Contabilitatea Operatiunilor de Leasing

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

MASTERAT „GESTIUNE ŞI AUDIT FINANCIAR”

LUCRARE DE DISERTAŢIE

CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:Prof. univ. dr. GHEORGHE LEPĂDATU

ABSOLVENT:

BUCUREŞTI 2012

APRECIEREA LUCRĂRII DE DISERTAŢIE

Lucrarea de disertaţie este/nu este unitară, are/nu are o structură corespunzătoare, rezolvă/nu rezolvă problemele enunţate în temă, este/nu este de nivel ştiinţific ridicat/mediu/satisfăcător/ nesatisfăcător, conţine/nu conţine contribuţii şi interpretări personale, nu este/este copiată după o altă lucrare similară, şi, în consecinţă poate/nu poate fi susţinută în faţa comisiei .

Nota acordată are la bază următoarele criterii de apreciere:

Nr. crt.

Criterii de apreciere

Calificative / Note acordate*

Foarte bine BineSatisfă-cător

Nesatis-făcător

10 9 8 7 6 5 41. Actualitatea, complexitatea şi originalitatea temei lucrării

de disertaţie2. Documentarea din literatura naţională şi internaţională

3. Documentarea practică pentru realizarea studiului de caz

4. Utilizarea unor surse statistice din ţară şi din străinătate

5. Prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor din literatura de specialitate

6. Prezentarea informaţiilor şi rezultatelor în tabele statistice şi sub formă grafică

7. Elaborarea şi fundamentarea economică a propunerilor

8. Concluziile finale ale lucrării şi contribuţia personală a autorului

9. Utilizarea surselor bibliografice şi modul de trimitere la sursele bibliografice

10. Modul de tehnoredactare a lucrării şi utilizarea diacriticelor

Suma pe coloană a notelor acordate pe criterii:

Suma totală a notelor acordate:

Nota acordată**:

Semnătura conducătorului ştiinţific:

* Pentru fiecare criteriu de apreciere se trece semnul X, corespunzător calificativului şi notei acordate.** Nota acordată de conducătorul ştiinţific se calculează cu relaţia: Suma totală a notelor acordate / 10

Declaraţia pe proprie răspundere privind autenticitatea lucrării de disertaţie

Subsemnatul / subsemnata ................................................................................................................... declar pe proprie răspundere, sub rezerva sancţiunilor legale şi morale, că la redactarea lucrării mele de disertaţie nu am folosit decât sursele bibliografice menţionate în text şi în bibliografia de la finalul lucrării de disertaţie. Declar că nu am mai prezentat această lucrare în faţa unei alte comisii de examen .

Semnătura absolventului:


C U P R I N S

I N T R O D U C E R E.......................................................................................1

1. ASPECTE GENERALE PRIVIND TERMENUL DE LEASING.............3

1.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE LEASING..............................................................................................3

1.2 SCURT ISTORIC AL CONCEPTULUI DE LEASING...............................................................................6

1.3 AVANTAJELE ŞI LIMITELE LEASING-ULUI.......................................................................................10

1.4 IMPORTANŢA LEASING-ULUI FAŢĂ DE ALTE OPERAŢIUNI FINANCIARE.............................14

1.5 LEASEBACK ŞI TRANZACŢIILE DE VÂNZARE..................................................................................20

1.6 LEASING-UL ÎN LEGISLAŢIA ROMÂNEASCĂ....................................................................................21

1.7 PIAŢA DE LEASING ÎN ROMÂNIA..........................................................................................................26

2. CONTRACTUL ŞI OPERAŢIUNILE DE LEASING..............................31

2.1 CONTRACTUL DE LEASING.....................................................................................................................312.1.1 OBIECTUL CONTRACTULUI DE LEASING.......................................................................................34

2.2 CLASIFICAREA OPERAŢIUNILOR DE LEASING...............................................................................36

2.3 PARTICIPANŢII LA OPERAŢIUNEA DE LEASING.............................................................................40

2.4 SCHEME DE DERULARE ŞI FINANŢARE A OPERAŢIUNILOR DE LEASING.............................42

3. REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAŢIUNILOR DE LEASING ÎN ROMÂNIA................................................................................46

3.1. LEASING-UL PREZENTAT PRIN PRISMA STANDARDELOR INTERNAŢIONALE DE CONTABILITATE – IAS 17...............................................................................................................................46

3.2 CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING FINANCIAR ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATARILOR...............................................................................................................51

3.3 CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING FINANCIAR ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATORILOR..............................................................................................................56

3.4 CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING OPERAŢIONAL ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATARILOR...............................................................................................................60

3.5 CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING OPERAŢIONAL ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATORILOR..............................................................................................................64

3.6 ASPECTE FISCALE: IMPOZITUL PE PROFIT - REGLEMENTĂRI SPECIALE............................67

3.7 TRANSFERUL PROPRIETĂŢII ÎN CONTRACTUL DE LEASING.....................................................69

4. STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA OPERAŢIUNILOR DE LEASING LA S.C. PUBLIFASHION S.R.L..................................................71

4.1 MEDIUL FIRMEI.........................................................................................................................................724.1.1 Macromediul firmei...................................................................................................................................724.1.2 Micromediul firmei....................................................................................................................................74


4.2 EVIDENŢIEREA ÎN CONTABILITATE A OPERAŢIUNILOR DE LEASING..................................76

CONCLUZII ŞI PROPUNERI......................................................................83

B I B L I O G R A F I E....................................................................................85

A N E X E.......................................................................................................87


I N T R O D U C E R E

Prin această lucrare mi-am propus să analizez cât mai multe aspecte privind leasingul

ca element de finanţare într-o întreprindere şi cât de important este acesta faţă de alte tehnici

de finanţare.

Motivul pentru care am ales această lucrare este acela că leasing-ul se referă la un

domeniu aflat la începuturile dezvoltării sale în România, şi aceasta vine tocmai dintr-o atentă

observare şi deplină înţelegere a complexităţii mecanismelor economiei de piaţă: nu dreptul

de proprietate asupra mijloacelor fixe generează profituri pentru companie, ci utilizarea cu

maxim de randament a acestora.

Capitolul I este dedicat aspectelor generale privind termenul de leasing. După mai

multe definiţii ale leasingului date de mari autori şi cercetători în domeniul leasingului, atât

români, cât şi străini, am căutat să prezint într-un mod cât mai clar locul leasingului în cadrul

tehnicilor de finanţare. Tot în acest capitol am analizat importanţa sa faţă de alte operaţiuni

financiare şi am prezentat într-un mod sumar legislaţia privind leasingul în România, dar şi

piaţa leasingului din ţara noastră, ţinând cont că şi această piaţă a avut de suferit în urma

crizei economice mondiale.

Pentru următorul capitol, cel de-al II-lea am optat pentru o prezentare amănunţită a

operaţiunilor de leasing făcând referire la clasificarea şi participanţii acestor operaţiuni, la

care adăugat câteva din schemele de derulare şi finanţare a acestora şi aspectele ce se regăsesc

într-un contract de leasing.

În cel de-al treilea capitol, atenţia am acordat-o aspectelor generale privind

contabilitatea operaţiunilor de leasing în conformitate cu Standardul Internaţional de

Contabilitate nr. 17 (IAS 17 - “Leasing”), precum şi contabilizarea operaţiunilor în situaţiile

financiare, atât la locator cât şi la locatar, atât pentru leasing-ul financiar cât şi pentru cel

operaţional.

Capitolul IV reprezintă studiul de caz al acestui proiect. Am ales ca studiu de caz

contractarea în regim de leasing financiar a unui echipament tehnologic de către o societate

comercială. Exemplul meu a fost, pe cât posibil, axat pe etapele desfăşurării unui contract de

leasing, dar şi pe clauzele ce se regăsesc într-un astfel de contract.

În concluziile finale am reluat şi subliniat aspectele principale puse şi discutate în

lucrare, reliefând cu această ocazie cele mai importante idei la care am ajuns în urma

cercetării întreprinse.

1


Am ales şi tratat cu multă plăcere şi cu mult interes această temă, cu dorinţa de a

aduce un plus de cunoaştere în acest domeniu. Tema este incitantă prin actualitatea,

extinderea şi importanţa ei, necesitând o laborioasă muncă de documentare, dar şi de

cercetare, de coroborare şi asamblare a informaţiilor şi cunoştinţelor necesare dezvoltării ei,

mai ales că leasingul este cu mult mai apreciat şi mai căutat, decât alte tehnici de finanţare.

Prin combinarea datelor teoretice cu cele practice am încercat a reliefa o serie de aspecte cu

privire la leasing şi etapele ce trebuie parcurse în cazul finanţării unui autoturism în sistem

leasing.

O preocupare principală pentru elaborarea acestei lucrări, a fost utilizarea şi

valorificarea unei bibliografii, de cel mai înalt nivel, opera unor specialişti, cercetători ai

leasingului, recunoscuţi în România şi pe plan internaţional.

Cu speranţa că această lucrare va reprezenta un ajutor pentru cei ce doresc să se

informeze asupra leasingului, le-o dedic din tot sufletul împreună cu urările mele sincere de

succes!

2


1. ASPECTE GENERALE PRIVIND TERMENUL DE LEASING

1.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE LEASING

În literatura de specialitate se întâlnesc o serie de formulări ale conceptului de leasing,

însă o diferenţiere se observă doar atunci când leasingul este privit din anumite puncte de

vedere ce le vom evidenţia în următoarele rânduri.

Definiţia leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi juridic.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite

unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul.

O definiţie mai recentă a leasingului în Franţa pune în evidenţă funcţiile economice ale

acestuia: leasingul reprezintă o finanţare, în principiu integrală, a unei investiţii productive

garantată de beneficiar.

O definiţie foarte sumară a leasingului a fost dată în Germania prin circularele fiscale

din anul 1971 şi respectiv 1972, stabilind drept criteriu unic în caracterizarea contractului,

durata sa fixă şi perioada în care este reeşalonată restituirea capitalului investit de finanţator.

Circularele menţionate prevăd următoarele:

contractul este încheiat pe o perioadă determinată (irevocabilă), timp în care nici una

din părţi nu este îndreptăţită a proceda la reziliere;

mărimea plăţilor care se fac de către beneficiar, cuprinde, în afara costului de achiziţie

ori de producţie, şi toate cheltuielile accesorii suportate de societatea finanţatoare.

În Italia, leasingul (locazione financiaro) este prevăzut în mod expres prin Legea nr.

183 din 2 aprilie 1986, care la art. 17 alin. 2 defineşte leasingul prin “închirierea bunurilor

mobile ori imobile, pe care finanţatorul le dobândeşte, ori le confecţionează, în raport cu

indicaţiile date de utilizator, acesta din urmă asumându-şi toate riscurile pe timpul valabilităţii

contractului, având şi dreptul de a deveni proprietarul bunului primit în locaţiune, cu condiţia

de a plăti preţul stabilit la data încheierii”. Nu se specifică nimic despre natura plăţilor şi a

preţului.

Termenul de leasing este necunoscut în limba română, fiind preluat din jargonul

economic şi comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de

ţările europene occidentale.

În legislaţia română operaţiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operaţiuni prin

care o parte, denumită locator, se angajează la indicaţia unei alte părţi, denumită utilizator, să

cumpere sau să preia de la un terţ, denumit furnizor, un bun mobil sau imobil şi să transmită

utilizatorului posesia sau folosinţa asupra acestuia contra unei plăţi numită redevenţă, în

3


scopul exploatării sau, după caz, a achiziţionării bunului1. În 1998 a apărut Legea privind

reglementarea activităţii de leasing care a adus unele completări ordonanţei iniţiale. Totuşi,

ultimele coordonate juridice în care se desfăşoară această activitate au fost stabilite în 1999

prin Legea 99.

Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare, pe baza

unui contract de leasing, în care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga

investiţie. Pe toată durata contractului, închiriatorul - proprietar permite utilizatorului - chiriaş

să folosească un anumit bun în schimbul promisiunii ultimului de a efectua o serie de plăţi

(rate de leasing) pe durata contractului. Câştigurile obţinute prin leasing sunt derivate din

utilizarea bunului, nu din dreptul de proprietate asupra acestuia. O operaţie tipică de leasing

decurge astfel: utilizatorul hotărăşte asupra echipamentului de care are nevoie, asupra

întreprinderii producătoare, a mărcii şi modelului. De asemenea, specifică clar orice însuşire

specială dorită a bunului, termenele de garanţie, livrare, instalare şi service-ul.

Totodată, utilizatorul negociază preţul. După ce echipamentul şi aspectele importante

au fost specificate, iar contractul de vânzare-cumpărare negociat, utilizatorul încheie un

contract de locaţiune cu finanţatorul-proprietar, negociind cu acesta durata contractului, ratele

de leasing, dacă taxele de vânzare, livrare, instalare vor fi incluse în preţul contractului,

precum şi alte considerente opţionale. Termenul de leasing include o varietate de tranzacţii de

la cele în care leasingul reprezintă folosirea proprietăţii închiriate pentru o scurtă perioadă de

timp, până la cele în care leasingul este, de fapt, un mijloc de finanţare a utilizatorului -

chiriaş pentru a achiziţiona bunul închiriat.

Privit din punctul de vedere al societăţii de leasing, leasingul constituie o cumpărare

a unui bun cu scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării. Deci leasingul este

o operaţie de finanţare (creditare) pe baza unui contract prin care utilizatorul poate folosi un

bun cu posibilitatea de a-l cumpăra la finele locaţiei, după ce a fost plătită chiria aferentă şi

ultima tranşă de plată (valoarea reziduală). Prin prisma finalităţii, operaţiunea de leasing poate

fi asemănată cu cea de vânzare-cumpărare cu plata în rate, în cazul în care bunul trece în

proprietatea beneficiarului. Deosebirea este aceea că prin operaţiunea de vânzare un anumit

bun este cedat contra unei sume de bani, în timp ce prin leasing se cedează dreptul de

folosinţă a bunului respectiv.

Din punctul de vedere al beneficiarului, leasingul reprezintă o formă de creditare în

cadrul căreia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea acestuia, iar

rambursarea lui se face eşalonat, sub forma ratelor de leasing, şi, în final, a valorii reziduale.

În această situaţie, leasingul apare ca o vânzare în rate, în cadrul căreia dreptul de proprietate

1 Ordonanţa 51/97, completată şi modificată prin Legea nr. 90/28.04.1998, art. 1, alin. 1

4


se transferă odată cu achitarea valorii reziduale, respectiv odată cu achitarea bunului.

Diferenţa faţă de vânzarea în rate se observă la durata de rambursare a ratelor, care este de

minim 75% din durata de funcţionare normală a bunului, în anumite ţări.

Leasing-ul este o formă de comerţ şi finanţare prin închiriere de către societăţi

financiare specializate în aceste operaţiuni, a unor maşini utilaje, mijloace de transport şi a

altor bunuri întreprinderilor a căror motivaţie să recurgă la această formă de comerţ rezidă în

specificul unor operaţiuni pe care le realizează sau în faptul că nu dispun de suficiente fonduri

proprii şi împrumutate pentru a le cumpăra2.

Corespunzător autorului italian R. Rouzi „leasing-ul este o operaţiune de finanţare pe

termen mediu şi lung ce are la bază un contract de locaţie de bunuri mobile şi imobile”3.

Ca tehnică originală de finanţare, leasing-ul reprezintă într-o accepţie mai largă o

operaţiune de finanţare la termen, practicată de o societate financiară, ea având drept suport

juridic un contract de închiriere de bunuri.

Opiniile specialiştilor în domeniul financiar – contabil privind operaţiunea de leasing

diferă, date fiind complexitatea şi impunerea de către realitatea practică a acestor operaţiuni.

Primii autori români care s-au încumetat să dea o definiţie operaţiunii de leasing sunt

D. Voiculescu şi M. Coraş: „ leasingul este o formă de închiriere a unor maşini, utilaje,

mijloace de transport şi a altor bunuri întreprinderilor care, în general, nu dispun de suficiente

fonduri proprii ori împrumuturi, nici de credite bancare tradiţionale, de către societăţile

financiare care le cumpără de la producători şi le închiriază pe o perioadă anumită cu condiţii

de plată şi utilizare clar stipulate într-un contract ce constituie suportul juridic al acţiunii.”4

1.2 SCURT ISTORIC AL CONCEPTULUI DE LEASING

Leasingul, ca tehnică de afaceri economice, a apărut dintr-o nevoie stringentă de a

soluţiona o problemă.

2 Ţole M. şi colab., Finanţele agenţilor economici, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2007, pag. 703 Rouzi R., Il leasing, Ed. Giuffre, Milano, 1981, pag.264 Voiculescu D., Coraş M., Leasing - teorie şi practică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, pag. 10

5


Încă din antichitate s-a observat că beneficiile sunt obţinute prin folosinţa unui lucru,

având mai puţină importanţă cine deţine titlul de proprietate. Prin anii 210, în oraşul

samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, păstrând o evidenţă a

acestui fapt pe plăci de argilă. Aristotel, în lucrarea sa „Retorica”, exprima ideea că „bogăţia

nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar dacă

sunt proprietatea altora”.

Leasingul îşi află rădăcinile în forma arhaică a creditului pe care o constituia în dreptul

roman „fiducia”: împrumutătorul îşi rezerva, pentru garanţia creanţei sale, proprietatea unui

lucru.

Există o mare asemănare a leasingului şi în special a modalităţii „sale and lease-back”

cu forma arhaică a gajului din dreptul roman „fiducia cum creditare”. În cadrul operaţiunii

„fiducia cum creditare”, împrumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui bun mobil sau

imobil în patrimoniul împrumutătorului (fiduciar) cu titlu de garanţie a împrumutului primit.

La rândul său, fiduciarul se obliga să-i restituie bunul după înapoierea datoriei. În practică,

datorită necesităţilor economice sau sociale, împrumutatul păstra în mod frecvent folosinţa

bunului vândut.

În epoca modernă, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, aveau loc în S.U.A. primele

operaţiuni care prefigurau leasingul. În 1877 aparatele de telefon au fost închiriate abonaţilor,

iar acest contract avea să fie denumit „lease”. În 1936, Safe Stores Inc. a cumpărat un teren pe

care ulterior a ridicat super-magazinul Safeway Stores; având nevoie de capital mobil, acesta

l-a vândut imediat unui grup de investitori care la rândul lor l-au lăsat spre exploatare fostului

proprietar, în regim „lease” pe o perioadă îndelungată.

Cam în aceeaşi perioadă, o operaţiune similară lease-back-ului avea loc în Ohio.

Operaţiunea consta în vinderea unui imobil către o bancă, cu titlu de garanţie (trustee), imobil

ce urma să fie exploatat de vânzător în regim de „lease” timp de 99 de ani, după care

utilizatorul avea opţiunea cumpărării bunului.

Leasingul (lease financing) s-a folosit în S.U.A. în anii ’30 pentru finanţarea bunurilor

imobile. La începutul anilor ’50, el a început să fie folosit şi ca instrument de finanţare a

echipamentelor mobiliare. Operaţiunile de lease financing s-au dezvoltat foarte mult după al

II-lea război mondial şi datorită încurajărilor date de S.U.A. prin facilităţile fiscale.

În 1950, peste 150 de universităţi şi colegii americane erau angajate în tranzacţii de

„sale and lease-back”, beneficiind de multiple avantaje fiscale. Principalele susţinătoare ale

operaţiunilor de „sale and lease-back” au fost marile companii de asigurare.

Leasingul echipamentelor (finance equipment leasing) a apărut în 1952, odată cu

primele societăţi specializate de leasing.

6


Leasingul financiar este strâns legat de numele omului de afaceri californian

Schoenfeld, care a fondat în 1952, alături de câţiva parteneri, între care şi D.P. Bootle Jr.

„United States Leasing Corporation” - prima societate specializată în operaţiuni de leasing al

echipamentelor mobiliare, societate care este şi astăzi una din cele mai puternice în domeniu.

Schoenfeld şi D.P. Bootle pot fi consideraţi pe drept cuvânt, părinţi ai leasingului modern.

Principalele susţinătoare ale leasingului echipamentelor industriale au fost băncile, fie

indirect, prin intermediul unor societăţi specializate de leasing, fie direct după ce acestea au

primit autorizaţia să desfăşoare asemenea operaţiuni.

În 1963, cea mai importantă reţea bancară, National Banks, a primit această autorizaţie

urmată de Bank Holding Companies în 1970. Până în anul 1975, deci în mai puţin de 15 ani,

băncile fuseseră autorizate să desfăşoare operaţiuni de leasing în mod direct în 41 de state

americane.

Dezvoltarea explozivă a leasingului în America a avut loc pe fondul unei economii

expansive şi într-un climat fiscal încurajator.

Foarte rapid, această operaţiune a fost preluată în Marea Britanie, pentru ca apoi,

începând cu anii ‘60, să se răspândească în Europa continentală (Franţa, Olanda, Belgia etc.),

unde au apărut reglementări juridice specifice. Ca şi în Statele Unite, prima formă a

leasingului care s-a răspândit în Marea Britanie a fost „sale and lease-back”.

În Marea Britanie, cele mai multe dintre societăţile de leasing - „leasing companies” -

sunt înfiinţate şi susţinute de bănci. Ele beneficiază de un regim fiscal extrem de favorabil.

Valoarea bunului, spre exemplu, poate fi dedusă pană la 100% din profitul impozabil. Acest

fapt a determinat ca şi Marea Britanie să cunoască o dezvoltare exploziva a acestor societăţi,

ele finanţând un sfert din totalul investiţiilor de la finele anilor ’80.

După anii ’70 leasingul se extinde şi în Asia şi în America Latină, rare fiind ţările în

care leasingul nu este practicat sub o formă sau alta.

În ţările socialiste leasingul a fost utilizat şi reglementat prima dată în Cehoslovacia

prin anii ’80 iar apoi a fost utilizat în ţări ca Polonia şi Bulgaria. În Ungaria leasingul apare pe

la mijlocul anilor ’80.

La sfârşitul anului 2002 pe Glob existau şapte asociaţii multinaţionale de leasing5,

(vezi tabelul nr. 1.1).

Asociaţii de leasing în anul 2002

Tabelul nr. 1.1

5 www.leaseurope.org/pages/statistics

7


Denumirea asociaţiei * Sediul

principal

Domeniul

European Federation of Equipement Leasing

Company Association – LEASEUROPE

Bruxelles,

Belgia

Leasing industrial

European Computer Leasing and Trading

Association – ECLAT

Birmingham,

Marea Britanie

Leasingul calculatoarelor,

al mijloacelor de transport

Assian Leasing Association – ASIALEASE n.a** Leasing industrial

Association of African Leasing Companies

– AFROLEASE

Lagos, Nigeria Leasing general

Association of African Developement

Finance Institution – AADFI

n.a.** Leasing general

Latin American Leasing Association –

FELALEASE

n.a.** Leasing industrial

Institute of International Container Lessor n.a.** Leasing de containere

* denumirile asociaţiilor sunt păstrate în limba engleză.

** n.a. (non available dates) – nu dispunem de date.

După cum se observă din tabelul de mai sus leasingul nord-american nu este dominat

de o asociaţie multinaţională, aici existând însă asociaţii naţionale bine dezvoltate. În S.U.A.

funcţionează nu mai puţin de zece asociaţii de leasing. În Marea Britanie, unde industria

leasingului este cea mai dezvoltată din Europa, s-au creat patru asociaţii de leasing. De

asemenea în Germania funcţionează trei astfel de asociaţii iar în Australia de asemenea trei. În

cele mai multe ţări însă funcţionează doar câte o asociaţie naţională de leasing. Vom reda mai

jos, în tabelul nr. 1.2, câteva din asociaţiile naţionale de leasing reprezentative pentru ţările

dezvoltate de pe Glob6:

Asociaţii naţionale de leasing în ţări dezvoltate

Tabelul nr. 1.2

Denumirea asociaţiei Ţara Domeniul

Equipment Leasing Association-ELA S.U.A. Echipamente

National Vehicle Leasing Association-NVLA S.U.A. Transporturi

British Lease Brokeers Association Marea Britanie Brokeraj

6 Voiculescu D., Coraş M., Op. cit., pag. 21

8


British Vehicle Rental and Leasing Association Marea Britanie Transporturi

Canadian Finance and Leasing Association Canada Industrie

Association Francaise des Societe Financieres (ASF) Franţa Echipamente

Bundesverband Deutcher Leasing E.V. (BDL) Germania Echipamente

Associazine Italian Leasing (ASSILEA) Italia Echipamente

Japan Leasing Association Japonia Echipamente

Australian Fleet Lessors Association Australia Transporturi

Nici ţările din Europa de est nu au rămas în urmă la acest capitol dar cu o oarecare

întârziere faţă de ţările puternic dezvoltate. În tabelul nr. 1.3, se pot urmări asociaţiile

naţionale de leasing din Europa de est şi ţările în care acestea s-au format7.

