1

Controversa Sionului - Douglas Reed

Capitolul 1: Douglas Reed Capitolul 2: Sfrsitul Israelului Capitolul 3: Levitii si legea Capitolul 4: Se fauresc lanturi Capitolul 5: Caderea Babilonului Capitolul 6: Oamenii au plns Capitolul 7: Traducerea legii Capitolul 8: Legea si Idumeea

Capitolul 10: Galileanul Capitolul 9: Ascensiunea fariseilor

Capitolul 12: Lumina si ntuneric Capitolul 11: Renaste fariseismul

Capitolul 13: ngradirea legii Capitolul 14: Guvernul mobil Capitolul 15: Talmudul si ghetoul Capitolul 16: Dorul de Mesia Capitolul 17: Misiunea de distrugere Capitolul 18: ntrebarile lui Napoleon Capitolul 19: Revolutia mondiala Capitolul 20: Planul Capitolul 21: Avertismentul lui Disraeli Capitolul 22: Organizatorii Capitolul 23: Profetul Capitolul 24: Aparitia sionismului Capitolul 25: Organizatia sionista mondiala

Capitolul 26: Erezia Dr-lui Herzl Capitolul 27: "Protocoalele" Capitolul 28: Aberatia D-lui Balfour Capitolul 29: Ambitia D-lui House Capitolul 30: Batalia decisiva Capitolul 31: Se tese intriga Capitolul 32: Din nou despre revolutia mondiala Capitolul 33: Liga pentru pace Capitolul 34: Sfrsitul Lordului Northcliffe Capitolul 35: Patria nationala Capitolul 36: Straniul rol al presei Capitolul 37: Ieslea, mesia si masele Capitolul 38: Trisoara de departe Capitolul 39: Sionul se narmeaza Capitolul 40: Invadarea Americii Capitolul 41: Se ntinde revolutia Capitolul 42: Razbunarea talmudica Capitolul 43: Statul sionist Capitolul 44: Instrumentul mondial Capitolul 45: Sufletul evreiesc Capitolul 46-1: Culmea Capitolul 46-2. Culmea - Statul sionist Capitolul 46-3. Culmea - Anii de culme Epoilogue

Appendix

2

CONTROVERSA SIONULUI Capitolul 1 Douglas Reed Titlul c artii este luat di n Biblie, e ditia King James's d in 1611, I saia 34: 8 " For i t is t he da y o f t he L ord's vengeance, and the year o f the recompences for the controversy o f Zion" (Caci a s osit z iua razbunarii Domnului s i anul r asplatirii co ntroversei S ionului". Acest v erset c onstituie motto-ul c artii. n e ditia d in 1752 a B ibliei de la Douais-Rheims, versetul es te: " For it is t he da y of t he vengeance o f t he L ord, t he year o f r ecompences o f t he judgment o f S ion" ( ... a nul r asplatirii judecatii S ionului). Al doilea motto e ste un c itat d in E dmund Burke de spre revolutia franceza: " An e vent h as happened, upon w hich it is d ifficult t o s peak and impossible t o remain silent". Autorul a fost c orespondentul pr incipal al z iarului britanic T imes n Berlin, Viena s i celelalte capitale d in centrul Europei ntre 1924 s i 1938, ceea ce l-a pus n legatura directa cu toate evenimentele politice si militare europene n acesti ani s i i-a permis sa stabileasca contacte s i sa obtina informatii veridice. n 1938 si-a dat demisia n semn de protest pe ntru ca r eportajele lui er au din ce n ce mai mult cenzurate, di storsionate s i falsificate [ astazi t ot ce s e publica n marea presa a t uturor tarilor este o imensa minciuna si dezinformare, asa cum dovedeste autorul n cartea de f ata]. A co ntinuat s a scrie cu mult s ucces de zvaluind adevarul de spre t oate tranzactiile militare s i po litice a le secolului, p na c nd cartile lui au fost boicotate, ed iturile au refuzat sa-i ma i a ccepte ma nuscrisele si i -a fost taiat accesul la demnitarii si oamenii po litici ai zilei. Ruina carierei si vietii lui publice i-a dat nsa ragazul si singuratatea necesare studiului intens care a produs cartea ce-o rezumam aici. Cartea a r amas nepublicata t imp de 22 de a ni, t imp n care at t m anuscrisul ct s i aut orul au fost i ntens boicotati de ce i ce de tin fortele de o presiune c ivila s i intelectuala s i de tin monopolul t ipografic n lumea " libera". Retras cu resemnare n anonimat, autorul a vazut cum politica internationala continua sa evolueze pe liniile descrise de el si cum Uniunea Sovietica, aparent adversara Israelului, pe ascuns unelteste cu acesta mpotriva tarilor atacate de Israel (1957, 1982); a t rait sa vada Israelul devenind cea mai mare putere militara din lume dupa Uniunea Sovietica, China c omunista s i Statele U nite; a t rait s a vada cu m numai evreii din Tel Aviv sunt s ingurii care pr otesteaza mpotriva genocidului si macelaririi refugiatilor civili arabi de catre armata israeliana: toate aceste evenimente venind sa confirme analiza stralucita din aceasta carte. Capitolul 2:

Sfrsitul Israelului Robia egipteana din Facerea si Iesirea este deci o legenda, caci nomazii "Habiru" (hebraicii) de care vorbesc rapoartele ministrilor faraonilor cu mii de ani n urma, au patruns n Canaan si s-au amestecat cu populatia locala cu mult nainte de t impurile legendarului Moise. n nord erau mai numerosi " Habiru" d in t riburile lui Y israel, vag nrudite, uneori aliate, alteori n dusmanie; n sud era un trib mic al lui Iuda, tribul iudaic, care caznd sub dominatia levitilor a dat nastere religiei iudaice, rasismului iudaic si conceptului de evreu sau iudeu. n Enciclopedia Iudaica se spune despre acest t rib ca "cel mai probabil nu era un t rib israelit". Dar n timp ce israelitii au acceptat sa t raiasca mpreuna cu celelalte po pare s i s-au contopit cu ele, t ribul iudaic a pr eluat l egende israelite s i le-a r escris s i transformat n c el mai c rncen pr ogram po litico-militar de d istrugere a al tor p opoare. I sraelitii au respins aces t program po litico-militar cu circa 950 de ani .Hr., acum aproape trei mii de ani. Rescriind legendele israelitilor, levitii care au pus bazele iudaismului au lasat nsa intacte unele pasaje despre "poporul ales", care vazute din afara de catre neinitiati pa r misterioase, ca de ex emplu pasajul n car e s ocrul ar e legaturi s exuale cu nora n Facerea 38 ; da r motivele scribilor si levitilor care au rescris Vechiul Testament s i care rescriu tot timpul doctrina iudaica nu pot f i totdeauna ntelese de cei dinafara. n V echiul T estament s e po vesteste cu m t ribul iudaic co ndus de c lasa s tapnitoare a levitilor ( la car e s -a asociat s i un t rib minuscul a l lui Veniamin) a cau tat o alianta cu israelitii care erau mult mai numerosi, ceea ce s -a realizat printr-un rege ales (nu ereditar) si anume Saul. Cu el a nceput istoria cuceririlor sngeroase, a masacrelor si distrugerilor care marcheaza cariera iudaicilor n istoria antica. Saul s-ar parea ca n-a uc is absolut toate victimele si unii au scapat cu viata din drumul iudaicilor; de aceea Iehova l-a pedepsit, l-a nlocuit cu David si n cele d in urma Saul s-a sinucis. E probabil ca toata istoria asta este inventata, caci a fost scrisa cu secole mai trziu; dar ce este real si ilustrativ este insistenta lui Iehova ca cuc eritorii sa fie fara mila, ucigasi s i calai nendurati, sa masacreze multimile, caci de aceea au fost alesi. Cum israelitii nu l-au acceptat pe David ca rege, israelitii s-au despartit dar au fost cuceriti cu forta armelor si stapniti de fiul lui David si-a unei Hitite, Solomon, care n-a prea pastrat nici el puritatea semintiei

3

caci a avut un harem cu multe femei din alte triburi printre care o egipteanca. Prin 937 .Ch. israelitii s-au despartit de iudaici si d ispar astfel d in istoria I sraelului s i a S ionului. Caci din semintia lu i D avid trebuie sa se nasca un me sia iudaic care sa-i instaureze definitiv pe iudaici ca sefi supremi si stapni peste toate popoarele lumii si peste aurul si bogatiile lor. Josef Kastein scrie ca segregatia r asiala cr ncena a iudaicilor a nceput dupa moartea lui Solomon s i disparitia israelitilor. Aceasta segregatie es te o pera levitilor mpotriva carora au perorat profetii e braici s ecole de-a rndul demascnd salbatecul crez tribal al levitilor iudaici, asa cum l-a criticat si Iisus Hristos cu sapte-opt sute de ani dupa ei. Profetii er au n special r evoltati de nesfrsitele sacrificii de o ameni s i a nimale I ehova pe care le c ere legea iudaica scrisa de leviti, u nde I ehova spune: "primul nascut d in o m sau animal t rebuie sa fie uc is pe a ltarul me u" (Esirea 34:19) si de accentul pe care-l pun levitii pe ritualuri sngeroase si pe stropirea cu snge proaspat din victima nca ca lda ( Esirea 29 etc.). A mos ar ata ca l ui Dumnezeu nu-i plac s acrificiile, sngele v arsat si l itaniile l evitilor (Amos 5:22 etc), n pasaje pe care din motive obscure levitii care au scris Vechiul Testament nu le-au eliminat ci le-au transcris a laturi de sngeroasele lor incitatii la omor tot asa cum n-au eliminat nici povestea despre nasterea lui Solomon, fiul legaturii adultere dintre regele David si sotia capitanului sau credincios pe care David l-a ucis n mod miselesc dupa ce l-a ncornorat. Pe timpul lui Miheia nca se mai ucideau copiii pe altarele lui Iehova (Miheia 6:7). Si el ca s i ceilalti pr ofeti d in V echiul Testament cereau triburilor israelite sa nu urmeze cruzimea si salbaticia levitilor. De aceea dup a doua secole levitii s-au concentrat n special n tribul lui Iuda, care a ramas pe loc platind doar tribut cnd asirienii au cucerit t riburile israelite n 721 .Hr. S i le-au dus n capt ivitate. D upa cuc erirea asiriana israelitii dispar ca popor istoric, contopindu-se cu restul populatiei asiriene care de-a lungul secolelor a m igrat probabil spre vest si s-a raspndit prin Europa. Istoricii Sionului relateaza cu satisfactie disparitia celor zece triburi israelite care au refuzat s a s e nregimenteze n ar mata de stinata s a v erse o ceane de s nge n evinovat n marsul e i triumfator ca tre suprematie a supra t uturor: D r. Josef Kastein ar ata ca d isparitia israelitilor n-a p ricinuit nici u n r egret. n r ealitate israelitii n -au disparut cu desavrsire de pe fata pamntului ci au fost doar "pronuntati ca f iind inexistenti" de cat re principiile s ionismului militant s i nu mai participa n "controversa S ionului". Astfel Talmudul spune explicit: "Cele zece triburi [ale lui Israel] nu participa n lumea ce v a sa vina (the ten tribes have no share in the world to come)". Marele rabin al imperiului britanic a declarat n 1918: "Evreii de azi sunt descendentii triburilor lui Iuda si Veniamin si u n a numit n umar d in de scendentii t ribului lui Levi", a ratnd astfel c lar c a e l i e xclude pe israeliti d intre e vrei. Binenteles ca evreii de azi nu descind deloc d in tribul lui Iuda, dupa cum stiu s i ei foarte bine; da r a ici e vorba de apartenenta politica, nu de genealogie. Deci statul Israel n-are nici un drept la numele de "Israel", pe care l foloseste doar di n motive po litice legate de obsesia V echiului T estament la s lujitorii sionismului c are-si imagineaza ca ndeplinesc promisiunea facuta lui "Israel" de catre Iehova. Singurul nume cu oarecare justificare istorica al statului Israel ar fi fost "tara lui Iuda". Capitolul 3:

Levitii si legea n secolul ce-a urmat victoriei asiriene, levitii tribului lui Iuda au nceput sa scrie Vechiul Testament, ncepnd cu cartea a c incea, D eutoronomul, pe car e au citit-o p oporului n t emplul di n Ierusalim. Asa s-a n ascut " legea mozaica" pe care Moise, da ca ar fi e xistat, n -ar fi a vut de unde s -o cunoasca. T oti er uditii r abinici sunt de aco rd asupra faptului ca desi textele i sunt atribuite lui Moise si uneori lui Iehova, ele au fost n realitate scrise si rescrise de leviti dupa bunul lor p lac. C artea D euteronomul sta l a baza t extului T hora, car e l a r ndul s au sta l a b aza Talmudului, de u nde d eriva nesfrsita serie de comentarii s i comentarii asupra co mentariilor care n ntregimea lor constituie "legea iudaica". "Deuteronomul" nseamna "cea de-a doua lege", a levitilor si a fost scrisa naintea primelor doua carti ale Facerii si Iesirii; celelalte doua carti din Vechiul Testament care apartin la Thora, Leviticul si Numerii, au fost scrise si mai trziu, desi toate patru au pretentia ca sunt o naratiune cronologica. Rescriind "legea", levitii au produs n D euteronomul o lege t otal o pusa ce lor zece po runci pe c are legenda z ice ca le-a pr imit M oise. E ruditii sionisti declara ca ei aveau dreptul de a "face fata conditiilor existentei n continua schimbare n spiritul nvataturilor traditionale" (Dr. Joseph Kastein). Levitii justifica dr eptul lor de a rescrie si modifica textul legii la bunul lor plac printr-o porunca a lui Iehova care ar fi dat-o lui Moise personal, atunci cnd i-a dezvaluit o Thora secreta numai lui: de a n u scrie niciodata aceasta lege s i de a o t ransmite numai o ral ce lor initiati, "caci", z ice Talmudul (citat de Dr. Funk), "Iehova a prevazut ca ntr-o zi goimii vor citi Thora si vor pretinde ca sunt si ei fii lui Dumnezeu, dar nu va fi asa, caci Dumnezeu i respinge pe cei care nu cunosc nvatatura secreta orala". Nu se poate stabili ct de aproape este textul cartii a cincea din Vechiul Testament de textul citit or iginal n templul d in Ierusalim, caci levitii au modificat t extul t ot timpul nainte de -a fi t radus s i publicat, dupa care nu le-a mai fost posibil sa schimbe prea mult; probabil ca ceea ce a intrat n Vechiul Testament nu contine textul integral, dar

4

contine destule. n timp ce cele zece porunci ziceau sa nu ucizi, sa nu furi, etc., "cea de-a doua lege" (Deuteronomul) porunceste n mod expres sa asasinezi, sa ucizi, sa distrugi cu desavrsire popoarele nvecinate, sa le iei averea, sa-i transformi n robi, sa n-ai mila, sa nu cruti pe nimeni. Iehova este singurul Dumnezeu care rasplateste pe credinciosii sai cu o singura conditie: credinciosii sa nu se abata deloc de la "lege si judecati", care lege consta n primul rnd din obligatia de a ucide si anihila pe ceilalti oameni. Iehova cere intoleranta. Stapnirea lumii prin masacru si teroare este primul lucru pe care-l cere "legea" pe care Moise ar fi lasat-o pe patul de moarte (Deuteronomul 2). Aceasta carte a cincea din Vechiul Testament contine istorii despre cum a fost aplicata "legea" si cum au fost distruse triburi si sate, de cat re piosii credinciosi care aplicau legea: cuvntul care revine obsedant este "ucide", "distruge cu desavrsire", "masacreaza". Cititorul de azi al Vechiului Testament nu da atentie acestor cuvinte: dar ele zugravesc o realitate, care a avut loc n 1948, de exemplu, cnd populatia p alestiniana pasnica a satului D eir Yasin a fost masacrata cu toata cruzimea prescrisa de "lege" si n-a fost lasat n viata nici unul, exact cum cere Deuteronomul 7:2. Trupele britanice care au venit dupa masacru la fata locului au gasit cada vrele femeilor s i co piilor cas apiti de cat re co mandourile israeliene aruncate n fntni, pentru a spurca apele, asa cum cere "legea". Palestinienii vaznd cum ncepe genocidul lor la mna statului Israel si cum Natiunile Unite si puterile occidentale nu zic nimic, au fugit lasndu-si pamntul si avutul n mna cotropitorilor -- exact asa cum prescrie Deuteronomul 7:1; 20:16; et c. Caci n parlamentarile lor cu puterile o ccidentale, s ionistii z ic "Biblia e ste mandatul nostru" ( Dr. Chaim Weizmann, c reatorul statului I srael); s i cartea cincea a Vechiului Testament prescrie masacrele practicate mpotriva palestinienilor. n continuare n Deuteronomul Iehova porunceste prin legea sa sa fie distruse toate celelalte religii (7:5), ceea ce se aplica n mod special cr estinismului. A ici apa rtine distrugerea bi sericilor, deschiderea m uzeului anti-crestin, canonizarea lui Iuda Iscariotul si toata ofensiva anti-crestina a guvernului bolsevic imediat ce-a preluat puterea. Tot n virtutea acestei "legi" au cerut crucificarea lui Hristos (Deuteronomul 13:5); si tot aici se prescrie denuntul practicat mpotriva membrilor familiei, asa cum l cer autoritatile comuniste (Deuteronomul 13:6). n privinta cinstei n afaceri, ea es te pr escrisa n raportul cu co-religionarii, d ar e ste interzisa n relatiile c u ceilalti ( Deuteronomul 23: 19-20). Cartea a ci ncea a V echiului Testament se ncheie cu o lista de blesteme care vor cadea asupra ce lor ce n u respecta "legea", n eficacitatea carora se mai crede si astazi n cercurile talmudice unde se invoca blestemele mpotriva celor proscrisi. Dar aceste blesteme se vor ntoarce mpotriva dusmanilor, daca credinciosii vor reveni la sentimente mai bune si vor executa "legea". Astfel, rolul "goimilor" prescris de "lege" este ca sa serveasca drept instrument al mniei lui Iehova ndreptate cnd mpotriva iudeilor care nu urmeaza ntocmai "legea", cnd mpotriva lor nsisi pentru ca au servit dr ept instrument mniei lui I ehova ( Deuteronomul 28: 64-66; 30: 7). A stfel se e xplica vesnicele p lngeri s i acuze ca evreii sunt persecutati peste tot de catre toate natiunile din lume, indiferent ct de prosperi si de privilegiati sunt n snul acestor natiuni: " legea" le cere aceasta. Iehova n Deuteronomul i pedepseste pe iudei mprastiindu-i printre cei lalti o ameni, ceea ce n s ine co nstituie opresiune d in partea ce lorlalti o ameni pr in s implul fapt ca exi sta; apoi "persecutorii", adica ceilalti oameni, trebuie pedepsiti ca persecutori si distrusi. Faptul ca t ribul lui Iuda traieste n snul altor natiuni este n acelasi timp prescris de Iehova si un act de persecutie din partea celorlalte natiuni. Astfel, daca ntr-un a ccident 5 e vrei mor a laturi de 95 de ne-evrei, acc identul es te co nsiderat ca u n a ct de pe rsecutie antisemita. La co nciliul d in Trent o m na de pr elati au hotart ca V echiul T estament t rebuie co nsiderat ca pa rte di n Scriptura ega la cu Noul Testament - lucru care a pr odus mult zbucium ce lor care c itesc cu atentie s i cu ntelegere Vechiul Testament. Caci Iisus Hristos a predicat tocmai mpotriva "legii" din Deuteronomul si cele doua Testamente sunt diametral opuse. La vreo 20 de ani dupa ce levitii au publicat " legea" n Ierusalim, la aproximativ 696 .Hr., tribul lui Iuda a fost cucerit de babilonieni care l-au dus n robie n Babilon. Capitolul 4:

Se fauresc lanturi n timpul exilului b abilonian le vitii iuda ici au scris cele pa tru carti ale V echiului T estament car e pr eced Deuteronomul si au inventat pr ima robie, cea eg ipteana, descrisa n legenda lui Moise. Aceste cinci car ti constituie "Thora", car e nseamna " lege"; da r n u contin t oata " legea"; cac i legea e ste tot timpul e laborata s i r escrisa d e talmudisti. Cum doar aceasta este lege, orice alta lege a statului n interiorul caruia t raieste tribul lui Iuda constituie "persecutie antisemita". Robia babiloniana nu a cuprins marea masa a t ribului lui Iuda, care se afla raspndita peste tot n jurul Marii Mediterane pr acticnd comert, ci do ar cteva zec i de mii de persoane s trns legate de activitatea templului din Ierusalim, adica un n ucleu iudaic. Marele is toric iuda ic, Dr. J oseph Kastein, s pune ca n "robia babiloniana" iudeii " se bucurau de libertate de plina", a veau libertate r eligioasa, de act iune, d e g ndire, t oate privilegiile; puteau cumpara proprietati unde doreau, puteau locui unde pofteau, puteau ocupa orice functii n stat si n

5

societate. Dar pentru a-si pastra dominatia asupra lor, levitii au cerut dreptul de a construi pentru iudei cartiere nchise locuite n mod exclusiv de e i - adica gheto-uri. n aceste gheto-uri doar legea Talmudului e lege s i ea prescrie ce le mai mici a manunte a le vietii z ilnice. L a o biectiunea c a I ehova nu i-a put ut da l ui M oise at tea i nstructiuni amanuntite, se raspunde cu legea orala pe care i-a dat-o Iehova lui Moise si pe care n-o stiu dect levitii; dar nimeni nu face obiectiuni, caci "legea" prescrie pedeapsa cu moartea pentru cei ce fac obiectiuni. Distrugerea popoarelor printre care t raieste tribul lui Iuda este pr ima porunca si ntoarcerea la Ierusalim este recompensa. n realitate cei mai multi din cei care traiau n diaspora n-aveau nici o dorinta sa-si paraseasca caminul. Dar pentru ca ntoarcerea es te s trns legata de programul de d istrugere s i de do minare a celorlalte natiuni, t rebuie realizata c u orice pr et. C aci levitii insista sa a plice "legea" n cele mai mici de talii; s i ei fac s i r escriu legea permanent. "Legea" cere r entoarcerea n Palestina, unde es te p lasata mitologia d in primele do ua c arti d in Thora / Vechiul T estament, F acerea s i I esirea. Cititorul atent po ate v edea cu m t raditia folclorica o rala a nceput s a fie nlocuita s i suplimentata n aceasta m itologie d in c e n ce mai mult cu t exte r abinice mult mai r ecente. A stfel, examinnd cele doua istorii ale facerii lumii din Facerea 1 si Facerea 2, expertii sunt de parere ca Facerea 2 contine mai multe interpolatii levitice t rzii de ct F acerea 1. I nterpolatiile s i a daugirile levitilor e xplica flagrantele contradictii: la distanta de doar cteva pagini, cteva rnduri doar, Iehova porunceste omului "sa nu ucizi", iar apoi i porunceste "sa ucizi absolut pe toti cei care-ti cad n cale, sa nu lasi pe nimeni n viata"; sau "sa fii bun cu strainii", ca apoi sa pr escrie uc iderea si maltratarea s trainilor. P asajele u mane pr ovin din legendele mai vechi. P asajele c are prescriu programul po litic d e masacru si nrobire a t uturor ce lorlalte natiuni sunt o pera nteleptilor sionului, a cancelariei levitice permanent ocupata cu elaborarea "legii". In primele doua carti ale Vechiului Testament si n unele pasaje ale profetilor israeliti sunt cele mai multe vestigii din religia originala. Oare de ce au permis levitii sa persiste aceste pa saje mai vechi, cu un D umnezeu drept si p lin de mila pe ntru toti o amenii, c nd ar f i pu tut s a le e limine complet? Probabil ca erau traditii orale prea bine cunoscute la vremea aceea de catre membrii tribului pentru a putea fi e liminate total. Violenta s i setea de snge a levitilor este mai evidenta n Deuteronomul, Leviticul s i Numerii. n Iesirea apare pentru prima data motivul: "legea este pecetluita cu snge"; de aci ncolo varsarea de snge este tonul ntregului V echi Testament. Moise a co nsfintit legea da ta de I ehova iudeilor pr in uc iderea victimelor sacrificate s i stropind cu sngele victimelor pe dreptcredinciosi (Iesirea 24:7-8). Functia de legiuitor devine ereditara; Moise o da fratelui lui Aaron s i ur masilor aces tuia pe v eci d e v eci, s tropindu-i cu sngele vi ctimelor uc ise ( Iesirea 29: 11-12, 16,20-21). N umai c nd sunt s caldati n sngele victimelor pr oaspat uc ise s unt pr eotii lui I ehova s fintiti. S ngele victimelor nevinovate curge n fluvii pe tot parcursul Vechiului Testament. De ce oare trebuie preotii sa apara n fata poporului t otdeauna scaldati n sngele ca ld nca a l victimelor? P arerea autorului e ste ca levitii s tapneau masa poporului pr in teroare s ngeroasa s i de tineau uciderea s i varsarea de snge ca apa najul lor suprem n fata o chilor tuturor. Caci Iehova nu se multumeste cu victime animale: Dumnezeul iudeilor, cere victime umane, nu numai dintre celelalte na tiuni, da r c hiar d intre iudei; I ehova c ere s a i se s acrifice pe a ltar pr imul nascut a l fiecarei femei s i al fiecarui animal: "Sa-mi jertfesti mie [pe altar] primul nascut care iese din pntecul mamei dintre copiii lui Israel si ai oamenilor si ai animalelor; caci sunt ai mei" (Iesirea 13:1, 12). Obiceiul de a ucide primii copii pe altarul lui Iehova a persistat multa vreme: nca profetul Miheia (6:7) protesteaza mpotriva acestui obicei. Ulterior levitii i-au nlocuit cu victime a nimale pe co piii care t rebuie sacrificati pe a ltarele lui I ehova; t otusi sngele c ald al victimelor cu care se mpodobeau levitii n fata mu ltimii a vea put ere s imbolica de a -i f ace s tapni pe vi ata si m oartea tuturor. n comunitatile talmudice conservatoare levitii se stropesc cu sngele cald al victimelor si n ziua de azi, dupa cum arata Congresul Rabinilor Reformisti din America de la Pittsburgh din 1855, care ar fi dorit sa se ntrerupa acest obicei. n secolul n ostru nsa r abinii r eformisti a u pierdut mult d in influenta s i c ei t almudici c onservatori a u suprematie. Prescrierile pentru sacrificii sngeroase constituie cea mai mare parte din instructiunile minutioase pe care le contin Thora si primele 5 carti din Vechiul Testament. Daca aceste sacrificii nu sunt riguros facute, pedeapsa este moartea, asa cum se vede din istoria vitelului de aur din Iesirea 32: n timp ce Moise era plecat sus pe munte, Aaron a facut la cererea poporului un vitel de aur pe care l-a pus pe altar; drept pedeapsa Moise cnd s-a rentors a de zlantuit levitii asupra poporului care au ucis un mare numar de oameni - "fiecare uc ignd pe fratele, pe pr ietenul, pe vecinul sau" (Iesirea 32: 26-27). P arerea aut orului e ste ca vitelul de aur er a u n sacrificiu s imbolic n locul viteilor s i mieilor si copiilor vi i cu al car or s nge levitii insista ca t rebuie s a-si stropeasca ve stmintele s i a ltarele. O rice ncercare de a diminua autoritatea arbitrara a levitilor se pedepseste cu moartea: astfel n Numerii 16:1-13, unii grupati n jurul lui Core s-au revoltat mpo triva t iraniei, ntrebndu-l pe Moise "de aceea ne-ai adus ac i n desert ca s a fii stapn peste noi?" (16:13) si au fost pedepsiti cu moartea de catre Iehova, care-a continuat sa-i faca jo cul politic a l lui Moise si-a fratelui lui Aaron, spune povestea, trimitnd o ciuma care a exterminat pe toti partizanii lui Core (16:41-50). Flagelul ciumei a ncetat dupa ce 14,700 de oameni au fost ucisi, zice povestea si numai la interventia lui Aaron; asa de mult tine Iehova sa ntareasca stapnirea ereditara a nomenclaturii "descendentilor lui Aaron". Tot aici l vedem pe suprem al poporului, Moise, ca membru n grupul "nteleptilor sionului", "batrnilor Israelului" (Iesirea 16:25). Imediat dupa povestea care arata ca daca te revolti mpotriva tiraniei levitilor pedeapsa este moartea, urmeaza lista privilegiilor lor.

