Upload
phamkhanh
View
219
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
Cugetări, trăiri, sentimente
într-un curcubeu de ...
alese cuvinte
Editura Sfântul Ierarh Nicolae
2010
ISBN 978-606-577-109-3
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
2
Cugetări,
trăiri,
sentimente într-un curcubeu de ... alese cuvinte
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
3
Prefaţă
Trecutul este pentru viitor doar Începutul. Prin trecut s-au format amintirile,
prin prezent cugetăm, trăim, simţim surprizele vieţii iar speranţa ne călăuzeşte calea către viitor.
Scriu poezia arderilor mele sufleteşti izvorâtă din patima-mi nesfârşită şi deseori neînţeleasă pentru căutarea fericirii absolute. Pătrund uneori prin ceaţa deasă a puternicelor sentimente, trăirilor şi cugetărilor personale fără a ţine sea-ma de prezentul crud dar real şi uit de seninătatea cotidiană. Şi bine fac; mă simt acel Om creat de Dumnezeu cu-n suflet curat şi cu o inimă mare care-şi croieşte calea către Rai. Ei bine, uns cu picăturile ceţii revin cu trup şi suflet pe Pământ şi cu optimismul necesar idealurilor mele păşesc cu încredere pe covo-rul roşu al providenţei. Prin clepsidra timpului trecem cu toţii dar cu inima şi sufletul curate în faţa lui Dumnezeu avem şanse mai mari de a ajunge Dincolo aşa cum ne-am născut.
Te sfătuiesc să lecturezi acest curcubeu de alese cuvinte pentru a te familia-riza cu Mine - o umbră-n timp a lui Adam, pentru a simţi asemeni mie curenţii reci sau calzi ai propriului suflet la intersecţia cu dragostea, pentru încercarea de a pătrunde în propriul tău univers al cunoaşterii de sine, pentru a-ţi compara frustrările, cugetările, sentimentele, trăirile cu cele desenate de mine, pentru a-ţi găsi - sub masca versurilor mele - acel şablon cu care poţi descătuşa inima pen-tru cineva sau pentru ceva la care Tu în viaţă ai aspira. Citeşte şi cel puţin te vei inspira.
Simţăminte
Gândul zboară nevrednic, Visele se-mprăştie-n neant,
Sufletu-mi stă alături de inima-mi . Speranţa mea aşteaptă Ca visele, gândurile,
Sufletul şi inima ta Să se-oglindească
în lăcaşul de-aşteptare Al ochilor inimii mele
Care tînjeşte cu sufletul după TINE .
Iulian, cu sufletul şi inima curate .
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
4
Am nevoie de Tine
Am nevoie de Tine
Ca să ne fie în doi bine, Am nevoie de inima ta
Ca să-mi pot trăi fericit viaţa, Am nevoie de-al tău suflet
Ca să am pe buze un sincer zâmbet, Am nevoie de trupul tău
Şi-am să-l ascult pe Dumnezeu, Am nevoie de-al tău sărut
Şi voi primi dragostea ta sub al fericirii mele scut. Şi dacă toate mi le vei acorda,
Eu din inima-mi nu te voi elibera, În amintiri şi-n prezent Eu te voi păstra
Şi chiar în Viaţa De Apoi cu sufletu-mi te voi veghea, Căci Tu eşti Aleasa Mea !
Draga mea - tu chiar pari a fi ca iarna !
Draga mea - tu chiar pari a fi ca iarna ! Decembrie – mai călduroasă,
Ianuarie – mai ţâfnoasă, Şi - deşi prin nămeţi m-ai umblat
În februarie oricum te-ai mai calmat Dar acum în martie - căldura n-ai acceptat.
Vrei acum să-ţi arăţi din nou pretinsa-ţi răutate Care de fapt e trădată de adevarata ta bunătate.
Căci şi iarna prin zăpada sa, Le arată copiilor - căldura.
Eu sunt convins că incandescenta sufletului tău poate topi inima oricui nu vrea să-ţi facă rău!
Pururea optimist şi respectuos,
Iulian.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
5
Astazi este ziua mea!
Astazi este ziua mea, În care m-as bucura, Dacă tu ai accepta
Sa mergi cu mine la “cafea” !
Eu la 35 de ani n-am nevoie de multi fani Şi nici chiar de prea multi bani. Eu imi doresc fete fine ca tine,
Inima să-mi aline şi fără suspine!
În caz ca nu vei accepta, Eu continuu te voi respecta
Iar mintea şi inima mea Isi vor aminti mereu de fata mea ! … Nu vreau vreodata a te supara !
Cu mult respect şi stimă, În Viaţă poate te alină,
Draga mea, te vreau !
Vreau ca … sufletul tău, inima ta şi trupul tău Să fie alături de mine.
Ș i, întotdeauna, la bine şi la rău, Toate astea deloc să nu suspine!
Iulian.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
6
Doar pentru TINE, O picatură de dragoste
Iubire !
Ţi-am lăsat aici …deseori ... O picatură de dragoste
Revarsătă într-un buchet de flori !
Caută-te, Caută-te, Şi poate te regăseşti !
Iar, dintre flori când TU apari
Că …te vei evidenţia… Eu, te mai rog un singur lucru:
Lasă-te mângâiată tandru
De mâinile mele, De visele mele, De iluziile mele.
Lasă-te alintată plăcut De sinceritatea mea, De onestitatea mea,
De toată “poezia mea” Ce izvorăşte din dragostea
Ce ţi-o port şi o păstrez Ca un talisman preţios.
Lasă-te dusă de gândul meu tăcut
Dar nu prefăcut, Căci cu TINE-aş fi petrecut :
secundele, minutele, zilele dar mai ales nopţile, Perioade de-analiză, Perioade şi de criză, C-o relaţie stabilă
Mereu e-o cauză nobilă Şi dragoste-aş fi facut
Dacă TU m-ai fi plăcut !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
7
Lasă-te dusă de curate sentimente
Şi pune-ţi pe tapet visele TALE curente Că ai o varstă-naintată
Şi-ţi pot garanta o viaţă curată !
Este ultima mea poezie Pusă pe hârtie
Iarăşi visele-mi se-mprăştie Când viaţa-mi e din nou iluzorie !
Atât am avut de spus
Cum că viaţa mi s-a scurs, Speranţa moare totuşi ultima,
DAR, …, MOARE !
Şi-as mai fi avut un dor, Cu TINE să fac amor, Cu TINE să mor aşa
Ca un adevărat PAŞA, Cu TINE să-mi fac “piaţa”
Cu TINE să-mi închei viaţa !
Pentru ultima oară (poate nu !?!): Te ador, Te amor, Te iubesc !
O spun SINCER, Fără fler,
fără de la vreun balon dezumflat – aer În faţa stelelor de pe cer
Ca un jurământ Prin al meu cuvânt !
Păstrează-mă în “CUTIUŢA TA”
Ce-ţi serveşte INIMA, Măcar aşa !
Parc-aş fi rescris …
Ultima noapte de dragoste, Întâia noapte de razboi !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
8
Războiul viselor nu al faptelor,
Oricum rămâi prietena mea Şi … deşi voiam mai mult
Îmi place măcar atâta .
Fii sinceră cu sentimentele tale, cu visele tale, cu idealurile tale, cu speranţele tale, cu viitorul tău Lasă-le să se descătuşeze, Lasă-le să-şi facă loc Fără reţineri, fără prejudecăţi … dar cu judecata de apoi, EXPUNE-TE, EXTERIORIZEAZĂ-TE, TRĂIEŞTE-ŢI VIAŢA CĂ DOAR PE ASTA O AI ! Nu te reţine de la nimic în viaţă căci nu se merită să rămâi cu păreri de rău ! FĂRĂ EZITARE: IUBEŞTE ŞI VEI FI IUBITA !
