dă un semnal lămurit.
Oamenii nu sunt străpunși în inimă de adevărurile tăioase și lămurite ale
Cuvântului lui Dumnezeu.
Sunt mulți creștini cu numele care, dacă și-ar da pe față adevăratele sentimente, ar spune:
De ce este nevoie să vorbim atât de lămurit? Ei ar putea tot așa de bine să întrebe: De ce
a trebuit ca Ioan Botezătorul să le spună fariseilor: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți
de mânia viitoare?” (Luca 3, 7). De ce a trebuit el să stârnească mânia Irodiadei spunându-
i lui Irod că nu este drept să trăiască cu nevasta fratelui său? Înainte-mergătorul lui Cristos
și-a pierdut viața din pricina vorbirii lui lămurite. De ce nu a putut să treacă cu vederea
fără să provoace neplăcere acelora care trăiau în păcat?
În acest fel, bărbați care trebuia să stea ca păzitori credincioși ai Legii lui Dumnezeu
argumentează, până când diplomația ia locul credincioșiei, iar păcatul este îngăduit să
meargă înainte fără a fi mustrat. Cum se va auzi glasul unei mustrări credincioase în
biserică?
„Tu ești omul acesta!” (2 Samuel 12, 7). Cuvinte tot atât de lămurite ca acelea spuse de
Natan lui David se aud astăzi rar la amvoane, se văd rar în publicații. Dacă nu ar fi atât
de rare, am vedea mai mult din puterea lui Dumnezeu, descoperită între oameni.
Solii Domnului să nu se plângă de faptul că străduințele lor sunt fără rod până nu se
pocăiesc de propria lor plăcere de a plăcea oamenilor, care-i face să înăbușe adevărul.
Acei slujitori care vor să placă oamenilor și care strigă: „Pace, pace!”, atunci când
Dumnezeu nu vorbește de pace, mai bine să-și umilească inimile înaintea lui Dumnezeu,
cerând iertare pentru nesinceritatea lor și pentru lipsa lor de curaj moral. Nu datorită
iubirii față de aproapele îndulcesc ei Solia încredințată, ci pentru că sunt comozi și
îngăduitori cu ei înșiși. Dragostea adevărată caută mai întâi onoarea lui Dumnezeu
și mântuirea sufletelor. Aceia care au această iubire nu vor evita adevărul ca să scape
de urmările neplăcute ale unei vorbiri lămurite. Când sufletele sunt în primejdie, slujitorii
lui Dumnezeu nu vor ține seama de eu, ci vor rosti Cuvântul lui Dumnezeu dat lor să-l
rostească, refuzând să scuze sau să ascundă păcatul.
O, dacă fiecare slujitor și-ar da seama de caracterul sacru al slujbei sale și de sfințenia
lucrării sale și ar arăta curajul pe care l-a arătat Ilie! Ca soli rânduiți de divinitate, slujitorii
Evangheliei sunt într-o poziție de responsabilitate. Ei trebuie să mustre, să certe, să
40
îndemne „cu toată blândețea și învățătura” (2 Timotei 4, 2). În locul lui Cristos ei trebuie
să lucreze ca ispravnici ai tainelor Cerului, încurajând pe cei ascultători și avertizând
pe cei neascultători. Procedeele lumești nu trebuie să aibă nici un preț în lucrarea lor.
Niciodată nu trebuie să se abată de pe calea pe care Isus le poruncește să meargă. Trebuie
să meargă înainte în credință, amintindu-și că sunt înconjurați de un nor de martori. Nu
trebuie să vorbească propriile lor cuvinte, ci cuvintele pe care Cel ce este mai mare decât
potentații pământului le-a poruncit să le rostească. Solia lor trebuie să fie: „Așa vorbește
Domnul”. Dumnezeu cheamă bărbați ca Ilie, Natan și Ioan Botezătorul - oameni care vor
duce solia Sa cu credincioșie, indiferent de urmări, oameni care vor rosti curajos
adevărul, chiar dacă acesta cere să jertfească tot ce au.
Dumnezeu nu poate folosi pe oamenii care, în vreme de primejdie, când sunt necesare
puterea, curajul și influența tuturor, se tem să ia o atitudine hotărâtă pentru dreptate. El
cheamă bărbați care vor putea purta cu credincioșie bătălia împotriva celui rău, luptând
împotriva domniilor și puterilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac,
împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Unora ca aceștia El le va spune:
„Bine, rob bun și credincios ... intră în bucuria stăpânului tău” (Matei 25, 23)” Profeți și Regi,
140-142.
„Oamenii aspri și severi adesea se scuză sau încearcă să justifice lipsa lor de politețe
creștină prin faptul că unii reformatori au lucrat cu un astfel de spirit, și ei pretind că
lucrarea pentru acest timp cere același spirit; dar aceasta nu este așa. Un spirit calm și sub
control perfect este mai bun în orice loc, chiar și în cea mai grosolană societate. Un zel
furios nu face bine nimănui. Dumnezeu nu i-a ales pe reformatori pentru că erau oameni
autoritari și furioși. El i-a acceptat așa cum erau, cu toate aceste trăsături de caracter, dar
El ar fi pus răspunderi de zece ori mai mari asupra lor, dacă ar fi fost smeriți cu inima,
având spiritul sub controlul rațiunii. În timp ce slujitorii lui Cristos trebuie să denunțe
păcatul și impietatea, necurăția și minciuna, în timp ce uneori sunt chemați să mustre
nelegiuirea printre cei de sus, cât și printre cei de jos, arătându-le că asupra călcătorilor
Legii va cădea indignarea lui Dumnezeu, totuși ei nu trebuie să fie autoritari sau tiranici;
trebuie să arate amabilitate și iubire, un spirit de a salva mai degrabă decât de a nimici.”
Mărturii, vol 4, 486.
41
Linia De Reformă A Celor Trei Decrete
Perioada De Întuneric „Iată, voi trimite şi voi lua toate familiile din nord, spune DOMNUL, şi pe Nebucadneţar
împăratul Babilonului, servitorul meu, şi îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva
locuitorilor ei şi împotriva tuturor acestor naţiuni de jur împrejur şi le voi nimici cu totul şi
le voi face o înmărmurire şi un motiv de şuierare şi pustiiri veşnice. Mai mult, voi lua de la
ei vocea bucuriei şi vocea veseliei, vocea mirelui şi vocea miresei, sunetul pietrelor de
moară şi lumina lămpii. Şi toată această ţară va fi o pustiire şi o înmărmurire; şi aceste
naţiuni vor servi împăratului Babilonului şaptezeci de ani. Şi se va întâmpla, după ce
se vor împlini şaptezeci de ani, că voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi acea naţiune,
spune DOMNUL, pentru nelegiuirea lor şi ţara caldeenilor şi o voi face pustiiri veşnice.”
Ieremia 25:9-12.
„Și pe cei care au scăpat de sabie i-a dus la Babilon, unde i-au fost servitori lui şi fiilor lui,
până la domnia împăratului Persiei, pentru a împlini cuvântul DOMNULUI prin gura lui
Ieremia, până când ţara s-a bucurat de sabatele ei, fiindcă atât cât a fost pustie a ţinut
sabatul, pentru a împlini şaptezeci de ani. Şi în anul întâi al lui Cirus, împăratul Persiei,
ca să se împlinească cuvântul DOMNULUI, vorbit prin gura lui Ieremia, DOMNUL a stârnit
duhul lui Cirus, împăratul Persiei, încât a vestit prin toată împărăţia sa şi a pus de
asemenea în scris, zicând:” 2 Cronici 36:20-22.
„Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, națiunea aleasă, va aduce
la îndeplinire până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El „a dat via altor
vieri”, chiar poporului care păzește legământul Său și care, cu credincioșie, „Îi dau roadele
la vremea lor”. Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanți adevărați pe pământ,
care au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Acești martori pentru Dumnezeu
sunt socotiți ca aparținând Israelului spiritual, și față de ei se vor împlini toate
făgăduințele Legământului, făcute de Iehova poporului Său de odinioară.
Astăzi biserica lui Dumnezeu este liberă să ducă mai departe împlinirea planului divin
pentru mântuirea neamului omenesc pierdut. Timp de multe secole, copiii lui Dumnezeu
au suferit o restrângere a libertăților lor. Predicarea Evangheliei în curățirea ei a fost
interzisă și asupra acelora care au îndrăznit să nu asculte de poruncile oamenilor au fost
trimise cele mai aspre pedepse. Ca urmare, marea vie morală a Domnului a fost aproape
în întregime nefolosită. Oamenii au fost lipsiți de lumina Cuvântului lui Dumnezeu.
Întunericul rătăcirii și al superstiției amenința să șteargă cunoașterea religiei adevărate.
Biserica lui Dumnezeu de pe pământ a fost într-o adevărată robie în timpul acestei
42
perioade lungi de prigoană neîntreruptă, așa cum copiii lui Israel au fost robi în Babilon
în timpul exilului.
Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, biserica Sa nu mai este în robie. Israelului spiritual
i-au fost restatornicite privilegiile acordate poporului lui Dumnezeu la vremea eliberării
din Babilon. În toate părțile pământului, bărbați și femei răspund soliei trimise de cer,
despre care Ioan descoperitorul a proorocit că va fi vestită înainte de a doua venire a lui
Cristos : „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-l slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui”
(Apocalipsa 14, 7).” Profeți și Regi, 714.
Timpul Sfârșitului Timpul sfârșitului este marcajul profetic ce declanșează lucrarea de pregătire pentru
procesul de testare al Evangheliei Veșnice. Cele trei decrete reprezintă cei trei pași ai
Evangheliei Veșnice. Sfârșitul celor 70 de ani declanșează creșterea cunoștinței ce
pregătește calea pentru cele trei decrete. Așadar, sfârșitul celor 70 de ani reprezintă
timpul sfârșitului pentru reforma celor trei decrete.
Creșterea Cunoștinței – Daniel „În anul întâi al lui Darius fiul lui Ahaşveroş, din sămânţa mezilor, care a fost făcut împărat
peste domeniul caldeenilor, în anul întâi al domniei lui, eu, Daniel, am înţeles din Cărţi
că numărul anilor pentru care fusese Cuvântul DOMNULUI către profetul Ieremia, pentru
împlinirea pustiirilor Ierusalimului, era şaptezeci de ani. Şi mi-am îndreptat faţa către
Domnul Dumnezeu, să caut prin rugăciune şi cerere, cu postire şi pânză de sac şi cenuşă.”
Daniel 9:1-3.
„Încă apăsat de povara lui Israel, Daniel a studiat din nou proorociile lui Ieremia. Ele
erau foarte clare, atât de clare încât a înțeles prin aceste mărturii raportate în „Cărți că
trebuiau să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul
anilor despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia”. (Daniel 9, 2).
Cu credință întemeiată pe cuvântul cel sigur al proorociei, Daniel s-a rugat Domnului
pentru împlinirea grabnică a acestor făgăduințe. El s-a rugat pentru ca onoarea lui
Dumnezeu să fie păstrată. În această rugăciune s-a identificat deplin cu aceia care nu
împliniseră planul divin, mărturisind păcatele lor ca fiind ale lui.” Profeți și Regi, 554.
Creșterea Cunoștinței – Cirus „Care spune despre Cirus: El este păstorul Meu şi va împlini toată plăcerea Mea, chiar
spunând Ierusalimului: Tu vei fi zidit; şi Templului: Temelia ta va fi pusă. Astfel spune
43
DOMNUL unsului Său, lui Cirus, a cărui dreaptă am ţinut-o, pentru a supune naţiuni
înaintea lui; şi voi dezlega coapsele împăraţilor, pentru a deschide înaintea lui cele două
porţi părăsite; şi porţile nu vor fi închise;” Isaia 44:28-45:1.
„Domnul are resurse. Mâna Sa ține totul sub control. Când a venit vremea ca Templul Său
să fie reconstruit, El a mișcat inima lui Cirus pentru a fi reprezentantul Său prin a înțelege
profețiile despre sine însuși și a da libertate poporului evreu. Mai mult, Cirus le-a oferit
facilitățile necesare pentru reconstruirea Templului Domnului. Lucrarea a început sub
Cirus, iar succesorul său a continuat lucrarea începută.” Comentariul Biblic AZS, vol 4, 1175.
Primul Decret „Şi, în anul întâi al lui Cirus, împăratul Persiei, ca să fie împlinit Cuvântul DOMNULUI rostit
prin gura lui Ieremia, DOMNUL a stârnit duhul lui Cirus împăratul Persiei, încât el a făcut
o proclamaţie în toată împărăţia sa şi a pus-o de asemenea în scris, spunând: Astfel zice
Cirus, împăratul Persiei: DOMNUL Dumnezeul cerului mi-a dat toate împărăţiile
pământului; şi mi-a poruncit să îi construiesc o casă în Ierusalim, care este în Iuda. Cine
este dintre voi din tot poporul Său? Dumnezeul său să fie cu el şi să se urce la Ierusalim,
care este în Iuda, şi să construiască acolo Casa DOMNULUI Dumnezeului lui Israel (El este
Dumnezeul), care este în Ierusalim. Şi pe oricine rămâne, în orice loc unde el locuieşte
temporar, oamenii locului să îl ajute cu argint şi cu aur şi cu bunuri şi cu animale, în afară
de darul de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu care este în Ierusalim.” Ezra 1:1-4.
Coborârea Simbolului Divin „Atunci el mi-a spus: Nu te teme, Daniele: fiindcă din prima zi când ţi-ai pus inima să
înţelegi şi să te disciplinezi înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite, iar eu
am venit datorită cuvintelor tale. Dar prinţul împărăţiei Persiei mi s-a împotrivit douăzeci
şi una de zile, dar, iată, Mihail, unul dintre mai marii prinţilor, a venit să mă ajute; şi
am rămas acolo cu împăraţii Persiei.” Daniel 10:12-13.
„În timp ce Satana se lupta să influențeze cele mai înalte autorități în împărăția Medo-
Persiei ca să manifeste dezaprobare față de poporul lui Dumnezeu, îngerii lucrau în
favoarea exilaților. Lupta era de așa natură încât întreg Cer era interesat. Prin proorocul
Daniel ni se dă o priveliște a acestei lupte puternice dintre forțele binelui și ale răului.
Timp de trei săptămâni Gabriel a luptat cu forțele întunericului, căutând să anihileze
influențele care lucrau asupra minții lui Cir și înainte ca lupta să se încheie, Însuși Cristos
a venit în ajutorul lui Gabriel. „Căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și
una de zile”, declară Gabriel; „însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă,
mi-a venit în ajutor, și am ieșit biruitor acolo lângă împărații Persiei” (Daniel 10:13). Tot ce
44
a putut face Cerul în favoarea poporului lui Dumnezeu, a fost făcut. Biruința a fost în
cele din urmă câștigată, forțele vrășmașului au fost ținute în frâu în toate zilele lui
Cir și în toate zilele fiului său Cambise, care a domnit aproape șapte ani și jumătate.”
Profeți și Regi, 571-572.
Lucrarea De Temelie „Și când constructorii au pus temelia Templului DOMNULUI, ei au aşezat pe preoţi în
îmbrăcămintea lor cu trâmbiţe şi pe leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, pentru a lăuda pe
DOMNUL, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel. Şi cântau împreună răspunzându-
şi unii altora, lăudând şi dând mulţumiri DOMNULUI: Pentru că este bun, pentru că mila
Lui dăinuieşte pentru totdeauna faţă de Israel. Şi tot poporul a strigat cu un strigăt mare,
când au lăudat pe DOMNUL, pentru că temelia Casei DOMNULUI fusese pusă.” Ezra 3:10-
11.
„Dar mulţi dintre preoţii şi leviţii şi mai marii părinţilor, bărbaţi în vârstă, care văzuseră
Casa dintâi, când temelia acestei Case a fost pusă înaintea ochilor lor au plâns cu voce
tare; şi mulţi strigau tare de bucurie; Astfel încât poporul nu putea deosebi zgomotului
strigătului de bucurie de zgomotul plânsului poporului; căci poporul striga cu strigăt mare
şi zgomotul s-a auzit de departe.” Ezra 3:12-13.
„Nu este nevoie să menționăm că aceste laude și mulțumiri erau cu totul potrivite. Casa
asupra cărora ochii lor erau ațintiți era de o așa importanță pentru Domnul încât să-Și
trimită Cuvântul din nou și din nou pentru a încuraja constructorii. Domnul dă robilor Săi
cuvinte pentru a vorbi; iar toți trebuie să-și fi exprimat recunoștința atunci când au văzut
că temelia Casei fusese construită.
Însă a venit încă o dificultate. Plânset, vaiet și jale erau auzite pentru că Templul nu era
așa de glorios în exterior ca și primul. Existau oameni care își foloseau puterea
conversației pentru a vorbi despre inferioritatea clădirii față de cea construită de Solomon.
Un sunet nearmonios, nu de bucurie sau laudă ori recunoștință, ci de nemulțumire era
amestecat cu muzica și cântecul, cu bucuria și lauda lui Dumnezeu.
„Dar mulţi dintre preoţii şi leviţii şi mai marii părinţilor, bărbaţi în vârstă, care văzuseră
casa dintâi, când temelia acestei Case a fost pusă înaintea ochilor lor au plâns cu voce tare;
şi mulţi strigau tare de bucurie;”
Ei văzuseră destule pentru a-i face să-L laude pe Dumnezeu. Ei au văzut că Domnul i-a
cercetat după ce i-a risipit din cauza nerecunoștinței și necredincioșiei față de poruncile
Sale. El a mișcat inima lui Cirus pentru a ajuta pe aceia care erau rânduiți cu reconstruirea
Casei. Însă aceia care se descurajau ușor nu mergeau prin credință. Ei întrețineau
sentimente descurajatoare, ce nu erau o mireasmă de viață pentru fapte bune.
(Manuscrisul 116, 1897)” Comentariul Biblic AZȘ, 1133-1134.
45
Lucrarea Vrășmașilor „Daţi acum poruncă să facă pe aceşti oameni să înceteze şi această cetate să nu fie
construită, până va fi dată o altă poruncă din partea mea. Luaţi seama acum să nu greşiţi
în a face aceasta: de ce să crească paguba spre vătămarea împăraţilor? Şi, când copia
scrisorii împăratului Artaxerxes a fost citită înaintea lui Rehum şi a lui Şimşai, scribul, şi a
tovarăşilor lor, ei s-au urcat în grabă la Ierusalim la iudei, şi i-au făcut să înceteze, prin
forţă şi putere. Atunci a încetat lucrarea Casei lui Dumnezeu care este în Ierusalim. Astfel,
a încetat până în anul al doilea al domniei lui Darius împăratul Persiei.” Ezra 4:21-24.
„În timpul domniei lui Cambise, lucrarea la Templu a înaintat încet, iar în timpul domniei
falsului Smerdis (numit în Ezra 4, 7 Artaxerse), samaritenii au amăgit pe acest impostor
fără scrupule să dea un decret prin care se interzicea iudeilor să-și reclădească Templul și
cetatea.” Profeți și Regi, 572.
Al Doilea Pas – Manifestarea Puterii Lui Dumnezeu „Lăsaţi în pace lucrarea acestei Case a lui Dumnezeu; guvernatorul iudeilor şi bătrânii
iudeilor să construiască această Casă a lui Dumnezeu pe locul lui. Mai mult, eu dau o
hotărâre despre ce să le faceţi bătrânilor acestor iudei pentru construirea acestei Case a
lui Dumnezeu; ca din bunurile împăratului, din tributul de dincolo de râu, să fie date îndată
cheltuielile acestor oameni, ca să nu fie împiedicaţi. Şi de ceea ce au nevoie, deopotrivă
tauri tineri şi berbeci şi miei pentru ofrandele arse ale Dumnezeului cerului, grâu, sare, vin
şi untdelemn, conform cu rânduiala preoţilor care sunt în Ierusalim, să li se dea zi de zi
negreşit; Ca ei să aducă sacrificii de arome dulci Dumnezeului cerului şi să se roage pentru
viaţa împăratului şi a fiilor săi. De asemenea eu am dat o hotărâre, ca oricine va schimba
acest cuvânt, să fie scoasă din casă lemnăria şi fiind ridicată, să fie acesta spânzurat de ea;
şi să fie făcută casa lui un morman de balegă pentru aceasta. Şi Dumnezeul care a făcut
ca numele Său să locuiască acolo să nimicească pe toţi împăraţii şi popoarele, care îşi vor
întinde mâna să schimbe şi să distrugă această Casă a lui Dumnezeu care este în Ierusalim.
Eu Darius am dat această hotărâre; să fie împlinit în grabă.” Ezra 6:7-12.
Atunci când a venit la tron Darius, el a îndreptat lucrarea și piedica uzurpatorului. Însă
chiar și atunci poporul care trebuie să fie cel mai interesat a continuat în indiferență. Ei au
aplicat greșit profeția dată de inspirație. Ei au interpretat greșit Cuvântul lui Dumnezeu
și au declarat că nu venise încă vremea să construiască, iar până ce nu se vor împlini
zilele, ei nu se vor apuca de lucrare. Dar în timp ce părăseau construirea Casei
Domnului, Templul în care se puteau închina lui Dumnezeu, până încheierea vremii robiei
evreilor, ei și-au construit case pentru ei.” Comentariul Biblic AZȘ, vol 4, 1175.
46
„Și bătrânii iudeilor au construit şi au prosperat prin profeţirea lui Hagai, profetul, şi a
lui Zaharia fiul lui Ido. Şi au construit şi au terminat-o, conform cu porunca Dumnezeului
lui Israel şi conform poruncii lui Cirus şi a lui Darius şi a lui Artaxerxes, împăratul Persiei.
Şi această Casă a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar, care era în anul al şaselea al
domniei lui Darius, împăratul.” Ezra 6:14-15.
Un Tip Al Celei De-a Doua Solie Îngerească „Hei, hei! ieşiţi şi fugiţi din ţara nordului, spune DOMNUL, pentru că v-am împrăştiat ca
pe cele patru vânturi ale cerului, spune DOMNUL. Eliberează-te, Sioane, care locuieşti cu
fiica Babilonului! Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor: După glorie m-a trimis el la
naţiunile care v-au prădat, pentru că cine se atinge de voi se atinge de lumina ochiului
Său. Pentru că, iată, Eu îmi voi scutura mâna peste ele şi vor ajunge o pradă servitorilor
lor; şi veţi cunoaşte că DOMNUL oştirilor m-a trimis. Cântă şi bucură-te, fiică a Sionului,
pentru că, iată, Eu vin şi voi locui în mijlocul tău, spune DOMNUL. Și multe naţiuni se vor
alătura DOMNULUI în acea zi şi vor fi poporul Meu; şi Eu voi locui în mijlocul tău şi vei
cunoaşte că DOMNUL oştirilor m-a trimis la tine.” Zaharia 2:6-10.
Al Treilea Decret „La aproximativ șaptezeci de ani după reîntoarcerea primei grupe de robi sub conducerea
lui Zorobabel și losua, Artaxerxe Longimanus s-a urcat pe tronul Medo-Persiei. Numele
acestui împărat este strâns legat de istoria sfântă printr-o serie de providențe remarcabile.
În timpul domniei lui, au trăit și au lucrat Ezra și Neemia. El este acela care, în anul 457
î.Hr., a dat al treilea și ultimul decret pentru restaurarea Ierusalimului. Domnia lui a
fost martoră la reîntoarcerea unei grupări de iudei sub conducerea lui Ezra, la terminarea
zidurilor Ierusalimului de către Neemia și tovarășii lui, la reorganizarea slujbelor Templului
și la Marile Reforme religioase, instituite de Ezra și Neemia. În timpul acestei domnii lungi,
el a dat pe față deseori înțelegere față de poporul lui Dumnezeu; și în prietenii lui iudei,
preaiubiți și demni de încredere, Ezra și Neemia, a recunoscut bărbați rânduiți de
Dumnezeu, ridicați pentru o lucrare deosebită.” Profeți și Regi, 607.
„Decretul căutat se găsea în capitolul șapte din Ezra, versetele 12-26. În forma lui cea mai
completă fusese dat de Artaxerxe, împăratul Persiei, în anul 457 în. Hr. Însă, în Ezra 6, 14
se spune că a fost clădită Casa Domnului din Ierusalim „după porunca (decretul) lui Cirus,
Darius și Artaxerxe, împăratul Persiei”. Acești trei împărați, prin emiterea, reafirmarea și
completarea decretului, l-au adus la desăvârșirea prevăzută de profeție, pentru a marca
astfel începutul celor 2300 de ani. Luând deci anul 457 în. Hr., timpul când a fost completat
decretul, ca dată a poruncii, s-a văzut că toate precizările profeției cu privire la cele
șaptezeci de săptămâni se împliniseră.” Tragedia Veacurilor, 326.
47
Dezamăgire „Numărul acelora care au răspuns chemării de a părăsi Babilonul era dezamăgitor de
mic. Ezra s-a așteptat ca un mare număr să se întoarcă.” Review and Herald, 13 Februarie
1908, par. 3.
„Ezra se așteptase că un număr mare se va întoarce la Ierusalim, dar numărul celor care
au răspuns chemării era descurajator de mic. Mulți, care cumpăraseră case și pământuri,
nu erau dispuși să-și sacrifice averile. Ei iubeau tihna și confortul și s-au mulțumit să
rămână. Exemplul lor s-a dovedit o piedică pentru alții, care altfel ar fi ales să se
împărtășească de experiența acelora care înaintau prin credință.
Când Ezra a privit la grupa adunată, a fost surprins să nu găsească pe nimeni dintre fiii lui
Levi. Unde erau membrii seminției puse deoparte pentru slujba sfântă a Templului? La
chemarea „Cine este de partea Domnului”, leviții ar fi trebuit să răspundă primii.
În timpul robiei și după ceea, li se acordaseră multe privilegii. Se bucuraseră de libertatea
deplină să slujească nevoilor spirituale ale fraților lor de robie. Fuseseră clădite sinagogi,
în care preoții conduceau închinarea la Dumnezeu și învățau poporul. Li se permisese în
mod liber să păzească Sabatul și să îndeplinească ritualurile sfinte, specifice credinței
iudaice.” Profeți și Regi, 612-613.
Simbolul Șapte „Să ştii de aceea şi să înţelegi, că de la ieşirea poruncii de a restaura şi de a construi
Ierusalimul până la Mesia Prinţul vor fi şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni;
strada va fi construită din nou şi zidul, chiar în timpuri de necaz.” Daniel 9:25.
Cele șaptezeci se săptămâni sunt împărțite în trei părți: Șapte săptămâni, șaizeci și două
de săptămâni și o săptămână. Primele șapte săptămâni au început în anul 457 î.Hr. Ele
sunt simbolul șapte în linia de reformă a celor trei decrete.
Al Patrulea Pas „Atunci împăratul mi-a spus: Ce cauţi? Astfel, m-am rugat Dumnezeului cerului. Şi am spus
împăratului: Dacă place împăratului şi dacă servitorul tău ar găsi favoare înaintea feţei
tale, să mă trimiţi în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, să o construiesc. Şi
împăratul mi-a spus (împărăteasa de asemenea şedea lângă el): Cât de lungă va fi călătoria
ta? Şi când te vei întoarce? Astfel a făcut plăcere împăratului să mă trimită; şi i-am hotărât
un timp. Mai mult, am spus împăratului: Dacă ar plăcea împăratului, să mi se dea scrisori
către guvernatorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec până voi ajunge în Iuda; Şi o
48
scrisoare către Asaf păzitorul pădurii împăratului, ca să îmi dea lemnăria să fac bârne
pentru porţile palatului care aparţinea de casă, şi pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care
voi intra. Şi împăratul mi-a dat, conform cu mâna cea bună a Dumnezeului meu peste
mine.” Neemia 2:4-8.
În reforma lui Neemia se găsește și acțiunea vrășmașilor. Sanbalat, Tobia și Gheșem s-au
opus lucrării lui Dumnezeu în acea vreme.
„Dar când Sanbalat horonitul şi Tobia, servitorul, amonitul, şi Gheşem arabul, au auzit
aceasta, au râs de noi în batjocură şi ne-au dispreţuit şi au spus: Ce este acest lucru pe care
îl faceţi? Vă răzvrătiţi împotriva împăratului?” Neemia 2:19.
Al treilea pas este judecata. Este vorba de judecățile făcute de Neemia în capitolul 13.
Acolo el mustră și pedepsește poporul din cauza alianței cu popoarele păgâne, din cauza
neorânduielii în serviciile preoțești și a călcării Sabatului.
49
Linia De Reformă A Domnului Cristos
Perioada De Întuneric
De ce L-au Respins Evreii Pe Isus ca Mesia? De F.C. Gilbert
„Întrebarea din titlu este una repetată adesea. Multora le este dificil să înțeleagă cum și
de ce L-a respins poporul evreu pe Isus ca și Mântuitor și Mesia, când Scripturile Vechiului
Testament erau pline de preziceri, tipuri și profeții legate de venirea Sa în această lume.
Este greu de înțeles în special refuzul Sinedriului de a-L primi pe Isus ca și Mesia, mai ales
pentru că apostolii, inspirați, au afirmat în mod repetat că: dacă aceștia și-ar fi dat seama
de ceea ce fac, ei nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Jertfirea vieții Sale a fost făcută din
ignoranță. Pentru unii pare aproape imposibil să armonizeze respingerea lui Isus de către
Farisei, în timp ce ei erau recunoscuți ca și conducători ai poporului care stăteau în scaunul
lui Moise.
Faptul că cei din poporul evreu erau sinceri, zeloși și onești este evident din Scriptură.
Pavel zice despre ei:
„Fiindcă le aduc mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar nu conform cunoaşterii.”
Romani 10:2.
Iar despre propria instruire și educație, înainte de a-L accepta pe Isus ca Mântuitor, el
adaugă:
„Şi în aceasta mă deprind pe mine însumi, să am întotdeauna o conştiinţă fără poticnire,
faţă de Dumnezeu şi oameni.” Fapte 24:16.
„Şi mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, celui ce m-a întărit, în aceea că m-a socotit
credincios, punându-mă în serviciu; Eu, cel care mai înainte eram blasfemator şi
persecutor şi insultător; dar am obţinut milă, pentru că am lucrat din ignoranţă în
necredinţă.” 1 Timotei 1:12-13, traducerea Fidela.
Evreii dornici să-L urmeze pe Dumnezeu Din cauza experienței amare prin care sămânța lui Avraam a trecut în timpul captivității
Babiloniene timp de șaptezeci de ani, după eliberarea lor din exilul babilonian,
conducătorii erau hotărâți să nu mai respingă vreodată sfatul din Cuvântul lui Dumnezeu.
Oamenii influenți ai Israelului se temeau de severitatea consecințelor care ar putea veni
peste ei dacă ar fi îndepărtați de la adevăratul Dumnezeu. Următoarea afirmație din Ezra
vorbește despre aceasta:
50
„Să călcăm noi din nou poruncile tale şi să ne încuscrim cu popoarele acestor urâciuni? Nu
te vei mânia pe noi până ne vei mistui, astfel încât să nu fie nicio rămăşiţă nici scăpare?”
Ezra 9:14.
Într-o carte evreiască intitulată „Ethics of the Fathers” (Etica părinților – vezi referința nr.1
de mai jos), scrisă cam în secolul al doilea înainte de Hristos, în capitolul 1, paragraful 2,
spune: „Fiți chibzuiți în judecată; pregătiți mulți ucenicii; și apărați legea.” Înțelepții
Israelului și-au dat toată silința să facă un zid de apărare pentru lege. Ei au multiplicat
comentarii, explicații, tratate, targume (interpretări ale Scripturilor – n.tr.) și alte materiale
ajutătoare astfel încât poporul să poată înțelege mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. Din
nefericire, în strădania lor de a familiariza poporul cu cerințele conținute în Scriptură
despre cum să-L urmezi pe Dumnezeu, ei s-au poticnit de o mare piatră de poticnire.
După ce Alexandru cel Mare s-a închinat în templul din Ierusalim, după primirea sa de
către Iuda, marele preot (2), între greci și evrei s-a dezvoltat un spirit de prietenie. Generalii
lui Alexandru nu reușeau să înțeleagă de ce conducătorul lor l-ar îmbrățișa pe marele
preot atunci când s-au întâlnit pe Muntele Scopus, în loc să-l ucidă. Alexandru le-a spus
generalilor săi că ceea ce s-a întâmplat în acea zi i-a fost arătat într-o viziune pe când se
afla în Macedonia, și el și-a dorit să aibă privilegiul de a intra în templu și de a se închina
Dumnezeului lui Iuda.
Grecii i-au asigurat pe evrei că ei doreau să le fie cu adevărat prieteni și binefăcători (3). Ei
doreau să afle mai multe despre Dumnezeul evreilor. S-a făcut o înțelegere care permitea
ca un mare număr de rabini din Ierusalim să meargă în Alexandria și acolo să traducă
scrierile Scripturilor din limba ebraică în greacă. Învățătura și educația grecească căuta
orice cale posibilă pentru a spori și a perfecționa valorile propriei culturi. Grecii au sugerat
de asemenea ca evreii să-i trimită pe cei mai talentați dintre tinerii lor în Alexandria pentru
instruire și educație în privința filozofiei, a științelor și a învățăturilor grecilor.
Multora din bătrânii Israelului le era teamă de consecințele unei astfel de acțiuni; înțelepții
își aduceau aminte de necazurile înaintașilor lor care au intrat în contact cu stilul de viață
și obiceiurile păgâne. Ei i-au sfătuit pe tineri să nu urmeze un astfel de curs. Aceștia, în
schimb, au argumentat că ar fi un avantaj acela ca tineri puternici, înțelepți și statornici să
meargă la școlile grecești, pentru că astfel ei i-ar putea influența pe filozofii și învățații greci
să vadă valoarea și frumusețea religiei iudaice, și astfel unii din învățații greci s-ar putea
să îmbrățișeze iudaismul. Cu toate acestea, bătrânii Israelului i-au sfătuit să nu facă acest
lucru. Ei considerau că dacă tinerii ar fi încurajați să intre în contact cu învățătura
păgânilor, aceasta ar putea ruina viitorul rasei iudaice.
Treptat, școlile evreiești au ajuns să ofere titluri academice (diplome) absolvenților lor.
Existau mai multe grade: Rav sau rabi, Tana, Gayon, Sadi și Rabbon. S-a considerat necesar
pentru absolvenții școlilor rabinice să arate un semn al gradului lor prin aceea că purtau
îmbrăcăminte diferită. Cel care avea un anumit grad, trebuia să poarte o robă și o tichie
diferită și distinctivă. Încetul cu încetul s-a format o aristocrație educațională numită
Sinedriu. Acest termen este de origine greacă, denumirea ebraică fiind Beth din ha-go-dol,
„Marea casă a judecății”.
51
Declinul Spiritualității În timp ce școlile religioase au continuat să funcționeze, era vizibil un declin evident în ce
privește puterea și influența spirituală. An după an, Cuvântul lui Dumnezeu era studiat din
ce în ce mai puțin, pe măsură ce cursurile și studiile bazate pe cultură și filozofie creșteau.
Curriculum-ul școlilor rabinice a fost influențat spre intelectualism. Pe măsură ce anii
treceau, omul a ajuns să fie înălțat iar la Dumnezeu se gândeau tot mai puțin. Rabinii erau
preamăriți, în timp ce cei neînvățați erau subestimați. Evlavia s-a diminuat treptat pe
măsură ce formele și ceremoniile creșteau. Multe legi au fost date pentru a favoriza
rabinismul și obiceiurile școlilor, totuși elevii erau încurajați să-L iubească și să asculte de
Dumnezeu.
În „Ethics of the Fathers” (Etica părinților) rabinii învățau: „Un copil de cinci ani ar trebui să
studieze Biblia, la zece ani ar trebui să studieze Mishna, la 15 ani Gemara.”
Mishna este un comentariu voluminos al Bibliei; Gemara este un comentariu la Mishna.
Așa că, pe măsură ce un elev înainta în vârstă și în dezvoltare mintală, el studia tot mai
puțin Cuvântul lui Dumnezeu și tot mai mult scrierile oamenilor.
Intelectualismul a pus la o parte inspirația Pentru ca bărbații să fie acceptați de adunările evreiești, ei trebuiau să fi parcurs un curs
în cadrul școlilor rabinice. Aceia care nu reușeau să urmeze procedura trasată de Marele
Sinedriu (sau de către micile Sinedrii localizate în orașele și localitățile din zona Palestinei
în afara orașului Ierusalim, sedii ale Beth din ha-go-dol, Marea casă a judecății), nu
primeau nici un fel de recunoaștere din partea poporului. Rabinul care absolvise un curs
era recunoscut după îmbrăcămintea sa. Era esențial ca o persoană să întrunească
cerințele rabinice pentru a putea câștiga audiența copiilor lui Avraam.
Acestea erau condițiile existente în Iudeea în vremea când Ioan și Isus au apărut în ținutul
Israelului.
Următoarele din Hristos Lumina Lumii se potrivesc aici:
„În timpul captivităţii babiloniene, israeliţii au fost vindecaţi pe deplin de închinarea la
chipuri cioplite. În decursul secolelor care au urmat, ei au suferit din cauza asupririi din
partea vrăjmaşilor păgâni, până când s-au convins pe deplin că prosperitatea lor depindea
de ascultarea de Legea lui Dumnezeu... După întoarcerea din Babilon, s-a acordat mare
atenţie învăţământului religios. Pretutindeni în ţară s-au clădit sinagogi, unde legea era
explicată de preoţi şi cărturari. S-au întemeiat şi şcoli care, pe lângă meserii şi ştiinţe, se
ocupau cu predarea principiilor neprihănirii. Dar aceste instituţii s-au schimbat în rău... În
multe lucruri, ei s-a conformat practicilor idolatrilor.
Deoarece se depărtaseră de Dumnezeu, iudeii au pierdut din vedere în mare măsură
învăţătura cu privire la slujbele ceremoniale... Dar iudeii au pierdut viaţa spirituală din
ceremoniile lor şi s-au agăţat de forme moarte... Pentru a pune ceva în locul celor pe care
le pierduseră, preoţii şi rabinii au înmulţit cu de la sine putere cerinţele de împlinire a
formelor; dar, cu cât acestea deveneau mai aspre, cu atât mai puţin se manifesta iubirea
52
faţă de Dumnezeu. Ei îşi măsurau sfinţenia după mulţimea ceremoniilor lor, în timp ce
inimile lor erau pline de îngâmfare şi ipocrizie.” Hristos, Lumina Lumii, pag. 29.
„Deoarece iudeii se despărţiseră de Dumnezeu, credinţa se întunecase şi speranţa
aproape încetase de a mai lumina viitorul. Cuvintele proorocilor erau neînţelese.” Idem,
pag. 32.
Din moment ce Ioan și Isus nu au fost la școlile rabinice, poporul nu recunoștea autoritatea
lor ca și învățători. Cu toate acestea, Dumnezeu a dat acestor bărbați o solie plină de
putere divină și de Duhul cerului. Din cauză că conducătorii Israelului nu au acceptat solia
lui Ioan ca venind de la Dumnezeu, ei nu erau pregătiți pentru a-L primi pe Mântuitor, deși
El i-a asigurat că viața și venirea Sa aveau la bază sfintele Scripturi. Rabinii întrebau: „Cum
are Omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”
Din moment ce membrii familiei lui Isus erau loiali sinagogilor, nici chiar frații Săi nu
credeau în El ca Mesia. (vezi Ioan 7:4,5) Deoarece standardele de instruire erau stabilite
de Sinedriu și nimeni nu putea fi recunoscut ca învățător dacă nu accepta învățăturile
rabinilor, nu e dificil să înțelegem de ce, atunci când Mântuitorul a venit la aceia care erau
posesorii profețiilor lui Dumnezeu, ei nu au reușit să-L recunoască ca fiind împlinirea
tipurilor și profețiilor scrise în cărțile lui Moise și ale profeților.
Prin amestecarea Cuvântului lui Dumnezeu cu filozofiile omenești, forța și puterea
spirituală a Scripturilor lipsea din viața învățătorilor și a oamenilor de rând. Ei nu aveau
discernământ spiritual. Filozofia greacă, cultura Alexandriană și Ateniană, au secătuit
puterea spirituală a casei lui Israel. Influența acestei instruiri lumești-religioase a făcut ca
toate clasele sociale să fie nepregătite să-L întâlnească pe El atunci când „El a venit la ai
Săi, și ai Săi nu L-au primit”. Pretențiile (afirmațiile) Sale erau cerești; poporul era de pe
Pământ, pământesc. Cerul și pământul nu erau în armonie.
La începutul lucrări Sale, Isus a spus poporului că gloata Îl va ucide. Farisei L-au acuzat ca
fiind samaritean și având drac. Orbiți de păcat și hipnotizați de învățăturile omenești și de
tradițiile rabinice, masele erau lipsite de pătrundere spirituală. În final, ei au respins unica
lor speranță, unica lor sursă de eliberare. Nici sinceritatea, nici zelul sau sârguința nu-i
puteau scăpa sau salva de păcat. Doar Isus, lumina lumii, Mântuitorul omenirii, putea
aduce eliberare.
Conducătorii Israelului au cedat în mare măsură pretențiilor culturii și educației grecești,
sperând ca prin aceasta să obțină prestigiu și influență. Ei au fost conduși să creadă că
puteau să avanseze mai bine în sarcina pe care le-a dat-o Dumnezeu prin acceptarea
(asimilarea) unor standarde lumești de educație decât dacă se agățau strâns de
standardele pe care le-au moștenit de la înaintașii lor credincioși. Astfel, israeliții au
pierdut mult din influența lor, nu au reușit să-și păstreze prestigiul și L-au respins pe mult
așteptatul lor Messia și Mântuiror.”
(1) Introdusă în Cartea de rugăciuni „zilnice” a evreilor (Jewish „daily” Prayer
Book), ediția 1890, publicată de Rosenbaum & Werbelowsky, New York City.
(2) Josephus, Antichități (Antiquities), cartea 11, capitolul 8, paragraful 5.
Timpurile Nou Testamentare în Palestina (New Testament Times in Palestine),
53
Shailer Mathews, Cap. 1, pag. 13, 14. Ghidul Palestinei (Palestine Guide), de
G. O. Matson, ediția 1930, publicată de American Colony Stores, Ierusalim,
Palestina.
(3) Istoria evreilor (History of the Jews) de Graetz, vol. 1, pag. 440, 457, 487. Istoria
poporului evreu în timpul lui Isus Hristos (History of the Jewish People in the
Times of Jesus Christ), de Schurer, div. 1, pag. 199-218. Istoria Israelului
(History of Israel) de Ewald, cap. 5, pag. 260, 293-302. Timpurile Nou
Testamentare în Palestina (New Testament Times in Palestine), Shailer
Mathews, Cap. 2, pag. 15-26, cap. 3, pag. 30, cap. 4, pag. 38, 40, 42.
„Și tu Copile, vei fi chemat profet al celui Preaînalt; fiindcă vei merge înaintea feţei
Domnului, să pregăteşti căile lui; Să dai cunoştinţa salvării poporului Său, prin iertarea
păcatelor lor, prin blânda milă a Dumnezeului nostru; prin care răsăritul din înalt ne-a
vizitat, să dea lumină celor ce şed în întuneric şi în umbra morţii, să ne îndrepte
picioarele pe calea păcii.” Luca 1:76-79.
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acelaşi
era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute de El şi fără El nu a fost făcut
nimic din ceea ce a fost făcut. În El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina
străluceşte în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.” Ioan 1:1-5.
Timpul Sfârșitului „Căci un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul lui şi îi va fi pus
numele Minunat, Sfătuitor, Dumnezeul puternic, Tatăl veşnic, Prinţul Păcii.” Isaia 9:6.
„De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, o fecioară va rămâne însărcinată şi va
naşte un fiu şi îi va pune numele, Emanuel.” Isaia 7:14.
„Şi ea va naşte un Fiu şi îi vei pune numele ISUS, pentru că El va salva pe poporul Său de
păcatele lor. Şi toată aceasta s-a făcut ca să se împlinească ce fusese rostit de Domnul prin
profetul, care a spus: Iată, o fecioară va fi însărcinată şi va naşte un Fiu şi Îi vor pune
numele Emanuel, care tradus este: Dumnezeu cu noi.” Matei 1:21-23.
Creșterea Cunoștinței „Lumina lui Dumnezeu strălucește totdeauna în mijlocul întunecimii păgânismului. Atunci
când au studiat cerurile înstelate și au căutat să pătrundă taina ascunsă în căile lor
luminoase, acești magi au contemplat gloria Creatorului. Căutând să înțeleagă mai bine,
54
ei s-au îndreptat spre Scripturile evreilor. În țara lor, scrierile profetice, care preziceau
venirea unui învățător divin, au fost păstrate ca o comoară. Balaam făcea parte din rândul
magilor, deși cândva fusese un profet al lui Dumnezeu; inspirat de Duhul Sfânt, el
proorocise despre prosperitatea lui Israel și arătarea lui Mesia; iar proorociile lui trecuseră
prin tradiție de la generație la generație. Dar, în Vechiul Testament, venirea Mântuitorului
era mai clar descoperită. Magii au aflat cu bucurie că venirea Sa era aproape și că lumea
întreagă avea să fie plină de cunoașterea Slavei Domnului.” Hristos Lumina Lumii, 59.
„Dumnezeu declară: „Voi turna ape peste pământul însetat și râuri pe pământul uscat.”
(Isaia 44, 3.) „Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric.” (Psalmii 112, 4.) Acelora
care caută Lumina și care o acceptă cu bucurie le vor răsări razele strălucitoare de la
tronul lui Dumnezeu.
Pe câmpiile unde tânărul David își condusese turma, păstorii încă mai vegheau în timpul
nopții. În orele acelea de liniște, ei vorbeau împreună despre Mântuitorul făgăduit și se
rugau pentru venirea Împăratului pe tronul lui David. „Și iată că un înger al Domnului s-a
înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte
tare. Dar îngerul le-a zis: «Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie
pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este
Cristos, Domnul».”” Hristos Lumina Lumii, 47.
„Ana, o proorociță, de asemenea a intrat și a confirmat mărturia lui Simeon cu privire la
Cristos. În timp ce Simeon vorbea, fața ei se luminase de slava lui Dumnezeu și din adâncul
inimii își exprima mulțumirea pentru că i se îngăduise să-L vadă pe Cristos, Domnul.
Acești umili închinători nu studiaseră profețiile în zadar. Dar cei care dețineau poziții de
conducători și preoți în Israel, deși aveau în fața lor prețioasele cuvinte ale profeției, nu
umblau în Căile Domnului și ochii lor nu erau deschiși să vadă Lumina vieții.” Hristos
Lumina Lumii, 55.
Formularea Soliei „Iată , voi trimite mesagerul Meu şi el va pregăti calea înaintea mea; şi Domnul, pe care îl
căutaţi, va veni deodată la Templul Său, chiar mesagerul Legământului, în care găsiţi
plăcere; iată, El va veni, spune DOMNUL oştirilor.” Maleahi 3:1.
„Vocea celui ce strigă în pustiu: Pregătiţi calea DOMNULUI, faceţi în pustie un drum mare
şi drept pentru Dumnezeul nostru.” Isaia 40:3.
„Ana şi Caiafa fiind înalţii preoţi, Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în
pustie. Şi a venit în tot ţinutul din jurul Iordanului, predicând botezul pocăinţei pentru
iertarea păcatelor; Aşa cum este scris în Cartea cuvintelor lui Isaia, profetul, spunând:
55
Vocea unuia strigând în pustie: Pregătiţi calea Domnului, faceţi-I cărările drepte.” Luca 3:3-
4.
Coborârea Simbolului Divin „Şi Isus, după ce a fost botezat, a ieşit din apă îndată; şi iată, cerurile i s-au deschis şi a
văzut Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi aşezându-se uşor pe el. Şi iată,
o voce din cer a spus: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea.”
Matei 3:16-17.
„Îndată ce a ieșit din apă, Isus S-a plecat în rugăciune pe malul râului. În fața Lui se
deschidea o eră nouă și însemnată. Acum începea lupta vieții Sale pe o scară mai largă.
Cu toate că era Domnul Păcii, venirea Lui trebuia să fie ca străfulgerarea unei săbii.
Împărăția pe care venise s-o întemeieze era contrară aceleia dorite de iudei. El, care era
temelia ritualurilor și organizării poporului Israel, urma să fie privit ca vrășmașul și
distrugătorul lui. El, care proclamase Legea pe Sinai, urma să fie condamnat ca unul care
o calcă. El, care venise să sfărâme puterea lui Satana, urma să fie acuzat ca fiind Beelzebul.
Nimeni nu L-a înțeles pe pământ, și în timpul lucrării Lui trebuia să rămână singur. Cât a
trăit, nici mama și nici frații Lui nu I-au înțeles lucrarea. Nici chiar ucenicii nu L-au înțeles.
El locuise în lumina veșnică, fiind una cu Dumnezeu, dar viața pe pământ trebuia să o ducă
în singurătate.
Privirea Mântuitorului părea că străbate cerul în timp ce lăuntrul Său se revărsa în
rugăciune. El știa bine cât de mult împietrise păcatul inima oamenilor și cât de greu le va
fi să înțeleagă lucrarea Lui și să primească darul mântuirii. El a cerut cu stăruință putere
de la Tatăl să biruie necredința lor, să sfărâme lanțurile prin care Satana îi ținea în robie
și, pentru binele lor, să-l învingă pe distrugător. Ceru o dovadă că Dumnezeu primește
omenirea în persoana Fiului Său.
Niciodată nu auziseră îngerii o rugăciune ca aceasta. Ei erau nerăbdători să aducă iubitului
lor Conducător un cuvânt de asigurare și de mângâiere. Dar nu; Tatăl Însuși va răspunde
la cererea Fiului Său. Direct de la tron au pornit razele slavei Sale. Cerurile s-au
deschis și asupra frunții Mântuitorului a coborât un chip de porumbel din cea mai
curată lumină — simbol potrivit pentru El, Cel umil și blând.
Din mulțimea imensă de lângă Iordan, puțini, în afară de Ioan, au înțeles această
descoperire cerească. Cu toate acestea, întreaga adunare era pătrunsă de prezența
Dumnezeirii. Lumea stătea în picioare, privind în tăcere la Cristos. Trupul Lui era scăldat
în lumina veșnică, ce înconjoară tronul lui Dumnezeu. Fața Lui înălțată spre cer era plină
de slavă, așa cum niciodată nu văzuseră ei o față de om. Din cerurile deschise s-a auzit un
glas zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.
Cuvintele acestea de recunoaștere au fost date pentru a inspira credință în inima celor
de față și pentru a-L întări pe Mântuitorul în lucrarea Lui. Cu toate că păcatele unei
lumi vinovate se adunau asupra lui Cristos, cu toate că Se umilise ca să ia asupră-Și firea
56
noastră decăzută, glasul venit din cer L-a declarat ca Fiu al Celui Veșnic.” Hristos Lumina
Lumii,pag. 111, 112.
Lucrarea De Temelie „De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, Eu pun în Sion, ca temelie, o Piatră, o
Piatră încercată, o preţioasă Piatră unghiulară, o Temelie sigură; cel ce crede nu se va
grăbi.” Isaia 28:16.
„Fiindcă nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Isus Cristos.” 1
Corinteni 3:11.
Lucrarea Vrășmașilor „Atunci preoţii de seamă şi fariseii au adunat consiliul şi au spus: Ce facem? Pentru că
Omul acesta face multe miracole. Dacă Îl lăsăm astfel în pace, toţi vor crede în El şi vor
veni romanii şi ne vor lua deopotrivă şi locul şi naţiunea. Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind
marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu ştiţi nimic, Nici nu gândiţi că este în folosul nostru
să moară un singur om pentru popor şi să nu piară toată naţiunea? Dar nu a spus aceasta
de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus avea să moară pentru naţiune;”
Ioan 11:47-51.
Manifestarea Puterii Lui Dumnezeu „Și l-au adus la Isus; şi şi-au aruncat hainele pe măgăruş şi l-au aşezat pe Isus călare pe el.
Şi pe când mergea El, ei îşi aşterneau hainele pe cale. Și pe când Se apropia, chiar la
coborâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea discipolilor a început să se bucure şi să
laude pe Dumnezeu cu voce tare din cauza tuturor faptelor puternice pe care le văzuseră,
Spunând: Binecuvântat fie Împăratul care vine în numele Domnului; pace în cer şi glorie
în cele prea înalte. Şi unii dintre fariseii din mulţime, i-au spus: Învăţătorule, mustră-Ți
discipolii. Iar El a răspuns şi le-a zis: Vă spun că dacă aceştia vor tăcea, pietrele imediat vor
striga.” Luca 19:35-40.
A Treia Etapă „Când Pilat a văzut că nu poate fi de niciun folos, ci mai degrabă s-a făcut tumult, a luat
apă şi şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, spunând: Sunt nevinovat de sângele acestui
57
Om drept. Vă priveşte! Atunci tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui fie asupra noastră
şi asupra copiilor noştri.” Matei 27:24-25.
Dezamăgire „Dezamăgirea noastră nu a fost atât de mare ca dezamăgirea ucenicilor. Când Fiul
omului a intrat triumfător în Ierusalim, ei s-au așteptat să fie încoronat ca rege. Oameni,
veniți din toate regiunile țării, erau adunați la un loc și strigau: „Osana, Fiul lui David!”
(Matei 21, 9). Iar când preoții și bătrânii I-au cerut Domnului Isus să liniștească mulțimea,
El a declarat că, dacă oamenii ar tăcea, până și pietrele ar începe să strige, ca să se
împlinească profeția. Cu toate acestea, după câteva zile, aceiași ucenici L-au văzut pe
Domnul lor iubit, despre care crezuseră că va domni pe tronul lui David, țintuit pe crucea
nemiloasă și înconjurat de fariseii care Îl ridiculizau și Îl batjocoreau. Totuși Domnul Cristos
Și-a împlinit făgăduințele. Cât de plăcută a fost mângâierea pe care a dat-o poporului Său
și cât de bogată a fost răsplata acordată celor credincioși și loiali! Domnul Miller și cei care
au fost alături de el au presupus că lucrarea de curățire a Sanctuarului, despre care se
vorbește în Daniel 8, 14, înseamnă curățirea pământului prin foc, înainte ca acesta să
devină locul de reședință al sfinților. Ei credeau că această lucrare urma să se desfășoare
la cea de a doua venire a lui Cristos. Prin urmare, noi am așteptat ca evenimentul revenirii
să aibă loc la încheierea celor 2300 de zile, adică ani. Dar, după dezamăgire, Scripturile au
fost cercetate atent, cu rugăciune și seriozitate și, după o perioadă de incertitudine, lumina
a alungat întunericul care ne învăluia, iar îndoiala și nesiguranța au fost spulberate.
În cele din urmă, am înțeles cu claritate că, în loc să se refere la curățirea pământului,
profeția din Daniel 8, 14 indica ultima lucrare a Marelui nostru Preot în cer, și anume
finalizarea ispășirii și pregătirea poporului pentru a întâmpina ziua venirii Sale.” Schițe din
Viața Mea, 62-63.
Simbolul Șapte „Și L-a luat jos şi L-a înfăşurat în pânză de in şi L-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în
care nu fusese pus nimeni niciodată. Şi acea zi era pregătirea; şi Sabatul se apropia.”
Luca 23:53-54.
Al Patrulea Pas „Atunci, în seara aceleiaşi zile, fiind prima zi a săptămânii, pe când uşile, unde discipolii
erau adunaţi de teama iudeilor, erau închise, Isus a venit şi a stat în picioare în mijloc şi le-
a spus: Pace vouă! Şi, spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Atunci discipolii s-
au bucurat când L-au văzut pe Domnul. Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-
58
a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi Eu. Şi după ce a spus aceasta, a suflat peste ei şi le-a spus:
Primiţi Duhul Sfânt!” Ioan 20:19-22.
Întâi Aproape, Apoi Departe În planul Domnului Cristos pentru luminarea lumii, este de făcut în primul rând lucrare
misionară în familie. Ucenicii trebuiau să înceapă din Ierusalim, deși era cel mai întunecos
câmp pentru lucrare. Câmpurile cele mai nepromițătoare sunt acelea unde a fost dată o
mare Lumină. Picioarele acelora care duc lampa vieții, cercetând după bijuterii ascunse
prin gunoiul întunecat al lumii vor fi asaltate de pericole deosebite. Totuși Domnul Cristos
le-a poruncit să facă această lucrare și i-a asigurat că vor fi sub scutul Omnipotenței, în
timp ce lucrau în primul rând pentru cei apropiați, iar în al doilea rând pentru cei de
departe.” Review and Herald, 6 Noiembrie, 1894.
„Și când au intrat, au urcat într-o cameră de sus unde stăteau deopotrivă Petru şi Iacov şi
Ioan şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotes şi Iuda,
fratele lui Iacov. Toţi aceştia, într-un gând, continuau stăruitor în rugăciune şi cereri,
împreună cu femeile, şi Maria mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.” Faptele Apostolilor 1:13-14.
Ziua Cincizecimii „Şi când se împlinea Ziua Cincizecimii, erau toţi într-un gând la un loc. Şi dintr-o dată a
venit un sunet din cer ca al unui vânt vijelios, puternic şi a umplut toată casa unde şedeau
ei. Şi le-au apărut limbi despicate ca de foc şi s-au aşezat peste fiecare dintre ei. Şi toţi au
fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, cum le dădea Duhul
să vorbească clar.” Faptele Apostolilor 2:1-4.
Revărsare Progresivă „Actul lui Cristos de a sufla peste ucenicii Săi Duhul Sfânt, și de a le împărtăși pacea Sa lor,
a fost ca și câțiva stropi înainte de torentul bogat ce sta să fie revărsat în Ziua
Cincizecimii.” Spirit of Prophecy, volume 3, 244.
Ploaia Timpurie și Târzie „Atunci vom cunoaşte, dacă urmărim a cunoaşte pe DOMNUL; ieşirea lui este pregătită ca
dimineaţa; şi el va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie şi timpurie pentru pământ.” Osea
6:3.
59
„Fiţi veseli, voi copii ai Sionului, şi bucuraţi-vă în DOMNUL Dumnezeul vostru, pentru că El
v-a dat Ploaia Timpurie cu măsură şi va face să cadă pentru voi Ploaia, Ploaia Timpurie şi
Ploaia Târzie în luna întâi.” Ioel 2:23.
Cincizecimea Este Ploaia Timpurie „Creştinii să ceară cu credință binecuvântarea făgăduită, iar ea va veni. Revărsarea
Duhului Sfânt din zilele apostolilor a fost Ploaia Timpurie, iar rezultatele au fost pline
de slavă. Totuşi Ploaia Târzie va fi mai îmbelşugată.” The Signs of the Times, 17 februarie,
1914.
Cincizecimea Se Va Repeta „Cu o dorinţă fierbinte privesc înainte la timpul când evenimentele din Ziua Cincizecimii
se vor repeta cu o putere mult mai mare decât în acea ocazie. Ioan spune: «Am văzut
pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de
slava lui.» Apocalipsa 18; 1. Atunci, la fel ca în vremea Cincizecimii, poporul va auzi
adevărul vestindu-li-se, fiecărui om în propria lui limbă.
Dumnezeu poate să insufle o nouă viaţă în fiecare suflet care doreşte să-I servească în
mod sincer, şi poate atinge buzele cu un cărbune aprins de la altar ca să-l facă să devină
elocvent pentru slava Sa. Mii de voci vor fi păstrunse de puterea de a vorbi despre
adevărurile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Limba bâlbâită se va dezlega şi cel
timid va fi întărit pentru a da mărturie curajoasă despre adevăr. Domnul poate să-şi ajute
poporul să cureţe templul sufletului de orice pervertire şi să menţină o aşa de strânsă
legătură cu El, încât să poată primi Ploaia Târzie, când aceasta va fi revărsată.” The Review
and Herald, 20 iulie.
Uciderea Lui Ștefan „Săptămâna aceasta — șapte ani — s-a încheiat în anul 34 d.Hr. Atunci, prin omorârea
lui Ștefan cu pietre, iudeii au sigilat lepădarea Evangheliei; ucenicii, răspândiți în toate
părțile din cauza persecuțiilor, „mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul” (Faptele
Apostolilor 8, 4) și nu mult după aceasta s-a convertit Saul, persecutorul, care a devenit
Pavel, apostolul neamurilor.
Timpul venirii lui Cristos, ungerea Lui prin Duhul Sfânt, moartea Lui și vestirea Evangheliei
la neamuri erau arătate cu precizie. Iudeii avuseseră privilegiul de a înțelege aceste profeții
și a le recunoaște împlinirea în lucrarea lui Isus. Cristos a stăruit ca ucenicii Lui să
înțeleagă însemnătatea studiului profețiilor. Referindu-Se la profeția dată lui Daniel cu
privire la timpul lor, El le-a zis: „Cine citește să înțeleagă.” (Matei 24, 15.) După înviere, El
le-a explicat ucenicilor din toți profeții „ce era cu privire la El.” (Luca 24, 27.) Mântuitorul
60
vorbise prin toți profeții. „Duhul lui Hristos care era în ei ... vestea mai dinainte patimile lui
Cristos și slava de care aveau să fie urmate.”” Hristos Lumina Lumii, 234.
Stând În Picioare În Anul 34 „Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, se uita cu atenţie în cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi
pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu,” Faptele Apostolilor 7:55.
Stă În Picioare Pe 22 Octombrie 1844 „Am văzut în viziunile nopţii şi, iată, unul ca Fiul omului a venit cu norii cerului şi a venit la
Bătrânul de zile şi l-au adus aproape, înaintea Lui. Şi I s-a dat domnie şi glorie şi o
împărăţie, ca toate popoarele, naţiunile şi limbile să Îl servească; domnia Lui este o domnie
veşnică, ce nu va trece şi împărăţia Sa una care nu va fi distrusă.” Daniel 7:13-14.
„Am văzut dureroasa dezamăgire a celor din poporul lui Dumnezeu pentru faptul că nu L-
au văzut pe Isus la timpul la care se așteptau să-L vadă. Ei nu știau de ce nu venise
Mântuitorul lor; căci nu puteau vedea nici o dovadă că timpul profetic nu se terminase.
Îngerul a spus: „A greșit Cuvântul lui Dumnezeu? Nu a reușit Dumnezeu să-Și împlinească
făgăduințele? Nu; El a împlinit tot ceea ce a promis. Isus S-a ridicat și a închis ușa de la
Locul Sfânt din Sanctuarul ceresc, a deschis o ușă către Locul Preasfânt și a intrat pentru
a curăți Sanctuarul. Toți aceia care așteaptă cu răbdare vor înțelege taina. Omul a greșit;
dar nu a existat nicio greșeală din partea lui Dumnezeu. Tot ce a făgăduit Dumnezeu a
fost împlinit întocmai; dar omul a crezut în mod eronat că pământul este sanctuarul care
trebuie curățit la sfârșitul perioadelor profetice. Așteptările omului au fost cele care au
eșuat, nu făgăduința lui Dumnezeu.” Scrieri Timpurii, 250.
Stă În Picioare La Încheierea Timpului De Har Pentru Omenire „„Şi în acel timp Mihail se va ridica, marele prinţ care stă în picioare pentru copiii
poporului tău; şi va fi un timp de necaz, cum nu a mai fost de când a fost vreo naţiune
până la acel timp; şi în acel timp poporul tău va fi eliberat, fiecare ce va fi găsit scris în
Carte.” (Daniel 12:1).
Când se încheie Solia îngerului al treilea, harul nu mai mijlocește pentru locuitorii vinovați
ai pământului. Oamenii lui Dumnezeu și-au îndeplinit lucrarea. Ei au primit „Ploaia Târzie”,
„înviorarea de la fața Domnului”, și sunt pregătiți pentru ceasul încercării care le stă
înainte. Îngerii se grăbesc încoace și încolo, în ceruri. Un înger care vine de pe pământ
61
anunță că și-a terminat lucrarea; încercarea finală a fost adusă asupra lumii, și toți aceia
care s-au dovedit credincioși față de preceptele divine au primit „sigiliul viului Dumnezeu”.
Atunci Isus Își încetează mijlocirea în Sanctuarul de sus.” Tragedia Veacurilor, 613.
Importanța Luminii Din Sanctuar „Aceia care prin credință Îl urmează pe Isus în marea lucrare de ispășire sunt cei care
primesc binefacerile mijlocirii Sale în favoarea lor, în timp ce aceia care leapădă Lumina
ce scoate în evidență această lucrare de slujire nu sunt ajutați prin ea. Iudeii care au
lepădat Lumina dată la prima venire a lui Cristos și au refuzat să creadă în El ca Mântuitor
al lumii n-au putut primi iertarea prin El. Când Isus, la înălțarea Sa, a intrat cu propriul
sânge în Sanctuarul ceresc, pentru a revărsa asupra ucenicilor Săi binecuvântările
mijlocirii Sale, iudeii au fost lăsați în întuneric total, pentru a continua jertfele și darurile
lor inutile. Slujba simbolurilor și umbrelor încetase. Ușa prin care oamenii găsiseră până
atunci intrare la Dumnezeu nu mai era deschisă. Iudeii refuzaseră să-L caute pe singura
cale prin care putea fi găsit după aceea, prin slujba Sanctuarului din ceruri. De aceea, ei
nu mai aveau nicio legătură cu Dumnezeu. Pentru ei, ușa era închisă. Nu aveau nicio
cunoștință despre Cristos, ca fiind jertfa adevărată și unicul Mijlocitor înaintea lui
Dumnezeu; de aceea ei n-au putut primi binefacerile mijlocirii Sale.
Starea iudeilor necredincioși ilustrează starea de neglijență și necredință a acelora care
pretind că sunt creștini și care sunt neștiutori de bunăvoie cu privire la lucrarea milosului
nostru Mare Preot. În serviciul simbolic, când marele preot intra în Locul preasfânt,
întregului Israel i se cerea să se adune în jurul Sanctuarului și, în modul cel mai solemn,
să-și umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor lor
pentru a nu fi dați afară din adunare. Deci, cu mult mai important este ca, în această zi
reală a ispășirii, să înțelegem lucrarea Marelui nostru Preot și să știm ce ni se cere să
facem.