Asociaţii naţionale de leasing din Europa de Est

Tabelul nr. 1.3

Denumirea asociaţiei Ţara

Rosilizing Rusia

Asociaţia Societăţilor de leasing din Republica Cehă Cehia

Asociaţia Ungară de Leasing Ungaria

Uniunea locatorilor din Belarus Belarus

Uniunea Naţională a Societăţilor de leasing din România (UNSLR) România

1.3 AVANTAJELE ŞI LIMITELE LEASING-ULUI

Leasing-ul a devenit o necesitate datorită ritmului rapid al progresului tehnic şi al

concurenţei, ritm ce devansează posibilităţile de finanţare ale întreprinderilor sau de creditare.

Decizia de achiziţionare a unui bun în leasing trebuie luată numai după o atentă

analiză a avantajelor şi dezavantajelor pe care aceasta le poate aduce companiei. Numai astfel

se va achiziţiona bunul dorit cu un maxim de efect şi cu un minim de efort pentru companie.

Astfel trebuiesc luate în considerare următoarele avantaje ale leasingului :

7 Idem, pag. 22

9


1. Mecanismul de plată prin ratele de leasing constituie un avantaj pentru utilizator prin

economisirea în faza iniţială a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie;

2. Nu necesită garanţii suplimentare;

3. Flexibilitatea ce derivă din posibilitatea formulării mai multor variante de leasing;

4. Reprezintă o cale de acces la tehnologii avansate şi de dezvoltare a activităţii;

5. Mărimea constantă a chiriei facilitează programarea mai riguroasă a cheltuielilor;

6. Durata de închiriere poate fi stabilită astfel încât întreprinderea să fie dotată permanent cu

maşinile cele mai moderne şi cu cel mai bun randament;

7. Posibilitatea de a negocia modul de eşalonare a ratelor (rate mai mici la început);

8. Se poate conveni cu furnizorul să se înlocuiască utilajele cu altele mai moderne,

beneficiarul fiind astfel ferit de efectele nocive ale uzurii morale care a devenit foarte

intensă în condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice actuale;

9. Obţinerea de utilaje pe perioade foarte scurte pe care nu se justifică cumpărarea (operaţii

de hire-renting);

10. Posibilitatea folosirii în continuare şi după încheierea contractului, a maşinilor

solicitându-se însă chirii mai reduse;

11. Posibilitatea de a achiziţiona bunul la încheierea contractului la un preţ mai scăzut dat de

valoarea reziduală;

12. Cheltuielile cu redevenţele plătite societăţilor de leasing sunt, în ţările dezvoltate, în

totalitate deductibile din profitul impozabil. Există şi opinia potrivit căreia această

deductibilitate trebuie să ţină seama de reglementările privind impozitul pe profit, şi

anume cheltuielile deductibile să fie aferente veniturilor obţinute de utilizator prin

exploatarea utilajelor obţinute prin leasing, în caz contrar, realizându-se un act contrar de

evaziune fiscală ;

13. Pentru bunurile provenite din import, plata taxelor vamale şi a accizelor se calculează doar

la valoarea reziduală (la noi, potrivit reglementărilor legale în vigoare, acestea nu se pot

calcula la o valoarea reziduală sub 20 % din valoarea de intrare a bunului);

14. Graficul de plăţi a unei operaţiuni de leasing este mult mai flexibil decât al unui credit

bancar;

15. Utilizatorul poate beneficia la preţuri modice de know-how privind exploatarea optimă a

maşinilor, utilajelor, instalaţiilor aflate în folosinţa sa, pregătirea personalului şi creşterea

nivelului de calificare;

16. Bilanţul contabil al întreprinderii locatare nu este afectat în cazul sistemelor de

contabilitate grefate pe principiul „prevalenţei aparenţei juridice supra realităţii

economice” („form over substance principle”) dar şi pentru sistemele de contabilitate ce

10


aplică principul „prevalenţei realităţii economicului asupra aparenţei juridicului”

(„substance over form principle”) însă aici numai pentru leasingul operaţional;

17. Avantaj pentru obţinerea unui credit bancar, prin faptul că leasingul oferă o mai bună

imagine financiară a întreprinderii prin influenţarea indicatorilor determinaţi pe baza

bilanţului contabil (mai ales în cazul aplicării principiului contabil „form over substance

principle”). Totuşi pe o piaţă funcţională investitorii nu se mai lasă păcăliţi cu asemenea

trucuri transparente;

18. Permite depăşirea anumitor dificultăţi legate de legislaţie, de exemplu atunci când

legislaţia naţională interzice anumite importuri de utilaje;

Însă, pe lângă aceste avantaje există şi o serie de limite şi riscuri ale leasingului asupra

societăţii:

1. Este eficient numai în condiţiile în care se poate exploata obiectul contractului de leasing

în toată perioada de închiriere;

2. Adeseori este mai costisitor decât cumpărarea pe credit, iar opţiunea pentru o astfel de

operaţiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte domenii

rentabile;

3. Prezintă condiţii restrictive în ceea ce priveşte obligaţiile de întreţinere a bunului mai ales

în cazul leasingului operaţional;

4. În cazul leasingului financiar, imposibilitatea rezilierii contractului înainte de termen chiar

dacă bunul devine inutilizabil; rezilierea contractului poate avea loc numai prin plata unei

penalităţi substanţiale din partea utilizatorului care să-i asigure finanţatorului profitul

proiectat şi să acopere riscul de a nu putea găsi un utilizator pentru bunul în cauză;

5. Avantajul reducerii impozitului datorat prin includerea ratelor de leasing pe cheltuieli

deductibile este adeseori supraestimat, putând conduce la decizii greşite privind unele

oferte de leasing.

Astfel, în luarea deciziei de finanţare prin leasing trebuie puse în balanţă atât

avantajele economico-financiare cât şi dezavantajele pe care leasingul le poate avea pentru

societate. Aşa cum am arătat şi în capitolul anterior, faţă de alte modalităţi de finanţare,

leasingul este net superior atât din punct de vedere economico-finaciar cât şi din punct de

vedere contabil, iar avantajele sunt multiple.

Din punct de vedere al locatorului, este esenţial faptul că contractul de leasing îi

protejează dreptul de proprietate şi deci poate acţiona direct asupra bunului în cazul în care

utilizatorul nu se achită de obligaţiile contractuale. De asemenea, obiectul finanţării fiind legat

11


direct de contract şi fiind personalizat, există posibilitatea urmăririi afacerii în intimitatea ei şi

este mult mai uşor de luat o decizie în caz de insolvabilitate temporară a utilizatorului.

Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se regăsesc la utilizator.

Acesta poate să plătească dreptul de folosinţă şi, în cele din urmă, să achiziţioneze un bun

investiţional pe măsură ce produce. Ratele pot fi astfel dimensionate şi cadenţate încât să

permită plata ratelor şi chiar obţinerea unui profit fără a supune utilizatorul la sarcini

împovărătoare. De exemplu, pentru activităţi sezoniere - cum ar fi industria zahărului - ratele

pot fi orientate spre sfârşitul perioadei de producţie, când veniturile înregistrate din vânzarea

produselor vor permite achitarea obligaţiilor de plată. În aceste cazuri, ratele sunt de cele mai

multe ori anuale sau semestriale; dimpotrivă, pentru activităţi unde încasările sunt ritmice şi

se întind pe tot parcursul anului - cum ar fi panificaţia, industria laptelui - ratele pot fi lunare.

Contractul de leasing se încheie pe o perioadă de cel puţin un an. Nu există o cerinţă

expresă ca contractul să fie încheiat în formă scrisă, dar Ordonanţa nr. 51 reglementează

clauzele obligatorii într-un contract de leasing, astfel că forma scrisă trebuie subînţelesă.

Contractul de leasing constituie titlu executoriu (adică poate fi pus în executare contra

utilizatorului fără nevoia parcurgerii vreunei proceduri judiciare) dacă utilizatorul refuză să

înapoieze bunul, în următoarele situaţii:

la sfârşitul perioadei de leasing, dacă acesta nu a formulat opţiunea cumpărării

bunului sau a prelungirii contractului;

în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.

Contractele de leasing referitoare la bunuri mobile sunt supuse înregistrării în Arhiva

Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, în condiţiile Legii nr. 99/1999, pentru opozabilitate

faţă de terţi, dar interesul unei astfel de înregistrări este al locatorului, iar nu al utilizatorului

(ca în cazul leasing-ului imobiliar).

Achiziţionarea de mijloace fixe (între care se includ echipamentele TI) prin leasing

financiar intră sub incidenţa legislaţiei referitoare la amortizare (în principal, Legea nr.

15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, astfel

cum a fost modificată şi republicată), astfel încât deductibilitatea ratelor de leasing va fi

tratată diferenţiat. Astfel, o parte a ratei este deductibilă ca dobândă, o altă parte ca primă de

asigurare şi o altă parte ca preţul de achiziţionare a bunului, acesta din urmă fiind determinat

conform legislaţiei referitoare la amortizare.

Ordonanţa nr. 51 conţine şi unele reguli speciale privind taxele vamale. Astfel,

bunurile care sunt introduse în ţară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în

baza unor contracte de leasing încheiate cu societăţi de leasing, persoane juridice străine, sau

de societăţi de leasing persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate

12


cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, bunul se încadrează în regimul vamal de

admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la

obligaţia de plată a sumelor aferente drepturilor de import. Dacă utilizatorul optează pentru

cumpărarea bunului la sfârşitul perioadei de leasing, el va fi obligat să achite taxa vamală

calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-

cumpărare, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului (preţul plătit de

locator furnizorului). Cu toate acestea, din punctul de vedere al regulamentelor vamale,

utilizatorul trebuie să cumpere bunul într-o perioadă de 7 ani de la data încheierii contractului.

Se pare că, pe fondul descreşterii economice, dezavantajele leasingului ca sursă de

finanţare au cântărit mai greu în ultima perioadă. Acest lucru se observă prin scăderea pieţei

de leasing în comparaţie cu anii precedenţi precum şi din dificultatea recuperării creanţelor cu

care se confruntă societăţile de leasing.

1.4 IMPORTANŢA LEASING-ULUI FAŢĂ DE ALTE OPERAŢIUNI

FINANCIARE

Leasingul este un pas înainte în finanţarea întreprinderilor care doresc să îşi

achiziţioneze utilaje şi echipamente, dar care nu au posibilităţi financiare. Această tehnică de

finanţare care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacţie agenţilor economici care nu pot

să obţină credite de la bănci, ori nu vor să-şi greveze bunurile mobile şi imobile prin

instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului

comercial.

13


Interesul practic al leasingului este de a asigura finanţarea integrală prin fonduri

împrumutate a unei investiţii fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii; prin

aceasta, leasingul se distinge de tradiţionala creditare a investiţiilor, unde întreprinderea

beneficiară suportă o parte din valoarea investiţiei. De aceea, leasingul ca tehnică de finanţare

vizează în primul rând întreprinderile care urmăresc lărgirea activităţii şi ridicarea

performanţelor, iar pe plan mai general, asigură progresul tehnic.

În opţiunea utilizatorului asupra achiziţionării bunului, din multiplele variante pe care

le are, costul net al achiziţiei are un rol primordial. Acesta se calculează ţinând seama, pe

lângă preţul de achiziţie al bunului, şi de o serie de alte elemente ce influenţează mărimea

acestuia:

- economia fiscală

- factorul de actualizare

- diferitele tipuri de asigurare pe care utilizatorul este obligat să le efectueze

- cheltuieli specifice fiecărui tip de achiziţionare

Achiziţionarea bunului cu plata cash

În cazul opţiunii pentru această variantă, utilizatorul va imobiliza întreaga sumă a

bunului ce se achiziţionează.

Dreptul de proprietate va reveni utilizatorului în momentul livrării bunului. De

asemenea, utilizatorul va plăti contravaloarea impozitului pentru sumele avansate.

Întru-cât finanţarea achiziţiei bunului poate fi realizată din fonduri de investiţii, este

posibilă existenţa unor facilităţi fiscale care să diminueze mărimea impozitului. Ideal ar fi ca

sumele totale avansate să fie echivalente cu preţul bunului achiziţionat.

Achiziţionarea bunului prin contractarea unui credit bancar

Creditul este un element indispensabil în tranzacţiile comerciale, de aceea

funcţionează în prezent mecanisme de finanţare complexe, realizate de regulă prin bănci;

creditul este o formă de finanţare tradiţională, deoarece pentru investiţii se apelează de obicei

la credit.

Este o variantă destul de dificil de pus în practică datorită condiţiilor actuale ale

economiei romaneşti şi mărimii dobânzilor la creditele acordate.

Dacă utilizatorul optează pentru această variantă, trebuie să ţină seama de următoarele

elemente:

14


- de obicei valoarea creditului reprezintă 80% din valoarea investiţiei, restul de 20%

reprezintă aport propriu, însă aportul propriu poate fi şi mai mare;

- operatorul trebuie să gireze cu un bun a cărui valoare este cel puţin egală cu creditul;

- utilizatorul este obligat să efectueze asigurarea CASCO, dacă este vorba de un

automobil sau autoutilitar;

- pe lângă această asigurare, utilizatorul trebuie să realizeze asigurarea bunului cu care

gajează (Asigurare Property)

- comisionul de gestiune perceput de bancă;

- cheltuielile cu realizarea studiului de fezabilitate care sunt destul de ridicate;

- rata dobânzii;

- perioada de acordare a creditului;

- creditarea se face după o analiză foarte complexă realizată de inspectorii de credite;

- finanţatorul pune accentul mai mult pe analiza situaţiilor financiare într-o viziune

postfaptică şi mai puţin previzională

Achiziţionarea bunului cu plata în rate

În cazul vânzării cu plata în rate, cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a plăti preţul

unui bun din veniturile salariale realizate prin reţineri lunare.

Opţiunea pentru această variantă trebuie să ţină seama de următoarele elemente:

- avansul reprezintă 40% din valoarea bunului;

- utilizatorul - trebuie să gireze cu un bun a cărui valoare este cel puţin de 2 ori mai

mare decât valoarea bunului contractat;

- trebuie să efectueze obligatoriu asigurarea CASCO şi Property;

- trebuie să plătească asigurarea de risc de neplată. Asigurarea de risc de neplată (de

risc financiar) se realizează între societatea furnizoare a bunului şi o societate de asigurări

pentru asigurarea situaţiilor în care utilizatorul nu-şi mai respectă obligaţiile financiare. În

acest caz societatea de asigurări despăgubeşte societatea ce comercializează bunul în rate prin

plata tuturor obligaţiilor pe care societatea beneficiară a bunului 1e mai avea de plată până la

sfârşitul contractului, şi de asemenea se ocupă de recuperarea bunului sau a garanţiilor. Într-

un contract de asigurare pentru vânzarea de bunuri cu plata în rate, riscurile acoperite sunt atât

riscul de neplată, cât şi riscurile generale pentru care se asigură bunul (incendiu, explozie,

furt).

- dobânda percepută;

- contractul cu vânzarea în rate se desfăşoară pe o perioadă de 2 ani.

- cheltuielile deductibile în acest caz sunt reprezentate de amortizare, dobânda şi cele

15


trei tipuri de asigurări;

- prin operaţia cu plata în rate, un anumit bun este schimbat ca marfă, obţinându-se

echivalentul bănesc, şi deci este transferat astfel dreptul de proprietate, precum şi toate

riscurile către cumpărător;

- în acest caz, o dată cu achitarea ultimei rate, bunul intră automat în proprietatea

deplină a cumpărătorului;

- ratele au rolul de plată a preţului bunului.

Achiziţionarea bunului prin leasing

În acest paragraf sunt prezentate câteva argumente pro şi contra pentru achiziţionarea

bunului în leasing în comparaţie cu formele de achiziţionare prezentate.

În tabelele 1.4, 1.5 şi 1.6 sunt prezentate formele de achiziţionare amintite în

comparaţie cu achiziţionarea în leasing.

Comparaţia achiziţionării bunului prin leasing cu achiziţionarea cu plata cash

Tabel nr. 1.4

Leasing Plata cash

Imobilizarea în prima lună este de 20% (valoarea avansului).

Imobilizarea în prima lună reprezintă preţul bunului şi impozitul plătit statului.

Plata bunului se face eşalonat, în rate lunare, pe măsura obţinerii de rezultate economice din folosirea bunului.

Plata se face în momentul încheierii contractului.

Beneficiarul devine proprietarul bunului la sfârşitul contractului.

Beneficiarul devine proprietarul în momentul livrării bunului.

Nu există un decalaj de timp între momentul efectuării plăţii şi deducerea cheltuielilor.

Există un decalaj de timp între momentul efectuării plăţii şi deducerea cheltuielilor (plata se face în momentul livrării, pe când deducerea cheltuielilor cu amortizarea se face eşalonat, în fiecare lună, pe toată durata normată de funcţionare a bunului).

Se observă că, în acest caz, este mai avantajoasă achiziţia bunului prin leasing,

deoarece imobilizarea în prima lună, la plata cash reprezintă preţul bunului şi impozitul plătit

statului. La plata cash, după cum se poate observa şi din tabelul nr. 2.1, există un decalaj de

timp între momentul efectuării plăţii şi deducerea cheltuielilor (plata se face în momentul

livrării, pe când deducerea cheltuielilor cu amortizarea se face eşalonat, în fiecare lună, pe

toată durata normată de funcţionare a bunului), iar la achiziţionarea prin leasing nu există un

decalaj de timp între momentul efectuării plăţii şi deducerea cheltuielilor.

Comparaţia achiziţionării în leasing cu achiziţionarea prin contractarea unui

16


credit bancar

Tabel nr. 1.5

Dacă analizăm leasingul, în forma sa clasică, putem spune că acesta este asemenea

unui credit de investiţii chiar dacă beneficiarul nu devine imediat proprietarul acesteia. Din

punct de vedere al finanţatorului, „leasingul este un credit pe termen lung şi mediu, garantat

de un drept de proprietate”; iar din punct de vedere al beneficiarului, el „constituie o formă

de creditare în cadrul căruia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea

acestuia, iar rambursarea lui se face eşalonat, sub forma ratelor de leasing şi în final a

preţului rezidual”. Creditul astfel obţinut este sub formă de echipamente şi nu bănească, dar

în realitate, cele două noţiuni prezintă caracteristici diferite cu privire la: gradul de finanţare,

forma de acordare, garanţie, analiza documentaţiei financiare şi politica de creditare.

Dacă luăm ca exemplu situaţia unei firme care doreşte să realizeze o investiţie într-un

utilaj, având posibilitatea să-şi finanţeze investiţia prin credit sau prin leasing, ea va realiza o

analiză în urma căreia să stabilească care modalitate este mai avantajoasă. Analiza se bazează

pe compararea obligaţiilor financiare. Din analiza fluxurilor de numerar în cele două cazuri,

leasingul prezintă o importanţă sporită faţă de credit fiind preferabil din mai multe motive:

– societatea de leasing are mai multe informaţii de specialitate, putând oferi

beneficiarului informaţii mai complete;

– chiria se înregistrează ca şi cheltuială, iar bunul care face obiectul contractului este

acceptat ca şi garanţie;

– capitalul firmei este protejat, deoarece leasingul asigură o finanţare de 100%;

17

Leasing Credit bancarNu se garantează cu active fixe din proprietatea beneficiarului

Se garantează cu active imobilizate cu o valoare mult mai mare decât creditul contractat.

Politica de creditare este mult mai dinamică, documentaţia cerută şi analizele efectuate fiind mult mai simple

Exigenţele băncii privind bonitatea firmei sunt mult mai mari; de aceea în realitate, contractarea unui credit este mai greu de obţinut.

Societatea de leasing, ca societate finanţatoare, pune accentul în principal pe analiza rentabilităţii proiectului ce va fi finanţat prin leasing, deci are o viziune previzională.

Finanţatorul pune accentul mai mult pe analiza situaţiilor financiare într+o viziune postfaptică şi mai puţin previzională.

Nu există cheltuieli cu studiul de fezabilitate Sunt cheltuieli cu studiul de fezabilitate Asigurarea CASCO se achită lunar Pe lângă asigurarea CASCO, apare şi o

asigurare pentru bunul ce reprezintă garanţia


– munca administrativă şi timpul necesar pentru obţinerea bunului prin leasing sunt

mai reduse decât cele pentru credit.

Din anumite puncte de vedere, leasingul se aseamănă cu o operaţie de vânzare-

cumpărare cu plata în rate. Asemănarea achiziţionării cu plata în rate faţă de leasing survine

numai prin prisma finalităţii operaţiunilor, ambele constau în cedarea dreptului de folosinţă

asupra bunului. Deosebirea se poate concretiza în ceea ce priveşte: dreptul de proprietate,

dreptul de opţiune, durata, dobânda utilizată, fiscalitatea aplicată (a se vedea tabelul nr. 2.3).

Comparaţia achiziţionării bunului în leasing cu achiziţionarea cu plata în rate

Tabel nr. 1.6

Leasing Plata în rate

Achiziţionarea în leasing nu necesită garanţii din partea beneficiarului.

Se garantează cu active imobilizate aflate în proprietatea beneficiarului.

Cheltuielile cu asigurarea riscului de neplată sunt mai mici.

Riscul de neplată este mai mare, de aceea cheltuielile cu asigurarea de risc de neplată sunt de obicei mai mari.

Dreptul de proprietate se transferă beneficiarului la sfarşitu1 contractului, la opţiunea acestuia.

Dreptul de proprietate revine beneficiarului în momentul încheierii contractului.

Durata pe care se fac plăţile este mult mai mare, ideea fiind cea de finanţare a clientului

Durata este de obicei mult mai scurtă, pentru că se urmăreşte doar facilitarea achiziţionării bunului de către beneficiar

Beneficiarul poate include redevenţele direct pe cheltuieli

beneficiarul trece doar amortismentul periodic pe cheltuieli, calculat prin deducerea din masa impozabilă a unui procent anume stabilit de actele normative în vigoare.

Din cele prezentate putem concluziona că importanţa operaţiunilor de leasing faţă de

celelalte operaţiuni financiare rezidă din avantajele pe care acestea le prezintă faţă de

beneficiar, faţă de finanţator şi faţă de producător.

Sintetizând avantajele faţă de fiecare operaţiune prezentată putem prezenta o înşiruire

a acestora pe fiecare dintre cei trei participanţi la operaţiunile de leasing.

Importanţa pentru beneficiar este ilustrată prin câteva aspecte care ţin de: mecanismele

de negociere de plată a ratelor de leasing; posibilitatea utilizării mai multor variante de

leasing; accesul la tehnologii avansate de dezvoltare a activităţii; programarea riguroasă a

cheltuielilor şi lipsa garanţiilor suplimentare; posibilitatea folosirii bunului şi după expirarea

contractului la chirii mai reduse sau cumpărarea acestuia la valoarea reziduală; plata unor taxe

şi accize pentru bunurile provenite din import la valoarea reziduală şi nu în ultimul rând o

finanţare avantajoasă cu bunuri (instalaţii, maşini, utilaje) şi „know-how“ la preţuri modice.

18


Pentru societatea de leasing (finanţatorul) importanţa este ilustrată de aspecte care ţin

de: obţinerea unor câştiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea utilajelor după

perioada de închidere de bază; păstrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor în regim de

leasing şi facilităţi la cumpărarea acestora în cazul când se specializează pe anumite bunuri

sau cumpără de la acelaşi furnizor.