Când dragostea se destramă
Când dragostea se destramă
Şi Ea nu te mai bagă în seamă Parcă Pământu-ţi fuge de sub picioare
Iar sufletului trebuie să-i dai de mâncare Căci altfel, în timp, el moare !
Şi nu lăsa sufletul să moară
Căci nu mai poţi în viată urca pe acea scară Care te duce spre absolut
Iar uneori către un nimic mut !
Dar şi nimicul e ceva În viaţa asta a ta
În care nu ştii ce vrei Dar din paharul vieţii tot bei !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
9
Capcana copilăriei
1 Iunie e-o zi
Cu-amintire de copii, Ei sunt floarea vieţii noastre Cu-a lor sincerităţi albastre.
Măcar odată pe an
Noi cei mari facem un plan:
Tot ce-am avut noi bun în viaţă - Amintiri, bunuri, dragostea noastră -
Nici-odată nu îngheaţă Ci din contră se rezumă
Adulţi fiind, doar la o copilărie bună.
Copii am fost şi suntem încă Pîn’ce Pământul ne mănâncă.
Copii avem sau vom avea,
Noi trebuie să respectăm dragostea. C-aşa salvăm Planeta.
Copii am fost şi suntem încă
În cuget şi-n simţiri, În viaţă nu trecem pe lângă
Trăiri, iubiri şi amintiri.
Noi toţi am fost, suntem, vom fi Prinşi în capcana propriei copilării.
Şi nici-odată nu vom afla Când ne va părăsi copilăria.
Dar … ne dorim asta ?!
Te respect, draga mea !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
10
Capcana vieţii
Nu ştiu să mă bucur
Nu ştiu să visez Nu ştiu să iubesc
Nu ştiu să invidiez.
Sunt prins în capcană Ca şi ursul în blană:
Te-nvăluieşte de căldură Te ajută să trăieşti !
Dar viaţa-i ca o bordură Pe care-o arunci uneori cu ură
Şi, lovind ceva, tu supravieţuieşti !
Acel ceva-i ca o comoară Ce din ceruri ea nu zboară,
Acel ceva ne priveşte Dar niciodată nu ne pedepseşte .
Noi ne pedepsim singuri Dacă trăim ca în aburi Şi nu ne curăţăm serios Şi nu cerem impetuos Cerurilor … să trăim,
Să glumim, să iubim, să nu sărăcim.
Capcana vieţii nu-i una a trupului Ci una a gândului
Căci gândul ne duce la bine, Gândul ne aduce suspine, Gândul ne închide-n sine, Gândul ne aduce la bine
Gândul ne scoate din ruine, Doar gândul … El este viaţa !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
11
Cu gândul gândeşti,
Cu gândul urăşti, Cu El iubeşti, Cu El jeleşti,
Cu El trudeşti, Cu El trăieşti.
Coadă la … viaţă
Când preiau o coadă mică La bufet la “nea Costică” De vecini mă plictisesc
Ori banii îi irosesc Şi ... cu produse vechi mă chinuiesc.
Când stau la o coadă mare Atunci tre’ să am răbdare
Ştiu că produsul e bun Şi nu mă feresc de consum.
Dacă autoservirea e-o şansă
Eu atunci intru în branşă Şi sunt nevoit s-aleg
Un produs bun şi întreg, Calitate, garanţie
Şi consumu-i împărăţie !
Dificilă-i alegerea-n viaţă !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
12
Ce este dragostea ?
Dragostea-i ca o căldare, Cu care te duci la Mare !
Astăzi iei apă puţină
Pentru alţii să rămână.
Mâine iei mai multă apă, Pentru că cei doi s-adapă !
Şi aşa te duci o viaţă
Să negociezi ca la piaţă .
Apa Mării e sărată Şi la preţ e ridicată.
Cînd apa Mării-i dulce
Dragostea mult nu te duce, Termenul a expirat
Căci gunoiul s-a scăldat.
De aceea preţu-i mic Şi consumul regândit !
Dar căldarea când se varsă
Ocna apei nu te lasă : Ori se-mprăştie prin Casă
Rămânând aşa mereu, Ori cu mopul e-adunată Şi-napoi la Mare dată !
PS: Fluxul dragostei nu poate fi oprit nicicum !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
13
Curba vieţii – procesul vieţii
Întotdeauna mi-am promis Să n-ajung la compromis. Clepsidra vieţii e un vis
Ce nu poate fi atins Dar nici nu mi l-aş fi dorit Întreaga viaţa-s fi dormit.
Curba vieţii-i necesară
Pentru-o situaţie mai clară În viaţa mea particulară,
În social, în inimă,…, afară.
Destinul din pădure-alege, Doar fructu-oprit El îl culege.
Noi, muritorii, aşteptăm Pân-ce primim darul – răbdăm.
Îs clipe de rătăcire
Ori chiar de neîmplinire? Căci supărat acum fiind
În cursa vieţii eu mă prind Şi mă opresc cam des din cugetare Căci mă-ntreb – ce rost mai are ?!
Ochi de... POET.
Cu ochii mărunţi privind, Sufletu-mi suferă-n taină ...
(flămând) Ochii care nu se văd
Se uită ... Dar inima-i ţine minte iar sufletele îi percep .
Iulian, cu sufletul şi cu inima curate .
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
14
De Crăciun, din nou iubeşti !
Dragostea-i ca o victimă … grasă,
De vrei s-o păstrezi – cu greu se lasă. De-i dau drumu-n libertate Ea din minţi chiar te scoate
Şi de Ea nu poţi scăpa Pân’ce nu faci alegerea. De Crăciun sărbătoreşti
O zi când din nou iubeşti Că iubirea nu-i reală
Ea aşa vrea mereu sa pară!
Eu nu pot vorbi acum A doua zi de Crăciun Şi nu mă pot bucura !
E o alta zi a mea În care-mi se vede tristetea. Sunt un băiat sentimental
Cu un spirit luat de val Nu-i un val de fericire Ci unul de amintire:
Îmi amintesc că demult Viaţa trebuia s-o-nfrunt
Eu am lăsat-o mult în spate Şi-am fugit… nu ştiu karate!
Am lăsat-o mult în urmă Oaia mea nu este-n turmă,
E plecată la vânat Dar nu spune … terminat !
Eu acum nu sunt bărbat Ci doar un copil alintat,
Un copil matur, uzat, De curtoazie amânat,
Că bărbat n-am putut fi Şi nici femei a iubi.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
15
Acum mă simt chiar penibil
Dar totul este posibil: Un bărbat maturizat…
Nu pot fi Pân’ ce adevarata dragoste
Nu mi-o voi găsi !
Urare de Crăciun
Cu gândirea şi norocul Parcă ne jucăm cu focul,
Cu sufletul şi iubirea Noi ne pierdem doar cu firea.
Dar ne revenim imediat Şi purcedem la serbat
Căci Crăciunul e cu noi Şi devenim mai vioi Că avem de petrecut
Un an nou, rodnic, plăcut.
LA MULŢI ANI ! Să ne vedem cu bine în noul an !
S-avem mare spor la bani Şi-n dragoste s-avem fani .
Nelinişte
Datorită ţie ... Inima îmi scrie
Versuri pe hârtie !
Inima mă doare, Vrea să mă doboare,
Nu vrea să îmi zboare, Pe alte culmi
fără alte lumi .