6

Ultima c arte d in T hora, car tea c incea d in Vechiul T estament, a fost pr ezentata ca " un manuscris d in strabuni" descoperit de catre leviti. Cele doua carti care-i preced, Leviticul si Numerii, au pretentia ca co ntin instructiunile pe care i le-a dat Iehova lui Moise si acesta le-a transmis levitilor. Prima si cea mai importanta obligatie este sa practici ura de r asa si ur a r eligioasa. D aca mai persista unele fragmente s i r esturi d in traditiile folclorice pr e-levitice c are ndeamna la iubire, t oleranta, c inste n r elatiile c u toti c eilalti o ameni, e le sunt co ntracarate de legea levitica care spune c lar " copiii popoarelor de a lt neam care locuiesc a ici... s unt pr oprietatea v oastra... e i vor f i r obii vostri pe vecie... dar pe fratii vostri israeliti sa nu-i nrobiti cu strasnicie" (Leviticul 25:45). n Deuteronomul (22:25-27) n caz de vi ol, ce l car e violeaza e ste pe depsit cu moartea, n u victima violului; n Leviticul ( 19:20-22), da ca un barbat violeaza cu forta o sclava, victima nevinovata, sclava, este pedepsita cu biciuirea, iar barbatului " i se iarta pacatul" (22). Numerii, a pa tra car te di n T hora / V echiul T estament a f ost s crisa u ltima si contine si c ea mai puternica expresie a c rezului po litic le vitic. A ici le vitii s -au debarasat de pr ivilegiul d e a njunghia pe a ltarul lui I ehova pe primul copil al f iecarei f emei din trib, care nu le era de prea mare folos, dupa cum se vede d in profeti s i d in toate povestile de spre r ascoale ca cea a lui Core. Ei p un n gur a lui I ehova decizia de a ac cepta c lasa levitilor n loc de sacrificiul primului nascut, ca substitut: si pentru ca erau 273 mai multi primi-nascuti dect leviti n momentul acela, excesul de primi-nascuti au fost rascumparati cu bani de la moartea pe altar si anume cu 100 de oboli de fiecare, bani pe care i-a luat Moise (Numerii 3:40-49). Levitii au continuat sa stapneasca n mod absolut prin teroare, chiar daca nu mai njunghiau pe a ltar fiecare pr im-nascut a l fiecarei femei; aveau putere sa otraveasca femeile acuzate de soti gelosi (5:12-31), ntr-o ceremonie de tipul celor practicate de vracii triburilor primitive din Africa. O mare pa rte d in po pulatia C anaanului l venerau pe B aal, n timp ce iudeii l venerau pe I ehova, ceea c e micsora influenta levitilor. Acestia au instaurat ura religioasa, instignd la masacrul si genocidul tuturor celor care nu li se nc hinau lor si z eului lor, I ehova. Astfel co nducatorii celor car e nu se nchinau lui I ehova a u fost spnzurati (Numerii 25:4); si credinciosii lui Baal au fost masacrati (25:5). La ura religioasa s-a adaugat imediat si ura de rasa: madianitii trebuie masacrati pentru ca sunt din alt trib: Fineas levitul a njunghiat femeia madianita (cu multa placere relateaza scribii: "n organele genitale") pentru simplul fapt ca era madianita. Imediat dupa acest act placut lui Iehova, mnia acestuia a ncetat - dar nu nainte de a porunci neamului ales sa masacreze populatia madianita (Numerii 26:7-8,17). Ultima fapta pamnteasca a lui Moise a fost sa dirijeze masacrul madianitilor, pe care i-au ucis si jefuit si ale caror sotii si copii i-au luat sclavi (31:7-14). Cnd s-au ntors ncarcati de prada, Moise i-a certat pentru ca au crutat femeile si copiii si a ordonat sa fie ucisi dintre prizonieri toti copiii de sex masculin si toate femeile care nu mai sunt virgine, permitnd sa fie lasate n viata fetitele si fetele virgine care sa satisfaca poftele sexuale ale soldatilor (31:17-18). Astfel se ncheie scrierea "legii" de catre o secta putin numeroasa de leviti cu cteva mii de adepti fanatici care a domnit n Babilon n ghetourile construite de ei sub obladuirea tolerantului guvern babilonian. O secta mica, dar a carei a ctivitate ar e ur mari de proportii u niversale; ca ci acea sta secta at ta instinctele de agr esiune si jaf si promite rasplata materiala, promovnd astfel ceea ce este mai universal n oameni si mai usor de attat - n t imp ce imboldul bunatatii, generozitatii, tolerantei, este mult mai greu de inspirat si mult mai putin prezent n marile mase de oameni. Spre deosebire de teologii care-si zic crestini de dupa consiliul din Trent, eruditii ebraici nu pretind ca Thora este de autoritate divina. D r. Joseph Kastein z ice ca es te " opera unui co mpilator anonim" c are a pr odus "un fel de istorie pragmatica," pusa n slujba unei lupte po litice de a impune t irania unei secte, a levitilor, pr in ura religioasa, ura de rasa si nationalism sovin fanatic. Ultimii care s-au pronuntat mpotriva acestei politici au fost profetii Isaia si Ieremia, care au predicat n epo ca n car e levitii compilau primele car ti d in V echiul T estament. S i n t extele lor levitii a u introdus i nterpolatii car e s a le aduc a "pe linie". F alsificarea t extelor es te m ai e videnta n cazu l lui I saia, u nde interpolarile (15 capitole) au fost facute de cineva care a t rait n Babilon n "captivitate" - cta vreme Isaia a t rait cu 200 de ani nainte de acea capt ivitate. Dar scribul care a falsificat textul lui Isaia a o mis sa stearga o propozitie care nu este deloc pe linie: "am sa te fac lumina pentru celelalte natiuni" (Isaia 42:6-7), text care deviaza n mod evident de la tonul pe care l regasim n pasajele t ipic levitice: "si copiii lor o sa fie s farmati n fata lor si casele lor vor fi jefuite si sotiile lor violate... toti cei gasiti acolo vor fi ucisi" (13:15-16, etc.) Cartea l ui I eremia ncepe cu interpolarile levitilor: " te-am naltat de asupra ce lorlalte natiuni s i deasupra regatelor, ca sa le smulgi din radacini si sa le darmi si sa le devastezi si sa le distrugi" (1:10). Dar si n textul corupt de l eviti s i scribi ma i razbate n ca protestul l ui Ieremia mpotriva le vitilor, mpo triva inc antatiilor rituale ("nu va ncredeti n minciuni, spunnd: templul domnului, templul domnului, templul domnului .."), mpotriva sacrificiilor si masacrelor ("si nu mai varsati snge nevinovat aici" ), mpotriva practicilor la care obliga "legea" ("si nu mai asupri pe cel de alt neam si vaduva si orfanul"), mpotriva absolvirii de orice crima prin sacrificarea victimelor pe altarul lui Iehova ( "voi at i furat, a ti as asinat, a ti co mis adulter, a ti jurat s trmb,... S i apo i at i venit a ici... S i-ati spu s, sun tem absolviti, caci am comis toate aceste abominatii [de sacrificii de snge](7:6-10)... caci eu nu le-am cerut s tramosilor vostri jertfe sa arda pe a ltar s i sacrificii" (7:22). Autorul es te de parere ca nca pe t impul lui I eremia iudeii ardeau

7

copiii pe altare. Ieremia spune: "si au ridicat altare n Tofet... sa-si arda fii si fiicele, n foc; ceea ce eu [Dumnezeu] nu le-am poruncit si nici nu mi-a stat gndul acesta n cuget" (7:31). Ieremia acuza aceste practici p line de t icalosie s i cruzime s i pr ezice ca iudeii vor avea de pa timit din cauz a lor. Levitii au folosit protestul lui I eremia pervertindu-l total si invocnd un viitor amenintator pentru iudei tocmai pentru ca nu comit destule crime de felul celor pe care le condamna I eremia. Interpelnd levitii, I eremia z ice: "Cum pretindeti voi: noi suntem ntelepti si no i detinem l egea Domnului? C aci pa na mincinoasa a scribilor a faurit minc iuni" ( 8:8), ntr-un pasaj a carui supravietuire s -ar put ea datora arogantei si cinismului levitilor atotputernici si batjocoritori. Dupa t oate i ndiciile, I eremia a fost uc is pr in lapidare de cat re cei pe car e-i cr itica. n t imp ce a lte religii propovaduiau iubire si toleranta, n timp ce Buddha, printul Sidhatta Gautama, cauta sa induca binele si iubirea, ca un protest mpo triva brahmanismului crud si a hinduismului a car ui mpartire t iranica n caste seamana asa de bine cu "legea" iuda ica, religia le vitilor i -a du s pe iudei napoi la o r eligie a ur ii si a d istrugerii, la o religie t ribala a masacrelor, a jafului si a varsarii de snge, cu care s-au ntors iudeii din Babilon n 538 . Hr. Capitolul 5:

Caderea Babilonului Acest eveniment s-a petrecut exact ca evenimentele care au urmat celui de-al doilea razboi mondial; atunci, ca si n 538 . Hr., guvernele erau manipulate de aceleasi forte supuse "legii iudaice". Scena de teatru este identica: pe de o pa rte, un pot entat car e i -a o primat pe iudaici: "Regele B elsatar", tarul R usiei, H itler; de pa rtea cea lalta, ce ilalti potentati, " eliberatorii": R egele C irus a l P ersiei, Balfour, pr esedintele T ruman. ntre ce i do i, pr ofetul lui I ehova, Daniel n Babilon, Dr. Chaim W eizmann n secolul n ostru. Deznodamntul: Iehova i distruge pe "pagni" s i iudaicilor li se " restituie" t otul. S criptura z ice c a B elsatar a f ost uc is n ace easi noapte n car e Daniil i-a pr ezis razbunarea lui Iehova. Iudaicii care au asasinat tarul Rusiei, pe sotia lui si copii lui mici, au scris pe peretele camerei n care i-au masacrat doua versuri despre Regele Belsatar cu sngele victimelor lor, desi nici Regele Belsatar si nici profetul Daniil n-au existat vreodata. Ceea ce exi sta nsa este sngeroasa "razbunare" iudaica; o fiterii nazisti au fost spnzurati de sarbatoarea pocaintei iudaice. Enciclopedia iudaica (The Jewish Encyclopaedia) arata ca n-a existat nici un Rege Belsatar vreodata n Babilon si ca Nabucodonosor n-a avut nici un fiu numit Belsatar; la fel, nici Daniil n-a existat si enciclopedia conchide simplu ca "persoana care-a compilat cartea profetului Daniil n-a avut date corecte pe care s a s e bazeze". Acest inexistent pr ofet D aniil e ste favoritul s ionistilor ferventi d e az i, c aci el co ntracareaza profetii i sraeliti anteriori cu "iubirea l or f ata de omenire" s i aduc e l egea m ozaica pe f agasul va rsarii de snge. Probabil ca n razboiul dintre persani si babilonieni trupele se luptau pentru altceva, dar Vechiul Testament (si istoria asa cum e ea rescrisa astazi) vorbeste, asa cum s-a ntmplat si n cele doua razboaie mondiale ale acestui secol, doar de razbunarea lui Iehova si de triumful iudaic. Desi Iehova i-a facut pe iudaici captivi n Babilon ca sa-i pedepseasca pentru neascultare, tot Regele Belsatar s i babilonienii sunt de vina si au trebuit masacrati. La fel Regele C irus, a lt instrument al lui Iehova, va fi distrus la rndul sau. Acest rege care a fondat un imperiu ce-a cuprins tot vestul Asiei, era foarte tolerant si permitea toate libertatile supusilor sai, inclusiv cea religioasa si culturala. Legenda r obiei iudaicilor n babilonia e ste ce l put in 60% mincinoasa. C artea car e po vesteste cade rea Babilonului a fost scrisa cu secole mai n urma si atribuita unuia "Daniil", despre care povestea zice ca o cupa un loc de frunte la cur tea r egelui ( Nabucodonosor) a le c arui vise le stia interpreta ( Daniil 5) . " Belsatar, f iul lui Nabucodonosor", i -a i nsultat dupa m oartea tatalui s au pe l eviti, f olosind vasele d e a ur luate d in I erusalim la u n banchet, ocazie cu care o mna a scris "Mane, Tekel, Phares" pe perete, cuvinte interpretate de Daniil drept o profetie ca Mezii si Persii si vor mparti posesiunile Babiloniei. Drept urmare regele l-a umplut pe Daniil de avere si onoruri facndu-l al treilea potentat al imperiului si a fost apoi asasinat n aceeasi noapte, dupa care Regele Darius al mezilor a o cupat, z ice po vestea, r egatul si l-a co nfirmat pe D aniil ca a l t reilea po tentat n noul r egim. Regele C irus este singurul care a existat cu adevarat n tot basmul asta; si faptul ca a dus cteva mii de iudaici napoi la Ierusalim - de buna voie sau cu forta - este singurul fapt real din basmul profetului Daniil. Aici a avut botezul focului instrumentul politic de baza a levitilor s i anume captarea po tentatilor, nti infestnd s i apo i d irijnd, guvernele popoarelor. Sub calciul acestui supra-guvern, care a ajuns mondial n zilele noastre, guvernele statelor nationale si popoarele lor sunt manipulate sa lupte n orice fel de razboi si sa comita absolut orice fel de acte, n slujba scopurilor ascunse ale sectei dominante. Regele Cirus a fost primul care s-a lasat manipulat de leviti; fara sprijinul lui, acestia n-ar fi put ut face nimic. Istoricul iudaic Eduard Meyer zice: "Iudaismul s-a nascut n numele regelui Persiei si n virtutea autoritatii imperiului sau si astfel imperiul alchemenizilor are o importanta mai mare dect orice n istorie aproape, pna n secolul nostru". Primele cinci carti din Vechiul Testament nca nu erau complet scrise cnd a cucerit Cirus Babilonul si iudeii nu stiau nca de o bligatia lor de a pr actica ur a de r asa, de si stiau deja ca s unt o bligati s a pr actice ur a r eligioasa. n ace l

8

moment a nceput "controversa S ionului", n momentul n care, n 458 . Hr., levitii au terminat de scris cele c inci carti ale "legii" si le-au aplicat tribului iudaic sub patronajul Regelui Cirus. Atunci au pus ei bazele dusmaniei pe care iudeii trebuie s-o poarte ntregii omeniri. Capitolul 6:

Oamenii au plns n 538 . Hr. samaritenii i-au primit cu multa prietenie pe iudeii rentorsi la Ierusalim si s-au oferit sa-i ajute la reconstruirea t emplului lui I ehova, d istrus de ba bilonieni c u 58 d e a ni nainte, da r a cestia instigati de leviti i-au refuzat n mod insultator si reconstructia templului a fost amnata cu 18 ani. Atunci a nceput dusmania nejustificata a iudeilor pe ntru s amariteni care-a dur at 25 de secole s i mai dureaza s i a zi, cnd mai exista do ar ct eva ze ci de samariteni n viata. "Legea" aceasta a ur ii si varsarii de snge nu era cunoscuta nici unui popor din Asia Mica si nici iudeilor n t otalitatea l or; levitii er au tocmai n cur s de a o s crie n Babilon c nd iudeii au nceput pe rsecutia samaritenilor. S amaritenii, d intr-un t rib israelit a utentic, car e s e nchinau si e i lui I ehova, n u erau sub s tapnirea levitilor s i ac estia s e t emeau ca t olerndu-i vor s capa frnele d in mini. O rice legatura cu adevaratii israeliti, cu samaritenii, a fost interzisa. Ierusalimul era o ruina, iudeii rentorsi acolo numarau cel mult 40.000, cam 10% din toti cei car e s-au mprastiat de b una voie pr in lume, n caut are de locuri favorabile pe ntru comert. Rentoarcerea l a Ierusalim a fost un t riumf po litic a l sionismului, dar o rentoarcere nefericita pentru popor, exact ca n 1903, 1929, 1953, cnd majoritatea evreilor n-au dorit sa se "rentoarca" n "pamntul fagaduintei". Nici conducatorii lor cei mai mari nu doreau sa traiasca n Ierusalim; ca si azi, cnd prefera sa stea la New York, ei au preferat sa stea n Babilon. S-a ntmplat s i a tunci cum s-a ntmplat n 194 6 cu "statul I srael": do ar o mna de suprazelosi e rau dispusi sa s e duca acolo si nefericitii care erau prea saraci ca sa-si permita libertatea, au fost obligati sa-i urmeze. Cei bogati care au preferat sa ramna n Babilon condusi de propriul lor print, exilarhul, au fost supusi la contributie baneasca pentru Ierusalim - exact ca evreii bogati din America astazi. Profesorul Wellhausen arata clar ca "natiunea nu s-a rentors din exilul babilonian, doar o secta religioasa s-a rentors". Evreii erau definitiv mprastiati pr in lume. Dar "rentoarcerea la I erusalim" a vea valoare po litica, cac i de monstra v aliditatea " legii" c are pr escrie pe ntru iudaici de stinul de a distruge, masacra, nrobi, jefui si domina celelalte popoare. Poporul de rnd a vazut cum levitii au construit - cu ajutorul guvernului babilonian - ghetoul si sinagoga, unde erau strns uniti ca un stat n stat n mna levitilor, care le citeau "legea", pentru ca Iehova nu era voie sa fie adorat dect n templul lui din Ierusalim. Dr. Joseph Kastein, erudit sionist, descrie unitatea iudaica ca "acel regim sever si inexorabil impus de obligatia de a a sculta orbeste regulamentul ritualului", care era si este n mna nucleului politic. Cum poate o secta stapnitoare sa impuna aceasta ascultare orbeasca unor oameni mprastiati prin toata lumea? Prin terorism si spaima de acte teroriste. Una din armele lor este frica de blestem si excomunicare; o proba din blestem o putem citi n Deuteronomul si frica de blestem este la fel de mare n ghetouri ca si a Africanilor carora le e teama de blestemul vraciului, sau a negrilor americani carora le e frica de voodoo. A te desparti de comunitate era o fapta care atragea pe deapsa severa. T almudul-Thora es te unica l ege careia i se supun habotnicii. A cea l ege nvesteste clasa preotilor cu puteri justitiare depline. Litera "legii" cere adesea pedeapsa cu moartea si n comunitatile iudaice ea a fost de multe ori aplicata. Iudaicii r entorsi d in Babilon s araci fiind au nceput sa traiasca n buna v ecinatate si s a se cas atoreasca cu localnicii, n estiind ca n-au voie. L egendele I sraelului vorbeau despre S olomon cu sutele lui d e s otii d in toate neamurile s i despre sotia madianita a lu i Moise. D ar scribii s i le vitii care ramasesera n Babilon rescriau legendele israelitilor s i-l faceau pe Moise conducatorul ostirii care avea sa masacreze pe madianitii a c aror unica cr ima era ca existau. Astfel t imp de vreo 80 de ani, iudaicii s-au comportat normal. Pna la vremea lui Ezechiel, descendent din familia marelui preot si arhitectul "legii mozaice", cnd s-au terminat de scris cele cinci carti ale legii; Ezechiel a fost patronul fundarii po liticii de intoleranta, ur a de r asa, masacru si d istrugere n numele lui D umnezeu. C artea l ui Ezechiel este cea mai importanta carte din Vechiul Testament, caci din ea au izvort primele cinci carti si un cititor atent gaseste sursa ur ii s i setei de snge care caracterizeaza interpolarile levitice. Astfel, c ititorul care, dezgustat de blestemele din Deuteronomul 28, are ndoieli cu privire la natura unui Dumnezeu care poate promulga astfel de orori, gaseste raspunsul n Ezechiel 20:25-26: "De aceea le-am dat legi care nu erau bune s i judecata care sa nu-i lase sa traiasca. Si am spurcat darurile lor, cnd mi-au sacrificat primii nascuti, ca sa le iert pacatele; caci ei trebuie sa stie ca eu sunt Domnul Dumnezeul lor". Deci, z ic levitii pr in gura lui Ezechiel, indiferent daca " legea" pare buna sau rea, indiferent ct de crude, pr imitive, josnice s i sngeroase sunt actele pe care le impune "legea", Iehova le cere s i ele trebuie executate. Dumnezeul lui Ieremia zice: "nu v-am cerut sa va njunghiati copiii pe altarele mele"; Dumnezeul lui Ezechiel zice: "ba da, v-am cerut sa va njunghiati copiii pe a ltarele mele si o veti face, indiferent de ce p arere