Pentru producător (furnizor) importanţa utilizării operaţiilor de leasing se manifestă

prin: atragerea şi câştigarea de noi beneficiari şi clienţi, este o tehnică de marketing eficientă

care a dus la apariţia pe lângă exportul tradiţional şi a celui în leasing, depăşirea unor

dificultăţi legate de legislaţie în cazul importurilor, promovarea bunurilor de înaltă calitate, cu

preţuri ridicate şi implicit o rată a rentabilităţii mai mare în cazul vânzărilor tradiţionale.

1.5 LEASEBACK ŞI TRANZACŢIILE DE VÂNZARE

O tranzacţie de vânzare şi de leaseback implică vânzarea unui bun de către vânzător şi

închirierea de către vânzător a aceluiaşi bun în regim de leasing. Plăţile de leasing şi preţul de

vânzare sunt interdependente, întrucât sunt negociate împreună. Tratamentul contabil a

operaţiei de vânzare şi de leaseback depinde de tipul contractului de leasing.

Dacă o tranzacţie de vânzare si de leaseback are ca rezultat un leasing financiar, orice

surplus reprezentând diferenţa dintre suma rezultată din vânzare şi valoarea contabilă nu

19


trebuie recunoscut imediat ca venit în situaţiile financiare ale locatarului-vânzător, ci trebuie

amânat şi amortizat pe parcursul termenului de leasing.

În cazul în care tranzacţia de leaseback reprezintă un leasing financiar, tranzacţia este

un mijloc prin care locatorul acordă finanţare locatarului, bunul având rol de garanţie. Din

acest motiv nu este recomandat să se considere drept venit diferenţa dintre sumele rezultate

din vânzare şi valoarea contabilă.

Dacă o tranzacţie de vânzare şi de leaseback are ca rezultat un leasing operaţional şi

este evident că tranzacţia se face la valoarea justă, orice profit sau pierdere trebuie

recunoscută imediat. Dacă preţul de vânzare este mai mic decât valoarea justă, orice profit sau

pierdere trebuie recunoscută imediat, cu excepţia cazului în care pierderea se compensează

prin plăţi de leasing viitoare cu o valoare sub preţul pieţei şi profitul sau pierderea trebuie

amânată şi amortizată, proporţional cu plăţile de leasing, pe durata estimată de utilizare a

bunului.

Dacă tranzacţia de leasback este leasing operaţional, iar plăţile de leasing şi preţul de

vânzare sunt stabilite la valoarea justă, a avut loc, o tranzacţie normală de vânzare şi orice

profit sau pierdere se recunoaţte imediat.

Cerinţele legate de prezentarea informaţiilor de către locatari şi locatori se aplică şi în

cazul tranzacţiilor de vânzare şi de leaseback.

1.6 LEASING-UL ÎN LEGISLAŢIA ROMÂNEASCĂ

La fel ca multe alte fenomene economice, leasingul s-a impus mai rapid ca realitate

economică decât ca o entitate juridică. De aceea, până la apariţia primelor reglementări în

domeniu, în 1997, cu referire expresă la operaţiunile de leasing, desfăşurarea acestor

operaţiuni se realiza conform prevederilor Codului Civil, Codului Comercial şi a legislaţiei

internaţionale, respectiv din practica leasingului din ţările occidentale, după principiul

conform căruia ceea ce nu este interzis de lege este permis.

Înainte de 1989, leasingul era practicat în România într-o foarte mică măsură, de aceea

crearea unui cadru legislativ pentru aceste operaţiuni nu era justificată. După 1989 începe

20


formarea unui nou cadru legislativ, care să reglementeze funcţionarea activităţilor economice

conform mecanismului economiei de piaţă.

Principalele acte normative care reglementează operaţiunile de leasing din

România sunt8:

HG nr. 72/20.02.1993 prevede ca bunurile importate pe bază de contract de leasing să fie

considerate import temporar pe toată durata contractului (beneficiarul trebuie să deschidă

o garanţie bancară în favoarea vămii pentru taxele vamale datorate, calculate la valoarea

de achiziţie a bunului, urmând ca la finele perioadei de leasing să se efectueze vămuirea

bunurilor şi să se plătească taxele vamale la valoarea reziduală.

OG nr. 12/31.01.1995 completează HG nr.72/1993, eliminând obligaţiile garantării

taxelor vamale; impune anumite condiţii-bunurile să fie destinate producţiei, să nu aibă o

vechime mai mare de 2 ani, iar perioada de leasing să fie de maximum 3 ani.

HG nr.3/17.10.1995 reglementează regimul TVA‚ în operaţiunile de leasing privind

Normele pentru aplicarea OG nr.3/1992 privind TVA.

Primele reglementări legale ale leasingului au fost date prin OG nr. 51/28.08.1997 privind

operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, publicată în M.O. al României

nr.224/1997. Deşi reuşeşte să impună ordinea într-un domeniu nou şi mai puţin cunoscut,

acestui act normativ i se aduc o serie de reproşuri.

Următoarea reglementare a leasingului a fost Legea nr.90/28.04.1998 pentru aprobarea

Ordonanţei Guvernului nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing,

publicată în M.O. al României nr.170 din 30 aprilie 1998. Această lege aduce o serie de

modificări destul de importante faţă de vechea ordonanţă: introduce noţiunea de

„redevenţă”, prevede posibilitatea cumpărării bunului la finalul contractului, introduce

leasingul bunurilor mobile, renunţă la o serie din exprimările defectuoase din vechea

reglementare. Dar şi această lege semnalează o serie de neajunsuri, iar la data de 27 mai

1999 se publică în M.O. al României Legea nr.99 privind unele măsuri pentru

accelerarea reformei, prin care Guvernul şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului,

cuprinzând, la Titlul II, modificarea şi completarea O.G. nr.51/1997 privind operaţiunile

de leasing şi societăţile de leasing.

Modificările aduse prin noua lege sunt majore: se defineşte distinct leasingul financiar

de cel operaţional, se aduc precizări pentru delimitarea mai exactă a drepturilor şi obligaţiilor

fiecărei părţi, se introduce prevederea conform căreia valoarea reziduală a bunurilor importate

pentru leasing, la finalul contractului, (preţul la care utilizatorul poate cumpăra bunul) este

minim 20% din valoarea de intrare. De asemenea, în cazul leasingului financiar, preţul la care

8 www.leasing.ro

21


utilizatorul poate cumpăra bunul la expirarea contractului poate fi maxim 50% din valoarea de

intrare a acestuia. O altă îmbunătăţire adusă în acest sens vizează adoptarea principiului

primordialităţii economicului asupra juridicului (“substance over form principle”), care în

domeniul leasingului s-ar traduce prin preluarea în bilanţul contabil al locatarului a bunului ce

face obiectul leasingului financiar, considerându-se că acesta preia, în mare măsură, riscurile

şi beneficiile de la locator.

Noua lege a leasingului este apreciată pozitiv de societăţile de leasing române,

deoarece le dă dreptul de a se bucura de acelaşi regim fiscal ca şi cele străine. Însă, prin faptul

că prevede valoarea reziduală de minim 20% pentru bunurile de import, legea determină

scumpirea leasingului, din două motive:

- pe de o parte, crescând valoarea reziduală (rămasă), cresc dobânzile plătite de

utilizator, pentru a acoperi riscul asumat de finanţator ca valoarea de piaţă a bunului la finalul

contractului să fie mai mică decât cea reziduală.

- pe de altă parte, creşte valoarea taxelor vamale ce se vor plăti în momentul

cumpărării bunului de către utilizator. Plata unor taxe vamale mai mari către bugetul statului a

fost, de fapt, raţiunea pentru care s-a introdus această prevedere neîntâlnită încă în legislaţia

leasingului din alte ţări.

Din cele prezentate mai sus, reiese clar existenţa unor perspective de perfecţionare a

leasingului în ţara noastră. Ca o consecinţă a demersului României către economia de piaţă

este şi procesul de normalizare contabilă. Scopul armonizării contabile româneşti la

Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS) constă în limbajul contabil comun, astfel

încât situaţiile financiare ale societăţilor comerciale să poată fi utilizate în lumea întreagă. În

perspectiva aderării la Uniunea Europeană, România a înţeles necesitatea alinierii la

reglementările contabile şi a făcut eforturi sporite de a se adapta acestor cerinţe.

Ultimele reglementări pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu

directivele europene este O.M.F.P. nr.1752/17.11.2005, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2006.

La data intrării în vigoare a ordinului se abrogă: O.M.F.P. nr. 94/2001 şi O.M.F.P.

nr.306/2002, pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a

Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Apariţia OG 28/2006 , precum şi Legea 266 din 29.06.2006 pentru aprobarea OG

28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar – fiscale, a condus la apariţia Instituţiilor

Financiare Nebancare (IFN). Prin aceasta BNR obligă societăţile de leasing să-şi definească

obiectul de activitate ca leasing financiar, aşa cum este specificat în art. 7 al OG 28/2006.

Aceeaşi ordonanţă la art 8, pct (6) se referă la leasingul operaţional, astfel: “închirierea de

bunuri mobile şi imobile către terţe părţi, inclusiv leasing operaţional, cu condiţia ca valoarea

22


bunurilor mobile şi imobile să nu depăşească o limită care se stabileşte prin norme de către

BNR9.”

Un alt ordin este Ordinul ministrului finanţelor publice nr.84 din 17 ianuarie 2007

privind aprobarea măsurilor unitare de aplicare a reglementărilor în domeniul taxelor vamale,

taxei pe valoare adăugată şi accizelor datorate în vamă în cazul operaţiunilor de leasing aflate

în derulare la data aderării, publicat în Monitorul Oficial nr. 80 din 1 februarie 2007.

Potrivit legii, pot face obiect al contractului de leasing: bunurile imobile

(construcţiile şi terenurile pe care se află acestea); bunuri mobile de folosinţă îndelungată

aflate în circuitul civil (aparate electrocasnice, mobilier etc.); echipamentele industriale

(maşini, instalaţii, utilaje etc.). Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing trebuie să

fie în proprietatea societăţii de leasing (ca urmare a achiziţionării sau fabricării lor) sau

construite pentru aceasta (în cazul imobilelor) pentru a putea fi date, ulterior, în folosinţă

utilizatorului. Ele rămân în proprietatea societăţii de leasing pe toată durata contractului de

leasing.

Nu pot face obiectul contractelor de leasing: înregistrările pe bandă video şi audio;

piesele de teatru; manuscrisele; brevetele şi drepturile de autor; bunuri necorporale.

În România sunt reglementate şi derulate trei forme ale leasingului şi anume:

leasingul financiar, leasingul operaţional şi leas-back-ul*. (vezi tabelul nr. 1.7)

Părţile într-un contract de leasing sunt: locatorul/finanţatorul (societatea de leasing),

respectiv locatarul/utilizatorul, fiecare având o serie de drepturi şi obligaţii în corelaţie şi

strânsă interdependenţă.

Perioada de valabilitatea a contractului de leasing nu poate fi mai mică de un an,

acesta putând înceta la termenul convenit între părţi sau înaintea acestui termen, ca urmare a

voinţei părţilor sau a producerii unui eveniment.

În România, legislaţia în vigoare stabileşte în mod diferit maniera de determinare a

ratelor de leasing în cazul leasingului financiar, respectiv operaţional (vezi tabel nr.1.8).

Dacă, din cauze fortuite, bunul închiriat este pierdut, distrus sau avariat, utilizatorul va

continua plata ratelor de leasing, până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing.

Potrivit legislaţiei în vigoare din ţara noastră, în cazul în care, utilizatorul nu execută

obligaţia de plată a ratelor de leasing, timp de două luni consecutive, finanţatorul are dreptul

de a rezilia contractul, utilizatorul fiind obligat să restituie bunul şi să plătească ratele

scadente, cu daune interese, dacă în contract nu se prevede altfel. De asemenea, refuzul de

primire a bunului la termenul stipulat în contractul de leasing atrage după sine dreptul 9 www.diamant2000.ro/legislatie-leasing** Art.2 literele e) şi f) din OG nr. 51/1997 republicată în 2000 se abrogă, odată cu intrarea în vigoare a prevederilor noului Cod fiscal ala României. Potrivit acestui din urmă act normativ, la art.7 sunt definite contractele de leasing operaţional şi financiar. Operaţiunile de lease-back rămân reglementate de prevederile OG nr. 51/1997, republicată în 2000.

23


societăţii de leasing de a rezilia contractul, cu daune-interese. În contract se pot înscrie clauze

care permit finanţatorului să solicite rezilierea contractului, dacă continuarea lui poate deveni

periculoasă pentru el (în caz de reorganizare judiciară sau faliment al utilizatorului, în cazul

cesiunii activităţii utilizatorului sau a diminuării garanţiilor iniţiale), din momentul acceptării

acestor clauze de către utilizator.

Forme ale leasingului reglementate în România

Tabel nr. 1.7

Forme aleleasingului

Caracteristici

Leasingul financiar

- operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau mai multe din următoarele condiţii:a) riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra

utilizatorului la momentul la care contractului de leasing produce efecte;

b) părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing setransferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

c) perioada de leasing (orice perioada în care contractul poate fi prelungit)depăşeşte 75% din durata normală de utilizare a bunului ce faceobiectul leasingului.

Leasing operaţional

- operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una din condiţiile enumeratemai sus;

Lease–back- operaţiune care constă în vânzarea de către o întreprindere (locatar) a unor imobilizări către o societate de leasing (locator) urmată de închirierea lor imediată, de către întreprinderea care le-a cedat.

Calcularea ratelor de leasing potrivit legislaţiei din România

Tabel nr. 1.8

Forme ale

leasinguluiFormula de calcul a ratelor de leasing

Leasing

financiar

Rata de leasing = cota parte din valoarea de intrare a

bunului + dobânda de leasing

Valoarea de intrare a bunului este valoarea de dobândire a bunului de

către finanţator.

Dobânda de leasing este convenită prin acordul părţilor.

Leasing

operaţional

Chiria se stabileşte prin acordul părţilor contractante.

24


În majoritatea cazurilor contractul de leasing încetează la termenul prevăzut,

utilizatorul având o triplă opţiune: de a achiziţiona bunul la valoarea reziduală convenită în

contract, de a-l restitui în starea în care se află, fără a depăşi starea de uzură normală cauzată

de utilizarea sa sau de a continua contractul de leasing, noul contract cuprinzând dispoziţii

diferite de cele din vechiul contract, deoarece bunul se află într-un anumit stadiu de uzură

cauzat de folosinţa anterioară, ratele de leasing şi valoarea reziduală trebuind calculate în

consecinţă.

Potrivit legislaţiei din ţara noastră dreptul de opţiune al utilizatorului trebuie

exercitat conform prevederilor contractuale, fără a depăşi 7 ani de la data introducerii bunului

în ţară, indiferent dacă părţile au prevăzut în contract o perioadă mai mare, respectiv de 14

ani în cazul mijloacelor destinate transportului aerian.

În România, potrivit prevederilor legale, utilizatorul se poate întoarce direct împotriva

furnizorului, pentru reclamaţii privind livrarea, calitatea bunului, asistenţa tehnică şi service-

ul în perioada de garanţie şi post-garanţie, locatorul/finanţatorul fiind exonerat de orice

răspundere.

1.7 PIAŢA DE LEASING ÎN ROMÂNIA

Prima societate de leasing în România a fost înfiinţată în 1994 – ROMLEASE S.A.

(devenită UniCredit Leasing Corporation IFN, din 2002), iar primele referiri legislative la

operaţiunile de leasing s-au făcut în O.G. nr.12/1995, în legătură cu regimul vamal al

produselor importate în baza contractelor de leasing. În 1996, Romlease S.A. împreună cu alte

trei societăţi comerciale: General Leasing S.A., Austro Leasing S.A. şi Net Leasing &

Factoring Co. au fondat Uniunea (în prezent Asociaţia) Societăţilor de Leasing din România

(ASLR). Ca urmare a reglementării leasingului în România, acesta a luat o amploare tot mai

mare, astfel încât, din septembrie 2002, ea devine membră LEASEUROPE, reprezentând un

pas important pentru piaţa leasingului din România, intrând astfel în circuitul organizaţional

european.

25


Piaţa de leasing financiar a scăzut în 2009 (vezi graficul 1.1) mai mult decât s-au

aşteptat operatorii de profil, ceea ce a dovedit slăbiciunile din sistem vizavi de analiza

clientului şi structurarea afacerii în sine. A reieşit cu claritate că există încă multe lucruri de

îmbunătăţit în industria locală a leasingului. Criza economică nu a făcut decât să urgenteze

acest deznodământ, în condiţiile în care, în perioada 2006-2008, s-au acordat finanţări în

leasing pe bandă rulantă, în varianta adaptată a „creditului cu buletinul“, care s-a dovedit,

după cum se ştie, un dezastru pentru bănci. În condiţiile date, a scăpat cine a putut.

Companiile mari care au continuat să finanţeze, chiar şi la dimensiuni mult reduse, au asigurat

practic continuitatea pe piaţă. Din păcate, numărul societăţilor de leasing care contează prin

volumele finanţate este în scădere, la ora actuală fiind în jur de zece.

Grafic nr. 1.1: Evoluţia pieţei de leasing financiar, în România

Sursa: Revista Piaţa Financiară, Supliment Februarie 2010, Finleasing

Urmărind anexa nr. 3, se observă că primul loc, printre operatorii de leasing financiar

din România, este ocupat de Unicredit Leasing Corporation IFN, care avea aceeaşi poziţie şi

în anul 2008. Se observă că valoarea bunurilor finanţate este de aproximativ 280 milioane

euro (conform estimării Piaţa Financiară).

Deşi pentru BCR Leasing volumul contractelor noi a fost mai mic în 2009 faţă de anul

precedent, compania a reuşit să-şi păstreze poziţia secundă, înregistrând chiar o uşoară

creştere a cotei de piaţă, estimată la 9-10%. „Compania a continuat să oferteze pe toate

segmentele care au consacrat leasingul. În acelaşi timp, şi-a canalizat eforturile pe noile

direcţii de acţiune determinate de mediul economic de criză: risc, colectare şi remarketing.

Optica de abordare a proiectelor noi a fost orientată către prudenţialitate, calitatea serviciilor,

selectivitate faţă de clienţii noi şi cultivarea celor existenţi, precum şi gestionarea

corespunzătoare a contului de profit şi pierdere“, subliniază Thomas Tolazzi, noul director

26


general al societăţii10. Porsche Leasing ne-a demonstrat că există şi excepţii de la regulă. Într-

o piaţă auto cu serioase probleme la capitolul vânzări, societatea a reuşit să-şi păstreze poziţia

în clasament. Principalul său obiectiv a fost acela de a-şi menţine cota de piaţă şi de a creşte

rata de penetrare în cadrul vânzărilor Porsche România, care la sfârşitul anului trecut au ajuns

la 46%. „Încheierea de contracte noi a constituit o prioritate, fiind principalul mecanism de

creştere a activităţii, ceea ce creează premisele unui portofoliu solid. În acelaşi timp, ne-am

concentrat pe fidelizarea clienţilor existenţi”, arată Kurt Leitner, CEO Porsche Finance Group

România11.

Evoluţia Impuls-Leasing România contrazice faptul că în vremuri de criză nu pot fi

atinse obiective strategice, că precara piaţă auto nu a oferit oportunităţi finanţatorilor. Ţinta

propusă pentru 2009 – locul al cincilea în ierarhia societăţilor de leasing financiar – a fost

atinsă, devansând astfel pe BRD Sogelease şi VB Leasing România.

Căderea abruptă a unor jucători mari, precum Raiffeisen Leasing, Romstal Leasing şi

chiar Ţiriac Leasing, a lăsat cale liberă nu numai pentru VBL, dar şi pentru restul competiţiei.

De o astfel de situaţie a beneficiat şi NBG Leasing, în urcare cu trei poziţii faţă de acum un

an. Elementele cheie ale strategiei sale pentru 2009 au fost un proces de rebranding şi

consolidarea activităţii companiei.

În urcare în top 15 se află şi RCI Leasing România, care a reuşit să îndeplinească o

bună parte a angajamentelor pentru 2009 luate faţă de grup. Astfel, şi-a mărit cota de piaţă

pentru finanţările realizate la nivelul grupului, a introdus o ofertă de servicii asociate

finanţărilor în leasing şi şi-a conservat marja de profit la un nivel comparabil cu cel al anilor

anteriori.

În pofida crizei, în seria primilor cincisprezece jucători a intrat în 2009, Immorent

România, care a devansat companii cu nume sonore precum ING Lease România sau Piraeus

Leasing, recunoscute în anii anteriori pentru portofoliile solide de leasing imobiliar.

Pe fondul căderii accentuate a pieţei auto, în 2009, finanţările în leasing au scăzut

aproape la jumătate pentru autoturisme şi cu 70-80% pentru vehicule comerciale.

Astfel, dacă în 2008 au fost comercializate peste 270.000 de autoturisme, din care mai

mult de 75.000 de unităţi au făcut obiectul unor contracte de leasing, anul trecut cifra totală a

vânzărilor a scăzut la 130.193, din care nici 30.000 au fost finanţate în leasing. Pentru

vehiculele comerciale uşoare, contractele au privit circa 6.200 de unităţi, faţă de aproximativ

14.000, în 200812.

10 Revista PIAŢA FINANCIARĂ, Supliment Februarie 2010, FINLEASING, pag. 411 Idem, pag. 612 www.zf.ro

27


Grafic nr. 1.2: Piaţa de leasing din România, finanţarea vehiculelor

Sursa: ALB - România

Cea mai proastă situaţie a fost înregistrată în anul 2009 la categoria vehicule

comerciale grele – peste 1.300 unităţi, faţă de aproape 8.000, în 2008. Vânzările de maşini

noi, la preţuri ce au coborât cu până la 30%, au fost temperate şi de stocul impresionant de

autovehicule second-hand, cu miile provenind din reposesii în baza unor contracte de leasing

eşuate.

În 2009, cele mai serioase pierderi au înregistrat firmele de leasing la capitolul

reposesii de bunuri, în marea lor majoritate autoturisme, dar şi echipamente şi chiar proprietăţi

imobiliare.

Există câteva explicaţii ale numărului mare de reposesii care sufocă practic multe

firme de leasing. Bunurile finanţate în 2008 au fost poziţionate la valoarea lor maximă, în

condiţii de minimă prudenţă – avansuri mici şi contracte pe perioade lungi. Evident că,

imediat după corectarea preţului pe piaţa respectivului bun, utilizatorii care s-au trezit că

trebuiau să plătească 150.000 euro pentru un camion, să spunem, pe care puteau să-l cumpere

imediat cu 70.000 euro, au renunţat la contractul de leasing.

28


Grafic nr. 1.3: Structura pieţei de leasing din România după tipul bunurilor finanţate

2007 - 2009

Sursa: ALB - România

Pentru echipamentele finanţate în leasing, 2009 a fost marcat îndeosebi de tendinţa de

returnare a acestora de către utilizatori decât de încheierea de noi contracte. Informaţiile

furnizate publicaţiei Piaţa Financiară de principalele companii de leasing financiar le-a permis

acestora o estimare a valorii echipamentelor finanţate anul trecut de circa 230 milioane euro,

sub estimarea ALB-România, de 259,400 milioane euro. Domeniile acoperite, cât de cât, au

fost: medical (în creştere de la 3% la 8%), agricol (ajuns la 12%, faţă de 5%, cu un an în

urmă), IT şi software (în creştere de la 4% la 8%) şi procesarea metalelor (de la 5% la 7%)13.

Leasingul imobiliar s-a regăsit în puţinele contracte noi din 2009 aproape printr-un

singur produs – sale & lease-back, generator de lichidităţi pentru afaceri îngheţate. Ca valoare

a bunurilor imobiliare finanţate în leasing, vorbim de 110-120 milioane euro, la jumătate faţă

de estimarea ALB-România.

13 Conferinţa de presă ALB – România, Martie, 2010

29


2. CONTRACTUL şi OPERAŢIUNILE DE LEASING

2.1 CONTRACTUL DE LEASING

Contractul de leasing face parte din categoria contractelor de locaţie, prezentând o

serie de aspecte specifice ce ţin de obiectul şi tehnica de realizare a acestei operaţiuni

comerciale. Particularităţile pe care le prezintă diferitele forme de leasing se reflectă şi în

contractele ce reglementează aceste operaţiuni, neexistând un tip de contract universal valabil.