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
16
Întoarcerea la Dumnezeu
Dă-mi Doamne înapoi ce aveam de la Tine,
Dă-mi Doamne încrederea ce ar trebui să vină de la sine, Ajută-mă Doamne să-mi regăsesc liniştea, Ajută-mă Doamne să-mi clădesc iubirea.
În schimb eu Te voi asculta
Şi nicicând nu Te voi mai uita.
Dă-mi Doamne doar un semn Şi-ţi voi urma acest sublim îndemn.
Arată-mi Doamne o cale Şi-ţi promit că nu o voi mai lua la vale.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu !
Floare de sezon
Încep să cred că relaţia noastră este ca o floare de sezon (asemeni ţie)
care trândăveşte mult timp până să dea rodul aşteptat, se deschide doar pentru a fura inima grădinarului, după care încet-încet se-nchide în mod neaşteptat parcă aşteptând, ca un boboc, renaşterea sa.
Aici intervin cauze diverse (alimentaţie excesivă, diversificată ori lipsă de alimentaţie) care întorc procesul vieţii ce părea trasat pe linia răsări-tului, neabătut.
Mă-ntreb: să văd floarea cum se ofileşte sub ochii mei ... poate mai există sevă în rădăcinile sale ori să las tulpina florii să se-ntindă ca fasolea dar fără să-nflorească pentru mine. Mai am o soluţie de rezervă (dar asta e cu totul altă poveste) – să însămânţez altă floare (relaţie).
PS: poţi decide ceva cîndva concret: ofilirea florii noastre ori hrănirea acestuia pentru speranţa însănătoşirii.
Timpul, raţiunea, alimentaţia, providenţa sunt câţiva dintre factorii ce pot ajuta floarea noastră.
Fac apel şi la Tine: SOS natura. Nu aştepta / nu lăsa să se ofilească ceva ce pare trainic şi frumos.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
17
Către Draga mea: Curăţenia sufletului meu afectată de scamele colorate ale vieţii mai trebuie smerită măcar uneori de către Puterea izvorâtă din harul Dumnezeiesc. Citeşte cu mare atentie acest mesaj şi-mi identifici frământările. Atât. Sunt Sărbătorile Pascale, dar încă bate vântul în cazarma sufletului meu aici unde şi inima-mi deşi caldă-suspină necontenit. Nu îinţeleg, Draga mea. Eu mi-am deschis mereu inima, sufletul, cugetarea a fost legea firii ca şi simţirea. Gesturile au curs de pe canalele nevăzute ale iubirii intrinseci ce ţi-o port. Tu nu crezi în iubire pentru că probabil nu o cunoşti. Eu – prin tine – am văzut ce e iubirea şi mă bucur. Am veselia-n suflet şi o păzesc cu stricteţe. Cineva-mi spunea: Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard; de-asta insist: dar vrabia parcă deja mi-a zburat şi…nu ştiu dacă... te mai pot recupera. Am încă răbdare dar nu ştiu cât să mai aştept să mi se-ntoarcă vrabia (transformă-te în porumbel călător – Draga mea- te rog! - Dacă simţi că … te întorci la locul tău). E târziu la vârsta mea dar ... ar fi prea devreme dacă Tu vrei să faci parte din Universul meu diplomatic. Spunei inimii tale să-şi deschidă larg uşa dragostei şi să-şi împrăştie căldura degajată pe toate ce au desenat acelaşi traseu incandescent ca al meu. Fii mai sensibilă, Draga mea, şi vezi ce faci cu cheile dragostei; nu le pierde şi nu le irosi oriunde şi oricând. Profit de prezenţa dragostei adevarate şi lasă-l pe Dumnezeu să-ţi rezolve Dilemele materiale, Pământeşti. Desenează-mi inima ta şi voi încerca să te scap de culorile închise. Desenează inima mea şi vei vedea că e mult roşu aprins. Doar Tu vezi asta şi eu … simt. Dă-ţi seama că indicii economici, materiali, psihologici ori egocentrismul extrem nu duce decât la Singurătate, Absolutism, Iresponsabilitate, Irealism, Îmbătrânire… Calea Ta este Lumina, Dumnezeu este Puterea, Eu … o posibilă alegere a Libertăţii-n doi ! … ştii ce este asta?! … nici eu nu ştiu dar … hai s-o-ncercam amândoi. Eu … de la Tine-ncoace ştiu ce e iubirea iar Tu … o putem învăţa ! Şi-ţi vei trăi cu adevărat viaţa !
Iulian C.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
18
D-ale mele Fluctuaţia vieţii mele este relativ constantă şi continuă către orizonturi-nainte trasate. Privită de sus, de pe culmile speranţei ce-mi alimentează frecvent su-fletul, viaţa-mi pare a fi ca o curbă continuă spre absolutul uman ce se trans-formă uneori într-o dreaptă perfect egală cu idealurile mele. Curba nu apare niciodată abrupta în viziunea oglindirii sufletului meu în faţa trainicei sper-anţe. Punctele de extrem pe axa vieţii cotidiene nu pot fi atinse decât la burduşirea sufletului propriu cu fericirea decretată ca fiind “lumina continuă ca o dreap-tă a sufletului pereche călăuzitor în Dumnezeiasca lume a vecină-tăţii absolutului uman”. Ne-ndreptăm vieţile către viitor, către căldura verii. Şi clipele la fel. Parcă rămân captive între acele ceasornicului neobosit al universului. Secun-dele, minutele, orele, zilele, stelele, ..., toate dansează-n jurul nostru, al fiecă-ruia, de parc-ar fi slugile noastre umile. Şi Soarele parcurge dealtfel neostenit întreaga Arcă - uneori plin de căldură, alteori pierde căldura în negura nopţi-lor – parcă pentru ca NOI să remarcăm că EL mereu ne zâmbeşte. Dar NOI ... ne căznim parcă să fugim de toate aceste făcături Dumne-zeieşti în timp născute dinspre Răsărit, NOI alergând către Apus. Vrem nu-mai Trecutul, Întunericul, călcăm Prezentul şi invocăm doar lumina Viitoru-lui. Ne neglijăm. Asta facem NOI.
D-ale mele
De ce sunt Eu atât de MIC, Par a nu fi bun la nimic ?!
De ce-mi par a fi unic,
Gândesc profund ca un străbunic ?!
De ce sunt prea sentimental, Cu-n mic impuls sunt luat de val ?!
De ce-s oare nepriceput,
La tot ce fac parcă-i un bun început ?!
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
19
De ce par mereu neajutorat,
Deşi am pretenţii de-mpărat ?!
De ce-mi e-nchisă a vieţii poartă, Ce – sunt certat cu-a mea soartă ?!
De ce – deşi-s bogat sentimental, moral, emoţional, spiritual,
În plus, să zicem fizic şi material, Sufletu-mi e negativ încărcat ?!
De ce în inima-mi e-o neagră pată
Când fericirea-mi ceri mereu ca răsplată ?!
De ce-n jurul meu toţi joacă, Intră-n horă,
Iar eu neputincios privesc atârnat, În copacul vieţii ca de-o cracă,
Ca un copil – şi nu ca un bărbat, Şi nu-i aduc Mamei în casă - o noră ?!
De ce Dumnezeule? De ce?
În sufletu-mi e mare durere,
Simt uneori că pentru-nainte nu mai am putere Să-ţi cer Ţie Dumnezeule-ndurare
Pentru-n viaţă-a mea plecare Să nu mă legi strâns la picioare.
