CONTEXTUL SOCIAL-POLITIC ŞI THE SOCIO-POLITICAL ANDregimului politic de monarhie constitutionala din Romania de dupa unirea din 1859,ea fiind ceruta de Programul divanurilor ad-hoc,alaturi

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2017

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2017

7

CONTEXTUL SOCIAL-POLITIC ŞI

ISTORIC AL ADOPTĂRII ŞI

REVIZUIRII ULTERIOARE A

CONSTITUŢIEI ROMÂNIEIDE LA 1

IULIE 1866

Moise BOJINCĂ*

Abstract: Valul revolutionar de la 1848 a zguduit

intreaga Europa, producand consecinte profunde si

asupra spatiului romanesc.

Tratatul de pace de la Paris din 1856 avea sa

confere Principatelor Romane un nou statut prin

desfiintarea protectoratului Rusiei tariste si trecerea

Principatelor Romane sub garantia colectiva a celor

sapte puteri semnatare.

Pentru cele doua Principate Romane, Conventia

de la Paris a reprezentat o Constitutie stabilita de

puterile europene care nu au admis unirea efectiva a

Principatelor,stabilind ca fiecare Principat sa aiba

organe de conducere distincte,respectiv domnitor si

parlament proprii.adevarata Constitutie

Cu toate ca Statutul dezvoltator al Conventiei de

la Paris preciza ca legea fundamentala a Romaniei

ramane pe mai departe Conventia de la Paris,

Statutul lui Cuza a reprezentat o adevarata

Constitutie pentru partea modificata din Conventia

de la Paris, constituind un" produs" exclusiv

national.

Constitutia de la 1866 a reprezentat fundamentul

regimului politic de monarhie constitutionala din

Romania de dupa unirea din 1859,ea fiind ceruta de

Programul divanurilor ad-hoc,alaturi de autonomia

si neutralitatea celor doua Principate, unirea lor

intr-un singur stat sub numele de Romania,avand in

frunte un principe strain ereditar dintr-o familie

domnitoare din Europa,un guvern reprezentativ si

constitutional.

Constitutia de la 1866 este prima intocmita de

reprezentantii legitimi ai natiunii romane pe baza

principiului castigat de domnitorul Alexandru Ioan

Cuza in 1864 prin care s-a recunoscut suvernitatea

interna a Romaniei si reprezinta o optiune

europeana a elitei politice romanesti,o garantie a

stabilirii unor regulide guvernare moderna a

societatii romanesti.

Cuvinte cheie: Constitutie, unire, Principate

unite, context social politic si istoric, Romania

THE SOCIO-POLITICAL AND

HISTORICAL CONTEXT OF THE

ADOPTION AND FUTURE REVISION

OF THE ROMANIAN CONSTITUTION

FROM THE JULY 1, 1866

Moise BOJINCĂ **

Abstract: The revolutionary wave of 1848 shook

the whole Europe, producing deep consequences also

on the Romanian space.

The Peace Treaty from Paris from 1856 was to

grant the Romanian Principalities a

new status through the abolition of the Tatar

State Prosecutor and the passing of the Romanian

Principalities under the collective guarantee of the

seven signatory powers.

For the two Romanian Principalities, the Paris

Convention represented a Constitution founded by the

European Powers who did not allow the effective

unification of the Principalities, establishing that each

Principality had distinct governing bodies, namely its

own ruler and parliament.

Although the developing status of the Paris

Convention states that the Fundamental Law of

Romania remains the Paris Convention, Cuza's status

was a true Constitution for the modified part of the

Paris Convention, being an "exclusively" national

product.

The Constitution of 1866 represented the base of

the political regime of constitutional monarchy in

Romania after the unification from 1859, as required

by the Ad-Hoc Divan Program, along with the

autonomy and neutrality of the two Principalities, their

unification in one state under the name of Romania,

advancing a hereditary foreign prince from a reigning

family in Europe, a representative and constitutional

government.

The Constitution of 1866 was first drawn up by

the legitimate representatives of the Romanian nation

based on the principle gained by the ruler Alexandru

Ioan Cuza in 1864, through which Romania's internal

sovereignty was recognized and which represents an

European option of the Romanian political elite, a

guarantee of establishing some governing rules for the

modern Romanian society.

Key words: Constitution, union, united Principles,

political and historical social context, Romania

* Prof. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe Juridice, Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu ** University Professor PhD, Faculty of Juridical Sciences, “Constantin Brâncuşi” University of Tg-Jiu



8

1. Contextul social-politic şi istoric

anterior adoptării Constituţiei

Este îndeobşte cunoscut că valul

revoluţionar din anul 1848 avea să zguduie

întreaga Europă şicare, desigur, a produs

consecinţe profunde şi asupra spaţiului

românesc. După cum se cunoaşte, ladata de

19 aprilie / 1 mai 1849 Rusia şi Turcia ai

încheiat Tratatul de la Balta Liman care

încălca autonomia Moldovei şi a Valahiei în

sensul că Domnitorii urmau să fie numiţi de

cele două puteri:Turcia şi Rusia. Potrivit art.