Oamenii nu pot lepăda avertizările pe care Dumnezeu le trimite în mila Sa și să rămână
nepedepsiți. O solie a fost trimisă din cer lumii din zilele lui Noe și salvarea lor a depins de
felul în care ei au tratat Solia. Pentru că au lepădat avertizarea, Duhul lui Dumnezeu a fost
retras de la cei păcătoși, care au pierit în apele potopului. În timpul lui Avraam, mila a
încetat să mai stăruie pe lângă locuitorii vinovați ai Sodomei și toți, în afară de Lot
împreună cu soția și cele două fiice, au fost mistuiți de focul trimis din cer. Tot așa a fost
și în zilele lui Cristos. Fiul lui Dumnezeu le-a declarat iudeilor necredincioși din generația
aceea: “Vi se lasă casa pustie” (Matei 23, 38). Privind spre zilele de pe urmă, aceeași Putere
infinită declară cu privire la aceia care “n-au primit dragostea Adevărului ca să fie
mântuiți”. “Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o
minciună; pentru ca toți cei ce n-au crezut Adevărul, ci au găsit plăcerea în nelegiuire, să
fie osândiți” (2 Tesaloniceni 2, 10-12). Când ei leapădă învățăturile Cuvântului Său,
Dumnezeu Își retrage Duhul de la ei și-i lasă pradă amăgirilor pe care le iubesc.” Tragedia
Veacurilor, 430-431.
62
Linia De Reformă A Milleriților
Timpul Sfârșitului „Dar tu, Daniele, închide cuvintele şi sigilează cartea până la timpul sfârşitului; mulţi vor
alerga încoace şi încolo şi cunoaşterea va fi înmulţită.” Daniel 12:4.
„Apostolul Pavel avertizase biserica să nu aștepte revenirea lui Hristos în zilele sale. „Ziua
aceea nu va veni”, spunea el, „până când nu va veni lepădarea de credință și se va
descoperi omul fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2, 3). Nu putem aștepta venirea Domnului
nostru până după marea apostazie și după perioada lungă de domnie a „omului
păcatului”. „Omul fărădelegii”, care mai este numit „Taina nelegiuirii”, „fiul pierzării” și „acel
nelegiuit”, reprezintă papalitatea, care, așa cum a fost prevestit în profeție, urma să-și
mențină supremația timp de 1260 de ani. Această perioadă s-a încheiat în anul 1798.
Venirea lui Hristos nu putea avea loc înainte de acel timp. Pavel cuprinde cu avertizarea
lui întreaga dispensațiune creștină, până în anul 1798. În această perioadă de timp trebuia
predicată solia cu privire la a doua venire a lui Hristos.
O astfel de solie n-a fost proclamată niciodată în veacurile trecute. Pavel, așa cum am
văzut, n-a predicat-o; el arăta fraților săi către venirea Domnului ca fiind într-un viitor
foarte îndepărtat. Nici reformatorii n-au predicat-o. Martin Luther situa judecata cam la
300 de ani în viitor de epoca lui. Dar, de la anul 1798, cartea lui Daniel afost
desigilată, cunoașterea profețiilor a crescut și mulți au vestit mesajul solemn al
judecății ce se apropia.” Tragedia Veacurilor, 356.
Împăratul De La Miazănoapte Și Împăratul De La Miazăzi „Și la timpul sfârşitului împăratul sudului îl va împinge; şi împăratul nordului va veni
împotriva lui ca un vârtej de vânt, cu care şi cu călăreţi şi cu multe corăbii; şi va intra în ţări
şi se va revărsa şi va trece.” Daniel 11:40.
Egiptul Spiritual „Cetatea cea mare”, pe ale cărei străzi au fost omorâți martorii și unde zac trupurile lor,
este Egiptul „spiritual”. Dintre toate popoarele prezentate în istoria biblică, Egiptul a negat
cu cea mai mare îndrăzneală existența viului Dumnezeu și s-a împotrivit poruncilor Lui.
Nici un monarh nu s-a aventurat într-o răzvrătire mai deschisă și mai arogantă împotriva
autorității Cerului cum a făcut-o regele Egiptului. Când i-a fost adusă solia de către Moise,
în numele Domnului, Faraon a răspuns cu mândrie: „Cine este Domnul ca să iau seama la
glasul Lui și să las pe Israel să plece? Nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece”.
(Exod 5, 2). Aceasta însemnă ateism, iar poporul reprezentat prin Egipt urma să dea glas
unei respingeri asemănătoare a pretențiilor viului Dumnezeu și urma să manifeste un
63
spirit asemănător de necredință și dispreț. „Cetatea cea mare” mai este comparată
spiritual și cu Sodoma. Stricăciunea Sodomei în călcarea Legii lui Dumnezeu s-a manifestat
îndeosebi în imoralitate. Și acest păcat urma să fie o caracteristică proeminentă a națiunii
care trebuia să împlinească specificările acestei profeții.
După cuvintele profetului, cu puțin înainte de anul 1798, o putere de origine și caracter
satanic urma să se ridice pentru a face război împotriva Bibliei. Și în țara în care mărturia
celor doi martori avea să fie adusă astfel la tăcere, urma să se manifeste ateismul lui
Faraon și destrăbălarea Sodomei.
Această profeție și-a găsit împlinirea cea mai exactă și mai izbitoare în istoria Franței. În
timpul Revoluției, în anul 1793, „lumea a auzit pentru prima dată despre o adunare de
bărbați, născuți și educați în mijlocul civilizației, care-și asumau dreptul de a conduce una
dintre națiunile cele mai nobile ale Europei, că își uneau cu toții glasul pentru a nega cel
mai solemn adevăr pe care îl primește sufletul omenesc și că au renunțat în unanimitate
la credința și adorarea lui Dumnezeu”. (Sir Walter Scott, Life of Napoleon, vol.I, cap.17).
„Franța este singura națiune în dreptul căreia se păstrează raportul autentic că un popor
și-a ridicat mâna în răzvrătire deschisă împotriva Autorului universului. Au existat și
continuă să existe mulți alți hulitori, mulți necredincioși, în Anglia, în Germania, în Spania
și peste tot; dar Franța rămâne deosebită în istoria lumii ca fiind singurul stat care, prin
hotărârea adunării ei legislative, s-a pronunțat că Dumnezeu nu există și la auzirea acestei
vești toată populația capitalei și o mare majoritate din alte părți, atât femei, cât și bărbați,
au dansat și au cântat de bucurie acceptând declarația” (Blackwood’s Magazine,
November 1870). - Tragedia Veacurilor 269.
Sosește Prima Solie Îngerească „Cronologia evenimentelor din Apocalipsa 10 este confirmată și de faptul că acest înger
este identic cu primul înger din Apocalipsa 14. Punctele de asemănare dintre ei sunt
văzute ușor: (1) Amândoi au o solie specială de proclamat; (2) amândoi își vestesc solia cu
voce tare; (3) amândoi folosesc un limbaj similar, referindu-se la marele Creator ca fiind
făcătorul cerului și al pământului, al mării și al lucrurilor care sunt în ea; și (4) că amândoi
proclamă un timp, unul jurând că nu va mai fi timp, și celălalt proclamă că a venit ceasul
judecății lui Dumnezeu.
Dar solia din Apocalipsa 14:6 este localizată la începutul timpului sfârșitului. Ea este
o proclamare a sosirii ceasului judecății lui Dumnezeu, și deci trebuie să-și aibă aplicația
la ultima generație. Pavel nu a predicat că a venit ceasul judecății lui Dumnezeu. Martin
Luther și colaboratorii săi nu au predicat aceasta. Pavel vorbea despre o judecată care va
veni într-un viitor nedefinit, iar Luther o plasa cu cel puțin 300 de ani după vremea sa. Mai
mult, Pavel avertizează biserica împotriva predicării că ceasul judecății lui Dumnezeu ar fi
venit până la un timp anumit. El spune: „Şi vă implorăm, fraţilor, referitor la venirea
Domnului nostru Isus Cristos şi adunarea noastră la el, Ca voi să nu vă lăsaţi repede
clătinaţi în minte, nici tulburaţi, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă ca de la
noi, de parcă ziua lui Cristos este aici. Nimeni să nu vă înşele în niciun fel, pentru că ziua
aceea nu va veni înainte să vină o apostazie şi să fie revelat omul păcatului, fiul pieirii,” (2
Tesaloniceni 2:1-3). Aici Pavel ne prezintă pe omul fărădelegii, cornul cel mic, sau
64
papalitatea și rostește un avertisment pentru întreaga perioadă de supremație a sa care,
după cum s-a remarcat deja, a continuat 1260 de ani sfârșindu-se în 1798.
De aceea în 1798 restricția împotriva vestirii sosirii zilei lui Hristos a încetat. În 1798 a
început timpul sfârșitului și cărticia a fost desigilată. De aceea, începund cu acel timp
îngerul din Apocalipsa 14 a pornit proclamând că a venit ceasul judecății lui Dumnezeu.
De asemenea, din acel timp îngerul din Apocalipsa capitolul 10 și-a ocupat poziția pe mare
și pe pământ și a jurat că nu va mai fi zăbavă. Acum identitatea lor nu mai constituie o
problemă.
Toate argumentele care se potrivesc unuia sunt la fel de potrivite și în cazul celui de al
doilea.
Noi nu trebuie să intrăm aici într-o argumentare extinsă pentru a arăta că generația
prezentată este martoră la împlinirea acestor două profeții. Prin predicarea cele de-a doua
veniri, în mod deosebit între anii 1840 și 1844 a început împlinirea lor deplină. Poziția
acestui înger cu un picior pe mare și un picior pe pământ semnifică întinderea uriașă a
acestei proclamații pe mare și pe uscat. Dacă această solie ar fi fost destinată unei singure
țări ar fi fost suficient ca îngerul să se așeze numai pe pământ. Dar el are un picior pe
mare, de unde se poate deduce că această solie va traversa oceanul și va cuprinde diferite
națiuni și ținuturi ale globului pământesc. Această deducție este întărită de faptul că
proclamația adventă de mai sus a ajuns la fiecare centru misionar din lume.” Uriah Smith,
Gânduri despre Daniel și Apocalipsa, 521-522.
„În profeția primei Solii îngerești din Apocalipsa capitolul 14, este profetizată o mare
redeșteptare religioasă, ca urmare a vestirii apropiatei veniri a lui Cristos. Un înger este
văzut zburând „prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească
locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. El
zice cu glas tare: «Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui;
și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!»” (Ver 6.7).
Faptul că un înger este prezentat a fi vestitorul acestei avertizări este semnificativ. Prin
curăția, slava și puterea Solului ceresc, înțelepciunii divine i-a plăcut să reprezinte
caracterul înălțat al lucrării ce trebuia îndeplinită prin solia, puterea și slava care urmau să
o însoțească. Iar zborul îngerului „prin mijlocul cerului”, „glasul cel tare” cu care este dată
avertizarea și propovăduirea ei tuturor celor „care locuiesc pe pământ” — la orice neam,
seminție, limbă și norod — arată repeziciunea și extinderea mondială a Mișcării.
Solia oferă și lumină cu privire la timpul în care trebuie să aibă loc această Mișcare.
Este declarată a fi o parte din „Evanghelia veșnică” și anunță începutul judecății. Solia
mântuirii a fost predicată în toate veacurile; dar Solia aceasta este o parte a Evangheliei
care urma să fie predicată numai în zilele de pe urmă, căci numai atunci avea să fie
adevărat că ceasul judecății a venit. De fapt, proorociile prezintă o succesiune de
evenimente care duc la începutul judecății. Acest lucru este adevărat în mod deosebit
în ceea ce privește cartea lui Daniel. Dar partea aceea din proorocie care avea legătură cu
zilele din urmă, lui Daniel i-a fost cerut să o sigileze „până la vremea sfârșitului”. O Solie
cu privire la judecată întemeiată pe împlinirea acelor profeții nu putea fi
65
proclamată decât atunci când va sosi această vreme. Dar în timpul sfârșitului, spune
profetul, „mulți vor citi și cunoștința va crește”. (Daniel 12, 4)
Apostolul Pavel avertizase biserica să nu aștepte revenirea lui Cristos în zilele sale. „Ziua
aceea nu va veni”, spunea el, „până când nu va veni lepădarea de credință și se va
descoperi omul fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2, 3). Nu putem aștepta venirea Domnului
nostru până după marea apostazie și după perioada lungă de domnie a „omului
păcatului”. „Omul fărădelegii”, care mai este numit „taina nelegiuirii”, „fiul pierzării” și
„acel nelegiuit”, reprezintă papalitatea, care, așa cum a fost prevestit în profeție, urma să-
și mențină supremația timp de 1260 de ani. Această perioadă s-a încheiat în anul 1798.
Venirea lui Cristos nu putea avea loc înainte de acel timp. Pavel cuprinde cu avertizarea
lui întreaga dispensațiune creștină, până în anul 1798. După această perioadă de timp
trebuia predicată Solia cu privire la a doua venire a lui Cristos.
O astfel de Solie n-a fost proclamată niciodată în veacurile trecute. Pavel, așa cum am
văzut, n-a predicat-o; el arăta fraților săi către venirea Domnului ca fiind într-un viitor
foarte îndepărtat. Nici reformatorii n-au predicat-o. Martin Luther situa judecata cam la
300 de ani în viitor de epoca lui. Dar, de la anul 1798, cartea lui Daniel a fost desigilată,
cunoașterea profețiilor a crescut și mulți au vestit Mesajul solemn al judecății ce se
apropia.” Tragedia Veacurilor, 355-356.
Formularea Soliei „Am primit atâtea cerințe urgente pentru informații și pentru a vizita alte locuri, încât nu
am putut răspunde, iar în 1834 am ajuns la concluzia să îmi public vederile mele într-o
formă scrisă, făcând o mică broșură de 64 de pagini. Le-am distribuit pe majoritatea
gratuit, trimițându-le ca răspuns la scrisori cu întrebări, și la locuri pe care nu le puteam
vizita. În același an, fără să știu, mi-a fost oferită o acreditare pentru a predica de către
frații mei Baptiști. Cam în același timp am primit o recomandare pentru public ca lector al
profețiilor, care a fost semnată de cincizeci de pastori din frații mei Baptiști, și de alți
douăzeci sau treizeci din alte denominațiuni.” William Miller, Apology and Defense, 17-18.
Chinul Națiunilor „Și vor cădea sub tăişul sabiei şi vor fi duşi captivi printre toate naţiunile; şi Ierusalimul va
fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini timpurile neamurilor. Şi vor fi
semne în soare şi în lună şi în stele; şi pe pământ chinul naţiunilor, cu nedumerire;
marea şi valurile urlând; Inima oamenilor lăsându-i de frică şi de anticiparea acelor lucruri
ce vin pe pământ; fiindcă puterile cerurilor vor fi clătinate. Şi atunci vor vedea pe Fiul
omului venind într-un nor cu putere şi glorie mare. Iar când acestea vor începe să se
întâmple, atunci uitaţi-vă în sus şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră
se apropie.” Luca 21:24-28.
66
Islamul Confirmă Regulile De Interpretare „În anul 1840, o altă împlinire remarcabilă a profeției a produs un interes larg răspândit.
Cu doi ani mai înainte, Josiah Litch, unul dintre pastorii conducători ai predicării celei de a
doua veniri, a publicat o expunere cu privire la Apocalipsa capitolul 9, prezicând căderea
Imperiului Otoman. După calculele sale, această putere urma să fie zdrobită „în anul 1840,
în luna August”; cu doar câteva zile înainte de împlinire, el scria: „Punând deoparte prima
perioadă de 150 de ani, care s-a împlinit exact înainte ca Deacozes să se urce pe tron cu
îngăduința turcilor, și ținând seamă că cei 391 de ani și cincisprezece zile au început la
încheierea acelei prime perioade, ea se va termina la 11 August 1840, când puterea
otomană din Constantinopol se aștepta ca să cadă. Și lucrul acesta cred că se va produce.”
(Josiah Litch, in The Signs of the Times, and Expositor of Prophecy, 1 august 1840)
Chiar la data fixată, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat protecția puterilor aliate ale
Europei, așezându-se în felul acesta sub controlul popoarelor creștine. Evenimentul a
împlinit profeția cu exactitate. Când s-a aflat, mulțimile s-au convins de
corectitudinea principiilor de interpretare profetică adoptate de Miller și
colaboratorii săi și un impuls minunat a fost dat mișcării advente. Bărbați de cultură
cu poziție s-au unit cu Miller atât în predicarea, cât și în publicarea vederilor sale, astfel că,
de la 1840 la 1844, lucrarea s-a întins cu repeziciune.” Tragedia Veacurilor, 334-335.
Mișcarea Se Răspândește: 1840-1844 „Mișcarea adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui
Dumnezeu; prima solie îngerească a fost dusă la toate stațiunile misionare din lume,
iar în câteva țări s-a arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo țară de la
Reforma secolului XVI; dar acestea urmează să fie depășite de mișcarea cea puternică din
timpul ultimei avertizări a îngerului al treilea.” Tragedia Veacurilor, 611.
„Prin predicarea cele de-a doua veniri, în mod deosebit între anii 1840 și 1844 a început
împlinirea lor deplină. Poziția acestui înger [din Apocalipsa 10] cu un picior pe mare și
un picior pe pământ semnifică întinderea uriașă a acestei proclamații pe mare și pe uscat.”
Uriah Smith, Gânduri despre Daniel și Apocalipsa, 522.
O Manifestare Glorioasă Apocalipsa 10: „Şi am văzut un alt înger puternic, coborând din cer, îmbrăcat cu un nor; şi
avea un curcubeu peste capul lui şi faţa lui era ca soarele şi picioarele lui ca nişte stâlpi de
foc; Şi avea în mâna sa o cărticică deschisă; şi şi-a pus piciorul drept pe mare şi stângul pe
pământ, Şi a strigat cu voce tare, precum rage un leu; şi când a strigat el, cele şapte
tunete au rostit cu vocile lor. Şi când cele şapte tunete au rostit cu vocile lor, eram gata
67
să scriu; şi am auzit o voce din cer, spunându-mi: Sigilează lucrurile pe care cele şapte
tunete le-au rostit şi nu scrie acestea. Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe
mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna spre cer, Şi a jurat pe cel ce trăieşte pentru totdeauna
şi întotdeauna, care a creat cerul şi lucrurile care sunt în el, şi pământul şi lucrurile care
sunt pe el, şi marea şi lucrurile care sunt în ea, că timp nu va mai fi; Ci în zilele vocii celui
de al şaptelea înger, când va începe să trâmbiţeze, va fi terminat misterul lui Dumnezeu,
aşa cum a făcut el cunoscut robilor săi, profeţii. Şi vocea pe care am auzit-o din cer, a vorbit
din nou cu mine şi a spus: Du-te, ia cărticica ce este deschisă în mâna îngerului care stă în
picioare pe mare şi pe pământ. Şi m-am dus spre înger şi i-am spus: Dă-mi cărticica. Iar el
mi-a spus: Ia-o şi mănânc-o; şi ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.
Şi am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi în gura mea a fost dulce ca
mierea; şi imediat ce am mâncat-o pântecele mi s-a amărât. Şi el mi-a spus: Tu trebuie să
profeţeşti din nou înaintea multor popoare şi naţiuni şi limbi şi împăraţi.”
Vastitatea Proclamării Mesajului „Poziția îngerului, cu un picior pe mare și altul pe uscat, simbolizează vastitatea
proclamării mesajului. Ea va străbate oceanele și va fi vestită în alte țări, chiar până la
marginile pământului. Înțelegerea adevărului, bucuria primirii mesajului, este simbolizată
prin mâncarea cărțuliei. Adevărul cu privire la timpul venirii Domnului nostru a fost un
mesaj prețios pentru sufletele noastre.” Gânduri despre Cartea Apocalipsei, 59.
Cele Șapte Tunete „După ce cele șapte tunete s-au făcut auzite, porunca ce i s-a dat lui Ioan, asemenea lui
Daniel în legătură cu cărticica, a fost: «Sigilează aceste lucruri pe care le-au rostit cele șapte
tunete». Acestea arată spre evenimente viitoare care vor fi descoperite în
succesiunea lor. Daniel va sta în mormântul său până la sfârșitul zilelor. Ioan a văzut
cărticica desigilată. Astfel profețiile lui Daniel au avut locul lor potrivit în primul, al doilea
și al treilea mesaj îngeresc pentru a fi date lumii. Desigilarea cărții era un mesaj în legătură
cu timpul.
Cărțile Daniel și Apocalipsa sunt una. Una este o profeție, cealaltă o descoperire; una o
carte sigilată, cealaltă o carte deschisă. Ioan a auzit tainele rostite de tunete, dar i s-a
poruncit să nu le scrie.
Lumina specială dată lui Ioan, care era exprimată în cele șapte tunete, conținea o
descriere a evenimentelor ce s-au desfășurat sub prima și a doua solie îngerească.
Nu era însă spre binele poporului să cunoască aceste evenimente, pentru că credința lor
trebuia să fie testată. În planul lui Dumnezeu trebuiau să fie proclamate adevăruri cu mult
mai minunate și pătrunzătoare. Urmau să fie proclamate soliile primului și celui de-al
doilea înger și nu avea să se dea altă lumină înainte ca aceste mesaje să-și împlinească
lucrarea lor specifică. Ea este reprezentată de îngerul care stă cu un picior pe mare,
68
proclamând cu o solemnitate deosebită că nu va mai fi timp.”Comentariul Biblic AZȘ, vol 7,
971.
Temelia Credinței „Avertizarea a venit: Nimic nu trebuie să fie introdus care să strice temelia credinței pe
care am tot construit de când solia a venit în 1842, 1843 și 1844. Am fost în această solie,
și de atunci tot stau înaintea lumii, fidelă luminii pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Nu ne
propunem să ne dăm jos picioarele de pe platforma pe care au fost plasate în timp ce zi
de zi l-am căutat pe Domnul cu rugăciune stăruitoare, cerând lumină. Credeți că aș putea
să renunț la lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o? Ea stă ca Stânca Veacurilor. M-a tot
ghidat încă de când a fost dată. Frați și surori, Domnul trăiește, domnește și lucrează
astăzi. Mâna Sa este la cârmă și în providența Sa El mântuiește cârma după voia Sa. Fie ca
oamenii să nu însăileze documente [cu nebăgare de seamă, referitoare la credință n.tr.],
spunând ce vor face sau ce nu vor face. Fie ca ei să se lipsească de Domnul Dumnezeul
cerurilor. Atunci lumina cerului va străluci în templul sufletului și vom vedea mântuirea lui
Dumnezeu.” General Conference Bulletin, 6 aprilie, 1903.
În Mai 1842 – Harta Profetică „În mai 1842, a fost convocată o Conferință Generală în Boston, Massachusetts. La
deschiderea întâlnirii, frații Charles Fitch și Apollos Hale, din Haverhill, au prezentat
profețiile ilustrate din Daniel și Ioan, pe care le pictaseră pe pânză, cu numerele profetice
arătând împlinirea lor. Fratele Fitch, în explicația hărții înaintea conferinței, a spus, în timp
ce examina profețiile, că s-a gândit că facerea unei hărți ca cea prezentară acolo ar
simplifica subiectul și l-ar face mai ușor de prezentat audienței. Acolo era mai multă
lumină pe cărarea noastră. Acești frați făceau ceea ce Domnul îi arătase lui Habacuc în
viziune cu 2468 de ani înainte, spunând: „Scrie viziunea şi sap-o pe table, ca să fugă cel ce
o citește! Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă” Habacuc 2:2, Fidela.
Acum istoria noastă arată că erau sute prezentând din aceleași hărți cronologice ca și
William Miller, toți ca unul. Apoi a venit unitatea mesajului, toți în aceeași temă,
venirea Domnului Isus la un anumit timp, 1844.” Joseph Bates, Early SDA Pamphlets, 17.
Un Act al Vrăjmașilor „În iunie 1842, domnul Miller a ținut a doua serie de conferințe în Portland. Am simțit că
este un mare privilegiu să pot participa la aceste prelegeri, deoarece căzusem în
descurajare și nu mă simțeam pregătită să mă întâlnesc cu Mântuitorul meu. Această serie
de conferințe a produs mai multă vâlvă în oraș decât prima. Diferitele denominațiuni, cu
câteva excepții, au închis ușile bisericilor lor domnului Miller.” Mărturii, volumul 1, 21.
69
Dirijată de Mâna Domnului, O Greșeală „Am văzut că schema folosită în 1843 a fost dirijată de mâna Domnului şi că nu ar
trebui schimbată; că numerele erau întocmai cum a vrut El; că mâna Sa a fost deasupra
şi a ascuns o greşeală în unele cifre, greşeală pe care să n-o poată vedea nimeni până
nu avea să-Şi ia El mâna.” Scrieri Timpurii, 74-75.
Primăvara, Apoi Toamna Anului 1844 „Miller și tovarășii lui au crezut la început că cele 2300 de zile se vor încheia în primăvara
anului 1844, cu toate că profeția arăta către toamna acelui an. Înțelegerea greșită a
acestui punct a adus dezamăgirea și încurcătura acelora care stabiliseră o dată mai
devreme pentru venirea Domnului. Dar lucrul acesta n-a afectat puterea argumentului
care arăta că cele 2300 de zile se încheiau în anul 1844 și că marele eveniment reprezentat
prin curățirea sanctuarului trebuia să aibă loc atunci.” Tragedia Veacurilor, 328.
Sosește Cea De-a Doua Solie Îngerească „A fost însărcinat un alt înger puternic să coboare pe pământ. Isus pusese în mâna lui
un text scris și, când a ajuns, îngerul a strigat: „A căzut, a căzut Babilonul!” Apoi i-am văzut
pe cei dezamăgiți ridicându-și din nou ochii către cer, uitându-se cu credință și nădejde
să-L vadă pe Domnul lor făcându-Și apariția. Dar mulți păreau să rămână într-o stare de
somnolență, ca și cum erau adormiți; totuși, puteam să văd pe fețele lor urma unei
întristări profunde. Cei dezamăgiți au văzut din Scripturi că se aflau în timpul de
zăbovire și că trebuie să aștepte cu răbdare împlinirea viziunii. Aceleași dovezi care i-
au condus să privească după Domnul lor în 1843 i-au făcut să-L aștepte și în 1844. Am
văzut, cu toate acestea, că majoritatea nu avea acea energie specifică pentru credința pe
care o avuseseră în 1843. Dezamăgirea lor le slăbise credința.” Scrieri Timpurii, 247.
Mâna Domnului Descoperă Greșeala „Cei credincioși, dezamăgiți, care nu puteau înțelege de ce nu venise Domnul lor, nu
au fost lăsați în întuneric. Ei au fost conduși din nou la bibliile lor pentru a cerceta
perioadele profetice. Mâna Domnului a fost îndepărtată de pe cifrele ascunse și
greșeala a fost explicată. Ei au văzut că perioadele profetice ajungeau până în 1844 și că
aceeași dovadă pe care o aduseseră pentru a arăta că perioadele profetice se încheiau în
1843 dovedea că acestea se vor termina în 1844. Lumina din Cuvântul lui Dumnezeu a
strălucit asupra situației în care se aflau și au descoperit un timp de întârziere — „Dacă
70
zăbovește [prorocia], așteapt-o!” În dragostea lor pentru imediata venire a lui Hristos, ei
trecuseră cu vederea întârzierea împlinirii, care a fost calculată pentru a-i da pe față pe
adevărații așteptători. Aveau din nou un punct temporal fixat. Cu toate acestea, am văzut
că mulți dintre ei nu puteau trece peste grava lor dezamăgire și erau incapabili de a avea
acel nivel al zelului și energiei care le marcase credința în 1843.” Scrieri Timpurii, 236.
Explicarea Dezamăgirii „Nu s-a înţeles de la început faptul că decretul nefiind dat la începutul anului 457 î.Hr., cei
2.300 ani nu aveau să se sfârşească la încheierea anului 1843. Dar s-a descoperit apoi că
decretul a fost dat aproape de încheierea anului 457 î. Hr. şi de aceea perioada profetică
ajunge până în toamna anului 1844. Astfel, viziunea sub aspect cronologic nu întârzia,
chiar dacă părea astfel. Noi am învăţat să ne bazăm pe ceea ce spunea profetul: „Căci este
o proorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, nu va minţi; dacă
zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” Mărturii, vol 1, 52.
Parabola Celor 10 Fecioare „Atunci împărăţia cerului se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele şi au
ieşit în întâmpinarea Mirelui. Şi cinci dintre ele erau înţelepte şi cinci fără minte. Cele fără
minte şi-au luat candelele şi nu au luat untdelemn cu ele; Dar cele înţelepte au luat
untdelemn în vasele lor, cu candelele lor. În timp ce Mirele întârzia, au aţipit toate şi au
adormit. Şi la miezul nopţii s-a făcut o strigare: Iată, vine Mirele; ieşiţi-I în întâmpinare.”
Matei 25:1-6.
Împuternicirea Celei De-a Doua Solii Îngerești „Către încheierea celei de-a doua solii îngerești, am văzut o lumină mare din cer strălucind
asupra poporului lui Dumnezeu. Razele de lumină străluceau ca soarele. Și am auzit
glasuri de îngeri strigând: „Iată Mirele, ieșiți-i în întâmpinare!”
Acesta era strigătul de la miezul nopții, care trebuia să dea putere soliei celui de-al
doilea înger. Au fost trimiși îngeri din cer pentru a-i trezi pe sfinții descurajați și pentru a-
i pregăti pentru marea lucrare dinaintea lor. Nu cei mai talentați bărbați au fost cei dintâi
care au primit această solie. Au fost trimiși îngeri la cei umili, consacrați, și i-au constrâns
să dea strigătul: „Iată Mirele, ieșiți-i în întâmpinare!” Cei cărora li s-a încredințat strigarea
s-au grăbit și, în puterea Duhului Sfânt, au făcut să răsune solia și i-au înviorat pe frații lor
descurajați. Această lucrare nu depindea de învățătura și erudiția oamenilor, ci de puterea
lui Dumnezeu, iar sfinții Lui care au auzit strigarea nu au putut să-i reziste. Cei mai
spirituali au primit această solie, iar cei care conduseseră mai înainte lucrarea au fost
71
ultimii care au primit-o și au ajutat la amplificarea strigătului: „Iată Mirele, ieșiți-i în
întâmpinare!”” Scrieri Timpurii, 238.
Paralel cu Intrarea Triumfală „Solia „Iată mirele vine!” n-a fost o problemă de argumentare, cu toate că dovezile din
Scriptură erau lămurite și precise. Ea a mers cu o putere constrângătoare care mișca
sufletul. Nu se manifesta nici o îndoială sau reținere. Cu ocazia intrării triumfale a lui
Hristos în Ierusalim, poporul care venise din toate părțile țării la sărbătoare s-a adunat
spre Muntele Măslinilor și unindu-se cu mulțimea care-L însoțea pe Isus și, prinzând
inspirația momentului, au sporit măreția strigării: „Binecuvântat este Cel ce vine în numele
Domnului!” (Matei 21, 9). În același fel s-au comportat și necredincioșii care veneau la
adunările adventiste — unii din curiozitate, alții pentru a lua în râs — au simțit puterea
convingătoare care însoțea solia: „Iată mirele vine!”” Tragedia Veacurilor, 402.
Mărturia Vie În fiecare loc din țară era dată lumina privind solia celui de-al doilea înger și strigătul
înmuia inimile a mii și mii de oameni. Ea a mers din oraș în oraș și din sat în sat până când
poporul așteptător al lui Dumnezeu a fost pe deplin trezit. În multe biserici nu s-a permis
ca această solie să fie dată, și un mare grup, care avea mărturia cea vie, a părăsit
aceste biserici căzute. O lucrare puternică a fost săvârșită prin strigătul de la miezul
nopții. Solia cerceta inimile, conducându-i pe cei credincioși să caute o experiență vie,
personală. Știau că nu se pot sprijini unul pe celălalt.” Scrieri Timpurii, 238.
22 Octombrie 1844 – Ușă Închisă Mi-a fost arătat în viziune, și încă cred că a fost o ușă închisă în 1844. Toți care au văzut
lumina primei și celei de-a doua Solii îngerești și au respins-o, au fost lăsați în întuneric. Și
aceia care au acceptat-o și au primit Duhul Sfânt care a însoțit proclamarea mesajului din
cer, și care apoi au renunțat la credința lor și au considerat experiența lor o amăgire, astfel
au respins Duhul lui Dumnezeu, și El nu a mai stăruit pe lângă ei.” Solii Alese, vol 1, 62-63.
Sosește Cea De-a Treia Solie „Când lucrarea lui Isus din Sfânta a luat sfârșit și El a trecut în Locul Preasfânt și a stat
înaintea chivotului care conținea Legea lui Dumnezeu, Domnul a trimis un alt înger
puternic, cu un al treilea mesaj pentru lume. Un sul de pergament a fost pus în mâna
îngerului și, când acesta a coborât către pământ în putere și măreție, a vestit o
72
înfricoșătoare avertizare împreună cu cea mai îngrozitoare amenințare adusă vreodată
omului.” Scrieri Timpurii, 254.
Împuternicirea Celei De-a Treia Solii Îngerești „Îngerul care se uneşte în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu slava
lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobişnuită. Mişcarea
adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; prima
solie îngerească a fost dusă la toate staţiunile misionare din lume, iar în câteva ţări s-a
arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo ţară de la Reforma secolului XVI;
dar acestea urmează să fie depăşite de mişcarea cea puternică din timpul ultimei
avertizări a îngerului al treilea.
Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii. După cum „ploaia timpurie” a fost
dată la începutul predicării Evangheliei, prin revărsarea Duhului Sfânt, pentru a face
posibilă creşterea seminţei preţioase, tot aşa „Ploaia Târzie” va fi dată la încheierea ei
pentru coacerea recoltei.” Tragedia Veacurilor, 611.
73
Linia Ultimei Generații
Daniel 11:40-45, partea I
Prin Creșterea Cunoștinței "Cartea care a fost sigilată nu este Apocalipsa, ci profeţia referitoare la zilele din urmă, din
cartea lui Daniel. Scriptura spune, “Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi
pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va
creşte” (Daniel 12:4). Când cartea a fost deschisă, s-a auzit declaraţia: “Nu va mai fi nici o
zăbavă” (vezi Apocalipsa 10:6). De acum, cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea
făcută lui Ioan de către Domnul Hristos trebuie să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin
creşterea cunoştinţei, urmează a fi pregătit un popor care să reziste în zilele de pe
urmă”. Solii Alese, vol. 2, pag. 105.
Creșterea Cunoștinței despre Ce? “În solia primului înger, oamenii sunt chemaţi să I se închine lui Dumnezeu, Creatorul
nostru, care a făcut pământul şi tot ceea ce este pe el. Ei îşi aduseseră omagiul unei
instituţii papale, desfiinţând Legea lui Yahwe, dar avea să urmeze o creştere a
cunoştinţei cu privire la acest subiect." Ibid., pag. 106.
“Scenele legate de lucrarea omului Fărădelegii sunt ultimele date ale istoriei pământului,
care au fost dezvăluite cu claritate”. Ibid., pag. 102.
Ridicarea Omului Fărădelegii „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă
rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi
de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua
Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni
înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul
pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu" sau de ce
este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept
Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la
voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina
fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din
drumul ei. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea
gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea
Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile
74
nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului
ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să
creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în
nelegiuire, să fie osândiţi.”- 2 Tesaloniceni 2:1-12;
Lepădarea de Credință „Apostolul Pavel a prevestit, în a doua sa Epistolă către Tesaloniceni, o mare cădere de la
credință, care urma să aibă ca rezultat întemeierea puterii papale. El declara că ziua lui
Hristos nu va veni „...înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul
fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește
«Dumnezeu», sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui
Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu”. Și mai departe, apostolul îi avertizează pe frații
săi că: „Taina fărădelegii a și început să lucreze”. (2 Tesaloniceni 2, 3.4.7). Chiar la acea dată
timpurie, el a văzut strecurându-se în biserică rătăciri care urmau să pregătească drumul
pentru dezvoltarea papalității.
Puțin câte puțin, la început în liniște și pe furiș, apoi mai deschis, pe măsură ce creștea în
putere și câștiga stăpânire peste mințile oamenilor, „taina fărădelegii” și-a continuat
lucrarea ei amăgitoare și hulitoare. Aproape pe nesimțite, obiceiurile păgânismului și-au
găsit intrarea în biserica creștină. Spiritul de compromis și conformismul au fost
reținute pentru o vreme de persecuțiile crude, pe care biserica le-a suferit sub
păgânism. Dar când persecuția a încetat, iar creștinismul a intrat în curțile și palatele
împăraților, a fost lăsată la o parte simplitatea umilă a lui Hristos și a apostolilor Lui, în
schimbul pompei și mândriei preoților și conducătorilor păgâni; în locul cerințelor lui
Dumnezeu, au fost puse teoriile și tradițiile omenești. Convertirea cu numele a lui
Constantin, în prima parte a secolului IV, a produs o mare bucurie, iar lumea, îmbrăcată
cu o formă a neprihănirii, a pătruns în biserică. Atunci lucrarea de corupție a înaintat
repede. Păgânismul, care părea că fusese învins, deveni biruitor. Spiritul lui stăpânea
biserica. Învățăturile, ceremoniile și superstițiile lui au fost introduse în credința și
închinarea pretinșilor urmași ai lui Hristos.” - Tragedia Veacurilor, 49.
Balaurul dă Puterea lui Fiarei „Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi
şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.
Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de
leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.” Apocalipsa
13:1,2.
„În veacul al șaselea, papalitatea devenise puternic întemeiată. Scaunul puterii ei a fost
stabilit în cetatea imperială, iar episcopul Romei a fost declarat cap peste întreaga biserică.
Păgânismul dăduse locul papalității. Balaurul dăduse fiarei „puterea lui, tronul lui, și o
mare stăpânire”. (Apocalipsa 13, 2). Și acum au început cei 1260 de ani de persecuție
papală, prevestiți în profețiile lui Daniel și Apocalipsa (Daniel 7, 25; Apocalipsa 13, 5-7). -
Tragedia Veacurilor, 54.
75
Întreita Alianță Satanică „În simbolurile unui mare dragon roșu, unui leopard ca o fiară și a unei fiare cu coarne
ca de miel, puterile pământești se vor implica în mod deosebit în călcarea în picioare a
Legii lui Dumnezeu și în persecutarea poporului Său. Lupta continuă până la sfârșitul
timpului. Poporul lui Dumnezeu, simbolizat printr-o femeie curată și copiii ei, a fost
reprezentat în permanentă minoritate. În ultimele zile, rămâne doar o rămășiță. Ioan
vorbește despre ei ca despre cei «care țin poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus
Hristos.» Prin păgânism, iar apoi prin papalitate, Satana și-a manifestat puterea de-a
lungul veacurilor într-un efort de a șterge de pe fața pământului martorii credincioși ai lui
Dumnezeu. Păgânii și papistașii au fost conduși de spiritul aceluiași dragon. Ei s-au
deosebit doar în faptul că papalitatea, având pretenția că slujește pe Dumnezeu, a fost un
dușman mult mai periculos și mai crud. Prin agenții romanismului, Satana a luat captivă
întreaga lume. Pretinsa biserică a lui Dumnezeu a fost înșelată în felul acesta și mai mult
de o mie de ani poporul lui Dumnezeu a suferit sub mânia dragonului. După ce
papalitatea, jefuită de puterea ei, a fost obligată să înceteze persecuția, Ioan a văzut
ridicându-se, ca un ecou al vocii dragonului, o nouă putere care continuă acea lucrare
crudă și blasfemiatoare. Puterea aceasta, ultima care va porni război împotriva bisericii lui
Dumnezeu și a Legii Sale, a fost simbolizată printr-o fiară cu coarne ca de miel. Fiarele
precedente s-au ridicat din mare, dar ea a ieșit din pământ, reprezentând apariția pașnică
a națiunii pe care o simbolizează. «Cele două coarne ca ale unui miel» reprezintă fidel
caracterul Guvernului Statelor Unite, ce este exprimat în două principii fundamentale:
republicanism și protestantism. Aceste principii sunt secretul puterii și prosperității ei, ca
națiune. Cei care au găsit, la început, un refugiu pe tărâmul Americii s-au bucurat că au
ajuns într-o țară liberă de pretențiile arogante ale Papalității și de tirania regilor. Ei au
hotărât să stabilească un guvernământ care să aibă la bază fundamentul larg al libertății
civile și religioase.
Dar urmărind cu atenție pana profetică, descoperim o schimbare în această scenă plină
de pace. «Fiara cu coarne ca de miel vorbește cu vocea unui balaur, și lucrează cu toată
puterea fiarei dintâi înaintea ei». Profeția declară că aceasta va cere celor ce locuiesc pe
pământ să facă un chip fiarei dintâi, și că «a făcut ca toți: mari și mici, bogați și săraci,
slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată
cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui
ei». Astfel, protestantismul calcă pe urmele papalității.” - Gânduri despre Cartea
Apocalipsa, 69.
Balaurul și Fiara „Seria profețiilor în care se găsesc aceste simboluri începe cu Apocalipsa capitolul 12, cu
balaurul care căuta să-L distrugă pe Hristos la nașterea Sa. Balaurul este Satana
(Apocalipsa 12, 9), el este acela care l-a determinat pe Irod să-L dea la moarte pe
Mântuitorul. Dar unealta principală a lui Satana, care a făcut război cu Hristos și cu poporul
Său în primele secole ale erei creștine, a fost Imperiul Roman, în care păgânismul era
76
religia predominantă. Astfel, în timp ce balaurul reprezintă în primul rând pe Satana,
în al doilea rând este un simbol al Romei păgâne.
În capitolul 13 (Ver 1-10) este descrisă o altă fiară „ca un leopard”, căruia balaurul i-a dat
„puterea lui, tronul lui și o stăpânire mare”. Acest simbol, așa cum au crezut
majoritatea protestanților, reprezintă papalitatea care a urmat puterii, tronului și
autorității deținute odinioară de Imperiul Roman. Despre fiara care seamănă cu un
leopard se spune: „I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari și hule.... Și-a deschis gura și a
început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul și pe cei
ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruie. Și i s-a dat stăpânire peste
orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam.” Această profeție,
care este aproape la fel cu descrierea cornului mic din Daniel capitolul 7, arată fără
îndoială către papalitate.” Tragedia Veacurilor, 438-439.
Rana de moarte „I s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni.” Iar profetul spune: „Am văzut unul
din capetele ei rănit de moarte”. Și iarăși: „Cel care duce pe alții în robie trebuie să meargă
și el în robie”; „cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis de sabie”. Cele patruzeci și două de
luni sunt același lucru ca o vreme, două vremi și o jumătate de vreme, trei ani și jumătate
sau 1260 de zile din Daniel capitolul 7 — timpul în care puterea papală urma să persecute
pe poporul lui Dumnezeu. Această perioadă, așa cum se spune în capitolul precedent, a
început cu supremația papală, anul 538 d.Hr., și s-a încheiat în anul 1798. La data aceasta,
papa a fost făcut prizonier de către armata franceză, puterea papală a primit rana de
moarte și astfel s-a împlinit profeția: „Cine duce pe alții în robie va merge și el în robie”.
Tragedia Veacurilor, 439.
„Și unii dintre cei care înţeleg vor cădea, pentru a-i încerca şi pentru a-i curăţa şi pentru a-
i albi, până la timpul sfârşitului, pentru că va fi totuşi pentru un timp rânduit.” Daniel
11:35.
„Și la timpul sfârşitului împăratul sudului îl va împinge;” Daniel 11:40, prima parte.
Franța - Egiptul Spiritual în 1798 „Cetatea cea mare”, pe ale cărei străzi au fost omorâți martorii și unde zac trupurile lor,
este Egiptul „spiritual”. Dintre toate popoarele prezentate în istoria biblică, Egiptul a negat
cu cea mai mare îndrăzneală existența viului Dumnezeu și s-a împotrivit poruncilor Lui.
Nici un monarh nu s-a aventurat într-o răzvrătire mai deschisă și mai arogantă împotriva
autorității Cerului cum a făcut-o regele Egiptului. Când i-a fost adusă solia de către Moise,
în numele Domnului, Faraon a răspuns cu mândrie: „Cine este Domnul ca să iau seama la
glasul Lui și să las pe Israel să plece? Nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece”.
(Exod 5, 2). Aceasta însemnă ateism, iar poporul reprezentat prin Egipt urma să dea glas
unei respingeri asemănătoare a pretențiilor viului Dumnezeu și urma să manifeste un
spirit asemănător de necredință și dispreț. „Cetatea cea mare” mai este comparată
77
spiritual și cu Sodoma. Stricăciunea Sodomei în călcarea Legii lui Dumnezeu s-a manifestat
îndeosebi în imoralitate. Și acest păcat urma să fie o caracteristică proeminentă a națiunii
care trebuia să împlinească specificările acestei profeții.
După cuvintele profetului, cu puțin înainte de anul 1798, o putere de origine și caracter
satanic urma să se ridice pentru a face război împotriva Bibliei. Și în țara în care mărturia
celor doi martori avea să fie adusă astfel la tăcere, urma să se manifeste ateismul lui
Faraon și destrăbălarea Sodomei.
Această profeție și-a găsit împlinirea cea mai exactă și mai izbitoare în istoria Franței. În
timpul Revoluției, în anul 1793, „lumea a auzit pentru prima dată despre o adunare de
bărbați, născuți și educați în mijlocul civilizației, care-și asumau dreptul de a conduce una
dintre națiunile cele mai nobile ale Europei, că își uneau cu toții glasul pentru a nega cel
mai solemn adevăr pe care îl primește sufletul omenesc și că au renunțat în unanimitate
la credința și adorarea lui Dumnezeu”. (Sir Walter Scott, Life of Napoleon, vol.I, cap.17).
„Franța este singura națiune în dreptul căreia se păstrează raportul autentic că un popor
și-a ridicat mâna în răzvrătire deschisă împotriva Autorului universului. Au existat și
continuă să existe mulți alți hulitori, mulți necredincioși, în Anglia, în Germania, în Spania
și peste tot; dar Franța rămâne deosebită în istoria lumii ca fiind singurul stat care, prin
hotărârea adunării ei legislative, s-a pronunțat că Dumnezeu nu există și la auzirea acestei
vești toată populația capitalei și o mare majoritate din alte părți, atât femei, cât și bărbați,
au dansat și au cântat de bucurie acceptând declarația” (Blackwood’s Magazine,
November 1870). - Tragedia Veacurilor 269.
Vindecarea Rănii de Moarte „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui
miel şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca
pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese
vindecată. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe
pământ în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se
dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care
avea rana de sabie, şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să
vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca
toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă
sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică
numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să
socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci
şi şase.” - Apocalipsa 13:11-18.
Trăim în Timpul Sfârșitului “Trăim în timpul sfârşitului. Semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune, declară că
venirea lui Hristos este aproape. Zilele în care trăim sunt solemne şi importante. Treptat,
dar sigur, Duhul luiDumnezeu se retrage de pepământ. Plăgile şi judecăţile au început
deja să se abată asupra celor ce dispreţuiesc harul lui Dumnezeu. Calamităţile care se
78
produc pe mare şipe uscat, starea de nelinişte socială asocietăţii şi veştile alarmante
despre războaie constituie o realitate prezentă. Acestea prevestesc apropierea unor
evenimente de dimensiuni extreme.
Slujitorii răului îşi unesc forţeleşi îşi consolideaza poziţia. Ei se pregătesc pentru
ultima şi marea criză. Curând, în lumea noastră vor avea loc mari schimbări, iar
evenimentele finale vor fi rapide.
Starea de lucruri din lume arată că înaintea noastră sunt vremuri tulburi. Ziarele
cotidiene sunt pline de indicii privitoare la un conflict teribil ce va avea loc în viitorul
apropiat. Jafuri îndrăzneţe sunt frecvente. Grevele sunt obişnuite. La fiecare pas se comit
crime şi tâlhării. Oameni posedaţi de demoni ucid bărbaţi, femei şi copii mici. Oamenii au
ajuns posedaţi de vicii şi pretutindeni se văd tot felul de rele [...]
Chiar şi în rândul educatorilor şi al oamenilor de stat, foarte puţini înţeleg cauzele stării
actuale a societăţii. Cei care se află în conducerea guvernelor nu sunt în stare să rezolve
problema corupţiei morale, a lipsurilor, a sărăciei şi a creşterii criminalităţii. Ei se luptă să
înfiinţeze sisteme mai sigure pentru operaţiunile financiare, dar eforturile lor sunt
zadarnice. Dacă oamenii ar acorda mai multă atenţie învăţăturilor Cuvântului lui
Dumnezeu, ei ar găsi o soluţie pentru problemele care îi uluiesc” Mărturii vol 9, pag. 11,13.
Aproape a ajuns la Completa Împlinire „Dar cine citește avertismentele date de semnele timpului, care se împlinesc cu
repeziciune? Ce impresie s-a făcut asupra celor lumești? Ce schimbare e văzută în
atitudinea lor? Nu mai mult decât era văzută în atitudinea locuitorilor lumii pe timpul lui
Noe. Absorbiți în treburi lumești și în plăceri, antediluvienii „n-au știut nimic, până când a
venit potopul și i-a luat pe toți.” (Matei 24, 39.) Ei au avut avertismente trimise din cer, dar
au refuzat să asculte. Și astăzi lumea, cu totul nepăsătoare față de glasul de avertizare al
lui Dumnezeu, se grăbește spre ruină veșnică.
Lumea e agitată de duhul războiului. Profeția capitolului al unsprezecelea din Daniel
aproape a ajuns la completa împlinire. În curând, vor avea loc scenele de necaz despre
care se vorbește în profeție” Mărturii, vol 9, 14.
Ce mai rămăsese neîmplinit? „şi împăratul nordului va veni împotriva lui ca un vârtej de vânt, cu care şi cu călăreţi şi cu
multe corăbii; şi va intra în ţări şi se va revărsa şi va trece. Va intra de asemenea în ţara
glorioasă şi multe ţări vor fi doborâte; dar aceştia vor scăpa din mâna lui: Edom şi Moab
şi măreția copiilor lui Amon. Îşi va întinde mâna şi asupra ţărilor şi ţara Egiptului nu va
scăpa. Ci va avea putere peste tezaurele din aur şi din argint şi peste toate lucrurile
preţioase ale Egiptului şi libienii şi etiopienii vor fi la treptele lui. Dar veşti dinspre est şi
dinspre nord îl vor tulbura; de aceea va pleca cu mare furie să distrugă şi să îndepărteze
în întregime pe mulţi. Şi va întinde corturile palatului său între mări în muntele sfânt şi
glorios; totuşi va ajunge la sfârşitul său şi nimeni nu îl va ajuta.” Daniel 11:40-45.
79
Scene Asemănătoare vor Avea Loc „Noi nu avem timp de pierdut. Timpurile de strâmtorare se află în faţa noastră. Lumea
este tulburată de spiritul războiului. Curând vor avea loc scenele de necaz despre care
vorbesc profeţiile. Profeţia din Daniel 11 este aproape de împlinirea completă. Multe
dintre evenimentele istorice desfăşurate deja în trecut, se vor repeta. În cel de-al
treizecilea verset, se vorbeşte despre o putere, un împărat care ― va fi întristat şi se va
întoarce şi va avea indignare împotriva legământului sfânt; astfel va face el; chiar se va
întoarce şi se va înţelege cu cei care părăsesc legământul sfânt. Şi braţe vor sta de partea
lui, iar ei vor spurca sanctuarul tăriei şi vor lua [sacrificiul] zilnic şi vor pune urâciunea care
pustieşte. Şi pe cei care se poartă cu stricăciune împotriva legământului îi va corupe prin
linguşiri, dar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va fi tare şi va face lucruri măreţe.
Şi cei ce înţeleg din popor vor instrui pe mulţi; totuşi vor cădea prin sabie şi prin flacără,
prin captivitate şi prin pradă, multe zile. Şi după ce vor cădea, vor fi ajutaţi cu un mic ajutor;
dar mulţi se vor lipi de ei cu linguşiri. Şi unii dintre cei care înţeleg vor cădea, pentru a-i
încerca şi pentru a-i curăţa şi pentru a-i albi, până la timpul sfârşitului, pentru că va fi totuşi
pentru un timp rânduit. Şi împăratul va face conform voinţei lui; şi se va înălţa şi se va
preamări deasupra fiecărui dumnezeu şi va vorbi lucruri uimitoare împotriva
Dumnezeului dumnezeilor şi va prospera până când indignarea se va împlini; fiindcă ceea
ce este hotărât va fi făcut.” Daniel 11:30-36 [traducerea Fidela].
Scene asemănătoare celor descrise în aceste cuvinte, vor avea loc. Asistăm la dovezile
faptului că Satana se grăbeşte să câştige controlul minţilor omeneşti, care nu au nici o
teamă de Dumnezeu. Fie ca toţi să citească şi să înţeleagă profeţiile acestei cărţi, deoarece
acum intrăm în timpul de strâmtorare despre care este scris astfel:
În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci
aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la
vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi
găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru
viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea
cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac
şi în veci de veci. Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până
la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.” (Daniel 12:1-4). -
Manuscrise Publicate, vol 3, pag 394.
Lucrarea omului fărădelegii “Evenimentele care au legătură cu lucrarea omului fărădelegii sunt ultimele aspecte din
istoria acestui pământ, descoperite cu claritate”. Solii Alese, volumul 2, 102.
80
Repetarea celor 1260 de ani „Satana este un cercetător sârguincios şi perseverent al Bibliei. El ştie că nu mai are decât
puţin timp şi caută să contracareze prin toate mijloacele lucrarea Domnului pe pământ.
Experienţa poporului lui Dumnezeu, care va trăi pe pământ când slava cerească va însoţi
repetarea persecuţiilor din trecut este imposibil de imaginat. Ei vor umbla în lumina
venită de la tronul lui Dumnezeu. Îngerii vor realiza o comunicare continuă între cer şi
pământ, iar Satana, înconjurat de îngerii răi, pretinzându-se a fi Dumnezeu, va face minuni
de tot felul, pentru a înşela, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi” Mărturii, vol 9, 16.
Ascensiunea și Căderea Finală a Împăratului de la Miazănoapte „şi împăratul nordului va veni împotriva lui ca un vârtej de vânt, cu care şi cu călăreţi şi cu
multe corăbii; şi va intra în ţări şi se va revărsa şi va trece. Va intra de asemenea în ţara
glorioasă şi multe ţări vor fi doborâte; dar aceştia vor scăpa din mâna lui: Edom şi Moab
şi măreția copiilor lui Amon. Îşi va întinde mâna şi asupra ţărilor şi ţara Egiptului nu va
scăpa. Ci va avea putere peste tezaurele din aur şi din argint şi peste toate lucrurile
preţioase ale Egiptului şi libienii şi etiopienii vor fi la treptele lui. Dar veşti dinspre est şi
dinspre nord îl vor tulbura; de aceea va pleca cu mare furie să distrugă şi să îndepărteze
în întregime pe mulţi. Şi va întinde corturile palatului său între mări în muntele sfânt şi
glorios; totuşi va ajunge la sfârşitul său şi nimeni nu îl va ajuta.” Daniel 11:40-45.
„şi împăratul nordului va veni împotriva lui ca un vârtej de vânt, cu care şi cu călăreţi şi cu
multe corăbii; şi va intra în ţări şi se va revărsa şi va trece.” Daniel 11:40.
Care și Călăreți – Putere Militară “Adonia, fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis: “Eu voi fi împărat!” Şi şi-a pregătit
care şi călăreţi, şi cinzeci de oameni care alergau înaintea lui” 1 Împăraţi 1:5.
“Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strâns toată oştirea: avea cu el treizeci şi doi de împăraţi,
cai şi cară. S-a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei.”1 Împăraţi 20:1.
81
Corăbii – Putere Economică “Cei ce se pogoară pe mare pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele
mari” Psalmii 107:23.
„Atâtea bogăţii întrun ceas s-au prăpădit!” - Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe
mare, marinarii, şi toţi cei ce câştigă din mare, stăteau departe; şi când au văzut fumul
arderii ei, strigau: “Care cetate era cetatea cea mare?” Şi îşi aruncau ţărână în cap,
plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: “Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de
scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută
într-un pustiu!”Apocalipsa 18:17-19.
„Pentru că împăratul avea pe mare o flotă din Tarsis cu flota lui Hiram;o dată la trei ani
venea flota de corăbii din Tarsis, aducând aur şi argint, fildeş şi maimuţe şi păuni.” 1
Împărați 10:22.
Împăratul de la Miazăzi (Ateismul) – Comunismul “Până recent, batalioanele marxismului păreau să fie cu un pas înaintea soldaţilor Crucii.
În 1917, la izbucnirea Revoluţiei Bolşevice, Lenin a vorbit în favoarea toleranţei, dar a
răspândit teroarea. “Rusia a ajuns scăldată în sângele martirilor”, spune Părintele Gleb
Yakunin, cel mai curajos militant ortodox în favoarea libertăţii. În primii cinci ani ai puterii
bolşevice, 28 de episcopi şi 1200 de preoţi au fost junghiaţi de secera roşie. Stalin a
accelerat în mare măsură teroarea şi, până la sfârşitul guvernării lui Hrusciov, procesul de
lichidare a clerului atinsese un număr de 50.000 de victime. După cel de-al doilea război
mondial, deşi mai puţin sângeroasă, persecuţia s-a răspândit în Ucraina şi în noul bloc
sovietic, afectând milioane de romano-catolici, protestanţi şi ortodocsi”. Time, 4
decembrie, 1989.
Citate din presa nereligioasă • “Plecăciunea lui Gorby în faţa Legiunilor Romane” - Titlu din U.S. News & World
Report. “Când Sfântul Împărat Roman Henric al IV-lea a decis să caute iertarea Papei
Grigore al VII-lea, în 1077, a aşteptat trei zile fără încălţăminte în zăpada din curtea
papei, la Canossa, în Italia. Concordatul lui Gorbaciov cu biserica nu a fost cu nimic
mai puţin semnificativ în acest sens”. - Time, 11 decembrie, 1989.
• “Vineri, întâlnirea preşedintelui sovietic cu Papa Ioan Paul al II-lea a fost cea mai
recentă etapă a unei revoluţii în lumea comunistă, pe care Papa a ajutat-o să
izbucnească şi căreia Gorbaciov i-a permis să se întâmple”. - U.S.A. Today, articol de
copertă, 1989.
82
• “Prin întrevederi particulare cu conducători de stat, prin consultări în anticamera cu
grupări dizidente şi printr-o propagandă perseverentă în favoarea cruciadei sale
împotriva tiraniei, acesta [Ioan Paul al II-lea] a contribuit la dezvoltarea celei mai
mari schimbări politice de la Revoluţia Rusă încoace”. - Life, decembrie 1989.
• “În 1979, turneul său triumfător [al Papei Ioan Paul al II-lea] în Polonia, spune
episcopul polonez, a schimbat “mentalitatea fricii, teama de poliţie şi de tancuri,
teama de a pierde locul de muncă, de a nu fi promovat, de a fi dat afară din şcoli
sau de a nu primi un paşaport. Oamenii au învăţat că dacă încetează să se teamă
de sistem, sistemul ajunge neputincios”. Aşa s-a născut Solidaritatea, apărată de
biserică şi condusă de câţiva prieteni ai Papei, cum ar fi Lech Walesa şi Tadeusz
Mazowieke, care a devenit mai târziu cel dintâi prim ministru creştin al blocului
sovietic”. - Time, 4 decembrie, 1989.
• “În 1935, Iosif Stalin, conducătorul suprem al Uniunii Sovietice, a primit un sfat
nesolicitat. I s-a spus să întreprindă un gest reconciliant faţă de Vatican. Dacă vor fi
împinse/împunse prea departe (în engleză se foloseşte acelaşi verb găsit în Daniel
11:40 “to push”; în traducerea română – “a împunge” – n. trad.), ţările lui catolice ar
fi putut deveni antirevoluţionare. Mustaţa lui cea mare a amplificat dispreţul lui
Stalin. “Papa? Câte divizii are Papa?” a răspuns el. I s-a spus că nu are nici una. Acum
s-ar putea răspunde că nici nu are nevoie de vreuna. Sistemul comunist se
fărâmiţează la o atingere”. - Life, decembrie 1989.
• “Goana după libertate din Europa răsăriteană este o plăcută victorie pentru Ioan
Paul al II-lea”. - Life, decembrie 1989.
• “Dintre toate evenimentele care au zguduit blocul sovietic în 1989, nici unul nu este
mai plin de semnificaţii pentru istorie - şi mai incredibil - precum întâlnirea politică
ce va avea loc săptămâna aceasta în Cetatea Vaticanului. Acolo, în spaţioasa sală de
ceremonii a Palatului Apostolic din secolul al 16- lea, ţarul lumii ateiste, Mihail
Gorbaciov, se va întâlni cu Vicarul lui Hristos, Papa Ioan Paul al II-lea. Momentul va
fi emoţionant, nu numai pentru că Ioan Paul a contribuit, în ţara sa de origine,
Polonia, la exacerbarea febrei după libertate care s-a răspândit ca un foc în mirişte
în toată Europa Răsăriteană. Dincolo de aceasta, întâlnirea celor doi oameni
simbolizează încheierea celui mai dramatic război spiritual al secolului al XX-lea,
conflict în care forţa aparent irezistibilă a comunismului s-a confruntat cu obiectivul
neschimbător al creştinătăţii”. Time, 4 decembrie, 1989.
• “În timp ce politica de retragere a lui Gorbaciov era cauza imediată a reacţiei în lanţ
a libertăţii care s-a răspândit în întreaga Europă răsăriteană în ultimele luni, Ioan
Paul merită să i se acorde o încredere şi mai mare”. - Time, 4 decembrie, 1989.
• “Triumful lui Ioan Paul al II-lea - valul libertăţii care se revarsă [Același limbaj ca în
Daniel 11:40, n.ed.] peste Europa răsăriteană răspunde celei mai fierbinţi rugăciuni
a acestuia.” - Life, decembrie 1989.
83
Care şi Călăreţi – Presiunea Militară a SUA • “În 1981, blocul comunist primise un alt şoc. Un nou preşedinte american, Ronald Regan,
a început să-şi pună în aplicare promisiunea de a-i înfrunta pe sovietici fără nici o ezitare.
Pe parcursul următorilor ani, el a accelerat procesul de consolidare militară şi a anunţat
Iniţiativa Strategica de Apărare (SDI), un sistem de apărare aeriană destinat protecţiei
împotriva atacurilor cu rachete. Regan a susţinut rebelii anti-comunişti din Nicaragua,
Angola, Cambogia şi Afganistan. Iar trupele americane au eliberat insula Grenada de
hoardele comuniste. “Simţământul de siguranţă al sovieticilor a fost zguduit ...” “De
asemenea, Europa Occidentală exercită şi ea presiuni asupra sovieticilor. NATO s-a lansat
într-un proces de modernizare militară. Electoratul german şi-a manifestat repulsia faţă
de “uverturile împăciutoare” ale Rusiei şi a ales un guvern care a votat construirea unor
rachete noi cu rază medie de acţiune ... “Presiunea militară a alianţei americano -
occidentală a determinat o retragere rapidă a sovieticilor”. - Reader's Digest, martie 1990.
Cu multe Corăbii • “Gorbaciov a înţeles de asemenea că supravieţuirea politică şi economică depinde de
bunăvoinţa poporului sovietic, printre care creştinii i-au depăşit întotdeauna din punct de
vedere numeric pe comunişti. Mai mult, Gorbaciov are nevoie de cooperarea
Occidentului, observa părintele Mark, un preot ortodox reformator din Moscova, care
considera că programul lui Gorbaciov în U.R.S.S. este un rezultat al necesităţilor impuse
de politica externă”. - Time, 4 decembrie, 1989.
• “În anii 1980, economia comunistă, dintotdeauna ineficientă, a ajuns în pragul
falimentului. Înainte, consumul era redus şi produsele de lux erau abundente. Dar acum,
rezervele de materie primă au început să se epuizeze. Când minerii sovietici s-au revoltat
în 1989, cererile lor includeau săpunul, hârtia de toaletă şi zahărul”. - Reader's Digest,
martie 1990.
• “Pentru Gorbaciov, frământarea din zona Baltică nu a însemnat doar zguduirea unui colţ
retras al imperiului construit de Lenin şi Stalin, ci chiar zguduirea temeliilor imperiului
însuşi. Problema naţionalităţilor este un semn semnificativ, dincolo de care se ascund
multe alte pericole, de la prăbuşirea economică şi până la conflictele etnice violente, un
semn care anunţă că dezintegrarea fulgerătoare a Imperiului Sovietic aflat în Europa
Răsăriteană, ar putea să nu se oprească la graniţele Uniunii. Pe măsură ce economia se
deteriorează şi se diminuează rezervele, dezamăgirea publică faţă de Comunism şi faţă
de Gorbaciov însuşi este din ce în ce mai pregnantă, iar republicile şi grupările etnice ostile
şi diferitele grupuri de interes concurează într-o manieră din ce în ce mai acerbă pentru
obţinerea puterii politice şi a unor părţi din economie aflate în declin. Corupţia şi crima
sunt nestăvilite; minerii şi lucrătorii căilor ferate ameninţă cu întreruperea aprovizionării
cu combustibil, în mijlocul unei ierni grele; azerbaigienii au blocat legătura feroviară cu
enclava armeană din interiorul teritoriului lor; fermierii reţin alimentele, lăsând goale
rafturile magazinelor din oraşe”. - U.S. News and World Report, 15 ianuarie, 1990.
84
Începutul Furtunii [„...Ca un Vârtej de Vânt”]
• “În Polonia, mişcarea de eliberare se născuse cu trei decenii în urmă, când Episcopul
de Cracovia căuta aprobare pentru construcţia unei noi biserici. Deoarece
autorităţile comuniste au refuzat cererea lui, episcopul a înălţat o cruce gigantică şi
a ţinut serviciul religios în aer liber. Comuniştii au smuls-o cu forţa, dar membrii
bisericii au înlocuit-o din nou şi din nou, până când comuniştii au cedat”. - Jubilee,
aprilie, 1990.
Cine era episcopul de la Cracovia? Nimeni altul decât Papa Ioan Paul al II-lea.
• “Solidaritatea (Uniunea Muncitorilor Polonezi) a luat fiinţă cu sprijinul Papei, şi Ioan
Paul al II-lea a trimis un mesaj Moscovei, în care avertiza că, dacă armatele sovietice
vor distruge Solidaritatea, el însuşi va merge în Polonia şi se va alătura poporului
său”. - Reader's Digest, martie 1990.
• “În august 1989, când Tadeusz Mazowiecki a venit la putere, fiind cel dintâi prim
ministru ne-comunist în ultimii patruzeci şi cinci de ani, a fost întrebat dacă este
socialist. “Eu sunt catolic” a răspuns el laconic”. - U.S. News and World Report, 21 mai,
1990.
• “Anul trecut, cei doi Episcopi ai Lituaniei s-au întors în fruntea diocezei lor, după 53 de ani
însumaţi de exil intern, iar catedrala din Vilnius, folosită mai înainte ca muzeu de artă, a
fost redată serviciilor religioase. Anul acesta, dupa 63 de ani, Republica Bielorusă şi-a
primit primul Episcop, fapt care a pregătit calea Arhiepiscopului Angelo Sodano,
responsabil cu relaţiile externe ale Vaticanului, în vederea realizării pregătirilor necesare
vizitei istorice a lui Gorbaciov la Sfântul Scaun. Aceste concesii făcute catolicismului nu
sunt decât o parte a procesului de eliberare religioasă înfăptuit de către Gorbaciov”. - Time,
4 decembrie, 1989.