Iulian C.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
20
Găseşte-ţi fericirea
Draga mea nu renunţa În a-ţi găsi perechea
Pentru-a-ţi ferici inima.
Draga mea nu te opri Un drum în viaţă a-ţi croi.
Draga mea nu trebuie să oboseşti
Şansa-n viaţă să-ţi găseşti.
Draga mea nu poţi şti Dacă nu chiar Eu ursitul îţi pot fi.
Draga mea nu poţi nega
Că nu pot fi o şansă în viaţa ta.
Draga mea nu mă poţi pierde ! De unde ştii că nu-s chiar semaforul verde.
Draga mea nu risca
Că astfel îţi neglijezi viaţa.
Draga mea hai impreună să-ncercăm Bulgării de zăpadă rece să-i permutăm,
Căldura-n cuplu s-o aducem Şi viaţa-mpreună cu lumina-n suflet să ne-o conducem.
Şi de n-oi merge cu mine
L-acest drum plin de suspine Eu îţi doresc numai bine Şi…fericirea de o cauţi Cu sortitul ea îţi vine!
Cu respect, Iulian.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
21
Eu te aştept !
Tu mi-ai deschis ochii, Tu mi-ai deschis inima, Tu mi-ai trezit sufletul.
Dacă ai cheia de acces către Mine Eu eliberez calea dreaptă aşteptându-te pe Tine.
Prin aceste trei universuri de cunoaştere Eu am fost până acum doar în recunoaştere.
De-ai găsit culoarul potrivit
Şi cheia-i nimerit, Tu-acum trebuie sa profiţi
Ochii frumoşi şi inima-ţi caldă la mine să veniţi. Eu pentru tine mă pregătesc acum Şi vreau a nu te pierde nicidecum .
Ochii mei mereu te văd şi pe-nserat ,
Focarul inimii mele va arde pentru tine neîncetat, Iar sufletu-mi pentru tine-i mereu deschis
Iar lumina-mi din interior s-a aprins.
Aştept să bâjbâi şi tu să-mi găseşti ochii şi menirea, Aştept să văd cum inima-ţi se topeşte lângă focarul meu,
Aştept să iei lumină din lumina mea , Aştept ca-n mintea ta eu să fiu iubirea
Deşi tu pentru mine eşti ca un zeu Vreau ca dragostea ta către mine să fie ca un veritabil leu.
Eu te aştept.
Cu-n interes ce-n iarnă poartă fes, Te-aşteaptă la caldură preluată dintr-o dragoste pură,
Iulian
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
22
De nu s-ar termina?
A fost odată ca-ntr-un vis
<Şi nu-i deloc un capitol închis> Un gând frumos, un gest nobil,
Un fapt în parte împlinit Dar cu un scop, cred, grăbit-stabilit.
Un fapt al unui mare-abil-copil Căruia gândurile i s-au dus deja către azil.
Făr’ să realizeze că el singur e ca un ceas stat, E deprimat, dezorientat, este neexperimentat.
Şi…supravieţuirea-ti cere al tău greu compromis, Pentru-aţi atinge acel real vis. Dar visul trebuie continuat, Gândul trebuie alimentat,
Gestul trebuie-ncărcat Iar faptul- definitivat.
Şi oricine-are nevoie-n viaţă, De gânduri bune, de povaţă,
De unitate şi respect Pentru-a urma un drum corect.
Eu sunt de vina pentru tot?!
Eu sunt de vină Că nu am “splină”
Ori … “coloană vertebrală”! Sau poate o simpatică parte dorsală!
Eu sunt vinovat
Că nu am călcat … în rahat, Că în viaţă-s împiedicat
Şi nu pot fi pentru nimeni Un adevărat ... Bărbat.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
23
Eu cred că nu pot fi real, Gândesc mereu imaginar,
Nu văd lucrurile-n clar Şi ... pentru femei rămân hilar.
Eu sunt de vină pentru tot,
Rămân mereu un idiot Un om lipsit de cucerire
Şi bun poate doar pentru ... “uneltire”.
Mi-e teamă să rămân aşa, Frate iubit doar cu cartea,
Asociat cu toată lumea În dragoste ... nici ca “prostimea”.
Ce pot să fac să-ntorc placa?
Să las singurătatea, neliniştea, Să nu-ncurajez criza,
Ce-o simt în suflet ca... la Mare briza?! Să fiu mai îndrăzneţ
Şi- dragoste mai isteţ?!
Sunt vinovat mereu că o păţesc De cine-mi dictează inima mă-ndrăgostesc,
Şi ... de regulă greşesc. Destul de rar chiar şi iubesc.
Dar nici noroc deloc nu am Căci raţiunea ce-o aveam, Cu iubit-aleasă-o risipesc
Dar măcar acum simt că trăiesc! Da. Sunt pentru multe vinovat
Dar nu sunt totuşi timorat !
Iulian
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
24
Fabula - ca o pildă!
Un motan şi o pisică au pornit o ceartă mică. Pentru-o rolă de caşcaval, scandalul este pe val. De nu se opresc la timp, felinele pierd chiar totul: şi lapticu şi pişcotul. Rola trebuie “oprită” şi tăiată şi pitită. Stăpânul trebuie din cascaval să oprească, câte puţin din el să le dăruiască, ca în mod normal pisicile alături să crească. Pisica şi motanul, ambiţioase fiind, pentru viaţa lor dau cu banul făr’ să gândească planul, de sfatul stăpânului nepoftind; fiind mici şi făr’ de trai, au făcut ce au vrut dar … Vai ! Pisica s-a-nţepat în scai, motanu’i lovit de tram-vai. Felinele epuizate, nemâncate şi slăbite, de răutăţi isprăvite şi-obosite şi rănite, s-au întors împreună la stăpân şi i-au cerut tot cei bun. Stăpânul iubindu-le, le-a primit certându-le; ştiind isprava ce-au facut, fe-linele au tăcut, au mâncat şi au băut, au văzut că au greşit dar de cascaval n-au mai pomenit. Stăpânul cu inima mare a scos totuşi de la păstrare o mică felie pentru gus-tare, sfătuindu-i pe amândoi – pisoi - că-n viaţă nu trebuie să fie eroi ci, la bine şi la rău, amândoi. Indiciu: Stăpânul poate fi Destinul, Destinul - coordonat de D-zeu, D-zeu e în fiecare dintre noi Şi … în NOI totodată.
Cu respect,
Iulian.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
25
Femeia … femeia …
Lacrimi pe hârtie, Gusturi amăruie Inima mea ştie:
Tandreţe, sinceritate
De bune ele sunt luate, Dar de iubire-aruncate !
Bunul simţ şi demnitatea
Încearcă să-şi joace cartea Dar odată cu dreptatea Ele-s duse la gunoi . Femeile nu-s ca noi,
Bărbaţii gen - tandri şi moi !
Ele vor activitate Nu ce scrie doar în carte,
Pentru iubire şi-amor Tot ce-i bărbătesc ele vor,
Dar nu ce-i bun şi adormitor Ci doar ce le dă un anumit fior !
Asta-i femeia şi trebuie respectată
Cu mângâieri prelungi şi-o dragoste curată ! Ea e simbolul vieţii Şi ceasul libertăţii !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
26
Globul de cristal
Globul de cristal e casa
Unde sufletu-şi ia masa ! Mâncare e din belşug
Numai după ce tragi ca la plug .
Mâncare-i pe săturate După multe-ncercări ratate
Mâncarea este pe masa
Dacă se munceşte-n casă
Aşa-i globul de cristal, Ca şi dragostea pe val !