Totuşi, există o serie de reglementări de interes universal care se iau, de regulă, în

considerare, în afacerile de leasing (anexa nr. 1).

Având în vedere că se întâlnesc o varietate de contracte de leasing care diferă de la o

operaţiune la alta, în rândurile următoare vom regăsi câteva elemente de valabilitate mai largă

ale acestor contracte. Printre elementele componente ale contractului de leasing, menţionăm

în deosebi pe cele referitoare la perioada de închiriere, modul de determinare a taxei de

leasing, precum şi obligaţiile şi drepturile părţilor.

Societăţile de leasing împart viaţa tehnică a maşinilor (adică timpul în care o maşină

poate fi menţinută în stare de funcţionare prin întreţinere şi reparaţii) în două perioade:

- o perioadă primară, egală cu viaţa economică a maşinii (intervalul de timp în care se

apreciază că maşina nu riscă să sufere o uzură morală). Perioada primară corespunde, în unele

cazuri, cu perioada de amortizare fiscală, adică cu intervalul de timp fixat de legile fiscale, în

30


care producătorii pot prevedea la capitolul „cheltuieli” o cotă de amortizare neimpozabilă. În

timpul acestei perioade, ca regulă generală, contractul de leasing nu poate fi denunţat în

vederea rezilierii. În schimb, în decursul perioadei secundare, contractul poate fi reziliat

oricând, cu un preaviz conform cu prevederile contractuale.

- o perioadă secundară, echivalentă cu intervalul de timp care durează de la

terminarea vieţi economice până la sfârşitul vieţii tehnice a maşinii.

Contractul de leasing prevede: părţile; obiectul; valoarea; durata; obligaţiile părţilor;

răspunderea contractuală; condiţiile de utilizare, întreţinere şi control asupra bunului închiriat,

cu detalierea obligaţiilor chiriaşului; garantarea bunului de către furnizor şi exonerarea

societăţii de leasing de orice responsabilitate; proprietatea bunului cu implicaţiile şi modul de

exercitare a dreptului de proprietate; responsabilitatea chiriaşului şi varianta de asigurare;

rezilierea contractului pentru diferite cazuri şi implicaţii pentru chiriaş şi firmă; expirarea

contractului şi aplicarea triplei opţiuni a utilizatorului; starea bunului restituit; modul de

suportare a impozitelor şi taxelor; modul de soluţionare a reclamaţiilor; condiţiile particulare

pentru locator şi locatar (cu aprecierea datei de plată a primei rate şi eşalonarea anuală a

celorlalte rate de chirie, cu precizarea modului de plată).

Contractul de leasing cuprinde o serie de drepturi şi obligaţii pentru partenerii de

afaceri14:

Drepturile utilizatorului - beneficiar stipulate în contract sunt:

- dreptul de folosinţă asupra bunului închiriat;

- autonomie tehnică şi de gestiune în utilizarea bunului închiriat;

- beneficiază de asistenţă tehnică din partea societăţii de leasing sau a furnizorului;

- poate înlocui utilajele avariate, cu condiţia de a respecta instrucţiunile de folosire;

- poate înlocui utilajul uzat moral cu altul corespunzător progresului tehnic înregistrat în

ramura respectivă, cu majorări ale chiriei;

- beneficiază, la sfârşitul contractului, de tripla opţiune (cumpărare, restituire sau

continuarea locaţiei).

Obligaţiile utilizatorului sunt:

- să exploateze maşinile şi utilajele închiriate conform instrucţiunilor tehnice;

- să se îngrijească de instruirea personalului destinat exploatării maşinilor închiriate;

- să nu aducă nici un fel de modificări în construcţia utilajelor fără acordul societăţii de

leasing;

- să asigure utilaje închiriate în folosul societăţii de leasing;

14 Puiu Al., Op. cit., pag. 524 -525

31


- să păstreze în condiţii corespunzătoare utilajele închiriate, pe toată durata contractului,

chiar şi în perioada când nu se află în exploatare.

Societatea finanţatoare are următoarele drepturi:

- să inspecteze periodic starea utilajului închiriat şi modul de exploatare;

- să rezilieze contractul înainte de termen, dacă utilizatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile

comerciale, aceasta atrăgând după sine restituirea utilajului închiriat, plata în continuare a

chiriei, precum şi a unor eventuale daune.

Societatea de leasing are şi următoarele obligaţii:

- să livreze utilizatorului echipamentul în bună stare de funcţionare;

- să instruiască personalul destinat exploatării bunului ce face obiectul locaţiei;

- să efectueze reparaţia defecţiunilor care nu sunt rezultatul nerespectării instrucţiunilor de

exploatare;

- să asigure piesele de schimb necesare operaţiei sau să achite contravaloarea acestora, dacă

au fost procurate de utilizator.

În unele contracte se întâlnesc şi clauze speciale prin care societatea de leasing se

obligă să schimbe utilajele avariate, cu condiţia ca beneficiarul să fi respectat instrucţiunile de

folosire.

Calculul taxei ce trebuie plătită de către utilizator se face luând în seamă condiţiile de

piaţă, riscurile care pot intervenii pe perioada închirierii de bază, posibilitatea de a reînchiria

ulterior bunul altui client etc. Taxa de leasing este, de regulă, fixată ca o sumă constantă ce

trebuie plătită semestrial, trimestrial, bitrimestrial sau lunar. În ţări precum Franţa este

răspândită practica plăţii unei chirii variabile.

Plata chiriei poate fi fixată în mod anticipat (la începutul perioadei) sau la sfârşitul

perioadei.

Metodele de calcul a chiriei diferă de la o formă de leasing la alta, de la o societate de

leasing la alta, dar, de regulă, se parcurg următoarele etape:

- determinarea preţului real de achiziţie a echipamentului, la care se adaugă cheltuielile de

transport şi altele;

- determinarea comisionului societăţii de leasing, care depinde atât de preţul echipamentului

cât şi de cheltuielile generale ale societăţii (în general, el se situează între 5-25%);

- stabilirea cotelor procentuale de amortizare a echipamentului care, prin aplicarea la

cheltuielile de capital şi însumate, asigură recuperarea uzurii fizice a echipamentului;

- aplicarea unei cote procentuale asupra cheltuielilor de capital, a factorilor care cuantifică

serviciile de creditare sau ajutorul financiar pe care îl acordă societatea de leasing

32


clientului, recuperarea dobânzilor şi a profitului rezultat din investiţia făcută; acest factor

este întâlnit în lucrări de specialitate sub denumirea de „rata taxei marginale”.

În cazul operaţiunilor de full service leasing (leasing brut), la chiria obişnuită se

adaugă şi cheltuielile efectuate pentru întreţinerea şi repararea maşinilor.

La calcularea chiriei de leasing este uzuală stabilirea alături de chiria lunară,

trimestrială sau anuală a unui adaos la chirie, calculat în funcţie de intensitatea utilizării

maşinii şi care poartă numele de royality sau bonificaţie de leasing.

Stabilirea de royalities are o importanţă deosebită pentru contractele de operating

leasing, care au o durată relativ scurtă şi includ riscul nerealizării preţului de export, în cazul

în care maşinile nu pot fi reînchiriate. După cum se ştie, o condiţie a reînchirierii este şi starea

şi buna funcţionare a maşinii. Dacă utilizează intensiv maşina, ceea ce va duce la o accelerare

a uzurii fizice a acesteia, uzura suplimentară va trebui recuperată, în mod obligatoriu, prin

stabilirea şi perceperea de royalities15.

(Model de contract de leasing vezi anexa nr. 2).

2.1.1 OBIECTUL CONTRACTULUI DE LEASING

Contractul de leasing este un document juridic care trebuie sa defineasca raporturile

dintre cei trei agenti care participa: furnizorul, finantatorul si beneficiarul.

Operatiunile de leasing pot avea ca obiect:

utilizarea bunurilor mobile, inclusiv a valorilor mobiliare;

utilizarea echipamentului industrial;

utilizarea bunurilor imobile cu destinatie comerciala, achizitionate sau construite de o

societate de leasing, societate numita si societate imobiliara pentru comert si industrie;

utilizarea fondului de comert sau a unuia dintre elementele sale necorporale;

utilizarea bunurilor de folosinta îndelungata si a imobilelor cu destinatie de locuinta,

pentru persoane fizice cu respectarea prevederilor legale privind protectia

consumatorului.

Articolul 1, alineiatul 2 din Ordonanta Guvernului nr.51/1997, republicata arata de

asemenea ca obiect al operatiunilor de leasing pot fi atât bunuri imobile precum si bunuri

mobile de folosinta îndelungata, aflate în circuitul civil, cu exceptia înregistrarilor pe banda

audio si video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor.

De asemenea, articolul 6 din ordonanta enuntata în rândurile de mai sus, stabileste

cerintele minime care trebuie înscrise într-un contract de leasing:

15 Voiculescu D., Coraş M., Op. cit., pag. 58-59

33


partile contractului de leasing: locatorul / finantatorul si utilizatorul bunului care

constituie obiectul contractului;

descrierea detaliata si exacta a obiectului contractului;

valoarea totala a contractului de leasing;

valoarea ratelor de leasing / a redeventelor si termenele de plata a acestora;

perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;

clauza privind obligatia asigurarii bunului.

În cazul contractului de leasing financiar acesta trebuie sa cuprinda pe lânga

elementele precizate si valoarea initiala a bunului si clauza privind dreptul de optiune cu

privire la cumpărarea bunului si condiitiile în care acest drept poate fi exercitat.

Daca partile contractului de leasing doresc inserarea altor clauze, acestea se pot

conveni si stabili de comun acord.

Contractul de leasing nu poate fi încheiat pe un termen mai mic de un an de zile.

Contractele de leasing pot constitui titlu executoriu în cazul în care utilizatorul nu

preda bunul ce constituie obiectul contractului în doua situatii posibile:

la sârsitul perioadei de leasing, atunci când utilizatorul nu si-a formulat optiunea

cumpararii bunului sau a prelungirii contractului încheiat între el si locator;

în cazul unei rezilieri a contractului din vina exclusiva a utilizatorului.

Daca utilizatorul bunului îsi îndeplineste toate obligatiile contractuale asumate are

posibilitatea sa cumpere bunul si înainte de expirarea termenului de leasing, cu conditia

încheierii unui acord în acest sens cu locatorul.

34


2.2 CLASIFICAREA OPERAŢIUNILOR DE LEASING

Extinderea utilizării afacerilor de leasing a fost însoţită de o diversificare a

modalităţilor concrete de organizare, comercializare şi finanţare, ce permit constituirea unui

set de criterii bine definite, în funcţie de care se poate efectua o clasificare a acestor

operaţiuni. Complexitatea şi diversitatea operaţiunilor de leasing sunt puse în evidenţă prin

clasificarea lor în anumite clase, în funcţie de durata închirierii, ponderea ratelor în preţul net

de vânzare, părţile participante şi alte criterii.

În funcţie de durata închirierii, operaţiunile de leasing se clasifică în:

a) leasing pe termen scurt — constă în închirierea bunurilor pe o durată de câteva ore,

zile sau luni, mai multor beneficiari, în vederea amortizării. Operaţiunile de „renting”

sau „hire” sunt văzute ca operaţiuni intermediare de leasing, însă ele nu îndeplinesc

condiţia esenţială a unui contract de leasing (de a nu fi revocat de niciuna dintre părţi).

Operaţiunea de hire presupune închirierea unor echipamente, mijloace de transport etc.

pe o perioadă scurtă (câteva ore, o zi) odată cu service-ul aferent. La renting, perioada

este ceva mai mare decât în cazul anterior.

35


b) leasing pe termen mediu - (equipment leasing) - presupune amortizarea bunului prin

închirierea consecutivă a acestuia mai multor beneficiari pe termene scurte de 2-3 ani.

c) leasing pe termen lung (plant leasing) — se realizează pe termen lung, durata normală

de leasing corespunzând celei de funcţionare normală a bunului; după perioada de

închiriere beneficiarul poate opta pentru cumpărarea acestuia la un pret inferior celui

iniţial. Leasingul pe termen lung se practică în mod frecvent pe piaţa bunurilor

imobiliare pentru clădiri complet utilate.

În funcţie de ponderea ratelor în preţul de vânzare a bunului, avem:

a) leasing operaţional (de mentenanţă, tehnic) — se derulează pe o perioadă mai mică

decât durata economică de viaţă estimată a echipamentului şi presupune recuperarea în

perioada de locaţie doar a unei părţi din bunul închiriat, desi locatorul aşteaptă să

recupereze toate costurile prin reînnoirea contractului sau prin închirierea către alţi

locatari. Oferă atât finanţarea, cât şi servicii de mentenanţă pentru echipamentul

închiriat, costul asigurării mentenanţei fiind inclus în chiria leasingului. Acest tip de

leasing nu este complet amortizat. Principalele tipuri de echipamente implicate în

tranzacţiile de leasing operaţional sunt computerele, copiatoarele de birou,

automobilele şi camioanele. în mod frecvent, există o clauză de anulare a contractului,

care dă posibilitatea locatarului să renunţe la locaţie şi să restituie echipamentul

înainte de expirarea contractului de bază, deci echipamentul poate fi inapoiat dacă se

uzează moral sau dacă locatarul nu mai are nevoie de e1. Această flexibilitate îi

avantajează pe locatari, diminuându-le riscul.

b) leasing financiar (de capital) — urmăreşte recuperarea integrală a valorii bunului în

perioada de locaţie şi obţinerea unui profit. Specificul acestei forme de leasing constă

în faptul că societatea de leasing de regulă nu alege, nu produce şi nici nu livrează

bunul, doar achiziţionează bunul sau dreptul de proprietate şi folosinţă de la furnizor.

Acesta urmează a fi livrat beneficiarului direct de către furnizor. Leasingul financiar

nu oferă mentenanţă, nu poate fi reziliat şi este complet amortizat. La sfârşitul

perioadei, locatarul poate opta pentru cumpărarea bunului prin achitarea valorii

reziduale. Societatea de leasing este deci doar un intermediar financiar între furnizor şi

beneficiar. Lesorul transferă toate riscurile incidente deţinerii obiectului.

c) lease-back — reprezintă o formă mascată de finanţare a unei societăţi comerciale fiind

similar cu ipoteca. în acest caz, beneficiarul vinde bunurile aflate în proprietatea sa

finanţatorului, care i le închiriază în baza unui contract de leasing. La finele locaţiei,

bunurile revin în proprietatea beneficiarului în urma achitării valorii reziduale.

36


În funcţie de părţile participante la contract, distingem:

a) leasing direct, în care finanţatorul este şi furnizorul (producătorul).

b) leasing indirect, în care finanţarea îi revine unei societăţi specializate (intermediare).

În funcţie de aspectul costurilor ratelor de leasing:

a) leasing brut (full service leasing) — în care ratele includ şi cheltuielile de

întreţinere şi reparaţii. Această formă de leasing se foloseşte în scopul permanentizării

relaţiilor dintre firme şi se întâlneşte în general la instalaţiile complexe sau acolo unde

se doreşte cucerirea pieţei.

b) leasing net — ratele se calculează doar pe baza preţului net de vânzare al obiectului

contractului.

În funcţie de caracteristicile pieţei căreia i se adresează şi de relaţiile stabilite cu

clienţii, au apărut şi unele forme speciale de leasing, cum ar fi:

a) leasing experimental - presupune închirierea bunurilor pe perioade scurte urmate de

vânzarea lor, în cazul în care corespund exigenţelor beneficiarului;

b) time-sharing — se bazează pe o închiriere pe timpi partajaţi, adică a mai multor clienţi

simultan. Ratele plătite lunar la asemenea contracte sunt de aproximativ 3-4 ori mai

mici decât cele de leasing. Se practică în special în turism prin închirierea bazei

materiale în cazul tehnicii de calcul sau a unor mijloace de transport. Această formă de

leasing prezintă două forme: term leasing, ce presupune o închiriere pe un termen dat,

şi trip leasing — închirierea mijloacelor aferente voiajului.

c) leasing de personal — de regulă, leasingul sau închirierea se referă la o colaborare pe

o perioadă de timp (1 sau câteva zile). În ţările vestice, varianta de lucru temporar este

uzitată şi de persoane care au deja un loc de muncă permanent şi doresc să-şi

suplimenteze veniturile.

Leasingul internaţional

Legislaţia în domeniu din ţara noastră, concretizată prin Legea 99/1999 cu modificarea

şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi

societăţile de leasing prevede desfăşurarea operaţiunii de leasing fără a trata în mod special

leasingul internaţional. Această operaţiune se subînţelege că poate fi practicată conform art.

25 astfel:

37


Bunurile mobile care sunt introduse în ţară de către utilizatori, persoane fizice sau

juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăţi de leasing persoane

juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata

contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligaţia de plată a sumelor aferente

drepturilor de import, inclusiv a garanţiilor vamale.

Bunurile mobile care sunt introduse în ţară de societăţile de leasing, persoane juridice

române, în baza unor contracte încheiate cu utilizatorii, persoane fizice sau juridice române,

se încadrează în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plată a sumelor aferente tuturor

drepturilor de import.

În cazul în care utilizatorul, din vina societăţii de leasing sau a furnizorului, nu si-a

exercitat dreptul de opţiune prevăzut în contract, privind prelungirea termenului de leasing sau

achiziţia bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat să achite taxa vama1ă la

valoarea reziduală a bunului, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a

bunului.

Practicarea leasingului financiar internaţional aduce după sine la nivelul utilizatorului

pe lângă avantajele create de legiuitor respectiv, plata taxelor vamale 1a valoarea reziduală,

un cost suplimentar concretizat în plata impozitului pe dobânda inclusă în redevenţă dacă

aceasta este prezentată separat sau pe toată valoarea ratei de leasing în caz contrar, pentru

statul român, impozit ce urmează a fi achitat odată cu plata ratelor de leasing.

Leasingul intern, la fel ca şi leasingul financiar extern, sunt operaţiuni de finanţare în

care participanţii sunt aceiaşi, particularitatea constând în faptul că, atât utilizatorul cât şi

societatea de 1easing sunt persoane rezidente ale aceleiaşi ţări.

Alte forme de leasing mai des întâlnite sunt leasingul imobiliar şi leasingul acţionar.

Leasingul imobiliar ar putea reprezenta un instrument financiar eficient în

achiziţionarea de sedii de firme sau locuinţe. Fiscalitatea şi preţul de achiziţie a imobilelor

sunt două dintre piedicile dezvoltării acestuia. Apariţia pe piaţa românească a unei bănci

ipotecare ar duce la scurtarea termenului de executare a unui astfel de contract.

Fiecare formă de manifestare prezintă caracteristici proprii care o individualizează de celelalte

ajutând totodată la alegerea în funcţie de tranzacţia respectivă a unui tip sau altul de

operaţiune de leasing.

38


2.3 PARTICIPANŢII LA OPERAŢIUNEA DE LEASING

Pornind de la definiţia leasingului care presupune transferul dreptului de utilitate al

unui bun sau utilaj de la o parte (finanţator) către alta (utilizator), ne confruntăm cu aceşti

termeni şi cu alţii, care vor fi explicaţi în cele ce urmează.

Furnizorul - poate fi producătorul bunului sau o societate comercială care 1-a

achiziţionat de la producător.

Finanţatorul (locatorul) - poate fi o companie financiară, un holding, o bancă de

investiţii sau o bancă comercială, societate de asigurare, societate de leasing sau chiar

furnizorul. Sunt situaţii în care aceasta atrage şi alte companii la finanţarea operaţiunii, dacă

valoarea bunului este ridicată (în cazul avioanelor sau a instalaţiilor complexe).

Băncile şi societăţile financiare16 sunt angrenate în operaţiuni de leasing prin

furnizarea de fonduri societăţilor de leasing, închirierea de aranjamente cu marii producători

care înfiinţează societăţi integrate de leasing, participarea la împrumuturile făcute de terţe

persoane pentru finanţarea unor operaţiuni de leasing.

În cazul în care finanţatorul este o bancă, aceasta nu are controlul asupra întreţinerii

exploatării bunului, ea încasând doar contravaloarea ratelor restante din împrumutul acordat

(dacă la sfârşitul locaţiei bunul reintră în posesia furnizorului).

16 Puiu Al., Management internaţional, Tratat Vol. II, Ed. Independenţa Economică, Brăila, 1999, pag. 519

39


Prin urmare, bunul va trebui protejat printr-un colateral (garanţie). În acest caz ratele

de leasing vor fi mult mai ridicate întru-cât băncile, spre deosebire de societăţile de asigurare,

nu urmăresc profituri din manevrarea unor bunuri, ci din manevrarea banilor care sunt mai

scumpi deoarece, fiind lichizi, au o rotaţie mai mare.

Societăţile generale de leasing17 operează cu o largă gamă de produse, achiziţionând

echipamente de la diverşi producători pe baza specificaţiilor beneficiarilor. La rândul lor,

societăţile generale de leasing pot apărea fie ca firme independente, fie ca sucursale ale unor

societăţi financiare.

Societăţile de leasing de intermediere desfăşoară o activitate de mijlocire. Proprietatea

asupra echipamentelor închiriate aparţine celor care au furnizat fondurile de investiţii

(societăţi şi bănci cu un capital foarte mare) care urmăresc, de fapt, pe această cale, evaziunea

fiscală.

Societăţi de leasing integrate sunt cele constituite de către mari unităţi producătoare

care au înfiinţat societăţi de leasing proprii pentru a beneficia de avantajele financiare ce

rezultă din aceste afaceri. Printre aceste întreprinderi figurează marii producători de

calculatoare electronice şi din industria aeronautică, companiile telefonice etc.

Societatea de asigurare are următoarele atribuţii:

a) încheie contractul de asigurare cu proprietarul bunului;

b) emite poliţa de asigurare;

c) achită contravaloarea poliţei în caz de necesitate.

Beneficiarul (locatarul) de regulă este unic. Doar în anumite situaţii, stipulate prin

contractul de leasing, este posibilă exploatarea bunului în asociere cu un alt beneficiar adică

subînchirierea acestuia.

17 Idem, pag.520

40

Finanţator: societatea de leasing

Furnizor Beneficiar

Achităbunul

Închiriazăbunul


2.4 SCHEME DE DERULARE ŞI FINANŢARE A OPERAŢIUNILOR DE

LEASING

Prezentăm în continuare câteva scheme de derulare şi finanţare a operaţiunilor de

leasing pentru evidenţierea situaţiilor posibile în practică.

A. Schema clasică este aceea în care finanţatorul dispune de resurse financiare proprii,

pe care le antrenează în finanţarea achiziţiei bunului care va face obiectul contractului de

leasing. Schematic, acest lucru poate fi reprezentat astfel:

Livrează bunul

Figura 2.1. Schema clasică a operaţiunilor de leasing

În acest caz, bunul este achiziţionat din surse financiare proprii, iar în structura ratelor

de leasing va apărea dobânda pe care beneficiarul ar plăti-o unei bănci, dacă ar achiziţiona un

credit, dobândă care trebuie să fie atractivă pentru acesta. Această dobândă va acoperi riscul

de plasament al sumelor antrenate. Adeseori dobânda percepută acoperă şi profitul vizat de

finanţator din operaţiune.

41

Banca


Furnizor Beneficiar

Achităbunul

Închiriazăbunul

Achită bunul

Societatea de finanţare Societatea de finanţare

Societatea de leasing

Participă la finanţareaoperaţiunii

Rambursează creditul

Închiriază bunul


B. O altă schemă este aceea reprezentată în figura următoare, în care societatea de

leasing finanţează operaţiunile pe baza unor surse financiare atrase (de regulă de la bănci).

Livrează bunul

Figura 2.2 Schema operaţiunilor de leasing cu finanţare extern

În acest caz, dobânda percepută de bancă este transferată beneficiarului în cadrul

ratelor de leasing. Aceasta este schema cea mai întâlnită în practică, întru-cât volumul

operaţiunilor de leasing depăşeşte potenţialul financiar al societăţilor specializate în

operaţiunile de leasing.

