Cs AB1 Rece Strazi IV

Generalităţi

Obiect şi domeniu de aplicare

Prezentul caiet de sarcini stabileşte condiţiile tehnice generale de calitate ale

straturilor de bază din mixturi asfaltice cilindrate executate la cald tip AB1.

La execuţia lucrărilor se vor respecta standardele şi normativele precizate în

prezentul caiet de sarcini ţinând cont de noile revizuiri în vigoare la data execuţiei lucrărilor.

Condiţiile tehnice de calitate precum şi condiţiile tehnice pentru prepararea şi

punerea în operă a mixturilor asfaltice executate pentru straturi de bază trebuie să respecte

prevederile SR 7970.

Domeniile de aplicare ale straturilor de bază din mixturi asfaltice executate la cald

tip AB1, precum şi unele condiţii tehnice speciale ale acestora sunt în conformitate cu

prevederile STAS 6400, tabel 1.

Stratul de bază din mixturi asfaltice tip AB1 se aplică pe un suport care trebuie să

îndeplinească condiţiile prevăzute de STAS 6400.

Alegerea tipului de mixtură asfaltică s-a efectuat la proiectarea lucrărilor funcţie de

categoria tehnică a străzii, conform tabelului 1, ţinându-se seama şi de resursele de agregate

naturale.

Tabelul 1

Nr. crt.

Tipul mixturii asfaltice

SimbolCategoria tehnică a

străziiTipul agregatelor naturale peste

# 4 mm

1 Anrobat bituminos cu agregate mijlocii AB 1 IV Pietriş sortat

Elemente geometrice

Panta în profil transversal şi declivitatea în profil longitudinal a suprafeţei stratului

de bază sunt aceleaşi ca şi ale îmbrăcăminţii bituminoase sub care se execută, conform SR

174-1-2002.

Abateri limită la elementele geometrice

Abaterile limită locale admise în minus faţă de grosimea prevăzută în proiect

pentru fiecare strat în parte, pot fi de max. 10%. Abaterile în plus de la grosime nu constituie

un motiv de respingere a lucrării, cu condiţia respectării prevederilor prezentului standard

privind uniformitatea suprafeţei şi gradul de compactare.

S.C. „RUTIER – CONEX XXI” S.R.L. BACĂU Caiet de sarcini AB1 străzi clasa tehnica V zona rece pag.1/15

Abaterile limită locale admise la lăţimea stratului pot fi cuprinse în intervalul +

50mm.

Abaterile limită admise la panta profilului transversal sunt de +2,5 mm/m.

Abaterile limită locale admise la cotele profilului longitudinal sunt de + 20 mm, cu

condiţia respectării pasului de proiectare adoptat.

Denivelările admisibile în profil longitudinal sunt de max. 10 mm sub dreptarul de 3

m.

Materiale

Agregate naturale

Agregatele naturale care se pot utiliza la prepararea mixturilor asfaltice pentru

stratul de bază tip AB1 sunt agregatele naturale de balastieră, prelucrate prin spălare şi

sortare, conform SR 662 după cum urmează:

- nisip natural sort 0-4;

- pietriş sort 4-8, 8-16, 16-25(31);

Nisip

Nisipul pentru straturi de bază din mixturi tip AB1 trebuie să fie conform tabelului 2.

Tabelul 2

Caracteristica Condiţii de admisibilitate Sort 0-4 Granulozitate>.

Continuă Echivalent de nisip (EN) min 85

Conţinut de impurităţi:- corpuri străine Nu se admit - humus (culoarea soluţiei de hidroxid de sodiu) Incoloră sau galbenă - mică liberă, % max 0,5 - parte levigabilã, % max 2 Coeficient de neuniformitate (Un) % min 8

Pietriş

Pietrişul sortat pentru straturi de bază din mixturi tip AB1 trebuie să fie conform

tabelului 3.

Tabelul 3

Caracteristica Condiţii de admisibilitateSort 4-8 8-16 16-25(31)Coeficient de formă,% max 25 25 25Conţinut de impurităţi: - corpuri străine- parte levigabilă, %, max - fracţiuni sub 0,1 mm.% max

Nu se admit0,3 0,3 0,3

1,5 1,0Rezistenţa la acţiunea repetată a Na2SO4 (Mg SO4), 5 cicluri, % 3 3 3Uzura cu maşina tip Los Angeles (LA), %, max 35 35 30


Fiecare tip şi sort de agregat trebuie depozitat separat în padocuri prevăzute cu

platforme betonate având pante de scurgere a apei şi pereţi despărţitori, pentru evitarea

amestecării şi impurificării agregatelor.