9

aveti, cac i eu sunt Domnul Dumnezeul vostru". "Caci voi do mni peste voi cu mna de fier, cu bratul t are, cu furie deplina, pe viata mea, zice Domnul Dumnezeu" (Ezechiel 20:33; 20:2). Ezechiel a f ost martor ocular la t ransmutarea iudeilor n Babilon, astfel ca exista o parte veridica n scrierea lui. P artea mitica r eflecta o bsesiile de moniace a le a cestui fondator al "legii" iudaismului literal. U nele pa rti d in Ezechiel, z ice aut orul, n -ar put ea fi publicate da ca n-ar fi parte d in Biblie, at ta sunt de u ltragioase. " Domnul" i porunceste lui E zechiel sa mannce e xcrement de o m ( Ezechiel 4: 12); la pr otestele lui c a e l a mncat t oata viata kosher, dupa cum prescrie "legea", i da voie sa mannce balega de vita (4:15). Apoi "Domnul" i arata lui Ezechiel cum iudeii si vor mnca pr oprii c opii s i c opiii si vor m nca pa rintii; o treime d in ei vor f i uc isi pr in foamete s i ciuma; o treime vor fi ucisi de sabie; si treimea care-a ramas va fi mprastiata n cele patru vnturi, fugind urmariti de macel ( 5:10-12); s i t oate as tea pe ntru ca n u au aplicat " legea" ntocmai. C apitol dupa cap itol, v erset dupa v erset, cartea lui Ezechiel e plina de cele mai sngeroase, mai abominabile si mai revoltatoare masacre pe care "Domnul" le dezlantuie mpo triva " copiilor l ui Israel" (care n u mai a veau de mu lt ni mic de-a f ace cu iudeii s i cu clasa l or conducatoare de leviti, dar al caror nume este n mod impropriu folosit de 2500 de ani pna n prezent, chiar s i n numele statului Israel) (Ezechiel 5,6,7,8). n 8:3-11, un scrib ("unul ncins cu calimara scribului") primeste ordinul lui "Iehova sa nsemne cu un T fruntea celor care vocifereaza si se lamenteaza cu voce tare de pacate; si astfel toti levitii si cei care striga cu glas mare litaniile prescrise au fost nsemnati; si toti ceilalti au fost masacrati, cu mic cu mare. De atunci poporul a nvatat ca este bine sa te aliniezi si sa strigi cu voce tare textul prescris -- asa cum generatiile care au trait sub comunism au nvatat prima regula a supravietuirii: sa te aliniezi si sa scandezi lozincile prescrise. Dar daca iudeii aplica "legea" ntocmai, i z ice Domnul lui Ezechiel, atunci el va ntoarce acele nenorociri mpotriva celorlalte popoare. Iehova i spune lui Ezechiel: "si cheama toate pasarile si toate animalele si spune-le: veniti , veniti degraba, adunati-va de peste tot la victimele mele, pe care le ucid pentru voi, un mare masacru n muntii Israelului; veniti sa mncati carne si sa beti snge. Veti mnca carnea celor puternici, veti bea sngele pr incipilor acestui pamnt,... veti mnca carne grasa pe s aturate si ve ti bea s nge p na va veti mbata de sngele vi ctimelor pe care eu le voi ucide pentru voi .. zice Domnul Dumnezeu" (Ezechiel 39:17-19). n t imp ce s cribii d in scoala fondata de Ezechiel n Babilon consemnau n scris "legea" de m ai s us, iudeii ntorsi n I erusalim t raiau normal c a t oti o amenii, c asatorindu-se cu cine le p lacea, r ugndu-se l a cine l i s e parea potrivit, pe ntru ploaie, pe ntru r ecolta buna, pentru t urme prospere, uneori lui I ehova. Dar n 458 . Hr. " legea" er a gata si regele Persiei era gata sa-i ajute pe leviti s -o aplice. Atunci au reusit levitii sa realizeze miracolul pe care se bazeaza puterea lor de atunci ncoace: "lobby-ul" lor a determinat un potentat de alt neam sa-si puna armata si bugetul tarii la d ispozitia levitilor, car e s a-si r ealizeze pr opriile lor s copuri po litice cu aceste mijloace. C artile lui E zra s i Nehemia povestesc cum emisarii levitilor din Babilon au trimis pe un mare preot, Ezra, cu 1500 de acoliti, cu soldati persani si cu aur persan, de la Babilon la Ierusalim, n numele regelui Artaxerxes - exact ca Dr. Chaim Weizmann n 1917, c are a s osit n P alestina c u a rmata b ritanica s i c u a urul britanic; s au n 1947, s ustinut de g uvernul si a urul american. Din punct de vedere legal Ezra era un trimis a l regelui Persiei; dupa cum d in punct de vedere legal, Dr. Chaim Weizmann, un hazar nascut n Rusia, era un emisar al guvernului britanic. Nu se stie cum l-au fortat levitii pe Artaxerxes s a de vina marioneta lor. C uriosii n-au dect s a observe marionetele co ntemporane car e o cupa pozitiile cele mai nalte n guvernele marilor puteri. Ezra a adus cu sine din Babilon legea urii de rasa. N-a permis nimanui sa faca parte din partidul lui care n-a dovedit puritate rasiala, adica descendenta din asa-zisul trib al lui Levi. Cnd a sosit la Ierusalim, zice Dr. Kastein, "a vazut cu oroare s i cu groaza" ca iudaicii aveau legaturi de rudenie cu alte populatii, ca " tolerau casatoriile mixte s i aveau relatii pasnice cu populatiile nvecinate bazate pe legaturi de familie". Dr. Kastein, care cu multe secole mai trziu a o bservat cu aceeasi o roare s i gr oaza cu m o pa rte di n e vreii z ilelor n oastre au relatii normale de buna vecinatate cu cei n mijlocul carora traiesc si prospera, explica cum ca iudaicii din vremea aceea "si respectau traditia asa cum o ntelegeau ei la vremea aceea" si nu calcau n picioare cu buna stiinta nici o lege cunoscuta de ei. Ezra a adus din Babilon "noua lege" care a nlocuit t raditia mozaica de pna atunci. Ca reprezentant al Regelui Persiei, i-a convocat pe iudaici si le-a facut cunoscut ca nu se admit casatorii mixte si a instituit o comisie de "mai mari" care au nceput sa dizolve casatoriile mixte, sa desparta familiile si sa distruga relatiile de buna vecinatate. De acum ncolo "strainii" nu mai erau tolerati. Dr. Kastein admite ca "masura lui Ezra era fara ndoiala reactionara; confera rangul si demnitatea de lege unui decret care la vremea aceea nca nu fusese inclus n Thora", pe care levitii din Babilon nca nu o t erminasera de scris. Dr. Kastein scria ace ste cuvinte p e vremea c nd Hitler declara la B erlin ca nu se ad mit casatoriile mixte. Decretul lui Hitler a fost declarat "infam" de catre sionisti si toate puterile vestului s-au aliat ca sa-l distruga pe autorul lui. Dar legea identica promulgata de leviti cu 24 de secole nainte sionistii n-o declara infama si toate puterile occidentale o respecta si o sustin. Att n 458 . Hr. ct si n 1917, popoarele vecine trupelor levitilor au fost alarmate de acest val de ura si au atacat I erusalimul c are-i a meninta cu distrugerea (vezi mai sus, Ezechiel) s i i-au darmat z idul. Ezra nsa, ca or ice sionist din secolul nostru, se ntorsese din Ierusalim si era din nou n locuinta lui din diaspora, n Babilon; si cei din

10

Ierusalim iar au nceput sa aiba relatii bune cu localnicii. Dupa 13 ani, n 445 . Hr., Nehemia, atasat tronului Persiei (asa cum astazi "consilierul israelian" este tot timpul alaturi de primul ministru britanic sau presedintele american), a venit d in nou din Babilon la I erusalim, cu armata pe rsana s i cu bani d in tezaurul P ersiei s i a r econstruit z idurile Ierusalimului care astfel a devenit primul ghetou adevarat. Ca sa-si populeze ghetoul, Nehemia a ordonat ca 10% din iudaici sa se mute n Ierusalim. Au fost respinsi "cu oroare" (zice Dr. Kastein) cei care n-au putut dovedi "puritatea rasei" lor, de scendenta pur a d in t ribul lui I uda, V eniamin, s au Levi. D ecretul lui H itler cu bunica ar iana, car e a scandalizat asa de rau lumea, era mult mai ngaduitor. n 444 . Hr. Nehemia l-a facut pe Ezra sa incorporeze n Thora interzicerea ca satoriilor mixte, ceea ce i e xclude de ci p e D avid si S olomon d in "neamul a les"; n L eviticul s-a introdus o noua c lauza, care-i pu ne n gura lui I ehova cuvintele "v-am separat total de t oti strainii" (13:30). Capii clanurilor si familiilor au fost convocati s i li s -a pus n vedere ca nu mai este permisa casatoria cu o femeie de a lt neam sub pedeapsa cu moartea (Ezra 2 13:27). "Strainii" nu mai aveau voie nici sa intre n oras. Cele doua carti ale lui Ezra (Ezra si Nehemia) sunt scrise de martori oculari, Nehemia fiind chiar potentatul executor. "Si toti au plns, cnd au auzit t extele legii" z ice Nehemia (Ezra 2 , 8:9). P lngnd au intrat n g hetoul spiritual c are-i t ine st rns n cleste de atunci ncoace pe toti cei ce-si z ic evrei, mpinsi cu forta armelor de s ionistul fanatic Nehemia cu a jutorul armatei persane. Dupa 12 a ni Nehemia s-a n tors l a Babilon s i i mediat regimul opresiv pe c are-l instaurase a nceput s a s e dezintegreze s i din nou au aparut casatorii mixte si relatii de buna vecinatate. Din nou "le-a d izolvat cu forta" s i-a impus pedepse gr ele pe ntru ele. A cercetat atent dosarele de cadre s i r egistrele nasterilor s i-a e xpulzat chiar s i d in membrii familiilor marelui preot Aaron daca vedea ca au snge mixt. Apoi a epurat fara mila din comunitate pe toti cei care nu erau strict pe linie si-a cerut ntregului popor sa se lege din nou cu "contractul cel nou" (legea levitilor din Deuteronomul fusese "cea de-a doua lege" mozaica). Fiecare barbat din Ierusalim a t rebuit sa iscaleasca "contractul" individual, sub ordinul levitilor si fortat de soldatii persani. Apoi, zice Dr. Kastein, Nehemia s-a ntors la el acasa n Babilon, dupa ce "si-a ndeplinit mis iunea de a-i i zola" pe iuda ici si le-a prescris s i organizat viata n cele mai mici amanunte sub cel mai strict control. Trecusera 400 de ani de la despartirea israelitilor de iudaici s i 300 de ani de la cucerirea Israelului de catre asirieni. n acest interval cas ta l evitilor a reusit s a perverteasca traditia mozaica, s a puna n scris ntr-o lege a ur ii rasiale s i r eligioase s i s a-i ncatuseze pe i udaici n l anturile acestei l egi ntr-o mica pr ovincie a imperiului pe rsan numita Iudeea. De atunci ncoace t imp de peste 24 de secole, un grup de oameni, al caror snge si a caror rasa s-au schimbat total, dar care au fost permanent ncatusati spiritual n izolarea s i n ura d ictata de "legea" lor, au parcurs istoria demonstrnd paradoxul ca desi lanturile le -au fost faurite de leviti, forta unei armate straine i-a nlantuit; de atunci p na n prezent, b anii s i ar matele ce lorlalte na tiuni le-a m entinut "legea" s i i -a t inut s ubjugati e i. Perversiunea levitica d evenise p erfecta. D in Dumnezeul ce lor zece po runci: " sa nu furi, sa nu ucizi", et c., n-a ma i ramas nimic; Dumnezeul lui Ezechiel al carui contract l-au semnat iudeii cu soldatii persani n coasta la Ierusalim se lauda cu faptul ca credinciosii lui i vor jertfi pe pr imul nascut pe altar, ca semn ca tot ce-i a l lor apartine t ribului. Aceasta incarnatie a c elui mai pr imitiv spirit t ribal, z ice r abinul S olomon G oldman, sionist de frunte, e ste u n "Dumnezeu absorbit in nationalismul statului Israel. El devine ethosul national... el creaza lumea n limba ebraica. El este un Zeu National". Si alt sionist de frunte zice: "Noi am crescut cu Dumnezeu... Avem un Dumnezeu national... Noi cr edem ca D umnezeu e e vreu si ca nu exista D umnezeu englez s au american" ( Maurice S amuel). A stfel de exemple se pot gasi cu miile n crezul sionist. Capitolul 7:

Traducerea legii n ur matoarele pa tru secole ce l mai important ev eniment a fost traducerea V echiului T estament in gr eaca, permitnd astfel celorlalte natiuni sa citeasca parte din legea care a decretat nrobirea si distrugerea lor si suprematia iudaicilor. De aceea este uimitor ca s-a facut aceasta traducere de catre 72 nvatati ebraici la Alexandria ntre 275 si 150 . Hr. Dr. Kastein zice ca efortul de a explica Vechiul Testament pe ntelesul grecilor a cau zat "schimonosiri s i ntorsaturi de cuvinte, schimbari de sens, adeseori nlocuirea ideilor si t ermenilor pur locali si nationali pr in unii de ordin general". Nu este prea clar cum distorsiunile si schimonosirile pot clarifica un text; dar n Enciclopedia Iudaica se spune clar ca T almudul pr escrie ca ce l c are d ezvaluie T hora unui go i merita s a fie uc is. D e a ceea T almudul a instituit o Thora orala car e co ntine secretele lui I ehova pe car e a stfel nu le po ate v edea o chi de go i. Deci t raducerea T horei n greaca n Alexandria an tica n u s-a facut pe ntru ochii go ilor c i p entru iudaici, car e-si pierdusera limba n Babilon si acum vorbeau aramaica. Ebraica a ramas de atunci ncoace un mister sacerdotal, "una din legaturile secrete spirituale", zice Dr. Kastein, "care-i tin pe Iudaicii d in diaspora strns nlantuiti". Dar cea mai mare co munitate de evrei pe v remea ace ea er a la A lexandria unde t oti vorbeau greceste s i majoritatea evreilor nu