C. Există o formă de leasing denumită „leasing leveraj”, utilizată frecvent în

tranzacţiile cu echipamente de mare valoare, cum ar fi avioanele, în care societatea de leasing

finanţează doar o parte din valoarea bunului, restul fiind acoperită de diferiţi creditori

(societăţi de finanţare) care, contra unei dobânzi, îşi vor recupera sumele avansate din ratele

de leasing încasate de la beneficiari. Aceşti creditori nu vor solicita societăţii de leasing

rambursarea sumelor în afara clauzelor prevăzute în contractul de leasing, asumându-şi astfel

riscurile operaţiunii.

Garanţia rambursării sumelor o reprezintă garanţiile oferite în cadrul contractului de

leasing de către beneficiarii societăţii de leasing.

42


Furnizor Beneficiar

Achită bunuleşalonat

Livrează bunul

Închiriază bunul

creditează

Societatea de leasing(furnizorul)

BeneficiarulÎnchiriază bunul


Livrează bunul

Figura 2.3 Schema operaţiunilor de leasing „laveraj”

D. Sunt situaţii în care furnizorul livrează bunul pe credit, urmând a recupera

contravaloarea lui pe măsura încasării ratelor de leasing de la beneficiar.

Figura 2.4 Schema leasingului cu credit furnizor

E. O altă situaţie posibilă este aceea în care furnizorul este producătorul bunului,

efectuând operaţiunea de leasing. Lucrurile în acest caz se simplifică, întru-cât nu sunt

necesare fonduri pentru achiziţia bunului de către societatea de leasing, care este aceeaşi cu

cea a furnizorului.

Figura 2.5. Schema leasingului ,,furnizor”

F. În practică pot apărea situaţii în care beneficiarul să nu aibă bonitatea solicitată de

finanţator pentru a putea beneficia de facilităţile contractării în leasing a unui bun. De aceea

se poate apela la o altă societate comercială care să devină titularul contractului de leasing şi

43

Societatea de leasing

Furnizor AsociatBeneficiar

asocierelivrează bunul

închiriazăbunul

achităbunul

Beneficiarul Societatea de leasing

Vinde bunuri aflate în proprietate

Închiriază bunurile cumpărate


cu care să se asocieze în participaţiune pentru a derula contractul. în astfe1 de situaţii,

beneficiarul poate juca rolul unui operator de leasing.

În acest caz, contractul de leasing va fi încheiat de societatea care deţine garanţiile

necesare derulării operaţiunii şi se va stipula posibilitatea subînchirierii sau exp1oatarii în

comun cu alte societăţi comerciale a bunului care face obiectul contractului.

Figura 2.6 Schema leasingului cu operator intercalat

G. Există o schemă de derulare a operaţiunilor de leasing specifică lease-back-ului, în

care intervin doar beneficiarul şi societatea de leasing (finanţatorul). Relaţia dintre aceştia se

reduce la următoarele: beneficiarul trimite scrisoare de intenţie societăţii de leasing în vederea

solicitării unui credit. Societatea de leasing acceptă sau respinge solicitarea beneficiaruiui. în

cazul acceptului beneficiarul vinde bunurile aflate în proprietatea finanţatorului care le

închiriază în baza unui contract de leasing. La finele locaţiei bunurile revin în proprietatea

beneficiarului în urma achitării valorii lor reziduale.

Figura 2.7 Schema operaţiunii de lease-back

H. Analog cu mecanismul de derulare a lease-back-ului este cel al leasing-ului

acţionar. Deosebirea apare în faptul că beneficiarul nu vinde bunuri, ci acţiuni ale societăţii

unui fond de investiţii care le va lua în locaţie în schimbul unei chirii stipulate în contractul de

locaţie. Aşadar, în acest caz beneficiarul vinde acţiuni pe care le preia în locaţie urmând a le

răscumpăra la finele perioadei de locaţie.

44


O variantă de generalizare a leasingului acţionar este aceea în care emitentul este

diferit de beneficiar, adică emitentul de acţiuni nu reintră în posesia acţiunilor, el jucând rolul

furnizorului. Acţiunile subscrise vor fi date în locaţie unui beneficiar care va deveni

proprietaru1 lor 1a finele perioadei de locaţie.

3. REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAŢIUNILOR DE

LEASING ÎN ROMÂNIA

3.1. LEASING-UL PREZENTAT PRIN PRISMA STANDARDELOR

INTERNAŢIONALE DE CONTABILITATE – IAS 17

Standardul Internaţional de Contabilitate 17 “Contracte de leasing” înlocuiește IAS 17

“Contracte de Leasing” (revizuit în 1997) iar perioada de aplicare începe cu 1 ianuarie 2005,

încurajându-se totodată aplicarea anticipată.

Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate a elaborat acest IAS 17

revizuit în cadrul Proiectului său pentru Îmbunatăţirea Standardelor Internaţionale de

Contabilitate, datorită nelamuririlor şi criticilor ridicate de organismele de reglementare şi de

profesioniștii contabili. Aceste schimbări servesc la clarificarea clasificării contractelor de

leasing, incluzând terenuri şi clădiri şi de asemenea la reducerea alternativelor disponibile

pentru contabilizarea costurilor directe iniţiale în situaţiile financiare ale locatorilor. O

revizuire anterioară elimină alternativele care fuseseră înainte disponibile pentru

recunoașterea de către locatori a venitului financiar care acum se poate baza doar pe investiţia

netă înregistrată.

Deoarece, s-a constatat că îndrumările oferite de IAS în contabilizarea leasingului nu

sunt așa de detaliate precum unele Norme Naţionale, IAS a indicat că dorește revizuirea în

profunzime a regulilor existente, urmărind rezultatul posibil ca IAS 17 să fie ori revizuit ori

înlocuit cu un nou standard.

A. Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este de a stabili, pentru locatari şi locatori, politicile

contabile corespunzătoare şi elementele ce trebuie evidenţiate cu privire la leasingul financiar

şi operaţional.

45


B. Aria de aplicabilitate

Acest standard trebuie aplicat în contabilizarea tuturor tranzacţiilor de leasing, cu

excepţia celor de mai jos:

(a) leasing-uri privind explorarea sau utilizarea mineralelor, petrolului, gazelor şi

altor resurse non- regenerabile; şi

(b) contracte de acordare a licenţei pentru bunuri ca: filme cinematografice,

înregistrări video, piese de teatru, manuscrise, brevete şi drepturi de autor.

Standardul nu se aplică ca pentru evaluarea:

a) de către locatari a investiţiei imobiliare deţinute în baza unui contract de leasing

financiar (a se vedea IAS 40 „Investiţii imobiliare”)

b) de către locatori a investiţiei imobiliare închiriată în baza unui contract de leasing

operaţional (a se vedea IAS 40 „Investiţii imobiliare”)

c) de către locatari a activelor biologice deţinute în baza unui contract de leasing

financiar (a se vedea IAS 41 „Agricultura”)

d) de către locatori a activelor biologice închiriate în baza unui contract de leasing

operaţional (a se vedea IAS 41 „Agricultura”)

C. Definiţii

Leasingul este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăţi

sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă convenită de timp.

Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care transferă, în mare măsură, toate

riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate

poate fi transferat, în cele din urmă, sau nu.

Leasingul operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului

financiar.

Leasingul irevocabil reprezintă operaţiunea de leasing care este revocabilă doar:

(a) dacă survine un eveniment contingent a cărui producere era puţin probabilă;

(b) cu permisiunea locatorului;

(c) în cazul în care locatarul contractează cu acelaşi locator un nou leasing privind

acelaşi bun sau unul echivalent; sau

(d) în momentul plătirii, de către locatar, a unei sume suplimentare, astfel încât, la

începutul contractului de leasing, continuarea lui este certă, într-o măsură rezonabilă.

Începutul contractului de leasing reprezintă cea dintâi dată dintre data contractului de

leasing sau data angajamentului părţilor de a respecta principalele prevederi ale leasingului.

46


La această dată:

a) leasingul este clasificat ca operaţional sau financiar;

b) în cazul leasingului financiar, sunt determinate sumele ce vor fi recunoscute la

data începerii duratei contractului de leasing.

Data începerii duratei contractului de leasing este data de la care locatarul îşi poate

exercita dreptul de folosinţă al bunului. Este data recunoaşterii iniţiale a contractului de

leasing.

Durata contractului de leasing reprezintă perioada de timp irevocabilă pentru care

locatarul a contractat bunul în leasing şi orice alte termene suplimentare pentru care locatarul

are opţiunea de a continua utilizarea bunului în regim de leasing, cu sau fără plată

suplimentară, opţiune a cărei exercitare de către locatar este certă, într-o măsură rezonabilă, la

începutul contractului de leasing.

Plăţile minime de leasing sunt acele plăţi de-a lungul duratei contractului de leasing pe

care locatarul trebuie sau poate fi obligat sa le efectueze, excluzând chiria contingentă,

costurile serviciilor şi impozitele pe care locatorul le va plăti şi care se vor rambursa acestuia,

împreună cu:

(a) în cazul locatarului - orice sume garantate de locatar sau de o parte afiliată

locatarului; sau

(b) în cazul locatorului - orice valoare reziduală garantată locatorului fie de către:

(i) locatar;

(ii) o parte afiliata locatarului,. sau

(iii) o terţa parte independentă, capabilă din punct de vedere financiar să satisfacă

aceasta garanţie.

Totuşi, dacă locatarul are o opţiune de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient

de scăzut faţă de valoarea justă la data la care operaţiunea devine exercitabilă, încât, la

începutul contractului de leasing, există certitudinea rezonabilă ca opţiunea va fi exercitată,

atunci plăţile minime de leasing includ plăţile minime plătibile pe durata contractului de

leasing şi plata necesară pentru exercitarea acestei opţiuni de cumpărare.

Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie,

de bună voie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauza, în cadrul unei tranzacţii în care preţul

este determinat obiectiv.

Durata de viaţă economică este fie:

(a) perioada de-a lungul căreia se estimează ca un bun este utilizabil economic de către

unul sau mai mulţi utilizatori; fie

47


(b) numărul unităţilor de producţie sau al unităţilor similare care se estimează a se

obţine prin utilizarea bunului de către unul sau mai mulţi utilizatori.

Durata de viaţă utilă este perioada estimată care rămâne, de la începutul duratei

contractului de leasing, fără a fi limitată la acesta, pe parcursul căreia se aşteaptă ca

beneficiile economice încorporate în bun să fie consumate de către întreprindere.

Valoarea reziduală garantată este:

(a) în cazul locatarului, acea parte a valorii reziduale ce este garantată de locatar sau de

o parte afiliată acestuia (valoarea garanţiei constituind valoarea maximă ce devine plătibilă, în

orice situaţie); şi

(b) în cazul locatorului, acea parte a valorii reziduale ce este garantată de locatar sau de

o terţă parte neafiliată locatorului ce este capabilă, din punct de vedere financiar, să onoreze

obligaţiile asumate prin garanţie.

Valoarea reziduală negarantată reprezintă acea parte din valoarea reziduală a bunului în

regim de leasing, a cărei realizare, de către locator, nu este sigură sau este garantată numai de

o parte afiliată locatorului.

Costurile directe iniţiale sunt costurile suplimentare direct atribuibile negocierii

contractului de leasing, cu excepţia costurilor apărute în cazul producătorilor şi dealerilor de

leasing.

Investiţia brută în leasing este suma plăţilor minime de leasing aferente unui leasing

financiar, din punctul de vedere al locatorului, şi orice valoare reziduală negarantată

acumulată în contul locatorului.

Investiţia netă în leasing este investiţia brută în leasing, actualizată cu rata de dobândă

implicită a contractului de leasing.

Venitul financiar nerealizat reprezintă diferenţa dintre:

(a) investiţia brută în leasing

(b) investiţia netă în leasing.

Rata implicită a dobânzii din contractul de leasing este rata de actualizare care, la

începutul contractului de leasing, determină ca valoarea actualizată cumulată (a) a plăţilor

minime de leasing şi (b) a valorii reziduale negarantate sa fie egala cu valoarea justa a bunului

în regim de leasing şi costurile iniţiale directe ale locatorului.

Rata dobânzii marginale a locatarului este rata dobânzii pe care locatarul ar trebui să o

plătească pentru un leasing similar sau, dacă aceasta nu este determinabilă, rata pe care, la

începutul contractului de leasing, locatarul ar trebui să o suporte pentru a împrumuta, pentru

aceeaşi perioadă, şi cu o garanţie similară, fondurile necesare pentru achiziţionarea bunului.

Chiria contingentă este acea parte a plăţilor de leasing care nu are o valoare determinata,

48


dar este stabilită în funcţie de un factor, altul decât trecerea timpului (de exemplu, un

procentaj din vânzări, gradul de utilizare, indici de preţ, ratele dobânzilor practicate pe piaţă).

Pornind de la definitia leasingului care presupune transferul dreptului de utilizare al

unui bun sau utilaj de la o parte (finantator) catre alta (utilizator), constatam ca la derularea

acestuia participa o serie de actori. Principalii actori sunt :

Furnizorul - poate fi producatorul bunului sau o societate comerciala care l-a

achizitionat de la producator.

Finantatorul (locatorul) - poate fi o companie financiara, un holding, o banca de

investitii sau comerciala, societate de asigurare, o societate de leasing sau chiar

furnizorul.

Standardul pune în evidenta trei tipuri de contracte:

- contracte de locatie-finantare sau de leasing financiar (finance leases)

- contracte de locatie simpla, denumite şi locatie-exploatare sau locatie operaţionala

(operating leases)

- contracte de vânzare asociata concomitent cu o locatie (lease-back).

49


3.2 CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING FINANCIAR ÎN

SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATARILOR

Locatarii trebuie să recunoască operaţiunile de leasing financiar în bilanţurile lor ca

active şi datorii la o valoare egală, la începutul leasingului, cu valoarea justă a bunului în

regim de leasing, sau cu valoarea actualizată a părţilor minime de leasing, dacă aceasta din

urmă este mai mică. Pentru calcularea valorii actualizate a plăţilor minime de leasing, se

consideră ca factor de actualizare rata implicită a dobânzii din contractul de leasing, dacă

acesta se poate determina, iar în caz contrar rata dobânzii marginale a locatarului.

Tranzacţiile şi alte evenimente trebuie înregistrate şi reflectate în concordanţă cu

fondul lor şi cu realitatea financiară, nu doar cu forma juridică.

Forma juridică a unui contract de leasing reflectă faptul că locatarul nu poate să

dobândeasca titlul de proprietate a bunului în regim de leasing, în cazul operaţiunilor de

leasing financiar fondul şi realitatea financiară rezidă din aceea că locatarul dobândeşte

beneficiile economice din utilizarea bunului pe cea mai mare parte din durata de viaţă

economică, în schimbul unei obligaţiuni de a plăti pentru acest drept o suma relativ egală cu

valoarea justă a bunului şi cheltuielile de finanţare aferente.

Dacă asemenea tranzacţii de leasing nu sunt reflectate în bilanţul contabil al

locatarului, resursele economice şi nivelul obligaţiunilor unei intreprinderi sunt subevaluate,

denaturându-se astfel indicatorii financiari, prin urmare, este adecvată înregistrarea

leasingului financiar în bilanţul locatarului, atât ca activ cât şi ca o obligaţie de a achita plăţile

viitoare de leasing, la începutul leasingului, activul şi datoria pentru plăţile viitoare de leasing

se înregistrează ca valori egale în bilanţ.

Nu este adecvat ca datoriile pentru bunurile în regim de leasing sa fie prezentate în

situaţiile financiare ca o deducere din activele aferente bunurilor de leasing, întrucât datoriile

curente sunt evidenţiate separat de cele pe termen lung.

Anumite activităţi specifice aferente leasingului implică apariţia unor costuri directe

iniţiale, identificate ca fiind posibil atribuite direct activităţilor efectuate de locatar pentru un

leasing financiar, ce sunt incluse în valoarea înregistrată ca activ în baza contractului de

leasing.

Plăţile de leasing trebuie împarţite în cheltuieli de finanţare a lesingului şi reducere a

datoriei neachitate. Cheltuielile de finanţare trebuie alocate pe perioade de-a lungul

50


termenului de leasing, astfel încât să se obţină o rată periodică constantă a dobânzii la soldul

datoriei rămase în fiecare perioadă.

Un leasing financiar dă naştere unor cheltuieli cu amortizarea aferentă bunului,

politica de amortizare a bunului în regim de leasing trebuie să fie consecventă cu cea aplicată

activelor amortizabile deţinute în proprietate, iar amortizarea înregistrată trebuie calculată în

baza prevederilor Standardelor Internaţionale de Contabilitate, Contabilitatea amortizării.

Dacă nu există în mod rezonabil certitudinea că locatarul va obţine dreptul de proprietate până

la sfârşitul termenului de leasing, activul trebuie amortizat în totalitate pe durata cea mai

scurtă dintre termenul de leasing şi durata de viaţă utilă a acestuia.

Suma dintre cheltuielile cu amortizarea aferente activului şi cheltuielile de finanţare

aferente perioadei este rareori egală cu plăţile de leasing datorate, aferente perioadei, şi de

aceea este adecvată simpla recunoaştere a plăţilor de leasing ca o cheltuială în contul de profit

şi pierdere, prin urmare fiind improbabil ca activul şi datoria aferentă să fie egale cu valoarea

după începutul leasingului.

Pentru a determina dacă un bun ce constituie obiectul leasingului s-a depreciat, adică

beneficiile economice estimate a se obţine în urma utilizării bunului în viitor sunt mai mici

decât valoarea sa contabilă, o întreprindere aplică Standardul Internaţional de Contabilitate,

referitor la deprecierea activelor, care stabileşte cerinţele privind modalitatea de revizuire de

către întreprindere a valorii contabile a activelor sale, determinarea valorii recuperabile a unui

activ şi momentul la care trebuie să recunoască sau să reia o pierdere din depreciere.

Suplimentar faţă de cerintele IAS 32, "instrumente financiare": prezentare şi descriere,

în cazul leasingului financiar locatarul trebuie să evidenţieze următoarele:

- pentru fiecare clasă de active, valoarea contabilă netă la data bilanţului;

- o reconciliere între totalul plăţilor minime de leasing - la data bilanţului - şi valoarea

lor actualizată, prezentând de asemenea totalul plăţilor minime de leasing şi valoarea lor

actualizată pentru perioadele de până la un an, între un an şi cinci ani şi peste cinci ani;

- chiriile contingente înregistrate în cheltuielile aferente perioadei;

- totalul plăţilor minime aferente subcontractelor de leasing estimate a se obţine în

condiţiile unui subcontract de leasing irevocabil, la data bilanţului;

- o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatarului, incluzând şi

baza determinării chiriilor contingente, existenţa şi termenii opţiunilor de reînnoire sau

cumpărare, restricţiile impuse prin contractele de leasing referitoare la dividende, datorii

suplimentare şi alte operaţiuni de leasing.

Înregistrarea în contabilitate a principalelor operatiuni:

51


a) Înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale primite conform prevederilor

din contractele încheiate între părţi şi evidenţierea datoriei, inclusiv a dobânzilor aferente:

212 = 167

"Mijloace fixe" "Alte împrumuturi şi datorii

asimilate"

471 = 1687

"Cheltuieli înregistrate

în avans"

"Dobânzi aferente altor

împrumuturi şi datorii asimilate"

şi

-debit cont 8036 "Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate" cu

valoarea imobilizărilor corporale conform documentelor, inclusiv dobânda.

b) Amortizarea imoblizărilor corporale achiziţionate conform contractelor de leasing

se face potrivit duratelor normale de funcţionare legale în vigoare.

Înregistrarea în contabilitatea utilizatorilor a amortizărilor imobilizărilor corporale

primite în cazul contractelor de leasing financiar:

681 = 281

"Cheltuieli de exploatare privind

amortizarea imobilizărilor"

"Amortizări privind

imobilizările corporale"

c) Înregistrarea obligaţiei de plata a ratelor pe baza facturilor emise de proprietarul

bunurilor:

% = 404

167 "Alte împrumuturi şi datorii

asimilate"

" Furnizori de imobilizări"

1687 "Dobânzi aferente altor


4426 "T.V.A. deductibilă"

şi

666 = 471

"Cheltuieli privind dobânzile" "Cheltuieli înregistrate în avans"

- şi credit cont 8036 "Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate".

În cazul în care societatea de leasing, proprietarul bunurilor, este persoană juridică

străină, cu sediul în străinătate, se va înregistra şi impozitul pe dobânzi datorat de acesta

conform prevederilor din convenţiile de evitare a dublei impuneri, încheiate de România cu

52


alte state, sau potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernul nr.83/1998 privind impunerea unor

venituri realizate în România de persoane fizice şi juridice nerezidente, dar achitat de

beneficiar la cursul de schimb în vigoare la data respectivă, precum şi taxa pe valoare

adaugată, afectându-se articolele contabile:

404 = 446

"Furnizori de imobilizări" "Alte impozite, taxe şi

vărsăminte asimilate"

446 = 5121

"Alte impozite, taxe şi


"Conturi la bănci în lei"

iar pentru taxa pe valoare adaugată:

4426 = 5121

"T.V.A. deductibilă" "Conturi la bănci în lei"

sau înregistrarea taxei pe valoare adaugată datorate:

4428 = 446

"T.V.A. neexigibilă" "Alte impozite, taxe şi


d) la expirarea contractului, odată cu achitarea ultimei rate se consemnează şi

transferul dreptului de proprietate, după cum urmează:

- în cazul bunurilor produse în ţară:

% = 404


asimilate"

"Furnizori de imobilizări"


- în cazul bunurilor din import se vor înregistra şi achita de către utilizator şi taxa

vamală, conform prevederilor art.25 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr.51/1997, aprobată

şi modificată prin Legea nr.99/1999, precum şi taxa pe valoare adaugată, efectuându-se

următoarele articole contabile:

% = 404


asimilate"



446 = 5121

53


"Alte impozite, taxe si



212 = 446

"Mijloace fixe" "Alte impozite, taxe şi


- în cazul în care societatea de leasing (proprietarul bunurilor) este persoană juridică străină cu

sediul în străinătate, se înregistreaza şi taxa pe valoarea adaugată plătită sau de plătit

(datorată):

4426 = 5121


sau

4428 = 446



Credit cont 8036 "Redevenţe, locatii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate" cu

valoarea imobilizărilor corporale achiziţionate şi care au devenit proprietatea utilizatorului.

În aplicarea prevederilor art.21 litera b) din Ordonanţa Guvernului nr.51/1997, devenit

art.15 litera b) prin Legea nr.90/1998 şi ulterior modificat prin Legea nr.99/1999, părţile au

obligaţia de a stabili prin contract atât valoarea ratelor iniţiale, cât şi criteriile de indexare a

acestora, criterii care vor sta la baza calculării valorii ratelor de leasing indexate, înscrise în

facturi, unde pe un rând distinct, intitulat "Diferenţe de preţ" se va reflecta valoarea indexării.

În contabilitatea locatorului, "Diferenţele de preţ" înscrise distinct pe factură se vor

reflecta în creditul contului 758 "Alte venituri din exploatare" - analitic distinct, iar în

contabilitatea utilizatorului, în debitul contului 658 "Alte cheltuieli de exploatare" - analitic

distinct.

În contabilitatea utilizatorului diferenţele de preţ aferente ratelor dintr-un an fiscal,

conform contractului, înregistrate în debitul contului 658 "Alte cheltuieli de exploatare", pot

majora valoarea imobilizărilor corporale potrivit prevederilor Hotarârii Guvernului nr.22/1998

privind unele măsuri pentru reflectarea în contabilitatea agenţilor economici a unor operaţiuni

economico-financiare, articol contabil:

212 = 758

"Mijloace fixe" "Alte venituri din exploatare"

În bilanţul contabil al utilizatorului valoarea ratelor ramase de rambursat se reflectă în

soldul conturilor 167 "Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datori asimilate" şi 1687

"Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate".

54


3.3 CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING FINANCIAR ÎN

SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATORILOR

Locatorii trebuie să recunoască în bilanţ bunurile deţinute în regim de leasing financiar

drept creanţe, la o valoare egală cu investiţia netă în leasing.

În cazul unui leasing financiar, locatorul transmite locatarului, în mare măsură, toate

riscurile şi beneficiile aferente titlului de proprietate, de aceea, ratele de încasat se tratează, de

către locator, ca rambursare a principalului şi ca venit financiar aferent, acesta din urmă

reprezentând recompensa locatorului pentru investiţia şi serviciile sale.