Filerul

Filerul trebuie să corespundă prevederilor STAS 539.

Nu se admite folosirea altor materiale ca înlocuitor de filer sau a fracţiunilor fine

recuperate de la exhaustorul staţiei de asfalt, decât în condiţiile în care aceasta corespunde

din punct de vedere al conţinutului de argilă determinat prin metoda valorii de albastru,

conform SR 667.

Filerul se depozitează în încăperi acoperite, ferite de umezeală sau în silozuri cu

încărcare pneumatică. Nu se admite folosirea filerului aglomerat.

Bitum

Având în vedere că lucrarea se situează în zona climatică rece pentru realizarea

straturilor de bază din mixturi asfaltice tip AB1 se va utiliza bitum tip D 80/100 în conformitate

cu prevederile SR 754 şi Instrucţiunile AND 537 Normativ privind caracteristicile tehnice ale

bitumului neparafinos pentru drumuri;

Condiţiile care trebuie să le îndeplinească bitumul sunt arătate în tabelul 4.

Tabelul 4

Denumirea caracteristicii UM Tip bitumMetoda de verificare

1. Penetraţia la 250C 1/10 mm

80…100 STAS 42

2. Punct de înmuiere I. B. 0C 44…49 STAS 603. Ductilitate:- la 50C, min. - la 250C, min.

cm 5,0 SR 61

cm 1004. Punct de rupere Fraass, max. 0C -15 STAS 1135.Punct de inflamabilitate Marcusson, min. 0C 250 STAS 54896. Solubilitate în solvenţi organici, min. % 99 STAS 1157. Stabilitate prin încălzire în film subţire a bitumului la 1630C: - pierdere de masă, max. - penetraţie reziduală la 250C (Pf/Pi *100), min. - creşterea punctului de înmuiere, max. - ductilitate reziduală la 250C, min.

%

%0Ccm

0,80

479

75

STAS 8099 metoda II

8. Conţinut de parafină, max. % 2,0 STAS 80989. Densitate la 150C, min. g/cm3 0,992 STAS 3510. Adezivitate pe agregat etalon*), min. % 80 STAS 10969/311. Adezivitate pe agregatul pus în lucrare: metoda calitativă: - metoda statică

- metoda dinamicămetoda cantitativă

min, %957575

STAS 10969/1

STAS 10969/3

*) Agregat etalon: criblură din andezit de la cariera Chileni sort 5-8


În cazul în care adezivitatea bitumului faţă de agregatele naturale este mai mică

de 75 % este obligatorie aditivarea bitumului şi reverificarea adezivităţii bitumului aditivat. În

acest caz contractantul va furniza toate detaliile necesare despre aditivul utilizat şi va descrie

metodologia folosită în procesul de control al amestecului aditiv - bitum, precum şi tehnologia

pe care o propune pentru preparare, stocare transportul şi punerea în operă a bitumului

aditivat în vederea obţinerii avizului investitorului. Temperatura maximă de depozitare a

bitumului este de 1250C .

Fiecare transport de bitum va fi însoţit de un certificat de calitate eliberat de

laboratorul întreprinderii producătoare întocmit conform dispoziţiilor legale în vigoare.

Pentru amorsări se vor utiliza emulsii bituminoase cationice cu rupere rapida,

conform STAS 8877 (EBCR 60 ), sau emulsiile cu conţinut ridicat de bitum (EBCR 65 ), au

caracteristicile prezentate în tabelul următor :

Tabelul 5

Nr.crt.

Caracteristici Valori admisibile Metoda de analiza EBCR 60 EBCR 65

1. Conţinut de bitum, %, min. 58 63 STAS 88772. Omogenitate: particule cu dimens. peste 0,63

mm, %0,5 0,5

STAS 8877

3. Viscozitatea Engler la 200C, 0E 7-15 7-15 STAS 88774. Viscozitate pipeta COLAS - 1,2- 3,0 COLMOP 1025. Stabilitate la stocare (rest pe sita de 0,63 mm,

după 7 zile/ %, max.)0,5 0,5 STAS 8877

6. Indice de rupere cu filer SIKAISOL - max.100 CD 1557. Adezivitate min. 80 min. 80 STAS 10969/2

Bitumul utilizat la prepararea emulsiilor va fi D 80/100 sau D 100/120, conform SR

754 şi Instrucţiuni AND 537 Normativ privind caracteristicile tehnice ale bitumului neparafinos

pentru drumuri.

