Cultul Mortilor - Cateheza Teologie

8/16/2019 Cultul Mortilor - Cateheza Teologie

1/5

Cultul Morţilor

Pregătirea Aperceptivă:

Iubiţi fraţi întru Domnul, am ascultat cu toţii data trecută un cuvânt de învăţătură despre

Sfintele icoane, despre cum Sfinţii zugrăviţi în ele ajung să fie casnici ai lui Dumnezeu, ei fiind

mijlocitori pentru noi. Sfinţii au fost oameni, cunosc slabiciunile omeneşti, însă au crescut în

virtute şi au privit moartea ca pe o trecere la viaţa veşnică, ca pe o potecă, dincolo fiind locul

cu verdeaţă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin!. "nsă nu toţi dintre noi ajung să

privească moartea cu atâta linişte precum sfinţii au făcut#o. "n firea omenească este sădităsămânţa fricii de moarte, frica de judecata cea dreaptă, inainte de moarte noi nu ştim unde vom

ajunge, în rai sau în iad, datori suntem să fim pregătiţi întotdeauna de moarte privegheaţi, că nu

ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului! $%t. &'()*+. are toţi cei care au trecut la cele

veşnice au dobândit raiul- "n creştinism, prin cultul morţilor înţelegem acea grijă pe care o

manifestă cei vii faţă de cei care au murit, păstrând o vie legătură cu ei prin pomenirea lor în

iserică la diferite date sau soroace din dorinţa de a le imbunătăţi soarta după judecata

particulară, prin rugăciuni către Dumnezeu, pentru odi/nă şi iertare de păcate şi prin acte de

milostenie.

Anunţarea Temei:

0om vedea care sunt temeiurile pentru rugăciunile celor adormiţi, cum îi putem ajuta noi

pe cei răposaţi şi care sunt foloasele pentru sufletele lor, pentru sufletele noastre şi pentru

păstrarea vie şi neştirbită a învăţăturii mântuitoare.

1ealitatea morţii deşi sumbră, nu trebuie ignorată. 2a produce o stare de

disconfort psi/ic. 23ista două soluţii pentru un om de a rezolva această situaţie4 să ignore această

realitate şi să traiască in amăgire de sine sau să priceapă cele de dincolo, să se pregătească pentru

ele, sa trăiască frumos şi să nu se teamă de iad. Dacă prima cale înseamnă să ne minţim pe noi,

ascunzându#ne în întunericul necredincioşiei, cea de#a doua cale ne luminează şi ne încălzeşte

prin 2vang/elie.


2/5

Introducere:

5a evreii din epoca vec/e, credinţa în nemurirea sufletului şi cultul morţilor au jucat un

rol de seamă. Din cartea 6udecători!, putem observa că la evrei, în epoca 6udecatorilor, morţiierau pomeniţi 7 zile pe an. 8radiţia aceasta s#a păstrat, de altfel, până astăzi la evrei, care rostesc

rugăciuni pentru morţi doar de patru ori pe an. 2ste clasic apoi te3tul din cartea II %acabei, în

care citim că Iuda %acabeul a strans bani şi i#a trimis la templul din Ierusalim ca să se aducă

jertfel pentru iertarea păcatelor eroilor morţi pe câmpul de luptă.

Tratarea:

8emeiurile cultului morţilor nu sunt prezentate numai în 0ec/iul 8estament, în 9oul

8estament, din :ilda bogatului nemilostiv şi a săracului 5azăr, rostită de %ântuitorul, se vede că

în epoca aceea conaţionalii %ântuitorului credeau în e3istenţa unui loc de c/inuri şi de pedeapsă

şi a unui loc de odi/nă şi fericire, în care merg sufletele celor morţi, după faptele pe care le#au

săvârşit fiecare în viaţa pământească.

;raţilor, trei sunt temeiurile care îndreptăţesc şi întăresc cultul morţilor în iserică4 starea

sufletelor după trecerea lor din viaţă, posibilitatea mijlocirii pentru ele şi iubirea adâncă a lui

Dumnezeu ca toţi oamenii să se mântuiască.

După învăţătura ortodo3ă, sufletul dupa ieşirea lui din trup, supravieţuieşte şi se

înfăţişează la judecata stăpânului Dumnezeu. După acea cercetare a faptelor săvârşite în lumea

asta, cei ce au lucrat cele bune sunt primiţi în lăcaşurile veşnice, în rai, ca sărmanul 5azăr sau ca

tâl/arul cel pocăit care a murit pe cruce crezând în Domnul


3/5

înşişi, căci după moarte vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze!. "nsă ceea ce nu este

cu putinţă morţii lor este cu putinţă rudelor sau prietenilor ce mai sunt încă în viaţă.

