În Evul Mediu Timpuriu numit și Antichitatea Târzie, odată cu decăderea Imperiului Roman de Apus teritoriile sale au suferit o răspândire a analfabetismului, o decădere sau distrugere a bibliotecilor și lipsa cărților. Odată cu întemeierea în estul Imperiului a Constantinopolului (în secolul al IV-lea), în Imperiul Roman de Est se dezvoltă puternic cultura bizantină, apar numeroase biblioteci, unele particulare (precum cea menționată de Fozio în secolul al IX-lea[1]), iar piața de carte prosperă. Viața intelectuală a imperiului bizantin va cunoaște până în 1453 (momentul cuceririi turce) doar două momente de stagnare: înepoca iconoclaștilor (sec. VIII-IX) și după jefuirea Constantinopolului de către cruciați în 1204. Începând cu secolul al XII-lea, odată cu creșterea demografică și economică a Occidentului centrul cultural al Europei se mută, în același timp monopolul instituțiilor monarhale asupra manifestărilor culturale începe să scadă.

2. Într-o societate în care religia avea prin tradiţie un rol important, Biserica bizantină, cu centrul la Bizanţ, deţinea o autoritate considerabilă. : „Bizantinii credeau că imperiul lor pământesc era o reflectare a Regatului lui Dumnezeu“. De fapt întreaga istorie a creştinismului, din momentul în care a devenit religie liberă, s-a desfăşurat în cadrul acestui Imperiu. Prin studierea Istoriei şi Spiritualitatăţii Bizanţului putem înţelege mai bine cadrul şi modul în care creştinismul s-a dezvoltat, şi-a formulat dogmele şi normele sale de bază, a creat opere de cultură, artă şi arhitectură, a dat viaţă unor forme superioare de trăire spirituală şi s-a impus în viaţa societăţii, determinându-i cursul.  Leagăn al culturii, civilizației și deschiderii față de Dumnezeu, Biserica Ortodoxă a Bizanțului trebuie cunoscută de oricine dorește să se întoarcă în timp, pentru a își cunoaște propriile origini creștine.

3. Istoria si civilizatia bizantina ocupa un capitol esential in istoria universala a Evului Mediu. Este un fapt care impune”revizuirea perspectivelor asupra dezvoltarii civilizatiei umane pe continentul european, spre a face locul cuvenit, si a se recunoaste rolul ce i-a fost conferit de istorie, acestei civilizatii bizantineCivilizatia si cultura bizantina s-au constituit ca o „sinteza a tuturor elementelor politice, religioase, intelectuale ale lumii antice in declin; traditia latina, elenism, crestinism, cultura orientala.  Imperiul bizantin se bucura in intrega lume a Evului Mediu de un prestigiu incomparabil. In vreme ce, in cea mai mare parte a Europei moderne nu erau decat cetati mici si mediocre, Constantinopolul era singurul mare oras crestin din Europa. Opera misionarilor a fost una dintre gloriile Bizantului. Inca din secolul al VI-lea misionarii greci duceau crestinismul de pe tarmurile Crimeei pana pe malurile Nilului de Sus. In secolul al IX-lea activitatea lor era si mai mare, ducand din Bizant in Moravia Mare religia si liturghia ortodoxa.”6 Bizantul nu aducea tuturor acestor popoare barbare numai religia ci si ideea de stat, formele de guvernamant, un nou drept care hotara relatiile sociale, educatia intelectuala cat si alfabetul chirilic in care avea sa se scrie si sa se fixeze limba lor. Actiunea Bizantului nu s-a manifestat numai asupra slavilor. De cealalta parte a Bosforului ea se facea simtita in Armenia, unde crearea a numeroase episcopate ocupate de greci si frecventa legaturilor politice ii asigura influenta pana in lumea araba, unde victoriile bizantine si prestigiul Constantinopolului nu lasau deloc indiferenti pe musulmani. Pana in Occident influenta bizantina era atotputernica. In Italia, in timpul recuceririi lui Justinian, bisericile din Ravenna si Roma, dovedeau prin arhitectura si mozaicurile lor, amprenta artei orientale.

Ar fi o naivitate sa incercam, sa negam aceasta lunga si incontestabila influenta a civilizatiei bizantine si nimic nu dovedeste mai mult locul important pe care timp de secole l-a ocupat Bizantul in istoria Evului Mediu.