Emulsia bituminoasă cationică se depozitează în rezervoare metalice verticale,

curăţate în prealabil, prevăzute cu pompe de recirculare şi eventual cu sistem de reîncălzire.

În cazuri speciale, cu acceptul dirigintelui de şantier, emulsia se poate stoca şi în butoaie

metalice curate.

Compoziţia şi caracteristicile fizico-mecanice

Compoziţia mixturii asfaltice

Compoziţia mixturii asfaltice cu care se vor realiza straturile îmbrăcăminţii

bituminoase se stabileşte pe baza unui studiu preliminar aprofundat ţinându-se seama de

respectarea condiţiilor tehnice precizate în prescripţiile tehnice impuse de Caietul de sarcini.


Studiul îl face antreprenorul în cadrul laboratorului său autorizat sau îl comandă la un alt

laborator autorizat.

Formula de compoziţie, stabilită pentru fiecare categorie de mixtură, susţinută de

studiile şi încercările efectuate împreună cu rezultatele obţinute se supune aprobării

beneficiarului.

Aceste studii comportă cel puţin următoarele încercări:

- încercarea Marshall (stabilitatea la 600C; indicele de curgere - fluaj - la 600C,

densitate aparentă, absorbţia de apă) pentru cinci conţinuturi de liant repartizate de o

parte şi de alta a conţinutului de liant reţinut;

- determinarea cu presa de 10 tone a caracteristicilor fizico-mecanice ale

mixturilor asfaltice pe epruvete cubice (rezistenţe la compresiune la 220C şi 500C,

reducerea rezistenţei la compresiune după 28 zile, imersiune în apă pentru aceleaşi

conţinuturi de liant).

Reţeta înaintata spre aprobare beneficiarului va fi însoţită în mod obligatoriu de

următoarele date:

- documentele de certificare a calităţii materialelor utilizate în reţetă şi agrementele

tehnice pentru materialele care nu sunt cuprinse în reglementările tehnice româneşti;

- buletinele de analiză pentru verificarea calităţii materialelor utilizate în reţetă;

- buletinele de analiză privind rezultatele obţinute în urma determinărilor efectuate

privind caracteristicile fizico-mecanice cu încadrarea în limitele impuse prin prezentul

caiet de sarcini;

După verificarea caracteristicilor obţinute pentru compoziţia propusă, consultantul,

dacă nu are obiecţiuni sau eventuale propuneri de modificare, acceptă formula propusă de

antreprenor.

Limitele procentelor de agregate naturale şi filer din cantitatea totală de agregate

sunt prezentate în tabelul 6

Tabelul 6

Nr.crt.

Fracţiuni de agregate din amestecul total, % din masă Mixtură asfaltică tip AB 1

1 Filer şi fracţiuni din nisipuri sub 0,1 mm 4…142 Filer şi nisip, fracţiunea (0,1…4) mm diferenţa până la 100%3 Agregate naturale cu dimensiunea peste # 4 mm 22…474 Agregate naturale cu dimensiunea peste # 25 mm max.10

NOTĂ: Conţinutul de filer conform STAS 539 trebuie să fie de minim 4 %

Granulozitatea amestecului de agregate naturale este cuprinsă pentru fiecare tip

de mixtură asfaltică, în limitele din tabelul 6


Tabelul 7

Nr.crt.

SpecificaţiiMixtură asfaltică tip

AB 11. Treceri prin site cu ochiuri pătrate

- trece prin sita de 31,5 mm, % 100- trece prin sita de 25 mm, % 90…100- trece prin sita de 16 mm, % 80…100- trece prin sita de 8 mm, % 67…91- trece prin sita de 4 mm, % 53…78- trece prin sita de 1 mm, % 30…58- trece prin sita de 0,63 mm, % 22…52- trece prin sita de 0,2 mm, % 6…30- trece prin sita de 0,1 mm, % 5…14

3. Zona granulometrică a amestecului de agregate naturale fig.1 din SR 7970

.Conţinutul optim de liant se stabileşte prin studii preliminare de laborator, conform

STAS 1338/1, STAS 1338/2 şi STAS 1338/3 sau prin alte metodologii stabilite de un

laborator de specialitate autorizat.

În tabelul 8 sunt specificate limitele recomandate pentru conţinutul de bitum în

funcţie de tipul mixturii asfaltice şi de conţinutul de agregate concasate din acestea.

Tabelul 8

Tipul agregatului natural din mixturăConţinutul de liant, % din masa mixturii

asfaltice:

AB 1- agregate naturale de balastieră neconcasate 3,5…5,0

Abaterile admise la controlul compoziţiei mixturii asfaltice faţă de dozajul prescris trebuie să se încadreze în limitele din tabelul 9.