• “Trei noi episcopi catolici au fost numiţi recent în Cehoslovacia. Iar în luna aceasta, în
cursul unei vizite întreprinse în Italia, Gorbaciov se întâlneşte cu Papa Ioan Paul al II-lea -
prima confruntare faţă în faţă dintre cei doi lideri, ai Vaticanului şi Cremlinului. Întrunirile
pot conduce la legalizarea îndelung oprimatei Biserici catolice Ucrainiene în U.R.S.S.”. - Life,
decembrie, 1989.
• “Se aşteaptă ca reînviorarea libertăţii religioase să includă şi încetarea interdicţiilor oficiale
adresate Bisericii catolice Ucrainiene, care a supravieţuit în ilegalitate din 1946, când Stalin
ordonase absorbirea acesteia de către Biserica ortodoxă Rusă. Câştigarea drepturilor de
către Biserica Ucrainiană a fost dintotdeauna obiectivul principal al Papei. Oficialii Uniunii
Sovietice spun că vor deschide calea în vederea legalizării catolicismului, prin îngăduirea
înregistrării catolicilor ucrainieni, asemenea celorlalte grupări religioase care sunt
solicitate să o facă, de data aceast prin lege”. - U.S. News and World Report, 11 decembrie,
1989.
85
„Sfânta” Alianță Ştirile mondiale anunţă alianţa catolicismului cu Statele Unite, pentru a provoca căderea
comunismului, folosind presiuni economice (corăbii), sociale, religioase, politice şi militare (care
și călăreți). În ciuda relatărilor minunate cu privire la triumful evanghelismului în Europa
Răsăriteană, putem să fim siguri că Biserica Catolică înaintează cu rapiditate spre momentul
revendicării fostelor ei centre de influenţă asupra acestor ţări. Timpul oportunităţii este cu
siguranţă foarte scurt, deoarece aceste versete ne învaţă că catolicismul „se va revărsa ca un
râu şi va îneca” aceste ţări. Pentru a discuta coalizarea Statelor Unite cu Vaticanul, în scopul
doborârii comunismului, revista Time, din 24 februarie, 1992, a ales titlul, “Sfânta Alianţă”.
Revista se preocupă de natura secretă a acestei alianţe şi de relaţia apropiată între Vatican şi
Statele Unite. Ea prezintă legătura dintre Vatican şi Statelor Unite, identificând solidaritatea ca
fiind unul dintre pionii principali în această intrigă. Revista menţionează, de asemenea,
folosirea armatei, a serviciilor secrete (CIA) şi presiunilor financiare, ca fiind elementele cheie
în această colaborare.
• “Luni, 7 iunie, 1982, în sala de întruniri a Vaticanului au fost prezente doar două persoane:
Papa Ioan Paul al II-lea şi preşedintele Ronald Reagan. A fost prima întâlnire dintre cei doi
lideri, iar discuţia a durat aproximativ cincizeci de minute ...“
La această întrunire, Reagan şi Papa au ajuns la un acord în vederea lansării unei campanii
clandestine, menite să grăbească dezmembrarea Imperiului comunist. Richard Allen,
consilierul numărul unu al Securităţii Naţionale, declara:
• “Aceasta a fost una dintre cele mai mari alianţe secrete din toate timpurile”
• “Reagan a venit la întrunire având câteva idei foarte simple şi ferme”, spune Amiralul
Bobby Inman, fost director deputat al CIA. “Faptul că el a considerat căderea
(comunismului) ca fiind apropiată şi că a forţat-o (din greu), constituie un punct de vedere
cât se poate de valid”. În timpul primei jumătăţi a anului 1982, a fost plănuită o strategie
compusă din cinci etape, care avea ca obiectiv prăbuşirea economiei sovietice
“[1] Unul dintre elementele centrale ale strategiei a fost procesul de consolidare militară
a Statelor Unite, aflat deja în curs de desfăşurare, care urmărea să-i facă pe sovietici
incapabili să concureze financiar cu “Iniţiativa de Apărare Strategică” a lui Reagan -
Războiul Stelelor.”
“[2] Operaţiunile secrete urmăreau să încurajeze mişcările reformatoare din Ungaria,
Cehoslovacia şi Polonia.”
“[3] Ajutorul financiar acordat naţiunilor membre ale Pactului de la Varşovia era
determinat de disponibilitatea acestora de a proteja drepturile omului şi de a îndeplini
reforme politice şi economice liberale.
“[4] Izolarea economică a Uniunii Sovietice şi împiedicarea accesului spre Moscova a
tehnologiei Occidentale şi Japoneze. Administraţia se concentra asupra respingerii unui
plan care reprezenta pentru U.R.S.S. speranţa celei mai importante surse financiare
86
pentru secolul douăzeci şi unu: profitul obţinut de pe urma conductei de alimentare cu
gaz natural a Europei Occidentale.
“[5] Utilizarea tot mai largă a posturilor Radio Libertatea (Radio Liberty), Vocea Americii
(Voice of America) şi Radio Europa Liberă (Radio Free Europe), pentru transmiterea
mesajelor Administraţiei către naţiunile Europei Răsăritene.”
“Asemenea tuturor conducătorilor mari şi norocoşi, Papa şi Preşedintele au exploatat
puterile istoriei pentru a-şi realiza propriile lor scopuri”. -Time, 4 februarie, 1992, 29-30.
Un fapt interesant de observat în istoria naţiunilor este acela că, de fiecare dată când s-a impus
ca forţă ideologică, ateismul a fost însoţit de o revoluţie. Odată cu Revoluţia Franceză, ateismul
a început prin a aşeza reşedinţa împăratului de la miazăzi în Franţa; pentru ca apoi, din 1917,
prin izbucnirea Revoluţiei Bolşevice, să mute reşedinţa acestui împărat, în Rusia. În 1917,
împăratul de la miazăzi a ieşit din exil şi şi-a continuat lupta neîntreruptă împotriva puterilor
catolicismului. Sora White lasă să se înţeleagă faptul că principiile ateismului vor continua să
se dezvolte şi vor ocupa poziţii mai importante decât cele avute în Revoluţia Franceză:
“Centralizarea bogatiei şi a puterii; coalizările vaste în scopul îmbogăţirii câtorva pe seama
celor mulţi; coalizarea claselor mai sărace pentru apărarea intereselor şi a revendicărilor
lor; spiritul de nelinişte, de revoltă şi vărsare de sânge; răspândirea în întreaga lume a
aceloraşi învăţături care au condus la izbucnirea Revoluţiei Franceze - toate tind să implice
întreaga lume într-o luptă similară celei care a zguduit Franţa”. - Educaţie, pag. 228.
Tentativele de Asasinare; Fatima În cartea sa, “Keys of This Blood”, Malachi Martin, personalitate din interiorul Vaticanului,
descrie în cuvinte emoţionante faptul că încercarea de asasinare a Papei era considerată de
către Ioan Paul al II-lea ca fiind dovada divină că el trebuie să fie acel papă care va urca pe
tronul lumii. Papa a considerat că tentativa de asasinare pe care o suferise era un semn din
partea Mariei, care confirma mesajul trimis Bisericii catolice şi întregii lumi – prin arătarea aşa
zisei “fecioare” Fatima, în Portugalia. Acest miracol, şi mesajele legate de el, constituie forţa
călăuzitoare a catolicismului în pregătirile ei pentru următorul mileniu de pace. Miracolul
Fatimei conţine o informaţie specifică privitoare la comunism, Rusia şi transformarea lumii.
Suficient de ciudat, acest miracol s-a petrecut chiar în 1917 - tocmai anul Revoluţiei Bolşevice.
Vindecarea rănii de moarte reprezintă
restaurarea puterii papalităţii ca putere geopolitică. Vaticanul şi-a pierdut tronul în 1798, când
împăratul de la miazăzi a pornit război împotriva împăratului de la miazănoapte. Este de
asemenea vrednic de subliniat că, în 1981, tentativa de asasinare a Papei - împăratul de la
miazănoapte - a fost organizată, se pare, de către împăratul de la miază-zi – UniuneaSovietică.
Pe o pagină de titlu, în care erau expuse cele două fotografii ale tentativelor deasasinare a
Papei şi a lui Ronald Reagan, se afla următoarea declaraţie:
87
“Legaţi prin confruntarea cu moartea - La prima lor întâlnire, Reagan şi Ioan Paul al II-lea
au discutat şi cu privire la un alt lucru pe care îl aveau în comun: ambii supravieţuiseră
tentativelor de asasinat care s-au petrecut cu numai şase săptămâni înainte în 1981, şi
ambii credeau că Dumnezeu îi salvase pentru o misiune specială. De asemenea, ambii
făceau referire la modul “miraculos” în care “supravieţuiseră!“
“În mai 1981, Papa Ioan Paul fusese împuşcat de către Mehmet Ali Agea, sub ochii unei
vaste audienţe în piaţa Sfântul Petru, suferind răni multiple. Imediat s-a făcut speculaţia
că trăgătorul turc fusese trimis de către conspiratorii blocului răsăritean din Bulgaria şi
plătit de Poliţia Secretă Sovietică. Scopul lor era să aducă la tăcere singurul om capabil să
zguduie temeliile comunismului internaţional”. - Life, decembrie 1989.
“Solidaritatea (Partidul muncitorilor polonezi) a luat fiinţă cu sprijinul Papei, iar Ioan
Paul al II-lea a trimis mesaj Moscovei, anunţând că, dacă armatele sovietice vor distruge
Solidaritatea, el însuşi va merge în Polonia şi se va alătura poporului sau.
Sovieticii au fost atât de alarmaţi, încât s-au hotarât să-l ucidă ... Papa i-a avertizat pe liderii
Solidarităţii, îndeosebi pe prietenul său Lech Walensa, să acţioneze cu precauţie. Aceştia
au făcut întocmai. În 1988, Generalul Wojciech Jaruzelski, conducător communist polonez,
a încercat să ajungă la o înţelegere cu aceştia. Solidaritatea insista să se desfăşoare alegeri,
având de partea ei 80% dintre voturi. Când guvernul comunist a căzut, impactul asupra
Europei Răsăritene a fost electrizant”. Reader's Digest, martie 1990.
Țara Glorioasă Modernă; Marea Scăpare „Va intra de asemenea în ţara glorioasă şi multe ţări vor fi doborâte; dar aceştia vor scăpa
din mâna lui: Edom şi Moab şi măreția copiilorlui Amon.” Daniel 11:41;
Țara Glorioasă Antică „Lasă-mă, te rog, să trec şi să văd ţara cea bună care este dincolo de Iordan, acel munte
frumos şi Libanul.” Deuteronom 3:25.
„Marele Cârmuitor al neamurilor spusese că nu Moise urma să îl ducă pe Israel în țara
aceea bună, iar stăruințele călduroase ale robului lui Dumnezeu nu fuseseră în stare să-I
schimbe hotărârea. Moise știa că trebuie să moară. Cu toate acestea, nu se dovedise nici
o clipă nepăsător în purtarea lui de grijă față de Israel. Cu credincioșie, el căutase să
pregătească poporul pentru intrarea în țara făgăduită.” Patriarhi și Profeți, 469.
88
Planul lui Dumnezeu “În Egipt, gusturile lor ajunseseră pervertite. Dumnezeu plănuise să restabilească
puritatea şi sănătatea apetitului lor, pentru ca ei să se poată bucura de fructele simple
care le fuseseră oferite lui Adam şi Evei în Eden. El dorea să-i aşeze într-un al doilea Eden,
o Ţară minunată, unde să se poată bucura de fructele şi cerealele pe care Domnul le va
pune la dispoziţia lor. Scopul Lui era acela de a înlocui alimentaţia excitantă pe care o
consumaseră în Egipt; deoarece dorea ca atunci când vor intra în ţara cea bună spre care
îi călăuzea, să posede o stare de sănătate deplină, pentru ca naţiunile păgâne din jurul lor
să fie determinate să-L slăvească pe Dumnezeu lui Israel, Dumnezeul care făcuse lucruri
atât de minunate pentru poporul Lui. Dacă poporul care Îl recunoştea pe El ca Dumnezeu
al Cerului, nu se bucura de o sănătate desăvârşita, numele Lui nu putea fi slăvit”. The
Seventh-day Adventist Bible Comentary, vol. 1, 1102.
„Legea lui Dumnezeu trebuia să fie înălțată și autoritatea Sa menținută, iar casei lui Israel
i-a fost încredințată această lucrare mare și nobilă. Dumnezeu i-a despărțit de lume, că să
le poată încredința o însărcinare sfântă. I-a făcut păstrătorii Legii Sale și a intenționat ca
prin ei să păstreze printre oameni cunoștința despre Sine. În felul acesta, lumina cerului
avea să strălucească peste o lume cuprinsă de întuneric și un glas avea să fie auzit
chemând toate popoarele să se întoarcă de la idolatrie la slujirea Dumnezeului cel viu.
Dumnezeu a scos pe poporul Său ales din țara Egiptului „cu mare putere și cu mână tare”
(Exod 32, 11). „A trimis pe robul Său Moise și pe Aaron, pe care-l alesese. Prin puterea Lui,
ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în țara lui Ham.... A mustrat
marea Roșie, și ea s-a uscat: și i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu” (Psalmii 105,
26.27; Psalmii 106, 9). I-a scos din țara lor de robie, ca să-i poată aduce într-o țară mai
bună o țară pe care, în providența Sa, le-a pregătit-o ca adăpost de dușmanii lor. I-a adus
la Sine și i-a înconjurat cu brațele Sale veșnice; iar ei, datorită bunătății și milei Sale, aveau
să înalțe Numele Său și să-L proslăvească pe pământ.
„Căci partea Domnului este poporul Lui, lacov este partea Lui de moștenire. El l-a găsit
într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit
și l-a păzit ca lumina ochilor Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor,
își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui: așa a călăuzit Domnul singur pe poporul
Său, și nu era nici un dumnezeu străin cu El” (Deuteronom 32, 9-12). Astfel i-a adus pe
izraeliți la Sine, ca să locuiască la umbra Celui Prea Înalt. Feriți în mod minunat de
primejdiile rătăcirii prin pustie, ei au fost în cele din urmă așezați în Țara Făgăduinței,
ca o națiune favorizată.” Profeți și Regi, 16-17.
Țara Glorioasă în Daniel 11 „Dar cel ce vine împotriva lui va face conform propriei voinţe şi nimeni nu va sta în picioare
înaintea lui, iar el va sta în ţara glorioasă, care prin mâna lui va fi mistuită.” Daniel 11:16.
89
“După ce a pus capăt războiului, Pompei a demolat zidurile Ierusalimului, a transferat
mai multe cetăţi din jurisdicţia Iudeii sub jurisdicţia Siriei, şi a impus un tribut pentru iudei.
Pentru prima dată, Ierusalimul a fost luat în stăpânire prin cucerire de către Roma,
puterea care avea să prindă cu mâinile ei de fier “ţara cea minunată” până la distrugerea
lui definitivă”. Uriah Smith, Daniel şi Apocalipsa, pag. 247.
Aspectul Geografic al lui Daniel 11 „Dar cel ce vine împotriva lui va face conform propriei voinţe şi nimeni nu va sta în picioare
înaintea lui, iar el va sta în ţara glorioasă, care prin mâna lui va fi mistuită.” Daniel 11:16.
„După aceasta îşi va întoarce faţa spre insule şi va lua multe, dar un prinţ va face să
înceteze pentru el ocara oferită de el; fără propria ocară el o va face să se întoarcă asupra
lui.” Daniel 11:18.
„Războiul din Siria și Asia Mică împotriva lui Pharnace regele Bosforului cimerian l-a
atras pe Cezar departe de Egipt. Prideaux spune că la sosirea sa în locul unde se afla
inamicul, fără a-și îngădui o clipă de răgaz, el s-a aruncat asupra lor imediat și a câștigat o
victorie absolută; motiv pentru care a scris unui prieten aceste trei cuvinte: „Veni, vidi, vici”
– „Am venit, am văzut, am învins!”. Ultima parte a acestui verset este învăluită în oarecare
obscuritate și există o diferență de opinie în legătură cu aplicarea sa. Unii îl aplică la
trecutul mai îndepărtat al vieții lui Cezar și consideră a se împlini în cearta sa cu Pompei.
Dar evenimentele precedente și ulterioare definite clar în profeție ne obligă să căutăm
împlinirea aceste părți a profeției între victoria asupra lui Pharnace și moartea lui Cezar la
Roma, așa cum se va vedea în versetele următoare.” - Uriah Smith, Daniel și Apocalipsa,
251.
„Cimerienii erau un popor de origine geto-tracică după unii istorici sau înrudit cu traco-
ilirii după părerea altora, care în secolele XVI î.Hr.-XI î.Hr. se aflau pe teritoriul ce se
întindea de la nordul și nord-vestul Mării Negre spre apus și spre Dunăre.” Wikipedia.
„Atunci îşi va întoarce faţa spre fortăreaţa propriei ţări, dar se va poticni şi va cădea şi
nu va fi găsit.” Daniel 11:19.
„După cucerirea Asiei Mici, Cezar a învins ultimele rămășițe ale partidei lui Pompei Cato și
Scipio, în Africa și ale lui Labienul și Varus în Spania. Întorcându-se la Roma, ‘cetățuia țării
lui’, el a fost făcut dictator pe viață. I-au fost acordate și alte pteri și onoruri făcându-l în
fapt suveranul absolute al imperiului.” Uriah Smith, Daniel și Apocalipsa, 252.
„El [împăratul de la miazănoapte] va intra paşnic chiar peste cele mai grase locuri ale
provinciei; şi va face ce părinţii lui nu au făcut, nici părinţii părinţilor lui; va împrăştia
90
printre ei prada şi jaf şi bogăţii; da, şi îşi va plănui uneltirile împotriva întăriturilor, chiar
pentru un timp.” Daniel 11:24.
„Înainte de Roma, națiunile intrau în posesia unor provincii valoroase și a unor teritorii
bogate prin războiae și cuceriri. Roma urma să facă acum ceea ce n-au făcut nici părinții
și nici părinții părinților și anume să achiziționeze teritorii prin mijloace pașnice. Acum
s-a inaugurat obiceiul ca regii să-și lase romanilor regatele lor prin moștenire. Roma a
intrat astfel în posesia unor întinse teritorii.” Uriah Smith, Daniel și Apocalipsa, 259.
„Atunci el [Împăratul de la miazănoapte] se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii; şi
inima lui va fi împotriva legământului sfânt; şi va face lucruri măreţe şi se va întoarce în
propria ţară.” Daniel 11:28.
„Aici se au în vedere două întoarceri de la cuceriri străine. Prima are loc după evenimentele
descrise în vers. 26 și 27, iar a doua după ce această putere va arăta vrăjmășie împotriva
legământului sfânt și va lucra împotriva lui. Prima s-a împlinit la întoarcerea lui Augustus,
după expediția sa împotriva Egiptului și a lui Antoniu. El a ajuns la Roma cu onoare și
mari bogății, căci ‘în acel timp au fost aduse din Egipt la Roma imense bogății, secătuind
acea țară, iar la întoarcerea lui Octavius (Augustus) și a armatei sale de acolo valoarea
monedei a căzut la jumătate și prețurile alimentelor și a tuturor mărfurilor vandabile au
fost dublate.’ [Humphrey Prideaux, Noul și Vechiul Testament în legătură cu istoria evreilor,
vol. II, pag. 380]” Uriah Smith, Daniel și Apocalipsa, 264.
„Dar va onora în locul lui pe Dumnezeul întăriturilor; şi pe un dumnezeu pe care părinţii
lui nu l-au cunoscut el îl va onora cu aur şi argint şi cu pietre preţioase şi lucruri plăcute.
Astfel va face el în cele mai puternice întărituri cu un dumnezeu străin, pe care îl va
recunoaşte şi înmulţi cu glorie; şi îi va face să stăpânească peste mulţi şi va împărţi ţara
pentru câştig.” Daniel 11:38-39.
Țara Glorioasă Modernă – Statele Unite
“”În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara
de la miazănoapte, în ţara pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voştri. Eu ziceam:
“Cum să te pun printre copiii Mei, şi să-ţi dau o ţară plăcută, o moştenire, podoabă între
podoabele neamurilor?” Mă gândeam că Mă vei chema: “Tată!” Şi nu te vei mai abate de
la Mine” Ieremia 3:18-19.
”Când ţara pe care Domnul a pregătit-o ca loc de adăpost pentru poporul Lui, pentru
ca ei să I se poată închina aşa cum le dictează propria lor conştiinţă, ţara care s-a bucurat
multă vreme de protecţia Celui Atotputernic, ţara pe care Dumnezeu a favorizat-o,
făcând-o posesoarea religiei curate a lui Hristos - când acea ţară, prin intermediul
legiuitorilor ei, se va dezice de principiile protestantismului şi va făuri un chip al apostaziei
romane, desconsiderând şi alterând legea lui Dumnezeu - atunci se va dezvălui ultima
lucrare a omului Fărădelegii”. Signs of the Times, 12 iunie, 1893.
91
“Domnul a făcut pentru Statele Unite mai mult decât pentru oricare altă ţară peste care
răsare soarele. Aici, El a pregătit un loc de adăpost pentru poporul Său, în care ei să I se
poată închina aşa cum le dictează conştiinţa. Aici, Creştinismul a crescut în curăţie.
Doctrina dătătoare de viaţă cu privire la unicul Mijlocitor dintre Dumnezeu şi om a fost
prezentată fără restricţii. Dumnezeu a prevăzut ca această ţară să rămână liberă pentru
totdeauna, ca oamenii să I se închine aşa cum le dictează cugetul. Planul Lui a fost ca
instituţiile ei civile, prin realizările lor expansive, să reprezinte libertatea privilegiilor
Evangheliei”. Signs of the Times, 193 / Maranatha, page 193.
“Statele Unite sunt o ţară care sa aflat sub protecţia specială Celui Atotputernic.
Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru această ţară, dar, prin încălcarea legii Sale, oamenii
au înfăptuit lucrarea venită de la omul Fărădelegii. Satana îşi aduce la îndeplinire planurile
sale de a implica familia omenească în neascultare şi lipsă de loialitate”. The Seventh-day
Adventist Bible Commentary, vol. 7, 975.
Trei Zone Geografice Cucerite Atunci: Herulii, Ostrogoții și Vandalii
Trei Zone Geografice Cucerite Acum: Împăratul de la miazăzi (Daniel 11:40); Țara
Glorioasă (Daniel 11:41); Țara Egiptului (Daniel 11:42).
Clovis – Papalitate / S.U.A – Papalitate
„Dar fiara cu coarne ca de miel a fost văzută „ieșind din pământ”. În loc să distrugă alte
puteri pentru a o întemeia pe a ei, națiunea reprezentată astfel trebuie să se ridice într-un
teritoriu neocupat mai înainte și să se dezvolte treptat și pașnic. Nu putea deci să se ridice
dintre popoarele aflate în luptă și frământate, din Lumea Veche — acea mare tulburată
de „popoare, mulțimi, națiuni și limbi”. Trebuie căutată deci în continentul apusean.
Care națiune din Lumea Nouă, în anul 1798, se dezvolta, având perspectiva puterii și
măreției și atrăgând atenția lumii? Aplicația simbolului nu admite nici o îndoială. O singură
națiune și numai una împlinește toate amănuntele acestei profeții, indicând fără greș spre
Statele Unite ale Americii. Foarte adesea, ideile sau exact cuvintele scriitorului sacru au
fost folosite, fără să-și dea seama, de oratori și istorici care au descris nașterea, ridicarea
și creșterea acestei națiuni. Fiara a fost văzută ridicându-se din pământ; și după
traducători, cuvântul profeției redat prin „ieșind” înseamnă literal „a crește, a se înălța ca
o plantă”.
„Și ea avea două coarne ca ale unui miel.” Coarnele ca de miel arată tinerețe,
nevinovăție și blândețe, care reprezintă exact caracterul Statelor Unite, arătate profetului
ca „ieșind” în anul 1798. Printre creștinii exilați, care au fugit în America și au căutat
92
adăpost de persecuția regală și de intoleranța preoților, erau mulți care s-au hotărât să
întemeieze o guvernare pe temelia solidă a libertății religioase și civile. Vederile lor și-au
găsit întruchiparea în Declarația de Independență, care a stabilit marele adevăr că „toți
oamenii sunt creați egali” și înzestrați cu dreptul inalienabil la „viață, libertate și căutarea
fericirii”. Iar constituția le-a garantat oamenilor dreptul la autoguvernare, dând asigurarea
că reprezentanții aleși prin votul poporului sunt împuterniciți și pot să aplice legea.
Libertatea credinței religioase a fost de asemenea garantată, fiecărui om fiindu-i îngăduit
să se închine lui Dumnezeu după glasul conștiinței lui. Principiile republicane și cele
protestante au devenit principiile fundamentale ale țării. Aceste principii sunt secretul
puterii și prosperității ei. Toți cei persecutați și asupriți din întreaga creștinătate s-au
îndreptat către această țară cu interes și cu nădejde. Milioane de oameni au căutat
țărmurile ei, iar Statele Unite au ajuns curând printre cele mai puternice națiuni ale
pământului.” Tragedia Veacurilor, 440-441.
Sunt Una „Cărțile Daniel și Apocalipsa sunt una. Una este o profeție, cealaltă o descoperire; una o
carte sigilată, cealaltă o carte deschisă.” Gânduri despre cartea Apocalipsei, 58.
„Va Intra De Asemenea În Țara Glorioasă”... „Va intra de asemenea în ţara glorioasă şi multe ţări vor fi doborâte;” Daniel 11:41, prima
parte.
„Profeția din Apocalipsa capitolul 13 declară că puterea reprezentată de fiara cu coarne
ca de miel va face ca „pământul și cei ce locuiesc pe el” să se închine papalității, simbolizate
acolo prin fiara „asemenea unui leopard”. Fiara cu două coarne va spune și ea „celor ce
locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei”; și mai departe „va porunci tuturor, mari și mici,
bogați și săraci, liberi și robi”, să primească semnul fiarei (Apocalipsa 13, 11-16). S-a arătat
că Statele Unite sunt puterea reprezentată prin fiara cu coarne ca de miel și că
această profeție se va împlini atunci când Statele Unite vor impune păzirea
duminicii, pe care Roma o pretinde ca recunoaștere deosebită a supremației ei.”
Tragedia Veacurilor, 578.
“Cea mai mare şi mai favorizată naţiune de pe pământ sunt Statele Unite. Această ţară
a fost apărată de Providenţa plină de har care a revărsat asupra ei cele mai alese
binecuvântări. Aici au găsit refugiu cei oprimaţi şi persecutaţi. Aici a fost învăţată credinţa
creştină în puritatea ei. Acest popor a fost recipientul unei mari lumini şi a unor haruri
inegalabile. Dar darurile fuseseră răsplătite prin lipsa de recunoştinţă şi uitare de
Dumnezeu. Cel Infinit are de reglat conturile cu naţiunile şi vinovăţia lor este proporţională
cu lumina respinsă. Împotriva ţării noastre, în registrele cerului se află acum un raport
93
înfricoşător; dar fărădelegea care va umple paharul nelegiuirii lor este aceea de a anula
legea lui Dumnezeu.
Ultimul mare conflict în controversa dintre adevăr şi eroare, va avea loc între legile
oamenilor şi perceptele lui Yahwe. Intrăm acum în această ultimă bătălie - o bătălie care
nu se va da pentru supremaţie între biserici rivale, ci între religia Bibliei şi religia tradiţiei
şi a fabulelor. Agenţii care se vor uni în acest conflict, împotriva adevărului şi a
neprihănirii, se află acum în plină activitate.” The Signs of the Times, 4 iulie, 1899.
“America, ... locul în care a strălucit cea mai mare lumină pentru oameni, poate deveni
locul celui mai mare întuneric şi pericol, deoarece oamenii nu continuă să trăiască
adevărul şi să umble în lumină”. Solii Alese, vol. 3, pag. 387.
“Nu putem înţelege cum se poate disculpa Biserica Romano-Catolică de acuzaţia de
idolatrie ... Dar aceasta este religia către care protestanţii încep să privească într-o manieră
atât de favorabilă, şi care în cele din urmă se va uni cu protestantismul. Cu toate
acestea, unirea nu se va înfăptui printr-o schimbare a catolicismului; deoarece Roma nu
se schimbă niciodată. Ea pretinde ca este infailibilă. Cel care se va schimba va fi
protestantismul. Adoptarea ideilor liberale îi vor face în stare să dea mâna cu
catolicismul”. Review and Herald, 1 iunie, 1886.
Prosperitatea Materială „Atunci, amăgitorul cel mare îi va convinge pe oameni că aceia care slujesc lui Dumnezeu
sunt cauza tuturor acestor rele. Clasa de oameni care a provocat dizgrația cerului va pune
toate necazurile lor asupra acelora a căror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o
mustrare continuă pentru aceia care o calcă. Se va spune că oamenii Îl insultă pe
Dumnezeu prin călcarea sabatului duminical; că acest păcat a adus calamitățile care nu
vor înceta până nu se va impune cu strictețe păzirea duminicii; și că aceia care susțin
cerințele poruncii a patra, distrugând prin aceasta respectul față de duminică, sunt
instigatorii poporului, împiedicând revenirea lor în favoarea divină și la prosperitatea
materială. În felul acesta, acuzația ridicată în vechime împotriva slujitorului lui Dumnezeu
se va repeta pe criterii bine stabilite: „Abia a zărit Ahab pe Ilie, și i-a zis: «Tu ești acela care
nenorocești pe Israel?» Ilie a răspuns: «Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, și casa tatălui
tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Baali»” (1 Regi 18, 17.18).”
Tragedia Veacurilor, 590.
„Mijloacele care acum sunt investite cu atâta economie în cauza lui Dumnezeu și cele care
sunt reținute în mod egoist, în scurt timp vor fi aruncate cu toți idolii la molii și la lilieci. În
94
curând banii își vor pierde valoarea în mod foarte neașteptat, când realitatea
scenelor veșnice se deschide simțurilor omului.” Lucrarea de Binefacere, 266.
Ruină Națională “Protestanţii vor influenţa pe conducătorii ţării să conceapă legi care restaurează
supremaţia pierdută a omului Fărădelegii, care stă în templul lui Dumnezeu, dându-
se drept Dumnezeu. Principiile Bisericii Romano-Catolice vor fi luate sub protecţia şi grija
statului. Această apostazie naţională va fi urmată rapid de ruină naţională. Protestul
adevărului Bibliei nu va mai fi tolerat de către cei care nu au făcut din Legea lui Dumnezeu
o normă de conduită”. Review and Herald, 15 iunie, 1897.
95
Daniel 11:40-45, Partea a II-a
Două Curățiri ale Templului „Când Isus a început lucrarea Sa publică, El a curăţit Templul de profanările sacramentale.
Printre ultimele acte ale lucrării Sale a fost cea de-a doua curăţire a Templului. Tot aşa, în
ultima lucrare pentru avertizarea lumii, vor fi făcute două chemări distincte către biserici.
Cea de-a doua solie îngerească este: «A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a
adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei.» (Apocalipsa 14,8). Şi în marea strigare
a celei de-a treia solii îngereşti se aude o voce din cer care zice: «Ieşiţi din mijlocul ei
poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că
păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte de
nelegiuirile ei.» (Apocalipsa 18, 4.)”- The Review and Herald, 6 decembrie, 1892.
Separarea În Adventism “Marea încercare care este foarte aproape [încercarea Sabatului], îi va cerne pe cei care
nu au fost aleşi de Dumnezeu, iar El va avea un popor curat, adevărat şi sfinţit, pregătit
pentru ploaia târzie”. Solii Alese, vol. 3, pag. 385.
“Am văzut că, dacă nu vor câştiga biruinţă asupra oricărei porniri fireşti, împotriva
mândriei, a egoismului, a iubirii de lume şi asupra oricărei fapte şi a oricărui cuvânt greşit,
nici unul nu va putea împărtăşi “înviorarea”. Prin urmare, trebuie să venim tot mai
aproape şi tot mai aproape de Domnul şi să căutăm stăruitor acea pregătire necesară
pentru a fi capabili să rezistăm în bătălia Zilei Domnului. Să ne aducem aminte că
Dumnezeu este sfânt şi că numai fiinţele sfinte pot trăi veşnic în prezenţa Sa”. Scrieri
Timpurii, pag. 71
“Când legea lui Dumnezeu va fi anulată, biserica se va diviza prin încercări de foc, şi
numărul celor, cei care vor da ascultare spiritelor şi doctrinelor înşelătoare ale diavolilor,
va fi mai mare decât anticipăm noi în prezent”. Solii Alese, vol. 2, pag. 368.
“În absenţa persecuţiei, în rândul nostru s-au strecurat oameni care par demni de
încredere şi al căror creştinism este indiscutabil, dar care, dacă ar izbucni persecuţia, ar
ieşi din mijlocul nostru”. Evanghelizare, 360.
„Când furtuna se apropie, o mare grupă de credincioși care au mărturisit credința în solia
îngerului al treilea, dar care n-au fost sfințiți prin ascultare de adevăr își vor părăsi poziția
96
și vor trece în rândurile împotrivitorilor. Unindu-se cu lumea și împărtășindu-se de
spiritul ei, au ajuns să vadă lucrurile aproape în aceeași lumină; și când ajung la încercare,
ei sunt pregătiți să aleagă partea ușoară, populară. Bărbați de talent și cu aspect plăcut,
care odinioară se bucuraseră în adevăr, își folosesc puterile pentru a amăgi și a rătăci
suflete. Ei devin vrăjmașii cei mai aprigi ai fraților lor de mai înainte. Când păzitorii
Sabatului sunt aduși înaintea tribunalelor pentru a da socoteală de credința lor, acești
apostaziați sunt agenții cei mai eficienți ai lui Satana de a-i prezenta într-o lumină falsă și
a-i acuza și, prin declarații mincinoase și bănuieli, de a-i incita pe conducători împotriva
lor.” Tragedia Veacurilor, 608.
„Dacă lumina adevărului ți-a fost prezentată, descoperindu-ți Sabatul poruncii a patra, și
arătând că nu este nicio temelie în Cuvântul lui Dumnezeu pentru păzirea Duminicii, și
totuși tu încă rămâi la Sabatul fals, refuzând să sfințești Sabatul pe care Dumnezeu îl
numește „Ziua Mea sfântă”, tu primești semnul fiarei. Când se petrece acest lucru? –
Când te vei supune decretului care îți poruncește să încetezi lucrul Duminica și să te
închini lui Dumnezeu, în timp ce tu știi că nu există vreun cuvânt în Biblie care arată că
duminica este altceva decât o zi obișnuită de lucru, tu accepți să primești semnul fiarei
și refuzi sigiliul lui Dumnezeu. Dacă noi primim acest semn pe frunțile sau pe mâinile
noastre, judecata pronunțată împotriva celui neascultător trebuie să cadă asupra noastră.
Dar sigiliul viului Dumnezeu este pus peste aceia care în mod conștiincios țin Sabatul
Domnului.”- Review and Herald, 13 Iulie 1897.
“Când legea lui Dumnezeu este anulată, când numele Lui este dezonorat, când se
consideră că păzirea Sabatului zilei a şaptea constituie un act de trădare faţă de ţară, când,
în orbirea minţii şi în împietrirea inimii, lupii îmbrăcaţi în haine de oi caută să-şi liniştească
conştiinţa, vom renunţa noi oare la loialitatea noastră faţă de Dumnezeu? Nu, nu.
Făcătorul de rele este plin de ură satanică împotriva celor ce sunt loiali poruncilor lui
Dumnezeu, dar valoarea legii lui Dumnezeu ca normă de conduită trebuie dovedită în
mod vizibil. Pe măsură ce lumea şi biserica se unesc în anularea legii, zelul celor care
ascultă de Domnul va creşte. Ei vor spune asemenea psalmistului: “Eu iubesc poruncil
Tale mai mult decât aurul; da, mai mult decât aurul curat” Psalmii 119:127. Aceasta se va
întâmpla în mod sigur, când Legea lui Dumnezeu va fi anulată printr-un act naţional. Când
duminica va fi înălţată şi susţinută prin lege, atunci principiul motivator al poporului
lui Dumnezeu va fi scos în evidenţă, aşa cum a fost evidenţiat principiul celor trei evrei,
atunci când Nebucadneţar le-a poruncit să se închine înaintea chipului de aur din câmpia
Dura. Când adevărul va fi înlocuit cu falsitatea, vom putea înţelege care este datoria
noastră”. Manuscrise Publicate, vol 13, page 71.
„Aceștia Vor Scăpa din Mâna Lui...” „dar aceştia vor scăpa din mâna lui: Edom şi Moab şi măreția copiilor lui Amon.” Daniel
11:41, ultima parte.
97
„Astfel spune DOMNUL: Iată, îl voi da pe Faraon Hofra împăratul Egiptului în mâna
duşmanilor lui şi în mâna celor care îi caută viaţa; precum l-am dat pe Zedechia, împăratul
lui Iuda, în mâna lui Nebucadneţar împăratul Babilonului, duşmanul său şi cel care îi căuta
viaţa.” Isaia 44:30.
„Fiindcă nu voi mai avea milă de locuitorii ţării, spune DOMNUL; ci, iată, voi da pe oameni,
pe fiecare în mâna aproapelui său şi în mâna împăratului său; şi ei vor lovi ţara şi nu îi
voi elibera din mâna lor.” Zaharia 11:6.
“Scriitorii papali citează, ca semn al autorităţii Bisericii Catolice, “actul de schimbare a
Sabatului cu duminica, act pe care protestanţii îl acceptă; (...) deoarece prin păzirea
duminicii, ei recunosc puterea bisericii de a stabili sărbători şi de a emite porunci a căror
încălcare însemnă păcat.” – Henry Tuberville, An Abridgement of the Christian Doctrine, 50
„Prin urmare, ce altceva este schimbarea Sabatului, dacă nu simbolul, sau semnul
autorităţii Bisericii Romane – “semnul fiarei”?” Tragedia Veacurilor, 448.
„Semnul, sau sigiliul, lui Dumnezeu este dezvăluit în păzirea Sabatului zilei a Şaptea,
memorialul Creaţiunii Domnului. Semnul fiarei este opusul acestuia - păzirea primei zile a
săptămânii. Acest semn îi separă pe cei care recunosc supremaţia autorităţii papale,
de cei care recunosc autoritatea lui Dumnezeu”. Mărturii, vol 8, pag 117.
“Când naţiunea noastră se va dezice de principiile ei de guvernământ, într-o asemenea
măsură încât să pună în aplicare o lege duminicală, prin acest act, protestantismul va da
mâna cu papalitatea”. Mărturii, vol. 5, 712.
“Prin decretul de impunere a instituţiei papalităţii şi de încălcare a Legii lui Dumnezeu,
naţiunea noastră se va îndepărta în totalitate de neprihănire. Când protestantismul îşi va
întinde mâna dincolo de prăpastie, pentru a strânge mâna puterii romane, când va
traversa abisul pentru a da mâinile cu spiritismul, când, sub influenţa acestei triple
alianţe, ţara noastră va respinge orice principiu aflat în Constituţia ei, ca ţară protestantă
şi republicană, şi va asigura propagarea minciunilor şi înşelăciunilor papale, atunci putem
şti că a sosit ceasul lucrărilor miraculoase ale Satanei şi că sfârşitul este aproape”. Mărturii,
vol 5, 451.
“Cel care se va schimba este protestantismul. Adoptarea ideilor liberale de către acesta,
îl va face în stare să dea mâna cu catolicismul”. Review and Herald, 1 iunie, 1886.
98
“Protestanţii din Statele Unite vor fi primii care îşi vor întinde mâinile dincolo de
prăpastie, pentru a da mâna cu spiritismul; ei vor traversa abisul pentru a-şi strânge
mâinile cu puterea romană; şi sub influenţa acestei triple alianţe, ţara aceasta va păşi pe
urmele Romei în încălcarea drepturilor libertăţii de conştiinţă”. Tragedia Veacurilor, pag.
588.
Apoi, Separarea în Babilon – Edomul, Moabul, Fruntașii lui Amon
„dar aceştia vor scăpa din mâna lui: Edom şi Moab şi măreția copiilor lui Amon.” Daniel
11:41, ultima parte.
• Edomul, Moabul și Amon Literal
„Şi Esau a spus lui Iacob: Hrăneşte-mă, te rog, cu supă aceea roşie; căci sunt leşinat; de
aceea i-a pus numele Edom. Şi Iacob a spus: Vinde-mi astăzi dreptul tău de întâi născut. Şi
Esau a spus: Iată, eu sunt pe moarte şi la ce îmi foloseşte acest drept de întâi născut? Şi
Iacob a spus: Jură-mi astăzi; şi el i-a jurat şi i-a vândut dreptul său de întâi născut lui Iacob.
Atunci Iacob i-a dat lui Esau pâine şi supă de linte; şi a mâncat şi a băut şi s-a ridicat şi a
plecat; astfel Esau a dispreţuit dreptul său de întâi născut.” Geneza 25:30-34.
„Ca nu cumva să fie cineva curvar sau profan, ca Esau, care pentru o singură mâncare
şi-a vândut dreptul său de întâi născut. Fiindcă ştiţi că mai apoi, voind să moştenească
binecuvântarea, a fost respins; fiindcă nu a găsit loc pentru pocăinţă, deşi cu grijă a căutat-
o cu lacrimi.” Evrei 12:16-17.
„Astfel au fost amândouă fiicele lui Lot însărcinate prin tatăl lor. Şi cea întâi născută a
născut un fiu şi i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiţilor până în această zi. Şi cea mai
tânără de asemenea a născut un fiu şi i-a pus numele Ben-ami; el este tatăl copiilor lui
Amon până în această zi.” Geneza 19:36-38.
„A căzut, a căzut Babilonul cel mare şi a devenit locuinţa dracilor şi locaşul fiecărui duh
necurat şi colivia fiecărei păsări necurate şi de urât. Pentru că toate naţiunile au băut din
vinul furiei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi comercianţii pământului
s-au îmbogăţit prin abundenţa rafinamentelor ei.” Apocalipsa 18:2,3.
„Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că Edomul s-a purtat împotriva casei lui Iuda
răzbunându-se şi a ofensat foarte mult şi s-a răzbunat asupra lor;” Ezechiel 25:12.
99
„Am auzit ocara Moabului şi dispreţuirile copiilor lui Amon, cu care au ocărât poporul meu
şi s-au preamărit peste graniţa lor. De aceea, precum eu trăiesc, spune DOMNUL oştirilor,
Dumnezeul lui Israel, negreşit Moabul va fi ca Sodoma şi copiii lui Amon ca Gomora, locul
înmulţirii urzicilor şi ocnelor de sare şi o pustiire veşnică, restul poporului meu îi va
prăda, şi rămăşiţa poporului meu îi va stăpâni. Aceasta vor avea pentru mândria lor,
pentru că au ocărât şi s-au preamărit împotriva poporului DOMNULUI oştirilor.” Țefania
2:8-10.
„Un amonit sau moabit să nu intre în adunarea DOMNULUI, chiar până la a zecea
generaţie a lor să nu intre în adunarea DOMNULUI, pentru totdeauna; Deoarece nu v-au
întâmpinat cu pâine şi cu apă pe drum, când aţi ieşit din Egipt; şi pentru că au angajat
împotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor, din Mesopotamia, ca să te blesteme. Totuşi
DOMNUL Dumnezeul tău a refuzat să dea ascultare lui Balaam, şi DOMNUL Dumnezeul
tău a schimbat blestemul în binecuvântare, pentru că DOMNUL Dumnezeul tău te-a iubit.
Să nu cauţi pacea lor nici binele lor în toate zilele tale, pentru totdeauna. Să nu deteşti pe
edomit, pentru că el este fratele tău; să nu deteşti pe egiptean, pentru că ai fost străin în
ţara lui. Copiii care le vor fi născuţi în a treia generaţie să intre în adunarea DOMNULUI.”
Deuteronom 23:3-8.
• Tripla Alianță
„Iar femeia pe care ai văzut-o, este acea cetate mare care domneşte peste împăraţii
pământului.” Apocalipsa 17:18.
„Şi un alt înger a urmat, spunând: A căzut, a căzut Babilonul, acea cetate mare, pentru că
a făcut toate naţiunile să bea din vinul furiei curviei sale.” Apocalipsa 14:8.
„Iar cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile naţiunilor au căzut; şi Babilonul
cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să îi dea paharul cu vinul înverşunării
furiei lui.” Apocalipsa 16:19.
„Şi am văzut trei duhuri necurate asemănătoare broaştelor, ieşind din gura dragonului
şi din gura fiarei şi din gura profetului fals. Fiindcă ele sunt duhurile dracilor lucrând
miracole, care merg înainte la împăraţii pământului şi ai întregii lumi, să îi adune la bătălia
acelei zile mari a Dumnezeului Cel Atotputernic.” Apocalipsa 16:13.
Tripla Alianță: Protestantismul; Roma; Spiritismul
“Prin decretul de impunere instituţiei papale şi încălcarea Legii lui Dumnezeu, naţiunea
noastră se va îndepărta pe deplin de neprihănire. Când protestantismul îşi va întinde
mâna peste prăpastie, pentru a prinde mâna puterii Romane, când vom traversa abisul
pentru a da mâinile cu spiritismul, când, sub influenţa acestei triple alianţe, ţara noastră
se va dezice de orice principiu al Constituţiei ei, ca ţară protestanta şi republicană, şi va
asigura propagarea minciunilor şi a înşelăciunilor papalităţii, atunci putem şti că a venit
100
timpul lucrărilor miraculoase ale Satanei şi că sfârşitul este aproape”. Mărturii, vol. 5, pag.
451.
Scăparea “Când cei care “nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire” (2 Tesaloniceni
2:12), acceptă lucrarea unei mari rătăciri şi cred o minciună, atunci lumina adevărului va
străluci asupra tuturor celor ale căror inimi sunt deschise pentru a-l primi, şi toţi copiii
Domnului, care au rămas în Babilon, vor asculta chemarea: “Ieşiţi din ea, poporul Meu”.
Apocalipsa 18:4”. Maranata, 173.
„Locurile golite vor fi umplute de cei pe care Domnul Hristos i-a descris ca fiind sosiţi în
ceasul al unsprezecelea. Numărul celor cu care Se luptă Duhul lui Dumnezeu este mare.
Vremea judecăţilor distrugătoare ale Lui Dumnezeu este o vreme de har pentru cei care
acum nu au prilejul de a cunoaşte adevărul. Domnul va privi spre ei cu duioşie. Inima
Lui miloasă este înduioşată, mâna Lui este încă întinsă spre a salva, în timp ce, pentru
cei care nu vor să intre, uşa este închisă. Cei care aud pentru prima oară adevărul, în
aceste ultime zile, vor fi primiţi în mare număr. — Letter 103, 1903. ” Evenimentele ultimelor
zile, pag. 182.
“În acest timp, cu privire la Babilon se declară că, “păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns
până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei” Apocalipsa 18:5. Cetatea
Babilonului a umplut deja măsura vinovăţiei, iar pedeapsa distrugerii este pe punctul de
a cădea asupra ei. Dar Dumnezeu încă mai are un popor care se află în Babilon; şi
înainte de revărsarea judecăţilor Lui, cei credincioşi trebuie chemaţi să iasă afară, ca să
“nu fie părtaşi la păcatele ei, şi să nu fie loviţi cu urgiile ei”. Această mişcare este
simbolizată de coborârea din cer a îngerului care luminează pământul cu slava sa, şi strigă
cu glas tare, anunţând păcatele Babilonului. În continuarea soliei, se aude chemarea:
“Ieşiţi din ea poporul meu”. Aceste avertismente se alătură soliei celui deal treilea înger,
rostită cu un strigăt puternic.” The Spirit of Prophecy, vol 4, 422.
„Mai am şi alte oi, care nu sunt din acest staul; şi pe acelea trebuie să le aduc, şi ele vor
auzi vocea mea; şi va fi un singur staul şi un singur păstor.” Ioan 10:16.
„Dar în acea zi când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a nimicit
pe toţi. Întocmai, astfel va fi în ziua când Fiul omului se revelează.” Ioan 17:29-30.
“Slujitorii lui Dumnezeu, înzestraţi cu putere de sus şi cu feţe luminate, strălucind în sfântă
consacrare, au ieşit pentru a proclama solia venită din Cer. Suflete împrăştiate
pretutindeni, în toate organismele religioase, au răspuns chemării, iar cei preţioşi au
101
fost zoriţii să iasă din bisericile blestemate, asemenea lui Lot care a fost zorit să iasă
din Sodoma înainte de nimicirea acesteia”. Scrieri Timpurii, pag. 278-279.
“În viziune mi-au fost arătate două armate aflate într-un teribil conflict. Una dintre armate
se afla sub steaguri ce purtau însemnele lumii; cealaltă era condusă de stindardul
însângerat al prinţului Emanuel. Standard după standard, erau lăsate să se prăbuşească
în ţărână, în timp ce companie după companie părăsea armata Domnului, alăturându-se
vrăjmaşului şi popor după popor, ieşeau din rândurile vrăjmaşului şi se uneau cu
poporul păzitor al lui Dumnezeu”. Mărturii, vol. 8, pag. 41
Prima Supremație – Un Popor care „Scapă” „Și pe cei care se poartă cu stricăciune împotriva legământului îi va corupe prin linguşiri,
dar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va fi tare şi va face lucruri măreţe. Şi cei ce
înţeleg din popor vor instrui pe mulţi; totuşi vor cădea prin sabie şi prin flacără, prin
captivitate şi prin pradă, multe zile.” Daniel 11:32-33.
Întâi Peste Iudeu, apoi Peste Grec "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu
pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;" - Romani 1:16;
„Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu,
apoi peste grec. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste
iudeu, apoi peste grec.” – Romani 2:9,10;
"Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă
începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?" - 1 Petru
4:17.
102
Daniel 11:40-45, Partea a III-a
„Ci va avea putere peste tezaurele din aur şi din argint şi peste toate lucrurile preţioase
ale Egiptului şi libienii şi etiopienii vor fi la treptele lui.” Daniel 11:43.
Puterea Economică „Şi face pe toţi, deopotrivă mici şi mari şi bogaţi şi săraci şi liberi şi sclavi, să primească un
semn pe mâna lor dreaptă, sau pe frunţile lor; Ca nimeni să nu poată cumpăra sau
vinde, decât cel ce avea semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui său.”
Egiptul „De ce este atât de greu de dus o viaţă umilă, de tăgăduire de sine? Deoarece pretinşii
creştini nu sunt morţi faţă de lume. Este uşor de trăit după ce am murit. Însă mulţi tânjesc
după prajii şi ceapa din Egipt. Ei sunt înclinaţi să se îmbrace şi să acţioneze la fel ca lumea,
pe cât este posibil, şi cu toate acestea să meargă în cer. Unii ca aceştia urcă pe o altă cale.
Ei nu intră pe poarta cea strâmtă şi nici nu merg pe calea cea îngustă.” Mărturii, vol 1, 131.
„Sunt plină de tristețe când mă gândesc la starea noastră, ca popor. Domnul n-a închis
cerul pentru noi, dar viața noastră de continuă apostazie ne-a despărțit de El. Mândria,
lăcomia și iubirea de lume au fost vii în inimă, fără teama de a fi lepădați sau condamnați.
Păcate grele și îndrăznețe s-au cuibărit printre noi. Și cu toate acestea, părerea generală
este aceea că biserica înflorește și că pacea și prosperitatea spirituală se află în mijlocul
ei.
Biserica și-a întors spatele și n-a mai urmat pe Domnul Hristos, conducătorul ei, și se
retrage în mod sigur spre Egipt. Și cu toate acestea, puțini sunt alarmați sau surprinși de
lipsa lor de putere spirituală. Îndoiala și chiar necredința în Mărturiile Duhului lui
Dumnezeu se ridică în comunitățile noastre de pretutindeni. Satana dorește ca lucrurile
să fie astfel.” Mărturii, vol 5, 217.
“Mulţi nu devin mai puternici, deoarece nu Îl cred pe Dumnezeu pe cuvânt. Ei se
conformează lumii. Cu fiecare zi ce trece, ei îşi ridică corturile lor tot mai aproape de
Egipt, în timp ce ar trebui să-şi aşeze tabăra tot mai aproape de Canaanul ceresc”. Semnele
timpului, 6 martie, 1884.
103
“Plăgile care au căzut asupra Egiptului când Dumnezeu era pe punctul de a elibera
poporul Israel, au un caracter asemănător celor care vor cădea asupra lumii chiar înainte
de eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu”. Tragedia Veacurilor, 627-628.
Țara Glorioasă, apoi Egiptul “Când America, ţara libertăţii religioase, se va uni cu papalitatea, încalcând libertatea de
conştiinţă şi obligându-i pe oameni să respecte sabatul fals, popoarele din toate ţările
globului vor fi determinate să-i urmeze exemplul”. Mărturii, vol. 6, pag. 18.
“Ţările străine vor urma exemplul Statelor Unite. Deşi vor începe cu Statele Unite, aceleaşi
crize vor veni asupra poporului nostru din toate părţile lumii”. Mărturii, vol. 6, pag. 395.
Libienii și Etiopienii „Şi face pe toţi, deopotrivă mici şi mari şi bogaţi şi săraci şi liberi şi sclavi, să primească
un semn pe mâna lor dreaptă, sau pe frunţile lor;” Apocalipsa 13:6.
Libienii: cei săraci
Etiopienii: cei bogați
Vești dinspre Est și Dinspre Nord „Dar veşti dinspre est şi dinspre nord îl vor tulbura; de aceea va pleca cu mare furie să
distrugă şi să îndepărteze în întregime pe mulţi.” Daniel 11:44
“Deodată, la răsărit va apărea un mic nor negru, de mărimea unei jumătăţi de palme.
Acesta este norul care Îl înconjura pe Mântuitor şi care, de la distanţă, pare a fi învăluit în
întuneric. Poporul lui Dumnezeu ştie că acesta va fi semnul Fiului omului.” Tragedia
Veacurilor, 640.
„Fiindcă ai spus în inima ta: Eu mă voi înălţa la cer, îmi voi ridica tronul deasupra stelelor
lui Dumnezeu, voi şedea de asemenea pe muntele adunării, în părţile de nord” Isaia
14:13.
„Frumoasă în înălţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sion, pe părţile de nord,
cetatea marelui Împărat.” Psalmii 48:2.
104
„Cel care conduce biserica Sa și destinele națiunilor duce mai departe ultima lucrare ce
trebuie să fie îndeplinită pentru lumea aceasta. El le poruncește îngerilor să execute
judecățile Sale. Pastorii trebuie să se trezească la realitate și să înțeleagă situația în care
se află. În Sanctuar începe lucrarea de judecată. „Și iată că au venit șase oameni de pe
drumul porții de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână.
În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in și cu o călimară la brâu. Au venit și s-
au așezat lângă altarul de aramă.” Citiți Ezechiel 9, 2-7. Porunca este: „Ucideți și nimiciți pe
bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei, dar să nu vă atingeți de niciunul din cei
ce au semnul pe frunte! Începeți însă cu Locașul Meu cel Sfânt! Ei au început cu bătrânii,
care erau înaintea Templului”. Dumnezeu a spus: „Voi face să cadă asupra capului lor
faptele lor”” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 431.
Isaia 41: Vești bune dinspre est și dinspre nord, reprezintă triumful bisericii la Marea
Strigare.
Solia Sigilării „Şi după acestea am văzut patru îngeri stând în picioare pe cele patru colţuri ale
pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, ca vântul să nu sufle peste pământ,
nici peste mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut alt înger urcând de la răsăritul
soarelui, având sigiliul Dumnezeului cel viu; şi a strigat cu voce tare celor patru îngeri,
cărora le-a fost dat să vatăme pământul şi marea” Apocalipsa 7:1-2.
“Apoi l-am văzut pe cel de-al treilea înger. Îngerul meu însoţitor mi-a spus: “Lucrarea lui
este înfricoşătoare. Misiunea Lui este teribilă. El este îngerul care trebuie să separe grâul
de neghina, şi să sigileze, sau să lege snopii pentru grânarul ceresc. Aceste lucruri ar trebui
să absoarbă întreaga atenţie” Scrieri timpurii, pag. 118.
Veștile Marii Strigări „Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care anunţă pace;
care aduce veştile bune ale facerii binelui, care rosteşte salvarea; care spune Sionului:
Dumnezeul tău domneşte! Paznicii tăi vor ridica vocea; cu vocea vor cânta împreună,
fiindcă vor vedea ochi către ochi, când DOMNUL va aduce din nou Sionul. Izbucniţi de
bucurie, cântaţi împreună, voi locuri risipite ale Ierusalimului, căci DOMNUL a mângâiat
pe poporul său, a răscumpărat Ierusalimul. DOMNUL şi-a dezgolit braţul sfânt în ochii
tuturor naţiunilor; şi toate marginile pământului vor vedea salvarea Dumnezeului nostru.”
Isaia 52:7-10.
„Duhul Domnului DUMNEZEU este peste mine, deoarece DOMNUL m-a uns să predic veşti
bune celor blânzi; el m-a trimis să leg pe cei cu inima zdrobită, să vestesc libertate
captivilor şi deschiderea închisorii celor ce sunt legaţi. Să vestesc anul de îndurare al
DOMNULUI şi ziua răzbunării Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei care jelesc. Să
105
rânduiesc celor ce jelesc în Sion, să le dau frumuseţe în locul cenuşii, untdelemnul bucuriei
în locul jelirii, îmbrăcămintea de laudă în locul duhului de apăsare; să fie numiţi pomi ai
dreptăţii, sadul DOMNULUI, ca el să fie glorificat.” Isaia 61:1-3.
„Și se va întâmpla, în acea zi, că marea trâmbiţă va suna şi cei care erau gata să piară în
ţara Asiriei şi proscrişii din ţara Egiptului, vor veni şi se vor închina DOMNULUI în muntele
sfânt, la Ierusalim.” Isaia 27:13.
„Dar în zilele de pe urmă se va întâmpla că muntele casei DOMNULUI va fi întemeiat în
vârful munţilor, şi va fi înălţat deasupra dealurilor; şi vor curge oameni spre el. Şi multe
naţiuni vor veni şi vor spune: Veniţi şi să urcăm pe muntele DOMNULUI şi la casa
Dumnezeului lui Iacob; şi el ne va învăţa despre căile lui, şi noi vom merge pe cărările lui,
fiindcă legea va ieşi din Sion şi cuvântul DOMNULUI din Ierusalim.” Mica 4:1-2.
Timpul de Încercare „Atenția mi-a fost îndreptată către timpul încheierii vestirii soliei celui de-al treilea înger.
Puterea lui Dumnezeu rămăsese asupra poporului Său; ei își împliniseră lucrarea și erau
pregătiți pentru ceasul încercării, care era înaintea lor. Primiseră ploaia târzie — sau
înviorarea de la fața Domnului — și mărturia cea vie fusese reînviată. Ultima mare
avertizare răsunase pretutindeni și îi ațâțase și turbase de mânie pe locuitorii
pământului care nu au vrut să primească solia.” Scrieri Timpurii, 279.
„...de aceea va pleca cu mare furie să distrugă şi să îndepărteze în întregime pe mulţi”
Daniel 11:44.
„Timpul de încercare cum n-a mai fost niciodată” se va dezlănțui în curând peste noi; și
vom avea nevoie de o experiență pe care acum nu o avem și pe care mulți sunt prea
nepăsători să o câștige. Adesea, se întâmplă că încercarea se arată dinainte mai mare
decât în realitate; dar acest lucru nu este adevărat cu privire la criza din fața noastră.
Imaginația cea mai vie nu poate cuprinde mărimea ei. În acest timp de încercare, orice
suflet trebuie să stea pentru sine înaintea lui Dumnezeu. „Chiar dacă ar fi în mijlocul ei
Noe, Daniel și Iov, pe viața Mea — zice Domnul Dumnezeu — că n-ar scăpa nici fii, nici
fiice, ci numai ei și-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor” (Ezechiel 14, 20).” Tragedia
Veacurilor, 622.
Va ajunge la Sfârșitul Său „Și va întinde corturile palatului său între mări în muntele sfânt şi glorios; totuşi va ajunge
la sfârşitul său şi nimeni nu îl va ajuta.” Daniel 11:45.
106
Între Mări... „Şi el îmi spune: Apele pe care le-ai văzut, unde şade curva, sunt popoare şi mulţimi şi
naţiuni şi limbi.” Apocalipsa 17:15.
Și Muntele Sfânt Glorios „Şi se va întâmpla în zilele de pe urmă, că muntele casei DOMNULUI va fi întemeiat pe
vârful munţilor şi va fi înălţat peste dealuri; şi toate naţiunile vor curge spre el. Şi mulţi
oameni vor merge şi vor spune: Veniţi, şi să urcăm la muntele DOMNULUI, la casa
Dumnezeului lui Iacob, şi el ne va învăţa despre căile lui, noi vom merge pe cărările lui,
căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvântul DOMNULUI.” Isaia 2:2-3.
Despărțirea “În zilele noastre, în lume există numai două clase de oameni, iar la judecată vor fi
recunoscute doar două clase - cei care încalcă Legea lui Dumnezeu, şi cei care păzesc
Legea Lui. În marea bătălie se dezvăluie două mari puteri opuse. De o parte stă Creatorul
cerului şi al pământului. Toţi cei ce sunt alături de El poartă semnul Lui. Ei sunt ascultători
faţă de poruncile Lui. În partea cealaltă, stă prinţul întunericului, alături de toţi cei care au
ales apostazia şi răzvrătirea”. Review and Herald, 7 mai, 1901.
“Marele Învăţător a fost în lume; El a fost în lumina lumii; dar Satana şi-a interpus umbra
diabolică între El şi sufletele pe care Hristos a venit să-i salvaze”. Semnele Timpului, 20
martie, 1901
“Sabatul este testul Domnului, şi nici un om, fie el rege, preot sau conducător, nu este
autorizat să se interpună între Dumnezeu şi om”. Mărturii, vol. 9, pag. 234.
Sfârșitul „Şi am văzut fiara şi împăraţii pământului şi armatele lor adunaţi pentru a face război
împotriva celui ce şedea pe cal şi împotriva armatei lui. Şi fiara a fost prinsă, şi cu ea
profetul fals, care în faţa sa lucra miracole, cu care înşela pe cei ce au primit semnul fiarei
şi pe cei ce se închinau icoanei sale. Aceştia doi au fost aruncaţi de vii într-un lac de foc
arzând cu pucioasă.” Apocalipsa 19:19-20.
„Am privit atunci din cauza vocii marilor cuvinte pe care cornul le vorbea; am privit până
când fiara a fost ucisă şi trupul ei nimicit şi dat flăcării arzânde.” Daniel 7:11
„Cărțile Daniel și Apocalipsa sunt una. Una este o profeție, cealaltă o descoperire;” Gânduri
despre Cartea Apocalipsei, 58.
107
„Oamenii se odihnesc acum, închipuindu-și că sunt în siguranță în bisericile populare; însă
toți ar trebui să aibă grijă ca nu cumva să existe un loc deschis prin care să pătrundă
vrăjmașul. Trebuie depuse eforturi mari pentru a păstra mereu acest subiect în fața
poporului. Acest lucru solemn trebuie prezentat nu numai oamenilor din lume, ci și celor
din bisericile noastre, pentru că ziua Domnului va veni deodată, pe neașteptate.
Avertizarea înfricoșătoare a profeției se adresează fiecărui suflet. Nimeni să nu se simtă
în siguranță față de pericolul de a fi surprins. Fie ca nici o interpretare a profeției să nu
vă înlăture convingerea cunoașterii evenimentelor care arată că acest mare
eveniment este aproape, este chiar la ușă.” Principiile Fundamentale ale Educației
Creștine, 335.
108
Ploaia Târzie
Definitie Deut 32;1 Deschideți urechea voi, cerurilor, și voi vorbi; și ascultă, pământule, cuvintele
gurii mele.
Deut 32;2 Doctrina mea să picure ca ploaia, vorbirea mea să cadă ca roua, ca ploaia
măruntă peste verdeața proaspătă și ca ploile peste iarbă
Deut 32;3 Pentru că voi vesti numele DOMNULUI, dați măreție Dumnezeului nostru.
Osea 6;3 Atunci vom cunoaște, dacă urmărim a cunoaște pe DOMNUL; ieșirea lui este
pregătită ca dimineața; și El va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie și timpurie pentru
pământ..
Is 55;10 Căci așa cum coboară ploaia și zăpada din cer și nu se întoarce acolo, ci udă
pământul și îl face să încolțească și să înmugurească, pentru a da sămânță
semănătorului și pâine celui ce mănâncă,
Is 55;11 Tot așa va fi cuvântul meu care iese din gura mea, nu se va întoarce la mine gol,
ci va împlini ceea ce îmi place și va prospera în lucrul la care l-am trimis.
Ioel 2;24 Și ariile vor fi pline de grâu și teascurile se vor revărsa de vin și de untdelemn.
Is 28;10 Fiindcă precept trebuie să fie peste precept, precept peste precept; rând peste
rând, rând peste rând; aici puțin și acolo puțin;
Is 28;11 Căci cu buze bâlbâite și o altă limbă va vorbi el acestui popor.
Is 28;12 Căruia i-a spus: Aceasta este odihna cu care să faceți pe cel obosit să se
odihnească; și aceasta este răcorirea; totuși ei au refuzat să asculte.
Grâu = cuvantul lui DUMNEZEU
Vin = doctrina pura (must)
Untdelemn= Duhul Sfânt
Ploaia tarzie = Mesaj, Doctrina, Cuvantul lui Dumnezeu
109
= Reînviorare, Răcorire
CUM CADE?
ÎN DOUA ETAPE
Ioel 2;23 Fiți veseli, voi copii ai Sionului, și bucurați-vă în DOMNUL Dumnezeul vostru,
pentru că el v-a dat ploaia timpurie cu măsură și va face să cadă pentru voi ploaia,
ploaia timpurie și ploaia târzie în luna întâi.
Ioan 20;19 Atunci, în seara aceleiași zile, fiind prima zi a săptămânii, pe când ușile, unde
discipolii erau adunați de teama iudeilor, erau închise, Isus a venit și a stat în picioare în
mijloc și le-a spus: Pace vouă.
20 Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta sa. Atunci discipolii s-au bucurat când
l-au văzut pe Domnul.
21 Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu.
22 Și după ce a spus aceasta, a suflat peste ei și le-a spus: Primiți Duhul Sfânt:
Fapte 2;1 Și când se împlinea ziua cincizecimii, erau toți într-un gând la un loc.