11

ntelegeau ebraica: de a ceea au avut nevoie de V echiul Testament gr ecesc. Mai ales ca r abinii n-aveau de u nde sa ghiceasca ca peste secole o noua religie o sa declare Vechiul Testament parte din propriile scripturi si toti l vor putea citi, caci dac-ar fi stiut nu l-ar mai fi tradus. Dar totusi rabinii s-au gndit ca a lti cunoscatori de greaca l vor c iti s i de aceea au introdus schimonosirile, ntorsaturile de cuvinte, distorsiunile de care vorbeste Dr. Kastein, ca de ex. Deuteronomul 32:21: "si am sa-i att cu ceva ce nici nu e un popor, am sa-i irit cu o natiune de oameni slabi la minte"; n originalul ebraic nu e "o natiune de oameni slabi la minte" ci "niste goimi josnici si t icalosi" (Enciclopedia Iudaica). Versiunea tradusa n greaca a fost o noua revizuire a "legii", o noua versiune a Thorei, care dupa ce-a fost impusa de Ezra si Nehemia a mai fost o ultima data r escrisa, de da ta acea sta " definitiv". T ot a tunci, ad ica la 400 de ani dupa e venimentele narate, s -au compilat celelalte car ti ale V echiului T estament s i s -a r ecompilat car tea lui D aniil. L a asa d istanta n u-i de mirare ca r egii Babilonului s-au trezit cam amestecati si reinventati n acea carte. Dr. Kastein este destul de veridic n explicatia sa: "Editorii car e au compilat car tile lui Joshua, Judecatorii, S amuil, C artile R egilor n forma finala au adunat f iecare fragment [de legenda] si le-au interpretat n mod creator... caci compilatorii se preocupau mai mult de subiect dect de exactitate f ilologica, s i-au nsirat povestile o ricum asa cu m s-au priceput" ( de aceea v edem de ex., ace lasi t ext identic a tribuit la do i pr ofeti d iferiti, I saia 2: 2-4 s i M icah 4: 1-4 si numeroase r epetitii n toate cartile). D eci c e conteaza n Vechiul Testament e s ubiectul, nu adevarul. Dupa moartea lui Hristos, S f. I eronim a t radus Vechiul s i Noul Testament n latina si n secolul 16 Conciliul din Trent a a laturat Vechiul Testament Scripturii crestine si toate bisericile reformate din lume l-au adoptat fara sa "protesteze". Dupa cu m ar ata D r. K astein s i a m vazut s i noi, V echiul T estament gr ecesc nu este pr ea fidel o riginalului ebraico-aramaic; n afara de asta, fiinta iudaismului rezida n Thora orala si n ramificatiile Talmudului care cresc din Thora; astfel ca goimii nu vor afla niciodata adevarul despre "legea" iudaica. Dar esenta ei a fost consemnata si orict ar fi fost de ntoarse si schimonosite cuvintele, divinitatea tribala setoasa de snge, crezul barbar si legea distrugerii si nrobirii tuturor celorlalte popoare sunt clar pronuntate n Vechiul Testament. Despre acest Vechi Testament vorbesc cu veneratie p ioasa po tentatii lumii vestice dupa 19 secole s i jumatate, supusi ze losi ai po liticii sectei sngeroase a levitilor militanti, de pa rca ar f i ce a mai buna p arte a religiei cr estine - desi es te o lege a m asacrului, j afului s i nrobirii propriilor lor natiuni la bunul plac al stapnilor pe care acesti potentati i slujesc. Capitolul 8:

Legea si Idumeea Imperiul p ersan, apo i ce l grec, apo i ce l r oman, au stapnit I udeea n timp ce ce i 72 de "ntelepti a i S ionului" traduceau Vechiul T estament n gr eaca. T ot a tunci a a vut l oc co nvertirea cu forta a p oporului d in I dumeea la "iudaism" ( cuvnt folosit pe ntru prima da ta de istoricul iudaic F lavius J osephus. n lipsa de a lt t ermen, de acu m ncolo aceasta carte l va folosi pentru a descrie "legea" levitilor propagandisti ai urii religioase si de rasa). S-ar parea ca desi "legea" i separa pe iudaici, ei cautau sa converteasca prozeliti, caci Hristos le reprosa fariseilor ca "rascolesc pamntul si marea n cautarea unui prozelit". Probabil micul trib al lui Iuda nu mai avea dect prea putini membri si trebuia consolidat, uitndu-se astfel de strictetea puritatii rasiale. Enciclopedia Iudaica zice ca "tribul lui Iuda mereu si-a remprospatat fortele absorbind straini din exterior", astfel ca orice descendenta din snge pur al tribului lui Iuda a disparut cu secole nainte de Hristos. Totusi legea ur ii de rasa a ramas tot timpul n vigoare, astfel ca de si nu mai aveau picatura de snge iudaic n vine, iudaicii erau strict separati de restul omenirii. Dar cazul poporului idumeean este o problema grea pentru sionistii ferventi, caci nu e po sibil nicicum sa fie considerati iudaici pur snge, fiind ei descendenti din Esau din Edom, fratele lui Iacob numit Israel (Facerea). Deci la origine traditia recunostea nrudirea dintre israeliti s i edomiti: c hiar I ehova zice cat re Moise n Deuteronomul: "cnd vei t rece pe la fratii t ai co piii lui Edom... nu te lega de e i, cac i pamntul lor n-o sa t i-l dau t ie". Dar dupa 200 de ani, cnd s-a scris car tea Numerii, Ezra si N ehemia s i armata persana i mpusesera de ja iudaismul ur ii de r asa s i edomitii ( idumeenii) e rau de-acum "ceilalti", ca si arabii din Palestina azi. n Numerii, spre deosebire de Deuteronomul, Iehova nu-i mai spune lui Moise despre " fratii t ai edo mitii" ci i promite ca o sa-i masacreze s i pe acestia ca pe toti ce ilalti ( la fel cu moabitii, care fusesera frati n D euteronomul, ca apo i s a fie s i ei de stinati masacrului n Numerii). D eja pe la 400 .Hr. ce i d in Idumeea si toate celelalte populatii se temeau de iudaici si pe buna dreptate: Ion Hyrcanus, rege si mare preot iudaic din d inastia Hasmoneilor, a navalit asupra idumeenilor s i i-a obligat sa se circumcida si sa se supuna legii mozaice. Dar convertindu-i cu forta i-a lasat n viata, mare pacat la care a fost mpins de secta saduceilor, o secta mai blnda care er a pe ntru convertire cu forta, n t imp ce fariseii r eprezentau vechiul r egim despotic al levitilor car e cer e masacrul g eneral si ge nocidul t otal. D e ac eea fariseii, 150 de a ni mai t rziu, au considerat ca di strugerea Ierusalimului n anul 70 AD era pedeapsa pentru ca Ion Hyrcanus n-a masacrat pe toti cei din Idumeea, asa cum cere "legea". Dintre idumeeni s-a r idicat Antipater, pe care Cesar l-a facut procurator al Iudeii, dupa ce s-a st ins dinastia

12

Hasmoneilor, n ciuda fariseilor, care-i cerusera lui Pompei sa restaureze vechea dictatura levitica sacerdotala. Fiul lui Antipater a fost facut rege al Iudeii de catre Marcus Antonius. Confuzia si disensiunile erau asa de mari nct romanii au preluat frnele Iudeii si-au gu vernat-o direct. Desi fariseii er au de vina, caci e i au fost ce i car e l-au chemat pe Pompei, ei au dat vina pe "sclavul idumeean, Irod". Daca Ion Hyrcanus ar fi "ascultat legea" si i-ar fi masacrat pe toti idumeenii acum 150 de ani, ziceau ei, caderea Iudeii nu s-ar f i ntmplat. Asa zice si Dr. Joseph Kastein dupa doua mii de a ni, cu aceeasi nversunata sete de snge si amaraciune. Un alt s ionist d in secolul 20, scriind pe t impul lui Hitler, z ice ca da ca I on H yrcanus i-ar f i masacrat pe toti i dumeenii, hi tlerismul n -ar f i e xistat. Dar n mod paradoxal nenorocirea Iudeii si distrugerea Ierusalimului n anul 70 AD a dus la triumful fariseilor. Capitolul 9:

Ascensiunea fariseilor Cel mai numeros pa rtid politic in mica pr ovincie r omana I udeea er a a l fariseilor, car e co ntinea secta dominanta, clerul levitic. Fariseii au preluat s tindardul ideii levitice sub cea mai fanatica forma, asa cu m s i-a ga sit expresia n Ezechiel, Ezra s i Nehemia. Enciclopedia Iudaica z ice ca "au depus juramnt sa pastreze cea mai stricta pur itate le vitica". P arte di n c ler s -a r evoltat l a c ontinua r escriere a " legii" dupa bunul p lac s i interesul po litic de moment initiata de scoala scribilor lui Ezechiel si Ezra, zicnd ca legea nu mai trebuie schimbata. La aceasta fariseii au raspuns ca ei sunt pastratorii "legii" si ce zic ei e lege, fiindca ei au traditia secreta orala data de Iehova lui Moise care nu s-a scris niciodata. De aici respectul mistic pentru "nteleptii sionului" si frica de ei de care nu scapa nici un evreu. Totusi au existat si alte opinii si un astfel de partid moderat erau saduceii, care nu vroiau conflict cu puterea imperiala romana. Aceste doua partide erau la po li opusi s i asa au ramas pna n ziua de az i evreii moderati s i cei habotnici. Dar atunci, ca si de atunci ncoace, partidul moderat a pierdut si fanaticii habotnici au cstigat si masele s-au aliniat cu acestia din urma; la fel n acest secol, cnd comunitatile evreiesti din Germania, Anglia si America s-au opus extremismului sionist (ca si saduceii), acest extremism sionist din Rusia (ca si fariseii) a r eusit ca n rastimp de 50 de ani sa devina singurul purtator de cuvnt al "evreilor" n fata guvernelor din ntreaga lume si le-a pus pumnul n gura t uturor ce lorlalti e vrei d in toata lumea. Fariseii sunt a do ua ntrupare a s ectei po litice nefaste: pr ima a u fost levitii d in Babilon; a do ua, f ariseii d in Iudeea; a t reia, t almudicii d in Spania; a poi r abinii d in Rusia; si n timpul nostru, sionistii. "Fariseu" nseamna " unul car e s e s epara" de t ot ce n u este de stul de pur pe ntru ca s a f ie n contact cu Dumnezeu. E i formau o a sociatie c are a dmitea n umai membri bine verificati, fiind a stfel pr imii s pecialisti n conspiratia secreta ca s tiinta po litica. S tiinta s i e xperienta lor co nspiratorie a da t r oade n ce le mai d istrugatoare revolutii din Europa din ultimele doua secole, toate organizate s i conduse de evrei. Metoda fariseilor de a co ntrola strns pe conspiratori pr in teama si suspiciune a u nora fata de ceilalti face ca act iunile lor sa fie invincibile; aceasta este m etoda i nformatorilor s i spionilor car e s pioneaza pr oprii membri pe car e s e bazeaza ar hitectura pa rtidelor comuniste s i prezenta co misarului po litic n armata co munista es te o mostenire de la farisei, exprimata pr in textul biblic " veti pu ne o ga rda n jurul ga rdei mele" d in o riginalul ebraic c itat n E nciclopedia I udaica. R evolutiile comuniste din sec.19 nu pot fi ntelese fara un studiu al metodei talmudice folosite de organizatorii lor, mostenita de la farisei. S ub do minatia fariseilor a apa rut pe ntru prima d ata ideea mesianica a u nui co nducator care v a veni sa instaureze r asa s uperioara ca stapna a supra r estului lumii. E nciclopedia I udaica z ice ca ideea fariseilor er a o "recunoastere universala" a i mperiului lu i Dumnezeu n viitor. Exclusi d in lumea vi itoare vor fi toti ne-evreii (rabi Laible). Sub dominatia f ariseilor masele iudaice cr edeau ntr-un imperiu lumesc n care mesia l e va da suprematie asupra tuturor si le va da toate bogatiile lumii. Asa promisesera levitii acolitilor lor. Fariseii promiteau la fel, dar nu fixau nici o data precisa. Dar masele iudaice care purtasera jugul levitic (acum fariseic) timp de 400 de ani au nceput sa ceara sa se stabileasca o data pentru dezrobirea si prosperitatea pe care le-o va da mesia, cnd s-a nascut Hristos. Capitolul 10:

Galileanul Expectativa mesianica er a put ernica si scribii introdusesera t reptat n scripturi profetii d espre venirea lui Mesia. n comentariile rabinice (Targamuri) e scris: "Ct este de frumos regele Mesia care se va naste din casa lui Iuda. si va ncinge salele si va lupta cu dusmanii si va ucide multi regi". Asta asteptau iudaicii de la mesia, nvatati de farisei si de ge neratii de leviti mai nainte. U n mesia u mil car e sa l e spuna sa -si ie rte si s a-si i ubeasca dusmanii ar f i f ost "dispretuit si respins", cum a zis Isaia, ale carui cuvinte au prins nteles dupa moartea lui Hristos. Si totusi multi l-au

13

urmat s i ac lamat pe Hristos cnd predica umilinta s i iubire, cac i cuvintele lui au alungat negurile pe care secole de politica rasiala si sectara le ngramadisera deasupra legii de comportare morala. n cuvintele lui nvatatura originala mai veche a iesit d in nou la lumina. De aceea fariseii au vazut imediat n e l dusmanul lor de moarte. Era urmat de multi iudei, caci desi acestia asteptau un mesia care sa-i elibereze de trupele romane si sa-i faca bogati, multi simteau ca ade varata lor capt ivitate er a cea fariseica, a s piritului, nu cea r omana. D ar masele largi s-au aliniat la po runca fariseilor de a-l denunta pe Hristos ca un blasfemiator si fals mesia. Crestinii zic ca Hristos era evreu, dar sionistii neaga aceasta atunci cnd nu sunt obligati s-o admita n public din motive po litice n fata "goimilor" (rabinul Stephen Wise, organizator sionist de frunte ntre 1910-1950, a spus la Carnegie Hall de Craciunul 1925 "Iisus a fost evreu, nu crestin" - crestinismul s-a nascut dupa moartea lui Hristos; pentru aceste cuvinte a f ost excomunicat de catre Societatea Rabinilor Ortodocsi d in Statele Unite, dar a av ut mare succes cu publicul ne-evreu; la care el a comentat: "nici nu stiu ce m-a durut mai mult, acceptarea si iubirea frateasca a crestinilor, sau diatriba violenta a rabinilor"). "Hristos era evreu" este argumentul cu care se astupa gura celora care obiecteaza la masacrarea pa lestinienilor d e cat re evrei, de exemplu; de si acest ar gument n -are nici o ap licare, ar e mare putere de convingere pentru multime si este des folosit de catre clerul si politicienii ne-evrei care cauta sa intre n gratiile sionistilor. Cuvntul "evreu" n u c orespunde n otiunii de "iudeu" sau "iudaic", folosite n timpul l ui H ristos. Mai m ult, notiunea de evreu n-are nici o definitie legala n statul sionist Israel, ceea ce nu e de mirare, caci n Thora notiunea cere pur snge din tribul lui Iuda si nimeni pe lume de mult nu mai are asa ceva. Deci "Hristos era evreu" nseamna sau ca se tragea din tribul lui Iuda, sau ca locuia n Iudeea, sau ca practica religia iudaica. Noul Testament arata genealogia Fecioarei Maria si-a lui Iosif, desi acesta nu-i era tata, din casa lui David si din tribul lui Iuda, dar rabinii zic ca acestea sunt interpolatii false menite sa alinieze Noul Testament cu profetiile din Vechiul T estament. H ristos s -a nascut la B ethlehem n Iudeea, din nou o in terpolatie f alsa, z ic s pecialistii iudaici; Enciclopedia I udaica zi ce c a s -a nascut la N azareth, n G alileea. T oata lumea este de a cord ca era G alilean - o provincie total separata de Iudeea, o alta "tara" n imperiul roman. Casatoriile ntre galileeni si iudei erau interzise s i Simon Macabeul i obligase mai nainte pe toti iudeii din Galileea sa imigreze n Iudeea. Deci galileenii erau diferiti rasial si po litic de iudei. D ar ntre e i, e vreii habotnici s i s ionisti neaga c el mai t are c redinta iudaica a lui H ristos. E gr eu de s tabilit ce a nume constituia cr edinta "iudaica" pe vremea lui Hristos. U nii d in Iudeea s e nchinau lui Iehova; apoi erau sectele, fariseii, saduceii, esenienii, ntre care aveau loc controverse violente si care rivalizau pentru suprematie asupra maselor; si acestea nu erau doar secte ci si partide politice; cel mai puternic era al fariseilor. Daca, asa cum cred guvernele occidentale azi, sionistii reprezinta "evreii", cum pe vremea lui Hristos sionistii erau fariseii cu pretentia lor de a detine religia revelata numai lor prin traditie orala, fariseii reprezentau "evreii"; si mpotriva lor a predicat H ristos. Le-a facut unele r eprosuri s i saduceilor s i s cribilor, da r f ariseii er au dusmanii lui D umnezeu si-a omenirii, n viziunea lui Hristos. Ceea ce a atacat Hristos la farisei este exact ceea ce constituie esenta iudaismului asa cum este ea prezentata de sionisti n zilele noastre. Desi nu se poate stabili exact rasa, religia, sau nationalitatea lui Hristos, cuvintele si faptele lui au importanta suprema. Fara scolarizarea formala a timpului sau, fiul tmplarului cunostea textele, mai mult, fara acces la scoala si dezbaterile secrete ale clanului fariseic cunostea, spre uimirea fariseilor, "legea" levitica si "traditia" fariseica n toata hidosenia lor pr ofunda. O rice c ititor at ent a l V echiului T estament car e c iteste apo i "Predica de pe M unte" a lui Hristos parca iese la lumina dintr-un tunel ntunecat, parca vede soarele rasarind din cea mai neagra noapte. "Legea" se umflase ntr-o masa imensa de regulamente complicate a caror aplicare era istovitoare si nabusitoare, augmentata de munti de interpretari si comentarii rabinice, peste care se adauga mreaja tesuta de nteleptii, batrnii comunitatii, n care er a pr ins fiecare gest a l vietii z ilnice, dezvoltata de generatii d e juristi care au depus t one de sudoare s i e fort pentru a preciza, de exemplu, ca nu este voie sa fie consumat Smbata, de Sabat, un ou a carui cea mai mare parte a iesit d in ga ina nainte ca cea de -a do ua s tea s a f ie vi zibila pe cer . D eja " legea" cu toate comentariile e i o cupau o cladire ntreaga si unei comisii de juristi i-ar trebui ani de zile de studiu ca sa-si dea seama despre ce este vorba n ea. n ct eva cu vinte, t narul ga lilean nedus la scoala a explicat e xact s i de finitiv esenta " legii" s i-a dezgropat de sub muntii de co mpilatii acu mulate de secole po runcile lui Dumnezeu: sa-l iubesti s incer pe Dumnezeu si s a-ti iu besti aproapele ca pe tine nsuti. Cu aceasta a condamnat erezia fundamentala pe care levitii si fariseii au bagat-o n "lege" de-a lungul secolelor. Leviticul contine porunca "nu-i persecuta pe cei din jurul tau" (25:17), dar levitii au anihilat aceasta porunca introducnd regula ca cei care nu sunt desemnati de ei ca atare nu sunt "cei din jurul tau", n speta, nici un om n afara de secta iudaica nu e "om". Hristos a ar atat ca " toti o amenii" nseamna, co ntrar " legii" iudaice, " toti o amenii". Al doilea motiv pentru care fariseii i-au jurat moarte l ui Hristos a fost pe ntru ca a r efuzat s a co nduca o r evolutie mpotriva trupelor imperiului roman care sa le permita iudeilor sa ucida, sa jefuiasca si sa instaureze un imperiu al lor n Asia Mica, asa cum se asteptau ei ca va face mesia. Daca ar fi acceptat acest rol, ar fi avut mult mai multi adepti n popor si fariseii l-ar fi sprijinit. Dar el a spus: "imperiul meu nu e pamntesc; imperiul cerului e n voi; nu acumulati

14

bogatii lumesti". Aceste put ine cu vinte s imple er au un at ac d irect la adr esa ce lor mai put ernici po tentati a i vremii, care-si consolidasera suprematia d e-a lungul s ecolelor. S utele de pa gini a le V echiului T estament s unt de zgolite si combatute n putine cuvinte n "Predica de pe M unte", unde i ubirea, m ila, b una ve cinatate, dreptatea, actiunea constructiva, viata s unt o ferite ca o a lternativa la imboldul la ur a, r azbunare, r autate, s eparatism, d iscriminare, destructivism, moarte din Vechiul Testament. Deuteronomul promite averi si putere celor care urmeaza ntocmai mii de regulamente, dintre care unele prescriu crima si masacrul nevinovatilor; Predica de pe Munte nu promite nimica, doar arata ce este comportarea morala, care este o satisfactie n sine. Galileanul n-a ndemnat niciodata la servilism; doar la modestie (umilinta) interioara si a fost totdeauna consecvent atacnd fariseii. Enciclopedia Iudaica z ice ca " numai n ceea ce p riveste separarea de g loata impura s i nespalata era Hristos mult diferit de farisei". Asta e asa daca prin gloata impura si nespalata fariseii nteleg toti oamenii n afara de ei si cei aserviti lo r; s i fariseii asa au nteles s i de la nceput au planuit o morul lui Hristos. nti l-au atacat pentru ca sta la masa cu hangii si pacatosii (cum nu e voie dupa "lege"). Dar cu toate generatiile lor de studii juridice, Hristos le era mult s uperior n de zbateri. L e-a r aspuns: " nu cei s anatosi au nevoie de do ctor, ci c ei bolnavi". L -au acuzat ca discipolii lui au cules spice de gru Smbata si de sute de multe alte ncalcari ale ritualurilor - niciodata pe articole de credinta religioasa. Hristos le-a raspuns direct la t inta, aratnd ipocrizia nvataturilor lor, care nlocuiau doctrina cu ritualul si cuvntul lui Dumnezeu cu porunca lor. A aratat ca miile de regulamente de pregatit mncarea kosher n-au nici o valoare religioasa, cac i "nu ce intra n gura o mului determina religia lui, c i ce iese d in gura lui arata ce-i n inima lui". C u aceasta a at acat un ul d intre ce le mai pr etioase pr erogative a le fariseilor s i anume ce l de a de tine monopolul alimentatiei maselor prin miile de regulamente cu privire la ce au voie sa mannce, cum si de unde-si pot procura evreii mncarea. Att de put ernic s i vechi e ste pr ivilegiul monopolului r egulamentului a limentatiei, a tt de fundamental t raditiei levitice, nct Ezechiel c nd i s -a poruncit sa mannce excrement de om n-a o biectat ar atnd repulsie naturala ci a obiectat aratnd ca el toata viata a mncat kosher si nu crede ca excrementul de om e kosher; si atunci i s-a permis sa mannce excrement de vita; pna si discipolii lui Hristos n-au putut ntelege cum e posibil sa nu fie mncatul kosher cel mai important lucru n religie si au cerut explicatii (Marcu 7:15-23). Vazndu-si atacat acest monopol fariseii au nceput sa unelteasca uciderea lui. n acest scop au nscenat provocarea cu tributul dat cezarului si provocarea cu definitia de om, ntrebndu-l "cine este aproapele meu?", bazndu-se pe educatia de secole a maselor ca numai iudeii sunt "oameni". Succesul pr imei nscenari le-ar f i permis sa ceara moartea lui ca rasculat mpotriva imperiului r oman; s uccesul c elei de -a do ua le-ar f i pe rmis s a cear a moartea lui ca pa catuind mpotriva " legii" lor. Aceasta es te metoda f olosita s i azi pe ntru distrugerea u nui ad versar po litic c instit s i p ericulos: nscenarea u nei dezbateri publice unde se ridica o ntrebare minutios pregatita dinainte n secret la care cu greu se poate raspunde pe nepregatite. A mndoua nscenarile au fost magistral d emascate de H ristos, de as a maniera nct pe ntru oamenii muritori ntelepciunea lui divina ramne un exemplu de-a lungul veacurilor, nti cu raspunsul "dati cezarului ce e a l cezarului" si apoi cu parabola samariteanului milostiv, n care samariteanul (care conform doctrinei levitico-fariseice seculare este pna n ziua de azi cea mai spurcata fiinta n ochii "legii", de care un evreu drept-credincios nu se poate apropia fara a fi poluat - motiv pentru care Hristos l-a ales anume pentru parabola sa) a fost singurul care a aratat mila si iubire de aproapele n t imp ce preotul s i levitul nu, ntrebndu-si la s frsit interlocutorul care d intre ce i t rei es te "aproapele", cel care are mila si ajuta, sau ceilalti doi. Un iudaist moderat, C.G. Montefiore, i reproseaza lui Hristos ca vorbind despre iertarea dusmanilor i-a atacat totusi pe farisei si nu le-a aratat iubire. Dar ceea ce Hristos le-a reprosat fariseilor a fost faptul ca au pervertit religia divina n tr-o d octrina d iabolica s i u n r egulament g igantic s i a bsurd care d istruge s ufletul si bunatatea omului; s i iubindu-i si iubindu-le opera ar fi nsemnat sa promoveze raul pe care-l fac. Pe cruce Hristos s-a rugat pentru ucigasii lui: " iarta-i Doamne cac i nu stiu ce fac". Ca ncununare a ag itatiei fariseilor, s -a ntrunit sanhedrinul ( marii preoti, scribii si nteleptii) sub Caiafa si singurul iudeu dintre discipoli, Iuda Iscariotul, i-a condus pe emisarii sanhedrinului la locul u nde stia ca er a Hristos s i l-a identificat sarutndu-l, pe ntru 30 de arginti. Iuda I scariotul a fost canonizat drept sfnt ortodox n Rusia sovietica dupa revolutia bolsevica si n Germania dupa caderea lui Hitler - demonstrnd ca s ecta fariseilor iesise t riumfatoare n a mbele cazur i, cu t riumful b olsevismului n Rusia si cu nf rngerea Germaniei n 1944 si demonstrnd puterea acestei secte azi. Evanghelia dupa Matei arata ca Iuda s-a spnzurat apoi. Istoricul sionist D r. J oseph K astein ar e multa s impatie pe ntru Iuda, car e, zi ce e l, er a un o m bun de ziluzionat de Hristos si care "a rupt n secret" cu Hristos. Cuvintele "a rupt n secret" descriu tradarea lui Iuda n stil sionist. Fariseii l-au judecat pe H ristos ntr-un " tribunal a l po porului" de t ip r evolutionar-sovietic, un de un informator i dentifica victima s i apo i g loata pune g heara pe victima s i o traste n fata unui t ribunal care n-are nici o autoritate juridica, unde este condamnat la moarte pe baza unor marturii mincinoase inventate ad-hoc. Din acest moment "nteleptii" au procedat ca "consilierii" din epoca noastra si au inventat actul de acuzare care sa ceara pedeapsa cu moartea att sub "legea" iudaica ct s i sub legea statului roman; n pr imul caz, pentru blasfemia de a s e pretinde mesia; n cel de-al doilea, pentru a se pretinde "regele evreilor". Guvernatorul Pilat a ncercat n fel si chip sa evite nedreptatea pe care i-o cereau "nteleptii" iudeilor, pretinzndu-i s a-l uc ida pe Hristos. El seamana cu politicienii englezi si americani d in