Tabelul 9

Nr.crt.

Elementele componente ale mixturiiAbateri admise faţă de dozajul prescris,

%1 Conţinut de bitum + 0,32 Fracţiunile de agregate naturale:

25…31,5 + 516…25 + 58…16 + 54…8 + 51…4 + 4

0,20…0,63 + 30,1…0,2 + 20…0,1 + 1,5

Caracteristici fizico-mecanice

Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice se determină pe corpuri de

probă tip Marshall şi pe epruvete cubice confecţionate din mixturi asfaltice preparate în

laborator pentru stabilirea dozajelor optime şi din probe prelevate pe parcursul execuţiei


lucrărilor, de la malaxor sau de la aşternere precum şi din stratul gata executat, pentru

verificarea calităţii mixturii asfaltice.

Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice se face

conform STAS 1338/1, STAS 1338/2, iar rezultatele obţinute trebuie să se încadreze în

limitele din tabelul 10.

Tabelul 10

Nr.crt.

CaracteristiciCategoria tehnică a

străziiBitum tip

Mixtură tip:

AB 1

1 Încercări pe epruvete Marshall:1.1 Stabilitatea (S) la 600C, min.KN IV

D 80/100

4,01.2 Indice de curgere (I) mm IV 1,5-4,51.3 Densitate aparentă min. kg/m3 IV 22001.4 Absorbţie de apă % vol IV 2…82 Încercări pe epruvete cubice

2.1Rezistenţa la compresiune la 220C min. N/mm2 IV

D 80/100

2,5

2.2Reducerea rezistenţei la compresiune la 220C la 28 zile de păstrare în apă, max. %

IV 30

2.3 Densitate aparentă min. kg/m3 IV 21502.4 Absorbţie de apă % vol. IV 2…10

Caracteristicile bitumului din mixtura asfaltică prelevată pe parcursul execuţiei

lucrărilor de la malaxor sau de la aşternere trebuie să prezinte un punct de înmuiere IB cu

max. 90C mai mare decât bitumul iniţial utilizat la prepararea mixturii asfaltice respective.

Determinarea punctului de înmuiere IB se face conform STAS 60 iar extragerea şi

recuperarea bitumului din mixtură se face conform STAS 1338-2 cu aparatul Soxhlet sau cu

centrifuga. În cazul utilizării la extracţie a solvenţilor organici ce conţin clor (ex.: cloroformul),

care durifică bitumul, valoarea reală a punctului de înmuiere IB se va obţine scăzând cu 80C

valoarea IB obţinută. Se urmăreşte separarea completă a filerului din soluţia de bitum de la

extracţie prin centrifugare sau prin decantare timp de minim 24 ore (în cazul utilizării

extractoarelor Soxhlet sau al centrifugelor care nu au sistem de separare a filerului).

Caracteristicile stratului gata executat

Compactarea stratului

Compactarea stratului se verifică prin încercări de laborator pe carote.

Gradul de compactare reprezintă raportul procentual dintre densitatea aparentă a

mixturii compactate din strat şi densitatea aparentă determinată pe epruvete Marshall

preparate în laborator din mixtura asfaltică respectivă.

Densitatea aparentă a mixturii din strat se poate determina pe carote prelevate din

stratul gata executat sau prin măsurători in situu cu gamadensimetru.


Încercările de laborator efectuate pe carote pentru verificarea compactării constau

în determinarea densităţii aparente şi a absorbţiei de apă pe plăcuţe (100 x 100) mm sau pe

carote cilindrice cu diametru de 100 sau 200 mm, netulburate.

Rezultatele obţinute privind compactarea stratului trebuie să se încadreze în

limitele din tabelul 11.

Tabelul 11

Nr.crt.

Caracteristici Tipul mixturii AB 1

1 Densitate aparentă min. kg/m3 21502 Absorbţie de apă % vol. 2…103 Grad de compactare, %, min. 96

Uniformitatea suprafeţei

Uniformitatea suprafeţei stratului de bază se verifică cu dreptarul şi pana conform

SR 174-2 sau cu alte dispozitive adecvate.

Denivelările admisibile în profil longitudinal măsurate sub dreptarul de 3 m sunt de

max.10mm.