2 Și dintr-o dată a venit un sunet din cer ca al unui vânt vijelios, puternic și a umplut toată
casa unde ședeau ei.
3 Și le-au apărut limbi despicate ca de foc și s-au așezat peste fiecare dintre ei.
4 Și toți au fost umpluți cu Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, cum le
dădea Duhul să vorbească clar.
“Actul lui Cristos de a sufla peste ucenicii Sai Duhul Sfant si de a le impartasi pacea Sa lor
, a fost ca si cativa stropi inainte de torentul bogat ce sta sa fie revarsat in Ziua
Cincizecimii” Spirit of Prophecy, volumul 3 pg 243
110
Când cade? ” Cu o dorinta fierbinte privesc inainte la timpul cand evenimentele din Ziua Cincizecimii
se vor repeta cu o putere mult mai mare decat in acea ocazie . Ioan spune: “Și după aceste
lucruri am văzut alt înger coborând din cer, având putere mare; și pământul a fost luminat
cu gloria lui.” Apocalipsa 18;1. Atunci , la fel ca in vremea Cincizecimii , poporul va auzi
adevarul vestindu-li-se, fiecarui om în propria lui limba.” The Review and Herald , 20 iulie.
Vremurile de înviorare „Îngerul care se unește în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu slava
lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobișnuită. Mișcarea
adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; prima
solie îngerească a fost dusă la toate stațiunile misionare din lume, iar în câteva țări s-a
arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo țară de la Reforma secolului XVI;
dar acestea urmează să fie depășite de mișcarea cea puternică din timpul ultimei
avertizări a îngerului al treilea.
Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii. După cum „ploaia timpurie” a fost
dată, prin revărsarea Duhului Sfânt, la începutul predicării Evangheliei pentru a face
posibilă creșterea seminței prețioase, tot așa „ploaia târzie” va fi dată la încheierea ei
pentru coacerea recoltei. „Să cunoaștem, să căutăm să cunoaștem pe Domnul! Căci El
Se ivește ca zorile dimineții, și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă
pământul” (Osea 6, 3). „Și voi, copii ai Sionului, bucurați-vă și veseliți-vă în Domnul,
Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie și târzie,
ca odinioară” (Ioel 2, 23). „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu
peste orice făptură. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit” (Faptele
Apostolilor 2, 17.21).
Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai slabă a puterii lui
Dumnezeu decât a marcat-o începutul ei. Profețiile care s-au împlinit la revărsarea ploii
timpurii, la începutul predicării Evangheliei, urmează să se împlinească iarăși în ploaia
târzie de la încheierea ei. Acestea sunt „vremurile de înviorare” către care privea în viitor
apostolul Petru când spunea: „Pocăiți-vă dar, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi
se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, și să trimită pe Cel ce a
fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos” (Faptele Apostolilor 3, 19.20).”
Tragedia Veacurilor, 611.
Is 28;9 Pe cine va învăța el cunoaștere? și pe cine va face să înțeleagă doctrină? Pe cei
înțărcați de lapte și luați de la sâni.
10 Fiindcă precept trebuie să fie peste precept, precept peste precept; rând peste rând,
rând peste rând; aici puțin și acolo puțin;
11 Căci cu buze bâlbâite și o altă limbă va vorbi el acestui popor.
111
12 Căruia i-a spus: Aceasta este odihna cu care să faceți pe cel obosit să se odihnească; și
aceasta este răcorirea; totuși ei au refuzat să asculte.
112
11 Septembrie 2001
1. Cladirile din NEW YORK (World Trade Center) sunt distruse
2. Natiunile se unesc si pornesc lupta contra terorismului
3. George W Bush aproba un program de supraveghere si perchezitie -Patriot Act
4. Biserica Adventista de ziua a 7_a a introdus o regula obligatorie: toti care vor sa fie
acreditati ca pastori trebuie sa urmeze un curs obligatoriu de formare spirituala
Din veac în veac, Domnul a făcut cunoscut felul lucrării Sale. Când a venit o criză, El
S-a descoperit, şi S-a interpus pentru a împiedica înfăptuirea planurilor lui Satana.
Pentru naţiuni, familii şi persoane aparte, El a îngăduit adesea ca lucrurile să ajungă la o
criză, pentru ca intervenţia să poată deveni vădită. Atunci El a dovedit că există Dumnezeu
în Israel care va susţine Legea Sa şi va apăra pe poporul Său. Mărturii vol 9, 91.
“Nu Domnul Dumnezeu nu face nimic fara sa-si descopere taina Sa slujitorilor Sai
prooroci” Amos 3;7
Distrugerea turnurilor. Este profetic? Pe când eram la Loma Linda, California, 16 aprilie 1906, a trecut pe dinaintea mea o
înfăţişare extrem de uimitoare. În timpul unei viziuni de noapte, mă găseam pe o înălţime
de pe care puteam vedea casele zgâlţâite ca o trestie în vânt. Clădiri mari şi mici, cădeau
la pământ. Locuri de petrecere, teatre, hoteluri, şi locuinţele bogaţilor era zguduite şi
sfărâmate. Multe vieţi era nimicite, şi aerul era plin de ţipetele celor răniţi şi îngroziţi.
Îngerii nimicitori de la Dumnezeu erau la lucru. O atingere şi clădiri atât de temeinic
construite, încât oamenii le priveau ca sigure faţă de orice primejdie, deveneau repede
grămezi de moloz. Nu era nicăieri asigurare că locul era sigur. Nu mă simţeam în vreo
primejdie deosebită, dar grozăvia scenelor care mi-au trecut pe dinainte nu pot găsi
cuvinte să o descriu. Părea că îndelunga răbdare a lui Dumnezeu ajunsese la sfârşit
şi că venise ziua judecăţii. Mărturii vol 9, 92-93.
„Cu o anumită ocazie, pe când eram în New York City, am fost chemată în timpul nopţii să
privesc clădirile care se înălţau etaj după etaj către cer. Clădirile acestea erau garantate că
sunt sigure contra incendiului şi erau înălţate ca să-i proslăvească pe proprietarii şi
113
constructorii lor. Mai sus şi tot mai sus se înălţau clădirile acestea şi în ele se folosea
materialul cel mai scump. Aceia cărora le aparţineau aceste clădiri nu se întrebau: „Cum
pot să-L proslăvesc mai bine pe Dumnezeu?” Domnul nu era în gândurile lor.
Scena care mi-a trecut apoi pe dinainte a fost o alarmă de incendiu. Oamenii priveau la
clădirile falnice şi presupus sigure contra incendiului şi ziceau: „Ele sunt în perfectă
siguranţă”. Dar clădirile acestea erau construite ca şi cum ar fi fost făcute din smoală.
Maşinile contra incendiului nu puteau face nimic pentru a opri nimicirea. Pompierii nu
erau în stare să folosească maşinile.
Sunt instruită că, atunci când vine timpul Domnului, dacă nu au avut loc schimbări în
inimile fiinţelor omeneşti, mândre şi ambiţioase, oamenii vor afla că mâna care a fost
puternică să mântuiască va fi puternică şi să nimicească. Nici o putere omenească nu
poate împiedica mâna lui Dumnezeu. Nici un material nu poate fi folosit la construirea
de clădiri care să le ferească de distrugere când vine timpul rânduit al lui Dumnezeu,
de a trimite asupra oamenilor răsplătirea pentru dispreţuirea Legii Lui şi pentru
ambiţia lor egoistă.” Mărturii vol 9, 12-13.
Apocalipsa 18 „Acum a început să se spună că eu am declarat că oraşul New York va fi spulberat de un
val uriaş. Eu nu am afirmat niciodată acest lucru. Când priveam marile clădiri ce se înălţau
în acel oraş, etaj peste etaj, am declarat: «Ce scene teribile vor avea loc când Domnul va
începe să zguduie pământul cu putere! Atunci, se vor împlini cuvintele din Apocalipsa
18, 1-3». Întregul capitol optsprezece din Apocalipsa constituie o avertizare cu privire la
ce va veni pe pământ. Dar eu nu am nici o lumină specială referitoare la ceea ce se va
întâmpla în New York. Tot ce ştiu este că, într-o zi, marile clădiri de acolo vor fi doborâte
la pământ de puterea distrugătoare a lui Dumnezeu. Din lumina care mi-a fost dată, ştiu
că timpul a venit. Un singur cuvânt din partea Domnului, o singură atingere a puterii
Sale teribile, şi aceste structuri masive se vor prăbuşi. Nu ne putem imagina cât de
îngrozitoare vor fi scenele care vor avea loc.” Schițe din Viața Mea 411.
Îngerul din Apocalipsa 18 - Două chemări distincte Cand Isus a inceput lucrarea Sa publica , El a curatit Templul de profanarile sacramentale.
Printre ultimile acte ale lucrarii Sale a fost cea de-a doua curatire a Templului. Tot asa in
ultima lucrare pt avertizarea lumii , vor fi facute doua chemari distincte catre biserici. Cea
de-a doua solie ingereasca este:”Și un alt înger a urmat, spunând: A căzut, a căzut
Babilonul, acea cetate mare, pentru că a făcut toate națiunile să bea din vinul furiei curviei
sale.” Apocalipsa 14;8. Și în marea strigare a celei de-a treia solii ingerești se aude o
voce din cer care zice:
“Și am auzit altă voce din cer, spunând: Ieșiți din ea, poporul meu, ca să nu fiți părtași la
păcatele ei și să nu primiți din plăgile ei.
114
Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile
ei.” Apocalipsa 18;4,5” The Review and Herald, 6 decembrie 1892.
A doua chemare „Apocalipsa capitolul 18 arată spre vremea când, ca urmare a respingerii întreitei avertizări
din Apocalipsa 14, 6-12, biserica va ajunge în starea prevăzută de îngerul al doilea, dar
poporul lui Dumnezeu care este încă în Babilon va fi chemat să se despartă de legătura cu
el. Această solie este ultima care va mai fi dată lumii și ea își va îndeplini lucrarea. Când
aceia care „n-au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nelegiuire” (2 Tesaloniceni 2, 12), vor
fi lăsați să primească o lucrare de rătăcire și să creadă o minciună, atunci lumina
adevărului va străluci asupra acelora ale căror inimi sunt deschise să-l primească și toți
copiii lui Dumnezeu care există în Babilon vor răspunde chemării: „Ieșiți din el, poporul
Meu”. (Apocalipsa 18, 4)” Tragedia Veacurilor, 390.
115
Apocalipsa 18 în relație cu Islamul
Ezechiel 27 “1Cuvântul DOMNULUI a venit din nou la mine, spunând:
Și tu, fiu al omului, înalță o plângere pentru Tir;
Și spune Tirului: Tu, cel care ești situat la intrarea mării, care ești un comerciant pentru
popoarele din multe insule: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Tirule, tu ai spus: Eu sunt
de o frumusețe desăvârșită.
Granițele tale sunt în mijlocul mărilor, constructorii tăi ți-au desăvârșit frumusețea (......)
25 Corăbiile Tarsisului cântau despre tine în piața ta; și erai umplut și ai ajuns foarte glorios
în mijlocul mărilor.
26 Vâslașii tăi te-au adus în ape mari; vântul de est te-a frânt în mijlocul mărilor.
27 Bogățiile tale și târgurile tale, mărfurile tale, marinarii tăi și cârmacii tăi, reparatorii
spărturilor tale și cei care făceau schimb cu mărfurile tale și toți bărbații tăi de război, care
sunt în tine și în toată ceata ta, din mijlocul tău, vor cădea în mijlocul mărilor în ziua ruinării
tale.” (.....)
Tirul – Echivalentul Babilonului “Și se va întâmpla, în acea zi, că Tirul va fi uitat șaptezeci de ani, conform zilelor unui
împărat, după sfârșitul a șaptezeci de ani va cânta Tirul ca o curvă.
16 Ia o harpă, cutreieră cetatea, tu curvă care ai fost uitată; cântă melodie dulce, cântă
multe cântece, ca să fi amintită.
17 Și se va întâmpla după sfârșitul a șaptezeci de ani, că DOMNUL va cerceta Tirul, iar ea
se va întoarce la câștigul ei și va curvi cu toate împărățiile lumii de pe fața pământului.
18 Și marfa și câștigul ei va fi sfințenie DOMNULUI; nu va fi nici tezaurizată, nici strânsă;
fiindcă marfa ei va fi pentru cei ce locuiesc înaintea DOMNULUI, pentru a mânca de ajuns
și pentru îmbrăcăminte durabilă.” Isaia 23;15-18
Psalmul 48 1. Mare este DOMNUL și măreți pentru a fi lăudat în cetatea Dumnezeului nostru, în
muntele sfințeniei sale.
2. Frumoasă în înălțime, bucuria întregului pământ, este muntele Sion, pe părțile de nord,
cetatea marelui Împărat.
3. Dumnezeu este cunoscut în palatele ei ca un loc de scăpare.
4. Căci iată, împărații s-au adunat, au trecut împreună.
116
5. Au văzut-o și astfel s-au minunat; s-au tulburat și au fugit departe.
6. Acolo i-a apucat frică și durere, ca a unei femei în travaliu.
7. Tu frângi corăbiile din Tarsis cu un vânt din est.
Adunarea imparatilor : Apocalipsa 17;12-14
Isaia 27 1. În acea zi, DOMNUL cu sabia lui apăsătoare și mare și puternică va pedepsi leviatanul,
șarpele străpungător, chiar leviatanul, acel șarpe strâmb; și va ucide dragonul care este în
mare.
6. El îi va face pe cei care vin din Iacob să prindă rădăcină; Israel va înflori și înmuguri și
va umple fața lumii cu rod.
8. Tu te vei certa cu ea cu măsură când se întinde; el oprește vântul său aspru în ziua
vântului de est.
12. Și se va întâmpla, în acea zi, că DOMNUL va treiera de la canalul râului până la pârâul
Egiptului și veţi fi adunaţi unul câte unul, voi copiii lui Israel.
13 . Și se va întâmpla, în acea zi, că marea trâmbiţă va suna și cei care erau gata să piară
în ţara Asiriei și proscrișii din ţara Egiptului, vor veni și se vor închina DOMNULUI în
muntele sfânt, la Ierusalim.
Aceste pasaje paralele din Sfanta Scriptura ne arata cum evenimentul din 11 Septembrie 2001
a fost profetizat si nu a fost ceva la intamlare atata timp cat Dumnezeu sta la conducerea
acestor evenimente.
Cele patru vanturi tinute in frau
„Ploaia târzie va veni şi binecuvântările Domnului vor umple orice suflet care este curăţit
de orice întinăciune. Este lucrarea noastră astăzi de a preda sufletele noastre lui Hristos,
ca să fim pregătiţi pentru timpul de reînviorare de la faţa Domnului… pregătiţi pentru
botezul Spiritului Sfânt…” —Evangelism, 70; Selected Messages 1:191.
„Începutul timpului de strâmtorare menţionat aici nu se referă la timpul când plăgile vor
începe să fie revărsate, ci la o scurtă perioadă chiar înainte ca ele să fie revărsate, în timp
ce Hristos este încă în Sanctuar. În acea vreme, în timp ce lucrarea mântuirii se încheie, pe
117
pământ va veni strâmtorare şi naţiunile vor fi înfuriate, totuşi ţinute în frâu pentru ca să
nu împiedice lucrarea îngerului al treilea. În timpul acela, ploaia târzie sau înviorarea de
la faţa Domnului, va veni ca să dea putere strigătului îngerului al treilea şi să
pregătească sfinţii ca să reziste în perioada când ultimele şapte plăgi vor fi revărsate.” —
Early Writings, (Scrieri Timpurii) 85, 85.
144.000. Cine sunt? Ce fac? “Și cântau de parcă era un cântec nou înaintea tronului și înaintea celor patru ființe
vii și a bătrânilor; și niciun om nu putea învăța acel cântec, decât cei o sută patruzeci
și patru de mii, care au fost răscumpărați de pe pământ.
Aceștia sunt cei ce nu s-au întinat cu femei, fiindcă sunt feciori. Aceștia sunt cei ce îl
urmează pe Miel oriunde merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, fiind primele
roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.
Și în gura lor nu a fost găsită viclenie; fiindcă ei sunt ireproșabili înaintea tronului lui
Dumnezeu.” Apocalipsa 14;3-5
Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, națiunea aleasă, va aduce
la îndeplinire până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El „a dat via altor
vieri”, chiar poporului care păzește legământul Său și care, cu credincioșie, „Îi dau roadele
la vremea lor”. Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanți adevărați pe pământ,
care au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Acești martori pentru Dumnezeu
sunt socotiți ca aparținând lsraelului spiritual, și față de ei se vor împlini toate
făgăduințele legământului, făcute de Iehova poporului său de odinioară. Profeți și Regi,
713.
Oștile răului nu mai au Putere să țină biserica roabă: căci „a căzut, a căzut Babilonul,
cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei”, iar lsraelului
spiritual i se dă solia: „leșiți din mijlocul ei poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei
și să nu fiți lovi cu urgiile ei!” (Apocalipsa 14, 8; 18, 4). Așa cum robii exilați au luat aminte
la solia: „Fugiți din Babilon” (Ieremia 51, 5) și au fost restatorniciți în țara făgăduinței, tot
astfel cei care se tem de Dumnezeu astăzi iau seama la solia de a ieși din Babilonul
spiritual și în curând vor sta ca trofee ale harului divin pe pământul înnoit, Canaanul
ceresc. Profeți și Regi, 715.
Ce Fac Cei 144.000? “De ce erau ei (cei 144.000) distinsi intr-un mod asa de special? Deoarece ei au trebuit sa
stea cu un adevar minunat chiar inaintea intregii lumi , si sa aiba parte de opozitia lor,
118
iar in timp ce avea parte de aceasta opozitie ei trebuiau sa-si aduca aaminte ca erau fiii si
fiicele lui Dumnezeu , ca ei trebuiau sa-L aiba pe Hristos in ei nadejdea slavei. Ei pastrau
mereu in atentie marea si binecuvantata speranta care se afla inaintea lor. Care este
aceasta? Este o greutate vesnica de slacva. Nimic nu o poate intrece.” 1 Sermons and Talks
, pg 72
Pe marea de cristal, înaintea tronului, acea mare ca de sticlă amestecată cu foc — atât de
mult strălucind de slava lui Dumnezeu, este adunată mulțimea care a „câștigat biruința
asupra fiarei, a chipului ei, a semnului ei și a numărului numelui ei”. Împreună cu Mielul
pe Muntele Sionului, „cu harpele lui Dumnezeu în mână”, stau cei o sută patruzeci și
patru de mii care au fost răscumpărați dintre oameni; și se aude ca sunetul multor ape
și ca sunetul unui tunet puternic „glasul cântăreților care cântau din harpele lor”. Ei cântau
„o cântare nouă”, înaintea tronului, o cântare pe care nici un om n-o poate cânta afară de
cei o sută patruzeci și patru de mii. Este cântarea lui Moise și a Mielului — cântarea
eliberării. Nimeni în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii nu poate învăța cântarea
aceasta; căci este cântarea experienței lor — o experiență pe care nici o altă generație
n-a avut-o până atunci. „Aceștia urmează pe Miel oriunde merge El.” Fiind înălțați de pe
pământ, dintre cei vii, sunt socotiți ca „primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel”
(Apocalipsa 15, 2-3; 14, 1-5). „Aceștia sunt cei care au venit din strâmtorarea cea
mare”; au trecut printr-un timp de strâmtorare cum nu a fost niciodată pe pământ.
Ei au rezistat groazei din timpul strâmtorării lui Iacov, au stat fără mijlocitor în
timpul revărsării finale a judecăților lui Dumnezeu. Dar au fost eliberați, căci „și-au
spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului”. „În gura lor nu s-a găsit minciună, căci
sunt fără pată” înaintea lui Dumnezeu. „De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu
și-I slujesc zi și noapte în templul Său. Și cel care șede pe tron va locui în mijlocul lor.” Ei
au văzut pământul devastat de foamete și de boli, soarele având puterea să-i
dogorească pe oameni cu o arșiță mare și ei înșiși au suportat necazuri, foame și
sete. Dar „nu vor mai fi flămânzi, nici nu le va mai fi sete; nici nu-i va mai dogori soarele,
nici vreo altă arșiță. Căci Mielul care este în mijlocul tronului îi va hrăni, și-i va aduce la
izvoarele de apă vie; și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 7, 14-
17)” Tragedia Veacurilor, 648.
„Sfinții care erau în viață, 144 000 la număr, au cunoscut și au deslușit glasul, dar cei răi
au crezut că este un tunet și un cutremur. Când Dumnezeu a rostit timpul, a turnat asupra
noastră Duhul Sfânt, iar fețele noastre s-au luminat și au început să strălucească de slava
lui Dumnezeu, precum fața lui Moise când a coborât de pe Muntele Sinai.” Scrieri Timpurii
14.
119
Sigilarea Am văzut patru îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ şi tocmai mergeau spre a
o împlini. Isus era îmbrăcat cu hainele de preot. El a privit înduioşat rămăşiţa, apoi şi-a
ridicat mâinile şi cu un glas plin de milă a strigat: „Sângele Meu, Tată, sângele Meu, sângele
Meu, sângele Meu!” Apoi am văzut o lumină nespus de strălucitoare venind de la
Dumnezeu, care şedea pe marele tron alb, şi toată lumina s-a revărsat în jurul lui Isus.
Apoi am văzut un înger cu o însărcinare de la Isus, zburând cu repeziciune la cei patru
îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ şi fluturând în sus şi în jos un lucru pe care-
l ţinea în mână, strigând cu glas tare: „ţineţi! ţineţi! până când slujitorii lui Dumnezeu vor
fi sigilaţi pe frunţile lor.”{ST 38.1}
L-am întrebat pe îngerul care mă însoţea ce însemna ceea ce auzisem şi ce urma să facă
cei patru îngeri. El mi-a zis că Dumnezeu era Acela care ţinea în frâu puterile şi că le-a dat
îngerilor Săi stăpânire peste lucrurile de pe pământ; că cei patru îngeri aveau putere de la
Dumnezeu de a ţine cele patru vânturi şi că se aflau pe punctul de a le lăsa în voie; însă în
timp ce mâinile lor slăbeau încet strânsoarea şi cele patru vânturi erau gata să sufle, ochiul
plin de milă al lui Isus a privit asupra rămăşiţei care nu era sigilată, şi-a ridicat mâinile către
Tatăl şi S-a rugat de El, spunându-I că Îşi vărsase sângele pentru aceştia. Atunci fusese
însărcinat un alt înger să zboare repede la cei patru îngeri cu porunca de a ţine vânturile
până când slujitorii lui Dumnezeu aveau să fie sigilaţi pe frunţile lor cu sigiliul viului
Dumnezeu. {ST 38.2}
120
Judecata Celor Vii
Fapte 3:19 De aceea pocăiți-vă și întoarceți-vă, ca păcatele voastre să fie șterse când
vor veni timpurile de înviorare din prezența Domnului;
„Lucrarea judecății de cercetare și de ștergere a păcatelor trebuie îndeplinită înainte de a
doua venire a Domnului. Deoarece morții trebuie judecați după lucrurile scrise în cărți,
este cu neputință ca păcatele oamenilor să fie șterse după judecata la care sunt cercetate
cazurile lor. Dar apostolul Petru spune lămurit că păcatele credincioșilor vor fi șterse
„atunci când vor veni vremurile de reînviorare de la fața Domnului și va trimite pe Isus
Hristos” (Faptele Apostolilor 3, 19.20). Când se va încheia judecata de cercetare, Hristos va
veni și răsplata va fi cu El, ca să dea fiecăruia după faptele pe care le-a făcut.” Tragedia
Veacurilor, 485.
INCEPE LUCRAREA DE JUDECATA Cel care conduce biserica Sa şi destinele naţiunilor duce mai departe ultima lucrare ce
trebuie să fie îndeplinită pentru lumea aceasta. El le porunceşte îngerilor să execute
judecăţile Sale. Pastorii trebuie să se trezească la realitate şi să înţeleagă situaţia în care
se află. În Sanctuar începe lucrarea de judecată. „şi iată că au venit şase oameni de pe
drumul porţii de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În
mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au
aşezat lângă altarul de aramă.” Citiţi Ezechiel 9, 2-7. Porunca este: „Ucideţi şi nimiciţi pe
bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei, dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei
ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt! Ei au început cu bătrânii,
care erau înaintea Templului”. Dumnezeu a spus: „Voi face să cadă asupra capului lor
faptele lor”. Marturii pentru Pastori si Slujitorii Evangheliei, 431.
De unde incepe judecata? 1 Petru 4;17 Pentru că a venit timpul ca judecata să înceapă la casa lui Dumnezeu, iar
dacă întâi începe la noi, care va fi sfârșitul acelora care nu ascultă de evanghelia lui
Dumnezeu?
18 Și dacă cel drept cu greu este salvat, unde se vor arăta cel neevlavios și cel păcătos?
“Și DOMNUL i-a spus: Du-te prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului și pune
un semn pe frunțile oamenilor care suspină și care strigă din cauza tuturor urâciunilor
care sunt făcute în mijlocul lui.
121
Și celorlalți le-a spus în auzul meu: Duceți-va după el prin cetate și loviți, ochiul vostru să
nu cruțe, nici să nu aveți milă;
Ucideți fără cruțare pe bătrân și pe tânăr, deopotrivă pe fecioare și pe copilași și pe femei;
dar nu vă apropiați de vreun om asupra căruia este semnul; și începeți la sanctuarul
meu. Atunci ei au început de la bătrânii care erau înaintea casei.” Ezechiel 9;4-6
Timpul cercetarii “Și când s-a apropiat, a privit cetatea și a plâns din cauza ei,
Spunând: Dacă ai fi știut, chiar tu, cel puțin în această zi a ta, lucrurile pentru pacea ta! Dar
acum, sunt ascunse de ochii tăi.
Pentru că zilele vor veni peste tine și dușmanii tăi vor arunca un val de pământ în jurul tău
și te vor împresura și te vor strânge din toate părțile,
Și te vor face una cu pământul și pe copiii tăi în tine; și nu vor lăsa în tine piatră peste
piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale.” Luca 19;41-44
“Eu am dat ascultare și am auzit, dar ei nu au vorbit drept; nimeni nu s-a pocăit de
stricăciunea lui, spunând: Ce am făcut? Fiecare s-a întors la alergarea lui, precum calul se
aruncă în bătălie.
Da, barza în cer cunoaște timpurile ei rânduite; și turturica și cocorul și rândunica păzesc
timpul venirii lor; dar poporul meu nu cunoaște judecata DOMNULUI.” Ieremia 8;6-7
Zilele cercetării au venit, zilele răsplătirii au venit; Israel va cunoaște aceasta; profetul
este un prost, omul spiritual este nebun, din cauza mulțimii nelegiuirilor tale și a urii tale
mari.
Paznicul lui Efraim era cu Dumnezeul meu; dar profetul este o capcană a unui păsărar în
toate căile sale și ură în casa Dumnezeului său.
S-au corupt profund pe ei înșiși, ca în zilele din Ghibea; de aceea el își va aminti de
nelegiuirile lor, va cerceta păcatele lor. Osea 9;7-9
Nimeni Nu Știe CâT de Curând? Solemne sunt scenele legate de încheierea lucrării de ispășire. Interesele care se cuprind
în ea sunt copleșitoare. Judecata are loc acum în Sanctuarul de sus. Această lucrare
continuă timp de mulți ani. În curând — nimeni nu știe cât de curând — ea va ajunge
la cei vii. În prezența înfricoșătoare a lui Dumnezeu, viața noastră trebuie să vină la
122
cercetare. În această vreme, mai presus de orice, se cuvine ca fiecare suflet să ia seama la
avertizarea lui Hristos: „Luați seama, vegheați și rugați-vă; căci nu știți când va veni vremea
aceea” (Marcu 13, 33). „Dacă nu vegheați, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi
veni peste tine” (Apocalipsa 3, 3). Tragedia Veacurilor, 490.
DOMNUL DESCOPERA TIMPUL “Într-adevăr Domnul DUMNEZEU nu va face nimic fără să își reveleze taina lui servitorilor
săi, profeții”. Amos 3;7
“Am spus în inima mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept și pe cel stricat, pentru că este
un timp acolo pentru fiecare scop și pentru fiecare lucrare.” Eclesiastul 3;17
„Și Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile acestei ignoranțe; dar acum,
poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni, să se pocăiască;
Pentru că a stabilit o zi în care el va judeca lumea în dreptate prin acel bărbat pe care l-a
rânduit; prin care a dat asigurare tuturor, prin aceea că l-a înviat dintre morți.” Fapte
17;30,31
“Oricine ține porunca nu va simți vreun lucru rău, și inima unui înțelept discerne
deopotrivă timpul și judecata.
Deoarece pentru fiecare scop este un timp și o judecată, de aceea nenorocirea omului
este mare asupra lui.” Eclesiastul 8;5,6
“Oamenii răi nu înțeleg judecata, dar cei ce caută pe DOMNUL înțeleg totul.”
Proverbe 28;5
FIECARE TIMP ARE LUMINA LUI „Există lecții care trebuie învățate din istoria trecutului; și trebuie atrasă atenția
asupra acestor lucruri, pentru ca toți să înțeleagă faptul că Dumnezeu lucrează
acum după aceleași linii după care a lucrat dintotdeauna. Mâna lui poate fi văzută
și acum în lucrarea Lui și în cadrul popoarelor, la fel cum a fost încă din momentul
în care Evanghelia i-a fost proclamată pentru prima dată lui Adam în Eden.
123
Există perioade care sunt puncte de cotitură în istoria popoarelor și cea a
bisericii. În providența lui Dumnezeu, când aceste crize neobișnuite sosesc, este
dată lumina pentru acel timp. Dacă este primită, atunci are loc un progres pe
plan spiritual; dacă este respinsă, urmarea este declinul și ruina spirituală..” The
Bible Echo, 26 august 1895, par. 10.
Rasplata Mea este cu Mine “Când lucrarea judecății de cercetare se încheie, soarta tuturor va fi hotărâtă pentru
viață sau pentru moarte. Timpul de har se încheie cu puțin înainte de venirea Domnului
pe norii cerului. Hristos, privind la timpul acesta, spune în cartea Apocalipsei: „Cine este
nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe;
cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se
sfințească și mai departe! Iată, Eu vin curând; și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau
fiecăruia după fapta Lui” (Apocalipsa 22, 11.12)”. Tragedia Veacurilor, 490.
124
The Time of The End
Timpul Sfârșitului
Daniel 10:1; 11:1 Daniel 10: 1, 11:1
“The first years of Jehoiakim's reign were
filled with warnings of approaching doom.
The word of the Lord spoken by the prophets
was about to be fulfilled. The Assyrian power
to the northward, long supreme, was no
longer to rule the nations. Egypt on the south,
in whose power the king of Judah was vainly
placing his trust, was soon to receive a
decided check. All unexpectedly a new world
power, the Babylonian Empire, was rising to
the eastward and swiftly overshadowing all
other nations.
“Within a few short years the king of
Babylon was to be used as the instrument
of God's wrath upon impenitent Judah.
Again and again Jerusalem was to be invested
and entered by the besieging armies of
Nebuchadnezzar. Company after company--
at first a few only, but later on thousands and
tens of thousands--were to be taken captive
to the land of Shinar, there to dwell in
enforced exile. Jehoiakim, Jehoiachin,
Zedekiah--all these Jewish kings were in turn
to become vassals of the Babylonian ruler,
and all in turn were to rebel. Severer and yet
more severe chastisements were to be
inflicte d upon the rebellious nation, until at
last the entire land was to become a
desolation, Jerusalem was to be laid waste
and burned with fire, the temple that
Solomon had built was to be destroyed, and
the kingdom of Judah was to fall, never again
to occupy its former position among the
nations of earth.” Prophets & Kings, 422, 423.
Primii ani ai domniei lui Ioiachim au
fost plini de avertizări despre
apropierea nenorocirii. Cuvântul
Domnului prin prooroci era gata să se
împlinească. Puterea asiriană dinspre
miazănoapte, multă vreme suverană,
nu avea să mai stăpânească popoarele.
Egiptul, la miazăzi, în a cărui putere
împăratul lui Iuda își pusese încrederea
zadarnic, avea să primească în curând o
lovitură hotărâtă. Cu totul neașteptat, o
nouă putere mondială, imperiul
babilonian, se ridica la răsărit, eclipsând
cu repeziciune toate celelalte popoare.
Timp de câțiva ani, împăratul
Babilonului avea să fie folosit ca
unealtă a mâniei lui Dumnezeu asupra
lui Iuda cel nepocăit. Iar și iar,
Ierusalimul avea să fie invadat și cucerit de
oștile asediatoare ale lui Nebucadnețar. O
grupă după alta — la început câțiva, dar
mai târziu mii și zeci de mii — aveau să fie
luați robi în țara Șinear, pentru a locui
acolo în exil forțat. Ioiachim, Ioiachin,
Zedechia — toți acești împărați iudei
urmau la rândul lor să devină vasali ai
conducătorului babilonian și toți aveau să
se răscoale. Pedepse din ce în ce mai
aspre aveau să fie date poporului răsculat,
până când, în cele din urmă, țara întreagă
avea să devină o pustietate, Ierusalimul
avea să fie jefuit și nimicit prin foc, templul
pe care Solomon îl clădise avea să fie
distrus, iar împărăția lui Iuda avea să cadă,
pentru a nu mai ocupa niciodată poziția ei
125
de odinioară printre popoarele
pământului. Profeți și Regi, 422.
70 YEARS CAPTIVITY 70 DE ANI DE CAPTIVITATE “The reign of Darius was honored of God. To
him was sent the angel Gabriel, ‘to confirm
and to strengthen him.’ Daniel 11:1. Upon his
death, within about two years of the fall of
Babylon, Cyrus succeeded to the throne, and
the beginning of his reign marked the
completion of the seventy years since the
first company of Hebrews had been taken by
Nebuchadnezzar from their Judean home to
Babylon.” Prophets & Kings, 556.
„Domnia lui Dariu a fost onorată de
Dumnezeu. La el a fost trimis îngerul
Gabriel „să-l susțină și să-l întărească”
(Daniel 11, 1). După moartea lui, care a
survenit cam la doi ani după căderea
Babilonului, Cir a urmat la tron, și
începutul domniei lui a marcat împlinirea
celor șaptezeci de ani de când prima
grupă de evrei fusese luată de
Nebucadnețar din căminul lor iudeu la
Babilon.” Profeți și Regi, 556.
Jeremiah 29:4-11 606BC - 536 BC
Ieremia 29:4-11 606 î.Cr - 536 î.Cr
70 YEARS PARALLELS 1260 YEARS
70 DE ANI SUNT PARALELI CELOR 1260 DE ANI
“Today the church of God is free to carry
forward to completion the divine plan for the
salvation of a lost race. For many centuries
God's people suffered a restriction of their
liberties. The preaching of the gospel in its
purity was prohibited, and the severest of
penalties were visited upon those who dared
disobey the mandates of men. As a
consequence, the Lord's great moral
vineyard was almost wholly unoccupied. The
people were deprived of the light of God's
word. The darkness of error and superstition
threatened to blot out a knowledge of true
religion. God's church on earth was as
verily in captivity during this long period
of relentless persecution as were the
children of Israel held captive in Babylon
during the period of the exile.” Prophets &
Kings, 714.
Astăzi biserica lui Dumnezeu este liberă să
ducă mai departe împlinirea planului divin
pentru mântuirea neamului omenesc
pierdut. Timp de multe secole, copiii lui
Dumnezeu au suferit o restrângere a
libertăților lor. Predicarea Evangheliei în
curățirea ei a fost interzisă și asupra
acelora care au îndrăznit să nu asculte de
poruncile oamenilor au fost trimise cele
mai aspre pedepse. Ca urmare, marea vie
morală a Domnului a fost aproape în
întregime nefolosită. Oamenii au fost
lipsiți de lumina Cuvântului lui Dumnezeu.
Întunericul rătăcirii și al superstiției
amenința să șteargă cunoașterea religiei
adevărate. Biserica lui Dumnezeu de pe
pământ a fost într-o adevărată robie în
timpul acestei perioade lungi de
prigoană neîntreruptă, așa cum copiii
lui Israel au fost robi în Babilon în
timpul exilului. {PR 714.1}
126
Jeremiah 25:8-14 608 BC - 538 BC
Ieremia 25:8-14 608 î.Cr - 538 î.Cr
127
Four Kings
Patru Împărați
Daniel 11:2 Daniel 11:2
Cambyses — Bill Clinton
Smerdis — George Bush II
Darius Hystaspes — Barack Obama
Xerxes — Donald Trump
Cambises — Bill Clinton
Smerdis — George Bush II
Darius Hystaspes — Barack Obama
Xerxes — Donald Trump
Daniel 11:16-22 Daniel 11:16-22 Pompey ‘Magnus’ — Bill Clinton
Julius Caesar — George Bush II
Augustus Caesar — Barak Obama
Tiberius Caesar — Donald Trump
Pompei ‘Cel mare — Bill Clinton
Iulius Cezar— George Bush II
Augustus Cezar — Barak Obama
Tiberius Cazar — Donald Trump
Presidents of the Continental Congress 1774 – 1781
PREȘEDINȚII CONGRESULUI EUROPEAN 1774 – 1781
1. Peyton Randolph (2x)
2. Henry Middleton
3. John Hancock
4. Charles Thomson
5. Henry Laurens
6. John Jay
7. Samuel Huntington
1. Peyton Randolph (2x)
2. Henry Middleton
3. John Hancock
4. Charles Thomson
5. Henry Laurens
6. John Jay
7. Samuel Huntington
Presidents Under the Articles of Confederation 1781 – 1789
Președinți În conformitate cu Articolele din Confederație 1781 – 1789
1. Samuel Huntington
2. Thomas McKean
3. John Hanson
1. Samuel Huntington
2. Thomas McKean
3. John Hanson
128
4. Elias Boudinot
5. Thomas Mifflin
6. Richard Henry Lee
7. John Hancock
8. Nathaniel Gorham
9. Arthur St. Clair
10. Cyrus Griffin
4. Elias Boudinot
5. Thomas Mifflin
6. Richard Henry Lee
7. John Hancock
8. Nathaniel Gorham
9. Arthur St. Clair
10. Cyrus Griffin
First President of The United States of America 1789
PRIMUL PREȘEDINTE AL STATELOR UNITE 1789
George Washington
George Washington
129
Parallel Kingdoms
Împărății Paralele
Daniel 11:3, 4
Daniel 11:3, 4
Two Horned Power PUTEREA CU DOUĂ COARNE “As in the great image of chapter 2, so in this
series of symbols a marked deterioration will
be noticed as we descend from one kingdom
to another. The silver of the breast and arms
was inferior to the gold of the head. The bear
was inferior to the lion. Medo-Persia fell short
of Babylon in wealth and magnificence, and
the brilliancy of its career. And now we come
to additional particulars respecting this
power. The bear raised itself up on one side.
This kingdom was composed of two
nationalities, the Medes and Persians. The
same fact is represented by the two horns
of the ram of chapter 8. Of these horns it is
said that the higher came up last; and of the
bear that it raised itself up on one side; and
this was fulfilled by the Persian division of the
kingdom, which came up last, but attained
the higher eminence, becoming the
controlling influence in the nation.” Daniel &
The Revelation, 127.
"Precum la chipul cel mare al capitolului
2, astfel în această serie de simboluri se va
observa o deteriorare marcantă,
coborând dintr-o împărăție în alta.
Argintul din piept și din brațe era inferior
aurului din cap. Ursul era inferior leului.
Medo-Persia a scăpat de Babilon în
bogăție și măreție, și strălucirea
aptitudinilor sale. Și acum ajungem la
detalii suplimentare cu privire la această
putere. Ursul s-a ridicat pe o parte.
Această împărăție a fost compusă din
două naționalități, mezii și perșii.
Același fapt este reprezentat de cele
două coarne ale berbecului din
capitolul 8. Din aceste coarne se spune că
cel mai înalt a ieșit ultimul; și a ursului care
se ridicase singur de o parte; iar acest
lucru s-a împlinit prin porțiunea persană a
împărăției, care a venit ultima, dar a atins
eminența superioară, devenind influența
controlantă în națiune. "Daniel și
Apocalipsa 127.
“‘And he had two horns like a lamb.’ The
lamblike horns indicate youth, innocence,
and gentleness, fitly representing the
character of the United States when
presented to the prophet as ‘coming up’ in
1798. Among the Christian exiles who first
fled to America and sought an asylum from
royal oppression and priestly intolerance
„Și ea avea două coarne ca ale unui miel.”
Coarnele ca de miel arată tinerețe,
nevinovăție și blândețe, care reprezintă
exact caracterul Statelor Unite, arătate
profetului ca „ieșind” în anul 1798. Printre
creștinii exilați, care au fugit în America și
au căutat adăpost de persecuția regală și
de intoleranța preoților, erau mulți care s-
130
were many who determined to establish a
government upon the broad foundation of
civil and religious liberty. Their views found
place in the Declaration of Independence,
which sets forth the great truth that ‘all men
are created equal’ and endowed with the
inalienable right to ‘life, liberty, and the
pursuit of happiness.’ And the Constitution
guarantees to the people the right of self -
government, providing that representatives
elected by the popular vote shall enact and
administer the laws. Freedom of religious
faith was also granted, every man being
permitted to worship God according to the
dictates of his conscience. Republicanism
and Protestantism became the
fundamental principles of the nation.
These principles are the secret of its power
and prosperity. The oppressed and
downtrodden throughout Christendom have
turned to this land with interest and hope.
Millions have sought its shores, and the
United States has risen to a place among the
most powerful nations of the earth.” The
Great Controversy, 441.
au hotărât să întemeieze o guvernare pe
temelia solidă a libertății religioase și
civile. Vederile lor și-au găsit întruchiparea
în Declarația de Independență, care a
stabilit marele adevăr că „toți oamenii
sunt creați egali” și înzestrați cu dreptul
inalienabil la „viață, libertate și căutarea
fericirii”. Iar constituția le-a garantat
oamenilor dreptul la autoguvernare, dând
asigurarea că reprezentanții aleși prin
votul poporului sunt împuterniciți și pot să
aplice legea. Libertatea credinței
religioase a fost de asemenea garantată,
fiecărui om fiindu-i îngăduit să se închine
lui Dumnezeu după glasul conștiinței lui.
Principiile republicane și cele
protestante au devenit principiile
fundamentale ale țării. Aceste principii
sunt secretul puterii și prosperității ei. Toți
cei persecutați și asupriți din întreaga
creștinătate s-au îndreptat către această
țară cu interes și cu nădejde. Milioane de
oameni au căutat țărmurile ei, iar Statele
Unite au ajuns curând printre cele mai
puternice națiuni ale pământului. {TV
441.1}
Revelation 11:7, 8
Revelația 11:7, 8
Greece A Symbol of the World
GRECIA- SIMBOL AL LUMII:
“These men came from the West to find the
Saviour at the close of His life, as the wise
men had come from the East at the
beginning. At the time of Christ's birth the
Jewish people were so engrossed with their
own ambitious plans that they knew not of
His advent. The magi from a heathen land
came to the manger with their gifts, to
worship the Saviour. So these Greeks,
representing the nations, tribes, and
peoples of the world, came to see Jesus. So
Oamenii aceștia veneau din Apus să-L
caute pe Mântuitorul la sfârșitul vieții Lui,
așa cum la început magii veniseră din
Răsărit. Pe vremea nașterii lui Cristos,
iudeii erau atât de adânciți în planurile lor
ambițioase, încât nu știau nimic despre
venirea Lui. Magii dintr-o țară păgână au
venit la staul cu darurile lor, spre a se
închina Mântuitorului. Tot astfel, acești
greci, reprezentând națiunile,
semințiile și popoarele lumii, au venit
131
the people of all lands and all ages would be
drawn by the Saviour's cross. So shall many
‘come from the east and west, and shall sit
down with Abraham, and Isaac, and Jacob, in
the kingdom of heaven.’ Matthew 8:11.”
Desire of Ages, 621.
să-L vadă pe Isus. În felul acesta, oamenii
din toate țările și din toate timpurile
urmau să fie atrași de crucea
Mântuitorului. La fel „vor veni mulți de la
răsărit și de la apus, și vor sta la masă cu
Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția
cerurilor” (Matei 8, 11). {HLL 621.3}
Two Statues Două Statui Daniel 2; Revelation 17; Daniel 10:19, 20
Daniel 2; Revelația 17; Daniel 10:19, 20
Two Sticks – Ezekiel 37:16 - 28
Două Toiege – Ezechiel 37:16 - 28
Last Seven kings – Southern Tribes:
Ulitimii Șapte împărați din Tribul de Sud:
Manasseh – “to forget”
Amon – “architect”
Josiah – “foundation”
Jehoahaz – “to seize”
Jehoiakim – “Jehovah will raise”
Jehoiachin (Jeconiah) – “Jehovah will
establish”
Zedekiah – “to cleanse”
Manase – “a uita ”
Amon – “architect”
Iosia – “temelie”
Ioahaz– “a cuceri”
Ioiachim – “Iehova se va ridica”
Ioiachin (Ieconia) – “Iehova va stabili”
Zedechia– “A curăța ”
Last Seven kings – Northern Tribe: (John 10:16)
Ultimii Șapte Împărați din Tribul de Nord: (Ioan 10:16)
Jeroboam II – “people will contend, other
flock”
Zachariah – “Jah has remembered”
Shallum – “recompense, retribution, reward”
Menahem – “comforter”
Pekahiah – “Jah has observed”
Pekah – “to watch, observe”
Ieroboam II - "oamenii se vor lupta, alte
turme"
Zaharia - "Jah și-a adus aminte"
Șalum- "răsplată, recompensă"
Menahem - "mângâietor"
Pecahia - "Jah a observat"
Pecah - "să urmărești, să observi"
132
Hoshea – “deliverer”
Osea - "eliberator"
Number 10 Numărul 10 Revelation 17:10; Psalms 83; Ezekiel 27 ‘thy
merchant(s)’
Revelația 17:10; Psalm 83; Ezechiel 27 ‘ ’
Horn of the He Goat Cornul Berbecului Daniel 8:3-9; 11:3,4
Revelation 13:11-18
Premiere Ships of Tarshish & Ahab, Leader of
10
Daniel 8:3-9; 11:3,4
Revelation 13:11-18
Corăbiile din Tarsis & Ahab, Conducătorul
celor 10
133
Daniel 11:4 – 16
Daniel 11:4 Daniel 11:4 “The facts stated in these verses plainly point
to Alexander, and the division of his empire.
(See on chapter 8:8.) Xerxes was the last
Persian king who invaded Grecia; and the
prophecy passes over the nine successors of
Xerxes in the Persian empire, and next
introduces Alexander the Great. Having
overthrown the Persian empire, Alexander
‘became absolute lord of that empire, in the
utmost extent in which it was ever possessed
by any of the Persian kings.’ - Prideaux, Vol.I,
p.477. His dominion was great, including ‘the
greater portion of the then known habitable
world;’ and he did according to his will. His
will led him, B.C.323, into a drunken debauch,
as the result of which he died as the fool
dieth; and his vainglorious and ambitious
projects went into sudden, total, and
everlasting eclipse. The kingdom was divided,
but not for his posterity; it was plucked up for
others besides those. Within a few years after
his death, all his posterity had fallen victims
to the jealousy and ambition of his leading
generals. Not one of the race of Alexander
was left to breathe upon the earth. So short
is the transit from the highest pinnacle of
earthly glory to the lowest depths of oblivion
and death. The kingdom was rent into four
divisions, and taken possession of by
Alexander's four ablest, or perhaps most
ambitious and unprincipled generals, -
Cassander, Lysimachus, Seleucus and
Ptolemy.” Daniel & The Revelation, 248.
Descrie împărțirea împărăției lui
Alexandru cel Mare. Faptele menționate în
aceste versete indică în mod clar pe
Alexandru și împărțirea imperiului său.
(Vezi capitolul 8: 8.) Xerxes a fost ultimul
rege persan care a invadat Grecia; și
profeția trece peste cei nouă succesori ai
lui Xerxes în imperiul persan, iar în
continuare îl introduce pe Alexandru cel
Mare. După ce a răsturnat imperiul
persan, Alexandru a devenit stăpânul
absolut al acelui imperiu, cu cea mai mare
întindere pe care a posedat-o vreunul
dintre regiii persani "(Prideaux, Vol. I, p.
477). Stăpânirea lui era mare, incluzând
"cea mai mare parte a lumii locuibile
cunoscute atunci" și el a făcut după voia
lui. Dar el și-a epuizat puterile în excese și
beție și când a murit, în anul 323 Î.Cr,
proiectele sale ambițioase și orgolioase au
apus brusc,, total și veșnic. Împărăția era
împărțită, dar nu pentru urmașii săi; a fost
extrasă pentru alții, în loc de aceștia. În
câțiva ani după moartea sa, toți urmașii
săi au căzu victimă geloziei și ambiția
generalilor săi. Nici una din neamul lui
Alexandru nu a fost lăsat să respire pe
pământ. Atât de scurt este trecerea de la
cel mai înalt vârf al gloriei pământești la
cele mai mari adâncimi ale uitarei și
morții. Împărăția a fost împățită în
patru diviziuni și a fost luată în posesia
celor patru generali ai lui Alexandru,
sau cel mai ambițios și mai
neprincipial,, - Cassandru , Lysimachus,
Seleucus și Ptolemeu. "Daniel și
Apocalipsa, 248.
134
Daniel 11:5 – 281 BC “GREAT DOMINION”
Daniel 11:5 – 281 î. Cr “ Stăpânire Mare“
TYPE: TIPUL: “The king of the north and the king of the
south are many times referred to in the
remaining portion of this chapter. It
therefore becomes essential to an
understanding of the prophecy clearly to
identify these powers. When Alexander's
empire was divided, the different portions lay
toward the four winds of heaven, west, north,
east, and south; these divisions of course to
be reckoned from the standpoint of
Palestine, the native land of the prophet. That
division of the empire lying west of Palestine
would thus constitute the kingdom of the
west; that lying north, the kingdom of the
north; that lying east, the kingdom of the
east; and that lying south the kingdom of the
south. The divisions of Alexander's kingdom
with respect to Palestine were situated as
follows: Cassander had Greece and the
adjacent countries, which lay to the west;
Lysimachus had Thrace, which then
included Asia Minor, and the countries lying
on the Hellespont and Bosphorus, which lay
to the north of Palestine; Seleucus had Syria
and Babylon, which lay principally to the
east; and Ptolemy had Egypt and the
neighboring countries, which lay to the
south.
“Cassander was very soon conquered by
Lysimachus, and his kingdom, Greece and
Macedon, annexed to Thrace. And
Lysimachus was in turn conquered by
Seleucus, and Macedon and Thrace annexed
to Syria.
“These facts prepare the way for an
application of the text before us. The king of
the south, Egypt, shall be strong. Ptolemy
"Împăratul de la miazăzi și împăratul de la
miazănoapte sunt amintiți de mai multe
ori în restul acestui capitol. Prin urmare,
devine esențial ca o înțelegere a profeției
să identifice în mod clar aceste puteri.
Când Imperiul lui Alexandru era împărțit,
diferitele părți se îndreaptă spre cele
patru vânturi ale cerului, la vest, la nord, la
est și la sud; aceste diviziuni trebuie,
desigur, să fie socotite din punctul de
vedere al Palestinei, țara natală a
profetului. Această împărțire a imperiului
situată la vest de Palestina ar constitui
astfel împărăția vestului; care se afla la
nord, împărăția nordului; care se află spre
est, împărăția Estului; și care se află la sud
împărăția de la sud. Diviziile împărăției lui
Alexandru cu privire la Palestina erau
situate după cum urmează: Cassandru
avea Grecia și țările adiacente care se
aflau la vest; Lisimah a avut Tracia,
care a fost inclusă apoi în Asia Mică și
țările situate pe Hellespont și Bosfor,
care se afla la nord de Palestina; Seleuc
avea Siria și Babilonul, care se afla în
principal la est; și Ptolemeu avea
Egiptul și țările vecine, care se aflau la
sud.
"Cassandru a fost foarte curând cucerit
de Lisimah, iar regatul său, Grecia și
Macedonia, au fost anexate la Tracia. Și
Lsimah a fost, la rândul său, cucerit de
Seleuc, iar Macedonia și Tracia au fost
anexate Siriei.
"Aceste fapte pregătesc calea pentru
aplicarea textului din fața noastră.
Împăratul de la miazăzi, Egiptul, va fi tare.
135
annexed Cyprus, Phoenicia, Caria, Cyrene,
and many islands and cities to Egypt. Thus
was his kingdom made strong. But another of
Alexander's princes is introduced in the
expression, ‘one of his princes.’ The
Septuagint translates the verse thus: ‘And the
king of the south shall be strong, and one of
his [Alexander's] princes shall be strong
above him.’ This must refer to Seleucus,
who, as already stated, having annexed
Macedon and Thrace to Syria, thus became
possessor of three parts out of four of
Alexander's dominion, and established a
more powerful kingdom than that of Egypt.”
Daniel & The Revelation, 249, 250.
Ptolemeu a anexat Cipru, Fenicia, Caria,
Cirena și numeroase insule și orașe la
Egipt. Astfel, împărăția lui a devenit
puternică. Dar un alt prinț al lui Alexandru
este prezentat în expresia "unul dintre
prinții lui". Septuaginta traduce versetul
astfel: "Împăratul de la miazăzi va fi tare și
unul dintre prinții lui [Alexandru] va fi
puternic peste el. "Acest lucru trebuie să
se refere la Seleuc, care, așa cum sa
afirmat deja, anexând Macedonia și Tracia
în Siria, a devenit astfel posesor al trei
părți din patru din stăpânirea lui
Alexandru și a stabilit o împărăție mai
puternică decât cea a Egiptului".Uriah
Smith, Daniel și Apocalipsa, 250.
Antitype: Antitipul: Daniel 7:23-25
Daniel 7:23-25
“Elliot, in his Horae Apocalypticae, makes two
enumerations of the ten kingdoms which
rose out of the Roman empire, varying the
second list from the first according to the
changes which had taken place at the later
period to which the second list applies. His
first list differs from that mentioned in
remarks on chap.2:42, only in that he put the
Alemanni in place of the Huns, and the
Bavarians in place of the Lombards, a
variation which can be easily accounted for.
But out of this list he names the three that
were plucked up before the papacy in these
words: ‘I might cite three that were
eradicated from before the pope out of the
list first given; namely, the Heruli under
Odoacer, the Vandals, and the Ostrogoths.’
- Vol.III, p.152, note 1” Daniel & The Revelation,
153.
"Elliot, în Horae Apocalypticae, face două
enumerări ale celor zece împărății care au
ieșit din Imperiul Roman, variind a doua
listă de la prima, în funcție de schimbările
care au avut loc la ultima perioadă la care
se aplică a doua listă. Prima sa listă diferă
de cea menționată în observațiile din cap.
2: 42, numai prin faptul că l-a pus pe
Alemanni în locul hunilor și bavarezilor în
locul Lombarzilor, o variantă care poate fi
ușor de înțeles. Dar, din această listă, îi
numește pe cei trei care au fost smulși
înaintea papalității prin aceste cuvinte: "S-
ar putea să citez trei împărății care au
fost eradicate din fața papei din lista
dată mai întâi; și anume, Heruli sub
Odoacru, vandali și ostrogoți. "- Vol. III,
p.152, nota 1" Daniel și Apocalipsa, 153.
136
Daniel 11:6 – 252 BC Treaty
Daniel 11:6 – 252 î.Cr Tratatul
Type: Tipul: “There were frequent wars between the kings
of Egypt and Syria. Especially was this the
case with Ptolemy Philadelphus, the second
king of Egypt, and Antiochus Theos, third
king of Syria. They at length agreed to make
peace upon condition that Antiochus
Theos should put away his former wife,
Laodice, and her two sons, and should
marry Berenice, the daughter of Ptolemy
Philadelphus. Ptolemy accordingly brought
his daughter to Antiochus, bestowing with
her an immense dowry.
“‘But she shall not retain the power of the
arm;’ that is, her interest and power with
Antiochus. And so it proved; for some time
shortly after, in a fit of love, Antiochus
brought back his former wife, Laodice,
and her children, to court again. Then says
the prophecy, ‘Neither shall he [Antiochus]
stand, nor his arm,’ or seed. Laodice, being
restored to favor and power, feared lest, in
the fickleness of his temper, Antiochus
should again disgrace her, and recall
Berenice; and conceiving that nothing short
of his death would be an effectual safeguard
against such a contingency, she caused him
to be poisoned shortly after. Neither did his
seed by Berenice succeed him in the
kingdom; for Laodice so managed affairs as
to secure the throne for her eldest son,
Seleucus Callinicus.” Daniel & The
Revelation, 250, 251.
"Au existat războaie frecvente între regii
Egiptului și Siria. Mai ales acesta a fost
cazul cu Ptolemeu Philadelphus, al
doilea rege al Egiptului, și Antiohus
Theos, al treilea rege al Siriei. Ei au căzut
de acord să facă pace, cu condiția ca
Antiohus Theos să renunțe la fosta sa
soție, Laodice și cei doi fii ai săi, și să se
căsătorească cu Berenice, fiica lui
Ptolemeu Philadelphus. Prin urmare,
Ptolemeu a adus pe fiica sa la Antioh,
oferindu-i o zestre imensa.
"Dar ea nu va păstra puterea brațului",
adică interesul și puterea ei cu Antioh. Și
așa s-a dovedit; de ceva timp după aceea,
într-o formă de dragoste, Antiochus a
adus din nou pe fosta sa soție, Laodice
și copiii ei, în scenă. Atunci profeția
spune: "; nici nu va sta el în picioare, nici
brațul său ", nici sămânța. Laodice, fiind
restaurată în favoarea și în puterea ei, se
temea că nu cumva, în furia
temperamentului său, Antiochus să o
rușineze din nou și să se împace cu
Berenice; și crezând că nimic
altceva,înafară de moartea lui, nu ar fi o
garanție efectivă împotriva unei astfel de
contingențe, ea l-a otrăvit imediat după
aceea. Nici sămânța lui de Berenice nu i-a
reușit în împărăție; pentru că Laodice a
gestionat astfel treburile pentru a-și
asigura tronul pentru fiul ei cel mare,
Seleucus Callinicus ". Ibid., 250, 251.
Antitype: Antitipul: Daniel 9:27; 11:35; 11:40 Daniel 9:27; 11:35; 11:40
137
Revelation 11:1-7
Revelația 11:1-7
“‘When they shall have finished [are
finishing] their testimony.’ The period when
the two witnesses were to prophesy clothed
in sackcloth ended in 1798. As they were
approaching the termination of their work in
obscurity, war was to be made upon them by
the power represented as ‘the beast that
ascendeth out of the bottomless pit.’ In many
of the nations of Europe the powers that
ruled in Church and State had for centuries
been controlled by Satan, through the
medium of the papacy. But here is brought to
view a new manifestation of Satanic power.”
The Great Controversy, 1888, 268.
„Când își vor fi sfârșit mărturia lor”.
Perioada în care cei doi martori urmau să
proorocească în saci s-a încheiat în anul
1798. Pe măsură ce se apropiau de
încheierea lucrării săvârșite în întuneric,
împotriva lor urma să se facă un război de
către puterea reprezentată prin „fiara care
se ridică din abis”. În multe din țările
Europei, puterile care conduseseră în
biserică și în stat timp de veacuri au fost
stăpânite de Satana prin
intermediul papalității. Dar aici este
scoasă în evidență o nouă manifestare a
puterii satanice. {TV 268.3}
The Treaty of Tolentino TRATATUL DE LA TOLENTINO
“The Treaty of Tolentino was a peace treaty
between Revolutionary France and the Papal
States, signed on 19 February 1797 and
imposing terms of surrender on the Papal
side.
"Tratatul de la Tolentino a fost un tratat
de pace între Franța revoluționară și
statele papale, semnat la 19 februarie
1797 și impunând termeni de predare pe
partea papală".
Daniel 11:7-9 – 246 BC “Laodicean War”
Daniel 11:7-9 – 246 î.Cr “Războiul Laodicean”
Type: TIPUL: “This branch out of the same root with
Berenice was her brother, Ptolemy
Euergetes. He had no sooner succeeded his
father, Ptolemy Philadelphus, in the kingdom
of Egypt, than, burning to avenge the death
of his sister, Berenice, he raised an
immense army, and invaded the territory
of the king of the north, that is, of Seleucus
Aceast lăstar din aceeași rădăcină cu
Berenice era fratele ei, Ptolemeu
Euergetes. Nici măcar nu ajunsese la
tronul tatălui său, Ptolemeu Philadelphus,
în împărăția Egiptului, că a și dorit arzător
să răzbune moartea sorei sale,
Berenice, și astfel a ridicat o armată
imensă și a invadat teritoriul regelui de
138
Callinicus, who, with his mother, Laodice,
reigned in Syria. And he prevailed against
them, even to the conquering of Syria, Cilicia,
the upper parts beyond the Euphrates, and
almost all Asia. But hearing that a sedition
was raised in Egypt requiring his return
home, he plundered the kingdom of
Seleucus, took forty thousand talents of silver
and precious vessels, and two thousand five
hundred images of the gods. Among these
were the images which Cambyses had
formerly taken from Egypt and carried into
Persia. The Egyptians, being wholly given to
idolatry, bestowed upon Ptolemy the title of
Euergetes, or the Benefactor, as a
compliment for his having thus, after many
years, restored their captive gods.
“This, according to Bishop Newton, is
Jerome's account, extracted from ancient
historians, but there are authors still extant,
he says, who confirm several of the same
particulars. Appian informs us that Laodice
having killed Antiochus, and after him both
Berenice and her child, Ptolemy, the son of
Philadelphus, to revenge those murders,
invaded Syria, slew Laodice, and proceeded
as far as Babylon. From Polybius we learn
that Ptolemy, surnamed Euergetes, being
greatly incensed at the cruel treatment of his
sister, Berenice, marched with an army into
Syria, and took the city of Seleucia, which was
kept for some years afterward by garrisons of
the kings of Egypt. Thus did he enter into
the fortress of the king of the north.
Polyaenus affirms that Ptolemy made himself
master of all the country from Mount Taurus
as far as to India, without war or battle; but
he ascribes it by mistake to the father instead
of the son. Justin asserts that if Ptolemy
had not been recalled into Egypt by a
domestic sedition, he would have
possessed the whole kingdom of Seleucus.
The king of the south thus came into the
dominion of the king of the north, and
returned to his own land, as the prophet had
la nord, adică, a lui Seleucus Callinicus,
care, împreună cu mama sa, Laodice, a
domnit în Siria. Și el a biruit împotriva lor,
până la cucerirea Siriei, Cilicia, părțile
superioare dincolo de Eufrat și aproape
toată Asia. Dar auzind că în Egipt a apărut
o șiretlică care a cerut întoarcerea acasă,
a jefuit regatul lui Seleucus, a luat
patruzeci de mii de talanți de argint și de
vase prețioase și două mii cinci sute de
chipuri ale zeilor. Printre acestea s-au
aflat chipurile pe care Cambyses le-a luat
anterior din Egipt și le-a dus în Persia.
Egiptenii, fiind dat în întregime idolatriei, i-
au conferit lui Ptolemeu titlul de
Euergetes sau Binefăctorul, ca un
compliment pentru ca astfel, după mulți
ani, să-l restabilească
zeii lor captivi.
"Aceasta, conform episcopului Newton,
este relatarea lui Jerome, extras din
istoricii antici, dar există autori încă
extinși, spune el, care confirmă mai multe
din aceleași detalii. Appian ne informează
că Laodice l-au ucis pe Antioh și după el,
atât Berenice, cât și copilul ei. Ptolemeu,
fiul lui Filadelfus, pentru a răzbuna aceste
crime, a invadat Siria, a ucis Laodice și a
ajuns până la Babilon. Din Polbius aflăm
că Ptolemeu, numit Euergetes, fiind foarte
intrigat de tratamentul crud al sorei sale,
Berenice, a mers cu o armată în Siria și a
luat orașul Seleucia, care a fost ținut de
câțiva ani după aceea de garnizoanele
împăraților Egipt. Astfel a intrat în
cetatea împăratului de la miazănoapte.
Polyaenus afirmă că Ptolemeu s-a făcut
stăpân al întregii țări de pe Muntele Taur
până în India, fără război sau luptă; dar el
îl atribuie din greșeală tatălui în locul
fiului. Justin afirmă că, dacă Ptolemeu
nu ar fi fost rechemat în Egipt din cauza
unei răscoale domestice, el ar fi
139
foretold. And he also continued more years
than the king of the north; for Seleucus
Callinicus died in exile, of a fall from his
horse; and Ptolemy Euergetes survived him
for four or five years.” Daniel & The Revelation,
251, 252.
posedat întreagul regat al lui Seleuc.
Împăratul de la miazăzi a intrat astfel în
stăpânirea împăratului de la miazănoapte,
și s-a întors în țara lui, cum proorocise
proorocul. Și a mai domnit mai mulți ani
decât împăratul de la miazănoapte;
pentru că Seleucus Callinicus a murit în
exil, de pe o cădere de cal; și Ptolemeu
Euergetes a mai trait un timp de patru sau
cinci ani. "Daniel și Apocalipsa, 251, 252.
Antitype: Antitipul: “The treaty also formalized the confiscation
of artistic treasures from the Vatican. Over a
hundred paintings and other works of art
were to go to the Louvre in Paris. The French
commissioners reserved the right to enter
any building, public, religious or private, to
make their choice and assessment of what
was to be taken to France.
„Tratatul de asemenea menționa
confiscarea comorilor artistice de la
Vatican. Peste o sută de picturi și alte
lucrări de artă urmau să meargă la muzeul
Louvre din Paris. Împuterniciții Francezi și-
au rezervat dreptul să intre în orice
clădire, fie publică, religioasă sau privată,
să aleagă ce urma să fie confiscat de
Franța.
“In 1796 French Republican troops under the
command of Napoleon Bonaparte invaded
Italy and defeated the papal troops. The
French occupied Ancona and Loreto. Pius VI
sued for peace which was granted
at Tolentino on 19 February 1797; but on 28
December 1797, in a riot blamed by papal
forces on some Italian and French
revolutionists, the popular brigadier-general
Mathurin-Léonard Duphot, who had gone to
Rome with Joseph Bonaparte as part of the
French embassy, was killed and a new
pretext was furnished for invasion.
“General Berthier marched to Rome,
entered it unopposed on 10 February
1798, and, proclaiming a Roman Republic,
demanded of the pope the renunciation of
his temporal authority.
“Upon his refusal he was taken prisoner, and
on 20 February was escorted from the
Vatican to Siena, and thence to
the Certosa near Florence. The French
"În 1796, trupele franceze republicane,
sub comanda lui Napoleon Bonaparte au
invadat Italia și au învins trupele papale.