Când un cristal se dezlipeşte
Sufletul mi se goleşte.
Când tot globul se destramă Sufletu-mi rămâne-n vamă.
Şi totuşi ...
Când cu inima gândeşti
Tot globul tu mi-l răpeşti, Sufletul se-nchide bine Şi, de bine, el suspine .
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
27
În căutarea timpului pierdut
Am pândit în spatele multor uşi
Dar ... soarta încă nu mi-am găsit ?!
Nu - nu poţi greşi ! Este eronat s-afirmi că-n neant ai nimerit .
Întotdeauna timpul pierdut se poate defini,
Cu consideraţii grele El se poate eronat acoperi .
Dar, în timp ce lumea în care trăim Noi, oamenii, evităm să ne mai iubim,
Dacă ar exista un gol în istorie În viaţa oricui, în amintire, n-ar mai exista nici o victorie.
În căutarea timpului pierdut
Doar definiri ale clipelor trecute am văzut Ș i, nu ne ferim să le clasificăm
Ca pentru viitor să le reevaluăm.
Iată cum pot eu descrie O frântură din memorie !
Iată cum vreau a generaliza O idilă din viaţa mea !
Totu-i despre clipele cu Draga mea,
Doar aşa neliniştea-mi se poate alina !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
28
În umbra lucrurilor viitoare
În umbra lucrurilor viitoare
Tu nu-ţi găseşti a ta stabilă stare Căci inima-ţi e incapabilă
Să analizeze dragostea inflamabilă, Deşi raţiunea-i abruptă Şi gândirea e coruptă !
Aşa-i când femeia apare
În viaţa mea chiar ca o floare. În primavară la-nceput
Trăiri în Mine au crescut !
Când floarea este un boboc De frumuseţe nu e loc
Căci femeia-i sclipitoare Mai mult ca raza de sub soare.
Când floarea este larg deschisă
Şi dragostea îmi e permisă Mă uit la femeia mea
Şi văd în Ea numai Iubirea .
C-aşa-s femeile din lumea-ntreagă Nimeni nu poa’ să le-nteleagă,
Că deşi sunt foarte dificile Ele creează mici idile,
Bărbaţii oricum toţi cedează, Pe ele asta le favorizează, O cale-ndragoste s-aleagă
Şi-o viată pe-acest drum sa meargă.
Femeia-i de nepreţuit, Căci orice sum-ai fi cheltuit, Iubire-adevarată o apreciază
Şi, astfel, bucurie-n suflet îţi creează.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
29
La mulţi ani, femeie,
Tu eşti adevărata cheie, În drumul spre viitor
Cu Tine-n braţe vreau să mor !
Lumina Ta …
Lumina ochilor Tăi Ce se disting ca doi Dumnezei Unul la Răsărit şi altul la Apus, Dar sub acelaşi Univers impus,
Se contopeşte cu Lumina … sufletului Tău
… făurit de acelaşi Dumnezeu … dar … pentru EL nu e greu !!!
Dar când Lumina sufletului s-aprinde-n Casa Ta
Eu în umbra-ţi stau de veghe Şi … te aştept Măria Ta !
Aş lua Lumina ta în palme
Şi-aş bea-o până la … Apus . Din umbra-aş ieşi-nainte
Ca să-ţi fiu al Tău părinte. Şi până când lumina-ţi va apune
Tu să stai în umbra-mi … ca un vechi intrus,
… ca un prezent ispititor. Deci Tu să fii al meu viitor !
Răpus de-o inimă cuceritoare, dar mişcătoare !
Mă doare … Că e arsă de … Soare !!!
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
30
Lumea de dincolo de dragoste
E lumea mea, E lumea ta,
E lumea noastr-a tuturor. E lumea viselor, speranţelor, A deznădejdii şi a neputinţei.
E lumea entuziasmului, a elanului, A puterii şi a banului.
E lumea singurătăţii, a orgoliului, A providenţei şi a ştiinţei… Dar nu e lumea făgăduinţei.
E lumea trăită-n doi Dar în care există război.
Nu e lumea-n cuplu-mpărţită În care Săgeata lui Cupidon e iubită.
Nu e lumea sufletului deplin În care iubirea nu cunoaşte cuvântul declin. Nu e lumea-n care termenul de Spovedanie
E cunoscut doar pentru vreo păţanie. Nu e lumea-n care Dumnezeirea
Doar în iubire-şi găseşte născocirea. (adică iubirea-i sacră, de neclintit)
Căci simplitatea, bunul simţ
Nu rănesc al vieţii zimţ. Căci viaţa este ca o roată
Sub care dragostea trebuie să se zbată, Iar elementele picante
Sunt definite ca garante Pentru o veritabilă pacoste
În Lumea de dincolo de dragoste!
Vă invit să ieşim împreună Din această lume plină de spumă,
Iulian.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
31
Draga mea - La-nceput ai fost Lumina !
La-nceput ai fost Lumina ! Apoi au apărut Umbrele Se-ntrevedeau încetişor Ale Soarelui Raze Iar, ulterior, s-a format şi Flacăra. În timp, deşi-i lumină, apar ploile inimii Şi pică, şi pică, şi pică, pîn’ce razele devin străvezii. Apoi căldura devine tot mai incandescentă Aici te fac pe Tine atentă: Brusc Norii Negri se-ntrepătrund Acoperindu-mi încet - dar sigur – toate straturile de lumină ce la inima-mi ajung. Dar căldura se menţine Deşi furtunile se-nteţesc numai când mă gândesc la Tine. Dar căldura nu se-ndepartează Chiar de ideea crivăţului deja mi se creează. Incandescenţa inimii pentru tine nu mi se opreşte Deşi libertatea minţii tale de mine se fereşte. N-am mai avut în suflet de mult o vreme liniştită Dar n-aş ţine nicicând căldura inimii mele de tine ferită Şi, cum pentru căutarea liniştii mele de vară, trebuie să fac un real pas Eu, pun punct aici, şi sunt hotărât în pace să te las. Deşi Istoria Inimii Mele doar pe Tine te-a ochit, Din păcate pentru mine, Trenul Vieţii-n doi la NOI încă nu s-a oprit. Mă laud că am acum mai multe femei, Dar nu asemenea multor alţi derbedei Deşi Trupul bărbatesc nutreşte mereu la … fetiţa ce nu mai poartă neapărat fundiţa. La Capătul Tunelului te-ntâlneşti cu Luminiţa Iar Undeva-n suflet trăieşte şi Speranţa. Dar Eu i-aş fi luat verighetă şi cercei Singurei fete reale pe care cred c-o iubesc şi anume Dragostei. Deşi, cu gândul la Tine, îi dau mereu satisfacţie Plăcerii Numai suport acum cei drept nici gândul Revederii.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
32
Povestea frunzei !
Draga mea – tu ești frunza ce-a plecat
Din copacul ce-a uscat ! Frunza ce nu s-a uscat
Deşi vremea te-a plimbat… Mai întâi te-a clătinat, Sufletu-ţi a măcinat ?!
Frunza-şi caută-aşternut De la-nceput ast-a vrut, Dar destinu-a obligat-o Şi la teste-a-ncercat-o !
Vino frunză către mine Fără cazne şi suspine,
Vino frunză doar la bine Că doar asta-i pentru Tine.
C-aşa-ţi prezice Destinul
Pentru-a-i aduce sufletului tău alinul. Căci Destinul nu-ţi dictează;
El te-ndrumă, croieşte şi procrează !
Vino frunză doar la pace Pentru-ai da inimii tale în sfârşit … dreptace !