Prescripţii generale de execuţie

Pregătirea stratului suport

Înainte de aşternerea mixturii asfaltice, stratul suport se remediază şi se

reprofilează dacă este cazul, apoi se curăţă şi se amorsează. În acest scop se procedează în

felul următor:

- se verifică cotele stratului suport conform proiectului de execuţie;

- se aduce stratul suport la cotele prevăzute în proiect prin aplicarea unui strat de

egalizare din mixtură asfaltică (dacă profilul transversal este necorespunzător sau dacă

denivelările în profil longitudinal sunt mai mari de 3 cm sub dreptarul de 3 m) sau prin

frezare;

- se remediază toate defecţiunile existente, conform reglementărilor tehnice în vigoare şi

se rezolvă problemele prin drenarea apelor;

- se curăţă temeinic stratul suport prin degajarea acostamentelor cu lama autogrederului

şi prin măturarea mecanică a părţii carosabile;

- se amorsează stratul suport şi rosturile de lucru cu emulsie bituminoasă.

Amorsarea stratului suport se realizează mecanizat cu autorăspânditorul de

emulsie sau cu un dispozitiv special pentru asigurarea uniformităţii şi a dozajelor prescrise. În

funcţie de natura stratului suport, cantitatea de emulsie răspândită pentru amorsare trebuie

să asigure un dozaj de (0,3…0,5) kg bitum rezidual pe metru pătrat, răspândit în film

continuu.

Suprafaţa stratului suport pe care se aplică stratul de bază trebuie să fie uscată.


Prepararea mixturilor asfaltice

Mixturile asfaltice se prepară în instalaţii speciale prevăzute cu dispozitive de

predozare, uscare şi dozare gravimetrică a agregatelor naturale calde, dozare gravimetrică

sau volumetrică a bitumului şi filerului precum şi de malaxare forţată a componenţilor.

Instalaţia de preparare trebuie să fie dotată cu sisteme de înregistrare şi afişare a

temperaturii bitumului, a agregatelor naturale şi a mixturii asfaltice şi să asigure o precizie a

dozării de +3% pentru agregatele naturale şi de +2% pentru filer.

În cazul dozării volumetrice a bitumului se va ţine seama de faptul că densitatea

acestuia variază cu temperatura astfel încât la 1500C…1700C, 1 kg de bitum rutier are un

volum de (1,09…1,1) litri.

Regimul termic aplicat la prepararea mixturilor asfaltice, funcţie de tipul de bitum,

trebuie să se încadreze în limitele din tabelul 12.

Tabelul 12

Materialele şi faza de execuţieTemperatura în 0C

D 80/100- agregate naturale la ieşirea din uscător

165…185

- bitum la intrarea în malaxor 150…160- mixtura asfaltică:

- la ieşire din malaxor; 160…170- la aşternere min. 150- la începutul compactării min. 145- la sfârşitul compactării min. 105

În cazul utilizării bitumului aditivat se aplică acelaşi regim termic.

Temperaturile situate la partea superioară a intervalelor se aplică în cazul

execuţiei lucrărilor în zone climatice reci sau la temperaturi atmosferice situate la limita

minimă admisă (100C…150C).

Temperatura mixturii asfaltice la ieşirea din malaxor trebuie reglată în intervalul

prescris, astfel încât în condiţiile concrete de transport (distanţă şi mijloace de transport) şi

condiţii climatice concrete să fie asigurate temperaturile de aşternere şi compactare, conform

tabelului 12.

Se interzice încălzirea agregatelor naturale şi a bitumului peste valorile prevăzute

în tabelul 12, pentru a evita degradarea liantului în procesul tehnologic.

Trebuie evitată încălzirea prelungită a bitumului sau reîncălzirea aceluiaşi lot de

bitum de mai multe ori. În cazul în care, din motive tehnologice, nu a putut fi evitată


reîncălzirea bitumului, se determină penetraţia şi ductilitatea la 250C a acestuia, iar în cazul

unor rezultate necorespunzătoare se renunţă la utilizarea bitumului respectiv.

TransportTransportul pe şantier a mixturii asfaltice preparate se efectuează cu

autobasculante cu bene metalice care trebuie să fie curăţate de orice corp străin înainte de

încărcare.

Utilizarea de produse susceptibile de a dizolva liantul sau de a se amesteca cu

acesta (motorină, păcură, etc.) este interzisă.

Volumul mijloacelor de transport pentru punerea în operă este determinat de

debitul de funcţionare a staţiei de preparare a mixturii asfaltice şi de punerea în operă de aşa

manieră încât să nu avem întreruperi.

La distanţe de transport peste 20 km sau cu o durată peste 30 min., indiferent de

anotimp, precum şi pe vreme rece (+100C - +150C) autobasculantele trebuie acoperite cu

prelate speciale, imediat după încărcare.