Dacă am rămâne indiferenţi şi nepăsători la aceste c/emări ale celor dintr#o seminţie cu

noi ar însemna să avem inimi de piatră. =i noi credincioşii ortodocşi luăm pilda de la Iuda%acabeul şi urmăm o străvec/e datină a evlaviei stramoşeşti, ca să facem mijlocire pentru cei

adormiţi ca să se slobozească sufletele lor de la osândă. "n trei c/ipuri se poate face această

mijlocire. %ai întâi prin rugăciuni. Să luam aminte ce ne învaţă Sf. >p. :avel4 0ă îndemn

înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oameni!$II 8im.

&()?+. =ând zice toţi oamenii!, credem că îi cuprinde şi pe depărtaţii de la noi, fiindcă ei nu sunt

despărţiţi de la trupul isericii. Din istoria sfântă ştim că intervenţiile pentru ajutorarea celor în

suferinţă sunt primite de Dumnezeu cu mare milă, asemeni femeii cananeence care s#a rugat

pentru învierea fiicei ei, înviere săvârşită de %ântuitorul. 8radiţia confirmă cuvântul Scripturii.

1ugăciunile pentru cei adormiţi fac parte din cuprinsul Sf. 5iturg/ii. Izvor bogat şi pururea

mărturisitor pentru cultul morţilor il formează scrierile părinţilor bisericeşti ca Sf. >tanasie cel

%are, Sf. Ioan @ură de >ur, Ioan Damasc/in şi altii. Imnurile sfinte care se cântă la

înmormântări şi parastase sunt pline de poezie emoţionantă, inspirând nădejde şi teamă.

Recapitulare:

;ra ilor, rugăciunea pentru cei mor i este cea mai elocventă dovadă pentru credin a înț ț ț

via a ve nică. Dacă nu am crede în Iisus cel înviat prin a cărui înviere vom dobândi i noi via aț ș ș ț

ve nică, în zadar ne#am osteni.ș

1ugăciunile pentru cei mor i fac parte din cultul divin ortodo3. 2le sunt introduse înț

unele slujbe cum ar fi unele laude biserice ti sau Sf. 5iturg/ie. Dar pe lângă slujbele speciale,ș

adică acea categorie de erurgii care se săvâr esc pentru cei mor i, biserica a stabilit i soroaceleș ț ș

sau termenele pentru pomenirea mor ilor. >ceste termene privesc două feluri de pomenire aț

mor ilor i anume4 pomenirea generală i cea individuală. După tradi ia isericii rtodo3e,ț ș ș ț

pomenirea individuală a mor ilor se face astfel4 în ziua a *#a după moarte, la A zile după moarte,ț

apoi la 7? de zile, la * luni, la A luni i la ) an. >ceste pomeniri nu se fac în orice zi a săptămânii,ș


4/5

ci joia, sâmbăta i duminica după Sf. 5iturg/ie. Biua săptămânii stabilită pentru pomenireaș

mor ilor este sâmbăta. Bilele în care nu se fac parastase sunt4 cele )& zile dintre =răciun iț ș

obotează, la praznicele "mpărăte ti, în zilele de post în care se săvârse te 5iturg/ia Darurilorș ș

mai inainte sfin ite. După cum spuneam, sâmbăta este ziua consacrată pentru pomenirea mor ilor,ț ț

dintre toate, două sunt dedicate in c/ip special mor ilor4 sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatuluiț

sec de carne i sâmbăta dinaintea :ogorârii Du/ului Sfânt. 2le se numesc în popor %o ii de iarnăș ș

si de vară.

Asocierea:

:omenirile i rugăciunile pentru cei mor i sunt un capitol de doctrină de via ă liturgică iș ț ț ș

de spiritualitate ortodo3ă. 2le trebuie cultivate cu grijă, respect i păstrate mereu vii în con tiin aș ș ț

credincio ilor, îndepărtând supersti ia i practicile nepermise care se strecoară uneori înș ț șsăvâr irea slujbelor legate de cultul mor ilor. 2le trebuie săvâr ite cu evlavie i convingerea căș ț ș ș

vor fi ascultate i împlinite.ș


5/5

Documents

Cultul Mortilor - Cateheza Teologie