Francezii au ocupat Ancona și Loreto.
Papa Pius al VI-lea a cerut pacea, acordată
la Tolentino la 19 februarie 1797; dar pe
data de 28 decembrie 1797într-o revoltă
blamată de forțele papale asupra unor
revoluționari italieni și francezi,
cunoscutul brigadier general Mathurin-
Léonard Duphot, care plecase la Roma
împreună cu Joseph Bonaparte în cadrul
ambasadei franceze, a fost ucis și un nou
pretextul a fost oferit pentru invazie.
"Generalul Berthier a pornit la Roma, a
intrat fără opoziție pe 10 februarie 1798 și,
proclamând o republică romană, a cerut
papei renunțarea la autoritatea sa
temporală.
140
declaration of war against Tuscany led to his
removal (he was escorted by the
Spaniard Pedro Gómez Labrador, Marquis of
Labrador) by way
of Parma, Piacenza, Turin and Grenoble to
the citadel of Valence, the chief town
of Drôme where he died six weeks after his
arrival, on 29 August 1799, having
then reigned longer than any pope.”
Wikipedia
"După refuzul său, el a fost luat prizonier,
iar la 20 februarie a fost escortat de la
Vatican la Siena și de acolo la Certosa
lângă Florența. Declarația franceză de
război împotriva Toscanei a dus la
îndepărtarea sa (a fost escortat de
spaniolul Pedro Gómez Labrador,
Marquis de Labrador), prin Parma,
Piacenza, Turin și Grenoble, către cetatea
Valence, orașul principal Drôme unde a
murit la șase săptămâni de la sosirea sa,
la 29 august 1799, după ce a domnit mai
mult decât oricare alt papă. "Wikipedia.
Daniel 11:10 – 222 BC Two Brothers
Daniel 11:10 – 222 î.Cr Cei doi Frați
Type: Tipul: “The first part of this verse speaks of sons, in
the plural; the last part, of one, in the
singular. The sons of Seleucus Callinicus were
Seleucus Ceraunus and Antiochus
Magnus. These both entered with zeal upon
the work of vindicating and avenging the
cause of their father and their country. The
elder of these, Seleucus, first took the throne.
He assembled a great multitude to recover
his father's dominions; but being a weak and
pusillanimous prince, both in body and
estate, destitute of money, and unable to
keep his army in obedience, he was poisoned
by two of his generals after an inglorious
reign of two or three years. His more capable
brother, Antiochus Magnus, was thereupon
proclaimed king, who, taking charge of the
army, retook Seleucia and recovered Syria,
making himself master of some places by
treaty, and of others by force of arms. A
truce followed, wherein both sides
treated for peace, yet prepared for war;
after which Antiochus returned and
overcame in battle Nicolas, the Egyptian
"Prima parte a acestui verset vorbește
despre fii, în plural; iar ultima parte
vorbește despre unul, la singular. Fiii lui
Seleuc Callinicus erau Seleuc Ceraunus și
Antiochus Magnus. Aceștia au intrat cu
zel în lucrarea de apărare și răzbunare a
cauzei tatălui lor și a țării lor. Cel mai mare
dintre ei, Seleuc, a fost primul la tron. A
adunat o mare mulțime pentru a recupera
stăpânirea tatălui său; dar fiind un prinț
slab și fricos, atât fizic , cât și în avere, lipsit
de bani și în imposibilitatea de a-și păstra
armata în ascultare, a fost otrăvit de doi
dintre generali, după o perioadă de doi
sau trei ani inutili. Fratele său mai capabil,
Antiochus Magnus, a fost apoi proclamat
rege, care, preluând conducerea armatei,
a reluat Seleucia și a recuperat Siria,
făcându-se stăpân pe unele locuri prin
tratat, iar alții prin forță de arme. Un
armistițiu (armististiu) urmat, în care
ambele părți au făcut tratate pentru
pace, dar totuși erau pregătite pentru
război; după care Antiohus s-a întors și l-
141
general, and had thoughts of invading
Egypt itself. Here is the "one" who should
certainly overflow and pass through.” Daniel
& The Revelation, 253.
a biruit în bătălie pe Nicolas, generalul
egiptean, și a avut gânduri de a invada
Egiptul în sine. Iată "unul va veni negreșit
și se va revărsa și va trece "Daniel și
Apocalipsa, 253.
Antitype: Antitipul: Daniel 11:40b
Daniel 11:40b
“Into” & “to” the Fortress “ În” & “Până LA” Fortăreață
Isaiah 7; 8; 36
Isaia 7, 8, 36
Daniel 11:11 – 217 BC The Battle of Raphia
Daniel 11:11 – 217 î.Cr Bătălia de la Rafia
Type: Tipul: “Ptolemy Philopater succeeded his father,
Euergetes, in the kingdom of Egypt, being
advanced to the crown not long after
Antiochus Magnus had succeeded his
brother in the government of Syria. He was a
most luxurious and vicious prince, but was at
length aroused at the prospect of an
invasion of Egypt by Antiochus. He was
indeed "moved with choler" for the losses he
had sustained, and the danger which
threatened him; and he came forth out of
Egypt with a numerous army to check the
progress of the Syrian king. The king of the
north was also to set forth a great multitude.
The army of Antiochus, according to Polybius
amounted on this occasion to sixty-two
thousand foot, six thousand horse, and one
hundred and two elephants. In the battle,
Antiochus was defeated, and his army,
according to prophecy, was given into the
hands of the king of the south. Ten thousand
foot and three thousand horse were slain,
"Ptolemeu Philopater l-a urmat pe tatăl
său, Euergetes, în regatul Egiptului,
primind coroana la puțin timp după ce
Antiohus Magnus l-a urmat pe fratelui său
în guvernarea Siriei. El a fost prințul cel
mai luxos și vicios, dar a fost în cele din
urmă trezit la perspectiva invaziei
Egiptului de către Antiohus. El a fost
într-adevăr "mișcat de amărăciune"
pentru pierderile pe care le-a suferit și
pericolul care l-a amenințat; și a ieșit din
Egipt cu o armată numeroasă pentru a
verifica progresul regelui sirian. De
asemenea, împăratul de la miazănoapte a
ridicat o mulțime mare. Armata lui Antioh,
în opinia lui Polybius, a reprezentat cu
această ocazie șaizeci și două de mii de
picioare, șase mii de cai și o sută doi
elefanți. În bătălie, Antiohus a fost
învins, iar armata sa, conform profeției, a
fost dată în mâinile împăratului de la
miazăzi. Zece mii de picioare și trei mii de
142
and over four thousand men were taken
prisoners; while of Ptolemy's army there
were slain only seven hundred horse, and
about twice that number of infantry.” Daniel
& The Revelation, 253.
cai au fost uciși și peste patru mii de
oameni au fost luați prizonieri; în timpul
armatei lui Ptolemeu, au fost uciși doar
șapte sute de cai și aproximativ două ori
mai mulți infanteriști. "Daniel și
Apocalipsa, 253.
Antitype: Antitipul: Proxy Wars: Afghanistan & Syria
Războiul de proximitate: Afganistan și
Siria
Daniel 11:12 – “Heart Shall Be Lifted Up”
Daniel 11:12 – “inima lui se va înălța”
Type: Tipul: “Ptolemy lacked the prudence to make a
good use of his victory. Had he followed up
his success, he would probably have become
master of the whole kingdom of Antiochus;
but content with making only a few menaces
and a few threats, he made peace that he
might be able to give himself up to the
uninterrupted and uncontrolled indulgence
of his brutish passions. Thus, having
conquered his enemies, he was overcome by
his vices, and, forgetful of the great name
which he might have established, he spent
his time in feasting and lewdness.
“His heart was lifted up by his success, but he
was far from being strengthened by it; for the
inglorious use he made of it caused his own
subjects to rebel against him. But the lifting
up of his heart was more especially
manifested in his transactions with the
Jews. Coming to Jerusalem, he there offered
sacrifices, and was very desirous of entering
into the most holy place of the temple,
contrary to the law and religion of that place;
but being, though with great difficulty,
restrained, he left the place burning with
anger against the whole nation of the Jews,
"Ptolemeu nu avea o prudență pentru a-și
folosi bine victoria. Dacă ar fi urmat
succesul său, probabil că ar fi devenit
stăpânul întregului regat al Antiohiei; dar
mulțumit de faptul că făcea doar câteva
avertizări și câteva amenințări, s-a liniștit
crezând că-și poate da seama de
indulgența neîntreruptă și necontrolată a
patimilor sale brutale. Așadar, după ce și-
a cucerit dușmanii, a fost biruit de viciile
sale și, uitând de marele nume pe care l-
ar fi putut stabili, și-a petrecut timpul în
sărbătoare și în nelegiuire.
"Inima lui a fost înălțată de succesul său,
dar el nu a fost deloc întărit de el; pentru
ca folosirea fără rațiune a succesului său
a făcut ca generalii săi să se
răzvrătească împotriva lui. Dar
înălțarea inimii sale sa manifestat mai
ales în tranzacțiile cu evreii. Venind la
Ierusalim, el a oferit sacrificii la templu și a
fost foarte dornic să intre în Sfânta
Sfintelor, contrar legii și religiei acelui loc;
dar, fiind reținut cu mare greutate, a
părăsit locul Sfânt și din cauza asta ardea
143
and immediately commenced against
them a terrible and relentless
persecution. In Alexandria, where the Jews
had resided since the days of Alexander, and
enjoyed the privileges of the most favored
citizens, forty thousand according to
Eusebius, sixty thousand according to
Jerome, were slain in this persecution. The
rebellion of the Egyptians, and the
massacre of the Jews, certainly were not
calculated to strengthen him in his kingdom,
but were sufficient rather almost totally to
ruin it.” Daniel & The Revelation, 254.
de mânie împotriva întregii națiuni a
evreilor și imediat a început împotriva
lor o persecuție teribilă și nemiloasă. În
Alexandria, unde evreii locuiau din
vremea lui Alexandru și se bucurau de
privilegiile celor mai favorizați cetățeni,
patruzeci de mii în conformitate cu
Eusebius, șaizeci de mii, conform lui
Ieronim, au fost uciși în această
persecuție. Răzvrătirea egiptenilor și
masacrarea evreilor, cu siguranță, nu l-au
întărit în împărăția sa, ci din potrivă l-au
distrus total. "Ibid., 254.
Antitype: Antitip “Update (July 8 [2016]): This week, Russian
president Vladimir Putin approved a package
of anti-terrorism laws that usher in tighter
restrictions on missionary activity and
evangelism.
Despite prayers and protests from religious
leaders and human rights advocates, the
Kremlin announced Putin’s approval
yesterday. The amendments, including laws
against sharing faith in homes, online, or
anywhere but recognized church
buildings, go into effect July 20.
Though opponents to the new measures
hope to eventually appeal in court or elect
legislators to amend them, they have begun
to prepare their communities for life under
the new rules, reported Forum 18 News
Service, a Christian outlet reporting on the
region. - “Russia’s New Law: No Evangelizing
Outside of Church,” Christianity Today
"Actualizare (8 iulie 2016): În această
săptămână, președintele rus Vladimir
Putin a aprobat un pachet de legi anti-
teroriste care impun restricții mai
stricte asupra activității misionare și
evanghelizării.
În ciuda rugăciunilor și protestelor
liderilor religioși și a avocaților drepturilor
omului, Kremlinul a anunțat ieri
aprobarea lui Putin. Amendamentele,
inclusiv legile împotriva împărtășirii
credinței în cămine, online sau
oriunde, cu excepția clădirilor
bisericești recunoscute, intră în vigoare
la 20 iulie.
Deși opozanții noilor măsuri speră să se
adreseze în cele din urmă în instanță sau
să aleagă legiuitori care să le modifice, ei
au început să-și pregătească comunitățile
pentru viața în conformitate cu noile
reguli, a raportat Forum 18 News Service,
o expoziție creștină care raportează
despre regiune. - "Noua lege a Rusiei: Fără
evanghelizare în afara bisericii",
Christianity Today.
144
“Russia's Supreme Court announced
Thursday that it has banned the Jehovah's
Witnesses from operating in the country,
ordering the religious group to close 395 of
its local chapters.
“The announcement came after the court
accepted a request from the justice ministry
that the religious organization be considered
an extremist group.
“The court also ordered the seizure of the
group’s property.” Fox News
"Curtea Supremă a Rusiei a anunțat joi că
a interzis martorilor lui Iehova să
lucreze în țară, obligând grupul religios
să închidă 395 din filialele locale.
"Anunțul a venit după ce instanța a
acceptat o solicitare din partea
ministerului justiției ca organizația
religioasă să fie considerată un grup
extremist.
"Curtea a ordonat, de asemenea,
confiscarea proprietății grupului." Fox
News
Uzziah: Ozia: 2 Chronicles 26:16-19
2 Cronici 26:16-19
Daniel 11:13 – Consolidation – "after certain years"
Daniel 11:13 – Consolidarea – "După câțiva ani"
“The events predicted in this verse were to
occur ‘after certain years.’ The peace
concluded between Ptolemy Philopater and
Antiochus lasted fourteen years. Meanwhile
Ptolemy died from intemperance and
debauchery, and was succeeded by his son,
Ptolemy Epiphanes, a child then four or
five years old. Antiochus, during the same
time, having suppressed rebellion in his
kingdom, and reduced and settled the
eastern parts in their obedience, was at
leisure for any enterprise when young
Epiphanes came to the throne of Egypt; and
thinking this too good an opportunity for
enlarging his dominion to be let slip, he
raised an immense army ‘greater than the
former’ (for he had collected many forces
and acquired great riches in his eastern
expedition), and set out against Egypt,
expecting to have an easy victory over the
"Evenimentele prezise în acest verset
urmau să se întâmple "după câțiva ani ".
Pacea încheiată între Ptolemeu Philopater
și Antiohus a durat paisprezece ani. Între
timp, Ptolemeu a murit din cauza
nestăpânirii de sine și deznădejdei și a fost
urmat la tron de fiul său, Ptolemeu
Epiphanes, un copil de patru sau cinci ani.
Antiochus a înăbușit în acest timp răscoala
din regatul său, și a readus sub stăpânire
provinciile din răsărit. A avut libertatea
pentru orice acțiune când tânărul Epifan a
venit la tronul Egiptului; și și-a dat seama
că aceasta este o oportunitate prea mare
de a-și lărgi stăpânirea pentru a fi lăsată
să alunece, așa că el a ridicat o armată
imensă " mai mare decât cea dinainte "
(pentru că a adunat multe forțe și a
câștigat bogății mari în expediția sa de
est) și a pornit împotriva Egiptului,
145
infant king. How he succeeded we shall
presently see; for here new complications
enter into the affairs of these kingdoms, and
new actors are introduced upon the stage
of history.” Daniel & The Revelation, 255.
așteptând să aibă o victorie ușoară asupra
regelui copilului. Cum a reușit noi vom
vedea în curând; pentru că noi complicații
intră în treburile acestor împărății, iar noi
actori sunt introduși pe scena istoriei.
"Daniel și Apocalipsa, 255.
Daniel 11:14 – “Robbers of Thy People”
Daniel 11:14 – “jefuitorii poporului tău”
“Antiochus was not the only one who rose
up against the infant Ptolemy. Agathocles,
his prime minister, having possession of the
king's person, and conducting the affairs of
the kingdom in his stead, was so dissolute
and proud in the exercise of his power that
the provinces which before were subject to
Egypt rebelled; Egypt itself was disturbed
by seditions; and the Alexandrians, rising up
against Agathocles, caused him, his sister, his
mother, and their associates, to be put to
death. At the same time, Philip, king of
Macedon, entered into a league with
Antiochus to divide the dominions of
Ptolemy between them, each proposing to
take the parts which lay nearest and most
convenient to him. Here was a rising up
against the king of the south sufficient to fulfil
the prophecy, and the very events, beyond
doubt, which the prophecy intended.
“A new power is now introduced, - ‘the
robbers of thy people;’ literally, says Bishop
Newton, ‘the breakers of thy people.’ Far
away on the banks of the Tiber, a kingdom
had been nourishing itself with ambitious
projects and dark designs. Small and weak at
first, it grew with marvelous rapidity in
strength and vigor, reaching out cautiously
here and there to try its prowess, and test the
vigor of its warlike arm, till, conscious of its
power, it boldly reared its head among the
nations of the earth, and seized with
"Antioh nu a fost singurul care s-a
ridicat împotriva copilului Ptolemeu.
Agathocles, prim-ministrul său, având
tutelă asupra persoanei regelui și
conducând afacerile împărăției în locul lui,
a fost atât de desfrânat și de mândru în
exercitarea puterii sale, încât provinciile
care înainte au fost supuse Egiptului s-au
răsculat; Egiptul însuși a fost deranjat
de revolte; și aleexandrienii, care s-au
ridicat împotriva lui Agathocles, l-au
omorât pe el, pe sora lui, pe mama sa și
pe asociații. În același timp, Filip, regele
Macedoniei, a intrat într-o alianță cu
Antiochus pentru a împărți între ei
ținuturile lui Ptolemeu, fiecare
propunând să ia cele mai apropiate și mai
convenabile părți. Aici a fost o înălțare
împotriva împăratului din sud suficientă
pentru a îndeplini profeția și
evenimentele urmate exact așa cum ea a
prevăzut.
"Acum este introdusă o nouă putere -"
jefuitorii poporului tău ", spune
literalmente, Thomas Newton," fii
nimicitorilor poporului tău ". Departe pe
malurile Tiberiei, un regat se hrănea cu
proiecte ambițioase și planuri criminale.
Mică și slabă la început, a crescut în putere
și vigoarea cu o uimitoare rapiditate,
ajungând cu prudență aici și acolo pentru
146
invincible hand the helm of their affairs.
Henceforth the name of Rome stands upon
the historic page, destined for long ages to
control the affairs of the world, and exert a
mighty influence among the nations even to
the end of time.
“Rome spoke; and Syria and Macedonia
soon found a change coming over the aspect
of their dream. The Romans interfered in
behalf of the young king of Egypt,
determined that he should be protected
from the ruin devised by Antiochus and
Philip. This was B.C.200, and was one of the
first important interferences of the Romans
in the affairs of Syria and Egypt. Rollin
furnishes the following succinct account of
this matter:
“‘Antiochus, king of Syria, and Philip, king of
Macedonia, during the reign of Ptolemy
Philopater, had discovered the strongest zeal
for the interests of that monarch, and were
ready to assist him on all occasions. Yet no
sooner was he dead, leaving behind him an
infant, whom the laws of humanity and
justice enjoined them not to disturb in the
possession of his father's kingdom, than they
immediately joined in a criminal alliance, and
excited each other to shake off the lawful
heir, and divide his dominions between
them. Philip was to have Caria, Libya,
Cyrenaica, and Egypt; and Antiochus, all the
rest. With this view, the latter entered Coele-
Syria and Palestine, and in less than two
campaigns made an entire conquest of the
two provinces, with all their cities and
dependencies. Their guilt, says Polybius,
would not have been quite so glaring, had
they, like tyrants, endeavored to gloss over
their crimes with some specious pretense;
but, so far from doing this, their injustice and
cruelty were so barefaced, that to them was
applied what is generally said of fishes, that
the larger ones, though of the same species,
prey on the lesser. One would be tempted,
a-și încerca măreția și a testa vigoarea
brațului său războinic, până când,
conștient de puterea sa, și-a ridicat cu
îndrăzneală capul între națiunile
pământului și au prins cu mâna de
neînvins cârma afacerilor lor. De atunci,
numele Romei se află pe pagina istorică,
destinată veacurilor lungi pentru a
controla afacerile lumii și a exercita o
puternică influență între națiuni până la
sfârșitul timpului.
"Roma a vorbit; iar Siria și Macedonia au
constatat curând o schimbare în visului
lor. Romanii intervin în numele
tânărului rege al Egiptului,
determinându-l să fie protejat de ruina
plănuită de Antioh și de Filip. Aceasta a
fost în anul 200 î.Cr și a fost una dintre
primele intervenții importante ale
romanilor în afacerile Siriei și Egiptului.
Rollin furnizează următoarea concluzie
succintă a acestei chestiuni:
"Antiochus, împăratul Siriei, și Filip, regele
Macedoniei, în timpul domniei lui
Ptolemeu Philopater, au descoperit cel
mai puternic zel pentru interesele acelui
monarh și erau gata să-l ajute în orice
ocazie.
Cu toate acestea,imediat după moartea
acestuia, lăsând în urma lui un copil, pe
care legile umanității și justiției le
interzicea să-l împiedice a stăpâni regatul
tatălui său, ei s-au asociat imediat într-o
alianțe criminală și s-au îndemnat reciproc
să scape de moștenitorul legal, și s-și
împartă ținutul său între.
Filip avea să aibă Caria, Libia, Cyrenaica și
Egipt; și Antiochus, toate celelalte. În acest
scop Antiochus a intrat în Coele-Siria și
Palestina, iar în mai puțin de două
campanii a făcut o cucerire deplină a celor
147
continues the same author, at seeing the
most sacred laws of society so openly
violated, to accuse Providence of being
indifferent and insensible to the most horrid
crimes; but it fully justified its conduct by
punishing those two kings according to their
deserts; and made such an example of them
as ought, in all succeeding ages, to deter
others from following their example. For,
while they were meditating to dispossess a
weak and helpless infant of his kingdom by
piecemeal, Providence raised up the Romans
against them, who entirely subverted the
kingdoms of Philip and Antiochus, and
reduced their successors to almost as great
calamities as those with which they intended
to crush the infant king.’ - Ancient History,
Book 18, chap. 50.” Daniel & The Revelation,
255, 256.
două provincii, cu toate cetățile și
ținuturile lor subordinate.
Vinovatia lor, spune Polybius, nu ar fi fost
atat de flagranta, daca ei, ca si tiranii, s-ar
fi straduit să-și ascundă crimele lor cu o
anumite pretexte; dar, atât de departe de
a face acest lucru, nedreptatea și
cruzimea lor au fost atât de evidente, încât
pentru ei a fost aplicat ceea ce se spune
despre pești, că cei mai mari, deși din
aceeași specie, înghit pe cei mai mici. Unul
ar fi tentat, continuă același autor, văzând
cele mai sacre legi ale societății atât de
deschis încălcate, să acuze Providența că
este indiferentă și insensibilă față de cele
mai oribile crime; dar și-a justificat pe
deplin comportamentul prin pedepsirea
celor doi regi conform meritelor lor; și i-a
făcut astfel un exemplu care ar trebui , în
toate veacurile următoare, să descurajeze
pe alții să urmeze exemplul lor. Căci, în
timp ce meditau să distrugă un copil slab
și neajutorat din regatul său, și să împartă
regatul, Providența a ridicat pe romani
împotriva lor, care au subminat în
întregime împărățiile lui Filip și Antioh, și
le-au adus succesorii la nenorociri
aproape la fel de mari ca și cele cu care au
vrut să zdrobească pe regele copil. "-
Istoria antică, Cartea 18, cap. 50. "Daniel și
Apocalipsa., 255, 256.
“In 200 BC, Roman emissaries came to Philip
and Antiochus demanding that they refrain
from invading Egypt. The Romans would
suffer no disruption of the import of grain
from Egypt, key to supporting the massive
population in Italy. As neither monarch had
planned to invade Egypt itself, they willingly
complied to Rome's demands. Antiochus
completed the subjugation of Coele-Syria in
198 BC and went on to raid Ptolemy's
"În anul 200 î.Hr., emisarii romani au venit
la Filip și Antiochus cerând să se abțină de
la invadarea Egiptului. Romanii nu vor
suferi nici o întrerupere a importului de
cereale din Egipt, cheia pentru susținerea
populației masive din Italia. Deoarece nici
un monarh nu intenționase să invadeze
Egiptul în sine, ei au respectat de bunăvoie
cerințele Romei.
148
remaining coastal strongholds in Caria and
Cilicia.
Antiochus a încheiat subjugarea Coele-
Siriei în anul 198 î.H. și a continuat să
atace cetățile rămase din Cortina și Cilicia
ale lui Ptolemeu." Wikipedia
Daniel 11:15 – 200 BC The Battle of Panium
Daniel 11:15 – 200 î. Cr Bătălia de la Panium
“The tuition of the young king of Egypt was
entrusted by the Roman Senate to M. Emilius
Lepidus, who appointed Aristomenes, an old
and experienced minister of that court, his
guardian. His first act was to provide against
the threatened invasion of the two
confederated kings, Philip and Antiochus.
“To this end he despatched Scopas, a famous
general of Aetolia, then in the service of the
Egyptians, into his native country to raise
reinforcements for the army. Having
equipped an army, he marched into Palestine
and Coele-Syria (Antiochus being engaged in
a war with Attalus in Lesser Asia), and
reduced all Judea into subjection to the
authority of Egypt.
“Thus affairs were brought into a posture
for the fulfillment of the verse before us.
For Antiochus, desisting from his war with
Attalus at the dictation of the Romans, took
speedy steps for the recovery of Palestine
and Coele-Syria from the hands of the
Egyptians. Scopas was sent to oppose him.
Near the sources of the Jordan, the two
armies met. Scopas was defeated, pursued to
Sidon, and there closely besieged. Three of
the ablest generals of Egypt, with their best
forces, were sent to raise the siege, but
without success. At length Scopas meeting, in
the gaunt and intangible specter of famine, a
foe with whom he was unable to cope, was
forced to surrender on the dishonorable
terms of life only; whereupon he and his ten
thousand men were suffered to depart,
"Educația tânărului rege al Egiptului a fost
încredințată de către Senatul Roman lui
Emilius Lepidus, care l-a desemnat pe
Aristomenes, un vechi și experimentat
ministru al acelei curți, să fie tutorele său.
Primul său act a fost de a lua măsuri
împotriva invaziei amenințate a celor
doi regi confederați, Filip și Antiochus.
"În acest scop, el a trimis pe Scopas, un
general faimos din Etolia, pe atunci în
serviciul egiptenilor, în țara sa natală
pentru a aduce întăriri pentru armată.
După ce a echipat o armată, a pornit în
Palestina și Coele-Siria (Antiochus fiind
angajat într-un război cu Attalus în Asia
Mică) și a readus toată Iudeea în
supunerea față de autoritatea Egiptului.
"Astfel, lucrurile au fost aduse la
împlinirea versetului de mai sus.
Încetând războiul cu Attalus la porunca
romanilor, Antiochus a pornit în grabă să
recucerească Palestina și Cele Siria din
mâinile egiptenilor. Scopas a fost trimis să
se opună lui. Lângă izvoarele Iordanului s-
au întâlnit cele două armate. Scopas a fost
învins, a fost urmărit până la Sidon și acolo
a fost asediat îndeaproape. Trei dintre cei
mai capabili generali din Egipt, au fost
trimiși cu cei mai buni ostași ai lor pentru
a forța ridicarea asediului, dar fără succes.
149
stripped and naked. Here was the taking of
the most fenced cities by the king of the
north; for Sidon was, both in its situation and
its defenses, one of the strongest cities of
those times. Here was the failure of the arms
of the south to withstand, and the failure also
of the people which the king of the south had
chosen; namely, Scopas and his Aetolian
forces.” Daniel & The Revelation, 258.
Într-o lungă întâlnire a lui Scopas, într-un
spectru greoi și intangibil al foametei, un
dușman căruia nu era în stare să-i facă
față, a fost forțat să se predea păstrându-
și doar viața; după care el și cei zece mii de
oameni ai săi au fost nevoiți să se
îndepărteze dezarmați.
Prin aceasta împăratul de miazănoapte
a cucerit una dintre cele mai întărite
cetăți , căci Sidonul era prin așezarea și
prin fortificațiile sale, una dintre cele mai
puternice cetăți ale acelor timpuri. Acesta
a fost eșecul armatelor de miază zi și
eșecul oamenilor pe care împăratul de
miază zi i-a ales: anume Scopas și forțele
sale din Etolia"Daniel și Apocalipsa, 258.
150
Daniel 11:16 – 22
Daniel 11:16 – 63 BC – The Glorious Land – Pompey – Bill Clinton
Daniel 11:16 – 63 î. Cr –Țara Glorioasă– Pompei – Bill Clinton
Type: Tip: “Although Egypt could not stand before
Antiochus, the king of the north, Antiochus
could not stand before the Romans, who
now came against him. No kingdoms were
longer able to resist this rising power. Syria
was conquered, and added to the Roman
empire, when Pompey, B.C.65, deprived
Antiochus Asiaticus of his possessions,
and reduced Syria to a Roman province.
“The same power was also to stand in the
Holy Land, and consume it. Rome became
connected with the people of God, the Jews,
by alliance, B.C.162, from which date it holds
a prominent place in the prophetic calendar.
It did not, however, acquire jurisdiction over
Judea by actual conquest till B.C.63; and then
in the following manner.
“On Pompey's return from his expedition
against Mithridates, king of Pontus, two
competitors, Hyrcanus and Aristobulus, were
struggling for the crown of Judea. Their cause
came before Pompey, who soon perceived
the injustice of the claims of Aristobulus, but
wished to defer decision in the matter till
after his long-desired expedition into Arabia,
promising then to return, and settle their
affairs as should seem just and proper.
Aristobulus, fathoming Pompey's real
sentiments, hastened back to Judea, armed
his subjects, and prepared for a vigorous
"Deși Egiptul nu putea să stea în picioare
înaintea Antiohului, regele de la
miazănoapte, Antioh nu putea să stea în
picioare înaintea romanilor, care acum au
venit împotriva lui. Niciun regat nu mai
putea rezista acestei puteri în creștere.
Siria a fost cucerită și a fost adăugată
Imperiului Roman, când Pompei, în anul
65 î.Cr , l-a lipsit pe Antiochus Asiaticus
de posesiunile sale, și a redus Siria într-
o provincie romană.
"Aceeași putere va intra în țara sfântă și o
va nimici. Roma a devenit legată de
poporul lui Dumnezeu, evreii, prin
alianță, în anul 162 î. Cr . Începând cu
această data Roma are un rol proeminent
în calendarul profetic. Cu toate acestea, ea
nu a dobândit jurisdicție asupra Iudeei
decât la adevărata cucerire în anul 63 î.Cr.
"La întoarcerea lui Pompei din expediția
sa împotriva lui Mitridates Eupator, regele
Pontului, doi rivali, Hyrcanus și
Aristobulus, se luptau pentru coroana
Iudeii. Pricina lor a fost adusă în fața lui
Pompei, care a perceput curând
nedreptatea pretențiilor lui Aristobulus,
dar a dorit să amâne această chestiune
până după multa sa dorită expediție în
Arabia, promițând apoi să se întoarcă și
151
defense, determined, at all hazards, to keep
the crown, which he foresaw would be
adjudicated to another. Pompey closely
followed the fugitive. As he approached
Jerusalem, Aristobulus, beginning to repent
of his course, came out to meet him, and
endeavored to accommodate matters by
promising entire submission and large sums
of money. Pompey, accepting this offer, sent
Gabinius, at the head of a detachment of
soldiers, to receive the money. But when that
lieutenant-general arrived at Jerusalem, he
found the gates shut against him, and was
told from the top of the walls that the city
would not stand to the agreement.
“Pompey, not to be deceived in this way with
impunity, put Aristobulus, whom he had
retained with him, in irons, and immediately
marched against Jerusalem with his whole
army. The partisans of Aristobulus were for
defending the place; those of Hyrcanus, for
opening the gates. The latter being in the
majority, and prevailing, Pompey was given
free entrance into the city. Whereupon the
adherents of Aristobulus retired to the
mountain of the temple, as fully determined
to defend that place as Pompey was to
reduce it. At the end of three months a
breach was made in the wall sufficient for an
assault, and the place was carried at the point
of the sword. In the terrible slaughter that
ensued, twelve thousand persons were slain.
It was an affecting sight, observes the
historian, to see the priests, engaged at the
time in divine service, with calm hand and
steady purpose pursue their accustomed
work, apparently unconscious of the wild
tumult, though all around them their friends
were given to the slaughter, and though
often their own blood mingled with that of
their sacrifices.
“Having put an end to the war, Pompey
demolished the walls of Jerusalem,
transferred several cities from the
să-și soluționeze afacerile așa cum ar
părea simplu și corect.
Aristobulus, descoperind sentimentele
reale ale lui Pompei, s-a grăbit să se
întoarcă în Iudea, și-a înarmat supușii și s-
a pregătit pentru o apărare viguroasă,
hotărât cu orice risc, să păstreze coroana,
pe care el a prevăzut-o că va fi atribuită
altuia. Pompei urmărea îndeaproape
fugarul. Când s-a apropiat de Ierusalim,
Aristobulus, începând să se pocăiască de
atitudinea sa, a venit să-l întâlnească și s-
a străduit să aranjeze lucruri, promițând o
supunere totală și sume mari de bani.
Pompei, acceptând această ofertă, l-a
trimis pe Gabinius, în fruntea unui
detașament de soldați, să primească
banii. Dar când locotenentul general a
sosit la Ierusalim, el a găsit porțile închise
împotriva lui și i s-a spus din partea de sus
a zidurilor că cetatea nu participă la
această înțelegere.
" Pentru a nu fi înșelat și pentru a nu lăsa
acest lucru nepedepsit Pompei l-a legat în
lanțuri pe Aristobului și a pornit imediat cu
întreaga lui armată împotriva
Ierusalimului. Partizanii lui Aristobul au
fost pentru apărarea cetății; cei ai lui
Hyrcanus, pentru deschiderea porților.
Acesta din urmă fiind majoritari și Pompei
a găsit intrarea liberă în oraș.
Apoi, adepții lui Aristobulus s-au retras în
fortăreața templului, pe deplin hotărâți
să-și apere locul în caz că Pompei ar fi
încercat să-l cucerească. După trei luni a
fost făcută o spărtură în perete suficientă
pentru un asalt, iar locul fost cucerit prin
forța sabiei. În măcelul groaznic care a
urmat, au fost uciși doisprezece mii de
oameni. Era o priveliște impresionantă,
comentează istoricul, a vedea preoții care
participau la serviciul divin continuându-și
cu calm activitatea obișnuită, apparent
inconștienți de tumultul sălbatic până
152
jurisdiction of Judea to that of Syria, and
imposed tribute on the Jews. Thus for the
first time was Jerusalem placed by
conquest in the hands of that power
which was to hold the ‘glorious land’ in its
iron grasp till it had utterly consumed it.”
Daniel & The Revelation, 258 - 260.
când propiul lor sânge a fost amestecat cu
cel al jertfelor pe care le aduceau.
"După ce a pus capăt războiului, Pompei a
demolat zidurile Ierusalimului, a
transferat mai multe orașe din jurisdicția
Iudeii în cea a Siriei și a impus iudeilor un
tribut. Astfel, pentru prima oară,
Ierusalimul a fost așezat prin cucerire
în mâinile acelei puteri care trebuia să
dețină "țara minunată" în ghiarele ei
de fier, până când ea va fi nimicită pe
deplin. "Ibid., 258-260.
Antitype: Antitipul: Daniel 11:41
Daniel 11:41
“But Christians of past generations
observed the Sunday, supposing that in so
doing they were keeping the Bible Sabbath,
and there are now true Christians in every
church, not excepting the Roman Catholic
communion, who honestly believe that
Sunday is the Sabbath of divine appointment.
God accepts their sincerity of purpose and
their integrity before him. But when Sunday
observance shall be enforced by law, and
the world shall be enlightened concerning
the obligation of the true Sabbath, then
whoever shall transgress the command of
God, to obey a precept which has no higher
authority than that of Rome, will thereby
honor popery above God. He is paying
homage to Rome, and to the power which
enforces the institution ordained by Rome.
He is worshiping the beast and his image. As
men then reject the institution which God has
declared to be the sign of his authority, and
honor in its stead that which Rome has
chosen as the token of her supremacy, they
will thereby accept the sign of allegiance to
Rome—‘the mark of the beast.’ And it is not
" Dar creștinii din generațiile trecute au
păzit duminica, fiind convinși că, făcând
astfel, ei păzesc Sabatul biblic; și astăzi
mai există creștini adevărați în fiecare
biserică, inclusiv în cea Romano-Catolică,
ce cred cu sinceritate că duminica este
Sabatul rânduit de Dumnezeu. Dumnezeu
primește sinceritatea scopului lor și
integritatea lor înaintea Lui. Dar atunci
când păzirea duminicii va fi impusă
prin lege, iar lumea va fi lămurită cu
privire la obligația Sabatului adevărat,
atunci toți aceia care vor călca porunca lui
Dumnezeu, pentru a asculta de un
precept care nu are o autoritate mai
înaltă decât aceea a Romei, vor onora
prin aceasta papalitatea mai presus de
Dumnezeu. Ei aduc cinstire Romei și
puterii care impune instituția rânduită de
Roma. Ei se închină fiarei și chipului ei.
Când oamenii leapădă instituția pe care
Dumnezeu a declarat-o ca fiind semnul
autorității Sale și cinstesc în locul ei ceea
ce Roma a ales ca semn al supremației ei,
prin aceasta ei aleg semnul supunerii față
153
until the issue is thus plainly set before the
people, and they are brought to choose
between the commandments of God and the
commandments of men, that those who
continue in transgression will receive “the
mark of the beast.” The Great Controversy,
1888, 449.
de Roma — „semnul fiarei”. Și lucrul
acesta nu se va produce până când
problema nu va fi pusă lămurit înaintea
poporului, iar oamenii vor fi aduși să
aleagă între poruncile lui Dumnezeu și
poruncile oamenilor, iar aceia care
continuă în nelegiuire vor primi „semnul
fiarei”. {TV 449.1}
“And let it be remembered, it is the boast of
Rome that she never changes. The principles
of Gregory VII and Innocent III are still the
principles of the Roman Catholic Church. And
had she but the power, she would put them
in practice with as much vigor now as in past
centuries. Protestants little know what they
are doing when they propose to accept the
aid of Rome in the work of Sunday exaltation.
While they are bent upon the
accomplishment of their purpose, Rome is
aiming to re-establish her power, to
recover her lost supremacy. Let the
principle once be established in the United
States that the church may employ or control
the power of the state; that religious
observances may be enforced by secular
laws; in short, that the authority of church
and state is to dominate the conscience, and
the triumph of Rome in this country is
assured. The Great Controversy, 581.
Să nu se uite că înfumurarea Romei nu se
schimbă niciodată. Principiile lui Grigore al
VII-lea și ale lui Inocențiu al III-lea sunt și
astăzi principiile Bisericii Romano-
Catolice. Și dacă ar avea numai puterea,
le-ar pune în practică acum cu tot atâta
vigoare ca în veacurile trecute. Puțin își
dau seama protestanții ce fac atunci când
își propun să primească ajutorul Romei în
lucrarea de înălțare a duminicii. În timp de
ei urmăresc împlinirea scopului lor, Roma
țintește să-și restabilească puterea, să-
și refacă supremația pierdută. O dată
stabilit în Statele Unite principiul că
biserica poate folosi sau poate controla
puterea statului; că rânduielile religioase
pot fi impuse prin legi civile; pe scurt, că
autoritatea bisericii și a statului trebuie să
domine conștiința, triumful Romei în
această țară este asigurat. {TV 581.1}
Daniel 11:17-19 – Julius Caesar – George Bush
Daniel 11:17-19 –Iulius Cezar– George Bush
“Bishop Newton furnishes another reading
for this verse, which seems more clearly to
express the sense, as follows: ‘He shall also
set his face to enter by force the whole
kingdom.’ Verse 16 brought us down to the
conquest of Syria and Judea by the Romans.
Rome had previously conquered Macedon
and Thrace. Egypt was now all that remained
"Thomas Newton furnizează o altă
înțelegere pentru acest verset, care pare
să exprime mai clar sensul, după cum
urmează:" El și-a pus de gând să intre prin
forță în întreaga împărăție"
154
of the ‘whole kingdom’ of Alexander, not
brought into subjection to the Roman power,
which power now set its face to enter by force
into that country.
“Ptolemy Auletes died B.C.51. He left the
crown and kingdom of Egypt to his eldest son
and daughter, Ptolemy and Cleopatra. It was
provided in his will that they should marry
together, and reign jointly; and because they
were young, they were placed under the
guardianship of the Romans. The Roman
people accepted the charge, and appointed
Pompey as guardian of the young heirs of
Egypt.
“A quarrel having not long after broken out
between Pompey and Caesar, the famous
battle of Pharsalia was fought between the
two generals. Pompey, being defeated, fled
into Egypt. Caesar immediately followed him
thither; but before his arrival, Pompey was
basely murdered by Ptolemy, whose
guardian he had been appointed. Caesar
therefore assumed the appointment which
had been given to Pompey, as guardian of
Ptolemy and Cleopatra.
“After this conquest, Caesar defeated the last
remaining fragments of Pompey's party, Cato
and Scipio in Africa and Labienus and Varus
in Spain. Returning to Rome, the ‘fort of his
own land,’ he was made perpetual dictator;
and such other powers and honors were
granted him as rendered him in fact absolute
sovereign of the whole empire. But the
prophet had said that he should stumble and
fall. The language implies that his overthrow
would be sudden and unexpected, like a
person accidentally stumbling in his walk.
And so this man, who fought and won five
hundred battles, taken one thousand cities,
and slain one million one hundred and
ninety-two thousand men, fell, not in the din
of battle and the hour of strife, but when he
thought his pathway was smooth and strewn
with flowers, and when danger was
Versetul 16 ne duce până la cucerirea
Siriei și a Iudeii de către romani. Roma a
cucerit anterior Macedon și Tracia. Egiptul
era acum tot ceea ce a rămas din "întreaga
împărăție" al lui Alexandru, care nu a fost
supus încă puterii romane. Roma și-a
propus acum să intre cu forța în țară.
"Ptolemeu Auletes a murit pe 51 î.Cr. El a
lăsat coroana și împărăția Egiptului fiului
și fiicei sale mai mari, Ptolemei și
Cleopatrei. El a dorit ca ei să se
căsătorească și să domnească împreună;
și pentru că erau tineri, au fost plasați sub
tutela romanilor. Poporul român a
acceptat această misiune și l-a numit pe
Pompei drept tutela tinerilor moștenitori
ai Egiptului.
" Curând a izbucnit o ceartă între Pompei
și Cezar, faimoasa bătălie de la Pharsalus
a fost întreprinsă între cei doi generali.
Pompei, fiind învins, a fugit în Egipt. Cezar
îl urmase imediat; dar înainte de sosirea
sa, Pompei a fost în mod rușinos ucis de
Ptolemeu, al cărui gardian a fost numit.
Prin urmare, Cezar și-a luat rolul care i-a
fost dat inițial lui Pompei, și anume
calitatea de tutelă a lui Ptolemeu și
Cleopatrei.
"După această cucerire, Cezar a învins
ultimele teritorii ale lui Pompei, Cato și
Scipio în Africa și Labienus și Varus în
Spania. Întorcându-se la Roma, "averea
propriului său pământ", el a devenit
dictator perpetuu; și astfel de alte puteri și
onoruri i-au fost acordate ca fiind în
realitate absolutul suveran al întregului
imperiu. Dar profetul spusese că trebuie
să se poticnească și să cadă. Limbajul
presupune că răsturnarea lui va fi bruscă
și neașteptată, ca o persoană care se
împiedică accidental în plimbare. Iar acest
om, care a luptat și a câștigat cinci sute de
bătălii, a luat o mie de cetăți și a ucis un
milion o sută nouăzeci și două de mii de
155
supposed to be far away; for, taking his seat
in the senate chamber upon his throne of
gold, to receive at the hands of that body the
title of king, the dagger of treachery suddenly
struck him to the heart. Cassius, Brutus, and
other conspirators rushed upon him, and he
fell, pierced with twenty-three wounds. Thus
he suddenly stumbled and fell, and was not
found, B.C.44.” Daniel & The Revelation, 260-
264.
oameni, a căzut, nu în bătălia și în ceasul
luptei, ci când calea era cea mai netedă și
presărată cu flori și atunci când pericolul
trebuia să fie cel mai îndepărtat; pentru că
își luase locul în camera senatului, pe
tronul său de aur, ca să primească din
mâna chipului acela titlul de rege,
pumnalul trădării îl lovise brusc în inimă.
Cassius, Brutus și alți conspiratori s-au
repezit la el și a căzut, străpuns de
douăzeci și trei de răni. Astfel, el s-a
poticnit și a căzut rapid și nu a fost găsit,
B.C.44 "Daniel și Apocalipsa, 260-264.
Daniel 11:20 – Augustus Caesar – Raiser of Taxes – Barack Obama
Daniel 11:20 – Cezar Augustus- Ridicătorul de Taxe– Barack Obama
“Augustus Caesar succeeded his uncle,
Julius, by whom he had been adopted as his
successor. He publicly announced his
adoption by his uncle, and took his name, to
which he added that of Octavianus.
Combining with Mark Antony and Lepidus to
avenge the death of Caesar, they formed
what is called the triumvirate form of
government. Having subsequently firmly
established himself in the empire, the senate
conferred upon him the title of Augustus, and
the other members of the triumvirate being
now dead, he became supreme ruler.
He was emphatically a raiser of taxes.
Luke, in speaking of the events that
transpired at the time when Christ was born,
says: ‘And it came to pass in those days,
that there went out a decree from Caesar
Augustus, that all the world should be
enrolled [for taxation].’ Luke 2:1. That
taxing which embraced all the world was
an event worthy of notice; and the person
who enforced it has certainly a claim to the
"Cezar Augustus a urmat unchiului
său,Iulius, de care a fost adoptat ca
succesor al lui. El a anunțat în mod public
adoptarea de către unchiul său și i-a luat
numele, la care l-a adăugat și pe cel de
Octavian. El s-a asociat cu Mack Antoniu și
Lepidus pentru a răzbuna moartea lui
Cezar. Cei trei au format ceea ce se
numește triumvirat. După ce poziția lui
Octavus a fost ferm stabilită în imperiu,
Senatul i-a conferit titlul de Augustus, și
când ceilalți membri ai triumviratului au
murit, el a devenit conducătorul suprem.
El a fost în mod explicit un ridicător de
impozite. Luca, vorbind despre
evenimentele care au apărut la momentul
nașterii lui Cristos, spune: "Dar s-a
întâmplat, în acele zile, că a ieșit un
decret de la Cezar Augustus ca toată
lumea să fie impozitată. . "Luca 2: 1.
Această introducere a impozitelor care
a cuprins întreaga lume a fost un
eveniment demn de remarcat; iar
persoana care a pus-o în aplicare are cu
156
title of ‘a raiser of taxes’ above every other
competitor.” Daniel & The Revelation, 265.
siguranță o revendicare a titlului de
"ridicător de impozite" deasupra celorlalți
conducători. "Daniel & Apocalipsa, 265.
Daniel 11:21, 22 – Tiberius Caesar – Donald Trump
Daniel 11:21, 22 – Tiberius Cezar – Donald Trump
“Tiberius Caesar next appeared after
Augustus Caesar on the Roman throne. He
was raised to the consulate in his twenty-
eighth year. It is recorded that as Augustus
was about to nominate his successor, his
wife, Livia, besought him to nominate
Tiberius (her son by a former husband); but
the emperor said, ‘Your son is too vile to
wear the purple of Rome;’ and the
nomination was given to Agrippa, a very
virtuous and much-respected Roman citizen.
But the prophecy had foreseen that a vile
person should succeed Augustus. Agrippa
died; and Augustus was again under the
necessity of choosing a successor. Livia
renewed her intercessions for Tiberius; and
Augustus, weakened by age and sickness,
was more easily flattered, and finally
consented to nominate, as his colleague and
successor, that ‘vile’ young man. But the
citizens never gave him the love, respect,
and ‘honor of the kingdom’ due to an
upright and faithful sovereign.
“How clear a fulfilment is this of the
prediction that they should not give him the
honor of the kingdom. But he was to come in
peaceably, and obtain the kingdom by
flatteries. A paragraph from the Encyclopedia
Americana shows how this was fulfilled:
“‘During the remainder of the life of
Augustus, he [Tiberius] behaved with great
prudence and ability, concluding a war with
the Germans in such a manner as to merit a
triumph. After the defeat of Varus and his
legions, he was sent to check the progress of
"Tiberius Cezar a apărut după Augstus
la tronul Romei. El a fost ridicat la titlul de
consul al 29 de ani. Se înregistrează faptul
că, pe măsură ce Augustus era pe punctul
de a-l nominaliza pe succesorul său, soția
lui, Livia, l-a rugat să-l nominalizeze pe
Tiberius (fiul ei cu un fost soț); dar
împăratul a spus: "Fiul tău este prea
ticălos pentru a purta purpuriul Romei"
și în locul lui a fost numit Agripa, un
cetățean roman foarte virtuos și
respectat. Dar profeția a prevăzut că o
persoană ticăloasă ar trebui să-l urmeze
pe Augustus. Agripa a murit; iar Augustus
a fost din nou sub necesitatea alegerii
unui succesor. Livia și-a reînnoit mijlocirile
pentru Tiberius; iar Augustus, slăbit de
vârstă și de boală, a fost mai ușor flatat și,
în cele din urmă, și-a dat consimțământul
de a numi, în calitate de asociat și
succesor, acel tânăr "ticălos". Dar
cetățenii nu i-au acordat niciodată
dragostea, respectul și "onoarea
împărătească" datorată unui suveran
drept și credincios.
"Cât de clar s-a împlinit aici predicția că ei
nu-I vor da onoare împărătească. Dar
trebuia el trebuia să vină la putere în mod
pașnic și să obțină împărăția prin
lingușire. Un paragraf din Encilopedia
Americană arată cum s-a îndeplinită
aceasta:
"În restul vieții lui Augustus, el [Tiberius] s-
a comportat cu mare prudență și abilitate,
încheind un război cu germanii într-un
157
the victorious Germans, and acted in that war
with equal spirit and prudence. On the death
of Augustus, he succeeded, without
opposition, to the sovereignty of the empire:
which, however, with his characteristic
dissimulation, he affected to decline, until
repeatedly solicited by the servile senate.’
“Dissimulation on his part, flattery on the part
of the servile senate, and a possession of the
kingdom without opposition - such were the
circumstances attending his accession to the
throne, and such were the circumstances for
which the prophecy called.” Daniel & The
Revelation, 266, 267.
mod care să merite un triumf. După
înfrângerea lui Varus și a legiunilor sale, el
a fost trimis să împiedice progresul
germanilor victorioși și a acționat în acel
război cu inteligență și prudență. La
moartea lui Augustus, el a reușit, fără
opoziție, suveranitatea imperiului, care
totuși, cu prefăcătoria lui caracteristică, l-
a îndreptat spre declin, cerând în mod
repetat un senat slugarnic.
"Prefăcătoria din partea lui, lingușirea din
partea unui "senat slugarnicl" cât și
stăpânirea unei împărății fără opoziție au
fost împrejurările care au însoțit urcarea
sa la tron, împlinind astfel cuvintele
profeției". Daniel și Apocalipsa, 266, 267.
“Bishop Newton presents the following
reading as agreeing better with the original:
‘And the arms of the overflower shall be
overflown from before him, and shall be
broken.’ The expressions signify revolution
and violence; and in fulfilment we should
look for the arms of Tiberius, the
overflower, to be overflown, or, in other
words, for him to suffer a violent death. To
show how this was accomplished, we again
have recourse to the Encyclopedia
Americana, art. Tiberius:
“‘Acting the hypocrite to the last, he disguised
his increasing debility as much as he was
able, even affecting to join in the sports and
exercises of the soldiers of his guard. At
length, leaving his favorite island, the scene
of the most disgusting debaucheries, he
stopped at a country house near the
promontory of Micenum, where, on the 16th
of March, 37, he sunk into a lethargy, in which
he appeared dead; and Caligula was
preparing with a numerous escort to take
possession of the empire, when his sudden
revival threw them into consternation. At this
critical instant, Macro, the pretorian prefect,
caused him to be suffocated with pillows.
"Thomas Newton prezintă următoarea
traducere mai exacta a acestui text, după
original:" Și armatele nimicitorului se
vor revărsa înaintea lui și-l vor zdrobi..
"
Această înseamnă revoluție și violență;
și în împlinire ar trebui să căutăm
armatele lui Tiberius, nimicitorul să
sufere o moarte violentă. Pentru a arăta
cum a fost realizat acest lucru, vom
recurge din nou la Enciclopedia
Americana,:
"Făcând pe ipocritul până la capăt, el a
simulat o îmbolnăvire determinând să se
asocieze în acest joc chiar soldații gărzii
sale. În cele din urmă, lăsându-și insula
favorită, scena celor mai dezgustătoare
destrăbălări, el s-a oprit la o vila, la țară,
lângă Capul Micene, unde, pe 16 martie,
anul 37, a căzut în comă părând aproape
mort; și Caligula se pregătea cu o escortă
numeroasă pentru a lua în stăpânire
imperiul, când revigoarea sa bruscă i-a
uimit pe toți. În acest moment critic,
Macro, prefectul pretorian, l-a sufocat cu
158
Thus expired the emperor Tiberius, in the
seventy-eighth year of his age, and twenty-
third of his reign, universally execrated.’
“‘The prince of the covenant’ unquestionably
refers to Jesus Christ, ‘the Messiah the Prince,’
who was to ‘confirm the covenant’ one week
with his people. Dan.9:25-27. The prophet,
having taken us down to the death of
Tiberius, now mentions incidentally an event
to transpire in his reign, so important that it
should not be passed over; namely, the
cutting off of the Prince of the covenant, or in
other words, the death of our Lord Jesus
Christ. According to the prophecy, this took
place in the reign of Tiberius. Luke informs us
(3:1-3) that in the fifteenth year of the reign
of Tiberius Caesar, John the Baptist
commenced his ministry. The reign of
Tiberius is to be reckoned, according to
Prideaux, Dr. Hales, Lardner, and others,
from his elevation to the throne to reign
jointly with Augustus, his step-father, in
August, A.D.12. His fifteenth year would
therefore be from August, A.D.26, to August,
A.D.27. Christ was six months younger than
John, and is supposed to have commenced
his ministry six months later, both, according
to the law of the priesthood, entering upon
their work when they were thirty years of age.
If John commenced in the spring, in the latter
portion of Tiberius's fifteenth year, it would
bring the commencement of Christ's ministry
in the autumn of A.D.27; and right here the
best authorities place the baptism of Christ,
it being the exact point where the 483 years
from B.C.457, which were to extend to the
Messiah the Prince, terminated; and Christ
went forth proclaiming that the time was
fulfilled. From this point we go forward three
years and a half to find the date of the
crucifixion; for Christ attended but four
Passovers, and was crucified at the last one.
Three and a half years from the autumn of
A.D.27 bring us to the spring of A.D.31. The
death of Tiberius is placed but six years
perne. Astfel, împăratul Tiberius a murit ,
în vârstă de 78 de ani în al 23-lea an al
domniei sale, detestat de toți.
"Prințul legământului" se referă fără
îndoială la Isus Hristos, "Mesia Prințul",
care trebuia să "confirme legământul" de
o săptămână cu poporul său. Dan.9: 25-
27. Profetul, după notarea morții lui
Tiberius, menționează acum un
eveniment care s-a petrecut în momentul
domniei sale, atât de important încât nu
poate fi trecut cu vederea. Și acesta este
nimicirea Căpeteniei legâmântului sau
moartea Domnului nostru Isus Cristos.
Conform profeției, aceasta a avut loc în
timpul domniei lui Tiberius. Luca 3:1-3 ne
informează că, în al cincisprezecelea an al
domniei lui Tiberius Cezar, Ioan
Botezătorul și-a început lucrarea. De
accord cu Prideaux cu doctoral Hels, și cu
alții, domnia lui Tiberius trebuia sa fie
socotită de la înălțarea la tron ca asociat al
lui Augustus, tatăl său vitreg, din august,
anul 12 d.Cr.
Cel de-al cincisprezecelea an va fi, de
aceea, din august, anul 26 d. Cr, până în
august, anul 27 d. Cr. Cristos a fost cu șase
luni mai tânăr decât Ioan și ar fi trebuit să-
și înceapă slujba după șase luni, conform
legii preoției, intrând în munca lor la
treizeci de ani.
Dacă Ioan a început în primăvară, în a
doua jumătate a anului al cincisprezecelea
al lui Tiberius, aceasta va aduce începutul
slujirii lui Cristos în toamna lui 27 d. Cr ; și
chiar aici cele mai bune autorități plasează
botezul lui Cristos, acesta fiind punctul
exact în care au încetat cei 483 de ani de
la 457 î.Cr, care urmau să se extindă la
Mesia, Prințul. Atunci Hristos a mers
proclamând că timpul s- a împlinit. Din
acest punct mergem înainte trei ani și
159
later, in A.D.37.” Daniel & The Revelation, 268,
269.
jumătate pentru a găsi data răstignirii; căci
Hristos a mers doar la 4 sărbători ale
paștelui și a fost răstignit la ultima.
Trei ani și jumătate din toamna lui 27 d. Cr
ne aduc până în primăvara annuli 31d. Cr
. Moartea lui Tiberius este plasată șase
ani mai târziu, în 37 d. Cr. "Daniel &
Apocalipsa, 268, 269.
“The Prince of Light and the prince of
darkness are contending for the victory.
When Jesus, the Prince of Life, came forth
from Joseph's sepulcher, his triumph was
assured. As he came forth from the grave,
and proclaimed himself the resurrection and
the life, the end of Satan's reign on the earth
was made certain; but well may the hosts of
heaven be astonished to see men exalting
him who is the leader of the great rebellion
against God. Those who are choosing to
honor Satan by exalting the spurious
sabbath are making a choice similar to
that which the people made when they
rejected Christ, that Barabbas, a robber
and murderer, should be given unto them.”
The Signs of the Times, March 12, 1894.
"Prințul Luminii și prințul întunericului se
luptă pentru victorie. Când Isus, Prințul
Vieții, a ieșit din mormântul lui Iosif,
triumful lui a fost asigurat. Când a ieșit din
mormânt și s-a proclamat învierea și viața,
sfârșitul domniei lui Satan pe pământ a
fost asigurat, dar cu adevărat au fost
uimite oștirile cerului când îi văd pe
oamenii care îl înalță pe cel care conduce
marea răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.
Cei care aleg să-L onoreze pe Satana
prin înălțarea sabatului fals, fac o
alegere asemănătoare cu cea pe care a
făcut-o poporul când l-a respins pe
Hristos, ca Barabas, un hoț și un ucigaș,
să li se dea "."Semnele Vremii, martie 12,
1894.
160
Daniel 11:23 – 29
League with the Jews Alianța cu iudeii
Daniel 11:23 Daniel 11:23 “Having taken us down through the secular
events of the empire to the end of the
seventy weeks, the prophet, in verse 23,
takes us back to the time when the
Romans became directly connected with
the people of God by the Jewish league,
B.C.161: from which point we are then taken
down in a direct line of events to the final
triumph of the church, and the setting up of
God's everlasting kingdom. The Jews, being
grievously oppressed by the Syrian kings,
sent an embassy to Rome, to solicit the aid of
the Romans, and to join themselves in ‘a
league of amity and confederacy with them.’
1 Mac.8; Prideaux, II, 234; Josephus's
Antiquities, book 12, chap.10, sec.6. The
Romans listened to the request of the Jews,
and granted them a decree, couched in these
words:
“‘The decree of the senate concerning a
league of assistance and friendship with the
nation of the Jews. It shall not be lawful for
any that are subject to the Romans, to make
war with the nation of the Jews, nor to assist
those that do so, either by sending them
corn, or ships, or money; and if any attack be
made upon the Jews, the Romans shall assist
them as far as they are able; and again, if any
attack be made upon the Romans, the Jews
shall assist them. And if the Jews have a mind
to add to, or to take from, this league of
assistance, that shall be done with the
common consent of the Romans. And
whatever addition shall thus be made, it shall
be of force.’ ‘This decree,’ says Josephus, ‘was
written by Eupolemus, the son of John, and
"Acum când ne-a condus printre
evenimentele seculare ale imperiului
roman, până la sfârșitul celor șaptezeci de
săptămâni, profetul, în versetul 23 ne
readuce la vremea când romanii au
devenit în mod direct legați de poporul
lui Dumnezeu prin alianța cu iudeii din
anul 161 î.Cr. Din acest punct suntem
apoi duși în linie directă, printre
evenimente, la triumful final al bisericii și
înființarea Împărăției veșnice a lui
Dumnezeu. Evreii, fiind amarnic
asupriți de regii sirieni, au trimis o solie
la Roma, pentru a solicita ajutorul
romanilor și s-au alăturat în "alianță de
prietenie și confederație cu ei " Prideaux,
II, 234; Josephus Antiquities, cartea 12,
capitolul 10, sec. Romanii au ascultat
cererea evreilor și le-au acordat un decret,
formulat în aceste cuvinte:
"" Decretul Senatului în legătură cu alianța
de ajutor și prietenie cu națiunea iudaică.
Nu este îngăduit pentru niciun supus
roman să facă război poporului iudeu, nici
să-i ajute pe cei care fac asta sau să le
trimită nave, fie de bani; și dacă se face
vreun atac asupra evreilor, romanii îi vor
ajuta în măsura în care sunt în stare; și din
nou, dacă se va face un atac asupra
romanilor, evreii îi vor asista. Iar dacă
evreii au de gând să adauge sau să ia ceva
din această alianță de ajutor, acest lucru
se va face cu consimțământul comun al
romanilor. Și orice adăugire se va face
astfel, altfel va intra în vigoare. "Acest
decret," spune Josephus ", a fost scris de
161
by Jason, the son of Eleazer, when Judas was
high priest of the nation, and Simon, his
brother, was general of the army. And this
was the first league that the Romans made
with the Jews, and was managed after this
manner.’
“At this time the Romans were a small people,
and began to work deceitfully, or with
cunning, as the word signifies. And from this
point they rose by a steady and rapid ascent
to the height of power which they afterward
attained. - Daniel & The Revelation, 271, 272.
Eupolemus, fiul lui Ioan, și de Iason, fiul lui
Eleazer, când Iuda a fost mare preot și
Simon, fratele său, era general al armatei.
Și aceasta a fost prima alianță a romanilor
cu iudeii și a fost încheiată în acest mod".
"În acest timp, romanii erau un popor mic
și au început să lucreze înșelător sau cu
viclenie, așa cum precizează Cuvântul. Și
din acest punct, ei au urcat printr-o
ascensiune constantă și rapidă până la
înălțimea puterii pe care au obținut-o
ulterior. - Daniel și Apocalipsa, 271, 272.
“‘According to Uriah Smith and also 1
Maccabees chapter 7:1 and chapter 8, the
date of the first league was in 161 BC when
the Romans and Jews made a peace
agreement. This first peace treaty did not
last however, because in that same year
Bacchides, a loyal Roman ruler, made war
against the Jews. In this war Judas Maccabeus
was killed. Later his brother Jonathon took
over leadership of the Jews. In the beginning
of 159 BC Alcimus, the false high priest, died
after attempting to tear down the walls of the
temple and Bacchides left the Jews alone for
2 years (see 1 Macabees 9:54–57). The Jewish
reckoning of time included the full year;
therefore, the 2 years would include 159 and
158 BC. Bacchides came back again to battle
sometime in 158 BC and lost to the Jews.
When he returned to his own land the
Jews once again asked for peace and it
was granted. This was the second ‘league’
made between the Jews and Romans and
this time it lasted longer. This league is found
in 1 Maccabees 9:70, 71, and is quoted on the
center column of the 1843 chart next to the
year of 158 BC. The 1843 chart is therefore
accurate about this date.” Future News FAQ’s,
55.
"Potrivit lui Uriah Smith și a celor 1
Macabei capitole 7:1 și 8, data primei
alianțe a fost în 161 î.Cr., când romanii
și evreii au încheiat un acord de pace.
Acest prim tratat de pace nu a rezistat,
pentru că în acel an, Bacchides, un
conducător roman loial, a făcut război
împotriva evreilor. În acest război, Iuda
Maccabeus a fost ucis. Mai târziu, fratele
său Jonathon a preluat conducerea
evreilor. La începutul anului 159 î.Cr.,
Alcimus, marele preot fals, a murit după
ce a încercat să rupă zidurile templului, iar
Bacchides a lăsat evreii singuritimp de 2
ani (vezi 1 Macabei 9: 54-57). Calculul
timpului evreiesc a inclus întregul an; prin
urmare, cei 2 ani ar include 159 și 158 î.Hr.
Bacchides s-a întors din nou în luptă
cândva în 158 î.Cr. și a pierdut din cauza
evreilor. Când s-a întors în propriul său
pământ, iudeii i-au cerut din nou pacea
și li s-a acordat. Aceasta a fost a doua
"alianță" între evrei și romani și de
această dată a durat mai mult. Această
liga se găsește în 1 Macabei 9:70, 71 și este
citată în coloana din centrul harții din
1843, alături de anul 158 î.Cr. Harta din
1843 este, prin urmare, exactă cu privire
la această dată. "
162
Pagan Rome – USA
Jews – Adventism
Roma Păgână - SUA
Iudeii - Adventismul
Midnight Arrest – Jews, Romans, Judas
Arestul de la miezul nopții - Iudeii, romanii, Iuda
“The Saviour contrasted His own manner of
work with the methods of His accusers. For
months they had hunted Him, striving to
entrap Him and bring Him before a secret
tribunal, where they might obtain by perjury
what it was impossible to gain by fair means.
Now they were carrying out their purpose.
The midnight seizure by a mob, the
mockery and abuse before He was
condemned, or even accused, was their
manner of work, not His. Their action was in
violation of the law. Their own rules declared
that every man should be treated as
innocent until proved guilty. By their own
rules the priests stood condemned.” Desire of
Ages, 699.
„Domnul Hristos punea propriul mod de a
lucra în contrast cu metodele acuzatorilor
Săi. Timp de luni de zile, ei Îl urmăriseră,
străduindu-se să-L prindă în cursă şi să-L
aducă înaintea unui tribunal secret, unde,
prin jurământ fals, să obţină ceea ce prin
mijloace cinstite era imposibil să obţină.
Acum, ei îşi aduceau la îndeplinire
planurile. Prinderea Lui în miez de
noapte de către o gloată de oameni,
batjocura şi abuzurile comise asupra Lui
mai înainte de a fi condamnat sau chiar
acuzaţia erau modul lor de a lucra, şi nu al
Lui. Acţiunea lor era de fapt o violare a
legii. Rânduielile lor prevedeau că fiecare
om trebuie să fie considerat şi tratat ca
nevinovat până când i se dovedea
vinovăţia. Preoţii erau astfel condamnaţi
de propriile rânduieli.” Hristos Lumina
Lumii, 699.