(dreptace = regionalism ardelenesc folosit ca sugestie pentru stilul-mi caracteristic:
ÎNCET DAR SIGUR)
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
33
Recunoaşte – te !
Umple-ţi casa cu detoate, Umple-ţi masa cu bucate, Umple-te cu duhul sfânt Şi nu numai cu veşmânt. Umple-ţi viaţa cu carieră, muncă, Vise şi speranţe cât cuprinde Dar, ai grijă: sufletului dă-i merinde ! Umple-ţi culoarele strâmte şi-umezite de umbrele singurătăţii şi ale trecutului tău lăuntric Cu lumina călăuzitoare venită ca un val divin benefic. Şi deschide porţile inimii tale părăsită de căldura intrinsecă Pentru-a pătrunde armatele adverse ce vor să te cucerească. Lasă focurile inamicului să-ţi ardă castelul inimii Dar nu lăsa şi fumurile să te ascundă sub masca neputinţei. Lasă liniştea de după război Să te cuprindă, Iar Cuceritorul să-ţi adune jarul fericirii acum - profundă. Lasă-te detronată odată-n viaţă Şi vei cunoaşte tainele aventurii supreme. Lasă-te cucerită şi vei cunoaşte şi altfel necunoaşterea. Supune-te şi vei cunoaşte mai bine nesupunerea. Iubeşte-te şi vei cunoaşte … eternitatea. Găseşte-ţi menirea şi vei primi … Dumnezeirea.
Fă pace cu Tine, cu preţul … fericirii, Iulian.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
34
Scoici la … mare !
Am fost, suntem şi poate …
Vom mai fi la mare ! Oricum am crescut în spiritul Mării !
Am fost pe malul Mării, Iar briza mi-a dat avânt,
M-au luat curenţii, M-am lăsat dus de Vânt, Dar Tu, Spiritul Vieţii, M-ai oprit şi mi-ai spus
În timp ce mă uitam către Apus: Opreşte-te, unde te-ai dus !
Tu te-ai oprit, dar eu am luat-o de-a valma-nainte !
Acum … m-am oprit şi eu ! Cam târziu dar …
Suntem tot la Marea cea mare, Marea cea hotărâtoare.
Voi încerca să fiu de-acum … Mai statornic,
Mai calm, Mai încet,
Mai practic, Mai puţin singuratec,
Mai eficient, Mai răbdător,
Mai … Asemenea unei scoici de Mare !
Aşa iţi doresc şi Tie - Tu Spiritul Vieţii,
Deşi eşti o scoică mai mare – să fii la fel ori să devii !
Toţi suntem Scoici de Mare Dar fiecare cred că-şi doresc Să-nceapă viaţa ca un risc,
Dar s-o termine cu şanse reale !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
35
Asemeni scoicilor de Mare,
Şi oamenii trăiesc: Sunt concepuţi pentru-a muri !
Dar pe-ndelete … încet dar sigur . Şi totuşi nu gândesc aşa: Se nasc pentru-a muri,
Trăiesc prin risc pentru-a da sens vieţii, Se iubesc şi lasă urme
Şi mor pentru a trăi pe altă lume ! Gânduri - poate - umbrite de resentimente !
Teoria umbrei umane pe Pământ
Omul s-a născut singur şi ... singur va muri
Cu sau fără ai săi lauri. Dar sufletul und’ se va duce ?
Oare nu tot în singurătate ne conduce ?!
Omul vine pe Pământ ca o umbră... Se face văzut şi dispare iar .... ca o imagine sumbră.
Dar dacă tot suntem puţin vizibili în lumea nevăzută a infinitului Nu trebuie oare să profităm de lumina croită a fericirii deschisă pe
Raza de Soare a împlinitului ?! Nu trebuie ca în secunda milenară a vieţii noastre
Să evităm ca propriile clipe de viaţă să rămână trăite ca adevărate dezastre ?!
Sunt ca o umbră pe Pământ
Dar trebuie să simt cu adevărat că sunt ! Sunt o umbră pe Pământ şi vreau să trăiesc
Şi nici o clipă nu trebuie să simt că inima-mi lovesc !
Trăiesc. Deci cu fericirea cel puţin nu trebuie să lenevesc
Şi nici după speranţă nu trebuie nicicând să tânjesc !
Calculează-ţi corect factorul de risc al Vieţii de Apoi Şi vei constata că poate fi redus numai la fericirea în doi !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
36
Testament
Când Apusul va veni
Şi-n cale Raiul va-nverzi Cu sufletu-mi voi colabora
Drumul final a-l căuta.
Şi cum sigur îl voi găsi Eu cu alţii asemenea mă voi întâlni
Căci în viaţa-mi de pe Pământ Răul consider că l-am înfrânt.
Doar sufletu-mi m-a ajutat
Iar inima şi trupul m-au curtat.
Dar, cum Dincolo de Răsărit Toate-n lemn mi s-au proptit, Eu, unul, sincer mi-aş dori,
Deşi tradiţia-n familie s-ar zvârcoli, Ca Orizontul medical De nivel occidental
Prin bunurile-mi de pe Pământ, Sub un al Meu legământ, Să deschidă-o altă viaţă
Fără de griji şi fără Schimbare la Faţă, Să asigure prin trupu-mi un nou viitor fericit
Iar Eu Acolo La Apus să am o satisfacţie de neclintit. Iulian,
pregătit de-ngândurat la destinu-mi îndepărtat !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
37
Singurătatea mă macină
Singurătatea este mult mai complexă decât libertatea.
Cu singurătatea te naşti,
De ea vrei să scapi mereu, Dar chiar de eşti un ateu
Cu singurătatea mori alături de Dumnezeu.
Libertatea o vrei dar, ca s-o câştigi, La risipă de efort te obligi
Iar odată caştigată Procesul vieţii o taie practic deodată
De parcă-ar fi toată stricată.
Şi, dacă tot sângele îi curge, Libertatea de voie ţi se scurge, Îţi opreşti din ea cât îţi ajunge. Astfel, Viaţa-n doi ţi se cuvine
Pân’ce singurătatea cu moartea vine.
Totu-i pentru trup, Pe suflet - ielele-l corup !
Cu-acestea bine alese
Şi cu momentele vieţii bine culese, Iulian doar te salută,
Nimeni şi nimic în viaţă nu ţi se impută.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
38
Steaua mea !
Care este steaua mea ? E-o-ntrebare bine pusă
Pentr-o stea Care-mi influenţează inima Şi-i pe tapet mereu adusă
Pentru a-mi căuta pe Pământ menirea.
E oare Luceafarul ?!? Citesc Eminescu
şi-mi găsesc în adâncul sufletului amarul.
E Steaua de Crăciun cumva ?!? Eu aş spune sigur: Ba! Asta-i steaua tuturor, Tuturor creştinilor.
Este doar pentru familii Ca melcii-n ale lor cochilii.
O consider ca un spot Momentan mai mult nu pot !?!
Există şi alte stele Ale lor şi ale mele,
Cunoscute chiar de toţi De bunici, copii, nepoţi.
Sunt în galaxii, unite, De sentiment dezgolite.
Mai există înc-o stea
Imi bate inima pentru Ea, E o stea necunoscută
Doar de mine-n minte-avută. Este o stea călătoare,
Văd în Ea mare valoare.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
39
Este o stea căzătoare
Către neant? Nu ştie oare?!? Tare-aş vrea sa fie-a mea S-o iubesc fără perdea !