I şi II din respectivul Tratat adunările

obşteşti au fost desfiinţate şiînlocuite cu

divanuri.

În anul 1853 izbucneşte un nou război

ruso-turc finalizat prin Tratatul de pace de la

Paris din1856. Acest Tratat încheiat la 18/30

martie 1856 conferea un nou statut

Principatelor Române însensul că a desfiinţat

protectoratul Rusiei ţariste şi a trecut

Principatele Române sub garanţia colectivă

acelor şapte puteri semnatare1.

S-a dispus convocarea Divanurilor ad-

hoc şi consultarea românilor cu privire la

organizarea definitivă a Principatelor

(eventuala lor unire).

Divanurile au fost convocate în

septembrie 1857 şi au stabilit următoarele:

- respectarea autonomiei Principatelor

conform vechilor capitulaţii2 din 1393, 1460,

1511 şi 1634;

- unirea politică a Principatelor într-un

singur stat sub numele de „România”;

- consacrarea pe tronul ţării a unui

principe străin ales din una din dinastiile

europene;

- organizarea unui regim constituţional-

parlamentar.

La 07 august 1858 a fost finalizată

Conferinţa ambasadorilor puterilor

contractante prinîncheierea Convenţiei de

la Paris.

Pentru cele două Principate Române

Convenţia de la Paris a reprezentat o

Constituţie stabilită deputerile europene care

nu au admis unirea efectivă a Principatelor şi

au stabilit ca fiecare ţară să aibăorgane de

1. The socio-political and

historical context prior to the adoption

of the Constitution It is common knowledge that the

revolutionary wave in 1848 would shake

the whole of Europe and that, of course, it

also produced profound consequences on

the Romanian space. As it is known, on

April 19 / May 1, 1849, Russia and Turkey

concluded the Liman Balta Treaty that

violated the autonomy of Moldavia and

Wallachia in the sense that the Governors

were appointed by the two powers: Turkey

and Russia. According to art. I and II of

that Treaty, the public assemblies were

abolished and replaced with divans .

In 1853, a new Russo-Turkish War

starts and ends in 1856 through the the

Peace Treaty from Paris. This Treaty,

concluded on March 18/30, 1856, gave a

new status to the Romanian Principalities,

by abolishing the tsarist Russian

protection, and included the Romanian

Principalities under the collective

guarantee of those seven signatory

powers7.

The ad-hoc Divans’ convocation and

the Romanians’ consultation in regard to

the final organisation of the Principalities

(their eventual union) were ordered.

The divans were convened in

September 1857 and established the

following:

– the respect for the Principalities’

autonomy according to the old

capitulations8 from 1393, 1460, 1511 and

1634;

- the political union of the

Principalities in a single state under the

name of "Romania";

- the consecration on the country’s

throne of a foreign prince elected from one

of the European dynasties;

– the organization of a constitutional-

parliamentary regime.

On August 7 , 1858, the Conference of

Ambassadors of the Contracting Powers

was finalized by the conclusion of the



9

conducere distincte respectiv domnitor şi

parlament proprii.

Au fost constituite două instituţii

politico-juridice comune Principatelor

Române şi anume: Comisia Centrală şi

Curtea de Casaţie, ambele având sediul în

oraşul Focşani.

Principatele au fost organizate avându-se

în vedere principiul separaţiei puterilor în

stat3. Astfel, puterea legislativă era

încredinţată hospodarului (domnitorului),

Adunării Elective şi Comisiei Centrale de

la Focşani.

Pregătirea legilor de interes comun se

realiza de Comisia Centrală, iar a celor de

interes special de către hospodarul

(domnitorul) fiecărui Principat. Legile erau

supuse de domnitor Adunăriiprin votare.

Puterea executivă aparţinea

hospodarului (domnitorului), iar puterea

judecătorească seexercita de judecători,

numiţi de hospodar, în numele acestuia.

După înfăptuirea Unirii Principatelor

Române, guvernul prezidat de Mihail

Kogălniceanu ademarat procedura revizuirii

raporturilor dintre proprietarii de pământ şi

ţărani.

Acestei reforme i s-a opus, după cum era

de aşteptat, Adunările parlamentare

(compuse dinmoşieri) fapt ce l-a determinat

pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza să le

dizolve, dând o proclamaţiecătre popor, la 2

mai 1864 şi unde a propus modificarea

Convenţiei de la Paris şi a legii electorale.

În aceste condiţii, la data de 2 iulie 1864

a intrat în vigoare Statutul confirmat prin

plebiscit şi recunoscut de puterile garante.

Potrivit Statutului dezvoltător al

Convenţiei de la Paris, cunoscut şi sub

numele de Statutul lui Cuza, parlamentul s-a

organizat bicameral şi anume în

Adunarea electivă şi Adunarea

ponderatoare.

Puterea legislativă era exercitată de cele

două adunări împreună cu domnitorul.

Puterea executivă aparţinea exclusiv

domnitorului. Aceasta avea dreptul de

iniţiativă legislativă. Proiectele de legi erau

Paris Convention.