Two Charges at Midnight by the Jews
Două acuzații de către iudei la miezul nopții
“Christ was to be tried formally before the
Sanhedrin; but before Annas He was
subjected to a preliminary trial. Under the
Roman rule the Sanhedrin could not execute
the sentence of death. They could only
examine a prisoner, and pass judgment, to
be ratified by the Roman authorities. It was
therefore necessary to bring against
Christ charges that would be regarded as
criminal by the Romans. An accusation
must also be found which would condemn
Him in the eyes of the Jews. Not a few
„În mod legal, Domnul Hristos trebuia să
fie judecat de către Sinedriu; dar, adus
înaintea lui Ana, El a fost supus unei
judecăţi preliminare. Sub dominaţia
romană, Sinedriul nu putea să pronunţe
definitiv sentinţa la moarte. El nu putea
decât să judece un deţinut, iar sentinţa
dată trebuia supusă spre ratificare
autorităţilor romane. Era deci necesar să
se aducă împotriva Domnului Hristos
acuzaţii care să fie considerate de către
romani ca fiind criminale. De
163
among the priests and rulers had been
convicted by Christ's teaching, and only fear
of excommunication prevented them from
confessing Him. The priests well
remembered the question of Nicodemus,
"Doth our law judge any man, before it hear
him, and know what he doeth?" John 7:51.
This question had for the time broken up the
council, and thwarted their plans. Joseph of
Arimathaea and Nicodemus were not now to
be summoned, but there were others who
might dare to speak in favor of justice. The
trial must be so conducted as to unite the
members of the Sanhedrin against Christ.
There were two charges which the priests
desired to maintain. If Jesus could be
proved a blasphemer, He would be
condemned by the Jews. If convicted of
sedition, it would secure His
condemnation by the Romans. The second
charge Annas tried first to establish. He
questioned Jesus concerning His disciples
and His doctrines, hoping the prisoner would
say something that would give him material
upon which to work. He thought to draw
out some statement to prove that He was
seeking to establish a secret society, with
the purpose of setting up a new kingdom.
Then the priests could deliver Him to the
Romans as a disturber of the peace and a
creator of insurrection.” Desire of Ages, 698.
asemenea, trebuia găsită o acuzaţie
care să-L condamne şi în faţa iudeilor.
Un mare număr de preoţi şi conducători
fuseseră convinşi de învăţătura Domnului
Hristos şi numai teama de excomunicare
i-a împiedicat să-I mărturisească aceasta.
Preoţii îşi aminteau foarte bine de
întrebarea lui Nicodim: „Legea noastră
osândeşte ea pe un om înainte ca să-l
asculte şi să ştie ce face?” (Ioan 7, 51.)
Această întrebare a determinat atunci
dezbinarea consiliului, iar planurile lor au
fost zădărnicite. Acum, Iosif din Arimatea
şi Nicodim nu aveau să mai fie invitaţi, dar
erau alţii care puteau îndrăzni să
vorbească în favoarea dreptăţii. Judecata
trebuia condusă în aşa fel, încât să-i
unească pe membrii Sinedriului împotriva
Domnului Hristos. Erau două acuzaţii pe
care preoţii doreau să le aducă. Dacă
Domnul Hristos ar fi fost dovedit ca
hulitor, atunci El ar fi fost condamnat
de către iudei. Dacă ar fi fost acuzat de
revoltă, atunci s-ar fi asigurat
condamnarea de către romani. Ana a
încercat să stabilească cel de-al doilea cap
de acuzare. El L-a cercetat pe Domnul
Hristos cu privire la ucenicii Săi şi cu
privire la doctrina Sa, sperând ca Arestatul
să spună ceva care să-i dea material pe
care să-l interpreteze. El a căutat să
stoarcă nişte declaraţii prin care să
dovedească faptul că Isus căuta să
înfiinţeze o societate secretă, cu scopul
de a stabili o nouă împărăţie. Atunci,
preoţii ar fi putut să-L dea în mâinile
romanilor, ca fiind tulburător al păcii şi
generator al răzvrătirii.” Hristos Lumina
Lumii, 698.
Naboth’s Vineyard – 1 Kings 21:7-14
Via lui Nabot - 1 Împărați 21:7-14
164
What Causes the League? – Syrian Oppression
CE A CAUZAT ALIANȚA? – OPRESIUNEA SIRIANĂ
Three Geographical Locations:
Daniel 8:9 –, East: Syria 65 BC, Pleasant Land:
Jerusalem 63 BC, South: Egypt 30 BC
Daniel 11:40-43 – King of the South, Glorious
Land, Egypt
TREI LOCAȚII GEOGRAFICE:
Daniel 8:9 - Est: Siria 65 î.Cr; Țara
minunată: Ierusalim 63 î.Cr, Sud: Egipt 30
î.Cr
Daniel 11:40-45 – Împăratul Sudului, Țara
glorioasă, Egipt
165
Daniel 11:24, 13 Daniel 11:24,13 “The usual manner in which nations had,
before the days of Rome, entered upon
valuable provinces and rich territory, was by
war and conquest. Rome was now to do
what had not been done by the fathers or
the fathers' fathers; namely, receive these
acquisitions through peaceful means. The
custom, before unheard of, was now
inaugurated, of kings' leaving by legacy their
kingdoms to the Romans. Rome came into
possession of large provinces in this manner.
And those who thus came under the
dominion of Rome derived no small
advantage therefrom. They were treated with
kindness and leniency. It was like having the
prey and spoil distributed among them. They
were protected from their enemies, and
"Modul obișnuit în care națiunile, înainte
de apariția Romei, intrau în provincii
valoroase și în teritorii bogate, a fost prin
război și cucerire. Roma făcea acum
ceea ce nu fusese făcut de părinți sau
de părinții părinților; și anume, să
primească aceste achiziții prin mijloace
pașnice. Acum s-a inaugurat obiceiul ca
regii să-și lase regatele lor Romei prin
moștenire.
Roma a intrat în posesia unor provincii
mari în acest mod. Iar cei care au intrat
sub dominația Romei nu aveau numai un
mic avantaj din aceasta. Ei au fost tratați
cu bunătate și cu clemență. Aceasta este
ca și cum și-ar împărți prada în mod egal
între ei. Ei au fost protejați de dușmanii lor
166
rested in peace and safety under the aegis of
the Roman power.
“To the latter portion of this verse, Bishop
Newton gives the idea of forecasting devices
from strongholds, instead of against them.
This the Romans did from the strong
fortress of their seven-hilled city. ‘Even for
a time;’ doubtless a prophetic time, 360
years. From what point are these years to
be dated? Probably from the event
brought to view in the following verse.”
Daniel & The Revelation, 273.
și s-au odihnit în pace și siguranță sub
aripa puterii romane.
În ultima porțiune a acestui verset,
Thomas Newton dă o idee de traducere
mai bune și anume “va urzi planuri din
cetățui” în loc de ” împotriva cetățuilor” .
Romanii au făcut aceasta din
puternica lor cetate așezată pe cele
șapte dealuri "Chiar și pentru un timp",
fără îndoială un timp profetic, 360 de ani.
Din ce punct sunt acești ani care
urmează să fie datate? Probabil din
evenimentul adus în discuție în
versetul următor. "Daniel & Apocalipsa,
273.
Consolidation: Consolidare: Genesis 41 – Joseph given power of
distribution, and preparation. 1/5 was owed
to Egypt.
Geneza 41 – Iosif a dat putere de
distribuție și pregătire. 1/5 a fost datorată
Egiptului.
Even for a time’ - a time is 360 years.
Image of Daniel 3 (60x6 = 360 cubits)
Chiar și pentru o vreme "- un timp este de
360 de ani.
Chipul din Daniel 3 (60x6 = 360 de coți)
Stronghold: Fortăreață “‘And he had two horns like a lamb.’ The
lamblike horns indicate youth, innocence,
and gentleness, fitly representing the
character of the United States when
presented to the prophet as ‘coming up’ in
1798. Among the Christian exiles who first
fled to America and sought an asylum from
royal oppression and priestly intolerance
were many who determined to establish a
government upon the broad foundation of
civil and religious liberty. Their views found
place in the Declaration of Independence,
which sets forth the great truth that ‘all men
„Și ea avea două coarne ca ale unui miel.”
Coarnele ca de miel arată tinerețe,
nevinovăție și blândețe, care reprezintă
exact caracterul Statelor Unite, arătate
profetului ca „ieșind” în anul 1798. Printre
creștinii exilați, care au fugit în America și
au căutat adăpost de persecuția regală și
de intoleranța preoților, erau mulți care s-
au hotărât să întemeieze o guvernare pe
temelia solidă a libertății religioase și
civile. Vederile lor și-au găsit întruchiparea
în Declarația de Independență, care a
stabilit marele adevăr că „toți oamenii
167
are created equal’ and endowed with the
inalienable right to ‘life, liberty, and the
pursuit of happiness.’ And the Constitution
guarantees to the people the right of self -
government, providing that representatives
elected by the popular vote shall enact and
administer the laws. Freedom of religious
faith was also granted, every man being
permitted to worship God according to the
dictates of his conscience. Republicanism
and Protestantism became the
fundamental principles of the nation.
These principles are the secret of its power
and prosperity. The oppressed and
downtrodden throughout Christendom have
turned to this land with interest and hope.
Millions have sought its shores, and the
United States has risen to a place among the
most powerful nations of the earth.” The
Great Controversy, 441.
sunt creați egali” și înzestrați cu dreptul
inalienabil la „viață, libertate și căutarea
fericirii”. Iar constituția le-a garantat
oamenilor dreptul la autoguvernare, dând
asigurarea că reprezentanții aleși prin
votul poporului sunt împuterniciți și pot să
aplice legea. Libertatea credinței
religioase a fost de asemenea garantată,
fiecărui om fiindu-i îngăduit să se închine
lui Dumnezeu după glasul conștiinței lui.
Principiile republicane și cele
protestante au devenit principiile
fundamentale ale țării. Aceste principii
sunt secretul puterii și prosperității ei.
Toți cei persecutați și asupriți din întreaga
creștinătate s-au îndreptat către această
țară cu interes și cu nădejde. Milioane de
oameni au căutat țărmurile ei, iar Statele
Unite au ajuns curând printre cele mai
puternice națiuni ale pământului. {TV
441.1}
“A great crisis awaits the people of God. A
crisis awaits the world. The most momentous
struggle of all the ages is just before us.
Events which for more than forty years we
have upon the authority of the prophetic
word declared to be impending are now
taking place before our eyes. Already the
question of an amendment to the
Constitution restricting liberty of
conscience has been urged upon the
legislators of the nation. The question of
enforcing Sunday observance has become
one of national interest and importance. We
well know what the result of this movement
will be. But are we ready for the issue? Have
we faithfully discharged the duty which God
has committed to us of giving the people
warning of the danger before them?”
Testimonies, volume 5, 711.
O mare criză îl așteaptă pe poporul lui
Dumnezeu. O criză așteaptă lumea. Lupta
cea mai însemnată din toate veacurile
este chiar înaintea noastră. Evenimente
despre care, timp de mai bine de patruzeci
de ani, am declarat, în baza autorității
profetice, că sunt gata să vină au loc acum
sub ochii noștri. Deja problema unui
amendament la Constituție, care să
restrângă libertatea de conștiință, a
fost supus legislatorilor națiunii.
Problema impunerii păzirii duminicii a
devenit o problemă de interes și de
importanță națională. Noi știm foarte bine
care va fi rezultatul acestei mișcări. Dar
oare suntem gata? Ne-am împlinit noi cu
credincioșie datoria pe care ne-a
încredințat-o Dumnezeu, de a transmite
oamenilor avertizarea cu privire la
primejdia care stă înaintea noastră? {5M
711.3}
168
“We see that efforts are being made to
restrict our religious liberties. The Sunday
question is now assuming large proportions.
An amendment to our constitution is
being urged in Congress, and when it is
obtained, oppression must follow. I want
to ask, Are you awake to this matter? and do
you realize that the night cometh, when no
man can work? Have you had that intensity of
zeal, and that piety and devotion, which will
enable you to stand when oppression is
brought upon you? It does not seem possible
to us now that any should have to stand
alone; but if God has ever spoken by me, the
time will come when we shall be brought
before councils and before thousands for his
name’s sake, and each one will have to give
the reason of his faith. Then will come the
severest criticism upon every position that
has been taken for the truth. We need, then,
to study the word of God, that we may know
why we believe the doctrines we advocate.
We must critically search the living oracles of
Jehovah.” Review & Herald, December 18,
1888.
"Vedem că se fac eforturi pentru a
restrânge libertățile noastre religioase.
Subiectul duminicii acum ia proporții mari.
Un amendament la constituția noastră
este îndemnat în Congres și, când este
obținut, trebuie să urmeze opresiunea.
Vreau să întreb, veghezi tu la această
problemă? Și îți dai seama că vine noaptea
când nimeni nu mai poate lucra?
Ați avut acea intensitate a zelului și acea
evlavie și devotament, care vă va permite
să stați în picioare când apăsarea va fi
adusă asupra voastră? Acum nu ni se pare
posibil ca cineva să fie nevoit să stea
singur; dar dacă Dumnezeu a vorbit
vreodată prin mine, va veni timpul când
vom fi adusi înaintea consiliilor și înaintea
miilor de oameni pentru numele Lui și
fiecare va trebui să dea mărturie credinței
sale. Apoi vor veni cele mai severe critici
asupra fiecărei poziții care a fost luată
pentru adevăr. Avem nevoie, deci, să
studiem Cuvântul lui Dumnezeu, ca să
știm de ce credem doctrinele pe care le
susținem. Trebuie să căutăm în mod critic
oracolele vii ale lui Iehova. "Review &
Herald, 18 decembrie 1888.
Daniel 11:25, 26 – Actium Daniel 11:25, 26 – Actium “By verses 23 and 24 we are brought down
this side of the league between the Jews and
the Romans, B.C. 161, to the time when Rome
had acquired universal dominion. The verse
now before us brings to view a vigorous
campaign against the king of the south,
Egypt, and the occurrence of a notable battle
between great and mighty armies. Did such
events as these transpire in the history of
Rome about this time? - They did. The was
was the war between Egypt and Rome; and
the battle was the battle of Actium. Let us
take a brief view of the circumstances that led
to this conflict.” Daniel & The Revelation, 273.
"Prin versetele 23 și 24 suntem aduși de la
alanța făcută intre evrei și romani, 161 î.Cr
, la vremea când Roma a dobândit
dominația universală. Versetul care se află
acum înaintea noastră aduce o campanie
viguroasă împotriva regelui de sud, Egipt,
și apariția unei bătălii remarcabile între
două armate puternice. Au avut astfel de
evenimente loc în istoria Romei din acel
timp? - Au avut. Este vorba despre
războiul dintre Egipt și Roma; și bătălia de
la Actium. Să vedem pe scurt
circumstanțele care au condus la acest
conflict. "Daniel și Apocalipsa, 273.
169
“Mark Antony, Augustus Caesar, and Lepidus
constituted the triumvirate which had sworn
to avenge the death of Julius Caesar. This
Antony became the brother-in-law of
Augustus by marrying his sister, Octavia.
Antony was sent into Egypt on government
business, but fell a victim to the arts and
charms of Cleopatra, Egypt's dissolute
queen. So strong was the passion he
conceived for her, that he finally espoused
the Egyptian interests, rejected his wife,
Octavia, to please Cleopatra, bestowed
province after province upon the latter to
gratify her avarice, celebrated a triumph at
Alexandria instead of Rome, and otherwise
so affronted the Roman people that
Augustus had no difficulty in leading them to
engage heartily in a war against this enemy
of their country. This war was ostensibly
against Egypt and Cleopatra; but it was really
against Antony, who now stood at the head
of Egyptian affairs. And the true cause of their
controversy was, says Prideaux, that neither
of them could be content with only half of the
Roman empire; for Lepidus having been
deposed from the triumvirate, it now lay
between them, and each being
determined to possess the whole, they
cast the die of war for its possession.”
Daniel & The Revelation, 273.
"Mark Antoniu, Augustus Cazar și Lepidus
au constituit triumviratul care a jurat să
răzbune moartea lui Iulius Cezar. Acest
Antoniu a devenit cumnatul lui Augustus,
căsătorit cu sora lui, Octavia. Antoniu a
fost trimis în Egipt pentru afaceri
guvernamentale, dar a căzut victima
artelor și farmecelor Cleopatrei, regina
desfrânată a Egiptului. Atât de puternică a
fost pasiunea pe care a avut-o pentru ea,
încât în final că a îmbrățișat interesele
egiptene, și-a respins soția, Octavia,
pentru a o mulțumi pe Cleopatra, care i-a
acordat provincie după provincie.
El își celebra triumfurile la Alexandria, în
loc de Roma și în acest fel el a adus un
afront poporului roman, astfel încât
Augustus n-a avut nicio greutate în a o
conduce și a se angaja cu toată inima la
război împotriva Egiptului
Acest război se pretindea a fi împotriva
Egiptului și a Cleopatrei; dar era cu
adevărat împotriva lui Antoniu, care acum
era în fruntea afacerilor egiptene. Iar
adevarata cauza a controversei lor a fost,
spune Prideaux, ca nici unul dintre ei nu ar
putea sa se multumeasca doar cu
jumatate din imperiul roman; pentru că
Lepidus a fost înlăturat de la triumvirat, el
se afla acum între ei și fiecare dintre ei
era horărât să posede întregul imperiu.
Ei au aruncat zarul războiului pentru a
intra în stăpânirea lui" Daniel și
Apocalipsa, 273.
“The vast power and domination of the
Roman Empire, for the three centuries which
followed the battle of Actium, have dazzled
the historic eye... The battle of Actium was
followed by the final conquest of Egypt. That
conquest rounded and integrated the
glorious empire; it was now circular as a
"Puterea și dominația vastă a Imperiului
Roman, timp de trei secole care a urmat
bătăliei de la Actium, a orbit ochiul istoric
... Lupta de la Actium a fost urmată de
cucerirea finală a Egiptului. Această
cucerire a conturat și a integrat imperiul
glorios; care era acum conturat ca un
170
shield... From that day forward, for three
hundred years, there was silence in the
world; no muttering was heard; no eye
winked beneath the wing. Winds of hostility
might still rave at intervals; but it was on the
outside of the mighty empire; it was at a
dream-like distance; and, like the storms that
beat against some monumental castle; 'and
at the doors and windows seem to call,' they
rather irritated and vilified the sense of
security than at all disturbed its luxurious
lull.’” The Great Empires of Bible Prophecy,
314.
adăpost ... Din acea zi înainte, timp de trei
sute de ani, a existat o tăcere în lume; nu
se auzeau mormăieli; nici un ochi nu
clipea. Vânturile de ostilitate ar fi putut să
mai bată la un anumit interval; dar era în
afara puternicului imperiu; era la o
aruncare de băț de un vis frumos; și, ca și
furtunile care băt împotriva unui castel
monumental; "și la ușile și ferestrele par
să-i spună:" ei mai degrabă preferau să
irite și să înjosească sentimentul de
securitate decât să deranjeze viața lor
luxoasă. "" Marele Imperiu al Profeției
Biblice, 314.
Four Years After Actium – Sunday Law Fractal
Patru ani după Actium – Legea Duminicală Fractal
“The Roman Empire (Latin: Imperium
Rōmānum; Classical Latin: [ɪmˈpɛ.ri.ũː
roːˈmaː.nũː] Koine and Medieval Greek:
Βασιλεία τῶν Ῥωμαίων, tr. Basileia tōn
Rhōmaiōn) was the post-Roman Republic
period of the ancient Roman civilization,
characterized by government headed by
emperors and large territorial holdings
around the Mediterranean Sea in Europe,
Africa and Asia. The city of Rome was the
largest city in the world c. 100 BC – c. 400 AD,
with Constantinople (New Rome) becoming
the largest around 500 AD,[5][6] and the
Empire's populace grew to an estimated 50
to 90 million inhabitants (roughly 20% of the
world's population at the time).[n 6][7] The 500-
year-old republic which preceded it was
severely destabilized in a series of civil wars
and political conflict, during which Julius
Caesar was appointed as perpetual dictator
and then assassinated in 44 BC. Civil wars
and executions continued, culminating in the
victory of Octavian, Caesar's adopted son,
over Mark Antony and Cleopatra at the Battle
of Actium in 31 BC and the annexation of
Egypt. Octavian's power was then
"Imperiul Roman (latină: Imperium
Rōmānum; latină clasică: [ɪmpɛ.ri.ũː
roːmaː.nũː] Koine și greco-medievală:
Basileia tōn Ῥomaίων, r. Basileia până la
Rhōmaiōn) a fost perioada post-romană a
civilizației romane antice , caracterizată de
un guvern condus de împărați și de mari
exploatații teritoriale din jurul Mării
Mediterane în Europa, Africa și Asia.
Orașul Romei a fost cel mai mare oraș din
lume c. 100 î.Cr. - c. 400 d.Cr, cu
Constantinopolul (Noua Roma) devenind
cel mai mare în jurul anului 500 d. Cr., Iar
populația Imperiului a crescut la
aproximativ 50-90 de milioane de locuitori
(aproximativ 20% din populația lumii la
acea dată). Republica de 500 de ani care a
precedat-o a fost grav destabilizată într-o
serie de războaie civile și conflicte politice,
în timpul căreia Iulius Cezar a fost numit
dictator perpetuu și apoi asasinat în anul
44 î.Cr. Războaiele civile și execuțiile au
continuat, culminând cu victoria lui
Octavian, fiul adoptiv al lui Cezar, asupra
lui Marck Antoniu și Cleopatra la bătălia
de la Actium în anul 31 î.Cr. și anexarea
171
unassailable and in 27 BC the Roman
Senate formally granted him overarching
power and the new title Augustus,
effectively marking the end of the Roman
Republic.” Wikipedia
Egiptului. Puterea lui Octavian a fost apoi
inaccesibilă, iar în 27 î.Hr. Senatul
Roman ia acordat oficial puterea
primordială și noul titlu Augustus,
marcând efectiv sfârșitul Republicii
Romane. "Wikipedia
Daniel 11: 27 – Consolidation Daniel 11: 27 – Consolidarea
“Antony and Caesar were formerly in alliance.
Yet under the garb of friendship they were
both aspiring and intriguing for universal
dominion. Their protestations of deference
to, and friendship for, each other, were the
utterances of hypocrites. They spoke lies at
one table. Octavia, the wife of Antony and
sister of Caesar, declared to the people of
Rome at the time Antony divorced her, that
she had consented to marry him solely with
the hope that it would prove a pledge of
union between Caesar and Antony. But that
counsel did not prosper. The rupture came;
and in the conflict that ensued, Caesar came
off entirely victorious.” Daniel & The
Revelation, 276.
"Antony și Cezar au fost anterior în alianță.
Cu toate acestea, sub veșmântul
prieteniei, ambii aspirau și intrigau
pentru dominația universală.
Asigurările lor de respect și de prietenie
unul față de altul au fost erau declarații
impocrite. Ei vorbeau cu viclenii la
aceeași masă.
Octavia, soția lui Antoniu, și surora lui
Cezar, a declarat poporului Romei, în
momentul când Antoniu a divorțat de ea,
că ea a consimțit să se căsătorească
numai cu speranța că se va dovedi un
angajament de unire între Cezar și
Antoniu. Dar acel sfat nu va izbuti. A
intervenit neînțelegerea; și în conflictul
care a urmat, Cezar fost în întregime
victorios. "Daniel și Apocalipsa, 276.
172
Daniel 11:28, 29 – Sunday Law – Decline of Rome
Daniel 11:28, 29 - Legea duminicală - Declinul Romei
“The next great enterprise of the Romans
after the overthrow of Egypt, was the
expedition against Judea, and the capture
"Următoarea mare lucrare a romanilor
după răsturnarea Egiptului a fost
expediția împotriva Iudeii și capturarea și
173
and destruction of Jerusalem. The holy
covenant is doubtless the covenant which
God has maintained with his people, under
different forms, in different ages of the world,
that is, with all believers in him. The Jews
rejected Christ; and, according to the
prophecy that all who would not hear that
prophet should be cut off, they were
destroyed out of their own land, and
scattered to every nation under heaven. And
while Jews and Christians alike suffered
under the oppressive hands of the Romans,
it was doubtless in the reduction of Judea
especially, that the exploits mentioned in the
text were exhibited.
“Under Vespasian the Romans invaded Judea,
and took the cities of Galilee, Chorazin,
Bethsaida, and Capernaum, where Christ had
been rejected. They destroyed the
inhabitants, and left nothing but ruin and
desolation. Titus besieged Jerusalem. He
drew a trench around it, according to the
prediction of the Saviour. A terrible famine
ensued, the equal of which the world has,
perhaps at no other time witnessed.
“Moses had predicted that in the terrible
calamities to come upon the Jews if they
departed from God, even the tender and
delicate woman should eat her own children
in the straitness of the siege wherewith their
enemies should distress them. Under the
siege of Jerusalem by Titus, a literal fulfilment
of this prediction occurred; and he, hearing
of the inhuman deed, but forgetting that he
was the one who was driving them to such
direful extremities, swore the eternal
extirpation of the accursed city and people.”
Daniel & The Revelation, 278, 279.
distrugerea Ierusalimului. Legământul
sfânt este, fără îndoială, legământul pe
care Dumnezeu l-a susținut cu poporul
său, sub diferite forme, în diferitele epoci
ale lumii, adică cu toți credincioșii în el.
Iudeii l-au respins pe Cristos; și, potrivit
profeției, toți cei care nu au ascultat de
acel Profet să fie nimiciți, și urmau să fie
nimiciți și luați din țara lor și au fost
împrăștiați între toate poporele de sub
ceruri.
Și în timp ce evreii și creștinii sufereau sub
mâinile asupritoare ale romanilor, fără
îndoială, că isprăvile menționte în textele
sfinte se referă în special la cucerirea
Iudeii.
"Sub Vespasian, romanii au invadat
Iudeea și au luat orașele Galileii, Chorazin,
Betsaida și Capernaum, unde Cristos a
fost respins. Ei au distrus locuitorii și nu au
lăsat nimic altceva decât ruină și pustiire.
Titus a asediat Ierusalimul. El a săpat un
șanț în jurul ei, conform pofeția
Mântuitorului. A urmat o foamete teribilă,
ce nu a mai avut egal până atunci.
"Moise a prezis că nenorocirile teribile
care vor veni asupra iudeilor dacă se
îndepărtează de Dumnezeu. S-a profețit
chiar că cea mai gingașă și delicată femei
își va mâca proprii copiii în strâmtorearea
asediului. Sub asediul Ierusalimului de
către Titus, a avut loc o împlinire literală a
acestei profeții; și el, auzind fapta
inumană, dar uitând că el a fost cel care îi
conducea la măsuri atât de dure, a jurat
distrugerea veșnică a poporului și a cetăți
blestemațe. "Daniel & Apocalipsa, 278,
279.
174
“The time appointed is probably the
prophetic time of verse 24, which has been
previously mentioned. It closed, as already
shown, in A.D.330, at which time this power
was to return and come again toward the
south, but not as on the former occasion,
when it went to Egypt, nor as the latter, when
it went to Judea. Those were expeditions
which resulted in conquest and glory. This
one led to demoralization and ruin. The
removal of the seat of empire to
Constantinople was the signal for the
downfall of the empire. Rome then lost its
prestige. The western division was exposed
to the incursions of foreign enemies. On the
death of Constantine, the Roman empire was
divided into three parts, between his three
sons, Constantius, Constantine II, and
Constans. Constantine II and Constans
quarreled, and Constans, being victor, gained
the supremacy of the whole West. He was
soon slain by one of his commanders, who, in
turn, was shortly after defeated by the
surviving emperor, and in despair ended his
own days, A.D.353. The barbarians of the
North now began their incursions, and
extended their conquests till the imperial
power of the West expired in A.D.476.
“This was indeed different from the two
former movements brought to view in the
prophecy; and to this the fatal step of
removing the seat of empire from Rome to
Constantinople directly led.” Daniel & The
Revelation, 280.
„Timpul rânduit este probabil timpul
profetic din versetul 24, care a fost
menționat mai înainte. S-a încheiat, așa
cum am arătat până acum, în 330 e.n.,
timp în care această putere urma să se
întoarcă și să meargă din nou către sud,
însă nu ca prima dată, când a mers în
Egipt, nici ca ultima dată, când a mers în
Iudeea. Acelea au fost expediții care au
rezultat în cucerire și glorie. Aceasta a dus
la demoralizare și ruină. Îndepărtarea
tronului imperiului la Constantinopol era
semnalul pentru căderea imperiului.
Roma și-a pierdut atunci prestigiul său.
Divizia vestică a fost expusă la incursiunile
vrăjmașilor străini. La moartea lui
Constantin, Imperiul Roman a fost
împărțit în trei părți, între cei trei fiii ai săi,
Constantius, Constantin al II-lea și
Constans. Constantin al II-lea și Constans
s-au certat iar Constans, fiind victorios, a
obținut supremația întregului Vest. El a
fost curând ucis de unul din comandații
săi, care la scurt timp a fost învins de
împăratul supraviețuitor și în disperare și-
a sfârșit zilele în anul 353 e.n. Barbarii din
nord și-au început incursiunile atunci și și-
au extins cuceririle până ce puterea
imperială din vest s-a încheiat în anul 476
e.n.
Aceasta era într-adevăr diferită de cele
două mișcări anterioare aduse în vedere
de profeție; iar aceasta a fost rezultatul
pasului fatal de a îndepărta tronul
imperiului de la Roma la Constantinopol.”
Daniel și Apocalipsa, 280.
175
Daniel 11:30 – 39
Daniel 11:30
Daniel 11:30
Type: Tipul: “The prophetic narrative still has reference to
the power which has been the subject of the
prophecy from the sixteenth verse; namely,
Rome. What were the ships of Chittim that
came against this power, and when was this
movement made? What country or power is
meant by Chittim? Dr. A. Clarke, on Isa.23:1,
has this note: ‘From the land of Chittim it is
revealed to them. The news of the
destruction of Tyre by Nebuchadnezzar is
said to be brought to them from Chittim, the
islands and coasts of the Mediterranean; for
the Tyrians, says Jerome, on verse 6, when
they saw they had no other means of escape,
fled in their ships, and took refuge in
Carthage, and in the islands of the Ionian and
Aegean Seas. So also Jochri on the same
place.’ Kitto gives the same locality to Chittim;
namely, the coast and islands of the
Mediterranean; and the mind is carried by
the testimony of Jerome to a definite and
celebrated city situated in that land; that is,
Carthage.
“Was ever a naval warfare with Carthage as a
base of operations, waged against the
Roman empire? We have but to think of the
terrible onslaught of the Vandals upon
Rome under the fierce Genseric, to answer
readily in the affirmative. Sallying every
spring from the port of Carthage at the head
of his numerous and well-disciplined naval
forces, he spread consternation through all
the maritime provinces of the empire. That
this is the work brought to view is further
Narațiunea profetică se referă încă la
puterea care a fost subiectul profeției din
versetul al șaisprezecelea; și anume,
Roma. Ce reprezentau corăbiile din Chitim
care au venit împotriva acestei puteri și
când a fost făcută această mișcare? Care
țară sau putere este înțeleasă prin
Chitim? Adam Clarke, în Isa.23: 1, spune :
"Din țara Chitim le-a venit vestea aceasta"
. Vestea despre distrugerea Tirului de
către Nebucadnețar se spune că le este
adusă din Chitim, insulele și coastele
Mediteranei; "căci tirienii", zice Jerome,
referitor la versetul 6, "când au văzut că nu
mai au alte mijloace de scăpare, au fugit în
corăbiile lor și s-au refugiat în Cartagina și
pe insulele Mării Ionice și Mării Egee".
Același lucru îl afirmă și Jarchi Kitto; dă
Chitimului aceași localizare: și anume:
coasta și insulele mediteraneene; și
cugetul este îndreptat prin mărturia lui
Jerome către o vestită cetate situată în
acea regiune- Cartagina.
"A fost vreodată forța militară navală a
Cartaginei, o bază de acțiune împotriva
Imperiului Roman? Avem doar să ne
gândim la atacul teribil al vandalilor
asupra Romei, sub conducerea
crudului Genseric, pentru a răspunde cu
ușurință afirmativ. În fiecare primăvară el
ieșea din portul Cartagina, în fruntea
numeroaselor și disciplinatelor forțe
navale, el răspândind groaza prin toate
provinciile maritime ale imperiului.
176
evident when we consider that we are
brought down in the prophecy to this very
time. In verse 29, the transfer of empire to
Constantinople we understood to be
mentioned. Following in due course of time,
as the next remarkable revolution, came the
irruptions of the barbarians of the North,
prominent among which was the Vandal war
already mentioned. The years A.D.428-468
mark the career of Genseric.
“‘He shall be grieved and return.’ This may
have reference to the desperate efforts
which were made to dispossess Genseric of
the sovereignty of the seas, the first by
Majorian, the second by Leo, both of which
proved to be utter failures; and Rome was
obliged to submit to the humiliation of seeing
its provinces ravaged, and its ‘eternal city’
pillaged by the enemy.
“‘Indignation against the covenant;’ that is,
the Holy Scriptures, the book of the covenant.
A revolution of this nature was accomplished
in Rome. The Heruli, Goths, and Vandals,
who conquered Rome, embraced the Arian
faith, and became enemies of the Catholic
Church. It was especially for the purpose
of exterminating this heresy that
Justinian decreed the pope to be the head
of the church and the corrector of
heretics. The Bible soon came to be
regarded as a dangerous book that should
not be read by the common people, but all
questions in dispute were to be submitted to
the pope. Thus was indignity heaped upon
God's word. And the emperors of Rome, the
eastern division of which still continued, had
intelligence, or connived with the Church of
Rome, which had forsaken the covenant, and
constituted the great apostasy, for the
purpose of putting down ‘heresy.’ The man of
sin was raised to his presumptuous throne by
the defeat of the Arian Goths, who then held
possession of Rome, in A.D.538. Daniel & The
Revelation, 280, 281.
Că aceasta este lucrare avută în vedere
reiese în mod evident mai departe , când
examinăm profeția în continuare. În
versetul 29, am menționat că s-a făcut
transferul sediului la Constantinopol.
Urmând în timp util, ca o mișcare
remarcabilă ulterioară a venit năvălirea
barbarilor în nord ,printre care se număra
deja războiul vandal.
Anii 428-468 d. Cr marchează cariera lui
Genseric.
"El va fi întristat și se va întoarce". Acest
lucru se poate referi la eforturile disperate
care au fost făcute pentru a distruge pe
Genseric de la suveranitatea asupra
mărilor, eforturi făcute mai întâi de
Majorian, ulterior de Leo, ambele
dovedind a fi complet eșecuri; iar Roma a
fost obligată să se supună umilinței de a
vedea provinciile sale devastate și
"cetatea eternă" jefuiată de inamic.
"Indignarea împotriva legământului
sfânt", adică Sfânta Scriptură, cartea
legământului. O revoluție de această
natură a fost realizată la Roma. Heruli,
goți și vandali, care au cucerit Roma, au
îmbrățișat credința ariană și au devenit
dușmani ai Bisericii Catolice. Mai ales în
scopul exterminării acestei erezii ,
Iustinian a decretat că Papa este capul
bisericii și corectorul ereticilor. Biblia a
ajuns în curând să fie privită ca o carte
periculoasă care nu ar trebui citită de
oamenii obișnuiți, dar toate întrebările în
litigiu urmau să fie prezentate papei.
Astfel a fost ofensă asupra Cuvântului lui
Dumnezeu. Iar împărații Romei, în
diviziunea estică care s-au menținut mai
departe , s-au înțeles cu Biserica Romei,
care părăsise legământul și au alcătuit
177
marea apostazie, pentru a pune jos
"erezia". Omul fărădelegii s-a înălțat în
anul 538 pe tronul său îngâmfat, prin
înfrângerea goților arieni care dețineau
stăpânirea Romei.” Daniel și Apocalipsa,
280, 281.
Antitype: Antitipul: Daniel 11:30 directly connects Islam
“Vandals” to the Sunday Law “Justinian’s
Decree” as the reason for its enforcement.
Daniel 11:30 conectează direct islamul
"Vandalii" la Legea duminicală "Decretul
lui Iustinian" ca motiv pentru punerea sa
în aplicare.
Revelation 8: Apocalipsa 8:
Goths – Alaric – 1989 Goți - Alaric - 1989 “On the death of Alaric, in 410, he was
succeeded by his brother-in-law, Adolphus,
who allied himself with the Romans; he
assumed the character of a Roman
general, and later, married the sister of
Honorius, the emperor. Thus, the
conquest of the Goths over the weakened
Roman Empire, was complete.” The Story of
the Seer of Patmos, 150.
"La moartea lui Alaric, în 410, el a fost
urmat de cumnatul său, Adolf, care s-a
aliat cu romanii; el și-a asumat
caracterul unui general roman și, mai
târziu, s-a căsătorit cu sora lui
Honorius, împăratul. Astfel, cuceririle
goților asupra Imperiului Roman slăbit
au fost complete. "Povestea vizionarului
din Patmos, 150.
Vandals – Genseric – 9/11 Vandalii - Genseric - 9/11 “The history illustrative of the sounding of the
second trumpet evidently relates to the
invasion and conquest of Africa, and
afterward of Italy, by the terrible Genseric.
His conquests were for the most part NAVAL;
and his triumphs were "as it were a great
mountain burning with fire, cast into the sea."
What figure would better, or even so well,
illustrate the collision of navies, and the
general havoc of war on the maritime
coasts? In explaining this trumpet, we are to
look for some events which will have a
particular bearing on the commercial world.
The symbol used naturally leads us to look
"Istoria ilustrativă a sunetului celei de-a
doua trâmbițe se referă în mod evident la
invazia și cucerirea Africii și, ulterior, a
Italiei, de teribilul Genseric. Cucerirea lui a
fost în cea mai mare parte NAVALĂ; și
triumful lui era "ca un munte mare care
ardea cu foc, aruncat în mare".
Ce simbol putea mai bine să ilustreze
coliziunea navelor și ravagiul general al
războiului pe coastele maritime? În
explicarea acestei trâmbițe, trebuie să
căutăm câteva evenimente care vor avea
o influență deosebită asupra lumii
178
for agitation and commotion. Nothing but a
fierce maritime warfare would fulfil the
prediction. If the sounding of the first four
trumpets relates to four remarkable events
which contributed to the downfall of the
Roman empire, and the first trumpet refers
to the ravages of the Goths under Alaric, in
this we naturally look for the next succeeding
act of invasion which shook the Roman
power and conduced to its fall. The next great
invasion was that of "the terrible Genseric,"
at the head of the Vandals.” Daniel & The
Revelation, 481.
comerciale. Simbolul folosit în mod
natural ne determină să căutăm tulburare
și agitație. Nimic altceva decât un război
maritim puternic ar îndeplini profeția.
Dacă sunetul primelor patru trâmbițe se
referă la patru evenimente remarcabile
care au contribuit la prăbușirea Imperiului
Roman, iar prima trâmbiță se referă la
ravagiile goților sub Alaric, în această
privință căutăm în mod natural următorul
act de invazie care a urmat și a stârnit
puterea romană, și ulterior a condus la
căderea ei. Următoarea mare invazie a
fost aceea a "teribilului Genseric", la
conducerea vandalilor ". Daniel &
Apocalipsa, 481.
"This trumpet describes the work of the
terrible Attila, with his huns and allies. " While
the Vandals under Genseric [the "great
burning mountain"] for forty years were
destroying the Roman power by sea, there
were other clans of barbarians
confederating in order to strike a decisive
blow against the same power by land. All
Europe and a part of Asia had been
aroused to the great struggle for the
mastery. Many tribes are rallying to the
standard of Attila, and the Romans are
preparing to repel their terrible foe. Attila
anticipates that his best trophies are beyond
the Alps. At the sound of his war-cry, all
Europe musters to arms. Since Xerxes led his
immense army against the Greeks, no
greater body of warriors had ever assembled
to act a part in the fulfilment of prophecy. The
engagement that succeeded [the battle of
Chalons] is recorded as one of the four
decisive battles of history. {August 21, 1900
ATJ, ARSH 536.12}
"Această trâmbiță descrie lucrarea
teribilului Attila, cu huniții și aliații săi". În
timp ce vandalii conduși de Genseric,
timp de patruzeci de ani, au distrus
puterea romană pe mare, au existat și
alte clanuri de barbari care s-au
confederat pentru a face o lovitură
decisivă împotriva aceleiași puteri pe
uscat.
Toată Europa și o parte din Asia
fuseseră trezite la marea luptă pentru
măiestrie. Multe triburi se ridică la
standardul lui Attila, iar romanii se
pregătesc să respingă dușmanul lor
teribil. Attila anticipează că cele mai bune
trofee ale sale sunt de dincolo de Alpi. La
sunetul strigătului său de război, toată
Europa se regrupează la arme. De când
Xerxes și-a condus imensa armată
împotriva grecilor, nici un grup mai mare
de războinici nu s-a adunat vreodată
pentru a acționa în îndeplinirea profeției.
Bătălia care a avut succes [bătălia de la
Chalons] este înregistrat ca una dintre
179
cele patru bătălii decisive ale istoriei. {21
august 1900 ATJ, ARSH 536.12}
Psalms 48:1-7
Isaiah 27:8
Psalmii 48: 1-7
Isaia 27: 8
Huns – Attila – Midnight Cry
Huns - Attila - Miezul nopții
It is here premised that this trumpet has
allusion to the desolating wars and furious
invasions of Attila against the Roman power,
which he carried on at the head of his hordes
of Huns. Speaking of this warrior, particularly
of his personal appearance, Mr. Barnes says:-
{1897 UrS, DAR 485.1}
"In the manner of his appearance, he strongly
resembled a brilliant meteor flashing in the
sky. He came from the East gathering his
Huns, and poured them down, as we shall
see, with the rapidity of a flashing meteor,
suddenly on the empire. He regarded himself
also as devoted to Mars, the god of war, and
was accustomed to array himself in a
peculiarly brilliant manner, so that his
appearance, in the language of his flatterers,
was such as to dazzle the eyes of beholders."
{1897 UrS, DAR 485.2}
In speaking of the locality of the events
predicted by this trumpet, Mr. Barnes has
this note;_ {1897 UrS, DAR 485.3}
"It is said particularly that the effect would be
on 'the rivers' and on 'the fountains of
waters.' If this has a literal application, or if,
as was supposed in the case of the second
trumpet, the language used was such as had
reference to the portion of the empire that
would be particularly affected by the hostile
invasion, then we may suppose that this
refers to those portions of the empire that
abounded in rivers and streams and more
Aici se presupune că această trâmbiță face
aluzie la războaiele distrugătoare și la
invazia furioasă a lui Attila împotriva
puterii romane, pe care a continuat-o în
fruntea hoinarilor lui Huns. Vorbind
despre acest războinic, în special despre
aspectul său personal, domnul Barnes
spune:
"În felul în care a apărut, seamănă
puternic cu un strălucitor meteor care se
aprindea pe cer. El venea dinspre est,
adunându-i pe Hunii, și dărâmă la pămînt
, așa cum vom vedea, cu rapiditatea unui
meteor, care se aprindea brusc asupra
imperiului . El se considera, de asemenea,
ca fiind dedicat lui Marte, zeului
războiului, și era obișnuit să se înfățișeze
într-o manieră deosebit de strălucitoare,
astfel încât apariția lui, în limba
lingușitorilor săi, să fie atât de orbitoare
pentru ochii celor care o vedeau.
Vorbind despre localitatea evenimentelor
prezise de această trâmbiță, domnul
Barnes are această notă:
"Se spune în special că efectul ar fi asupra"
râurilor "și asupra" izvoarelor apelor ".
Dacă aceasta are o aplicație literală sau
dacă, așa cum se presupunea în cazul celei
de-a doua trâmbițe, limba folosită a fost
așa cum se referea la porțiunea imperiului
care ar fi afectată în mod deosebit de
invazia ostilă, atunci putem presupune că
180
particularly those in which the rivers and
streams had their origin; for the effect was
permanently in the 'fountains of waters.' As a
matter of fact, the principal operations of
Attila were on the regions of the Alps, and on
the portions of the empire whence the rivers
flow down into Italy. The invasion of Attila is
described by Mr. Gibbon in this general
language: 'The whole breadth of Europe, as it
extends above five hundred miles from the
Euxine to the Adriatic, was at once invaded,
and occupied, and desolated, by the myriads
of barbarians whom Attila led into the field.'"
{1897 UrS, DAR 485.4}
acest lucru se referă la acele porțiuni ale
imperiului care abundă în râuri și cursuri
și mai ales în acele locuri în care râurile și
cursurile și-au avut originea lor, deoarece
efectul a fost permanent în "izvoarele
apelor". De fapt, principalele operațiuni
ale lui Attila au fost în regiunile Alpilor și în
porțiunile imperiuluimde unde râurile au
coborât în Italia. Invazia lui Attila este
descrisă de domnul Gibbon în această
explicație generală: Întreaga lățime a
Europei, care se întinde deasupra a cinci
sute de mile de la Euxin până la Marea
Adriatică, a fost imediat invadată, ocupată
și pustiită de miridele de barbari pe care
Attila le-a condus pe teren " Daniel și
Apocalipsa, 485.
This destruction of Attila’s Empire was
wrought in the battle of the River Netad or
Nedao, in Pannonia, a few months after his
death. “Thirty thousand of the Huns and
their confederates lay dead upon the field,
among them Ellak, Attila’s firstborn.... The
rest of his nation fled away across the
Dacian plains and over the Carpathian
mountains to those wide steppes of
Southern Russia.... Ernak, Attila’s darling,
ruled tranquilly under Roman protection in
the district between the Lower Danube and
the Black Sea, which we now call Dobrudscha,
and which was then ‘the lesser Scythia.’ ..
There is nothing in the after history of these
fragments of the nation with which anyone
need concern himself. The Hunnish Empire is
from this time forward mere driftwood on its
way to inevitable oblivion.”—Hodgkin, Id., par
3. “The immense empire which was founded
by King Attila, was destined to be of but short
duration after the death of its founder. His
sons Aladar and Csaba, in their contention
for the inheritance, resorted to arms. The
war ended with the utter destruction of the
nation.”—Arminius Vambery, “The Story of
Această distrugere a Imperiului lui Attila a
fost făcută în bătălia de pe râul Netad sau
Nedao, în Pannonia, la câteva luni după
moartea sa. "Treizeci de mii de huni și
confederații lor au murit pe câmp,
printre ei Ellak, cel dintâi născut al lui Attila
... Restul națiunii sale au fugit pe
câmpiile dacice și peste Munții Carpați
până la acele stepe largi din sudul
Rusiei. .. Ernak, iubita lui Attila, a condus
liniștit sub protecția romană locația dintre
Dunărea de Jos și Marea Neagră, pe care
acum o numim Dobrogea și care era
atunci "Scitia mică ". .. Nu există nimic în
istoria ulterioară a acestor întâmplări ale
națiunii cu care cineva trebuie să se
preocupe. Imperiul Hunnist este de acum
înainte prezentat într-o cădere către o
inevitabilă distrugere"- Hodgkin, Id., Par 3.
" Imperiul imens, fondat de regele Attila, a
fost destinat să fie de scurtă durată după
moartea fondatorul său. Fiii săi Aladar și
Csaba, în cearta lor pentru moștenire,
au recurs la arme. Războiul s-a încheiat
cu distrugerea totală a națiunii ". -
Arminius Vambery," Povestea Ungariei ",
181
Hungary,” iii, par. 5. For additional authorities,
see “Great Empires of Prophecy,” pp. 686-
693. {Great Nations of Today 46.1}
iii, par. 5. Pentru autorități suplimentare,
vezi "Marile imperii ale profeției", pp. 686-
693. {Great Nations of Today 46.1 }
"'The alliance of Attila, (A. D. 441,)
maintained the Vandals in the possession of
Africa. An enterprise had been concerted
between the courts of Ravenna and
Constantinople, for the recovery of that
valuable province, and the ports of Sicily were
already filled with the military and naval
forces of Theodosius. But the subtle
Genseric, who spread his negotiations
round the world, prevented their designs,
by exciting the king of the Huns (Attila) to
invade the eastern empire: and a trifling
incident soon became the motive, or
pretence, of a destructive war. The troops
which had been sent against Genseric were
hastily recalled from Sicily.' {1842 JoL, PREX2
147.2}
"Alianța lui Attila (441 d. Cr.) a menținut
vandalii în posesia Africii. Între instanțele
din Ravenna și Constantinopol s-au
concentrat întreprinderi pentru
recuperarea acelei provincii valoroase, iar
porturile din Sicilia au fost deja umplute
cu forțele militare și navale ale lui
Theodosius, dar subtilul Genseric, care
și-a răspândit negocierile în jurul lumii,
a împiedicat planurile lor,
influențându-l pe regele hunilor
(Attila) să invadeze imperiul estic: și un
incident mic a devenit curând pretextul
unui război distructiv. Trupele care
fuseseră trimise împotriva lui Genseric au
fost retrase în grabă din Sicilia. {1842 JoL,
PREX2 147.2}
Odoacer – Heruli – Sunday Law
Odoacru - Herulii - Legea duminicală
We understand that this trumpet symbolizes
the career of Odoacer, the barbarian
monarch who was so intimately connected
with the downfall of Western Rome. The
symbols sun, moon, and stars - for they are
undoubtedly here used as symbols -
evidently denote the great luminaries of the
Roman government, - its emperors,
senators, and consuls. Bishop Newton
remarks that the last emperor of Western
Rome was Romulus, who in derision was
called Augustulus, or the "diminutive
Augustus." Western Rome fell A.D. 476. Still,
however, though the Roman sun was
extinguished, its subordinate luminaries
shone faintly while the senate and consuls
continued. But after many civil reverses and
changes of political fortune, at length, A.D.
566, the whole form of the ancient
Înțelegem că această trâmbiță
simbolizează cariera lui Odoacru,
monarhul barbar care a fost atât de intim
legat de prăbușirea Romei de Vest.
Simbolurile soarelui, lunii și stelelor -
pentru că acestea sunt, fără îndoială,
folosite aici ca simboluri - denotă în mod
evident marii luminători ai guvernului
român - împărații, senatorii și consulii.
Thomas Newton remarcă faptul că
ultimul împărat al Romei de Vest era
Romulus, care, în bătaie de joc, era numit
Augustulus sau "diminutivul Augustus".
Roma de vest a căzut în anul 476. Totuși,
deși soarele roman a fost stins,
iluminătorii săi subordonați străluceau
slab, în timp ce senatul și consulii își
continuau lucrarea . Dar, după multe
inversări civile și schimbări de avere
182
government was subverted, and Rome itself
was reduced form being the empress of the
world to a poor dukedom tributary to the
Exarch of Ravenna. {1897 UrS, DAR 487.6}
politică, în ansamblu, în anii 566, întreaga
formă a vechiului guvern a fost
subminată, iar Roma în sine a fost redusă
de la a fi împărăteasa lumii la un afluent
sărac ducesc către Exarhul de la Ravenna.
{1897 UrS, DAR 487.6}
Arianism Arianismul "Indignation against the covenant;" that is,
the Holy Scriptures, the book of the covenant.
A revolution of this nature was accomplished
in Rome. The Heruli, Goths, and Vandals,
who conquered Rome, embraced the Arian
faith, and became enemies of the Catholic
Church. It was especially for the purpose
of exterminating this heresy that
Justinian decreed the pope to be the head
of the church and the corrector of
heretics. The Bible soon came to be
regarded as a dangerous book that should
not be read by the common people, but all
questions in dispute were to be submitted to
the pope. Thus was indignity heaped upon
God's word. And the emperors of Rome, the
eastern division of which still continued, had
intelligence, or connived with the Church of
Rome, which had forsaken the covenant, and
constituted the great apostasy, for the
purpose of putting down "heresy." The man
of sin was raised to his presumptuous
throne by the defeat of the Arian Goths,
who then held possession of Rome, in
A.D.538. {1897 UrS, DAR 281.3}
"Indignarea împotriva legământului
sfânt", adică Sfânta Scriptură, cartea
legământului. O revoluție de această
natură a fost realizată la Roma. Heruli,
goți și vandali, care au cucerit Roma, au
îmbrățișat credința ariană și au devenit
dușmani ai Bisericii Catolice. Mai ales în
scopul exterminării acestei erezii ,
Iustinian a decretat că Papa este capul
bisericii și corectorul ereticilor. Biblia a
ajuns în curând să fie privită ca o carte
periculoasă care nu ar trebui citită de
oamenii obișnuiți, dar toate întrebările în
litigiu urmau să fie prezentate papei.
Astfel a fost ofensă asupra Cuvântului lui
Dumnezeu. Iar împărații Romei, în
diviziunea estică, care s-au menținut mai
departe , s-au înțeles cu Biserica Romei,
care părăsise legământul, și au alcătuit
marea apostazie, pentru a pune jos
"erezia". Omul fărădelegii s-a înălțat în
anul 538 pe tronul său îngâmfat prin
înfrângerea goților arieni care dețineau
stăpânirea Romei. Daniel și Apocalipsa,
280, 281.
183
Let Both Grow Together Until
the Harvest
The Wheat and Tares
Lăsați-le Să Crească
Împreună Până la Seceriș
Grâul și Neghina
Jeremiah Ieremia
For thus saith the Lord to the men of Judah
and Jerusalem, Break up your fallow ground,
and sow not among thorns. Circumcise
yourselves to the Lord, and take away the
foreskins of your heart, ye men of Judah and
inhabitants of Jerusalem: lest my fury come
forth like fire, and burn that none can quench
it, because of the evil of your doings.
Jeremiah 4:3,4.
Pentru că astfel spune DOMNUL că tre
bărbaţii lui Iuda şi către Ierusalim:
Desţeleniţi-vă pământul şi nu semănaţi
printre spini. Circumcideţi-vă pentru
DOMNUL şi îndepărtaţi prepuţurile inimii
voastre, voi bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori
ai Ierusalimului; ca nu cumva furia mea, ca
un foc, să izbucnească şi să ardă astfel
încât nimeni să nu o poată stinge, din
cauza facerilor voastre de rău. – Ieremia
4:3,4.
184
Thorns Spini “Grace can thrive only in the heart that is
being constantly prepared for the precious
seeds of truth. The thorns of sin will grow
in any soil; they need no cultivation; but
grace must be carefully cultivated.” Christ´s
Object Lessons, 50.
„Harul poate lucra numai în inima care se
pregăteşte totdeauna pentru primirea
preţioaselor seminţe ale adevărului.
Spinii păcatului vor creşte în orice fel
de teren, ei n-au nevoie să fie cultivaţi,
dar harul trebuie să fie cultivat cu multă
grijă.” Parabolele Domnului Hristos, 50
Break up Your Fallow Ground — The Plowshare of Truth
Desțeleniți-vă Pământul – Plugul Adevărului
“Christ is the sower of the seed. He came to
sow the world with truth. Not one tiny seed
of error does he cast into the ground. He sees
that the precious seeds of truth do not have
a fair opportunity when seeds of a perverted
character have taken deep root. The
plowshare of truth is needed, not merely
to cut off the tops of the thorns, but to
take them out by the roots. Therefore he
makes the doctrines of his kingdom so plain
that the truth appears in contrast with error;
for truth, if planted and cherished in the
heart, will uproot error. And all who have the
privilege of hearing the Word, and who
receive it not, must render an account for
their rejection of the instruction and
warnings given. They are represented as
those who, ‘seeing see not, and hearing they
hear not, neither do they understand.’” The
Review and Herald, 26, 1899, Art. A, par. 14.
„Cristos este semănătorul seminței. El a
venit să semene lumea cu adevăr. El nu
aruncă în pământ nicio sămânță de
eroare, oricât ar fi ea de mică. El vede că
semințele prețioase ale adevărului nu
au o șansă corectă atunci când semințe de
un caracter pervertit au prins rădăcini
adânci. Este nevoie de plugul
adevărului, nu doar pentru a tăia
vârfurile mărăcinilor, ci să îi
dezrădăcineze. Astfel că el face
doctrinele împărăției sale așa de clare
încât adevărul apare în contrast cu
eroarea; căci adevărul, dacă este plantat și
păstrat în inimă, va dezrădăcina eroarea.
Și toți cei care au privilegiul de a auzi
Cuvântul și care nu îl primesc, trebuie să
dea socoteală pentru respingerea
instrucțiunilor și avertizărilor date. Ei sunt
reprezentați ca fiind aceia care „văzând nu
văd şi auzind nu aud, nici nu înţeleg”
Review and Herald, 26, 1899, Art. A, par.
14.
• If you plow then you create the pattern
of Line upon Line
• Dacă ari atunci creezi tiparul de
Linie peste Linie
185
Hosea Osea
Break up Your Fallow Ground
Desțeleniți-vă Pământul
“The garden of the heart must be cultivated.
The soil must be broken up by deep
repentance for sin.” Christ´s Object Lessons,
56.
„Grădina inimii trebuie cultivată. Ogorul
trebuie arat adânc printr-o profundă
pocăinţă şi întoarcere de la păcat.”
Parabolele Domnului Hristos, 56.
• Plowing is to repent • Ararea semnifică pocăința
Time to Seek the Lord - Time of the End
Timpul Să-l Căutăm pe Domnul
But thou, O Daniel, shut up the words, and
seal the book, even to the time of the end:
many shall run to and fro, and knowledge
shall be increased. Daniel 12:4
„Dar tu, Daniele, închide cuvintele și
sigilează cartea până la timpul sfârșitului;
mulţi vor alerga încoace și încolo și
cunoașterea va fi înmulţită.” Daniel 12:4.
“Yet God accomplished His own beneficent
purpose in permitting the warning of the
judgment to be given just as it was. The great
day was at hand, and in His providence the
people were brought to the test of a definite
time, in order to reveal to them what was in
their hearts. The message was designed for
the testing and purification of the church.
They were to be led to see whether their
affections were set upon this world or upon
Christ and heaven. They professed to love the
Saviour; now they were to prove their love.
Were they ready to renounce their worldly
hopes and ambitions, and welcome with joy
„Dar Dumnezeu Și-a împlinit planul Său
binefăcător, îngăduind ca avertizarea cu
privire la judecată să fie dată exact așa
cum trebuia. Ziua cea mare era aproape
și, în providența Sa, oamenii au fost
cercetați la timpul hotărât, pentru a le
descoperi ce era în inimile lor. Solia avea
ca scop să încerce și să curețe biserica. Ei
au fost determinați să vadă dacă
sentimentele lor erau legate de lumea
aceasta sau de Hristos și de cer. Ei
mărturiseau că Îl iubesc pe Mântuitorul și
acum trebuiau să-și dovedească iubirea.
Erau ei gata să renunțe la nădejdile și
186
the advent of their Lord? The message was
designed to enable them to discern their
true spiritual state; it was sent in mercy to
arouse them to seek the Lord with
repentance and humiliation.” Christ in his
Sanctuary, 76.
ambițiile lor pământești și să întâmpine cu
bucurie venirea Domnului lor? Solia
urmărea să-i facă în stare să vadă
adevărata lor stare spirituală; a fost
trimisă din milă pentru a-i trezi să-L caute
pe Domnul, cu pocăință și umilință.” Christ
in his Sanctuary, 76 / Tragedia Veacurilor,
353.
Righteousness Neprihănire “Christ has made baptism the sign of
entrance to His spiritual kingdom. He has
made this a positive condition with which all
must comply who wish to be acknowledged
as under the authority of the Father, the Son,
and the Holy Spirit. Before man can find a
home in the church, before passing the
threshold of God’s spiritual kingdom, he is
to receive the impress of the divine name,
‘The Lord Our Righteousness.’ Jeremiah
23:6.” Counsels to the Church, 295.
„Domnul Hristos a făcut din botez
semnul de intrare în împărăția Sa
spirituală. El a făcut din acesta o condiție
căreia toți care vor să fie recunoscuți ca
fiind sub autoritatea Tatălui, a Fiului și a
Duhului Sfânt, trebuie să se supună.
Înainte ca omul să poată găsi un cămin în
biserică, înainte de a trece pragul
împărăției spirituale a lui Dumnezeu, el
trebuie să aibă semnul Numelui divin,
„Domnul, Neprihănirea noastră”.
(Ieremia 23, 6).” Sfaturi pentru Biserică,
295.
“In much of the service professedly done for
God, there is self-emulation and self-
exaltation. God hates pretense. When men
and women receive the baptism of the Holy
Spirit, they will confess their sins, and
pardon—which means justification—will
be given them; but the wisdom of human
agents who are not penitent, not humbled, is
not to be depended on; for they are blinded
in regard to the meaning of righteousness
and sanctification through the truth.
When men are stripped of self-
righteousness, they will see their spiritual
poverty. Then they will approach that state of
brotherly kindness that will show that they
are in sympathy with Christ. They will be able
to appreciate the high and elevated character
of Christian missions.” Letter 173,1903.
„În mult slujirea ce se pretinde a fi făcută
pentru Dumnezeu, există înălțare de sine
și încredere de sine. Dumnezeu urăște
prefăcătoria. Atunci când bărbați și femei
primesc botezul Duhului Sfânt, ei își vor
mărturisi păcatele și iertarea – care
înseamnă justificare – le va fi oferită;
dar nu trebuie să depindem de
înțelepciunea agenților omenești care nu
sunt pocăiți, nu sunt umiliți; pentru că ei
sunt orbi în legătură cu însemnătatea
neprihănirii și sfințeniei prin adevăr.
Atunci când oamenii renunță la
neprihănirea de sine, ei își vor vedea
sărăcia spirituală. Atunci ei vor ajunge la
acea stare de amabilitate frățească ce va
arăta că sunt în legătură cu Cristos. Ei vor
fi capabili să înțeleagă caracterul înalt al
misiunilor creștine.” Scrisoarea 173, 1903.
187
• Righteousness takes place at baptism
• Neprihănirea are loc la botez
Reap in Mercy Secerați în Milă • Look at the close of probation in a
positive way
• Privește încheierea timpului de
probă într-un mod pozitiv.
For he will finish the work, and cut it short in
righteousness: because a short work will the
Lord make upon the earth. Romans 9:28
„Fiindcă va termina lucrarea și o va scurta
în dreptate, pentru că Domnul va face o
lucrare scurtă pe pământ.” Romani 9:28.
“Mercy had ceased its pleadings for the
guilty race. The beasts of the field and the
birds of the air had entered the place of
refuge. Noah and his household were within
the ark, “and the Lord shut him in.” A flash
of dazzling light was seen, and a cloud of
glory more vivid than the lightning
descended from heaven and hovered before
the entrance of the ark. The massive door,
which it was impossible for those within
to close, was slowly swung to its place by
unseen hands. Noah was shut in, and the
rejecters of God’s mercy were shut out.
The seal of Heaven was on that door; God
had shut it, and God alone could open it.
So when Christ shall cease His
intercession for guilty men, before His
coming in the clouds of heaven, the door
of mercy will be shut. Then divine grace will
no longer restrain the wicked, and Satan will
have full control of those who have rejected
mercy. They will endeavor to destroy
God’s people; but as Noah was shut into
the ark, so the righteous will be shielded
by divine power.” Patriarchs and Prophets,
98.
„Mila încetase să mai mijlocească
pentru neamul omenesc vinovat.
Fiarele câmpului şi păsările cerului
intraseră în locul refugiului lor. Noe şi
familia sa se aflau în corabie şi „Domnul a
închis uşa după el” (Geneza 7, 16. u. p.) A
fost văzută licărirea unei lumini orbitoare
şi un nor de slavă mai luminând mult mai
puternic decât fulgerul a coborât din
ceruri şi s-a aşezat înaintea intrării în
corabie. Uşa masivă, pe care cei
dinăuntru nu ar fi fost în stare s-o
închidă, a fost împinsă încet la locul ei
de către mâini nevăzute. Noe a fost
închis înăuntru, iar cei care lepădaseră
mila lui Dumnezeu au fost lăsaţi afară.
Sigiliul Cerului era pe uşa aceea:
Dumnezeu a închis-o şi numai
Dumnezeu o putea deschide. Tot astfel,
când Hristos va termina lucrarea
mijlocirii Sale în favoarea omenirii
vinovate, mai înainte de venirea Sa pe
norii cerului, uşa milei va fi închisă.
După aceea, harul divin nu îi va mai ţine în
frâu pe cei nelegiuiţi, iar Satana va avea
stăpânire deplină asupra acelora care
resping mila lui Dumnezeu. Ei se vor
strădui să nimicească pe poporul lui
Dumnezeu; dar, aşa cum Noe a fost
închis în corabie, tot astfel cei
188
neprihăniţi vor fi ocrotiţi prin puterea
divină.” Patriarhi și Profeți, 98.
Mark
And he said, So is the kingdom of God, as if a
man should cast seed into the ground; And
should sleep, and rise night and day, and the
seed should spring and grow up, he knoweth
not how. For the earth bringeth forth fruit of
herself; first the blade, then the ear, after that
the full corn in the ear. But when the fruit is
brought forth, immediately he putteth in the
sickle, because the harvest is come. Mark
4:26-29.
„Şi a spus: Aşa este împărăţia lui
Dumnezeu, ca şi cum un om ar arunca
sămânţă în pământ; Și ar dormi și s-ar
trezi noapte și zi și sămânţa ar răsări și ar
crește, el nu știe cum. Fiindcă singur
pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic,
apoi grâu deplin în spic. Dar când rodul
este gata, îndată pune secera în el, pentru
că a venit secerișul.” Marcu 4:26-29.
Seed Sămânța The seed which gets sown is the word of God.
Now the parable is this: The seed is the word
of God. Luke 8:11.
Sămânța semănată este Cuvântul
Domnului.
„Și parabola este aceasta: Sămânţa este
cuvântul lui Dumnezeu.” Luca 8:11.
Germination of a seed: Germinarea Seminței • Light
• Humidity
• Temperature
• Oxygen
• Soil
• Lumină
• Umiditate
• Temperatură
• Oxigen
• Sol
189
Early and Latter Rain Ploaia Timpurie și Târzie “‘He will cause to come down for you the rain,
the former rain, and the latter rain.’ In the
East the former rain falls at the sowing
time. It is necessary in order that the seed
may germinate. Under the influence of
the fertilizing showers the tender shoot
springs up. The latter rain, falling near the
close of the season, ripens the grain and
prepares it for the sickle. The Lord employs
these operations of nature to represent the
work of the Holy Spirit. [See Zechariah 10:1;
Hosea 6:3; Joel 2:23, 28.]
“As the dew and the rain are given first to
cause the seed to germinate, and then to
ripen the harvest, so the Holy Spirit is
given to carry forward, from one stage to
another, the process of spiritual growth.
The ripening of the grain represents the
completion of the work of God’s grace in the
soul. By the power of the Holy Spirit the
moral image of God is to be perfected in the
character. We are to be wholly transformed
into the likeness of Christ.
“The latter rain, ripening earth’s harvest,
represents the spiritual grace that
prepares the church for the coming of the
Son of man. But unless the former rain has
fallen, there will be no life; the green
blade will not spring up. Unless the early
showers have done their work, the latter
rain can bring no seed to perfection.” Last
Days Events, 183.