15

secolul acesta: n cele din urma teama lui de secta atotputernica a fost mai mare. Sotia lui l-a sfatuit sa nu se atinga de Hristos. Ca un politician t ipic, Pilat a ncercat sa se eschiveze trimitndu-l lui Irod Antipas, guvernatorul Galileii, ca galilean; I rod i l-a t rimis napoi. A ncercat apo i s a-i reduca sentinta la bi ciuire la s nge; f ariseii ins istau cernd moartea si amenintau cu denuntul: "nu-i esti prieten lui Cesar daca nu-l ucizi". Asa a cedat Pilat, exact ca guvernatorii britanici si reprezentantii Natiunilor Unite cnd li se cer infamii sub amenintarea ca se vor duce campanii publicitare mpotriva lor la Londra sau New York. n mod evident P ilat si cunostea guvernul, asa cum si-l cunosc po liticienii secolului nostru si s tia ca va fi nlocuit sau demis d in functie daca r efuza sa se lase manipulat. Asemanarea d intre Pilat si guvernatorii britanici ai Palestinei dintre cele doua razboaie este izbitoare; unul dintre ei a mentionat-o, cnd dnd telefon unui rabin sionist influent din New York, a zis secretarei: "spune-i marelui preot Caiafa ca Pilat din Pont doreste sa vorbeasca cu el". Pilat a mai facut o ul tima ncercare de a se es chiva s punndu-le " nteleptilor": " judecati-l v oi dupa le gea voastra", dar acestia versati fiind i-au raspuns: "noi n-avem dreptul sa executam oameni". Atunci Pilat a ncercat sa-l salveze pe Hristos ape lnd la popor si o ferindu-se sa-l amnistieze, dar poporul a cer ut ca n locul lui Hristos sa fie amnistiat Barabas, un bandit si ucigas notoriu. Probabil Pilat nu spera prea multe de la popor, caci n decursul istoriei nca nu s-a vazut vreodata dreptate sau mila la gloata la care i se zice "poporul" si Pilat ca administrator cu experienta stia c a " poporul" s au gloata s unt totdeauna instrumentele u nor s ecte i nfluente: " dar m arii pr eoti s i nteleptii au convins poporul ca sa-l ceara pe Barabas si sa-l ucida pe Hristos" (Matei 27:20). n z ilele noastre s ecta ar e aceea si put ere de a co nvinge masele. I mperiul r oman a as cultat de po runca fariseilor, dupa cum imperiul persan ascultase de porunca levitilor cu 500 de ani n urma. n capitolul despre Hristos din istoria sa a iudaismului, D r. K astein z ice ca Hristos a fost " un mesia r atat" s i ncheie n mod car acteristic cu vorbele: "viata si moartea lui sunt treaba noastra [a sionistilor]". Capitolul 11:

Renaste fariseismul Enciclopedia Iudaica arata cum la cteva decenii dupa moartea lui Hristos fariseii, ajutati de ultimul rege Irod al Iudeii, Agrippa I, care i-a eliminat pe saducei, au ramas atotputernici si fara rivali, exact ca levitii dupa despartirea dintre triburile israelitice si cel iudaic. Ca si atunci, a ur mat o catastrofa, din care fariseii au renascut, ca s i levitii. n cei ctiva a ni de put ere fariseica absoluta n I udeea e i au rescris d in nou "legea"; ace asta r ecompilatie, ar ata D r. Kastein, r eglementeaza viata ev reilor pe ve ci de v eci n toate am anuntele. Z ice Kastein: " ntreaga istorie a iudaismului a fost r escrisa d in punctul de vedere a l fariseilor... f ariseismul a da t forma de finitiva car acterului iudaismului s i vietii s i g ndirii iudaice pe veci d e v eci... car acteristica pr incipala es te ' separatismul'". H ristos l e-a reprosat ca au substituit ordinele lor comenzilor divine; Hristos a fost ucis si fariseii au intensificat caracterul tribal si de ur a r asiala a l " legii" si au promulgat pe v eci cr ezul masacrului, nrobirii, d istrugerii s i s uprematiei lor a supra celorlalte natiuni, chiar n ajunul dizolvarii lor. Cuvintele D r-ului Kastein sunt r evelatoare. E l ar ata mai nti ca dupa ce Nehemia a impus " noul co ntract" asupra tribului lui Iuda, Thora a fost "ultima data rescrisa" si ca ulterior "nici un cuvnt" nu mai putea fi schimbat. Mai mult, la vremea cnd fariseii totusi au "rescris" din nou Thora, exista deja o traducere n greaca, astfel nct orice schimbare au facut fariseii ar fi t rebuit s -o faca n o riginalul e braic. D eci nu Thora au rescris-o fariseii n a ceasta rescriere a legii de care vorbeste Dr. Kastein aici, ci Talmudul, aceea imensa continuare a Thorei nceputa n ultimii ani ai Iudeii, dar consemnata n codice mult mai trziu. n 70 A D, circa 35 de ani dupa moartea lui Hristos, era mare dezordine n Iudeea; po poarele nvecinate, n special galileenii, se rasculau mpotriva imperiului roman; fariseii, care invitasera trupele romane n Iudeea, nu faceau nimica; dupa multe c ampanii r omanii au demolat I erusalimul s i-au desfiintat provincia I udeea. T imp de 19 secole dupa aceea n-au existat absolut nici un fel de evrei n Ierusalim; singurii care au trait n Ierusalim n mod permanent din antichitate pna azi sunt samaritenii, dintre care un mic numar au supravietuit tuturor persecutiilor la care au fost supusi. Dr. Kastein zice ca cei 70 de ani dinainte de distrugerea Ierusalimului sunt "anii eroici," probabil gndindu-se la triumful fariseilor asupra tuturor altor tendinte care rivalizau sa domine asupra sufletului evreilor. n nici un caz nu se poate spune ca iudeii ar fi rezistat "eroic" mpotriva imperiului roman, caci toate luptele care au avut loc au fost duse de catre galileeni, pe care Dr. Kastein i dispretuieste.

16

Capitolul 12:

Lumina si ntuneric Doua grupuri de calatori au parasit Ierusalimul n ultimele sale zile: discipolii care aduceau omenirii crestinismul; si fariseii care, analiznd situatia politico-militara si prevazndu-si sfrsitul, si mutau sediul ntr-un nou loc de unde sa continue sa d irijeze d iaspora, asa cum o d irijasera d in Babilon n trecut levitii. Criza c ivilizatiei noastre rezulta d in antagonismul mesajului celor doua cete ce-au parasit atunci Ierusalimul, caci sunt ireconciliabile si victoria unuia este disparitia c eluilalt. S -ar pa rea ca mesajul distrugerii va t riumfa n zilele noastre. ntreaga i storie a o ccidentului demonstreaza acest antagonism. Cnd "legea" era n ascendenta, au avut loc nrobiri de alte popoare, s-au ars eretici, s-au ucis apostatii, s-au faurit politici primitive de dominatie rasiala; secolul 20 pare cel mai mult dominat de "lege". Cnd o presiunea " legii" a slabit put in, s -a facut dr eptate, s -a s tabilit pr incipiul dr eptului la judecata de schisa si dreapta, s -a r espins s uprematia r asiala s i s -au acceptat toti o amenii ca fii a i lui D umnezeu: er a n as cendenta nvatatura lui Hristos. Dupa distrugerea Ierusalimului fariseii, liberi s i nestnjeniti n noua lor capitala, si-au identificat dusmanii n secta crestinilor, care credeau ca Hristos a fost mesia. Crestinii nsa nu-si cunosteau dusmanii, dupa cum nu-i cunosc nici azi, caci ei iubeau pe toata lumea. Dar tocmai refuzul de a ur si persecuta era pacatul cel mai mare al crestinilor n ochii fariseilor, cac i " legea" pr escrie ur a. D eci c restinismul t rebuie neaparat d istrus ca s a t riumfe " legea", au decretat " nteleptii sionului". D ar au fost pr intre e i si u nii care au protestat, de ex . G amaliel, c are a z is, c nd i biciuiau pe Sf. Petre si Ioan pentru ca au propovaduit crestinismul: "Aveti grija ce faceti; daca fapta lor e fapta de om, va d ispare n curnd; da r da ca e fapta lui D umnezeu, nu o put eti d istruge". Majoritatea fariseilor nsa s e s imteau destul de put ernici ca sa d istruga cr estinismul, chi ar da ca v or munci s ecole de -a-rndul n acest se ns. Fariseii s i-au stabilit comitetul central la Jamnia n Palestina. Acolo au intrat ntr-o lume noua, altfel de cum fusese lumea "legii" d e p na at unci, u nde t oata v arsarea de snge si t ot j aful s i masacrul aveau loc ntre t riburi c are pricepeau aceste notiuni si nu aveau idei mult diferite. Dar de acum "legii" i se opuneau notiuni total diferite care nu atacau oameni ce pot fi usor ucisi si nlocuiti ci atacau chiar "legea". Munca fariseilor era mai grea: Ierusalimul nu mai era; tribul lui Iuda era atomizat, rasa iudaica se dizolva; ce le ramasese era un "popor evreu" compus din cea mai pestrita amestecatura de rase si snge, mprastiati pr in lume s i care t rebuiau tinuti strns n clestele " ntoarcerii" n "tara fagaduintei" a "neamului ales"; si aceasta multime mprastiata trebuia nregimentata si convinsa sa distruga toate natiunile printre care locuia. "Legea" n u mai put ea f i r escrisa dupa ce er a de ja cu noscuta s i a ltora s i dupa ce H ristos d emascase interpolarile si d istorsiunile pe care s cribii le faceau tot timpul n "lege"; de si fusese uc is, nu fusese c ombatut s i urmasii lui erau tot mai numerosi. Dar " legea" t rebuia t otusi adaptata la fiecare necesitate po litico