For the two Romanian Principalities, the

Paris Convention constituted a Constitution

set up by the European deputies who did

not allow the effective unification of the

Principalities and established that each

country should have its own leadership

bodies, respectively their rulers and their

own parliament.

Two politico-judicial institutions

common to the Romanian Principalities

were set up: The Central Commission

and the Court of Cassation , both having

their headquarters in the city of Focsani.

The Principalities were organized

taking into account the principle of

separation of powers within the state9.

Thus, the legislative power was entrusted

to the ruler, to the elected assembly and

to the Central Commission of Focsani. The drafting of the laws of common

interest was made by the Central

Commission, and the ones of special

interest by the ruler of each Principality.

The laws were subjected to the Assembly

by the ruler via vote.

The executive power belonged to the

ruler, and the judiciary power was

exercised by the judges, who were

appointed by the rule on his behalf.

After the establishment of the Union

of the Romanian Principalities, the

government chaired by Mihail

Kogălniceanu took over the process of

reviewing the relations between

landowners and peasants.

The parliamentary assemblies

(constituted by landowners) have opposed

to this reform, as expected, fact that

determined the ruler Alexandru Ioan Cuza

to dissolve them by giving a proclamation

to the people on May 2, 1864 through

which he proposed to amendment of the

Paris Convention and the electoral law.

In these circumstances, on July 2,

1864 the status confirmed by a plebiscite

came into force and was recognized by the

guarantor powers.



10

susţinute de miniştri sau de membri

Consiliului de Stat în faţaAdunării elective.

Corpul ponderator – Senatul era condus

de mitropolitul primar al României şi era

alcătuit din:

- mitropolit;

- episcopi;

- întâiul preşedinte al Curţii de Casaţie;

- cel mai vechi general de armată în

activitate;

- 64 de membri numiţi de domnitor.

Senatul avea în atribuţii ocrotirea

Constituţiei, realizând un control al

constituţionalităţii legilor.

Adunarea electivă – camera inferioară a

Parlamentului era competentă să adopte

bugetul statului.

Domnitorul – şeful puterii executive–

guverna prin decrete-legi până la efectuarea

unor noi alegeri legislative.

Statutul dezvoltător al Convenţiei de la

Paris preciza că legea fundamentală a

României rămânepe mai departe Convenţia

de la Paris.

Cu toate acestea, Statutul lui Cuza a

reprezentat o adevărată Constituţie pentru

partea modificată din Convenţia de la Paris.

Ea constituie un „produs” exclusiv naţional.

În temeiul Statutului s-au adoptat:

Codul civil, Codul de procedură civilă,

Legea privind administraţia publică şi

justiţia, Legea instrucţiunii publice – acte

normative fundamentale pentrudezvoltarea

României moderne.

Legea electorală era anexată la Statut

şi stabilea:

- drepturile electorale;

- condiţiile necesare pentru exercitarea

dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales;

- normale tehnice privind procedura

desfăşurării alegerilor.

2. Adoptarea Constituţiei

Constituţia de la 1866 reprezintă

fundamentul regimului politic de monarhie

constituţională dinRomânia de după unirea

din 1859, fiind promulgată de Carol I, la 1

iulie 1866.

Constituţia a fost cerută de programul

According to the Developing Status of

the Paris Convention, also known as Cuza's

Status, the Parliament had been organized

as bicameral, namely in the elective

Assembly and the weighting Assembly.

The legislative power was exercised

by the two assemblies together with the

ruler.

The executive power belonged

exclusively to the ruler. This power had

the right of legislative initiative. The law

drafts were supported by ministers or

members of the State Council before the

elective Assembly.

The Weighing Pitch - The Senate was

led by the Primary Metropolitan of

Romania and was composed from:

- the Metropolitan;

- the bishops;

- the first president of the Court of

Cassation;

- the oldest army general in operation;

- 64 members appointed by the ruler.

The Senate was responsible for the

protection of the constitution, controlling

the laws’ constitutionality.

The elective Assembly - the lower

chamber of Parliament, was able to adopt

the state budget.

The Ruler - the head of the executive

power, ruled through law decrees up until

the execution of new legislative elections.

The developing status of the Paris

Convention stipulated that the fundamental

law of Romania continues to remain the

Paris Convention. Despite this, Cuza's status represented a

true Constitution for the amended section

from the Paris Convention. It is an

exclusively national product.

Under the Status the Civil Code, the Code

of Civil Procedure, the Law Of Public

Administration and Justice, the Law of

Public Instruction - Fundamental

Normative Acts for the Development of

Modern Romania were adopted.

The Electoral Law was annexed to

the Statute and established:



11

divanurilor ad-hoc alături de autonomia şi

neutralitatea celor două Principate, unirea

lor într-un singur stat sub numele de

România, având în frunte un principe străin

ereditar dintr-o familie domnitoare din

Europa (familie care să nu fie rusă sau

austriacă), un guvern reprezentativ şi

constituţional – garanţia colectivă a celor

şapte Mari Puteri europene.