Dragă – Tu eşti steaua mea
Vreau a nu te-ndeparta, Orice galaxie-n plus
E doar o dragoste-n minus!
A mai trecut o săptămână !
A mai trecut o săptămână ! Dar oamenilor trebuie să li se spună
Că-s ca un sloi de gheaţă Cu sufletul ca de paiaţă.
Dacă le dai puţină apă
Ei, sincer, chiar cred că-şi revin; Dacă apare şi căldură
În viata lor de spor şi chin, Încep să-şi facă şi sperante
Că gustă viaţa chiar din plin.
Da. A mai trecut … o săptămână. Şi ne-am întors la vechiul trai Suntem acum chiar frigidere
Trudim din nou pentru…mălai.
Momentan, pierdut undeva în beciurile vieţii, După ce-am pierdut un suflet apropiat sub roua dimineţii,
Iulian !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
40
Rocada vieţii
Rocada vieţii a-nceput
Dar eu tot n-am priceput, Că deşi dragostea e oarbă,
Nu oricine şi-oricând poate s-o soarbă.
Rocada vieţii a-nceput Dar eu tot n-am priceput, Că dragostea e-mpărtăşită
Dar viaţa nu ezită să ne mintă.
Iar dragostea când va veni Viaţa asupra-mi se va năpusti,
Numai cu bune şi cu rele. Aşa aduc aparenţele mele !
Sunt un naiv
Şi asta-m fost, Dar eu plătesc al vieţii cost
Că asta sunt eu !
Sunt optimist Şi-aşa rămân,
Pe viitor rămân Stăpân Ca un veşnic alpinist.
Rocada vieţii a-nceput
Dar eu tot n-am priceput De ce Pământul se-nvârte?!?
Şi VIATA TOTUSI NU NE MINTE !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
41
Din suflet
Din suflet izvorăste dragostea
Inima este ceasul iubirii, Din pântec izvorăşte un suflet
Sufletul marii iubiri – “Iubirea vieţii trăite”
Dragostea-i bomboana sufletului
Şi sufletu-i femeia Iar pântecu-i casa sufletului
Care-alintă viaţa femeii Cu-n singur cuvânt magnific :
“MAMĂ”
Iar când Mama va citi, Din plâns nu se va opri ! De bucurie, de fericire
Se manifestă fără clipire! Iar cei ce o iubesc
Toată viaţa o-nsoţesc La bine şi la rău,
Anual, câte un respectabil eveniment al său: Data naşterii !
Doctrine:
Tandreţe: Din dragoste, pentru un suflet - femeie .
Egoism:
Din dragoste, pentru un suflet, femeie !
Citeşte cu ochii, cu sufletul, cu inima ! Dar, fără prejudecăţi, resentimente ...
... Doar versuri trăite .
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
42
Mama
EA ne-a adus pe-acest Pământ
Cu fericire-n a-l său gând. Cu EA trăiesc sub jurământ
Pân-o-i spune ultimul cuvânt.
“MAMA” am spus când m-am născut Şi cred că mi-a plăcut
În ochii ei eu mă jucam, Plângeam, mâncam, trăiam.
La şapte ani EA m-a adus
La şcoală ca să-nvăţ EA viitoru-n faţă mi l-a pus
Destinul să-l răsfăţ.
Respectul - MAMA m-a-nvăţat Că nu trebuie ratat,
Cu grijă trebuie mereu tratat Şi multe alte calităţi - la el adăugat.
Desigur MAMA are-un soţ
Acesta este TATA, Putere, muncă şi negoţ
Şi viaţa este gata.
Aceştia doi mi-au dat viaţa Şi MAMA dar şi TATA, În ochii lor am fericirea,
Puterea şi menirea.
Dar dragostea maternă-i un dar, Un lucru este clar,
Din Răsărit pân’ la Apus De Dumnezeu este-adus.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
43
Şi-ntreg destinu-mi va fi tragic
De nu voi ţine minte Că un cuvânt, doar, este magic
Şi-acesta-i de părinte:
Te iubesc, mereu, MAMA !
Mărţişorul
Am ieşit din iarnă iar, Surprizele din tolbă sar, Din zăpadă ghiocelul,
Din inimă – Mărţişorul !
Mărţişorul e un dar Ce-l meriţi odată măcar,
Mărţişorul e un mit Eu - în Primăvară te invit !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
44
Azi e Mărţişor – se ştie !
Azi e Mărţişor – se ştie,
Şi o spun cu bucurie, 1 Martie – cu drag
Tu, femeie, stai în prag Şi-n suflet frumuseţea
Îţi trădează naturaleţea, Primăvara a venit
Şi Iulian cu ghiocei te-a primit !
Cu o inimă vie Îi scriu versuri pe hârtie Femeii de lîngă mine !
Fericire şi iubire
Cu dragoste vrea să-mbine, C-asta ştie cel mai bine !
Ea-mi dă lacrimi şi suspine De fericire şi-mplinire !
Asta le urez şi eu lor, tuturor femeilor,
Tot ce-şi doresc să poată face, Şi în suflet - o veşnică pace !
1 Martie – zi de Marţişor
Mamă – azi e Marţişorul Îl serbează tot poporul. Dar noi în particular, Fiul şi soţul – în clar,
Îţi spunem din suflet că te iubim, Să ne fii alături mereu te dorim !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
45
De ziua femeii !
Femeie – Azi e ziua ta Şi, pentr-un suflet ca al tău, bărbatul poate doar spera. Tu eşti simbolul purităţii şi viitorul umanităţii ! Tu eşti întruchiparea Evei Menită să-i protejezi pe Ei. Eşti Începutul şi Sfârşitul, Apusul şi Răsăritul. Tu iei căldura Soarelui Şi-o păstrezi în inimă în favoarea Binelui. Tu eşti Viaţa, Tu Natura, Tu faci în inima bărbatului piaţa Pentru a-l bucura. Pari a fi ca o floare de Primavară, Dar care-n timp nu păleşte, Ci, din contră, prin “ochii mei”, continuu înfloreşte, Iar în “inima mea” – femeia, cu mireasma sufletului său –
aduce o atmosferă de Vară. Şi, pentru că frumuseţea este de sex feminin Iar dragostea rezistă-n femei chiar de-s injectate cu venin, Bărbatul nu poate nega sau spune orice altceva Decât că femeia reprezintă … soarta sa!
Cu respectul cuvenit, te salută un bărbat de EVA indragostit,
Iulian
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
46
Umil în faţa dragostei
Eu sunt mic
Nu ştiu nimic !?
Sunt naiv Dar nu primitiv
Şi, pentru iubire, nu-i tardiv.
Sunt timid defel, Rareori îndeplinesc Triunghiul lui Isoscel:
Începutul dragostei, vârful dar sfârşitul mereu vine şi El.
Sunt un bărbat prea sincer Şi creez o impresie de fraier.
Nu mă consider norocos:
Mereu îmi iau avânt furtunos, Apoi am complexe, n-am tupeu şi sunt fricos.
Degeaba am o inimă mare,
La frumuseţea feminină cedez ca un Apus de Soare, Tainele iubirii nu-mi sunt însă deloc clare !
Vreau să iubesc cu-adevărat Sunt totuşi un real bărbat,
Acum Eu chiar nu mă plâng, Caut la perfecţiunea dragostei mele s-ajung.
Când o-i găsi perfecţiunea
Atunci se va-ndeplini şi misiunea: Vulcanul dragostei va porni
Şi, doar Dumnezeu, îl mai poate domoli.
În aşteptarea dragostei curate, Îmi cert răbdarea lui Socrate.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
47
În căutarea timpului pierdut,
Analizez flăcările pe care le-am avut.