Recunoaşterea venitului financiar trebuie să se bazeze pe un model care reflectă o rată

periodică constantă a rentabilităţii aferentă investiţiei totale nete neamortizate a locatorului,

corespuzătoare leasingului financiar.

Locatorul urmăreşte alocarea venitului financiar pe termenul de leasing, pe o bază

sistematică şi raţională. Acestă alocare a venitului se bazează pe un model care reflectă o

rentabilitate periodică constantă a investiţiei nete neamortizate a locatorului, corespunzătoare

leasingului financiar. Plăţile de leasing aferente perioadei contabile, excluzând costurile

serviciilor, se deduc din investiţia brută în leasing în vederea diminuării valorii principalului

şi a venitului financiar nerealizat.

Valorile reziduale negarantate estimate utilizate în calcularea investiţiei brute în

leasing realizată de locator se revizuiesc periodic. Dacă a avut loc o diminuare a valorii

reziduale negarantate estimate, alocarea venitului de-a lungul termenului de leasing este

revizuită şi orice diminuare a sumelor deja acumulate se recunoaşte imediat.

Costurile directe iniţiale, cum ar fi comisioanele şi taxele juridice, sunt adesea

suportate de locatori la negocierea şi perfectarea unui leasing. În cazul operaţiunilor de

leasing financiar, aceste costuri directe iniţiale sunt efectuate în vederea obţinerii unui venit

financiar şi se înregistrază imediat în venituri sau se alocă pe termenul leasingului, scăzându-

se din aceste venituri. Cea de a doua variantă se poate realiza prin recunoaşterea cheltuielii în

momentul realizării acesteia şi prin recunoaşterea în aceeaşi perioadă, drept venit, a unei părţi

din venitul financiar nerealizat, în valoare egală cu costurile directe iniţiale.

Locatorii care sunt producători sau comercianţi trebuie să recunoască profitul sau

pierderea din vânzare în rezultatul perioadei, în conformitate cu politica urmată în mod

normal de întreprindere în cazul vânzarilor directe. Dacă se stabilesc în mod artificial rate

scăzute ale dobânzii, profitul din vânzare trebuie limitat la cel care ar rezulta, dacă s-ar aplica

o rată comercială a dobânzii. Costurile directe iniţiale trebuie recunoscute ca o cheltuială în

contul de profit şi pierdere la începutul leasingului.

55


Producătorii sau comercianţii oferă clienţilor opţiunea de a cumpăra sau de a închiria

un bun în regim de leasing. Un bun închiriat în regim de leasing financiar de locatorii

producători sau comercianţi, generează două tipuri de venit:

a) profitul sau pierderea echivalentă profitului sau pierderii rezultate din vânzarea

directă a bunului în regim de leasing, la preţuri de vânzare normale, reflectând orice reduceri

comerciale;

b) venitul financiar de-a lungul termenului de leasing.

Venitul din vânzare, înregistrat de un locator - producător sau comerciant, la începutul

leasingului financiar, este valoarea justă a bunului sau, dacă este mai mică, valoarea

actualizată a plăţilor minime de leasing datorate locatorului, calculată la o rată comercială a

dobânzii. Costul vânzarii, recunoscut la începutul termenului de leasing, este costul

proprietăţii în regim de leasing sau valoarea contabilă, dacă aceasta diferă de costul bunului,

mai puţin valoarea actualizată a valorii reziduale negarantate. Diferenţa dintre venitul din

vânzări şi costul vânzării este profitul din vânzare, recunoscut în conformitate cu politica

privind vânzările, aplicată de întreprindere.

Uneori, locatorii - producători sau comercianţi stabilesc în mod artificial rate scăzute

ale dobânzii pentru atragerea clienţilor. Utilizarea unei astfel de rate se face ca o parte

excesivă din venitul total din tranzacţie să fie înregistrat la momentul vânzării. Dacă se

stabilesc în mod artificial rate scăzute ale dobânzii, profitul din vânzare trebuie limitat la cel

care al rezulta dacă s-ar aplica o rată comercială a dobânzii.

Costurile directe iniţiale sunt recunoscute ca o cheltuială la începutul termenului de

leasing, deoarece ele sunt în principal legate de realizarea profitului din vânzare de către

producător sau comerciant.

Suplimentar, locatorul mai trebuie să evidenţieze şi:

- o reconciliere între totalul investiţiei brute în leasing - la data bilanţului - şi valoarea

actualizată a plăţilor minime de leasing de încasat la data bilanţului. În plus, întreprinderea

trebuie să prezinte totalul investiţiei brute în leasing şi valoarea actualizată a plăţilor minime

de leasing la data bilanţului, pentru fiecare dintre perioadele: până la un an, între 1 şi 5 ani,

peste 5 ani;

- venitul financiar nerealizat;

- valorile reziduale negarantate datorate în favoarea locatorului;

- reducerile de valoare cumulate pentru plăţile minime de leasing de primit, ce nu pot

fi încasate;

- chirii contingente înregistrate în venituri;

- o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatorului.

56


Ca un indicator de creştere, adesea, este utilă evidenţierea investiţiei brute mai puţin

venitul nerealizat corespunzător unei noi activităţi introduse în cadrul perioadei contabile,

după deducerea sumelor relevate aferente contractelor de leasing revocate.

Înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni este:

a) achiziţionarea de imobilizări corporale de la furnizori interni, care urmează a fi

predate în sistem de leasing:

% = 404

212 "Mijloace fixe" "Furnizori de imobilizări"


b) achiziţionarea de bunuri mobile de natură imobilizărilor corporale de la furnizori

externi, care urmează a fi predate în regim de leasing:

212 = 404

"Mijloace fixe" "Furnizori de imobilizări"

c) predarea către beneficiar (utilizator) a bunurilor care fac obiectul contractului de

leasing la valoarea înscrisă în contract, respectiv la costul de achizitie, şi evidenţierea creanţei,

inclusiv a dobânzii de încasat:

2672 = 212

"Împrumuturi acordate pe

termen lung"

"Mijloace fixe"

2678 = 472

"Dobânzi aferente creanţelor

imobilizate"

"Venituri înregistrate în avans"

Imobilizările corporale predate în leasing financiar de către locator se reflectă în

debitul contului în afara bilanţului 8038 "Alte valori în afara bilanţului" analitic "Bunuri

predate în leasing financiar". Acest cont se creditează pe masura facturării ratelor de leasing

potrivit contractului, astfel încât soldul debitor să reflecte valoarea ratelor rămase de încasat.

d) emiterea facturilor reprezentând ratele de încasat potrivit contractului şi

înregistrarea acestora în contabilitate, se face astfel:

411 = %

"Clienţi" 706 "Venituri din redevenţe,

locaţii de gestiune şi chirii"

2678 "Dobânzi aferente

57


creanţelor imobilizate"

4427 "T.V.A. colectată"

şi concomitent, următoarele operaţiuni:

înregistrarea la venituri a dobânzii facturate:

472 = 706

"Venituri înregistrate în

avans"

"Venituri din redevenţe,

locaţii de gestiune şi

chirii"

credit cont 8038 "Alte valori în afara bilanţului" analitic "Bunuri predate în leasing

financiar".

înregistrarea diminuării creanţelor înregistrate în debitul contului 2672 "Împrumuturi

acordate pe termen lung", cu cota - parte din veniturile facturate şi înregistrate în

creditul contului 706 "Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii"

658 = 2672

"Alte cheltuieli de exploatare" "Împrumuturi acordate pe

termen lung"

e) la expirarea contractului de leasing, odată cu facturarea ultimei rate se consemnează

şi transferul dreptului de proprietate pe baza contractului de vânzare - cumpărare.

În bilanţul contabil al locatorului valoarea ratelor rămase de încasat se reflectă în

soldul conturilor 2672 "Împrumuturi acordate pe termen lung" şi 2678 "Dobânzi aferente

creanţelor imobilizate".

58


3.4 CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING OPERAŢIONAL

ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATARILOR

Plăţile de leasing în cazul unui leasing operaţional trebuie recunoscute ca o cheltuială

în contul de profit şi pierdere, liniar de-a lungul termenului de leasing, în cazul în care o altă

bază sistematică nu este reprezentativă pentru ritmul beneficiilor utilizatorului.

În cazul leasingului operaţional, plăţile de leasing (excluzând costul servicilor, cum ar

fi asigurarea şi întreţinerea) sunt recunoscute ca şi cheltuieli în contul de profit şi pierdere în

mod liniar, cu excepţia situaţiei în care o altă bază sistematică este reprezentativă pentru

ritmul beneficiilor utilizatorului, chiar dacă plăţile nu sunt efectuate pe aceeaşi bază.

Suplimentar faţă de cerinţele IAS 32, "instrumente financiare": prezentare şi descriere,

în cazul leasingului operaţional locatarul trebuie să evidenţieze următoarele:

- totalul plăţilor minime de leasing previzionate a se obţine dintr-un leasing

operaţional irevocabil pentru fiecare din perioadele: până la 1 an, între 1 şi 5 ani, peste 5 ani.

- totalul plăţilor minime aferente contractelor de leasing astimate a se obţine în

condiţiile unui subcontract de leasing irevocabil la data bilanţului;

- plăţile aferente contractului şi subcontractului de leasing înregistrate în venituri

pentru perioada aferentă, cu evidenţierea separată a plăţilor minime de leasing, chiriilor

contingente şi a plăţilor aferente subcontractelor de leasing;

- o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatarului incluzând,

dar fără a se limita la următoarele: baza determinării chiriilor contingente; existenţa şi

condiţiile opţiunilor de reînnoire sau cumpărare, restricţiile impuse prin contractele de leasing,

cum ar fi cele referitoare la dividende, datorii suplimentare şi alte operaţiuni de leasing.

Înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni:

a) imobilizările corporale primite în cazurile tranzacţiilor de leasing conform

prevederilor din contractele încheiate între părţi se înregistrează în debitul contului de ordine

şi evidenţa 8036 "Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate". Acest cont se

creditează pe măsura plăţii ratelor de leasing potrivit contractului, astfel încât soldul debitor să

reflecte valoarea ratelor rămase de rambursat.

Valoarea înscrisă în debitul contului 8036 "Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte

datorii asimilate" se compune din:

- valoarea iniţială a bunului, reprezentând costul de achiziţie la societăţile de leasing;

- beneficiul, respectiv marja de profit stabilită între părţi.

59


b) înregistrarea facturii emise de proprietarul bunurilor (persoană juridică străină),

reprezentând ratele de achitat:

% = 401

612 "Cheltuieli cu redevenţe,

locaţii de gestiune şi chiriile"

"Furnizori"


c) înregistrarea facturii emise de proprietarul bunurilor (persoană juridică străină),

reprezentând ratele de achitat:

612 = 401

"Cheltuieli cu redevenţe, locaţii

de gestiune şi chiriile"

"Furnizori"

şi

4426 = 5121



4428 = 446



În cazul societăţii de leasing / proprietarul bunurilor, persoana juridică străină cu

sediul în străinătate, se va înregistra şi impozitul pe redevenţe datorat de aceasta (conform

prevederilor din convenţiile pentru evitarea dublei impuneri, încheiate de România cu alte

state), dar achitat de beneficiar la cursul de schimb în vigoare la data respectivă, efectuându-

se acrticole contabile:

401 = 446

"Furnizori" "Alte impozite, taxe şi


şi

446 = 5121




Impozitul pe redevenţă se va calcula prin aplicarea cotei de impozit, prevăzute în

convenţiile pentru evitarea dublei impuneri, încheiate de România cu alte state, sau potrivit

prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.83/1998 privind impunerea unor venituri realizate în

România de persoane fizice şi juridice nerezidente, asupra redevenţei, astfel cum este ea

60


definită la art.24 din Ordonanţa Guvernului nr.51/1997, aprobată şi modificată prin Legea

nr.90/1998 şi ulterior modificată prin Legea nr.99/1999.

În situatia existenţei unor diferenţe de curs valutar la data achitării redevenţei, acesta

se înregistrează la venituri sau la cheltuieli financiare, după caz.

d) înregistrarea transferului dreptului de proprietate pentru bunuri achiziţionate din

ţară (atunci când există opţiunea de cumpărare a bunurilor), la valoarea reziduală a bunului

achiziţionat de la o persoană juridică română, pe baza contractului de vânzare - cumpărare şi a

facturii:

% = 404



înregistrarea transferului dreptului de proprietate pentru bunuri achiziţionate din

străinatate (atunci când există opţiunea de cumpărare a bunurilor), la valoarea reziduală a

bunului achiziţionat de la o persoană juridică română, pe baza contractului de vânzare -

cumpărare şi a facturii:

% = 404



înregistrarea şi achitarea taxei vamale de către utilizator conform prevederilor art.25

aliniatul (4) din Ordonanta Guvernului nr.51/1997, aprobată şi modificată prin Legea

nr.99/1999:

446 = 5121




şi

212 = 446



e) înregistrarea transferului dreptului de proprietate (atunci când există opţiunea de

cumpărare a bunurilor), la valoarea reziduală a bunului achiziţionat de la o persoană juridică

română, pe baza contractului de vânzare - cumpărare şi a facturii:

212 = 404


4426 = 5121

61




4428 = 446



si în cazul taxelor vamale, a accizelor, după caz:

446 = 5121




respectiv,

212 = 446



f) înregistrarea diferenţei de amortizare până la nivelul costului de achiziţie iniţial

înregistrată la locator (din debit cont 8036 "Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii

asimilate") se va înscrie în formularul "Date informative" pe rând distinct.

62


3.5 CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING OPERAŢIONAL

ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATORILOR

Locatorii trebuie să prezinte bunurile deţinute în regim de leasing operaţional în bilanţ,

în conformitate cu natura acestora.

Venitul rezultat din leasing operaţional trebuie recunoscut ca venit pe o bază liniară,

pe perioada de leasing, cu excepţia cazului în care o altă bază sistematică nu este considerată

mai reprezentativă pentru ritmul în care se diminuează beneficiile generate de utilizarea

bunului.

Costurile, inclusiv amortizarea, suportate pentru obţinerea venitului din leasing, sunt

recunoscute drept cheltuieli. Venitul din leasing (exclusiv încasările din servicii oferite

precum asigurarea şi întreţinerea) se recunoaşte ca venit pe o bază liniară pe perioada de

leasing, chiar dacă încasările nu sunt înregistrate pe acestă bază, cu excepţia cazului în care o

altă bază sistematică este mai reprezentativă pentru ritmul în care se diminuează beneficiile

generate de utilizarea bunului în regim de leasing.

Costurile directe iniţiale suportate special pentru obţinerea venitului dintr-un leasing

operaţional fie se amână şi se alocă la venituri pe perioada de leasing, proporţional cu venitul

înregistrat din chirie, fie se recunosc în contul de profit şi pierdere ca o cheltuială în perioada

în care se efectuează.

Amortizarea bunurilor în regim de leasing trebuie să se faca pe o bază consecventă cu

politica normală de amortizare a locatorului pentru bunuri similare, iar cheltuielile cu

amortizarea trebuie calculate în baza prevederilor Standardului Internaţional de Contabilitate

IAS 4, Contabilitatea amortizării, şi IAS 16, Contabilitatea terenurilor şi mijloacelor fixe.

Pentru a determina dacă un bun ce constituie obiectul contractului de leasing s-a

depreciat, adică beneficiile economice previzionate, a se obţine în viitor din utilizarea bunului,

sunt mai mici decât valoarea contabilă, întreprinderea va aplica Standardul Internaţional de

Contabilitate referitor la deprecierea activelor, care stabileşte cerinţele privind modalitatea în

care o întreprindere trebuie să revizuiască valoarea contabilă a activelor sale, modalitatea în

care trebuie să determine valoarea recuperabilă a unui activ şi momentul la care trebuie să

recunoască sau să reia o pierdere din depreciere.

În cazul unui leasing operaţional, un locator-producător sau comerciant nu recunoaşte

într-o operaţiune de leasing nici un profit din vânzare, deoarece tranzacţia de leasing nu este

echivalentă cu o vânzare.

Suplimentar faţă de cerinţele IAS 32, Instrumente financiare: Prezentare şi descriere,

în cadrul unui leasing operaţional, locatorii trebuie să evidenţieze următoarele:

63


a) pentru fiecare clasa de active, valoarea contabilă brută, amortizarea acumulată din

depreciere la data bilanţului şi

- amortizarea recunoscută în perioada aferentă;

- pierderi din depreciere recunoscute în perioada aferentă;

- pierderi din depreciere reluate în perioada aferentă.

b) plăţile minime viitoare rezultate din leasing operaţional irevocabil, pe total şi pentru

fiecare dintre perioadele: până la 1 an, între 1an şi 5 ani, peste 5 ani.

c) totalul chiriilor contingente recunoscute la venituri;

d) o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatorului.

Înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni este:

a) achiziţionarea de imobilizări corporale ce urmează a fi predate în regim de leasing

se înregistrează pe baza facturilor emise de furnizorii interni, prin articolul contabil:

% = 404



b) achiziţionarea de bunuri mobile de natura imobilizărilor corporale de la furnizorii

externi, ce urmează a fi predate în regim de leasing, se înregistrează prin articolul contabil:

212 = 404


c) amortizarea imobilizărilor corporale achiziţionate şi predate utilizatorilor conform

contractelor de leasing potrivit duratelor normale de funcţionare legale în vigoare:

681 = 281

"Cheltuieli de exploatare privind

amortizarea imobilizărilor"

"Amortizări privind

imobilizările corporale"

d) înregistrarea facturii emise de locator reprezentând ratele de încasat:

411 = %

"Clienţi" 706 "Venituri din redevenţe,

locaţii de gestiune şi chirii"


64


e) înregistrarea dreptului de proprietate la valoarea reziduală stabilită între părţi în

cazul în care este prevazută în contract acestă clauză, în baza contractului de vânzare -

cumpărare şi a facturii:

461 = %

"Debitori" 7721 "Venituri din cedarea

activelor"


f) scoaterea din patrimoniu a bunurilor care au constituit obiectul contractului de

leasing:

% = 212

281 "Amortizari privind

imobilizările"

"Mijloace fixe"

6721 "Cheltuieli privind activele

cedate"

65


3.6 ASPECTE FISCALE: IMPOZITUL PE PROFIT - REGLEMENTĂRI

SPECIALE

Datorită rigidităţii procedeelor de finanţare a comerţului şi a necesităţii dotării

întreprinderilor cu maşini şi utilaje moderne, precum şi a creării unui confort propriu în ceea

ce priveşte segmentul auto, piaţa leasingului din România este în plină dezvoltare.

Leasingul este o modalitate de finanţare a întreprinderilor care doresc să achiziţioneze

utilaje şi echipamente de folosinţă îndelungată, dar care nu au posibilităţi financiare.

Acest fel de finanţare vine în întâmpinarea agenţilor economici care nu pot obţine

credite de la bănci sau nu vor să-şi greveze bunurile imobile şi mobile prin instituirea de

ipoteci sau gajuri. El s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finanţare a investiţiilor

productive, oferind un plus de siguranţă deţinătorilor de capital.

Principala problemă pe care o întâmpină leasingul în România o reprezintă legislaţia

deficitară.

Schimbările importante aduse de legea impozitului pe profit, Legea nr.414/2002, care

a intrat în vigoare la 01 iulie 2002, pun într-o situaţie favorabilă anumite categorii de

companii, în timp ce altele ar putea fi dezavantajate. Cert este însă, faptul că firmele de

consultanţă şi bugetul statului vor avea cel mult de câştigat din modificarea legislaţiei fiscale.

Cu dobânzi ceva mai ridicate decât cele bancare, leasingul avea câteva atuuri: în

primul rând, şanse mai mari de obţinere a investiţiilor / utilajelor într-un timp optim; în al

doilea rând posiblitatea deducerii integrale a dobânzii de la plata impozitului pe profit.

Pusă în aplicare legea menţionată schimbă complet situaţia, introducând impozit pe

cea mai mare parte din dobânzi. Articolul 10 aliniatul 5 din legea 414/2002, conţine o capcană

ale cărei consecinţe pe termen lung sunt greu de evaluat, sintagma "instituţii de credit

autorizate" nu este definită de lege. Într-o interpretare strictă, Ministerul Finanţelor Publice a

avut în vedere numai băncile şi cooperativele de credit, instituţii care sunt autorizate de Banca

Naţională, singurele în cazul cărora dobânzile scapă integral de impozit, societăţile de leasing

fiind excluse.

Chiar dacă prin această lege s-a urmărit limitarea împrumuturilor pe care acţionarii sau

asociaţii le acordau societăţii, aceasta reprezentând o practică frecventă în evitarea

impozitelor către stat, această lege loveşte în plin piaţa leasingului.

Urmărind procedura de finanţare, un client sau un utilizator se adresează unei

întreprinderi specializate în leasing pentru a obţine un bun pe care nu-l poate plăti imediat şi

integral. Societatea de leasing cumpara bunul dorit de client şi-l da acestuia în locaţie.

66


Utilizatorul bunului îl închiriază pentru o anumită perioadă de timp, plătind periodic anumite

sume de bani, numite rate de leasing.

Prin noile reglementări, în cazul leasingului, scapa de impozit, doar ceea ce depaşeşte

2% plus nivelul Euribor şi Libor, care reprezintă nivelul de referinţă pe pieţele interbancare

internaţionale.

Ca urmare a impozitării, costul ratei de leasing va creşte cu aproximativ o treime.

Societăţile de leasing nu pot coborî dobânda din pricina costurilor ridicate care atrag, la rândul

lor resurse de pe piaţă.

Dacă aceste prevederi nu vor fi modificate, peste 70.000 de clienţi vor fi afectaţi, firme

care au contracte în derulare, la care se vor adauga noii clienţi. Aceste "lacune" nu vor putea fi

acoperite numai în cazul în care se vor modifica contractele. Mai concret, va fi redus nivelul

dobânzii formal şi mărirea comisionului de administrare.

Alte prevedri ale legii în ceea ce priveşte leasingul ar fi:

pentru cheltuielile privind amortizarea activelor corporale şi necorporale, spre

exemplu echipamentele tehnologice, respectiv maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, computere

şi echipamente aferente acestora, puse în funcţiune după data intrării în vigoare a legii, se

poate utiliza regimul de amortizare accelerată fără aprobarea organului fiscal teritorial.

Cei care nu au optat pentru acest regim de amortizare accelerată, pot deduce cheltuieli

suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora. Valoarea

rămasă de recuperat pe durata de viaţă utilă se determină după scăderea din valoarea de intrare

a sumei egale cu deducerea de 20%.

articolul 12 al aceleiaşi legi prevede faptul că, în cazul leasingului financiar

utilizatorul este tratat sub aspect fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului

operaţional locatorul / finanţatorul are această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul

unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar şi de către

locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile. În cazul leasingului

financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaţional utilizatorul deduce

chiria.

67


3.7 TRANSFERUL PROPRIETĂŢII ÎN CONTRACTUL DE LEASING

Clauza privind rămânerea definitivă în posesie la expirarea contractului de leasing,

constituie una dintre condiţiile care definesc operaţiunea de leasing finaciar, conform

prevederilor O.G. nr.51/1997, republicată.

Înregistrarea contabilă de la punctul 3.2, intitulat "în contabilitatea utilizatorului

(locatar)" din Normele privind înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing,

aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.686/1999, se referă la primirea în gestiunea

utilizatorului /locatarului a imobilizărilor corporale conform prevederilor din contractele între

părţi, inclusiv a dobânzilor aferente operaţiunilor privind leasingul financiar, concomitent cu

înregistrarea în debitul contului 8036 "Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii

asimilate":

a) Imobilizări corporale primite:

212 = 167

"Mijloace fixe" "Alte împrumuturi şi

datorii asimilate"


b) Dobânzi aferente:

471 = 1687

"Cheltuieli înregistrate în avans" "Dobânzi aferente altor


c) Evidenţierea valorii imobilizărilor corporale, inclusiv dobânda, în debitul contului

în afara bilanţului 8036, ca datorii pentru bunurile achiziţionate în sistem de leasing financiar.