„El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite
ploaie timpurie şi târzie”. (Ioel 2, 23.) În
răsărit, ploaia timpurie cade în timpul
semănatului. Ea este necesară pentru a
face sămânţa să încolţească. Ploaia
târzie cade aproape de încheierea
anotimpului şi maturizează cerealele,
pregătindu-le pentru seceriş. Domnul
foloseşte aceste activităţi din natură
pentru a reprezenta lucrarea Duhului
Sfânt.
După cum rouă şi ploaia sunt date, mai
întâi pentru a ajuta sămânţa să
încolţească, iar apoi pentru a o
maturiza în vederea secerişului, tot aşa
Duhul Sfânt este dat pentru a dezvolta,
de la o etapă la alta, procesul creşterii
spirituale. Coacerea grânelor reprezintă
îndeplinirea lucrării harului lui Dumnezeu
în suflet. Prin puterea Duhului Sfânt,
chipul moral al lui Dumnezeu va fi
reprodus în mod desăvârşit în caracter.
Noi trebuie să fim transformaţi în
totalitate, devenind asemenea Domnului
Hristos.
Prin lucrarea de maturizare a recoltei
pământului, ploaia târzie reprezintă
harul spiritual care pregăteşte biserica
pentru venirea Fiului Omului. Dar, dacă
ploaia timpurie nu a căzut, nu va exista
nici o viaţă şi firul verde nu va răsări.
Aşadar, până când stropii ploii timpurii
nu-şi îndeplinesc lucrarea, ploaia târzie
nu poate conduce nici o sămânţă la
desăvârşire.” Evenimentele Ultimelor
Zile, 183.
Growth and Ripening Creșterea și Coacerea “Day by day the sanctifying influence of
the Spirit of God almost imperceptibly
leads those who love the ways of truth
„Zi de zi influența sfințitoare ale
Duhului lui Dumnezeu conduce
aproape imperceptibil pe aceia care
190
toward the perfection of righteousness,
till finally the soul is ripe for the harvest,
the life-work is ended, God gathers in His
grain. There is no period in the Christian life
when there is no more to learn, no higher
attainments to reach. Sanctification is the
work of a life-time. First the blade, then
the ear, then the full corn in the ear, then
the ripening and the harvest; for when the
fruit is perfect, it is ready for the sickle.”
Spirit of Prophecy, volume 2, 244.
iubesc căile adevărului către
perfecțiune și neprihănire, până în
final sufletul este copt pentru seceriș,
lucrarea de o viață s-a sfârșit, iar
Dumnezeu își adună grânele. Nu există
nicio perioadă din viața Creștină în care nu
există mai mult de învățat, sau idealuri
mai înalte de atins. Sfințirea este
lucrarea unei. Întâi fir, apoi spic, apoi
grâu deplin în spic, apoi coacerea și
secerișul; căci atunci când rodul este
perfect, este gata pentru seceră” Spirit
of Prophecy, vol 2, 244.
• Growth is the work of sanctification
• Full corn in strongs is G4134 and
means also complete. The full corn in
the ear is a complete fruit which
means it is a ripe fruit
• Early Rain from seed to ear
• Later Rain from ear to full con in the
ear (harvest)
• Creșterea este lucrarea sfințirii
• Grâu deplin în concordanța Strong
este G4134 și înseamnă de
asemenea complet. Grâul deplin în
spic înseamnă rodul complet, care
înseamnă rodul copt.
• Ploaia Timpurie de la sămânță la
spic
• Ploaia Târzie de la spic la grâu
deplin în spic (seceriș)
“The germination of the seed represents the
beginning of spiritual life, and the
development of the plant is a beautiful figure
of Christian growth. As in nature, so in
grace; there can be no life without growth.
The plant must either grow or die. As its
growth is silent and imperceptible, but
continuous, so is the development of the
Christian life. At every stage of
development our life may be perfect; yet
if God’s purpose for us is fulfilled, there
will be continual advancement.
Sanctification is the work of a lifetime. As
our opportunities multiply, our experience
will enlarge, and our knowledge increase. We
shall become strong to bear responsibility,
and our maturity will be in proportion to our
privileges.
„Încolţirea seminţei reprezintă începutul
vieţii spirituale, iar dezvoltarea, creşterea
plantei, este o frumoasă ilustrare a
creşterii creştine. Ca şi în natură, tot la
fel se prezintă lucrurile şi în viaţa
spirituală; nu poate fi viaţă fără
creştere. Planta trebuie sau să crească,
sau să moară. După cum creşterea ei se
face în tăcere şi în mod imperceptibil,
dar continuu, tot aşa şi cu dezvoltarea
vieţii creştinului. În fiecare etapă a
dezvoltării noastre, viaţa noastră
spirituală poate fi desăvârşită şi totuşi,
dacă trebuie împlinit planul pe care
Dumnezeu îl are cu noi, atunci trebuie
să aibă loc o continuă creştere.
Sfinţirea este lucrarea unei vieţi
întregi. Pe măsură ce ocaziile oferite nouă
se înmulţesc, se va dezvolta şi experienţa
191
“The plant grows by receiving that which God
has provided to sustain its life. It sends down
its roots into the earth. It drinks in the
sunshine, the dew, and the rain. It receives
the life-giving properties from the air. So the
Christian is to grow by co-operating with the
divine agencies. Feeling our helplessness, we
are to improve all the opportunities granted
us to gain a fuller experience. As the plant
takes root in the soil, so we are to take deep
root in Christ. As the plant receives the
sunshine, the dew, and the rain, we are to
open our hearts to the Holy Spirit. The work
is to be done ‘not by might, nor by power, but
by My Spirit, saith the Lord of hosts.’
Zechariah 4:6. If we keep our minds stayed
upon Christ, He will come unto us ‘as the rain,
as the latter and former rain unto the earth.’
Hosea 6:3. As the Sun of Righteousness, He
will arise upon us ‘with healing in His wings.’
Malachi 4:2. We shall ‘grow as the lily.’ We
shall ‘revive as the corn, and grow as the vine.’
Hosea 14:5, 7. By constantly relying upon
Christ as our personal Saviour, we shall grow
up into Him in all things who is our head.”
Christ´s Object Lessons, 65,66.
noastră, iar cunoştinţa noastră va creşte.
Noi vom ajunge atunci destoinici pentru a
purta răspunderi, iar maturitatea noastră
va fi în proporţie cu privilegiile pe care le
avem.
Planta creşte primind ceea ce Dumnezeu
a prevăzut pentru susţinerea vieţii ei. Ea îşi
înfige adânc rădăcinile în pământ şi se
adapă cu lumina soarelui, cu rouă şi cu
ploaie. Ea absoarbe din aer substanţele
dătătoare de viaţă. Tot astfel trebuie să
crească şi creştinul, cooperând cu
mijloacele rânduite de Dumnezeu.
Simţind nimicnicia noastră, noi trebuie să
folosim orice ocazie ce ni se oferă, pentru
a căpăta o mai deplină experienţă. După
cum planta îşi înfige rădăcinile în pământ,
tot aşa şi noi trebuie să fim bine
înrădăcinaţi în Hristos. După cum planta
primeşte razele soarelui, rouă şi ploaia, tot
astfel şi noi trebuie să ne deschidem
inimile lucrării Duhului Sfânt. Lucrarea
aceasta „nu se va face nici prin putere, nici
prin tărie, ci prin Duhul Meu, — zice
Domnul oştirilor.” Zaharia 4, 6. Dacă vom
păstra cugetarea noastră aţintită asupra
Domnului Hristos, atunci El va veni la noi
„ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care
udă pământul.” Osea 6, 3. Ca Soare al
Neprihănirii, El va răsări asupra noastră
având „tămăduirea ... supt aripile Lui.”
Maleahi 4, 2. Noi vom „înflori atunci
asemenea crinului”. Domnul ne va face ca
grâul şi vom „înflori ca via.” Osea 14, 5-7.
Sprijinindu-ne tot mereu pe Domnul
Hristos ca Mântuitor al nostru personal,
noi vom creşte prin El, Care este
Căpetenia noastră, în toate lucrurile.”
Parabolele Domnului Cristos, 65-66.
Harvest Secerișul The harvest is past, the summer is ended,
and we are not saved. Jeremiah 8:20
„Secerișul a trecut, vara s-a sfârșit și noi nu
suntem salvaţi.” Ieremia 8:20
192
“In the last great conflict of the
controversy with Satan those who are
loyal to God will see every earthly support
cut off. Because they refuse to break His law
in obedience to earthly powers, they will be
forbidden to buy or sell. It will finally be
decreed that they shall be put to death. See
Revelation 13:11-17.” The Desire of Ages, 121.
„În ultimul mare conflict al luptei cu
Satana, aceia care vor rămâne
credincioşi lui Dumnezeu vor vedea
cum li se ia orice mijloc de întreţinere.
Pentru că ei refuză să calce Legea Sa, ca să
asculte, în schimb, de puterile pământeşti,
li se va interzice să cumpere şi să vândă. În
cele din urmă, se va da un decret ca toţi să
fie omorâţi. Vezi Apocalipsa 13, 11-17.”
Hristos Lumina Lumii, 121.
“The fruit of the Spirit is love, joy, peace,
longsuffering, gentleness, goodness, faith,
meekness, temperance.” Galatians 5:22, 23.
This fruit can never perish, but will produce
after its kind a harvest unto eternal life.
“‘When the fruit is brought forth,
immediately he putteth in the sickle,
because the harvest is come.’ Christ is
waiting with longing desire for the
manifestation of Himself in His church.
When the character of Christ shall be
perfectly reproduced in His people, then
He will come to claim them as His own.”
Christ Object Lessons,68,69
“The fruit of the Spirit is love, joy, peace,
longsuffering, gentleness, goodness, faith,
meekness, temperance.” Galatians 5:22,
23. This fruit can never perish, but will
produce after its kind a harvest unto
eternal life.
“When the fruit is brought forth,
immediately he putteth in the sickle,
because the harvest is come.” Christ is
waiting with longing desire for the
manifestation of Himself in His church.
When the character of Christ shall be
perfectly reproduced in His people,
then He will come to claim them as His
own.” Parabolele Domnului Cristos, 68-69.
Matthew Matei
Another parable put he forth unto them,
saying, The kingdom of heaven is likened
unto a man which sowed good seed in his
field: But while men slept, his enemy came
and sowed tares among the wheat, and went
his way. But when the blade was sprung up,
„Le-a pus înainte altă parabolă, spunând:
Împărăţia cerului se aseamănă cu un om
care a semănat sămânţă bună în câmpul
lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit
dușmanul lui și a semănat neghine în grâu
și a plecat. Iar când au răsărit firele de
193
and brought forth fruit, then appeared the
tares also. So the servants of the
householder came and said unto him, Sir,
didst not thou sow good seed in thy field?
from whence then hath it tares? He said unto
them, An enemy hath done this. The servants
said unto him, Wilt thou then that we go and
gather them up? But he said, Nay; lest while
ye gather up the tares, ye root up also the
wheat with them. Let both grow together
until the harvest: and in the time of harvest I
will say to the reapers, Gather ye together
first the tares, and bind them in bundles to
burn them: but gather the wheat into my
barn. Matthew 13:24-30.
grâu și au făcut rod, atunci au apărut și
neghinele. Așa că robii stăpânului au venit
și i-au spus: Domnule, nu ai semănat
sămânţă bună în câmpul tău? De unde are
așadar neghine? El le-a spus: Un dușman
a făcut aceasta. Iar robii i-au spus: Voiești
dar să mergem să le strângem? Dar el a
spus: Nu; ca nu cumva, strângând
neghinele să dezrădăcinaţi și grâul
împreună cu ele. Lăsaţi-le să crească
împreună amândouă până la seceriș; și la
timpul secerișului, voi spune secerătorilor:
Strângeţi întâi neghinele și legaţi-le în
snopi să le ardeţi; dar grâul adunaţi-l în
grânarul meu.” Matei 13:24-30
Seed Sămânța “The parable of the wheat and the tares
shows the mystery of the divine and the
satanic agencies working in direct opposition,
in vital conflict. The conflict continues till the
close of this earth’s history. The
incorruptible seed is the living Word of
God, which works in the personal
sanctification of the receivers, elevating
them by bringing them into the
participation of the divine nature.” Christ
Triumphant, 236.
„Parabola grâului și a neghinelor arată
misterul agențiilor divine și satanice care
lucrează în opoziție directă, în conflict de
viață și de moarte. Conflictul continuă
până la sfârșitul istoriei acestui pământ.
Sămânța incoruptibilă este Cuvântul
viu al lui Dumnezeu, care lucrează în
sfințirea personală a primitorilor,
înălțându-i prin a-i face să participe la
natura divină” Christ Triumphant, 236.
• Good Seed = Truth
• Tare = Error
• Sămânța Bună = Adevăr
• Neghină = Eroare
Early and Latter Rain Ploaia Timpurie și Târzie Be glad then, ye children of Zion, and rejoice
in the Lord your God: for he hath given you
the former rain moderately, and he will
cause to come down for you the rain, the
former rain, and the latter rain in the first
month. Joel 2:23.
„Fiţi veseli, voi copii ai Sionului, și bucuraţi-
vă în DOMNUL Dumnezeul vostru, pentru
că el v-a dat ploaia timpurie cu măsură
și va face să cadă pentru voi ploaia,
ploaia timpurie și ploaia târzie în luna
întâi.” Ioel 2:23.
194
The servants Slujitorii “All are called to do service for Him, and for
the manner in which they have met this
claim, all will be required to render an
account at the great judgment day. But the
claims of God are not recognized by all. It is
those who profess to have accepted
Christ’s service who in the parable are
represented as His own servants.” Christ
Object Lessons 326
„Toţi sunt chemaţi să lucreze pentru El
şi, după felul în care ei împlinesc această
chemare, toţi vor trebui să dea socoteală
în ziua cea mare a judecăţii. Dar cerinţele
lui Dumnezeu nu sunt recunoscute de
către toţi. În parabolă, aceia care au
declarat că au acceptat să lucreze
pentru Hristos sunt înfăţişaţi ca fiind
slujitorii Săi.” Parabolele Domnului Cristos,
326.
• This movement are the ones who are
doing Gods will
• The servants have the ability to see,
distinguish between the two crops,
and to uproot the tares, but the Lords
bids them to let both grow till the
harvest.
• Growth till the harvest = full
development of truth and error and
the people attached to it.
• Acestă mișcare sunt cei care fac
voia lui Dumnezeu
• Servitorii au abilitatea să vadă, să
distingă între cele două grâne și să
dezrădăcineze neghinele, însă
Domnul îi îndeamnă să le lase să
crească până la seceriș.
• Creșterea până la seceriș =
dezvoltarea deplină a adevărului și
a rătăcirii și a oamenilor atașați de
ei.
Bowing Down of the Ripe Fruit
Aplecarea Roadelor Coapte
“The tares closely resembled the wheat
while the blades were green; but when the
field was white for the harvest, the
worthless weeds bore no likeness to the
wheat that bowed under the weight of its
full, ripe heads. Sinners who make a
pretension of piety mingle for a time with the
true followers of Christ, and the semblance of
Christianity is calculated to deceive many; but
in the harvest of the world there will be no
likeness between good and evil. Then those
who have joined the church, but who have
not joined Christ, will be manifest.” Christ
Object Lesson, 74.
„Neghina seamănă foarte mult cu
grâul, atâta vreme cât este verde; dar
când câmpul a devenit alb, gata pentru
seceriş, buruienele fără valoare nu se
mai aseamănă deloc cu grâul care se
apleacă sub povara spicelor pe deplin
coapte. Păcătoşii care fac paradă de
pretinsa lor sfinţenie se amestecă pentru
un timp cu adevăraţii urmaşi ai Domnului
Hristos şi înfăţişarea lor de creştini va
înşela pe mulţi; dar la vremea secerişului
final al lumii nu va mai fi nici o asemănare
între cei buni şi cei răi. Atunci se vor da pe
faţă aceia care s-au alăturat Bisericii, dar
nu s-au unit cu Domnul Hristos.”
Parabolele Domnului Cristos, 74.
195
• Bowing down at the close of probation
• Massage bears weight
• A ripe fruit needs to be harvested
• Aplecarea la închiderea timpului de
probă
• Mesajul are greutată
• Un rod copt trebuie secerat
Harvest Seceriș The tares and the wheat are to grow
together until the harvest; and the
harvest is the end of probationary time.”
Christ Object Lessons, 71.
„Neghina şi grâul vor creşte împreună
până la seceriş; iar secerişul este
încheierea timpului de har.” Parabolele
Domnului Hristos, 71.
“Both the parable of the tares and that of the
net plainly teach that there is no time when
all the wicked will turn to God. The wheat
and the tares grow together until the
harvest. The good and the bad fish are
together drawn ashore for a final separation.
“Again, these parables teach that there is
to be no probation after the judgment.
When the work of the gospel is completed,
there immediately follows the separation
between the good and the evil, and the
destiny of each class is forever fixed.”
Christ Object Lessons, 123.
„Atât parabola neghinei, cât şi cea a
năvodului ne învaţă în mod clar că nu va fi
nici un timp când toţi cei răi se vor
întoarce la Dumnezeu. Grâul şi neghina
vor creşte laolaltă până la timpul
secerişului. Atât peştii cei buni, cât şi peştii
cei răi sunt traşi împreună la mal pentru
ultima selectare.
Aceste parabole ne învaţă, de
asemenea, că nu va fi nici un timp de
probă după terminarea judecăţii. Când
lucrarea Evangheliei s-a încheiat,
urmează imediat lucrarea de
despărţire între ceea ce este bun şi
ceea ce este rău, hotărându-se pentru
totdeauna destinul fiecăruia.”
Parabolele Domnului Cristos, 123.
Reapers Secerătorii “I then saw the third angel. Said my
accompanying angel, ‘Fearful is his work.
Awful is his mission. He is the angel that is
to select the wheat from the tares, and
seal, or bind, the wheat for the heavenly
garner. These things should engross the
whole mind, the whole attention.’” Early
Writings, 118.
„Apoi am văzut cel de-al treilea înger.
Îngerul meu însoţitor a spus:
„Înfricoşătoare este lucrarea lui. Teribilă îi
este misiunea. El este îngerul care
urmează să despartă grâul de neghină
şi să sigileze — sau să lege — snopii de
grâu pentru hambarul ceresc. Aceste
lucruri ar trebui să ocupe cu totul mintea
şi să angajeze întreaga atenţie.”” Scrieri
Timpurii, 118.
196
• Work of the third angels is two fold: 1
select, 2 bind
• The same we see in Ezekiel 9: 1 selects,
5 slaughter (execute)
• Lucrarea celor trei îngeri este
îndoită: 1 despartă (alege), 2 leagă.
• Același lucru vedem în Ezechiel 9: 1.
Selectează, 2 măcelărește.
He cried also in mine ears with a loud voice,
saying, Cause them that have charge over the
city to draw near, even every man with his
destroying weapon in his hand. And, behold,
six men came from the way of the higher
gate, which lieth toward the north, and every
man a slaughter weapon in his hand; and one
man among them was clothed with linen,
with a writer's inkhorn by his side: and they
went in, and stood beside the brasen altar.
And the glory of the God of Israel was gone
up from the cherub, whereupon he was, to
the threshold of the house. And he called to
the man clothed with linen, which had the
writer's inkhorn by his side; And the Lord said
unto him, Go through the midst of the city,
through the midst of Jerusalem, and set a
mark upon the foreheads of the men that
sigh and that cry for all the abominations that
be done in the midst thereof. And to the
others he said in mine hearing, Go ye after
him through the city, and smite: let not your
eye spare, neither have ye pity. Ezekiel 9:1-5.
„El a strigat de asemenea în urechile mele
cu voce tare, spunând: Fă pe cei care au
sarcina asupra cetăţii să se apropie,
fiecare bărbat cu arma lui de nimicire în
mâna lui. Şi, iată, şase bărbaţi veneau de
pe calea porţii de sus, care se află spre
nord şi fiecare bărbat cu arma lui de măcel
în mână; și un bărbat printre ei era
îmbrăcat în in, cu un corn cu cerneală la
șoldul lui; și ei au intrat și au stat în
picioare lângă altarul de aramă. Şi gloria
Dumnezeului lui Israel se ridicase de la
heruvimul, deasupra căruia era, la pragul
casei. Şi el a strigat la bărbatul îmbrăcat în
in, care avea cornul cu cerneală la șold; Şi
DOMNUL i-a spus: Du-te prin mijlocul
cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului şi pune
un semn pe frunţile oamenilor care
suspină şi care strigă din cauza tuturor
urâciunilor care sunt făcute în mijlocul lui.
Şi celorlalţi le-a spus în auzul meu: Duceţi-
va după el prin cetate şi loviţi, ochiul
vostru să nu cruţe, nici să nu aveţi milă;”
Ezechiel 9:1-5.
• Tares are being bound first
• Neghina este legată prima
Three Steps Trei Pași • Justification (in a moment) —
Sanctification (work of a life time) —
Glorification
• These three steps can demonstrate
the growth of a plant
• The plant is perfect in every stage
• Justificare (într-un moment)
Sfințire (lucrarea unei vieți)
Glorificare
• Acești trei pași sunt ilustrați de
creșterea unei plante
• Planta este perfectă în fiecare fază
a dezvoltării
197
• Glorification comes at the end of the
work — the harvest
• Glorificarea vine la sfârșitul lucrării
– secerișul.
I have glorified thee on the earth: I have
finished the work which thou gavest me
to do. And now, O Father, glorify thou me
with thine own self with the glory which I had
with thee before the world was. I have
manifested thy name unto the men which
thou gavest me out of the world: thine they
were, and thou gavest them me; and they
have kept thy word. Now they have known
that all things whatsoever thou hast given me
are of thee. For I have given unto them the
words which thou gavest me; and they
have received them, and have known surely
that I came out from thee, and they have
believed that thou didst send me. John 17:4-
9.
„Eu te-am glorificat pe pământ; am
terminat lucrarea pe care mi-ai dat să
o fac. Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine
însuți cu gloria pe care o aveam la tine
înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut
numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat
din lume; ai tăi erau şi mi i-ai dat şi ei au
ţinut cuvântul tău. Acum au ştiut că toate
câte mi-ai dat sunt de la tine. Fiindcă le-
am dat cuvintele pe care tu mi le-ai dat
şi ei le-au primit şi au ştiut cu siguranţă că
de la tine am ieşit şi au crezut că tu m-ai
trimis. Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog
pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i-
ai dat tu, pentru că sunt ai tăi;” Ioan 17:4-
9.
The Priests Preoții
The Field - The Church Câmpul – Biserica “‘The field,’ Christ said, ‘is the world.’ But we
must understand this as signifying the
church of Christ in the world. The parable is
a description of that which pertains to the
kingdom of God, His work of salvation of
men; and this work is accomplished through
the church. True, the Holy Spirit has gone out
into all the world; everywhere it is moving
upon the hearts of men; but it is in the
„„Țarina” a spus Domnul Hristos, „este
lumea”. Dar noi trebuie să înţelegem
aceasta ca simbolizând Biserica lui
Hristos din lume. Parabola aceasta este o
descriere a Împărăţiei lui Dumnezeu şi a
lucrării Sale pentru mântuirea oamenilor,
iar această lucrare este adusă la
îndeplinire prin Biserică. Este adevărat că
Duhul Sfânt este prezent în lumea
198
church that we are to grow and ripen for
the garner of God.” Christ Object Lessons, 70.
întreagă; pretutindeni El lucrează asupra
inimilor oamenilor, dar în Biserică este
locul unde noi trebuie să creştem, să
ajungem la maturitate ca să fim gata
pentru grânarul lui Dumnezeu.”
Parabolele Domnului Cristos, 70.
• Field is the church (triumphant)
• Câmpul este biserica (triumfătoare)
The Fallow Field - From 1863-1989
Câmpul Înțelenit – Din 1863-1989
“But when the spectators increased,
everyone would begin to trouble the jewels,
taking them out of the casket and scattering
them on the table….
“I began to think that the owner would
require the casket and the jewels again at my
hand; and if I suffered them to be scattered,
I could never place them in their places in the
casket again as before; and felt I should never
be able to meet the accountability, for it
would be immense. I then began to plead
with the people not to handle them, nor to
take them out of the casket; but the more I
pleaded, the more they scattered; and now
they seemed to scatter them all over the
room, on the floor and on every piece of
furniture in the room.
“I then saw that among the genuine jewels
and coin they had scattered an innumerable
quantity of spurious jewels and counterfeit
coin. I was highly incensed at their base
conduct and ingratitude, and reproved and
reproached them for it; but the more I
reproved, the more they scattered the
spurious jewels and false coin among the
genuine.
“I then became vexed in my physical soul and
began to use physical force to push them out
of the room; but while I was pushing out one,
„Dar când numărul privitorilor a crescut,
toţi au început să deranjeze nestematele,
scoţându-le din casetă şi împrăştiindu-le
pe masă.
Am început să mă gândesc că proprietarul
îşi va cere caseta şi bijuteriile din mâna
mea; şi că, dacă am permis să fie
împrăştiate, nu voi mai putea să le pun
vreodată la locul lor, în casetă, aşa cum au
fost înainte; şi am simţit că nu aş fi putut
face faţă niciodată răspunderii pentru
acestea, pentru că aceasta era imensă.
Am început atunci să mă rog de oameni să
nu mai pună mâna pe ele şi nici să le
scoată din casetă; dar cu cât îi rugam mai
fierbinte, cu atât le risipeau mai mult; şi
acum se făcea că le împrăştiau peste tot
prin cameră, pe duşumea şi pe fiecare
piesă de mobilier.
Am văzut atunci că, printre bijuteriile şi
monedele veritabile, aceştia
amestecaseră o cantitate enormă de
nestemate contrafăcute şi monede false.
Eram extrem de aprins din pricina
nerecunoştinţei şi comportamentului lor
josnic şi i-am mustrat cu asprime pentru
aceasta; cu cât îi mustram mai mult însă,
cu atât amestecau mai mult nestematele
199
three more would enter and bring in dirt and
shavings and sand and all manner of rubbish,
until they covered every one of the true
jewels, diamonds, and coins, which were all
excluded from sight. They also tore in pieces
my casket and scattered it among the
rubbish. I thought no man regarded my
sorrow or my anger. I became wholly
discouraged and disheartened, and sat down
and wept.” Early Writings, 82.
contrafăcute şi monedele false cu cele
veritabile.
Atunci am început să mă irit în sufletul
meu şi am început să folosesc forţa fizică
pentru a-i scoate din cameră; dar în timp
ce îl împingeam pe unul afară, mai intrau
trei, aducând noroi, resturi, nisip şi tot
felul de gunoaie până când au astupat
absolut toate nestematele, diamantele şi
monedele, care nu se mai vedeau nicăieri.
Au rupt în bucăţi şi caseta şi au risipit
bucăţile printre gunoaie. Gândeam că
nimeni nu se îngrijora de tristeţea sau de
mânia mea. M-am descurajat cu totul, am
stat jos şi am plâns.” Scrieri Timpurii, 82.
• 1863—1989 =126yrs = ‘2520’
• 1863 – 1989 = 126 ani = ‘2520’
Time to Seek the Lord Timpul Să Îl Căutăm pe Domnul
But thou, O Daniel, shut up the words, and
seal the book, even to the time of the end:
many shall run to and fro, and knowledge
shall be increased. Daniel 12:4.
„Dar tu, Daniele, închide cuvintele și
sigilează cartea până la timpul sfârșitului;
mulţi vor alerga încoace și încolo și
cunoașterea va fi înmulţită.” Daniel 12:4.
Thus saith the Lord, Stand ye in the ways, and
see, and ask for the old paths, where is the
good way, and walk therein, and ye shall find
rest for your souls. But they said, We will not
walk therein. Jeremiah 6:16
„Astfel spune DOMNUL: Staţi pe căi și
vedeţi și întrebaţi de cărările cele vechi,
unde este calea bună; și umblaţi în ea și
veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Dar ei au spus: Refuzăm să umblăm în ea.”
Ieremia 6:16.
• 1989
• 1989
200
Removing of the Thorns — From 1989-9/11
Îndepărtarea Mărăcinilor Între 1989 și 9/11
“Christ is the sower of the seed. He came to
sow the world with truth. Not one tiny seed
of error does he cast into the ground. He
sees that the precious seeds of truth do
not have a fair opportunity when seeds of
a perverted character have taken deep
root. The plowshare of truth is needed,
not merely to cut off the tops of the
thorns, but to take them out by the roots.
Therefore he makes the doctrines of his
kingdom so plain that the truth appears in
contrast with error; for truth, if planted
and cherished in the heart, will uproot
error. And all who have the privilege of
hearing the Word, and who receive it not,
must render an account for their rejection
of the instruction and warnings given.
They are represented as those who, ‘seeing
see not, and hearing they hear not, neither
do they understand.’” The Review and Harald,
September 26, 1899, Article A, par. 14.
„Cristos este semănătorul seminței. El a
venit să semene lumea cu adevăr. El nu
aruncă în pământ nicio sămânță de
eroare, oricât ar fi ea de mică. El vede că
semințele prețioase ale adevărului nu
au o șansă corectă atunci când semințe
de un caracter pervertit au prins
rădăcini adânci. Este nevoie de plugul
adevărului, nu doar pentru a tăia
vârfurile mărăcinilor, ci să îi
dezrădăcineze. Astfel că el face
doctrinele împărăției sale așa de clare
încât adevărul apare în contrast cu
eroarea; căci adevărul, dacă este
plantat și păstrat în inimă, va
dezrădăcina eroarea. Și toți cei care au
privilegiul de a auzi Cuvântul și care nu
îl primesc, trebuie să dea socoteală
pentru respingerea instrucțiunilor și
avertizărilor date. Ei sunt reprezentați ca
fiind aceia care „văzând nu văd şi auzind
nu aud, nici nu înţeleg” Review and Herald,
26, 1899, Art. A, par. 14.
• Thorns (sins of the forefathers) are
removed by line upon line
methodology
• Mărăcini (păcatele părinților) sunt
îndepărtate prin metodologia linie
peste linie
Whom shall he teach knowledge? and whom
shall he make to understand doctrine? them
that are weaned from the milk, and drawn
from the breasts. For precept must be upon
precept, precept upon precept; line upon
line, line upon line; here a little, and there a
little: For with stammering lips and another
tongue will he speak to this people. To whom
he said, This is the rest wherewith ye may
cause the weary to rest; and this is the
„Pe cine va învăţa el cunoaștere? și pe cine
va face să înţeleagă doctrină? Pe cei
înţărcaţi de lapte şi luaţi de la sâni. Fiindcă
precept trebuie să fie peste precept,
precept peste precept; rând peste rând,
rând peste rând; aici puţin și acolo puţin;
Căci cu buze bâlbâite și o altă limbă va
vorbi el acestui popor. Căruia i-a spus:
Aceasta este odihna cu care să faceţi pe
cel obosit să se odihnească; și aceasta
201
refreshing: yet they would not hear. Isaiah
28:9-12.
este răcorirea; totuși ei au refuzat să
asculte.” Isaia 28:9-12.
The Seed at 9/11 Sămânța la 11 Septembrie And after these things I saw another angel
come down from heaven, having great
power; and the earth was lightened with his
glory. And he cried mightily with a strong
voice, saying, Babylon the great is fallen, is
fallen, and is become the habitation of devils,
and the hold of every foul spirit, and a cage
of every unclean and hateful bird. For all
nations have drunk of the wine of the wrath
of her fornication, and the kings of the earth
have committed fornication with her, and the
merchants of the earth are waxed rich
through the abundance of her delicacies.
Revelations 18:1-3.
„ȘI după aceste lucruri am văzut alt înger
coborând din cer, având putere mare; și
pământul a fost luminat cu gloria lui. Şi a
strigat puternic cu voce tare, spunând: A
căzut, a căzut Babilonul cel mare şi a
devenit locuinţa dracilor şi locaşul fiecărui
duh necurat şi colivia fiecărei păsări
necurate şi de urât. Pentru că toate
naţiunile au băut din vinul furiei curviei ei,
şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi
comercianţii pământului s-au îmbogăţit
prin abundenţa rafinamentelor ei.”
Apocalipsa 18:1-3.
“How comes the word that I have declared
that New York is to be swept away by a tidal
wave? This I have never said. I have said, as I
looked at the great buildings going up
there, story after story, ‘What terrible
scenes will take place when the Lord shall
arise to shake terribly the earth! Then the
words of Revelation 18:1-3 will be fulfilled’.
The whole of the eighteenth chapter of
Revelation is a warning of what is coming on
the earth. But I have no light in particular in
regard to what is coming on New York, only
that I know that one day the great
buildings there will be thrown down by
the turning and overturning of God’s
power. From the light given me, I know that
destruction is in the world. One word from
the Lord, one touch of his mighty power,
and these massive structures will fall.
Scenes will take place the fearfulness of
which we can not imagine.” Life Sketches ,
411.
„Acum a început să se spună că eu am
declarat că oraşul New York va fi
spulberat de un val uriaş. Eu nu am
afirmat niciodată acest lucru. Când
priveam marile clădiri ce se înălţau în
acel oraş, etaj peste etaj, am declarat:
«Ce scene teribile vor avea loc când
Domnul va începe să zguduie pământul
cu putere! Atunci, se vor împlini
cuvintele din Apocalipsa 18, 1-3».
Întregul capitol optsprezece din
Apocalipsa constituie o avertizare cu
privire la ce va veni pe pământ. Dar eu nu
am nici o lumină specială referitoare la
ceea ce se va întâmpla în New York. Tot ce
ştiu este că, într-o zi, marile clădiri de
acolo vor fi doborâte la pământ de
puterea distrugătoare a lui Dumnezeu.
Din lumina care mi-a fost dată, ştiu că
timpul a venit. Un singur cuvânt din
partea Domnului, o singură atingere a
puterii Sale teribile, şi aceste structuri
masive se vor prăbuşi. Nu ne putem
imagina cât de îngrozitoare vor fi
202
scenele care vor avea loc.” Schițe din
Viața Mea, 411.
• Light = message = seed
• Lumină = mesaj = sămânță
And the voice which I heard from heaven
spake unto me again, and said, Go and take
the little book which is open in the hand of
the angel which standeth upon the sea and
upon the earth. And I went unto the angel,
and said unto him, Give me the little book.
And he said unto me, Take it, and eat it up;
and it shall make thy belly bitter, but it shall
be in thy mouth sweet as honey. And I took
the little book out of the angel's hand, and ate
it up; and it was in my mouth sweet as honey:
and as soon as I had eaten it, my belly was
bitter. And he said unto me, Thou must
prophesy again before many peoples, and
nations, and tongues, and kings. Revelation
10:8-11.
„Şi vocea pe care am auzit-o din cer, a
vorbit din nou cu mine şi a spus: Du-te, ia
cărticica ce este deschisă în mâna
îngerului care stă în picioare pe mare şi pe
pământ. Şi m-am dus spre înger şi i-am
spus: Dă-mi cărticica. Iar el mi-a spus: Ia-o
şi mănânc-o; şi ea îţi va amărî pântecele,
dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Şi am
luat cărticica din mâna îngerului şi am
mâncat-o; şi în gura mea a fost dulce ca
mierea; şi imediat ce am mâncat-o
pântecele mi s-a amărât. Şi el mi-a spus:
Tu trebuie să profeţeşti din nou înaintea
multor popoare şi naţiuni şi limbi şi
împăraţi.” Apocalipsa 10:8-11.
• Little book = message = seed
• By the method being confirmed at
(1840) 911 the field is done being
plowed and ready for the seed to be
sown
• Cărticica = mesajul = sămânța
• Prin confirmarea metodei de
interpretare la 1840 sau 9.11,
câmpul s-a terminat de arat și este
gata de semănat
Baptism at 9/11 — Righteousness
Botezul la 9/11 - Neprihănire
Verily, verily, I say unto you, Except a corn of
wheat fall into the ground and die, it abideth
alone: but if it die, it bringeth forth much fruit.
He that loveth his life shall lose it; and he that
hateth his life in this world shall keep it unto
life eternal. John 12:24.
Adevărat, adevărat vă spun: Dacă
grăuntele de grâu nu cade în pământ și nu
moare, rămâne singur; dar dacă moare,
aduce mult rod. Cel ce își iubește viaţa și-
o va pierde; și cel ce își urăște viaţa în
această lume și-o va păstra pentru viaţă
eternă. Ioan 12:24.
• Seed buried = baptism (righteousness)
= 27AD = 911
• Sămânța îngropată = botez
(neprihănire) = 27 e.n. = 9/11
203
• Conversion process (Jeremiah 6:16)
completed at baptism (911). This
another witness that the plowing has
to be accomplished by 9/11.
• Procesul de Convertire (Ieremia
6:16) se termină la botez (9/11).
Acesta este un alt martor că ararea
trebuie să fie îndeplinită înainte de
9/11.
Be glad then, ye children of Zion, and rejoice
in the Lord your God: for he hath given you
the former rain moderately, and he will cause
to come down for you the rain, the former
rain, and the latter rain in the first month.
Joel 2:23.
„Fiţi veseli, voi copii ai Sionului, și bucuraţi
vă în DOMNUL Dumnezeul vostru, pentru
că el v-a dat ploaia timpurie cu măsură și
va face să cadă pentru voi ploaia, ploaia
timpurie și ploaia târzie în luna întâi.” Ioel
2:23.
• Ezra 7:9 1D1M = 911
• Humidity = rain
• Light = Revelation 18:1-3.
• Soil = church (church triumphant exist
since 1989)
• Air = Breath of Ezekiel 37
• Temperature = Ephesus, Philadelphia
• Ezra 7:9 Prima Zi a Primei Luni =
9/11
• Umiditate = ploaie
• Lumină = Apocalipsa 18:1-3
• Solul = biserica (biserica
triumfătoare există din 1989)
• Aer = Suflarea din Ezechiel 37
• Temperatură = Efes, Filadelfia
The servants “All are called to do service for Him, and for
the manner in which they have met this
claim, all will be required to render an
account at the great judgment day. But the
claims of God are not recognized by all.
“It is those who profess to have accepted
Christ’s service who in the parable are
represented as His own servants.” Christ
Object Lessons 326.
„Toţi sunt chemaţi să lucreze pentru El
şi, după felul în care ei împlinesc această
chemare, toţi vor trebui să dea socoteală
în ziua cea mare a judecăţii. {PDH 326.1}
Dar cerinţele lui Dumnezeu nu sunt
recunoscute de către toţi. În parabolă,
aceia care au declarat că au acceptat să
lucreze pentru Hristos sunt înfăţişaţi
ca fiind slujitorii Săi.” Parabolele
Domnului Hristos, 326.
• This movement are the ones who
are doing Gods will
• The servants have the ability to see,
distinguish between the two crops,
and to uproot the tares, but the
Lords bids them to let both grow till
the harvest.
• Această mișcare este cea care
face voia lui Dumnezeu
• Slujitorii au capacitatea să vadă,
să distingă între cele două tipuri
de grâne și să dezrădăcineze
neghinele, dar Domnul le spune
să le lase să crească până la
seceriș.
204
Son of man, I have made thee a watchman
unto the house of Israel: therefore hear the
word at my mouth, and give them warning
from me. Ezekiel 3:17.
„Fiu al omului, te-am pus paznic peste
casa lui Israel; de aceea ascultă cuvântul
din gura mea și avertizează-i din partea
mea.” Ezechiel 3:17.
Therefore thus saith the Lord, If thou return,
then will I bring thee again, and thou shalt
stand before me: and if thou take forth the
precious from the vile, thou shalt be as my
mouth: let them return unto thee; but return
not thou unto them. Jeremiah 15:19.
„De aceea astfel spune DOMNUL: Dacă te
întorci, atunci te voi aduce înapoi și vei sta
în picioare înaintea mea; și dacă scoţi ce
este preţios din ce este nemernic, vei fi
precum gura mea; să se întoarcă ei la tine,
dar tu să nu te întorci la ei.” Ieremia 15:19.
Because thou sayest, I am rich, and increased
with goods, and have need of nothing; and
knowest not that thou art wretched, and
miserable, and poor, and blind, and naked: I
counsel thee to buy of me gold tried in the
fire, that thou mayest be rich; and white
raiment, that thou mayest be clothed, and
that the shame of thy nakedness do not
appear; and anoint thine eyes with
eyesalve, that thou mayest see. Revelation
3:17,18.
„Pentru că spui: Sunt bogat şi îmbelşugat
cu bunuri şi nu am nevoie de nimic; şi nu
ştii că eşti nenorocit şi mizerabil şi sărac şi
orb şi gol; Îţi recomand să cumperi de la
mine aur încercat în foc, ca să te
îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci,
şi ruşinea goliciunii tale să nu se arate; şi
să îţi ungi ochii cu alifie, ca să vezi.”
Apocalipsa 3:17,18.
The Plant Brings Forth Fruit
Planta dă Rod
• When the plant brings forth fruit the
latter rain falls (to ripen the fruit).
When we figure out when the latter
rain falls, then we know when the plant
exhibits fruit
• Când planta dă rod ploaia târzie
cade pentru a coace rodul. Dacă
înțelegem când cade ploaia târzie,
atunci cunoaștem când planta
rodește.
“The Lord in His great mercy sent a most
precious message to His people through
Elders Waggoner and Jones. This message
was to bring more prominently before the
world the uplifted Saviour, the sacrifice for
the sins of the whole world. It presented
justification through faith in the Surety; it
invited the people to receive the
„În marea Sa îndurare, Domnul i-a trimis
poporului Său o solie foarte preţioasă
prin fraţii (E. J.) Waggoner şi (A. T.)
Jones. Această solie a fost vestită pentru
a-L evidenţia şi mai mult pe Mântuitorul
înălţat, jertfa adusă pentru păcatele lumii
întregi. Ea a prezentat îndreptăţirea prin
credinţa în Cel ce S-a pus chezaş pentru
205
righteousness of Christ, which is made
manifest in obedience to all the
commandments of God. Many had lost sight
of Jesus. They needed to have their eyes
directed to His divine person, His merits, and
His changeless love for the human family. All
power is given into His hands, that He may
dispense rich gifts unto men, imparting the
priceless gift of His own righteousness to the
helpless human agent. This is the message
that God commanded to be given to the
world. It is the third angel’s message,
which is to be proclaimed with a loud
voice, and attended with the outpouring
of His Spirit in a large measure.” 1888
Materials, 1336.
noi şi i-a invitat pe oameni să primească
neprihănirea lui Hristos, care se
dovedeşte prin ascultarea de toate
poruncile lui Dumnezeu. {EUZ 200.1}
Mulţi L-au pierdut din vedere pe Isus. Ei au
avut nevoie să li se îndrepte privirile spre
Persoana Sa divină, spre meritele Sale,
spre iubirea Sa neschimbătoare faţă de
familia omenească. Toată puterea a fost
încredinţată în mâinile Sale, ca El să le
poată împărţi daruri bogate oamenilor,
acordându-i fiinţei umane, neputincioase,
darul de nepreţuit al îndreptăţirii Sale.
Dumnezeu a poruncit să fie vestită
această solie în lumea întreagă. Solia
îngerului al treilea este solia care
trebuie vestită cu tărie şi care este
însoţită de o mare măsură a revărsării
Duhului Său. Materialele 1888, 1336.
• No rain when sin is in the camp 1Kings
8:35, 36
• No rain from 1863 - 1989
• 1888 rain is rejected.
• 911 no sin anymore, now the rain can
start to fall again.
• Before the latter rain can fall the early
rain has to fall
• Fără ploaie atunci când păcatul este
în tabără 1 Împărați 8:35, 36.
• Fără ploaie din 1863 – 1989.
• În 1888 ploaia este respinsă.
• De la 9/11 fără păcat, iar acum
ploaia poate începe să cadă din
nou.
• Înainte să cadă ploaia târzie,
trebuie să se reverse ploaia
timpurie.
• 1888—2014 = 126 = ‘2520’
• One group will reject the latter rain just
as it was rejected in 1888
• 2014 — Ezra 7:9 — outpouring of Gods
spirit, so there is no room to receive it
• 2014 — fruits (error, truth) are
exhibited — first shaking — we know
the latter rain falls wenn there is fruit
• Since 2014 truth and error have been
growing. Shaking after shaking —
• 1888 – 2014 = 126 = ‘2520’
• Un grup va respinge ploaia târzie
tot așa cum a fost respinsă în 1888
• 2014 – Ezra 7:9 – revărsarea
Duhului Sfânt, astfel că nu mai
există loc să o primim.
• 2014 – roadele (adevăr și rătăcire)
sunt manifestate – prima zguduire
– știm că ploaia târzie cade când
există rod
• Din 2014 adevărul și rătăcirea au
crescut. Zguduire după zguduire –
206
omega apostasy started and grows
deeper
apostazia Omega a început și crește
din ce în ce mai mult
“In later years I have been shown that the
false theories advanced in the past have
by no means been given up. As favorable
opportunities come, they will have a
resurrection. Let us not forget that
everything is to be shaken that can be
shaken. The enemy will be successful in
overthrowing the faith of some, but those
who are true to principle will not be
shaken. They will stand firm amid trial
and temptation. The Lord has pointed out
these errors; and those who do not
discern where Satan has come in, will
continue to be led in false paths. Jesus bids
us be watchful, and strengthen the things
that remain, which are ready to die.” Christian
Experience and Teachings, 81.
„În anii care au urmat, mi-a fost descoperit
că teoriile false susţinute în trecut nu
erau încă abandonate. Ele urmau să
reînvie, îndată ce aveau să apară
circumstanţe favorabile. Să nu uităm
că tot ce trebuie zguduit va fi zguduit.
Vrăjmaşul va reuşi să distrugă credinţa
unora, dar cei loiali faţă de principii nu
vor fi clintiţi. Ei vor rămâne fermi în
mijlocul încercării şi ispitei. Domnul a
arătat aceste erori din trecut, iar cei
care nu discern aspectele doctrinare în
care a intervenit Satana vor continua
să meargă pe căi greşite. Domnul Isus ne
îndeamnă să veghem şi să întărim ce
rămâne şi ce este pe moarte” Schițe din
Viața Mea, 411.
“The church may appear as about to fall,
but it does not fall. It remains, while the
sinners in Zion will be sifted out—the chaff
separated from the precious wheat. This is a
terrible ordeal, but nevertheless it must take
place.”. Last Day Events, 180.
„Biserica poate părea că este pe
punctul de a cădea, dar nu va cădea. Ea
va rezista, iar păcătoşii din Sion vor fi
cernuţi, şi pleava va fi despărţită de grâul
cel preţios. Aceasta va fi o încercare teribil
de grea, dar trebuie totuşi să aibă loc.”
Evenimentele Ultimelor Zile, 180.
“As the storm approaches, a large class
who have professed faith in the third
angel’s message, but have not been
sanctified through obedience to the truth,
abandon their position and join the ranks
of the opposition.” The Great Controversy,
608.
„Când furtuna se apropie, o mare grupă
de credincioși care au mărturisit
credința în solia îngerului al treilea, dar
care n-au fost sfințiți prin ascultare de
adevăr își vor părăsi poziția și vor trece
în rândurile împotrivitorilor.” Tragedia
Veacurilor, 608.
• This movement is the church
triumphant. It appears to fall but it will
not fall
• Această mișcare este Biserica
triumfătoare. Pare să cadă însă nu
va cădea.
207
False Teachers are to be Met
“Let all our brethren and sisters beware of
any one who would set a time for the Lord to
fulfill his word in regard to his coming, or in
regard to any other promise he has made of
special significance. ‘It is not for you to know
the times or the seasons, which the Father
hath put in his own power.’ False teachers
may appear to be very zealous for the
work of God, and may expend means to
bring their theories before the world and the
church; but as they mingle error with
truth, their message is one of deception,
and will lead souls into false paths. They
are to be met, and opposed, not because
they are bad men, but because they are
teachers of falsehood, and are
endeavoring to put upon falsehood the
stamp of truth. What a pity it is that men will
go to such pains to discover some theory of
error, when there is a whole storehouse of
precious gems of truth by which the people
might be enriched in the most holy faith.
Instead of teaching truth, they let their
imagination dwell upon that which is new
and strange, and throw themselves out of
harmony with those whom God is using to
bring the people up upon the platform of
truth. They cast aside all that has been said
in regard to unity of sentiment and feeling,
and trample upon the prayer of Christ as
though the unity for which he prayed was
unessential, that there is no necessity for his
followers to be one, even as he is one with
the Father. They go off on a tangent, and
Jehu-like, call to their brethren to follow
their example of zeal for the Lord. If their
zeal led them to work in the same lines in
which their brethren who have carried
the heat and burden of the day, are
working; if they were as persevering to
overcome discouragements and obstacles as
„Fraţii şi surorile noastre trebuie să fie
precauţi faţă de oricine vrea să stabilească
o dată a împlinirii Cuvântului Domnului cu
privire la venirea Sa ori cu privire la oricare
altă făgăduinţă pe care Domnul a făcut-o
cu o semnificaţie deosebită. „Nu este
treaba voastră să ştiţi vremurile sau
soroacele, pe acestea Tatăl le-a păstrat
sub stăpânirea Sa.” Învăţătorii falşi pot
părea foarte zeloşi în lucrarea lui
Dumnezeu şi pot cheltui bani pentru a-şi
răspândi teoriile în lume şi în biserică, dar,
pentru că amestecă greşeala cu
adevărul, solia lor este o solie de
amăgire şi va duce sufletele pe căi
greşite. Ei trebuie să fie combătuţi şi
opriţi, nu pentru că ar fi răi ca oameni,
ci pentru că sunt învăţători ai minciunii
şi se străduiesc să pună pecetea
adevărului pe nişte idei false.
Ce păcat că oamenii trebuie să treacă prin
asemenea eforturi, doar ca să ajungă, în
cele din urmă, la nişte teorii greşite, în
timp ce la dispoziţia lor se află tezaurul
comorilor preţioase ale adevărului, prin
care pot fi îmbogăţiţi cu cea mai sfântă
credinţă. În loc de a prezenta adevărul,
ei îngăduie ca imaginaţia lor să stăruie
asupra unor idei noi şi ciudate şi intră
în dezacord cu aceia pe care Dumnezeu
îi foloseşte pentru a duce poporul pe
temeliile adevărului. Aceşti oameni
înlătură tot ce s-a spus cu privire Ia
unitatea gândirii şi simţămintelor şi
dispreţuiesc rugăciunea lui Hristos, ca şi
când unitatea pentru care S-a rugat El ar fi
lipsită de importanţă şi nu ar exista nicio
nevoie ca urmaşii Lui să fie uniţi, aşa cum
El este una cu Tatăl. Ei deviază şi,
asemenea lui Iehu, îi cheamă pe fraţii
208
their brethren have been, they might well be
imitated, and God would accept them. But
men are to be condemned who start out
with a proclamation of wonderful light,
and yet draw away from the agents whom
God is leading. This was the way in which
Korah, Dathan, and Abiram did, and their
action is recorded as a warning to all others.
We are not to do as they have done,— accuse
and condemn those upon whom God has
laid the burden of the work.” The Review and
Harald, September 12, 1893 par. 6.
lor să le urmeze exemplul de zel pentru
Domnul.
Dacă zelul lor i-ar fi determinat să
lucreze în aceeaşi direcţie în care
lucrează fraţii care au purtat povara în
arşiţa zilei şi dacă ei ar fi fost la fel de
perseverenţi ca fraţii lor pentru a birui
descurajările şi piedicile, atunci ar fi demni
de urmat şi Dumnezeu i-ar putea accepta.
Dar aceia care încep să proclame o
lumină „minunată” şi totuşi îi atrag pe
oameni departe de slujitorii pe care îi
călăuzeşte Dumnezeu, trebuie să fie
condamnaţi. Aceasta a fost calea lui Core,
Datan şi Abiram, iar fapta lor a fost scrisă
ca avertisment pentru toţi ceilalţi. Noi nu
trebuie să facem ce au făcut ei — să
acuzăm şi să condamnăm oamenii pe
umerii cărora Dumnezeu a pus povara
lucrării.” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii
Evangheliei, 55.
• People stick to truth and error and
therefore can also be identified as
wheat or tare based upon their
message, not their character
• Oamenii se alipesc de adevăr și
rătăcire și astfel pot fi identificați ca
grâu și neghină bazat pe mesajul
lor, nu pe caracterul lor.
Demonstrations of Character — The Servants Can Distinguish
Demonstrațiile Caracterului – Slujitorii pot să Distingă
“The Lord saw the use that Satan was making
of his power, and he set before him truth in
contrast with falsehood. Time and time
again during the controversy Satan was
ready to be convinced, ready to admit that he
was wrong. But those he had deceived were
ready also to accuse him of leaving them.
What could he do—submit to God, or
continue in a course of deception? He chose
to deny truth, to take refuge in
misstatements and fraud.
„Domnul a văzut cum își folosea Satana
puterea, și el i-a pus înaintea sa
adevărul în contrast cu rătăcirea. Din
nou și din nou în timpul controversei
Satan era gata să fie convins, gata să
admită că era greșit. Însă aceia pe care îi
înșelase erau gata să îl acuze că îi
părăsește. Ce putea face – să se supună lui
Dumnezeu, sau să continuie pe calea
înșelăciunii? El a ales să nege adevărul și
să își găsească refugiul în minciuni și
fraudă
209
“The Lord allowed Satan to go on and
demonstrate his principles. God did
establish Himself, and He carried the worlds
unfallen and the heavenly universe with Him,
but at a terrible cost. His only begotten Son
was given up as Satan’s victim. The Lord
Jesus Christ revealed a character entirely
opposite to that of Satan. As the high priest
laid [off] his gorgeous pontifical robes, and
officiated in the white linen dress of a
common priest, so Christ emptied Himself
and took the form of a servant, and offered
sacrifice, Himself the priest, Himself the
victim.
“By causing the death of the Sovereign of
heaven, Satan defeated his own purposes.
The death of the Son of God made the death
of Satan unavoidable. Satan was allowed to
go on until his administration was laid
open before the worlds unfallen and
before the heavenly universe. By shedding
the blood of the Son of God, he uprooted
himself [from sympathy], and was seen by all
to be a liar, a thief, and a murderer.
“God sees that the same course of action
is being pursued the world over. Men and
women come to the place where the road
diverges: it is either right or wrong.
Thousands upon thousands clothe
themselves in what they suppose to be an
impenetrable disguise, and choose the
wrong. To make their course plain to others
by abrupt disclosures would only cause a
larger number to choose the side of wrong.
Thus the wrongdoers would be sustained
and many souls would be ruined. God does
not force anyone. He leaves all free to
choose. But He says, ‘By their fruits ye
shall know them.’ The Lord will not write
as wise those who cannot distinguish
between a tree that bears thorn berries
and a tree that bears olives.” Manuscript
Releases, volume 18, 362.
Domnul i-a permis lui Satan să
continuie pentru a-și demonstra
principiile. Dumnezeu L-a întemeiat, și a
dus cu El lumile necăzute și universul
ceresc, însă cu un preț teribil. Singurul Fiu
al Său a fost dat ca victimă a lui Satan.
Domnul Isus Cristos a desoperit un
caracter complet opus cu cel al lui
Satan. După cum marele preot își dădea
jos splendidele haine pontificale și oficia în
haina albă de in a unui preot de rând, tot
așa Cristos s-a golit pe sine și a luat locul
unui rob, și a oferit sacrificiu, El fiind preot
și El fiind victimă.
Prin provocarea morții Suveranului
cerului, Satan și-a învins propriile scopuri.
Moartea Fiului lui Dumnezeu a făcut
moartea lui Satan de ne-evitat. Lui Satan
i s-a permis să continuie până ce modul
său de lucru a fost descoperit lumilor
nezăcute și înaintea universului ceresc.
Prin vărsarea sângelui Fiului lui
Dumnezeu, el s-a dezrădăcinat (de la
simpatie) și a fost văzut de toți a un
mincinos, un hoț și un criminal.
Dumnezeu vede că aceeași cale este
urmată în toată lumea. Bărbați și femei
ajung în locul în care drumul se
desparte: fie este corect fie este greșit.
Mii după mii se îmbracă pe ei înșiși în ceea
ce ei presupun că este o deghizare de
nepătruns și aleg să fie greșiți. A face
lumină asupra acținilor lor prin dezvăluiri
abrupte ar cauza un număr mare să
aleagă calea greșită. Astfel cei greșiți ar fi
susținuți și multe suflete ruinate.
Dumnezeu nu forțează pe nimeni. El îi lasă
pe toți liber să aleagă. Însă El le spune,
„Prin roadele lor îi veți cunoaște.”
Domnul nu va considera înțelept pe
aceia care nu pot face distincția între
un pom care rodește ciulini și unul care
rodește măsline” Manuscrise Publicate,
volumul 18, 362.
210
“Not all the names that stand registered in
the church books will at last appear in the
Lamb’s book of life. There are tares among
the wheat. There are betrayers, accusers,
traitors, in the camp. These will wound,
misrepresent, and falsely accuse you. They
are false brethren, meddlesome and
indiscrete, stumbling-blocks to others. They
are doing a work for Satan far more
successfully than if they were not connected
with the church. Some who have not
spiritual discernment will fail to
distinguish between the false and the
true, and will highly esteem those who
have no connection with God. Those who
have been indifferent and neglectful, and
have failed to grow in grace and in the
knowledge of the truth, will be deceived.
They do not comprehend the first
principles of doctrine and experience,
which secure to man the perfection of
Christian character.
“Our duty, our safety, our happiness and
usefulness, and our salvation, call upon us
each to use the greatest diligence to
secure the grace of Christ, to be so closely
connected with God that we may discern
spiritual things, and not be ignorant of
Satan’s devices. Those who are willing to be
instructed will heed the counsels and
warnings of the Spirit of God. The Lord gives
these admonitions and reproofs in mercy.
When his professed people move in
blindness, yield to temptation, and lose
their hold upon him, he sends them a
message of reproof, of warning, of
counsel; if they refuse to be corrected, if
they rise up in rebellion, and cast
reproach upon the messenger whom he
sends, they reject not the messenger, but
the Lord. When the people refused “to listen
to the counsel of Samuel the prophet, the
Lord said unto him, They have not rejected
„Nu toate numele scrise în registrele
bisericii vor apărea la sfârșit în cartea vieții
Mielului. Există neghină printre grâu.
Există trădători, acuzatori în tabără.
Aceștia te vor răni, te vor reprezenta
greșit și te vor acuza pe nedrept. Aceștia
sunt frați falși, băgăcioși și indiscreți,
pietre de poticnire pentru alții. Ei fac o
lucrare pentru Satan mult mai bine decât
dacă nu ar fi fost uniți cu biserica. Unii
care nu au discernământ spiritual nu
vor reuși să distingă între adevăr și
rătăcire și îi vor stima pe cei care nu au
nicio legătură cu Dumnezeu. Aceia care
au fost indiferenți și neglijenți, și care
eșuat în a crește în harul și
cunoașterea adevărului vor fi înșelați.
Ei nu înțeleg primele principii ale
doctrinei și experiențe, care asigură
unui om perfecțiunea unui caracter
Creștin.
Datoria noastră, siguranța noastră,
fericirea și salvarea noastră, și
mântuirea noastră cer fiecăruia dintre
noi să folosim cea mai mare sârguință
pentru a ne asigura harul lui Cristos,
pentru a fi așa de aproape legați cu
Dumnezeu încât să discernem lucrurile
spirituale și să nu fim neștiutori de
înșelăciunile lui Satan. Aceia care sunt
dornici de a fi instruiți vor asculta sfaturile
și avertizările Duhului lui Dumnezeu. În
harul său, Domnul dă aceste sfaturi și
avertizări. Atunci când pretinsul popor
al său înaintează în orbire, cad în ispiră
și Îl pierd din vedere, El le trimite o solie
de mustrare, de avertizare, de sfat;
dacă ei refuză să fie corectați, dacă se
ridică în răzvrătire și aruncă reproșuri
mesagerului pe care îl trimite, ei nu
resping mesagerul, ci pe Domnul. Atunci
când poporul a refuzat „să asculte de
sfatul profetului Samuel, Domnul i-a spus,
211
thee, but they have rejected me.” The Review
and Harald, January 8, 1884, par.15, 16.
Nu pe tine te-au respins, ci pe mine”.
Review and Herald, 8 Ianuarie 1884, par.
15, 16.
• First principles of doctrine, experience
= our principles of interpreting the
bible, experience of conversion (how
to become a Christian)
• Primele principii de doctrină,
experiență = principiile noastre de
interpretare ale Bibliei, experiența
convertirii (cum să devii Creștin)
Tares in our Literature Neghină În Literatura Noastră
“I felt grieved and heartsick as I looked at the
representation on the first page of the Signs
to which I have referred. I asked myself,
“What do these things mean?” I was so
distressed in mind that I became sick in body.
I went to bed at eight o’clock, and slept for a
short time, about an hour, I think. Then I
seemed to be standing before those in
responsible positions in the Pacific Press,
bearing them a message. The Spirit of God
came upon me, and I could not forbear
speaking. I cannot now write all that I said. I
asked, “Where is your spiritual
discernment or your good judgment, that
you should thus sow tares among the
wheat? Nothing is to appear in our
literature that does not represent truth
and righteousness.” Counsels to Writers and
Editors,173.
„M-am întristat foarte tare când am văzut
ilustraţiile de pe prima pagină a revistei
Signs la care m-am referit şi mi-am pus
întrebarea: „Ce înseamnă aceste lucruri?”
Din cauza supărării m-am îmbolnăvit. M-
am culcat la ora opt şi am dormit puţin,
cam o oră, cred. Apoi se făcea că stăteam
în faţa celor care se află la conducerea
casei de editură Pacific Press, având un
mesaj pentru ei. Duhul lui Dumnezeu a
venit peste mine şi nu am putut să nu
vorbesc. Vă voi scrie acum tot ce am spus.
I-am întrebat: „Unde vă este puterea de
discernământ sau bunul simţi, de aţi
putu semăna neghină în mijlocul
grâului? Literatura noastră nu trebuie
să conţină nimic neadevărat şi
nedrept.” Sfaturi pentru Editori, 174.
• She is not able to keep quiet
• Ea nu a putut tăcea
Tares Unchecked “The Great Teacher calls on nature to reflect
the light that floods the threshold of heaven,
that men and women may be led to obey His
word. And nature does the bidding of the
Creator. To the heart softened by the grace
of God, the sun, the moon, the stars, the lofty
trees, the flowers of the field, utter their
„Marele Învățător porunceşte naturii să
reflecte lumina ce trece dincoace de
pragul cerului, pentru ca oamenii să poată
fi conduşi la ascultare de Cuvântul Său. Iar
natura împlineşte dorința Creatorului ei.
Inimii înmuiate de harul lui Dumnezeu,
soarele, luna, stelele, falnicii copaci şi
212
words of counsel and advice. The sowing of
the seed carries the mind to spiritual seed
sowing. The tree stands forth declaring that a
good tree cannot bear evil fruit, neither can
an evil tree bear good fruit. ‘Ye shall know
them by their fruits.’ Matthew 7:16. Even the
tares have a lesson to teach. They are of
Satan’s sowing, and if left unchecked, will
spoil the wheat by their rank growth.”
Counsels to Parents, Teachers and Students,
189.
florile câmpiei îi exprimă solia lor de
îndrumare şi sfat. Semănarea seminței
sugerează minții semănarea spirituală a
seminței adevărului. Copacul declară sus
şi tare că un pom bun nu poate aduce
roadă rea, după cum nici un pom rău nu
poate aduce roadă bună. „Îi veți cunoaşte
după roadele lor” (Matei 7, 16). Chiar şi
neghina are o lecție să ne învețe. Ea
este sămânța semănată de Satana şi,
dacă este lăsată, va împiedica
creşterea grâului.” Sfaturi pentru Părinți,
Educatori și Elevi, 189.
• Tares are being checked by a message
of rebuke
• Neghinele sunt oprite printr-un
mesaj de mustrare.
How can there be unity? Cum Poate Exista Unitate? “Between the worldly man and the one
who is faithfully serving God, there is a
great gulf fixed. Upon the most momentous
subjects,—God and truth and eternity,—their
thoughts and sympathies and feelings are
not in harmony. One class is ripening as
wheat for the garner of God, the other as
tares for the fires of destruction. How can
there be unity of purpose or action
between them? “Know ye not that the
friendship of the world is enmity with God?
whosoever therefore will be a friend of the
world is the enemy of God.” “No man can
serve two masters; for either he will hate the
one, and love other; or else he will hold to the
one, and despise the other. Ye cannot serve
God and mammon.” Evangelism, 620.
„Între oamenii lumești şi aceia care Îi
slujesc lui Dumnezeu cu credincioşie se
află o prăpastie de neschimbat.
Gândurile, simpatiile şi simţămintele lor
nu sunt în armonie cu subiectele cele mai
importante — Dumnezeu, adevărul şi
veşnicia. Unii vor fi ca grâul adunat în
hambarul lui Dumnezeu, iar cei din
categoria cealaltă vor fi ca pleava
trimisă în focul nimicirii. Cum poate să
fie unitate între ei în planurile şi faptele
lor? „Nu ştiţi că prietenia lumii este
vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea
să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu
Dumnezeu.” „Nimeni nu poate sluji la doi
stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi
pe celălalt; sau va ţine la unul şi va
nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui
Dumnezeu şi lui Mamona”” Evanghelizare,
620.
• Enmity between those two groups —
Genesis 3.15
• Vrăjmășia dintre aceste două
grupuri – Geneza 3:15.
213
• Thats why we have separations since
2014 — the exhibiting of fruit
• De aceea avem separări din 2014 –
manifestarea rodului
Opening of the Heart to Tears
Deschiderea Inimii la Neghină
The conflict is to wax fiercer and fiercer.
Satan will take the field and personate Christ.
He will misrepresent, misapply, and pervert
everything he possibly can, to deceive, if
possible, the very elect. Even in our day
there have been and will continue to be
entire families who have once rejoiced in
the truth, but who will lose faith because
of calumnies and falsehoods brought to
them in regard to those whom they have
loved and with whom they have had
sweet counsel. They opened their hearts
to the sowing of tares; the tares sprang up
among the wheat; they strengthened; the
crop of wheat became less and less; and
the precious truth lost its power to them.
For a time a false zeal accompanied their
new theories, which hardened their
hearts against the advocates of truth as
did the Jews against Christ.” Testimonies to
Ministers, 411.