Punerea în operă

Punerea în operă a mixturilor asfaltice pentru strat de bază se execută numai în

anotimpul călduros, în perioada martie-octombrie la temperaturi atmosferice de peste 100C,

numai în condiţii de timp uscat. Lucrările se întrerup pe vânt puternic sau ploaie şi se reiau

numai după uscarea suportului.

Aşternerea

Mixtura asfaltică trebuie aşternută continuu, în mod uniform atât din punct de

vedere al grosimii cât şi al afânării.

În cazul unor întreruperi accidentale care conduc la scăderea temperaturii mixturii

rămasă necompactată în amplasamentul repartizatorului, până la 1200C, se procedează la

scoaterea acestui utilaj din zona de întrerupere, se compactează imediat suprafaţa nivelată şi

se îndepărtează resturile de mixtură rămasă la capătul benzii.

Viteza de aşternere cu finisorul trebuie să fie adaptată cadenţei de sosire a

mixturilor de la staţie şi cât se poate de constantă ca să se evite total opririle.

În buncărul utilajului de aşternere trebuie să existe în permanenţă suficientă

mixtură pentru a se evita o răspândire neuniformă a materialului.

Punerea în operă a mixturii asfaltice va trebui să fie efectuată cu ajutorul unui

finisor prevăzut cu palpator şi sistem de nivelare automat care să asigure precompactarea

mixturilor fără să producă segregarea lor, respectând profilele şi grosimile fixate prin proiect.


Numai în cazul lucrărilor executate în spaţii înguste, cu acordul dirigintelui de şantier,

aşternerea se poate face manual.

În funcţie de grosimea prescrisă şi de utilajele folosite, aşternerea mixturii se poate

face într-unul sau mai multe straturi, cu următoarele precizări:

- grosimea minimă a fiecărui strat aşternut trebuie să fie conform specificaţiilor din

prezentul caiet de sarcini;

- grosimea maximă a fiecărui strat aşternut depinde de modul de punere în operă şi nu

trebuie să depăşească:

- 12 cm în cazul aşternerii mecanizate;

- 6,0 cm în cazul aşternerii manuale.

Mixtura asfaltică trebuie aşternută în mod uniform şi continuu pe fiecare strat, pe

toată lungimea unei benzi programată a se executa în ziua respectivă. În cazul unor

întreruperi accidentale se va proceda conform 2.4.6 din SR 174-2.

Compactarea

Operaţia de compactare a mixturilor asfaltice trebuie astfel executată ca să se

obţină valori optime pentru caracteristicile fizico-mecanice de deformabilitate şi suprafaţare.

Compactarea are loc în lungul drumului, de la margine spre ax; pe sectoarele în

pantă sau cu pantă transversală unică, se efectuează de la marginea mai joasă spre cea mai

ridicată.

Compactoarele trebuie să lucreze fără şocuri, pentru a se evita vălurirea mixturii.

Suprafaţa stratului se va controla în permanenţă, micile denivelări care apar pe

suprafaţă se corectează după prima trecere a rulourilor compactoare pe toată lăţimea.

Operaţia de compactare a mixturilor asfaltice se realizează cu compactoare cu

pneuri şi compactoare cu rulouri netede, prevăzute cu dispozitive de vibrare adecvate astfel

încât să se obţină un grad de compactare de minim 96% pentru fiecare strat al mixturii

conform SR 174-1, considerând că numărul minim de treceri ale compactoarelor uzuale este

cel menţionat în tabelul 13.

Tabelul 13

Tip strat

Atelier de compactare

A B

Compactor cu pneuri de 160KN

Compactor cu rulouri netede de

120 KN

Compactor cu rulouri netede de 120 KN

Număr de treceri minimeStrat de bază 12 4 12


Se recomandă utilizarea compactoarelor cu pneuri cu suprafaţă mare de contact

concomitent cu cilindri compactori cu rulouri metalice. Cilindri vibratori sunt de asemeni

consideraţi ca adecvaţi în acest scop.

În timpul cilindrării bandajele rulourilor cilindrului compresor trebuie menţinute

umede cu apă suficientă şi nu în exces, pentru a evita lipirea mixturii asfaltice. Viteza nu

trebuie să depăşească 5 km/h pentru cilindri cu rulouri metalice şi 8 km/h pentru

compactoarele cu pneuri. Orice schimbare de direcţie pronunţată a cilindrului compactor

trebuie făcută pe material stabil - cilindrat.