Conform celor stabilite prin contract, se înregistrează în contabilitate obligaţia de plată

a ratelor pe baza facturilor emise de locator, concomitent cu includerea pe cheltuieli a

dobânzii aferente şi înregistrarea în creditul contului în afara bilanţului a ratelor achitate:

a) Obligaţia de plată a ratelor de capital şi de dobândă:

% = 404

167 "Alte împrumuturi şi

datorii asimilate"





68


Înregistrarea taxei pe valoare adaugată se face numai de către societatile comerciale

luate în evidenţă ca plătitoare de taxă pe valoare adaugată, în cazul societăţilor comerciale

neînregistrate ca plătitoare de taxă pe valoare adaugată, taxa achitată sau datorată se va

înregistra în costul de achiziţie al bunurilor.

b) Trecerea pe cheltuială directă a ratei dobânzii scadente:

666 = 471


c) Plata ratei de capital şi a ratei dobânzii scăzute

404 = 512

"Furnizori de imobilizări" "Conturi curente la bănci"

d) Se creditează contul în afara bilanţului 8036, soldul debitor al acestuia reprezentând

valoarea ratelor rămase de plată, inclusiv dobânda.

La expirarea contractului, o dată cu achitarea ultimei rate, se consemnează şi transferul

dreptului de proprietate, moment în care se creditează şi contul în afara bilanţului - 8036

"Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate", soldul acestuia înregistrând

valoarea zero.

69


4. STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA OPERAŢIUNILOR DE

LEASING LA S.C. PUBLIFASHION S.R.L

S.C. PUBLIFASHION S.R.L. este o firmă de producţie din oraşul Braşov, Romania.

În ţara noastră funcţionează un singur punct de lucru, cu sediul în Braşov, strada Nicolae

Bălcescu nr. 27.

S.C.PUBLIFASION S.R.L. a luat fiinţă în octombrie 2005. Este persoană juridică

română, are formă juridică de societate cu răspundere limitată şi işi desfăşoara actvitatea în

conformitate cu legile române şi statul ei. Societatea nu are filiale sau sucursale în ţară sau

străinatate.

În toate facturile, actele, anunţurile emanând de la societate, denumirea societăţii va fi

precedată sau urmată de iniţialele “SRL”, sediul societăţii, capitalul social şi numărul de

înregistrare din Registrul Comerţului.

S.C.PUBLIFASHION S.R.L. are codul fiscal R18020892 şi este înregistrată la

Registrul Comerţului J08/2467/06.10.2005.

Funcţionarea societăţii este nelimitată cu începere de la data înregistrării în Registrul

Comerţului.

Scopul societăţii este producerea şi comercializarea de articole din textile, prestări

servicii, utilizarea terenurilor şi a clădirilor din patrimoniu.

S.C.PUBLIFASHION S.R.L are ca obiect de activitate:

1740 – fabricarea de articole confecţionate din textile (cu excepţia îmbracamintei şi lenjeriei

de corp).

Aspirăm să dobândim o reputaţie pe piaţă ca fabricant şi distribuitor de articole

confecţionate din textile. Putem obţine acest lucru prin dezvoltarea promptă a produselor,

întelegerea clară a tendinţelor şi nevoilor de pe piaţă, comercializare care să ne aducă profit.

Pentru a ne atinge scopul, S.C.PUBLIFASHION S.R.L. are nevoie de capital, talent

managerial, facilităţi mai mari şi mai eficiente.

70


4.1 MEDIUL FIRMEI

4.1.1 Macromediul firmei

Unii factori variabili de mediu afectează toate ramurile şi întreprinderile economice şi

nu pot fi stăpâniţi sau preveniţi prin activităţile firmelor. Aceşti factori alcătuiesc

macromediul. O firmă poate face foarte puţin, aproape nimic pentru a-şi influenţa

macromediul. Trebuie însă să-şi monitorizeze mediul şi să se pregatescă pentru

inevitabilitatea schimbărilor. Aceasta înseamnă intuirea naturii şi dimensiunii potenţialelor

schimbări şi întocmirea de strategii şi programe pentru a răspunde corect atunci când ele se

vor produce.

Examinând statisticile şi tipul oamenilor dintr-o societate, trendurile şi modificarea

structurii populaţiei, se pot face anticipări asupra comportării consumatorilor de pe o anumită

piaţă, desigur numai în măsura în care nevoile, dorinţele şi preferinţele acestora sunt corelate

cu caracteristicile demografice ale acestora: vârsta, sexul, starea civilă, ocupaţia şi rasa.

Pentru specialiştii în marketing, de un interes deosebit se bucură menajele cu venituri

mari şi obligaţii financiare mici, predispuse a cheltui bani pentru bunuri luxoase şi durabile şi

servicii de calitate. Ele reprezintă o ţintă importantă pentru producătorii hi-fi, operatorii de

turism şi restaurante, casele de modă etc.

a) Factorii socio-culturali

Unele schimbări culturale au avut un impact major asupra marketingului, vizibil mai

ales în ţările occidentale dezvoltate. Să luăm în discuţie rolul femeii în societate, rol care s-a

modificat dramatic în ultima jumătate de secol. Faptul că femeile s-au dedicat tot mai mult şi

unei cariere profesionale, a făcut ca cea mai mare parte din activităţile menajere specifice lor

să fie preluate de maşini de spălat, aspiratoare, roboţi de bucătarie şi alte aparate casnice,

uşurându-se astfel munca şi scurtând enorm timpul destinat acestora. Această modificare a

statutului femeii în societate a dus la dinamizarea industriei de aparatură casnică şi, implicit,

la o continuă creştere a pieţei bunurilor de uz casnic şi a industriei modei.

b) Factorii tehnologici

Pentru specialiştii în marketing noile tehnologii sunt importante din următoarele

motive:

Crează noi moduri de a satisface nevoile consumatorilor. De exemplu poate satisface

şi dorinţa femeilor de a fi frumoase în orice loc, chiar şi la cumpărături dacă au o geantă

frumoasă, un săculeţ să se asorteze în funcţie de îmbrăcămintea lor sau de dispoziţia acestora.

71


Schimbarea sistemului vamal dupa intergrarea României în Uniunea Europeana a

permis societăţii să importe din Spania utilaje de tipul maşinilor de serigrafie şi maşinilor de

cusut marca Brother, utilaje folosite în momentul actual în activitatea de productie a societăţii.

c) Factorii economici

În ansamblul lor, factorii economici formează mediul economic. Acesta reprezintă

baza de susţinere a puterii de cumpărare a purtătorilor cererii, fiind ei utilizatori sau

consumatori finali. Pentru caracterizarea mediului economic se pot avea în vedere: nivelul

PIB-ului, structura pe ramuri a economiei naţionale, nivelul de dezvoltare al fiecarei ramuri,

gradul de ocupare a forţei de muncă, situaţia financiar - valutară a ţării, fiscalitatea, inflaţia,

evoluţia preţurilor, evoluţia economiilor populaţiei şi solicitărilor de credite, ratele dobânzilor,

evoluţia şi distribuţia veniturilor pe diferite categorii sociale etc. Influenţa factorilor de mediu

economic se oglindeşte direct sau indirect în evoluţia pieţei, mai concret în evoluţia nivelului

şi structurii ofertei de mărfuri, în evoluţia mărimii şi structurii cererii, în mişcarea preţurilor şi

nivelul concurenţei. Aceste variabile economice - pe care specialiştii în marketing trebuie să

le urmărească cu atenţie, analizate în corelaţie cu factorii demografici şi culturali, pot oferi

elementele necesare pentru o corectă evaluare şi chiar anticipare a potenţialului de piaţă pe

care poate conta întreprinderea.

d) Factorii politico-juridici

Factorii economici evidenţiaţi mai sus rezultă, de obicei, din iniţiativele politice

menite să îmbunătăţească performanţele economiei şi bunăstarea oamenilor, însă influenţa

guvernului este resimţita şi prin legislaţia introdusă. Legislaţia privind protecţia societăţii

(specifica marketingului societal) îi apară pe consumatori de consecinţele propriilor lor decizii

nefericite.

În multe ţări, companiile sunt de obicei interesate să menţină legislaţia care protejează

afacerile la minimum, deoarece se poate dovedi restrictivă şi costisitoare dacă o aplică, dar şi

mai costisitoare atunci când sunt acţionate în justitie. De aceea, ele apelează la

autoreglementare, prin coduri de conduită voluntară, luând-o înaintea legislaţiei.

Deşi societatea are acces în prezent pe piaţa europeană, deoarece toate produsele

realizate în România sunt destinate exportului, modificarea taxelor vamale are un impact

direct asupra costurilor suportate de companie, modificare benefică acesteia.

e) Factori ecologici

Deoarece compania are ca reper pentru desfacerea produselor sale piaţa extinsă a

uniunii europene şi deja face parte din această piaţă, scopul principal spre care aceasta se

orientează este rezistentă din punct de vedere al competitivităţii în sectorul industriei textile

în care activează. Pentru aceasta îşi propune aplicarea principiilor managementului de mediu

72


în mod eficient, prin implementarea standardelor sale cum ar fi sistemul de audit EMAS şi

ISO 14000, care reprezintă un etalon după care societatea îşi poate măsura performanţa.

Cu toate aceste oportunităţi privind exportul produselor sale, deoarece firma îşi

desfăşoară activitatea pe teritoriul României trebuie să se supună noilor norme şi legi impuse

de UE pentru aderare, au fost achiziţionate şi puse în aplicare tehnologii şi echipamente

nepoluante şi energoeficiente, realizându-se o serie de investiţii pentru implementarea

transferului tehnologic şi utilizarea resurselor regenerabile de energie ca şi pentru dezvoltarea

capacităţii proprii de inovare.

4.1.2 Micromediul firmei

Influenţând deciziile, strategiile, şi tacticile de marketig, schimbările din acest mediu

au o deosebită semnificaţie pentru marketeri. Componenţii principali ai micromediului sunt:

furnizorii, clienţii, intermediarii, concurenţii şi alţi deţinători de interese (indivizi sau grupuri

ce au anumite interese într-o întreprindere).

a) Furnizorii

Datorită activităţii firma are nevoie de materii prime, pe care şi le procura de la

următorii furnizori:

- MINET Râmnicu-Vâlcea pentru material neţesut-polipropilen.

- ECOPACK S.A. Ghimbav pentru cutii de carton pentru ambalarea produsului finit.

- SERICOL Timişoara pentru vopsele

- CETA pentru transport intern

- YKK Bucureşti pentru fermoare şi capse.

b) Clienţii

SC PUBLIFASHION SRL are o varietate largă de clienţi, majoritatea desfăşurându-

si activitatea în industria textilă internaţională, cei mai cunoscuţi dintre acestia fiind: Lampe

Berger Paris, Novotel Hotel Italia, Univers Great Britain, Givenchi, Giorgio Armani, Lacoste,

Ski high.

Caracteristicile clienţilor:

- Sunt firme foarte cunoscute de modă ( încălţăminte, îmbrăcăminte, accesorii, parfumuri

etc.);

- Vârstele clienţilor sunt cuprinse între 14 – 75 ani, fiind o piaţă foarte largă, dedicată în

special persoanelor feminine;

- Nivelul educaţiei: cuprinde toate nivelele de educaţie;

- Ocupaţia: persoane din toate domeniile.

73


Cea mai mare nevoie satisfăcută în momentul folosirii produsului nostru este acela de

a fi în pas cu moda, dar şi prin faptul că este foarte util în transportarea anumitor lucruri,

comparativ cu pungile din hârtie sau plastic, săculeţii sunt mai rezistenţi, mai atractivi şi pot fi

folosiţi în orice situaţie.

Clienţii aleg produsul datorită calităţii ridicate la un preţ accesibil.

Putem spune că pentru anumite firme, cum este Novotel Hotel Paris, este un prdus

indispensabil fără care lanţul de hoteluri nu ar avea imaginea care îi este recunoscută datorită

săculeţilor personalizaţi în funcţie de culoarea hotelului, care pot fi oranj, vişinii sau albaştri.

c) Intermediarii

Principalul intermediar pentru distribuţia produselor companiei noastre în Spania şi

Franţa este Real Life S.R.L. care face legătura cu cei mai mari clienţi ai nostrii, însă în restul

ţărilor, vânzările sunt intermediate exclusiv prin firma proprie de distribuţie.

74


4.2 EVIDENŢIEREA ÎN CONTABILITATE A OPERAŢIUNILOR DE

LEASING

SC PUBLIFASHION SRL a încheiat un contract de leasing financiar18 cu o societate

comercială de leasing care prevede următoarele clauze:

- obiectul contractului: un echipament tehnologic;

- perioada de derulare a contractului: 4 ani;

- valoarea de intrare: 60.000 lei;

- rata anuală a dobânzii: 15%;

- valoarea reziduală la expirarea contractului de leasing19: 20% din valoarea de intrare;

- durata normală de funcţionare a echipamentului tehnologic: 5 ani

Calculul Cotei-părţi anuale din valoarea de intrareTabel 4.1

a) Valoarea de intrare a echipamentului tehnologic 60.000 leib) Valoarea reziduală (20% x a) 12.000 leic) Valoarea totală a cotelor-părţi din valoarea de intrare (a - b) 48.000 leid) Perioada de derulare a contractului 4 ani

Valoarea cotei - părţi anuale din valoarea de intrare (c / d) 12.000 lei

Calculul ratelor de leasingLei Tabel 4.2

Specificaţie

Valoareade intrare a

echip. laînceputul

exerciţiului

Cota-parteanuală dinvaloareade intrare

T.V.A.col.3 x 19%

Dobândaanuală deleasing

co1.2 x 15%

Rata de leasing

col.3+col.5

Totalco1.4 + co1.6

1 2 3 4 5 6 7Rata 1 60.000 12.000 2.280 9.000 21.000 23.280Rata 2 48.00020 12.000 2.280 7.200 19.200 21.480Rata 3 36.000 12.000 2.280 5.400 17.400 19.680Rata 4 24.000 12.000 2.280 3.600 15.600 17.880

În contabilitatea locatarului21 (utilizatorului) au loc următoarele înregistrări:

18 Contractul de leasing financiar are următoarele caracteristici:- rata de leasing este formată din cota-parte din valoarea de intrare plus dobânda de leasing, care se

stabileşte pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul părţilor;- amortizarea bunului care face obiectul contractului de leasing se face de către locatar.

19 Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, după achitarea de către utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum şi a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator şi este stabilită de părţile contractante.

20 Valoarea de intrare a echipamentului tehnologic la începutul exerciţiului precedent – cota-parte anuală din valoarea de intrare (60.000 lei - 12.000 lei). În mod asemănător se determină valoarea de intrare a echipamentului tehnologic la începutul exerciţiului pentru rata 3 şi rata 4.

21 Înregistrările care au loc în contabilitatea locatorului ( societăţii de leasing ) se regăsesc în paragraful 3.3 Contabilitatea creanţelor imobilizate

75


a) Operaţiunile în cursul exerciţiului N:

1. Primirea echipamentului tehnologic conform contractului de leasing:

2131 = 167 60.000

„Echipamente tehnologice” „Alte împrumuturi și datorii asimilate"

2. Înregistrarea dobânzii totale datorate conform contractului de leasing:

Tabel 4.3

Specificaţie Dobânda anuală de leasing

Rata 1 9.000 leiRata 2 7.200 leiRata 3 5.400 leiRata 4 3.600 leiTotal 25.200 lei

471 = 1687 25.200

„Cheltuieli înregistrate în avans” „Dobânzi aferente altor împrumuturiși datorii asimilate”

3. Reflectarea extrabilanţieră a echipamentului tehnologic primit în leasing şi a

dobânzii totale de plătit:

- reflectarea extrabilanţieră a echipamentului tehnologic:

Debit cont 8036 60000

„Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate"

- reflectarea extrabilanţieră a dobânzii totale de plătit:

Debit cont 8051 25.200

„Dobânzi aferente contractelor de leasing și altor contracte asimilate,

neajunse la scadenţă. Dobânzi de plătit"

4. Înregistrarea amortizării anuale a echipamentului tehnologic (echipamentul

tehnologic se amortizează liniar):

a) Valoarea echipamentului tehnologic 60.000 leib) Durata de funcţionare normală 5 ani Amortizarea anuală (a / b) 12.000 lei

6811 = 2813 12.000

„ Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor

76


amortizarea imobilizărilor" de transport, animalelor şi plantaţiilor"

5. Înregistrarea facturii pentru prima rată scadentă:

% = 404 23.280

12.000

9.000

2.280

6. Concomitent se înregistrează cheltuielile curente privind dobânda de leasing

pentru primul an:

9.000

7. Achitarea facturii pentru prima rată scadentă:404 = 5121 23.280

„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei"

8. Diminuarea datoriei faţă de societatea de leasing (locator) cu valoarea cotei-părţi

anuale din valoarea de intrare şi a dobânzii plătite în primul an:

- diminuarea datoriei faţă de locator cu valoarea cotei-părţi anuale din valoarea de

intrare:

Credit cont 8036 12.000

„Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate”

- diminuarea datoriei faţă de locator cu dobânda plătită:



neajunse la scadenţă. Dobânzi de plătit”

b) Operaţiunile în cursul exerciţiului N+1:

9. Înregistrarea amortizării anuale a echipamentului tehnologic:

77


asimilate"





666 = 471



6811 = 2813 12.000



10. Înregistrarea facturii pentru a doua rată scadentă:

% = 404 21.480

12.000

7.200

2.280


pentru al doilea an:

7.200

12. Achitarea facturii pentru a doua rată scadentă:404 = 5121 21.480



anuale din valoarea de intrare şi a dobânzii plătite în al doilea an:


intrare:







c) Operaţiunile în cursul exerciţiului N+2:


78


asimilate"





666 = 471



6811 = 2813 12.000



15. Înregistrarea facturii pentru a treia rată scadentă:

% = 404 19.680

12.000

5.400

2.280


pentru al treilea an:

5.400

17. Achitarea facturii pentru a treia rată scadentă:404 = 5121 19.680



anuale din valoarea de intrare şi a dobânzii plătite în al treilea an:


intrare:







d) Operaţiunile în cursul exerciţiului N+3:


79


asimilate"





666 = 471



6811 = 2813 12.000



20. Înregistrarea facturii pentru a patra rată scadentă:

% = 404 17.880

12.000

3.600

2.280

21. Concomitent se Inregistrează cheltuielile curente privind dobânda de leasing

pentru al patrulea an:

3.600

22. Achitarea facturii pentru a patra rată scadentă:404 = 5121 17.880



anuale din valoarea de intrare şi a dobânzii plătite în al patrulea an:


intrare:







24. Transferul dreptului de proprietate la valoarea reziduală:

% = 404 14.280

80


asimilate"





666 = 471



12.000

2.280

25. Diminuarea datoriei faţă de societatea de leasing cu valoarea reziduală:


„Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate"

26. Achitarea facturii privind valoarea reziduală a echipamentului tehnologic:

404 = 5121 14.280


167 1687

471

81


asimilate"



op.5 9.000 25.200 op.2op.10 7.200op. 15 5.400op.20 3.600Rd 25.200 25.200 RcTsd 25.200 25.200 Tsc

op.5 12.000 60.000 op.1op.10 12.000op. 15 12.000op.20 12.000op.24 12.000Rd 60.000 60.000 RcTsd 60.000 60.000 Tsc

op.2 25.200 9.000 op.67.200 op.115.400 op.163.600 op.21

Rd 25.200 25.200 RcTsd 25.200 25.200 Tsc

8036op.3

60.000 12.000 op.8

12.000 op.1312.000 op.1812.000 op.2312.000 op.25

Rd 60.000 60.000 RcTsd 60.000 60.000 Tsc

8051op.3

25.200 9.000 op.8

7.200 op.135.400 op.183.600 op.23

Rd 25.200 25.200 RcTsd 25.200 25.200 Tsc


CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Lăsând la o parte criza economică, creşterea ponderii sectorului privat în România,

creşterea mediului concurenţial în care companiile activează a determinat o mult mai atentă şi

judicioasă organizare a resurselor financiare şi direcţionarea lor către cât mai multe sectoare

de activitate. În acest fel, leasing-ul a devenit un instrument de finanţare din ce în ce mai

folosit, avantajele acestuia, în comparaţie cu alte modalităţi de finanţare, l-a promovat ca fiind

un factor important al creşterii economice la nivel global.

Leasing-ul este soluţia ce permite depăşirea dificultăţilor generate de un mediu

economic necorespunzător - finanţări limitate şi scumpe, birocraţia sistemului bancar - şi

permite companiilor obţinerea dreptului de folosinţă, cu eforturi financiare iniţiale minime,

asupra unor maşini, utilaje, echipamente tehnologice ce le permite creşterea productivităţii,

rentabilizarea activităţii, ceea ce conduce la creşterea profitului.

Leasingul este o operaţiune complexă, care prin noutatea şi provocările care le aduce

s-a impus ca metodă de stimulare a investiţiilor publice şi private în economia românească.

Ritmul rapid al creşterii volumului operaţiunilor de leasing se explică prin rolul multiplu pe

care îl îndeplineşte leasingul:

- În primul rând, este o formă de finanţare pentru utilizator, care nu obţine prin

leasing capitalul necesar pentru cumpărarea de utilaje, ci direct utilajele dorite, fără a-şi asuma

riscurile şi obligaţiile aferente dreptului de proprietate asupra acestora;

- În al doilea rând, este o formă de autofinanţare tot pentru utilizator, care plăteşte

ratele de leasing prin vânzarea bunurilor obţinute cu utilaje închiriate;

- Leasing-ul apare şi ca formă de comercializare pentru producător, care beneficiază

de avantajul plăţii pe loc a bunurilor achiziţionate de societatea de leasing;

- Leasing-ul poate fi şi un instrument de marketing, în cazul leasingului direct, prin

care producătorul îşi face cunoscute produsele;

- Leasing-ul se poate aplica cu succes ca metodă de privatizare a întreprinderilor de

stat, caz în care statul, păstrând dreptul de proprietate asupra acestora le va asigura un

management de calitate, având ca rezultat creşterea eficienţei economice a acestor

întreprinderi.

Leasing-ul este opţiunea aleasă, în general pentru avantajele pe care le prezintă atât

pentru client cât şi pentru furnizor. Aceste avantaje se măsoară prin eficienţa operaţiunii de

leasing.

Leasingul poate constitui şi o formă de privatizare, prezentând numeroase avantaje

atât pentru stat, deoarece conservă proprietatea asupra unităţilor economice respective, ele

putând fi definitiv privatizate numai după ce clientul şi-a dovedit calităţile manageriale, cât şi

82


pentru clienţi, pentru că în această acţiune de mare complexitate social – economică pot fi

atraşi manageri capabili care, neavând capital, nu ar fi putut realiza asemenea afaceri

economice pe cont propriu.

Pentru societatea de leasing, eficienţa rezultă din încasarea taxelor de leasing, al căror

nivel este de regulă ridicat: nivelul ridicat este justificat , în mare măsură de riscurile pe care

le comportă aceste operaţiuni.

Pentru beneficiari, determinarea eficienţei operaţiunii de leasing se face, de regulă,

prin comparaţie cu alte operaţiuni, cum ar fi cumpărarea cash sau prin credit.

Pentru client, plata în sistem leasing constituie un avantaj prin economisirea în fază

iniţială, a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie.

Pentru omul de afaceri, ceea ce contează este substanţa şi nu forma.

În concluzie leasing-ul prezintă avantaj atât pentru beneficiar cât şi pentru societatea

de leasing.

Leasing-ul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finanţare a investiţiilor

productive, oferind un plus de siguranţă deţinătorului de capital. Statele trebuie să încurajeze

finanţările prin intermediul leasingului a unor investiţii de interes general. Nu în ultimul rând,

leasingul combinat cu facilităţi fiscale adecvate, poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a

regiunilor subdezvoltate.

În prezent, în ţările cu economie dezvoltată peste o treime din investiţii este finanţată

în sistem leasing. Dacă nu am lua în calcul criza economică, în România industria leasingului

este la începuturi, căutând soluţii pentru dezvoltare, dar expansiunea ei este limitată de cadrul

juridic existent.

B I B L I O G R A F I E

1. Achim M. Leasing – O afacere de succes, Editura Economică,

83


Bucureşti, 2005

2. Bantaş A.,Năstăsescu V.

Dicţionar economic englez-român, Editura Minulescu, Bucureşti, 1997.