Dar şi când le voi fi găsit Chiar şi de MINE voi fi uimit !
Observaţie: Măsor timpul Imediat după ce-mi analizez legendele din tot Olimpul, Dar, nu înainte de plată, Ca să-mi primesc a mea răsplată.
Un nou drum …
E-nceputul unui nou drum Eu chiar nu-mi doresc un … forum. Visele-mi acum îmi sunt împrăştiate
Iar dorinţele … nicidecum palate! Ci doar suflet şi iubire – este-a mea aspiraţie – se ştie!
În juru-mi vreau să se-mprăştie. Vreau doar ca tu să fii aici S-ajungem la destinaţie … chiar şi cu paşi mai mici.
Iulian, visător şi realist deopotrivă.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
48
Viaţa e ca un copil !
Dacă dădeai măcar un beep
În ultima săptămână, Eliberai al vieţii slip
Şi-i rămâneai şi bonă .
Aşa oricum tu-i eşti stăpână Dar dacă n-o vei proteja,
Posibil va scăpa-n fântână Şi … curată n-o vei mai avea !
Cum viaţa e ca un copil, Tu pentru-a-o conduce
Trebuie să fii foarte abil ! Dar totuşi pentru-a o-ntreţine
Ai grijă şi de Tine, Iar pentru-a-o avea
Ai grijă cum te vei comporta cu Ea, Că din braţe-o vei scăpa Cu Vântul se va mărita
Şi niciodată n-o vei mai avea !
Nu-mi mai da Tu beep acum, Nu mai sunt pe-acelaşi drum,
Viaţa-mi e un copil rău Ce nu seamănă cu-al Tău ! Care-mi braţe mi se zbate Dar ceva vrea să-mi arate,
Că el nu este umil Ci trăieşte în al său stil, Modul său de exprimare
Nu e unul oarecare, Iar modul său de trăire
Mă duce spre o reală Iubire !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
49
Viaţa ca la … tablă !
De ai o tablă şcolară în faţă
E ca şi cum ţi-ai manipula propria viaţă, Dar nu-i privi culoarea
Căci îţi destăinui starea !
Începi să scrii în prefaţă Cu o cretă despre a ta viaţă !
În timp, alegi câte o cretă:
Iei una colorată Pentru-o viaţă parafată,
Iei una de o formă Pentru a ta limitată normă,
Iei una de calitate De-o viaţă bună să ai parte .
Dar cu o tablă şi o cretă
Nu poţi avea o viaţă netă ! Căci se iveşte mereu o surpriză … Este buretele, că are şi el o miză !
Şi, cum cu buretele
Se pot sterge de pe tablă toate cretele, Noi trebuie să-ntelegem că a noastră viaţă
Nu trebuie să ne facă niciodată greaţă !
Căci tabla dacă e goală Viaţa este ca o smoală ! Căci tabla dacă e plină
Nu înseamnă că viaţa curge lină !
Dar când cu creta pe tablă mergi, Cu buretele mereu trebuie să ştergi,
Ca şi viaţa în prinsoare Până ce omul moare !
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
50
Nu păstra tabla în negru,
Oricum nu rămâi integru ! Nu scrie doar creta albă
Căci viaţa nu-i chiar ca o nalbă Vine buretele şi o şterge Dar viaţa-nainte merge !
O idee despre viaţă !
Zidurile indoielii
Oare-s reale zidurile mele În care mi-am pus zăbrele ?! Oare-s reale zidurile vieţii
De care mă lovesc mereu în preajma dimineţii ?!
De-mi depăşesc agonia Pot practica în viaţă şi-actoria ?!
Dar actoria-i necesară Pentru o linişte de vară ?!
De-mi depăşesc ale minţii ziduri Pot avea în dragoste venituri ?!
Dar oare mintea mă ascultă
Când căldura inimii e multă ?!
Dar eu de-ascult pe Dumnezeu complet Bucuriile vieţii nu-şi găsesc un alt suflet ?!
Nu voi avea al meu regret Că nu-mi ascult de-al minţii cuget ?!
Şi totusi Dumnezeu există iar ... încrederea-mi în EL persistă !
Iulian C.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
51
Vine Primăvara !
Vine Primăvara, Şi-ncepe iritarea,
Ca valurile, Ca Marea !
Apar ghioceii
Se cumpără şi cerceii Se cumpără şi inelele
C-aşa vor fetele ! Se cumpără verighete
Se pregătesc pentru Dragobete !
C-a fost iarna îngheţat Anotimp de cugetat
Anotimp pentru plimbat Pentru–a alege un bun sfat .
Florile au stat la umbră
Cu o viaţă cam prea sobră, Când floarea n-are lumină
Se iroseşte a sa tulpină Şi trebuie să stea în geam Ca să-i iasă al său plan, Ca-n lumină şi căldură Să nu furnizeze ură !
Numai dragoste, iubire Şi-încredere să inspire
Că aşa îi stă în fire.
Iulian C.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
52
Trăieşte clipa !
Trăieşte clipa Şi nu-ţi îngreuna aripa,
Căci nu ştii ce-ţi rezervă viitorul Problemele-ţi pot întoarce scorul.
Trăieşte clipa de moment
Şi lasă-ţi viaţa să curgă lent, Căci timpul îsi adună clipe
Şi ne dă nouă, muritorilor, aripe.
Trăieşte clipa intens Căci altfel viaţa n-are sens,
Iar sufletul poate-avea-n curând Numai aripe de plumb.
Trăieşte clipa dragostei
Aşa cum urechile-ţi se bucură de cercei Şi lasă-i şansa vieţii
Să se bucure de roua dimineţii.
Trăieşte clipa ! Carpe diem !
Nici cu o cugetare de moment Din viaţă nu poţi fi absent !
În gândirea mea
Sufletul meu e precum în rai priveliştea Iar viaţa
Mi-a expus în Tine un suflet asemenea, Fata mea !
Iulian.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
53
Tu când te topeşti după mine ?! Aştept încă … sa mă leg cu Tine !
Toată iarna m-ai ţinut în priză Mi-aş fi dorit măcar în dragoste să facem remiză !
Dar ... mai întâi m-ai încărcat, Apoi m-ai scurtcircuitat;
M-ai lăsat aprins, Am rămas ca-n foc împins.
Deşi au fost temperaturi negative AFARĂ
Mă faci să cred că amăgirea dintre NOI e tot mai clară.
Acum, deşi PRIZA dintre NOI s-a cam stins, Eu încă mai funcţionez la ... foc întins
Iar TU ... veghezi oare la topirea mea completă... Dupa TINE ?! Sau eşti doar o machetă ?!
Îţi doreşti o primăvară rece/muribundă/neprimitoare ?!
Sufletul tău vrea căldura sufletească, nu?! Eşti totusi o … floare
Şi nu poţi face alegerea de-mplinire la-ntâmplare !
Îţi dau ... un ghiocel din inima mea Şi primeşti o primavară venită din sufletul tău …
ce poate te va afecta !
Cu respect pentru Tine,
Iulian.
Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian
54
IUBIRE !
Ochi de vânător, Inimă căruntă,
Sufletul îmi cere Dragoste prea multă .
Ochi de vânător,
Inima ascultă, Sufletu-mi frământă
În iubire frântă.
Ochi de vânător, Inima îmi zace,
Trupul meu aşteaptă O iubire dreaptă Dar sufletu-mi …
Ce face !?!
DOAR CINE IUBEŞTE …
ÎNŢELEGE .