Pentru operativitate şi evitarea inutilelor

confruntări în Adunarea electivă s-a

constituit un „comitet compromisoriu”

format dintr-un număr egal de reprezentanţi

ai grupărilor liberale şi conservatoare.

Constituţia a fost o opţiune europeană a

elitei politice româneşti, o garanţie a stabilirii

unorreguli de guvernare modernă a societăţii

româneşti.

Constituţia din 1866 este prima

întocmită de reprezentanţii legitimi ai

naţiunii române pe baza principiului

câştigat de Alexandru Ioan Cuza în 1864,

prin care se recunoştea suveranitatea

interioară a României.

Este o Constituţie dată printr-un acord de

voinţă între Adunarea Deputaţilor,

reprezentând naţiunea şi suveran, în

contextul ameninţării Unirii din 1859 şi în

condiţiile izbucnirii războiului austro-

prusac.

A avut ca model de inspiraţie Constituţia

belgiană, la rândul său chintesenţă a

modelelorfrancez, englez şi american, care în

multe privinţe era apreciată ca fiind cea mai

înaintată şi cea maiechilibrată din Europa.

Faţă de Constituţia belgiană,

Constituţia României din 1866

prevedea: indivizibilitatea teritoriului

(art.2), oprirea colonizării cu străini (art.3),

cazurile de expropriere (art.19),garantarea

suprafeţelor agrare acordate clăcaşilor, la

1864 (art 133), menţiunea că

puterilenaţiunii nu se puteau încredinţa

decât prin delegaţiune, desfiinţarea

Consiliului de Stat şitrecerea

prerogativelor sale la Curtea de Casaţie.

Cu toate acestea ea a fost apreciată ca

fiind o improvizaţie făcută în grabă după

- the electoral rights;

- the conditions required for the

exercise of the right to vote and the right

to be elected;

- technical norms regarding the

procedures for the conduct of elections.

2. Adoption of the Constitution

The Constitution from 1866 is the

foundation of the political regime of

constitutional monarchy in Romania after

the unification from 1859, promulgated by

Charles I on July 1, 1866.

The constitution was demanded by the

ad-hoc divans’ program alongside the

autonomy and neutrality of the two

Principalities, their unification in one state

under the name of Romania, having a

leading foreign hereditary prince of a

reigning European family (a non Russian

or Austrian family), a representative and

constitutional government - the collective

guarantee of the seven Great European

Powers.

For convenience and avoidance of

unnecessary confrontations in the elective

assembly, a “Compromise committee"

consisting of an equal number of

representatives of the liberal and

Conservative was constituted.

The Constitution represented an

European option of the Romanian

political elite, a guarantee of establishing

the modern governance rules of the

Romanian society.

The Constitution of 1866 was the first one

drawn up by the legitimate

representatives of the Romanian nation based on the principle gained by Alexandru

Ioan Cuza in 1864, through which

Romania’s internal sovereignty had been

acknowledged.

It is a Constitution given by a will

agreement between the Assembly of

Deputies, representing the nation, and the

ruler, in the context of the threat of the

1859 Treaty and the outbreak of the

Austro-Prussian war.



12

Constituţia belgiană4

Titu Maiorescu a acuzat Constituţia de

la 1866 de un „prematur liberalism”, el

susţinând, cade altfel şi alţi înaintaşi, precum

I. H. Rădulescu, Al. Russo, M.

Kogălniceanu, Gheorghe Asachi, că în

modernizarea noastră şi, deci, şi în

elaborarea Constituţiei de la 1866 păstrarea

şi continuarea aceea ce este în consonanţă

cu specificul poporului şi nu renunţarea la

tot ce a fost trecut.

Constituţia din 1866 are girul regelui Carol

I care avea să afirme că: „Eu vă aduc …

acelrespect pentru lege pe care l-am cules în

exemplul alor mei”5

Rolul lui Carol I a fost determinat în

stabilirea structurii parlamentului, respectiv bicameralşi în circumstanţele în

care urma să funcţioneze dreptul de veto, ca

drept absolut de care însă Carol nus-a folosit.

La 12 zile după promulgarea

Constituţiei Carol I depunea jurământul

arătând că: „Prin Constituţia ce dăm

astăzi Statului român, realizăm aspiraţiile

legitime ale naţiunii, garantând interesele

tuturor stărilor precum şi toate drepturile pe

care cetăţeanul trebuie să le găsească într-o

societate civilizată. Acest act pentru mine

este cel mai însemnat al vieţii mele căci el

este pactuldefinitiv care mă leagă pentru

totdeauna cu destinele noii mele ţări, cu

România … Un guvern monarhic este aşezat.

Să stăruim dar cu toţii ca prin leală şi

sinceră aplicare a principiilor acestei

Constituţii,ea să poată produce

binefăcătoarele ei roade”6

Cel puţin la început, Carol I s-a arătat

satisfăcut de Constituţie întrucât era parte a

puterii legislative, alături de Camere şi

Senat, fiind un fel de „a treia cameră cu

puteri legiuitoare”, după expresia

inspirată a lui Tudor Drăganu. Astfel, domnitorul avea dreptul de a

convoca, a deschide, a amâna, a închide şi

dizolva Camerele, avea dreptul de a întocmi

regulamente pentru executarea legilor.