Nu se permite staţionarea cilindrilor compactori pe suprafaţa finisată înainte ca

aceasta să fie deplin răcită şi stabilizată.

La executarea lucrărilor în mai multe straturi succesive se acordă o atenţie

deosebită realizării rosturilor de lucru. După compactarea stratului de bază din prima bandă

rămâne pe marginea adiacentă a benzii alăturate o zonă îngustă de câţiva centimetri mai

puţin compactată şi în general deformată. Aceeaşi situaţie se produce şi la întreruperea

lucrului în secţiunea transversală din capătul benzii respective, dar pe o zonă mai mare, de

regulă 10 cm lăţime.

În ambele cazuri, la reluarea lucrului pe aceeaşi bandă sau pe banda adiacentă

zonele aferente rosturilor de lucru se taie pe toată grosimea stratului astfel încât să rezulte o

muchie vie verticală. Această operaţie nu este necesară în cazul rostului longitudinal al

stratului de bază dacă stratul întrerupt s-a executat pe lungimea respectivă în aceeaşi zi cu

stratul de pe banda adiacentă.

În profil longitudinal racordarea stratului nou cu cel vechi existent se face printr-o

pană cu pantă de 0,05% de lungime variabilă funcţie de grosimea stratului.

Rosturile longitudinale şi transversale trebuie să fie foarte regulate şi etanşe.

Rostul longitudinal al unui strat nu va trebui niciodată să se găsească suprapus

rostului longitudinal al stratului imediat inferior, indiferent dacă acesta din urmă este în stratul

de legătură sau în stratul de bază, realizat din mixtură asfaltică sau dintr-un material tratat cu

liant hidraulic.

Un decalaj minim de ordinul a 10 cm este necesar şi totodată să nu se găsească

sub forma roţilor

Rosturile separând mixturile asfaltice răspândite de la o zi la alta trebuie să fie

realizate în aşa fel încât să asigure o tranziţie perfectă şi continuă între suprafeţele vechi şi

noi.

Marginea vechii benzi va fi badijonată cu emulsie de bitum.

Rosturile transversale ale diferitelor straturi vor fi decalate cel puţin cu un metru.

Marginea benzii vechi va fi decupată pe întreaga sa lăţime eliminând o lungime de

bandă de circa 50 cm.


Suprafaţa proaspăt creată prin decupare va fi badijonată cu emulsie de bitum

exact înainte de realizarea benzii noi.

Protejarea stratului de bază

Se recomandă ca îmbrăcămintea bituminoasă să se aplice imediat după execuţia

stratului de bază, în acelaşi sezon de lucru. În cazul în care această condiţie nu poate fi

îndeplinită şi stratul de bază este dat în circulaţie înainte de execuţia îmbrăcăminţii

bituminoase, el trebuie protejat prin aplicarea unui tratament bituminos simplu sau dublu

conform STAS 599 sau cu straturi bituminoase foarte subţiri la rece cu emulsie bituminoasă,

conform procedeelor reglementate tehnic.

Pentru alegerea soluţiei de protejare se va solicita proiectantul, care va dispune

soluţia de comun acord cu beneficiarul lucrării.

Controlul calităţii materialelor înainte de anrobare

Materialele destinate fabricării mixturilor asfaltice pentru stratul de bază se verifică

în conformitate cu prescripţiile din standardele respective şi condiţiile arătate la punctele

anterioare din prezentul Caiet de sarcini. Verificările şi determinările se execută de un

laborator autorizat şi constau în următoarele:

Pietriş:

- natura mineralogică (examinare vizuală);

- granulozitatea STAS 730, SR 662

- forma granulelor STAS 730, SR 662

- conţinut de fracţiuni sub 0,63 mm STAS 730, SR 662

- parte levigabilă STAS 4606, SR 662

Nisip natural:

- natura mineralogică ( examinare vizuală) STAS 4606, SR 662

- granulozitatea STAS 4606, STAS 730, SR 662

- materii organice STAS 4606

- conţinutul în corpuri străine STAS 4606, SR 662,

- echivalent de nisip; STAS 730, SR 662

Bitum:

- penetraţia la 250C STAS 42 – 68, SR 754

- punctul de înmuiere prin metoda inel şi bilă STAS 60 - 69, SR 754

Filer:

- fineţea STAS 539

- umiditatea STAS 539


Controlul procesului tehnologic constă în următoarele operaţii:

1. Controlul reglajului instalaţiei de preparare a mixturii asfaltice:

- funcţionarea corectă a dispozitivelor de cântărire sau dozare volumetrică : la începutul

fiecărei zi de lucru;

- funcţionarea corectă a predozatoarelor de agregate naturale: zilnic

2. Controlul regimului termic de preparare a mixturii asfaltice:

- temperatura liantului la introducerea în malaxor: permanent;

- temperatura agregatelor naturale uscate şi încălzite la ieşirea din uscător: permanent;

- temperatura mixturii asfaltice la ieşirea din malaxor: permanent.