„Conflictul va ajunge tot mai
înverşunat. Satana va intra pe câmpul de
luptă şi Îl va personifica pe Domnul
Hristos. El îl va reprezenta în mod greşit,
va perverti şi va răstălmăci tot ce va putea
pentru a-i înşela, dacă este cu putinţă,
chiar şi pe cei aleşi. Chiar în zilele
noastre, au fost şi vor fi familii întregi,
care, deşi s-au bucurat cândva de
adevăr, îşi vor pierde credinţa, din
cauza calomniilor şi minciunilor pe
care le-au auzit despre aceia pe care i-
au iubit şi de la care au primit sfaturi
pline de înţelepciune. Ei şi-au deschis
inima pentru semănarea neghinei,
neghina a răsărit printre grâu şi s-a
dezvoltat, recolta a ajuns tot mai
săracă, iar adevărul preţios şi-a pierdut
puterea asupra lor. Pentru un timp,
noile lor teorii au fost însoţite de un zel
fals şi le-au împietrit inima împotriva
susţinătorilor adevărului, iar ei au fost
asemenea evreilor care I se
împotriveau lui Hristos.” Mărturii pentru
Pastori și Slujitorii Evangheliei, 411.
• Gossip causes many people to walk
away
• We are to be like Nehemiah. A tool in
one hand and a sword in the other
hand continuing to build the wall and
not be distracted.
• Look at message not the messenger
• Bârfa face mulți oameni să se
îndepărteze
• Noi trebuie să fim ca Neemia. O
unealtă într-o mână și o sabie în
cealaltă, continuând să construim
zidul fără să fim distrași.
• Priviți la mesaj, nu la mesager.
214
Open Sin Excludes Păcatul Public Exclude Only open sin excludes persons from the
Lord’s Supper—Christ’s example forbids
exclusiveness at the Lord’s supper. It is true
that open sin excludes the guilty. This the
Holy Spirit plainly teaches. But beyond
this none are to pass judgment. God has
not left it with men to say who shall present
themselves on these occasions. For who can
read the heart? Who can distinguish the
tares from the wheat? ‘Let a man examine
himself, and so let him eat of that bread, and
drink of that cup.’ For ‘whosoever shall eat
this bread, and drink this cup of the Lord,
unworthily, shall be guilty of the body and
blood of the Lord.’ ‘He that eateth and
drinketh unworthily, eateth and drinketh
damnation to himself, not discerning the
Lord’s body.’ The Desire of Ages, 656.
„Exemplul lui Hristos nu îngăduie ca
cineva să fie exclus de la masa Domnului.
Este adevărat că păcatul cunoscut pe
faţă exclude pe păcătos. Acest fapt este
arătat clar de Duhul Sfânt. (1 Corinteni
5, 11.) Dar, dincolo de aceasta, nimeni
nu trebuie să judece. Dumnezeu n-a
lăsat oamenilor să spună cine trebuie să ia
parte la asemenea împrejurări. Pentru că
cine poate să citească inimile? Cine
poate deosebi grâul de neghină? „Fiecare
să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să
mănânce din pâinea aceasta şi să bea din
paharul acesta.” Deoarece „oricine
mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul
Domnului în chip nevrednic va fi vinovat
de trupul şi sângele Domnului”. „Căci cine
mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea
osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte
trupul Domnului.” (1 Corinteni 11,
28.27.29.)” Hristos Lumina Lumii, 656.
• Open sin = error
• We are not do judge beyond the
message — not to judge the heart
• Păcatul public = rătăcire
• Nu trebuie să judecăm dincolo de
mesaj – nu trebuie să judecăm
inima.
But the Lord said unto Samuel, Look not on
his countenance, or on the height of his
stature; because I have refused him: for the
Lord seeth not as man seeth; for man looketh
on the outward appearance, but the Lord
looketh on the heart. 1 Samuel 16:7.
„Dar DOMNUL i-a spus lui Samuel: Nu
privi la înfăţișarea lui, sau la înălţimea
staturii lui, pentru că l-am lepădat; fiindcă
DOMNUL nu se uită cum se uită omul,
pentru că omul se uită la înfăţișare, dar
DOMNUL se uită la inimă.” 1 Samuel 16:7.
Is the Whole Field Worthless?
Este Întregul Câmp Fără Valoare?
“The growth of the tares among the wheat
would draw special attention to it. The
grain would be subjected to severe
criticism. Indeed, the whole field might be
„Creșterea neghinelor printre grâu
atrage o atenție specială asupra lui.
Grâul va fi supus unei critici severe.
Într-adevăr, întregul cămp poate fi
215
set down as worthless by some superficial
observer, or by one who delighted to
discover evil. The sower might be
condemned by him, as one who had mingled
the bad seed with the good for his own
wicked purpose. Just so the erring and
hypocritical ones who profess to follow Jesus
bring reproach upon the cause of
Christianity, and cause the world to doubt
concerning the truths of Christ. As the
presence of the tares among the wheat
counteracted to a great degree the work
of the sower, so sin among the people of
God frustrates, in a measure, the plan of
Jesus to save fallen man from the power
of Satan and render the barren ground of
the human heart fruitful of good works.”
The Spirit of Prophecy, volume 2, 248.
considerat fără valoare de un
observator superficial, sau de cineva
care iubește să descopere nelegiuirea.
Semănătorul poate fi condamnat și el, ca
fiind cel care a amestecat sămânța rea cu
cea bună pentru scopul său nelegiuit. Tot
așa cei greșiți și ipocriți care pretind că îl
urmează pe Isus aduc batjocură asupra
cauzei Creștinismului, și fac lumea să se
îndoiască legat e adevărurile lui Cristos.
După cum prezența neghinelor prin
grâi ai contracarat într-o măsură mare
lucrarea semănătorului, tot așa
păcatul din poporul lui Dumnezeu
frustrează, într-o măsură, planul lui
Isus să salveze omul căzut din puterea
lui Satan și să transforme pământul
uscat al inimii omenești într-unul plin
de rodul faptelor bune.” The Spirit of
Prophecy, volumul 2, 248.
• Wheat has to suffer a lot of criticism —
designed to make us stronger
• Field is not worthless when you look
deeper
• Grâul trebuie să sufere multă critică
– concepută pentru a ne face mai
puternici
• Câmpul nu este fără valoare când te
uiți mai profund.
Let Both Grow Till the Harvest
Lăsați-le Pe Amândouă să Crească Până la Seceriș
“In another parable which Jesus presented to
His disciples, He likened the kingdom of
heaven to a field wherein a man sowed good
seed, but in which, while he was sleeping, the
enemy sowed tares. The question was asked
the householder: ‘Didst not thou sow good
seed in thy field? from whence then hath it
tares? He said unto them, An enemy hath
done this. The servants said unto him, Wilt
thou then that we go and gather them up?
But he said, Nay; lest while ye gather up the
tares, ye root up also the wheat with them.
Let both grow together until the harvest: and
in the time of harvest I will say to the reapers,
„Într-o altă pildă pe care a prezentat-o Isus
ucenicilor Săi, El a asemănat Împărăţia
cerurilor cu un câmp pe care un om a
semănat sămânţă bună, unde însă, pe
când dormea, vrăjmaşul a semănat
neghină. Gospodarului i s-a pus
întrebarea: „«Domnule, n-ai semănat
sămânţă bună în ţarina ta? De unde are
dar neghină?» El le-a zis: «Un vrăjmaş a
făcut aceasta». Slujitorii l-au întrebat:
«Vrei deci să mergem s-o smulgem?»
«Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, culegând
neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu
ea. Lăsaţi-le să crească împreună până la
216
Gather ye together first the tares, and bind
them in bundles to burn them: but gather the
wheat into my barn.’ If faithfulness and
vigilance had been preserved, if there had
been no sleeping or negligence upon the part
of any, the enemy would not have had so
favorable an opportunity to sow tares among
the wheat. Satan never sleeps. He is
watching, and he improves every
opportunity to set his agents to scatter
error, which finds good soil in many
unsanctified hearts.
“The sincere believers of truth are made
sad, and their trials and sorrows greatly
increased, by the elements among them
which annoy, dishearten, and discourage
them in their efforts. But the Lord would
teach His servants a lesson of great
carefulness in all their moves. ‘Let both
grow together.’ Do not forcibly pull up the
tares, lest in rooting them up the precious
blades will become loosened. Both
ministers and church members should be
very cautious, lest they get a zeal not
according to knowledge. There is danger
of doing too much to cure difficulties in
the church, which, if let alone, will
frequently work their own cure. It is bad
policy to take hold of matters in any
church prematurely. We shall have to
exercise the greatest care, patience, and
self-control to bear these things and not
go to work in our own spirit to set them in
order.” Testimonies to the Church, volume 3,
113.
seceriş; şi, la timpul secerişului, voi spune
secerătorilor: „Culegeţi întâi neghina şi
legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul
strângeţi-l în grânarul meu”».” Dacă
vigilenţa şi credincioşia ar fi fost păstrate,
dacă nu ar fi dormit şi nu ar fi fost nimeni
neglijent, vrăjmaşul nu ar fi avut ocazia
atât de prielnică de a semăna neghină în
grâu. Satana nu doarme niciodată. El
veghează şi nu pierde nici o ocazie de a-
şi pune agenţii să răspândească
eroarea, care găseşte un sol fertil în
multe inimi nesfinţite.
Cei ce cred sincer în adevăr sunt
întristaţi, iar încercările şi întristările
lor cresc mult datorită elementelor din
mijlocul lor, care îi necăjesc, îi
descurajează în eforturile lor. Însă
Domnul vrea să-i înveţe pe slujitorii Săi
lecţia prin care aceştia să fie cu mare
băgare de seamă în tot ceea ce fac.
„Lăsaţi-le să crească împreună.” Nu
smulgeţi cu putere neghina, pentru ca
nu cumva, dezrădăcinând-o,
preţioasele fire de grâu să slăbească.
Atât pastorii, cât şi membrii bisericii ar
trebui să fie foarte prevăzători, pentru
a nu căpăta un zel care nu este potrivit
cu ceea ce cunoaştem. Există primejdia
de a face prea mult pentru a îndrepta
dificultăţile din biserică, deşi, dacă ar fi
lăsate neatinse, s-ar rezolva adesea
singure. Este o politică rea aceea de a
ne ocupa prematur de problemele din
biserică. Va trebui să exercităm cea
mai mare grijă, răbdare şi stăpânire de
sine pentru a controla aceste lucruri, şi
nu să pornim să lucrăm după mintea
noastră, pentru a le pune în ordine.”
Mărturii vol 3, 113.
• Dangerous to have a zeal which is not
according to knowledge
• Este periculos să avem un zel care
nu este conform cunoașterii
217
Two Parties Developed Două Categorii Dezvoltate
“No one has a true message fixing the time
when Christ is to come or not to come. Be
assured that God gives no one authority to
say that Christ delays His coming five years,
ten years, or twenty years. ‘Be ye also ready:
for in such an hour as ye think not the Son of
man cometh’ (Matthew 24:44). This is our
message, the very message that the three
angels flying in the midst of heaven are
proclaiming. The work to be done now is
that of sounding this last message of
mercy to a fallen world. A new life is
coming from heaven and taking
possession of all God’s people. But
divisions will come in the church. Two
parties will be developed. The wheat and
tares grow up together for the harvest.
“The work will grow deeper and become
more earnest to the very close of time.
And all who are laborers together with
God will contend most earnestly for the
faith once delivered to the saints. They
will not be turned from the present
message, which is already lightening the
earth with its glory. Nothing is worth
contending for but the glory of God. The only
rock that will stand is the Rock of Ages. The
truth as it is in Jesus is the refuge in these
days of error.” Selected Messages, book 2,
113,114.
„Nimeni nu are o solie adevărată care
stabileşte un timp exact când trebuie să
vină Domnul Hristos. Fiţi siguri că
Dumnezeu nu-i dă nimănui autoritatea de
a spune că Hristos Îşi întârzie venirea cu
cinci ani, zece ani [114] sau douăzeci de
ani. „De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul
omului va veni în ceasul în care nu vă
gândiţi” (Matei 24,44). Aceasta este solia
noastră, solia proclamată de cei trei îngeri
care zboară prin mijlocul cerului.
Lucrarea care trebuie să fie făcută
acum este aceea de a-i vesti lumii
căzute ultima solie a milei. O viaţă
nouă vine din cer şi pune stăpânire pe
toţi cei din poporul lui Dumnezeu.
Totuşi în biserică vor veni dezbinări. Se
vor dezvolta două grupări. Grâul şi
neghina cresc împreună pentru
seceriş.
Pe măsură ce ne apropiem de
încheierea timpului, lucrarea se va
dezvolta, va fi tot mai profundă şi mai
serioasă. Toţi aceia care conlucrează cu
Dumnezeu vor lupta cât se poate de
stăruitor pentru credinţa dată sfinţilor
o dată pentru totdeauna. Ei nu vor fi
abătuţi de la solia prezentă, care
luminează deja lumea cu slava ei. Nu
merită să luptăm pentru niciun lucru, cu
excepţia slavei lui Dumnezeu. Stânca
Veacurilor este singura care va rezista.
Adevărul, aşa cum este el în Isus, este locul
de scăpare în aceste zile ale ideilor false.
(…)” Solii Alese, vol 2, 113-114.
• Work grows deeper since 911
• 911 is the rock of ages, our only refuge
in the days of error
• Lucrarea crește de la 9/11
218
• 9/11 este stânca veacurilor,
singurul nostru refugiu în zilele
rătăcirii
Tares are the Foolish Virgins
Neghinele sunt Fecioarele Neînțelepte
“There have been and always will be tares
among the wheat, the foolish virgins with
the wise, those who have no oil in their
vessels with their lamps. There was a
covetous Judas in the church Christ
formed on earth, and there will be Judases
in the church in every stage of her history.
But because there are such, it does not do
away with the fact that God has a church.
There were murmurers, envious and
jealous ones in the tribes of Israel,
journeying to the promised Canaan; but,
notwithstanding, God led them by a pillar
of cloud by day and a pillar of fire by night.
The deceitful hearts of individuals will
lead them astray because they see
imperfections in the church, but these very
ones have defective characters that they do
not discern. These very ones are capable of
being useful in the church were they
connected with the great Head of the church.
But if they choose to be presumptuous, and
in self-sufficiency draw off on some
tangent, the church will move on without
them. Every member of the church is
bound by the most solemn vow to
advance its interests and to labor
unselfishly and devotedly for its success.”
Signs of the Times, October 23, 1879, Article B,
par. 10.
„Au existat și vor exista întotdeauna
neghină printre grâu, fecioarele
neînțelepte cu cele înțelepte, cei care
nu au untelemn în vase pentru
candele. A existat un Iuda lacom în
biserica lui Cristos formată pe pământ,
și vor mai exista Iuda în biserică în
fiecare fază a istoriei ei. Dar pentru că
aceștia există, nu înseamnă că
Dumnezeu nu are o biserică. Eu existat
cârtitori, invidioși și geloși în semințiile
lui Israel care călătoreau către
Canaanul promis; dar, în ciuda acestor
lucruri, Dumnezeu i-a condus printr-un
stâlp de foc în timpul zilei și un stâlp de
foc noaptea. Inimile înșelătoare ale
indivizilor îi vor conduce rătăcire
deoarece ei vor vedea imperfecțiuni în
biserică, însă chiar aceștia au caractere
pline de defecte pe care nu le văd. Chiar
aceștia ar fi capabili să fie folositori în
biserică fi legați cu marele Cap al bisericii.
Dar dacă ei aleg să fie plini de încumetare,
și în auto-suficiență să aleagă calea lor,
biserica va continua fără ei. Fiecare
membru al bisericii este legat de cel
mai solemn jurământ să avanseze
interesele ei și să lucreze fără egoism și
cu devotament pentru succesul ei.”
Signs of the Times, 23 Octombrie 1879.
Ripe for Harvest Copt Pentru Seceriș • Two messages are baring fruit and are
ripening since 2014
• Două mesaje rodesc și se coc
începând cu 2014
219
• Error always the same but in a
different cloak (no weight — no
bowing down)
• Ezra 7:9 opens flood gate of truth, the
message is getting very heavy
• Two predictions, the one of the wheat
will come true
• Also people are ripening as they
present one of the two groups
(wheat/tares)
• Eroarea este întotdeauna acceași
însă într-o mantie diferită (nicio
greutate – nu se apleacă)
• Ezra 7:9 deschide un potop de
adevăr, iar mesajul începe să ia în
greutate
• Două preziceri, însă cea a grâului se
va împlini
• De asemenea oamenii se coc atunci
când prezintă mesajul grâului sau al
neghinei
“Those who would follow Christ must be
grounded upon the principles of truth.
They need to understand what the Bible
teaches in regard to faith, and
sanctification through the truth. They
must be so established in this knowledge
that they cannot be moved to take false
positions on the doctrine of holiness, but
will be able to illustrate in their lives the
practical workings of this heaven-given
principle. The people of God must be able
to distinguish between the genuine and
the spurious.
“There are those who profess holiness, who
declare that they are wholly the Lord’s, who
claim a right to the promises of God, while
they do not render obedience to His
commandments.
“It is true that there are many who have never
had the light of present truth, who, through
the grace given them of Christ, are keeping
the law as far as they understand it. Those
who are thus living up to the best light they
have, are not of the class whom the apostle
John condemns. His words apply to those
who boast of believing in Jesus, who claim
holiness, while they lightly regard the
requirements of the law of God. While they
talk of the love of Jesus, their love is not
deep enough to lead to obedience. The
fruit they bear, shows the character of the
tree. It proves that their faith is not genuine.
„Aceia care doresc să-L urmeze pe Hristos
trebuie să fie întemeiaţi pe principiile
adevărului. Ei trebuie să înţeleagă
lucrurile pe care Biblia le prezintă cu
privire la credinţă şi cu privire la sfinţirea
prin adevăr. Să fie bine întemeiaţi în
cunoaşterea acestor lucruri, ca să nu
poată fi influenţaţi să adopte concepţii
false despre doctrina sfinţirii, ci să fie în
stare să arate în viaţa lor rezultatele
practice ale acestui principiu ceresc. Cei
din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie în
stare să facă deosebire între ce este
veritabil şi ce este fals. Unii pretind
sfinţirea, declară că ei sunt desăvârşiţi în
Domnul şi îşi revendică dreptul de a primi
făgăduinţele lui Dumnezeu, în timp ce nu
respectă poruncile Sale.... {Ev 596.1}
Este adevărat că mulţi nu au avut
niciodată lumina adevărului prezent şi,
prin harul care le-a fost dat de Hristos,
respectă Legea în măsura în care o înţeleg.
Cei ce trăiesc la înălţimea celei mai bune
lumini pe care o au nu fac parte din
categoria celor pe care îi condamnă
apostolul Ioan. Cuvintele lui li se aplică
acelora care se laudă cu credinţa în Isus,
care pretind că sunt sfinţi, în timp ce
desconsideră cerinţele Legii lui
Dumnezeu. Deşi ei vorbesc despre
dragostea lui Isus, dragostea lor nu
este suficient de adâncă pentru a-i
220
Yet this class, though entitled to nothing,
though they have no right to the promises of
God, boldly claim all His blessings. While they
give nothing, they claim everything. They
close their ears to the truth, refuse to listen
to the plain ‘Thus saith the Lord,’ but by
professing holiness they deceive many,
leading souls away by their pretentious faith
that has no foundation.” Evangelism, 596.
conduce la ascultare. Roadele lor arată
caracterul pomului. Ele dovedesc faptul
că nu au o credinţă adevărată. Totuşi, cei
din categoria aceasta, deşi nu au dreptul
la nimic, deşi nu au niciun drept la
făgăduinţele lui Dumnezeu, se încumetă
să revendice binecuvântările Sale. Ei nu
oferă nimic, dar pretind să primească
totul. Ei îşi astupă urechile faţă de adevăr,
refuză să asculte un clar „Aşa zice
Domnul”, dar, pretinzând sfinţirea, îi
înşală pe mulţi, ducând sufletele în
rătăcire prin credinţa lor prefăcută care
nu are nici o temelie.” Evanghelizare, 596.
“Just as soon as the people of God are
sealed in their foreheads—it is not any
seal or mark that can be seen, but a
settling into the truth, both intellectually
and spiritually, so they cannot be
moved—just as soon as God’s people are
sealed and prepared for the shaking, it
will come. Indeed, it has begun already;
the judgments of God are now upon the
land, ... that we may know what is
coming.” The Faith I Live By, 287.
Îndată ce copiii lui Dumnezeu sunt
sigilaţi pe frunte, şi acesta nu este un
sigiliu sau un semn care să poată fi
văzut, ci o consolidare în adevăr, atât
intelectuală, cât şi spirituală, în aşa fel
încât să nu poată fi clintiţi şi, de îndată
ce copiii lui Dumnezeu sunt sigilaţi şi
pregătiţi pentru zguduire, aceasta va
avea loc. De fapt, zguduirea a şi
început. Judecățile lui Dumnezeu sunt
acum asupra țării, ... pentru a cunoaște
ce urmează”. The Faith I Live By, 287.
• Shaking already begun = shaking is
progressive
• To be sealed = fully settled into truth +
obtain the experience of the truth
• Zguduirea deja a început =
Zguduirea este progresivă.
• A fi sigilat = pe deplin întemeiat în
adevăr + obține experiența
adevărului
“Having made the decision, He fell dying to
the ground from which He had partially
risen. Where now were His disciples, to place
their hands tenderly beneath the head of
their fainting Master, and bathe that brow,
marred indeed more than the sons of men?
The Saviour trod the wine press alone, and
of the people there was none with Him.”
The Desire of Ages, 693.
„Hotărârea fiind luată, El Se prăbuşi ca
mort la pământ, de unde Se ridicase
puţin. Unde erau acum ucenicii Săi, ca să-
şi aşeze cu gingăşie mâinile sub capul
Învăţătorului lor istovit şi să mângâie
fruntea aceea desfigurată cu adevărat mai
mult decât a fiilor oamenilor?
Mântuitorul însă a călcat singur în
teasc şi, din cei ce erau acolo, nimeni n-
a fost cu El.” Hristos Lumina Lumii, 693.
221
• Bowing down (experience) shortly
before night.
• Închinarea (experiență) cu scurt
timp înainte de miezul nopții
Harvest — Binding Off — M-MC
Seceriș – Legare – Mn – SMN
“I then saw the third angel. Said my
accompanying angel, ‘Fearful is his work.
Awful is his mission. He is the angel that is
to select the wheat from the tares, and
seal, or bind, the wheat for the heavenly
garner. These things should engross the
whole mind, the whole attention.’” Early
Writings, 118.
„Apoi am văzut cel de-al treilea înger.
Îngerul meu însoţitor a spus:
„Înfricoşătoare este lucrarea lui. Teribilă îi
este misiunea. El este îngerul care
urmează să despartă grâul de neghină
şi să sigileze — sau să lege — snopii de
grâu pentru hambarul ceresc. Aceste
lucruri ar trebui să ocupe cu totul mintea
şi să angajeze întreaga atenţie.” Scrieri
Timpurii, 118.
And Moses said, Thus saith the Lord, About
midnight will I go out into the midst of
Egypt: And all the firstborn in the land of
Egypt shall die, from the firstborn of
Pharaoh that sitteth upon his throne, even
unto the firstborn of the maidservant that is
behind the mill; and all the firstborn of
beasts. Exodus: 11:4, 5.
„Şi Moise a spus: Astfel vorbeşte
DOMNUL: Spre miezul nopţii voi ieşi în
mijlocul Egiptului. Și toţi întâii născuţi
în ţara Egiptului vor muri, de la întâiul
născut al lui Faraon care șade pe tronul lui,
chiar până la întâiul născut al servitoarei
care este în spatele morii; și toţi întâii
născuţi ai animalelor.” Exodul 11:4,5.
For I will pass through the land of Egypt
this night, and will smite all the firstborn in
the land of Egypt, both man and beast; and
against all the gods of Egypt I will execute
judgment: I am the Lord. Exodus 12.12.
„Pentru că voi trece prin ţara Egiptului
în această noapte și voi lovi pe tot întâiul
născut în ţara Egiptului, deopotrivă om și
animal; și împotriva tuturor dumnezeilor
Egiptului voi face judecată: Eu sunt
DOMNUL.” Exodul 12:12.
• Executive judgement takes place at
midnight for the priests
• Judecată executivă are loc la miezul
nopții pentru preoți
“The Saviour contrasted His own manner of
work with the methods of His accusers. For
months they had hunted Him, striving to
entrap Him and bring Him before a secret
tribunal, where they might obtain by perjury
what it was impossible to gain by fair means.
„Domnul Hristos punea propriul mod de a
lucra în contrast cu metodele acuzatorilor
Săi. Timp de luni de zile, ei Îl urmăriseră,
străduindu-se să-L prindă în cursă şi să-L
aducă înaintea unui tribunal secret, unde,
prin jurământ fals, să obţină ceea ce prin
222
Now they were carrying out their purpose.
The midnight seizure by a mob, the
mockery and abuse before He was
condemned, or even accused, was their
manner of work, not His. Their action was in
violation of the law. Their own rules declared
that every man should be treated as innocent
until proved guilty. By their own rules the
priests stood condemned.” The Desire of Ages,
699.
mijloace cinstite era imposibil să obţină.
Acum, ei îşi aduceau la îndeplinire
planurile. Prinderea Lui în miez de
noapte de către o gloată de oameni,
batjocura şi abuzurile comise asupra Lui
mai înainte de a fi condamnat sau chiar
acuzaţia erau modul lor de a lucra, şi nu al
Lui. Acţiunea lor era de fapt o violare a
legii. Rânduielile lor prevedeau că fiecare
om trebuie să fie considerat şi tratat ca
nevinovat până când i se dovedea
vinovăţia. Preoţii erau astfel condamnaţi
de propriile rânduieli.” Hristos Lumina
Lumii, 699.
Then the band and the captain and officers of
the Jews took Jesus, and bound him. John
18:12.
„Atunci ceata și căpetenia și ofiţerii
iudeilor l-au luat pe Isus și l-au legat” Ioan
18:12.
“The righteous and the wicked will still be
living upon the earth in their mortal
state—men will be planting and building,
eating and drinking, all unconscious that
the final, irrevocable decision has been
pronounced in the sanctuary above.
Before the flood, after Noah entered the
ark, God shut him in, and shut the ungodly
out; but for seven days the people,
knowing not that their doom was fixed,
continued their careless, pleasure-loving
life, and mocked the warnings of
impending judgment. ‘So,’ says the
Saviour, ‘shall also the coming of the Son
of man be.’ Silently, unnoticed as the
midnight thief, will come the decisive
hour which marks the fixing of every
man’s destiny, the final withdrawal of
mercy’s offer to guilty men.” The Review and
Herald, November 9, 1905, par. 15.
„Atât cel neprihănit, cât și cel păcătos
vor trăi împreună pe pământ în starea
lor muritoare — oamenii vor sădi și vor
clădi, vor mânca și vor bea, neștiind că
hotărârea finală și irevocabilă a fost
pronunțată în Sanctuarul de sus.
Înainte de potop, după ce Noe a intrat
în corabie, Dumnezeu l-a închis
înăuntru, iar pe cei păcătoși, afară; dar,
timp de șapte zile, oamenii, neștiind că
soarta lor a fost pecetluită, și-au
continuat viața fără grijă și iubitoare
de plăceri și și-au bătut joc de
avertismentele cu privire la judecata
care se apropia. „Tot așa, spune
Mântuitorul, va fi și la venirea Fiului
omului” (Matei 24, 39). Pe tăcute și pe
neobservate, la fel ca hoțul în miez de
noapte, va veni ora hotărâtoare, care
va stabili soarta fiecărui om,
retragerea finală a darului milei de la
oamenii vinovați.” Review and Herald, 9
Noiembrie 1905.
223
• Dog is returning to its vomit — people
are repenting to have believed in this
message. This has to take please
before the door closes (midnight)
• People demonstrated the rejection of
the message to return to their former
lifestyle or continued with it
• We have to have the faith of Noah.
Cast not away therefore your
confidence, which hath great
recompence of reward. For ye have
need of patience, that, after ye have
done the will of God, ye might receive
the promise. For yet a little while, and
he that shall come will come, and will
not tarry. Now the just shall live by
faith: but if any man draw back, my
soul shall have no pleasure in him. But
we are not of them who draw back
unto perdition; but of them that
believe to the saving of the soul. Now
faith is the substance of things hoped
for, the evidence of things not seen.
Hebrew 10:35 - 11:1.
• Câinele se întoarce la ce a vărsat –
oamenii se pocăiesc că au crezut în
acest mesaj. Aceasta trebuie să aibă
loc înainte de închiderea ușii
(miezul nopții).
• Oamenii au dovedit respingerea
mesajului pentru a se întoarce la
vechiul stil de viață sau a continua
cu el.
• Noi trebuie să avem credința lui
Noe.
„De aceea nu lepădaţi cutezanţa
voastră, care are o mare răsplătire.
Fiindcă aveţi nevoie de răbdare, ca,
după ce aţi făcut voia lui
Dumnezeu, să puteţi primi
promisiunea. Deoarece încă puţin
timp şi cel ce vine va veni şi nu va
întârzia. Iar cel drept va trăi prin
credinţă; dar dacă cineva dă înapoi,
sufletul meu nu îşi va găsi plăcerea
în el. Dar noi nu suntem dintre cei
care dau înapoi spre pieire, ci dintre
cei care cred pentru salvarea
sufletului. Iar credinţa este
substanţa lucrurilor sperate,
dovada lucrurilor nevăzute.” Evrei
10:35 – 11:1.
224
Is There a Prophet Among Us?
Este un Profet printre noi?
What is a Prophet and are we allowed to call
ourselves a Prophet?
Ce este un Profet și avem noi voie să ne
numim pe noi înșine Profeți?
Definition of a Prophet from the Bible
Definiția unui Profet în Biblie
H5030
נ ˔†יאÆב
nâbîy’
naw-bee’
From H5012; a prophet or (generally)
inspired man: - prophecy, that prophesy,
prophet.
H5030
Æב נ ˔†יא
nâbîy’
naw-bee'
Din H5012; un profet sau (la modul
general) un om inspirat: - profeție, care
prorocește, profet
H5012
נ ˔ב ˔א
nâbâ’
naw-baw’
A primitive root; to prophesy, that is, speak
(or sing) by inspiration (in prediction or
simple discourse): - prophesy (-ing) make self
a prophet.
H5012
נ ˔ב ˔א
nâbâ’
naw-baw'
O rădăcină nederivată; a profetiza, și
anume, a spune (sau a cânta) prin
inspirație (ca și prezicere sau un simplu
discurs): profeția (profetiza) a te face
profet.
Definition of Prophet from the Web
Definiția unui profet de pe Internet
A person regarded as an inspired teacher or
proclaimer of the will of God. “the Old
Testament prophet, Jeremiah” synonyms:
seer, soothsayer, forecaster of the future,
fortune teller, clairvoyant, prognosticator,
prophesier, diviner; Moreoracle, augur, sibyl;
O persoană văzută ca un învățător
inspirat sau vestitor al voi lui
Dumnezeu. „profetul vechiului
testament, Ieremia” , sinonime: Văzător,
prezicător, cel ce prezice viitorul, ghicitor,
clarvăzător, care face un prognostic,
225
spaewife, spaeman; rareharuspex,
vaticinator, oracler.
proroc, augur; mai multe oracole, augur,
sibilă, spaewife, spaeman; rareharuspex,
vulturător, oracol.
• a person who advocates or speaks
in a visionary way about a new
cause or theory.” he is repeatedly
hailed as a prophet of modernism”
• a person who predicts what will
happen in the future. ”the prime
minister ignored the prophets of
doom”
• O persoană care susține sau
vorbește într- un mod vizionar
despre o nouă cauză sau teorie.
„este în mod repetat aclamat ca
profet al modernismului”
• O persoană care prezice ceea ce
se va întâmpla în viitor „primul
ministru a ignorat profeții
sfârșitului lumii”
Origin Origine Middle English: from Old French prophete,
via Latin from Greek prophētēs ‘spokesman’,
from pro ‘before’ + phētēs ‘speaker’ (from
phēnai ‘speak’).
Engleza de mijloc: din franțuzescul vechi
prophete, prin latină din greacă prophetes
„purtător de cuvânt”, din pro „înainte” +
phetes „vorbitor” (din phenai „a vorbi”).
Definition of Inspiration from Webster
Definiția inspirației din Webster
1. a: a divine influence or action on a
person believed to qualify him or her
to receive and communicate sacred
revelation
b: the action or power of moving the
intellect or emotions
c: the act of influencing or suggesting
opinions
2. the act of drawing in; specifically : the
drawing of air into the lungs
3. a: the quality or state of being inspired
b: something that is inspired a scheme
that was pure inspiration
4. an inspiring agent or influence
1. a: influență sau o acțiune divină
asupra unei persoane este
considerată el califica sau a califica
pentru a primi și a comunica
descoperirile sacre.
b: acțiunea sau puterea de a
impresiona/ mișca intelectul sau
emoțiile.
c: actul de a influența sau sugera
opinii
2. actul de a inspira/trage înauntru; în
mod specific: a inspira aer în
plămâni
3. a: calitatea sau starea de a fi
inspirat.
b: ceva care este inspirat o schemă
care a fost inspirație curată.
4. un agent sau o influență care
inspiră.
226
Watchman on the Wall of Zion
Străjeri pe zidul Sionului
1. “It is now time earnestly to seek the Lord
that every one of you may know what is the
will of God in reference to the part you shall
act in the conflict; and when you see an
opportunity for labor, obey the indication of
the Lord. Christ is saying to his people, ‘Can
ye discern the signs of the times?’ It is the
duty of the watchman to mark these
signs, and at the cry of the church,
‘Watchman, what of the night?’ give the
correct signal, and not present that which will
be misleading and ruinous. Those who have
been, and who still are, diligent students
of prophecy, are to ‘prepare the way of the
Lord, and to make his paths straight.’” RH,
February 21, 1893.4
1. „Acum este timpul să îl căutați pe
Domnul cu stăruință astfel încât fiecare
dintre voi să poată să cunoască care este
voia lui Dumnezeu cu privire la partea pe
care o aveți de jucat în conflict; și când
vedeți oportunitatea de a lucra, ascultați
indicațiile Domnului. Cristos spune
poporului Său ‘Puteți voi discerne
semnele timpului?’ Este datoria
străjerului să marcheze aceste semne,
și la întrebarea bisericii „Străjerule, cât ai
este din noapte?” să dea semnalul corect,
și să nu prezinte ceva care ar fi derutant și
ruinător. Aceia care au fost, și care încă
sunt, studenți sârguincioși ai profeției,
trebuie să ‘pregătească calea Domnului
și să facă cărările sale drepte’.“ Review
and Herald, 21 Februarie, 1893.4
2.1 “Since His ascension Christ has carried
forward His work on the earth by chosen
ambassadors, through whom He speaks
to the children of men and ministers to
their needs. The great Head of the church
superintends His work through the
instrumentality of men ordained by God
to act as His representatives. AA, 360.1
2.2 The position of those who have been
called of God to labor in word and doctrine
for the upbuilding of His church, is one of
grave responsibility. In Christ’s stead they
are to beseech men and women to be
reconciled to God, and they can fulfill
their mission only as they receive wisdom
and power from above. AA, 360.2
2.1 „De la înălţare, Hristos a continuat
lucrarea Sa pe pământ prin soli aleşi,
prin care El vorbeşte fiilor oamenilor şi
slujeşte nevoilor lor. Marele
Conducător al bisericii îngrijeşte de
lucrarea Sa prin uneltele omeneşti
alese de Dumnezeu ca reprezentanţi ai
Săi.“
2.2 „Poziţia acelora care au fost chemaţi
de Dumnezeu să lucreze prin cuvânt şi
învăţătură pentru zidirea bisericii Sale
este una de o covârşitoare răspundere. În
locul lui Hristos, ei trebuie să stăruie pe
lângă bărbaţi şi femei să se împace cu
Dumnezeu; şi ei pot aduce la
îndeplinire misiunea lor numai dacă
primesc înţelepciune şi putere de sus.“
2.3 “Christ’s ministers are the spiritual
guardians of the people entrusted to their
care. Their work has been likened to that
of watchmen. In ancient times sentinels
2.3 „Slujitorii lui Hristos sunt păzitorii
spirituali ai poporului încredinţat grijii
lor. Lucrarea lor a fost asemănată cu
aceea a străjerilor. În vremurile din
227
were often stationed on the walls of cities,
where, from points of vantage, they could
overlook important posts to be guarded, and
give warning of the approach of an enemy.
Upon their faithfulness depended the
safety of all within. At stated intervals they
were required to call to one another, to make
sure that all were awake and that no harm
had befallen any. The cry of good cheer or
of warning was borne from one to
another, each repeating the call till it
echoed round the city.” AA, 360.3
vechime, deseori erau aşezate santinele
pe zidurile cetăţilor, de unde, din anumite
puncte mai înalte, ei puteau supraveghea
locurile importante care trebuia păzite şi
să dea de veste despre apropierea
vrăjmaşului. De credincioşia lor
depindea siguranţa celor dinăuntru. La
intervale hotărâte, li se cerea să se cheme
unul pe altul spre a se convinge că toţi
erau treji şi că nu se întâmplase nimic rău
vreunuia. Strigătul de îmbărbătare şi
avertizare era purtat de la unul la altul,
fiecare repetând chemarea, până ce
ecoul ei dădea ocol cetăţii.”
2.4 “To every minister the Lord declares: ‘O
son of man, I have set thee a watchman unto
the house of Israel; therefore thou shalt hear
the word at My mouth, and warn them from
Me. When I say unto the wicked, O wicked
man, thou shalt surely die; if thou dost not
speak to warn the wicked from his way, that
wicked man shall die in his iniquity; but his
blood will I require at thine hand.
Nevertheless, if thou warn the wicked of his
way to turn from it, ... thou hast delivered thy
soul.’ Ezekiel 33:7-9.” AA, 360.4
2.4 „Fiecărui slujitor al Său, Domnul îi
spune: ‘Fiul omului, te-am pus străjer
peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi
Cuvântul care iese din gura Mea, şi să-i
înştiinţezi din partea Mea. Când zic celui
rău: ‛Răule, vei muri negreşit!’ şi tu nu-i
spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea,
răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar
sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar
dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se
întoarcă de la calea lui ... tu îţi vei mântui
sufletul’. (Ezechiel 8, 7-9.)”
2.5 “The words of the prophet declare the
solemn responsibility of those who are
appointed as guardians of the church of
God, stewards of the mysteries of God.
They are to stand as watchmen on the
walls of Zion, to sound the note of alarm
at the approach of the enemy. Souls are in
danger of falling under temptation, and
they will perish unless God’s ministers are
faithful to their trust. If for any reason
their spiritual senses become so
benumbed that they are unable to discern
danger, and through their failure to give
warning the people perish, God will
2.5 “Cuvintele profetului arată solemna
răspundere a celor ce sunt numiţi păzitori
ai bisericii lui Dumnezeu, ispravnici ai
tainelor lui Dumnezeu. Ei trebuie să stea
ca străjeri pe zidurile Sionului spre a da
alarma la apropierea vrăjmaşului.
Sufletele sunt în primejdia de a cădea
pradă ispitei. Dacă din vreun motiv
oarecare simţurile lor spirituale devin aşa
de amorţite, încât ei nu mai sunt în stare
să discearnă primejdia, şi dacă, prin faptul
că nu dau avertizare, poporul piere,
Dumnezeu va cere din mâinile lor sângele
celor care sunt pierduţi.”
228
require at their hands the blood of those
who are lost. AA, 361.1
2.6 “It is the privilege of the watchmen on the
walls of Zion to live so near to God, and to be
susceptible to the impressions of His Spirit,
that He can work through them to tell men
and women of their peril and point them to
the place of safety. Faithfully are they to
warn them of the sure result of
transgression, and faithfully are they to
safeguard the interests of the church. At
no time may they relax their vigilance.
Theirs is a work requiring the exercise of
every faculty of the being. In trumpet
tones their voices are to be lifted, and
never are they to sound one wavering,
uncertain note. Not for wages are they to
labor, but because they cannot do otherwise,
because they realize that there is a woe upon
them if they fail to preach the gospel. Chosen
of God, sealed with the blood of
consecration, they are to rescue men and
women from impending destruction.” AA,
361.2
2.6 “Este privilegiul străjerilor de pe
zidurile Sionului să trăiască atât de
aproape de Dumnezeu şi să fie atât de
uşor influenţaţi de Duhul Sfânt, încât El să
poată lucra prin ei spre a spune bărbaţilor
şi femeilor despre primejdia în care se află
şi să le arate locul unde pot fi în siguranţă.
Ei sunt credincioşi ca să-i avertizeze
despre urmarea sigură a nelegiuirii şi
sunt la fel de credincioşi ca să apere
interesele bisericii. Nicicând ei nu
trebuie să-şi slăbească vigilenţa. Ei au
de îndeplinit o lucrare care le solicită
punerea la lucru a fiecărei capacităţi a
fiinţei lor. Glasurile lor trebuie să se
ridice ca un sunet de trâmbiţă şi
niciodată ei nu trebuie să scoată o notă
şovăielnică, nesigură. Ei nu trebuie să
lucreze pentru bani, ci pentru că nu pot
face altfel, fiindcă îşi dau seama că asupra
lor stă un vai dacă nu predică Evanghelia.
Aleşii lui Dumnezeu, sigilaţi cu sângele
consacrării, trebuie să salveze bărbaţi
şi femei de la iminenta nimicire.”
Faptele Apostolilor, 360-361.
God Uses Humans Dumnezeu folosește oameni
3.1 “The work of God in the earth presents,
from age to age, a striking similarity in every
great reformation or religious movement.
The principles of God’s dealing with men
are ever the same. The important
movements of the present have their
parallel in those of the past, and the
experience of the church in former ages
has lessons of great value for our own
time.
3.1 „Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ
prezintă, de la un veac la altul, o
asemănare izbitoare în orice reformă
mare sau mișcare religioasă. Principiile lui
Dumnezeu în procedeele cu oamenii sunt
totdeauna aceleași. Mișcările importante
ale prezentului își au paralele în acelea ale
trecutului, iar experiența bisericii din
primele veacuri are lecții de mare valoare
pentru timpul nostru.“
229
3.2 “No truth is more clearly taught in the
Bible than that God by His Holy Spirit
especially directs His servants on earth in
the great movements for the carrying
forward of the work of salvation. Men are
instruments in the hand of God, employed
by Him to accomplish His purposes of
grace and mercy. Each has his part to act;
to each is granted a measure of light,
adapted to the necessities of his time, and
sufficient to enable him to perform the
work which God has given him to do. But
no man, however honored of Heaven, has
ever attained to a full understanding of the
great plan of redemption, or even to a perfect
appreciation of the divine purpose in the
work for his own time. Men do not fully
understand what God would accomplish
by the work which He gives them to do;
they do not comprehend, in all its
bearings, the message which they utter in
His name.” GC88, 343.2
3.2 „Nici un adevăr nu este mai clar
arătat în Biblie ca acela că Dumnezeu,
prin Duhul Său cel Sfânt, îi conduce în
mod deosebit pe slujitorii Săi de pe
pământ în marile mișcări, pentru a face
să înainteze lucrarea de mântuire.
Oamenii sunt instrumente în mâna lui
Dumnezeu, folosiți de El pentru
împlinirea planurilor Sale de har și de
milă. Fiecare are o parte de îndeplinit;
fiecăruia îi este acordată o măsură de
lumină, adaptată la nevoile timpului
său și îndestulătoare spre a-l face în
stare să împlinească lucrarea pe care
Dumnezeu i-a dat s-o facă. Cu toate
acestea, nici un om, oricât ar fi fost el
onorat de Cer, n-a ajuns la o înțelegere
deplină a marelui Plan de Mântuire sau
chiar la o apreciere desăvârșită a planului
divin în lucrarea timpului său. Oamenii
nu înțeleg pe deplin ce ar dori
Dumnezeu să aducă la îndeplinire prin
lucrarea pe care le-o dă de făcut; ei nu
înțeleg sub toate aspectele ei solia pe
care o rostesc în numele Său.”
3.3 “Canst thou by searching find out God?
canst thou find out the Almighty unto
perfection?” “My thoughts are not your
thoughts, neither are your ways My ways,
saith the Lord. For as the heavens are higher
than the earth, so are My ways higher than
your ways, and My thoughts than your
thoughts.” “I am God, ... and there is none like
Me, declaring the end from the beginning,
and from ancient times the things that are
not yet done.’ Job 11:7; Isa 55:8, 9; 46:9, 10.”
GC88, 343.3
3.3 „Poți spune tu că poți pătrunde
adâncimile lui Dumnezeu, că poți ajunge
la cunoștința desăvârșită a Celui
Atotputernic?” „Căci gândurile Mele nu
sunt gândurile voastre, și căile voastre nu
sunt căile Mele, zice Domnul. Ci, cât sunt
de sus cerurile față de pământ, atât
sunt de sus căile Mele față de căile voastre
și gândurile Mele față de gândurile
voastre!” „Eu sunt Dumnezeu, și nu este
altul, Eu sunt Dumnezeu și nu este nici
unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce
are să se întâmple și cu mult înainte ce nu
este încă împlinit.” (Iov 11, 7; Isaia 55, 8.9;
46, 9.10).“
3.4 “Even the prophets who were favored
with the special illumination of the Spirit
did not fully comprehend the import of
the revelations committed to them. The
3.4 „Chiar și proorocii, care au fost
favorizați cu o iluminare deosebită a
Duhului, n-au înțeles pe deplin
importanța descoperirilor încredințate
230
meaning was to be unfolded from age to
age, as the people of God should need the
instruction therein contained.” GC88,
344.1
lor. Înțelesul avea să fie dezvăluit de la
un veac la altul, pe măsură ce poporul
lui Dumnezeu urma să aibă nevoie de
îndrumarea cuprinsă în ele.” Tragedia
Veacurilor, 343-344.
Gods Dealing with Men is Ever the Same - A Prophet is Among us
Procedeele lui Dumnezeu cu oamenii sunt totdeauna aceleași. – un Profet este în mijlocul nostru
• The Great Controversy, 343
• Early Writing, 81-83
• Tragedia veacurilor, 343
• Scrieri timpurii, 81-83
4.1 “But when the spectators increased,
everyone would begin to trouble the jewels,
taking them out of the casket and scattering
them on the table.” EW, 82.1
4.2 “I began to think that the owner would
require the casket and the jewels again at my
hand; and if I suffered them to be scattered,
I could never place them in their places in the
casket again as before; and felt I should never
be able to meet the accountability, for it
would be immense. I then began to plead
with the people not to handle them, nor to
take them out of the casket; but the more I
pleaded, the more they scattered; and now
they seemed to scatter them all over the
room, on the floor and on every piece of
furniture in the room. EW, 82.2
4.1 „Dar când numărul privitorilor a
crescut, toţi au început să deranjeze
nestematele, scoţându-le din casetă şi
împrăştiindu-le pe masă.”
4.2 “Am început să mă gândesc că
proprietarul îşi va cere caseta şi bijuteriile
din mâna mea; şi că, dacă am permis să fie
împrăştiate, nu voi mai putea să le pun
vreodată la locul lor, în casetă, aşa cum au
fost înainte; şi am simţit că nu aş fi putut
face faţă niciodată răspunderii pentru
acestea, pentru că aceasta era imensă.
Am început atunci să mă rog de oameni să
nu mai pună mâna pe ele şi nici să le
scoată din casetă; dar cu cât îi rugam mai
fierbinte, cu atât le risipeau mai mult; şi
acum se făcea că le împrăştiau peste tot
prin cameră, pe duşumea şi pe fiecare
piesă de mobilier.”
4.3 “I then saw that among the genuine
jewels and coin they had scattered an
innumerable quantity of spurious jewels and
counterfeit coin. I was highly incensed at
their base conduct and ingratitude, and
reproved and reproached them for it; but the
more I reproved, the more they scattered
4.3 “Am văzut atunci că, printre bijuteriile
şi monedele veritabile, aceştia
împrăștiaseră o cantitate enormă de
nestemate contrafăcute şi monede false.
Eram extrem de aprins din pricina
nerecunoştinţei şi comportamentului lor
josnic şi i-am mustrat cu asprime pentru
231
the spurious jewels and false coin among the
genuine. EW, 82.3
aceasta; cu cât îi mustram mai mult însă,
cu atât împrăștiau mai mult nestematele
contrafăcute şi monedele false cu cele
veritabile.”
4.4 “I then became vexed in my physical soul
and began to use physical force to push them
out of the room; but while I was pushing out
one, three more would enter and bring in dirt
and shavings and sand and all manner of
rubbish, until they covered every one of the
true jewels, diamonds, and coins, which were
all excluded from sight. They also tore in
pieces my casket and scattered it among the
rubbish. I thought no man regarded my
sorrow or my anger. I became wholly
discouraged and disheartened, and sat down
and wept.” EW, 82.
4.4 “Atunci am început să mă irit în sufletul
meu şi am început să folosesc forţa fizică
pentru a-i scoate din cameră; dar în timp
ce îl împingeam pe unul afară, mai intrau
trei, aducând noroi, resturi, nisip şi tot
felul de gunoaie până când au astupat
absolut toate nestematele, diamantele şi
monedele, care nu se mai vedeau nicăieri.
Au rupt în bucăţi şi caseta şi au risipit
bucăţile printre gunoaie. Gândeam că
nimeni nu se îngrijora de tristeţea sau de
mânia mea. M-am descurajat cu totul, am
stat jos şi am plâns.” Scrieri Timpurii, 82
• Leviticus 26
• Leviticul 26
Jeffrey Jeffrey Derived from three old German names
meaning “district” or “traveler”; more
properly “peaceful pledge,” but most
properly “God’s Peace”.
Derivat din trei nume germane vechi
însemnând „district” sau „călător”; mai
exact „promisiune de pace” , dar cel ai
exact „pacea lui Dumnezeu”
Arnold Arnold Derived from an old German name meaning
“eagle power”.
Derivat dintr-un nume german vechi
însemnând „puterea vulturului”
Deuteronomy 28:49 Deuteronom 28:49 “The Lord shall bring a nation against thee
from far, from the end of the earth, as swift
as the eagle flieth; a nation whose tongue
thou shalt not understand.”
“DOMNUL va aduce împotriva ta o naţiune
de departe, de la marginea pământului,
precum zboară acvila; o naţiune a cărei
limbă nu o vei înţelege.”
5. “By the Spirit of Inspiration, looking far
down the ages, Moses pictured the terrible
scenes of Israel’s final overthrow as a nation,
5. „Privind peste veacuri prin Duhul
profeţiei, Moise a descris scenele
îngrozitoare ale prăbuşirii finale a lui Israel
232
and the destruction of Jerusalem by the
armies of Rome: ‘The Lord shall bring a nation
against thee from far, from the end of the
earth, as swift as the eagle flieth; a nation
whose tongue thou shalt not understand; a
nation of fierce countenance, which shall not
regard the person of the old, nor show favor
to the young.’” PP, 467.1
şi nimicirea Ierusalimului de către oştile
romane: „Domnul va aduce de departe, de
la marginile pământului un neam care va
cădea peste tine cu zbor de vultur, un
neam a cărui limbă n-o vei înţelege, un
neam cu înfăţişare sălbatică şi care nu se
va sfii de cel bătrân, nici nu va avea milă
de copii.“ Patriarhi și Profeți, 467.1
6. “By defeat they conquered. God’s
workmen were slain, but His work went
steadily forward. The gospel continued to
spread and the number of its adherents to
increase. It penetrated into regions that were
inaccessible even to the eagles of Rome.” GC,
41.3
6. „Ei au biruit chiar doborâți. Lucrătorii lui
Dumnezeu erau uciși, dar lucrarea Sa a
mers în mod neabătut înainte. Evanghelia
a continuat să se răspândească, iar
numărul adepților ei nu a încetat să
crească. Ea a pătruns în regiuni care erau
inaccesibile chiar și vulturilor Romei.“
Tragedia Veacurilor, 41.3
• Rome typifies the USA and the symbol
of the power of Rome and the USA is
the eagle.
• Roma reprezintă SUA și simbolul
puterii Romei și a SUA este vulturul.
Pipp Pipp “Seed” of a fruit tree
„sămânța” unui pom fructifer
Lukas 8:11 Luca 8:11 “Now the parable is this: The seed is the word
of God.”
„Şi parabola este aceasta: Sămânţa este
cuvântul lui Dumnezeu.“
• Message
• Mesaj
Enger Enger Scandinavian for a “farm” “field,” or more
properly a “meadow”
În limba scandinavă „fermă”, „teren/ogor”
sau mai exact „livadă/pajiște”
Meaning: Semnificație: • A message of peace = everlasting
gospel
• Eagle Power = Future for America
• O solie de pace = evanghelia
veșnică
233
• Farm / field = plowing; removing of the
thorns (sins of the forefathers)
• puterea vulturului = Future for
America
• Fermă/ogor = arat, îndepărtarea
mărăcinilor (păcatele înaintașilor)
(Meaning: The voice from the wilderness of
the messenger sent with the sword of God’s
word to identify the future for America.)
(Semnificație: Vocea din pustie a solului
trimis cu sabia cuvântului lui Dumnezeu
pentru a identifica viitorul Ammericii.)
7. “The Everlasting Gospel is the work of
Christ in producing and thereafter
demonstrating two classes of worshipers
based upon the introduction of a three step
prophetic testing message.”
Jeff Pippenger.
7. „Evanghelia veșnică este lucrarea lui
Cristos de a produce și apoi de a
demonstra două categorii de închinători
prin introducerea unei solii profetice de
testare în trei pași.“
Jeff Pippenger
Hosea 4:6 Osea 4:6 “My people are destroyed for lack of
knowledge: because thou hast rejected
knowledge, I will also reject thee, that thou
shalt be no priest to me: seeing thou hast
forgotten the law of thy God,I will also forget
thy children.”
„Poporul meu este nimicit din lipsă de
cunoaştere, pentru că tu ai respins
cunoaşterea, eu de asemenea te voi
respinge, ca să nu îmi fii preot; văzând că
ai uitat legea Dumnezeului tău, eu de
asemenea îi voi uita pe copiii tăi.“
1Samuel 8:7 1 Samuel 8:7 “And the Lord said unto Samuel, Hearken
unto the voice of the people in all that they
say unto thee: for they have not rejected
thee, but they have rejected me, that I should
not reign over them.”
„Şi DOMNUL i-a spus lui Samuel: Dă
ascultare vocii poporului în tot ce îţi spun
ei, pentru că nu pe tine te-au lepădat ei, ci
pe mine m-au lepădat, ca să nu domnesc
peste ei.“
Jeremiah 6:17 Ieremia 6:17 “Also I set watchmen over you, saying,
Hearken to the sound of the trumpet. But
they said, We will not hearken.”
„De asemenea am pus paznici peste voi,
spunând: Daţi ascultare la sunetul
trâmbiţei. Dar ei au spus: Refuzăm să dăm
ascultare.“
234
Just one Prophet at the End of Time?
Doar un singur profet la sfârșitul timpului?
Ezekiel 3:1-11 Ezechiel 3:1-11 Verse 1 “Moreover he said unto me, Son of
man, eat that thou findest; eat this roll, and
go speak unto the house of Israel. 2 So I
opened my mouth, and he caused me to eat
that roll. 3 And he said unto me, Son of man,
cause thy belly to eat, and fill thy bowels with
this roll that I give thee. Then did I eat it; and
it was in my mouth as honey for sweetness. 4
And he said unto me, Son of man, go, get thee
unto the house of Israel, and speak with my
words unto them. 5 For thou art not sent to a
people of a strange speech and of an hard
language, but to the house of Israel; 6 Not to
many people of a strange speech and of an
hard language, whose words thou canst not
understand. Surely, had I sent thee to them,
they would have hearkened unto thee. 7 But
the house of Israel will not hearken unto
thee; for they will not hearken unto me: for
all the house of Israel are impudent and
hardhearted. 8 Behold, I have made thy face
strong against their faces, and thy forehead
strong against their foreheads. 9 As an
adamant harder than flint have I made thy
forehead: fear them not, neither be
dismayed at their looks, though they be a
rebellious house. 10 Moreover he said unto
me, Son of man, all my words that I shall
speak unto thee receive in thine heart, and
hear with thine ears. 11 And go, get thee to
them of the captivity, unto the children of thy
people, and speak unto them, and tell them,
Thus saith the Lord God; whether they will
hear, or whether they will forbear.“
Vers. 1 “Mai mult, el mi-a spus: Fiu al
omului, mănâncă ceea ce găseşti;
mănâncă acest sul şi du-te să vorbeşti
casei lui Israel. 2 Astfel, mi-am deschis
gura şi el m-a făcut să mănânc acel sul. 3
Şi mi-a spus: Fiu al omului, fă pântecele
tău să mănânce şi umple-ţi adâncurile cu
acest sul pe care ţi-l dau. Atunci l-am
mâncat; şi în gura mea a fost dulce ca
mierea. 4 Şi mi-a spus: Fiu al omului, du-
te, mergi la casa lui Israel şi vorbeşte- le
cuvintele mele. 5 Pentru că nu eşti trimis
la un popor cu o vorbire străină şi cu o
limbă grea, ci la casa lui Israel; 6 Nu la
multe popoare, cu o vorbire străină şi cu o
limbă grea, ale căror cuvinte nu le poţi
înţelege. Într- adevăr, dacă te-aş fi trimis la
ele ţi-ar fi dat ascultare. 7 Dar casa lui
Israel refuză să îţi dea ascultare, pentru că
ei refuză să îmi dea ascultare, pentru că
toată casa lui Israel este neruşinată şi cu
inima împietrită. 8 Iată, ţi-am făcut faţa
tare împotriva feţelor lor şi fruntea tare
împotriva frunţilor lor. 9 Ca un diamant
mai tare decât cremenea ţi-am făcut
fruntea; nu te teme de ei, nici nu te
descuraja din cauza privirilor lor, deşi ei
sunt o casă răzvrătită. 10 Mai mult, el mi-a
spus: Fiu al omului, primeşte în inima ta
toate cuvintele mele pe care ţi le voi vorbi
şi ascultă-le cu urechile tale. 11 Şi du-te,
mergi la cei din captivitate, la copiii
poporului tău şi vorbeşte-le şi spune- le:
Astfel spune Domnul DUMNEZEU; fie că
vor asculta sau fie că se vor feri”
• Miller + 300 Millerite preachers
• Miller + 300 de predicatori milleriți
235
Are we Allowed to Call Ourselves a Prophet?
Avem voie să ne numim pe noi înșine profeți?
Moses 7. “Moses, near the close of his work as a
leader and teacher of Israel, plainly
prophesied of the Messiah to come. 'The
Lord thy God,' he declared to the
assembled hosts of Israel, 'will raise up
unto thee a Prophet from the midst of
thee, of thy brethren, like unto me; unto
Him ye shall hearken.' And Moses assured
the Israelites that God Himself had revealed
this to him while in Mount Horeb, saying, ‘I
will raise them up a Prophet from among
their brethren, like unto thee, and will put My
words in His mouth; and He shall speak unto
them all that I shall command Him.’
Deuteronomy 18:15, 18.“ AA, 222.3
7. „Moise, către încheierea lucrării sale
de conducător şi învăţător al lui Israel,
a profetizat în mod lămurit despre Mesia
care avea să vină. „Domnul Dumnezeul
tău”, spunea el adunării oştirii lui
Israel, „îţi va ridica din mijlocul tău,
dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să
ascultaţi de el”. Şi Moise îi asigură pe
israeliţi că Însuşi Dumnezeu îi descoperise
aceasta pe când se găsea pe Muntele
Horeb, zicând: ‘Le voi ridica din mijlocul
fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune
cuvintele Mele în gura Lui, şi El va spune
tot ce-i voi porunci Eu’. (Deuteronom 18,
15.18.)“ Faptele Apostolilor, 222.3
Elijah
Ilie
1Kings 18:22 1 Împărați 18:22 “Then said Elijah unto the people, I, even I
only, remain a prophet of the Lord; but Baal’s
prophets are four hundred and fifty men.“
„Atunci a spus Ilie poporului: Eu, numai
eu, am rămas profet al DOMNULUI; dar
profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci
de bărbaţi.”
Christ
Cristos
Luke 4:16-29
Luca 4:16-29
Verse 16 “And he came to Nazareth, where
he had been brought up: and, as his custom
was, he went into the synagogue on the
sabbath day, and stood up for to read. 17 And
there was delivered unto him the book of the
prophet Esaias. And when he had opened the
Vers. 16 „Şi a venit în Nazaret, unde fusese
crescut; şi aşa cum era obiceiul lui, a intrat
în sinagogă în ziua de sabat şi s-a sculat să
citească, 17 Şi i s-a dat cartea profetului
Isaia. Şi după ce a deschis cartea, a găsit
locul unde era scris: 18 Duhul Domnului
236
book, he found the place where it was
written, 18 The Spirit of the Lord is upon me,
because he hath anointed me to preach the
gospel to the poor; he hath sent me to heal
the brokenhearted, to preach deliverance to
the captives, and recovering of sight to the
blind, to set at liberty them that are bruised,
19 To preach the acceptable year of the Lord.
20 And he closed the book, and he gave it
again to the minister, and sat down. And the
eyes of all them that were in the synagogue
were fastened on him. 21 And he began to
say unto them, This day is this scripture
fulfilled in your ears. 22 And all bare him
witness, and wondered at the gracious words
which proceeded out of his mouth. And they
said, Is not this Joseph’s son? 23 And he said
unto them, Ye will surely say unto me this
proverb, Physician, heal thyself: whatsoever
we have heard done in Capernaum, do also
here in thy country. 24 And he said, Verily I
say unto you, No prophet is accepted in his
own country. 25 But I tell you of a truth, many
widows were in Israel in the days of Elias,
when the heaven was shut up three years
and six months, when great famine was
throughout all the land; 26 But unto none of
them was Elias sent, save unto Sarepta, a city
of Sidon, unto a woman that was a widow. 27
And many lepers were in Israel in the time of
Eliseus the prophet; and none of them was
cleansed, saving Naaman the Syrian. 28 And
all they in the synagogue, when they heard
these things, were filled with wrath, 29 And
rose up, and thrust him out of the city, and
led him unto the brow of the hill whereon
their city was built, that they might cast him
down headlong.“
este asupra mea, pentru că m-a uns să
predic săracilor evanghelia; m-a trimis să
vindec pe cei cu inima zdrobită, să predic
celor captivi eliberarea şi orbilor primirea
vederii, să pun în libertate pe cei zdrobiţi,
19 Să predic anul de îndurare al
Domnului. 20 Şi a închis cartea şi a dat-o
înapoi servitorului sinagogii şi a şezut. Iar
ochii tuturor celor ce erau în sinagogă
erau aţintiţi asupra lui. 21 Şi a început să
le spună: În această zi este împlinită
această scriptură în urechile voastre. 22 Şi
toţi îi aduceau mărturie şi se minunau de
cuvintele cu har care ieşeau din gura lui. Şi
spuneau: Nu este acesta fiul lui Iosif? 23
Iar el le-a spus: Într-adevăr, îmi veţi spune
acest proverb: Doctore, vindecă-te pe tine
însuţi; tot ce am auzit că s-a făcut în
Capernaum, fă şi aici în patria ta. 24 Şi a
spus: Adevărat vă spun: Niciun profet nu
este acceptat în patria lui. 25 Dar în adevăr
vă spun, erau multe văduve în Israel în
zilele lui Ilie, când a fost închis cerul trei ani
şi şase luni, când a fost foamete mare
peste toată ţara; 26 Dar la niciuna dintre
ele nu a fost trimis Ilie, decât în Sarepta
Sidonului, la o femeie văduvă. 27 Şi erau
mulţi leproşi în Israel în timpul lui Elisei,
profetul; totuşi niciunul dintre ei nu a fost
curăţit, afară de Naaman, sirianul. 28 Şi
toţi cei din sinagogă, când au auzit
acestea, au fost umpluţi de furie. 29 Şi s-
au sculat şi l-au scos afară din cetate şi l-
au dus până în sprânceana muntelui pe
care era zidită cetatea lor, ca să îl arunce
cu capul în jos.”
Who is on the Lords side? Cine este de partea Domnului?
8. “The Lord abhors indifference and
disloyalty in a time of crisis in His work. The
8. „Domnul urăşte indiferenţa şi
necredincioşia în timp de criză pentru
237
whole universe is watching with
inexpressible interest the closing scenes of
the great controversy between good and evil.
The people of God are nearing the borders of
the eternal world; what can be of more
importance to them than that they be loyal to
the God of heaven? All through the ages,
God has had moral heroes, and He has
them now – those who, like Joseph and
Elijah and Daniel, are not ashamed to
acknowledge themselves His peculiar
people. His special blessing accompanies
the labors of men of action, men who will
not be swerved from the straight line of
duty, but who with divine energy will
inquire, “Who is on the Lord’s side?”
(Exodus 32:26), men who will not stop
merely with the inquiry, but who will
demand that those who choose to identify
themselves with the people of God shall
step forward and reveal unmistakably
their allegiance to the King of kings and
Lord of lords. Such men make their wills
and plans subordinate to the law of God.
For love of Him they count not their lives
dear unto themselves. Their work is to
catch the light from the Word and let it
shine forth to the world in clear, steady
rays. Fidelity to God is their motto.” PK,
148.1
lucrarea Sa. Universul întreg aşteaptă cu
un interes de nedescris scenele de
încheiere ale marii lupte dintre bine şi rău.
Poporul lui Dumnezeu se apropie de
hotarele lumii veşnice; ce poate fi de mai
mare importantă pentru ei decât să fie
credincioşi Dumnezeului cerului? De-a
lungul tuturor veacurilor, Dumnezeu a
avut eroi morali – şi îi are şi acum –
aceia care, asemenea lui Iosif, Ilie şi
Daniel, nu se ruşinează să se
recunoască drept poporul Său pus
deoparte. Binecuvântările Lui
deosebite însoţesc lucrările oamenilor
de acţiune; persoane care nu vor fi
abătute de la calea cea dreaptă a
datoriei şi care cu energie divină vor
întreba: „Cine este de partea
Domnului?” (Exod 32, 26), persoane
care nu se vor opri numai la întrebare,
ci vor vrea ca aceia care aleg să se
identifice cu poporul lui Dumnezeu să
păşească înainte şi să dea pe faţă în
mod limpede ataşamentul lor faţă de
Împăratul împăraţilor şi Domnul
domnilor. Astfel de persoane fac ca
voinţa şi planurile lor să se
subordoneze Legii lui Dumnezeu. Din
dragoste pentru El, ei nu vor socoti
viaţa lor ca fiindu-le scumpă. Lucrarea
lor este să prindă lumina din Cuvânt şi
să o lase să strălucească înaintea lumii
în raze clare şi strălucitoare.
Credincioşia faţă de Dumnezeu, acesta
este motto-ul lor.“ Profeți și Regi, 148.1
Romans 8:31 Romani 8:31 “What shall we then say to these things? If
God be for us, who can be against us?”
Ce vom spune atunci faţă de acestea?
Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine
poate fi împotriva noastră ?