Ca reprezentant al puterii executive,

suveranul îi numea şi revoca pe miniştri,

It was inspired by the Belgian

Constitution, which had in its turn the

quintessence of the French, English and

American models, which in many respects

was appreciated as the most advanced and

the most balanced in Europe.

Compared to the Belgian Constitution, the

Romanian Constitution from 1866

provided: the indivisibility of territory

(Article 2), the cease of foreign

colonization (Article 3), the cases of

expropriation (Article 19), the guarantee

of agricultural lands granted to a

worker10 in 1864 (Article 133), the

mention that the Powers of the Nation

could not be entrusted only by

delegation, by abolition of the State

Council and by granting of its

prerogatives to the Court of Cassation. However, it was appraised as an

improvisation made hasty by the

Constitution Belgian11.

Titu Maiorescu accused the

Constitution from 1866 of a "premature

liberalism", as he argued, like other

predecessors, like IH Radulescu, Al.

Russo, M. Kogălniceanu, Gheorghe

Asachi, the retention and continuity of

what is in line with the specifics of the

people in our modernization and thus also

in the development of the 1866

Constitution, and not the renouncement of

everything that was in the past.

The Constitution of 1866 has the royal

endorsement of the Kind Charles I, that

would come to affirm that „Eu vă aduc …

acel respect pentru lege pe care l-am cules

în exemplul alor mei”12

The role of Charles I was determined

in establishing the parliamentary

structure, namely bicameral, and in the

circumstances in which the right of veto

was to function, as an absolute right that

Charles I did not use.

After 12 days after the promulgation

of the Constitution, Charles I lodged an

oath stating that: „Prin Constituţia ce dăm

astăzi Statului român, realizăm aspiraţiile



13

dizolva Parlamentul, era comandantul

armatei. Era inviolabil în sensul că nu era

răspunzător nici pentru actelesale personale

şi irevocabil, puterile fiindu-i conferite pe

viaţă.

Domnitorul avea atribuţii şi în

exercitarea puterii judecătoreşti. Astfel,

sentinţele judecătoreştise dădeau în numele

suveranului. El este cel care sancţiona şi

promulga legile, amnistia în

materiepolitică şi criminală, fără a putea

suspenda cursul urmăririi judecătoreşti. El

numea în funcţii publicefără a putea crea

noi funcţii, încheia convenţii cu state

străine care nu puteau fi aplicate

fărăaprobarea puterii legislative.

Constituţia de la 1866 are inserate în

cuprinsul său trei principii fundamentale,

şi anume: principiul suveranităţii

naţionale, principiul guvernării

reprezentative şi principiul

separăriiputerilor în stat. Puterea legislativă era exercitată de

Parlament (bicameral) şi de către

rege. Numai cuacordul de voinţă a celor trei

segmente se asigura introducerea şi

funcţionarea legislaţiei.

Puterea judecătorească era formal

independentă de cele două. Nici o justiţie nu

se putea crea decât în virtutea unei legi.

Curtea de Casaţie avea dreptul de a cenzura

actele administrative la cererea unui recurent,

proclamând, dacă era cazul, ilegalitatea lor.

Un astfel de lucru s-a întâmplat în

martie1912, când a fost respinsă Legea

tramvaeelor, adusă de guvernul P. P.

Carp, obligându-l pe acestasă demisioneze.

Puterea executivă avea ascendent

asupra celorlalte două chiar dacă în

conformitate cuprincipiul separaţiei

puterilor în stat cele trei puteri trebuie să aibă

o forţă egală. Ea era asigurată desuveran care

avea titlul de Domn şi de miniştri până la 15

martie 1881, când România s-a

proclamatregat. Iniţial erau 7 miniştri:

- Interne;

- Finanţe;

- Justiţie;

legitime ale naţiunii, garantând interesele

tuturor stărilor precum şi toate drepturile

pe care cetăţeanul trebuie să le găsească

într-o societate civilizată. Acest act pentru

mine este cel mai însemnat al vieţii mele

căci el este pactuldefinitiv care mă leagă

pentru totdeauna cu destinele noii mele

ţări, cu România … Un guvern monarhic

este aşezat. Să stăruim dar cu toţii ca prin

leală şi sinceră aplicare a principiilor

acestei Constituţii,ea să poată produce

binefăcătoarele ei roade”13.

At least in the beginning, Charles I

was pleased with the Constitution as he

was part of the legislative power, together

with the Chambers and the Senate, being

a kind of "third chamber with legislative

powers" after the terse expression of

Tudor Draganu. Thus, the ruler had the right to

convene, open, postpone, close and

dissolve the Chambers, and was entitled to

make regulations for the enforcement of

the laws.

As a representative of the executive

power, the ruler named and revoked the

ministers, dissolved Parliament, was the

commander of the army. He was

inviolable in the sense that he was not

responsible for his personal acts and

irrevocable, in the sense that the powers

were given to him for life.