3. Controlul procesului tehnologic de execuţie a stratului bituminos:

- pregătirea stratului suport: zilnic la începerea lucrării pe sectorul respectiv;

- temperatura mixturii asfaltice la aşternere şi compactare: cel puţin de două ori pe zi;

- tehnologia de compactare (atelier de compactare, număr de treceri): zilnic;

- modul de execuţie a rosturilor: zilnic.

3. Verificarea respectării compoziţiei mixturii asfaltice prestabilită, prin

analize de laborator efectuate de un laborator autorizat (conform HG 766-97) :

- granulozitatea amestecului de agregate naturale şi filer la ieşirea din malaxor, înainte de

adăugarea liantului: zilnic sau ori de câte ori se observă o calitate necorespunzătoare a

mixturilor asfaltice;

- temperatura mixturii asfaltice la aşternere şi compactare: cel puţin de două ori pe zi;

- compoziţia mixturii asfaltice (compoziţia granulometrică şi conţinutul de bitum) prin

extracţii, pe probe de mixtură prelevate de la malaxor şi aşternere: zilnic.

3. Verificarea calităţii mixturii asfaltice, prin analize de laborator efectuate de

laboratorul autorizat (conform HG 766-97) al antreprenorului sau de un alt laborator autorizat

pe probe de mixturi asfaltice: 1 probă/400 tone mixtură asfaltică fabricată, dar cel puţin una

pe zi:

- compoziţia mixturii asfaltice;

- punctul de înmuiere IB, al bitumului extras din mixtura asfaltică;

- caracteristicile fizico-mecanice pe epruvete Marshall şi epruvete cubice;

Controlul calităţii stratului bituminos după execuţie constă din:

Verificare calităţii mixturilor asfaltice şi a gradului de compactare, care se

poate efectua prin metode nedistructive (determinarea densităţii aparente a stratului după

compactare cu gamadensimetrul) sau prin prelevarea de carote (o placă de minim 40 x 40

cm sau carote cilindrice echivalente pentru fiecare 7000 m2 de suprafaţă executată).

Carotele se prelevează în prezenţa delegatului executantului şi al beneficiarului, la

aproximativ 1 m de la marginea stratului, încheindu-se un proces verbal de recoltare.


Zonele care se vor stabili, de către dirigintele de şantier, pentru prelevarea

probelor vor fi alese astfel încât să reprezinte cât mai corect aspectul calitativ al stratului

executat.

Pentru caracterizarea unor sectoare limitate şi izolate, cu defecţiuni vizibile,

stabilite de beneficiar sau de comisia de recepţie se pot preleva probe suplimentare, care vor

purta o menţiune specială.

Încercările se efectuează conform STAS 1338/1 şi STAS 1338/2 de către un

laborator autorizat (conform HG 766-97) şi constau în:

- măsurarea grosimii stratului;

- determinarea densităţii aparente, a absorbţiei de apă şi a gradului de compactare;

- determinarea caracteristicilor mixturii asfaltice conţinute (compoziţie, caracteristici fizico-

mecanice, IB pe bitum extras).

Verificarea elementelor geometrice ale stratului şi a uniformităţii suprafeţei se face

conform STAS 6400 şi SR 174-2

Semnalizarea lucrărilor

Antreprenorul va lua toate măsurile necesare asigurării semnalizării lucrărilor în

conformitate cu reglementările şi legislaţia în vigoare.

Se va acorda o atenţie deosebită semnalizării lucrărilor pe tot parcursul derulării

execuţiei, care se va efectua conform prevederilor din:

- Ordinul MT nr.411/08.06.2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind

condiţiile de închidere a circulaţiei rutiere sau de instituire a restricţiilor, în vederea

executării de lucrări în zona drumurilor publice, publicat în M.O. nr.397/24.08.2000 şi

broşură.

- Norme specifice de protecţia muncii pentru exploatarea şi întreţinerea drumurilor şi

podurilor nr. 79 cap. 3. Semnalizarea lucrărilor de drumuri art. 53-68

Întocmit, Verificat,

ing. Apreotesei Adrian ing. Iulian Mâţă


Documents

Cs AB1 Rece Strazi IV