The ruler had responsibilities also in

exercising the judicial power. Thus, the

juridical sentences were given on behalf of

the sovereign. He is the one who

sanctions and promulgates the laws, the

amnesty in ephemeral and criminal

matters, without being able to suspend the

course of the judicial prosecution. He was

able to appoint in public positions without

being able to create new functions, to

conclude conventions with foreign states, that could not be applied without the

approval of the legislative power.

The Constitution of 1866 has

incorporated into it three fundamental

principles, namely: the principle of



14

- Externe;

- Culte şi Instrucţiune Publică;

- Război;

- Lucrări Publice.

De la 1 aprilie 1883 apare şi Ministerul

Agriculturii, Industriei, Comerţului şi

Domeniilor,care, la 1 aprilie 1908 se

desparte în două, industria şi comerţul

constituind un minister separat.

Constituţia din 1866 a introdus

principiul eredităţii în desemnarea

monarhului. Numaibărbaţii şi descendenţii

acestora puteau moşteni tronul, prin ordinea

de progenitură, cu excluderea femeilor şi a

coborâtorilor lor.

Puterea executivă era exercitată de către

guvern şi rege care desemna primul

ministru, aprobalista miniştrilor, primea

jurământul lor. Cu mandat regal, regele putea

proroga sau dizolva Parlamentul.La rândul

său, Parlamentul putea da vot de blam unui

ministru sau întregului guvern – cum s-

aîntâmplat la 12 februarie 1901 sau la 17

ianuarie 1922.

3. Reflectarea Constituţiei din 1866 în

practica social-politică ulterioară şi

revizuirea acesteia

Constituţia de la 1866:

- a consacrat unitatea şi indivizibilitatea

statului;

- a stabilit, pentru întâia dată, în

mod oficial, denumirea de România în

locul aceleia de Principatele Unite,

denumire care însă în afară avea să fie

menţinută până la Congresul de la Berlindin

1878;

- a statuat drapelul tricolor: albastru,

galben şi roşu;

- a consacrat ca formă de stat monarhia

constituţională, ereditară în familia

principelui Carol I,în linie directă masculină,

succesorii fiind crescuţi în religia ţării;

- a prevăzut drepturi şi libertăţi

cetăţeneşti;

- a preluat deosebirea dintre ortodocşi şi

neortodocşi din Convenţia de la Paris din

1818,stipulând în art. 7 că: „numai străinii

de rituri creştine pot dobândi

national sovereignty, the principle of

representative government, and the

principle of power separation in the

state. The legislative power was exercised

by the (bicameral) Parliament and by the

king. Only with the agreement of the three

segments the introduction and

functioning of the legislation was

ensured.

The judicial power was formally

independent of the two. A justice could be

created only based on the virtue of a law.

The Court of Cassation had the right to

censor administrative provisions on

demand of an appellant, proclaiming, if

necessary, their illegality. Such a thing

happened in March 1912, when the Tram

Law, brought by the Government of PP

Carp, was rejected, forcing his

resignation.

The executive power overruled the

other two, even if in accordance with the

principle of the separation of powers in the

state, the three powers must have an equal

weight. It was insured by the ruler who

had the title of Lord and by the ministers

until March 15, 1881, when Romania

proclaimed itself a kingdom. Initially,

there were 7 ministers:

- the Minister of Internal Affairs;

- the Minister of Finance;

- the Minister of Justice;

- the Minister of External Affairs;

- the Minister of Cults and Public

Instruction;

- the Minister of War;

– the Minister of Public Works.

Since April 1, 1883, the Ministry of

Agriculture, Industry, Commerce and

Domains, appear, which on April 1, 1908,

is divided into two, the industry and the

commerce being a separate ministry.

The Constitution of 1866 introduced

the principle of heredity in designating the

monarch. Only the bearers and their

descendants could inherit the throne,

through the progeny order, with the



15

împământenirea”, ceea ce îiexcludea cu totul

pe evrei de la dobândirea cetăţeniei;

- a menţinut sistemul de vot cenzitar;

- a creat o separaţie între stânga şi

dreapta, demarcaţie care-l va împiedica la

începutul domnieisale pe rege să găsească

soluţii de guvernare de mijloc.

La începutul domniei sale, Principele

Carol s-a arătat convins de necesitatea

punerii în practicăa Constituţiei adoptate,

de unde îndemnurile la ordine,

economie, conştiinciozitate, muncă încuvântările sale.

De aceea, principele N. Şuţu nota în

Memoriile sale „Încrederea slăbeşte,

relaţiile sociale se destramă, în general,

publicul priveşte cu dispreţ orice autoritate,

orice agent al puterii …, subalterniise

revoltă împotriva şefilor ierarhici şi publică

prin ziare diatribe şi critici virulente ori de

câte orisunt ameninţaţi cu pedeapsa … Şi

vor să spună că aceasta înseamnă progres,

când, în fond, nu e decâtsporită anarhie

sporită”.

De aceea, începând cu noiembrie 1869 s-

a cerut schimbarea Constituţiei în sens

restrictiv. Celmai radical act al dreptei

politice este aşa numita Petiţie de la Iaşi

iniţiată de conservatorii moldovenidin jurul

lui Grigore M. Sturza şi trimisă

Parlamentului în aprilie 1871.

Cu toate acestea, în acea perioadă de

zbucium Constituţia nu se schimbă.

Prima modificare a Constituţiei are loc în

1879, când Puterile semnatare ale Tratatului

de la Berlin condiţionează recunoaşterea

independenţei României de modificarea art.

7 din Constituţie privitor la dobândirea

cetăţeniei.

O a doua modificare, mai puţin

încrâncenată decât cea din 1879 avea să se

producă în 1884 prinmodificarea a 24 de

articole şi unele prevederi din Legea

electorală.

Urma ca o altă revizuire să se facă în 1914.

Carol I moare în septembrie 1914.

Urmaşul său, Ferdinand I va fi supus

presiunilor evenimentelor care au venit peste

exclusion of women and their descendants.

The executive power was exercised by

the government and the king who

appointed the prime minister, approved the

list of the ministers and received their oath.

With a royal mandate, the king could

prophesize or dissolve the Parliament. In

its turn, the Parliament could blame by

vote a minister or the entire government -

as it happened on February 12, 1901 or on

January 17, 1922.

3. The reflection of the Constitution

of 1866 in the subsequent social and

political practice and its review

The Constitution of 1866:

- consecrated the unity and

indivisibility of the state;

- established officially for the first

time, the name of Romania instead of that

of The United Principalities, name that

would, however, be maintained until the

Berlinden Congress from 1878;

- statuted the tricolor flag: blue, yellow

and red;

- enshrined as a form of state the

constitutional monarchy, hereditary in the

family of Prince Charles I, in direct male

line, the successors being raised in the

country’s religion; - provided citizens' rights and

freedoms;

- took over the distinction between

Orthodox and non-Orthodox from the Paris

Convention of 1818 stating in Article 7 that

"numai străinii de rituri creştine pot

dobândi împământenirea"14, which

completely excluded the Jews from the

acquisition of citizenship;

- maintained the censorship voting

system;

- created a separation between the left

and the right, split that will prevent the

king from finding middle governing

solutions.

At the beginning of his reign, Prince

Charles was convinced of the need to apply

the adopted Constitution, from which the



16

România,care în 1917 dă o proclamaţie

redactată de Nicolae Iorga unde se spunea:

„Vouă fiilor de ţărani, careaţi apărat cu

braţul vostru pământul unde v-aţi născut, aţi

crescut. Vă spun, eu, regele vostru, că, pe

lângă răsplata cea mare a izbânzii, care vă

asigură fiecăruia recunoştinţa neamului

nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul de

a stăpâni într-o măsură mai largă pământul

pe care v-aţi luptat. Eu,regele vostru, voi fi

întâiul a da pildă. Vi se va da şi o largă

participare la trebile statului …”.

Cu adoptarea acestei revizuiri cea de-a

doua fază a adoptării reformelor agrară şi

electoralăavea să ia sfârşit.

Cu acestea, o altă Românie se întrezărea

la finele războiului.

urges in his speeches to order, economy,

conscientiousness and work. That is why prince N. Şuţu stated in

his memoirs that "Încrederea slăbeşte,

relaţiile sociale se destramă, în general,

publicul priveşte cu dispreţ orice

autoritate, orice agent al puterii …,

subalterniise revoltă împotriva şefilor

ierarhici şi publică prin ziare diatribe şi

critici virulente ori de câte orisunt

ameninţaţi cu pedeapsa … Şi vor să spună

că aceasta înseamnă progres, când, în

fond, nu e decâtsporită anarhie sporită."15

That is why, starting with November

1869, the change of the Constitution was

desired in a restrictive way. The most

radical act of the political right is the so-

called Petition from Iasi initiated by the

Moldavian conservatives around Grigore

M. Sturza and sent to the Parlament in

April 1871.

However, at this time of struggle the

Constitution does not change.

The first amendment to the

Constitution takes place in 1879, when the

signatory Powers of the Treaty of Berlin

condition the recognition of Romania's

independence by amending Article 7 of

the Constitution regarding the acquisition

of citizenship .

A second change, less aggravated than

the one from 1879, was to take place in

1884 through the modification of 24

articles and of some provisions of the

Electoral Law.

Another revision followed in 1914.

Charles I dies in September 1914.

His successor, Ferdinand the 1st, will

be subjected to the pressures of the events

that came over Romania. He gave a

proclamation in 1917 drafted by Nicolae

Iorga where it was said: " Vouă fiilor de

ţărani, careaţi apărat cu braţul vostru

pământul unde v-aţi născut, aţi crescut. Vă

spun, eu, regele vostru, că, pe lângă

răsplata cea mare a izbânzii, care vă

asigură fiecăruia recunoştinţa neamului

nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul



17

de a stăpâni într-o măsură mai largă

pământul pe care v-aţi luptat. Eu,regele

vostru, voi fi întâiul a da pildă. Vi se va da

şi o largă participare la trebile statului

…"16.

With the adoption of this review, the

second phase of the adoption of the

agrarian and electoral reforms will come to

an end.

With this, another Romania saw itself

at the end of the war.

1 Puterile semnatare ale Tratatului de pace de la Paris din 1856 au fost: Rusia, Turcia, Anglia, Germania,Franta,

Austria si Italia. 2 Capitulatia reprezinta o conversatie intre un stat crestin si Poarta Otomana, ce trglenenta situatia supusilor

crestini din Imperiul turcesc din punct de vedere administrative, fiscal si judecatoresc. Capitulatiile incheate de

Tara Romaneasca si Moldova cu Poarta Otomana au fost tratatebilaterale care stabilea statutul Tarilor Romane in

cadrul Imperiului Otoman. Principatele isi pastrau autonomia interna si o anumita libertate in relatiile

internationale, fiind insa obligate sa plateasca in mud regulat tributul, sa se abtina de la orice act de ostilitate fata

de Imperiul Otoman si in general, sa se integreze in politice externe a Porti. 3 Pentru o analiză detaliată a principiului separaţiei puterilor în stat a se vedea A. Gh. Gavrilescu, Separaţia

puterilor în stat - condiţie a funcţionării optime a societăţii, publicat în volumul Sesiunii de comunicări

ştiinţifice „Legislaţia şi educaţia în perspectiva integrării europene”, Editura Universitaria, Craiova, 2004, p. 262

şi urm. 4 P. Negulescu,Tratat de drept administrativ roman, Bucuresti, 1920,p.33 5 Carol I, Cuvantari si scrisori, Bucuresti,1909, p.251. 6 Al. Pencovici,Dezbaterile Adunari Constituate din anul 1866 asupra Constitutiei si legii electorale,

Bucuresti,1883, p. 180. 7 The signatory powers of the Paris Peace Treaty from 1856 were: Russia, Turkey, England, Germany, France , Austria and Italy. 8 The capitulation represented a conversation between a Christian state and the Ottoman Gate, which regulated

the situation of the Christian subjects of the Turkish Empire from the administrative, fiscal and judicial point of

view. The capitulations made by Wallachia and Moldavia with the Ottoman Gate were treated bilaterally and

established the status of the Romanian Countries within the Ottoman Empire. The Principalities retained their

internal autonomy and a certain degree of freedom in international relations, but they were forced to regularly

pay the tribute, to abstain from any act of hostility towards the Ottoman Empire and, in general, to integrate into

the external politics of the Gates. 9 For a detailed analysis of the principle of the separation of powers in the state, see A. Gh. Gavrilescu, The

separation of powers in the state - a condition for the optimal functioning of the society published in the volume

of the Scientific Communication Session "Legislation and Education in the Perspective of European Integration"

Publisher Universitaria, Craiova, p. 262 and following 10 In Romanian “clăcaş”; landless peasant who was obliged to provide free labor in favour of the owner of the

estate 11 P. Negulescu, Tratat de drept administrativ roman (Treaty of administrative Romanian law), Bucharest, 1920,

pg.33 12 “I bring you ... that respect for the law that I have collected in the example of my people", Charles I, Cuvantari

si scrisori (Speeches and Letters), Bucharest, 1909, pg.251. 13 "By the Constitution that we grant today to the Romanian State, we realize the legitimate aspirations of the

nation, guaranteeing the interests of all states, as well as all the rights that a citizen must find in civilized

society. This act for me is the most outspoken one of my life, for it is the definitive pact that binds me forever to

the destinies of my new country, to Romania ... A government monarchic is seated. But let us all remain

convinced that through the lethargy and sincere application of the principles of this Constitution, it can still

produce its benefactor's fruit", Al. P encovici, Dezbaterile Adunari Constituate din anul 1866 asupra



18

Constitutiei si legii electorale (The Debates of the Constituent Assembly of 1866 on the Constitution and the

Election Law), Bucharest, 1883, pg. 180. 14 “only the foreigners of Christian rites can receive the title of citizen” 15 "Trust weakens, social relations crumble, in general, the audience scornfully contemplates any authority, any

represent of power ..., the subordinates revolt against hierarchical leader and make public through diatribe

newspapers and virulent criticisms whenever they are threatened with punishment ... And they want to say that

this means progress, when , in fact, there is no greater anarchy ." 16 "You, sons of peasants, who defended with your arm the land where you were born, have grown. I, your king,

am telling you, that besides the great reward of victory, which gives everybody the gratitude of our entire nation,

you gained in the same time the right to own the land you fought to a greater extent. I, your king, will be the

first to give an example. You will also be given a wide participation in the affairs of the state ... "

Documents

CONTEXTUL SOCIAL-POLITIC ŞI THE SOCIO-POLITICAL ANDregimului politic de monarhie constitutionala din Romania de dupa unirea din 1859,ea fiind ceruta de Programul divanurilor ad-hoc,alaturi