3. Capatina O. Aspecte noi în cercetarea contractelor internaţionale, Revista de drept comercial nr. 3 /1991

4. Cărpenaru S.,Deak Francisc

Contracte civile şi comerciale, Editura Lumina Lex 1993

5. Chamand Cl. Le leasing, J.c.P. 1985

6. Clocotici D.,Gheorghiu Gh.

Operaţiuni de leasing, Editura Lumina Lex 1998

7. Cohen Alain Le credit-bail immobilier, Editura Dalloz 1996

8. Coraş M. Invenţii şi inovaţii, nr.2/1974

9. Costin M. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor Vol. I - II, 1996

10. Gheorghe Lepădatu Contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor, Pro Universitaria, Bucureşti, 2009

11. Gheorghe Lepădatu Oleg Margina DoinaMaria Tilea

Contabilitate generala, Pro Universitaria, Bucureşti, 2009

12. Ionescu V. Revista de drept comercial, nr. 9/1996

13. John F. Lamemert, M.A.I

R.M. Investor’s perspective on single tenant net lease transactions în “The Appraisal Journal”, July 1997

14. Voiculescu D., Coraş M.

Leasing, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985

15. Nicolae M. Discuţii privitoare la răspunderea solidară în obligaţiile comerciale, în RDC nr. 33/2004

16. Popa I. Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura Economică, 1998

17. Puiu. Al. Management internaţional, Tratat Vol. II, Editura Independenţa Economică, Brăila, 1999

18. Rouzi R. Il leasing, Editura Giuffre, Milano, 1981

19. Safta E. Dreptul de proprietate privată şi publică în România, Editura Graphix, Iaşi, 1993

84


20. Stătescu C. Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Bucureşti, 1973

21. Şuta N.,Şuta-Selejan S.

Istoria comerţului mondial şi a politicii comerciale, Editura All, 1997

20. Turcu I.,Pop I.

Contractele comerciale - formare şi executare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997

21. Ţole M. şi colab. Finanţele agenţilor economici, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2007

22. Zinveliu I. Contractele civile, Editura Dacia, Cluj, 1978

23. ARTICOLE Companii de Leasing de top- 2009 - Editura FinMedia

24. ARTICOLE Piaţa Financiară, Supliment februarie, Finleasing, 2010

25. ARTICOLE Totul despre Leasing, Editura Meteor Press, actualizat 18 iulie 2005

26. INTERNET www.diamant2000.ro

27. INTERNET www.finzoom.ro

28. INTERNET www.leaseeurope.org

29. INTERNET www.leasing.ro

30. INTERNET www.zf.ro

85

http://www.zf.ro/

http://www.internationalleasing.ro/

http://www.leaseeurope.org/

http://www.finzoom.ro/

http://www.diamant2000.ro/


A N E X E

ANEXA 1

Reglementări internaţionale în domeniul leasingului22

Potrivit Convenţiei privind leasingul financiar internaţional adoptată la Ottawa în anul

1988, comisia de pe lângă Institutul internaţional de uniformizare a dreptului privat

(UNIDROIT), prin redactare unor norme uniforme, şi-a propus ca obiectiv elaborarea şi

salvgadarea unui echilibru de interese între principalele părţi implicate în aceste operaţiuni.

Elementele principale ale convenţiei care pot fi luate în considerare la elaborarea contractelor

de laesing sunt următoarele:

- contractul de leasing financiar având ca obiect bunuri de echipament, se stipulează

între un finanţator şi un utilizator ce-şi au sediul în state diferite (ce au aderat la convenţie);

- caracteristicile esenţiale ale operaţiunii sunt: utilizatorul alege bunul şi potenţialul

furnizor, potrivit necesităţilor sale şi le face cunoscute societăţii de leasing finanţatoare; bunul

este cumpărat de către societatea de leasing în baza unui contract de leasing, încheiat între

furnizor şi utilizator, de care furnizorul are cunoştinţă; ratele de chirie fixate prin contractul de

leasing sunt calculate ţinând cont mai ales de amortizarea totală sau numai a unei părţi din

costul bunului;

- utilizatorul poate avea sau nu, chiar de la început sau ulterior, opţiunea de a cumpăra

bunul sau de a prelungi contractul de leasing pe un alt interval de timp şi, pornind de la faptul

că această opţiune poate fi exercitată la un preţ sau rată de chirie inferioară;

- finanţatorul este exonerat de orice responsabilitate în legătură cu bunul respectiv faţă

de utilizator, făcând excepţie pentru cazul în care bunul a suferit daune din cauza încrederii

repuse în capacitatea de exerciţiu a finanţatorului, cât şi din cauza intervenţiei acestuia din

urmă în alegerea furnizorului şi a caracteristicilor tehnice ale bunului;

- finanţatorul este exonerat de orice răspundere faţă de terţi pentru daune cauzate

persoanelor terţe sau bunurilor acestora de către bunul închiriat;

- finanţatorul garantează pe deplin dreptul de folosinţă al bunului respectiv de către

beneficiarul-utilizator;

22 Al. Puiu, Management internaţional, Tratat Vol. II, Ed. Independenţa Economică, Brăila, 1999

86


- utilizatorul trebuie să aibă grijă de bunul respectiv, să-l folosească în mod raţional şi

să îl păstreze în starea în care i-a fost predat, făcând excepţie pentru uzura fizică şi pentru

orice modificare adusă bunului prin acord între părţi;

- când contractul de leasing ajunge la scadenţă, utilizatorul trebuie să restituie bunul

finanţatorului în starea descrisă la punctul anterior, cu excepţia cazului când el se decide să

cumpere sau să ia , din nou în leasing bunul;

- utilizatorul va acţiona direct asupra furnizorului, ca şi cum acesta ar fi parte din

contract, dar nu va putea anula contractul de livrare fără consensul societăţii de leasing;

- dacă bunul nu este livrat sau ese livrat cu întârziere sau în conformitate cu contractul,

utilizatorul are dreptul să refuze bunul sau să rezilieze contractul;în cazul rezilierii

contractului de leasing, utilizatorul poate obţine rambursarea tuturor ratelor de chirie plătite

sau a sumelor anticipate, deducând suma corespunzătoare beneficiarului care l-a avut de pe

urma folosirii bunului;

- în cazul insolvabilităţii, fără remediu apropriat, a utilizatorului, societatea de leasing

poate, fie să pretindă plata anticipată a ratelor de chirie restante, când aceasta este prevăzută în

contract, sau să rezilieze contractul şi după aceea să recupereze bunul şi să obţină o

despăgubire care să acopere valoarea ce ar fi trebuit să o verse, în continuare, utilizatorului,

dacă şi-ar fi îndeplinit obligaţiile prevăzute prin contractul de leasing;

- utilizatorul poate ceda dreptul de folosinţă al bunului sau orice alt drept care derivă

din contractul de leasing, cu condiţia ca societatea de leasing să consimtă la această cesiune.

Cea mai importantă critică care s-a adus convenţiei este aceea că exclude din

caracteristicile esenţiale ale contractului posibilitatea opţiunii finale de cumpărare. Conţinutul

acestei convenţii trebuie, însă, apreciat în mod deosebit, ţinând cont de faptul că, comisia ar

trebui să concilieze norme juridice foarte diferite, din ţări unde această formă de finanţare

este, mai mult sau mai puţin, reglementată prin lege.

87


ANEXA 2

Contract de leasing

nr……din……

I. Părţile

S.C. ............................, cu sediul în ............................, înmatriculată la R.C. sub

nr ....../.............. cod fiscal ................, cont bancar ............../.................., reprezentată fiind prin

..............., în calitate de .........................., denumită în continuare: LESSOR (LOCATOR,

PROPRIETAR) şi

S.C ……………………, cu sediul în ………………………….., înmatriculată la R.C. sub nr

…../……….. cod fiscal…………., cont bancar …………/……………, reprezentată fiind prin

…………, în calitate de ……………….., denumită în continuare: BENEFICIAR

(UTILIZATOR, CHIRIAŞ), au convenit asupra închirierii prezentului contract în condiţiile

mai jos negociate.

II. Obiectul şi durata contractului

Art. 1. Obiectul prezentului contract îl constituie încheierea în regim de leasing

(denumită în continuare LEASING) a bunurilor menţionate în anexa de la contract, generic

denumite în contract echipamente, de către LESSOR, în calitate de proprietar, BENEFICIAR-

ului, căruia i se conferă, în condiţiile prezentului contract, posesia şi folosinţa

echipamentelor.

Art. 2. Configuraţia echipamentelor constituie alegerea exclusivă a BENEFICIAR-

ului iar LESSOR-ul nu are nici o responsabilitate dacă această configuraţie nu va corespunde

utilizării preconizate de BENEFICIAR.

Art. 3. Contractul se încheie pe o perioada de ....... luni, începând cu data livrării şi

încetează la expirare sau la momentul exprimării opţiunii de cumpărare de către

BENEFICIAR.

III. Obligaţiile părţilor

Art. 4. Conform prezentului contract LESSOR-ul se obligă să livreze, să închirieze

şi să menţină funcţionale echipamentele obiect al LEASING-ului, iar BENEFICIAR-ul se

obligă să preia, să plătească tranşele de plăţi aferente şi să exploateze echipamentele potrivit

contractului.

88


Art. 5. La expirarea prezentului contract, BENEFICIAR-ul are dreptul triplei

opţiuni:

a) de a deveni proprietar al echipamentelor închiriate prin exercitarea opţiunii de

cumpărare, plătind preţul rezidual stabilit prin negociere.

b) de a încheia un nou contract de leasing pentru valoarea reziduală, în condiţii ce vor fi

negociate de părţi;

c) de a returna echipamentele obiect al LEASING-ului.

Art. 6. LESSOR-ul se obligă să vireze echipamentele obiect al contractului la

termenele şi locul de livrare menţionate potrivit anexei la contract.

LESSOR-ul poate/nu poate livra echipamentele în avans faţă de termenele stabilite.

LESSOR-ul poate decala termenul de livrare în situaţia în care BENEFICIAR-ul nu-şi

îndeplineşte propriile obligaţii contractuale al căror termen de execuţie este anterior obligaţiei

de livrare a LESSOR-ului

Art. 7. Livrarea echipamentelor se face pe baza recepţiei cantitative şi calitative

efectuate la sediul LESSOR-ului/BENEFICIAR-ului încheindu-se un proces verbal de

recepţie-autorecepţie, a cărui dată constituie data livrării.

Art. 8. Transportul echipamentelor intră în obligaţia LESSOR-ului/BENEFICIAR-

ului. La data predării echipamentelor se transmit riscurile privind utilizarea conform normelor

specifice a acestora. La predarea echipamentelor, LESSORUL va înmâna documentul de

livrare, certificatul de calitate, procesul verbal de recepţie.

Art. 9. Echipamentele ce fac obiectul LEASINGULUI sunt şi rămân pe durata

contractului proprietatea LESSORULUI.

BENEFICIARUL nu va întreprinde nici o acţiune şi nu va omite să întreprindă vreo

acţiune, dacă aceste acţiuni sau omisiuni ar putea afecta titlul de proprietate al LESSOR-ului

asupra echipamentelor sau în general drepturile LESSOR-ului şi ale societăţii de asigurare în

conformitate cu prezentul contract şi cu poliţa de asigurare.

Art. 10. LESSOR-ul păstrează proprietatea atât asupra echipamentelor cât şi asupra

modificărilor aduse acestora în procesul de întreţinere. LESSOR-ul nu va interveni în modul

de utilizare de către BENEFICIAR a echipamentelor.

Art. 11. În calitatea sa de proprietar al echipamentelor, LESSOR-ul îl garantează pe

BENEFICIAR pentru evicţiune.

Art. 12. BENEFICIAR-ul se obligă să efectueze plata chiriei (plată de leasing;

redevenţă) astfel:

a) avans ….. % plus TVA;

b) plată la livrare ….plus TVA;

89


c) …. plăţi lunare la data de …. plus TVA (plăţile lunare se fac în avans, în prima zi a

lunii, considerând că prima zi a primei luni începe la data livrării).

Art. 13. Plata chiriei se face în contul LESSOR-ului nr .………deschis la

……………..

LESSOR-ul va emite o factură pentru fiecare plată şi tranşă de plată, care va fi

transmisă BENEFICIAR-ului cel mai târziu în ziua scadentă a plăţilor convenite. Neprimirea

în termen a facturii nu îndreptăţeşte pe BENEFICIAR să nu plătească chiria la scadenţă.

Art. 14. BENEFICIAR-ul nu poate subînchiria echipamentele obiect al contractului,

nu le poate gaja şi nu le poate scoate de pe teritoriul României fără acordul expres şi prealabil

al LESSOR-ului.

BENEFICIAR-ul este răspunzător de pierderea sau deteriorarea culpabilă a

echipamentelor.

Art. 15. Echipamentele vor fi utilizate de către BENEFICIAR în condiţii normale de

exploatare, în strictă concordanţă cu instrucţiunile emise de LESSOR şi în condiţii

corespunzătoare de siguranţă şi securitate. Intervenţiile de reparaţie sau modificare a

echipamentelor se vor face exclusiv de către LESSOR după convenirea condiţiilor specifice

cu BENEFICIAR-ul.

Art. 16. Echipamentele închiriate potrivit prezentului contract vor fi asigurate în

totalitate, pe întreaga durată a contractului de leasing, primele de asigurare fiind plătite separat

de către BENEFICIAR dacă ele nu au fost incluse în plăţile de leasing. Societatea de

asigurare va fi aleasă de către LESSOR, BENEFICIAR-ul angajându-se să comunice

asiguratorului orice informaţii pretinse de acesta prin poliţele de asigurare sau prin solicitări

separate.

Art. 17. BENEFICIARUL va informa de îndată pe LESSOR în legătură cu orice

pierdere, furt sau daună produsă echipamentelor sau oricăror părţi componente ale acestora,

ca şi orice situaţie care poate conduce la o pretenţie către asigurator.

IV. Garanţie şi asistenţă tehnică

Art. 18. Perioada de garanţie asigurată de către LESSOR începe odată cu întocmirea

procesului-verbal de recepţie al echipamentelor şi se întinde pe toată durata de valabilitate a

contractului.

BENEFICIAR-ul se obligă să manipuleze, transporte, depoziteze, să pună în funcţiune

şi să utilizeze echipamentele conform prescripţiilor date de LESSOR. LESSOR-ul nu

răspunde pentru defecţiunile apărute ca urmare a nerespectării acestor prescripţii de către

BENEFICIAR.

90


Art. 19. Echipamentele se vor afla în întreţinerea LESSOR-ului, care , pe perioada

contractuală are obligaţia să înlocuiască cu titlu gratuit, la sediul BENEFICIAR-ului orice

componentă sau echipament defecte din motive acoperite de garanţia LESSOR-ului.

Art. 20. În cazul în care BENEFICIAR-ul cumpără echipamentele prin exercitarea

opţiunii de cumpărare sau prin plata valorii rămase neamortizate înainte de expirarea

perioadei de garanţie, garanţia LESSOR-ului va continua până la expirarea termenului stabilit

contractual.

Art. 21. Operaţiunile de întreţinere şi service pot fi efectuate de LESSOR sau de

firme de service autorizate de către acesta. Numai constatările consemnate în documentele

firmelor autorizate dau dreptul ca remedierile să fie făcute în contul LESSOR-ului.

LESSOR-ul acordă asistenţă tehnică şi service pentru defecţiunile apărute în perioada

de garanţie, care nu-i sunt imputabile. Asistenţa tehnică şi ,,service”-ul în perioada de garanţie

şi post-garanţie ca şi livrarea de consumabile fac obiectul unui contract separat ce se

semnează odată cu contractul de leasing.

Art. 22. LESSOR-ul este autorizat în mod irevocabil de către BENEFICIAR să

verifice funcţionarea şi modul de întreţinere al echipamentelor, inspectarea putându-se face

fără preaviz, în timpul programului de lucru al BENEFICIARU-lui pe baza unei împuterniciri

scrise emise de LESSOR.

V. Răspunderea contractuală

Art. 23. Pentru neexecutarea totală sau parţială, ori pentru executarea

necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, părţile datorează despăgubiri cât şi penalităţi

stabilite conform prezentei clauze penale:

a) LESSOR-ul datorează penalităţi de .....% / zi / valoarea echipamentelor nelivrate în

termenul contractual.

b) LESSOR-ul datorează penalităţi de ....% / zi / valoarea echipamentelor defecte

nereparate sau neînlocuite, când această operaţiune intră în atribuţiile sale.

c) În cazul nerespectării obligaţiilor asumate de către LESSOR, BENEFICIAR-ul poate

opta pentru rezilierea contractului, cu despăgubiri:

d) BENEFICIAR-ul datorează penalităţi de .....% / zi / valoarea, în cazul depăşirii

scadenţei de plată a avansului, plăţii la livrarea, cât şi a chiriilor lunare;

e) următoarele situaţii pot fi considerate de către LESSOR, drept încălcări grave ale

contractului de către BENEFICIAR:

- nepreluarea la termen a echipamentelor;

91


- orice act sau neglijenţă care ar putea pune în pericol securitatea, siguranţa,

integritatea şi buna funcţionare a echipamentelor;

- orice act sau neglijenţă din partea BENEFICIAR- ului care poate conduce la anularea

asigurării;

- orice act sau neglijenţă a BENEFICIAR- ului care ar putea afecta titlul de proprietate

al LESSOR- ului asupra echipamentelor.

În cazul constatării unor astfel de situaţii LESSOR-ul poate rezilia contractul, cu

preluarea de îndată a echipamentelor şi pretinderea de daune interese, nivelul cuantumului

valoric al chiriei rest de plătit până la expirarea contractului.

În completare LESSOR-ul poate solicita şi alte despăgubiri a căror suportare o poate

dovedi.

Art. 24. Contractul poate fi reziliat cu pretinderea despăgubiri de către LESSOR şi

în următoarele situaţii:

a) BENEFICIAR-ul devine insolvent sau este declarat falit;

b) BENEFICIAR-ul îşi suspendă activitatea;

c) se constată că actele financiare prezentate de BENEFICIAR la încheierea contractului

conţin date nereale.

Art. 25. În cazurile menţionate, care conferă LESSOR-ului dreptul de reziliere a

contractului, preluarea echipamentelor obiect al contractului se face de îndată în virtutea

dreptului de dispoziţie al LESSOR-ului cu o simplă notificare adresată BENEFICIAR-ului.

Art. 26. Prezentul contract este considerat comercial şi este guvernat de dreptul

pozitiv românesc.

Art. 27. Soluţionarea eventualelor litigii ce nu au fost stinse pe cale amiabilă, este

de competenţa instanţei judecătoreşti de pe raza sediului LESSOR-ului.

Părţile pot conveni pe cale de compromis distinct, soluţionarea litigiului pe cale de arbitraj.

VI. Clauze speciale

Art. 28. Prin prezentul contract LESSOR-ul garantează BENEFICIAR-ului o opţiune

de cumpărare a echipamentelor, în condiţiile tehnice în care acestea se află la expirarea

contractului, la un preţ de cumpărare de.....(valoare reziduală) cu condiţia ca BENEFICIAR-ul

să notifice intenţia de cumpărare cu.... zile înainte de încetarea leasing-ului.

Art. 29. Notificarea cuprinzând intenţia de cumpărare are valoare de acceptare

irevocabilă, ambele părţi fiind obligate la întocmirea formalităţilor de transfer al proprietăţii

echipamentelor.

92


Art. 30. BENEFICIAR-ul poate notifica intenţia sa de cumpărare a echipamentelor

oricând pe durata contractului de leasing oferta fiind fermă şi irevocabilă, de a plăti valoarea

integrală a sumei rămase neamortizate, conform anexei la contract.

Nerespectarea de către LESSOR a opţiunii BENEFICIAR-ului privind cumpărarea

echipamentelor, conferă acestuia din urmă dreptul la acţiune judiciară fie pentru obţinerea

execuţiei silite, fie pentru plata de daune egale cu valoarea reziduală a echipamentelor.

Art. 31. Orice alte taxe în afara plăţilor negociate contractual privind derularea

contractului de leasing după livrarea echipamentelor, incumbă BENEFICIAR-ului.

Art. 32. Plăţile se fac în contul şi banca ce vor fi indicate de către LESSOR.

Art. 33. Orice comunicări între părţi în legătură cu prezentul contract se vor face în

scris la adresele indicate de către părţi.

Art. 34. Prezentul contract nu poate fi modificat decât prin acte adiţionale convenite şi

semnate de către ambele părţi.

Art. 35. Clauzele prezentului contract sunt considerate de către părţi confidenţiale în

raport cu alţi agenţi economici, divulgarea acestora cu consecinţa prejudicierii intereselor

părţilor putând atrage răspunderea părţii în culpă.

VII. Forţa majoră

Art. 36. Constituie caz de forţă majoră orice eveniment pe care partea care-l invocă

nu-l putea prevedea la momentul încheierii contractului şi căruia ea nu-i putea împiedica sau

preveni efectele, care este de natură să facă imposibilă tempor sau definitiv, în tot sau în parte,

executarea obligaţiilor contractuale, cu excluderea evenimentelor făcând executarea mai

dificilă sau mai oneroasa.

Art. 37 . Contractul care invocă o cauză de exonerare ar obligaţia de a aviza de acest

lucru cealaltă parte într-un termen de...zile decurgând de la momentul când ea are cunoştinţă

de eveniment sub sancţiunea decăderii, descriindu-l cu precizie sub aspectul incidenţei şi

duratei asupra exercitării obligaţiilor contractuale. Încetarea evenimentului de forţă majoră va

fi comunicată în acelaşi termen de partea care se prevalează de el.

VIII. Dispoziţii finale

Art.38. Anexele la contract fac parte integrantă din contract.

Art. 39. În legătură cu derularea prezentului contract părţile desemnează ca persoane

de contract pe ............... din partea LESSOR-ului şi ..................... din partea BENEFICIAR-

ului.

93


Art. 40. Prezentul contract intră în vigoare la data semnării şi are o durată de

valabilitate de ............

Încheiat în două exemplare originale astăzi ..........., la sediul ......................

LESSOR, BENEFICIAR,

……………………………… …..........................................

94


ANEXA 3

Principalii operatori de leasing financiar

2009 la 31.12 2009 la 30.09 2009 la 31.06 2009 la 31.03 2008 la 31.12

VBF(mil.euro)

NCVBF

(mil.euro)

NCVBF

(mil.euro)NC

VBF(mil.euro)

NCVBF

(mil.euro)NC

UniCredit Leasing Corporation IFN

280* n/a 250* n/a 197* n/a 100* n/a 555,56 14234

BCR Leasing IFN 139 4814 103,879 3350 73,1 2187 371131

460 14744

Porsche Leasing Romania IFN

121 7108 94,5 5562 72 4103 42,92598

297 16.323

Afin Leasing IFN 109,605 1061 105,31 881 86,913 623 35,297 298 298,93 2.832

IMPULS-Leasing Romania IFN

84,187 5810 68,788 4689 46,332 3186 231629

206,233 14.042

BRD Sogelease IFN

73,79 1284 55,926 n/a 37 n/a 20 n/a 237,274 3.439

VB Leasing Romania IFN

68,256 3316 58,05 2725 39,05 1820 12,71 659 147,614 8057

NBG Leasing IFN 67,210 1786 60,3 1557 44,04 1243 12,92 303 179,73 3997

RCI Leasing Romania IFN

51,211 6077 42 n/a n/a n/a 20,606 n/a 171,141 18.917

Ţiriac Leasing IFN

34* n/a 28* n/a 14 n/a 10 n/a 220 5.686

Italo Romena Leasing IFN

30* n/a 27 n/a 21 n/a n/a n/a 6 n/a

Immorent Romania IFN

30 n/a 20 29 n/a n/a 2,022 10 54 n/a

VFS Interna]ional Romania IFN

25,865 455 23,933 520 14 219 5,3 n/a 118 n/a

ING Lease Romania IFN

20 n/a 17 n/a 12,9 n/a n/a n/a 154 n/a

Piraeus Leasing IFN

17* n/a 17 n/a 7,25 n/a 2 n/a 176,08 n/a

EFG Leasing IFN 13,745 530 8,798 436 6,345 329 2,691 213 153,19 1634

TBI Leasing IFN 12 n/a n/a n/a n/a n/a n/a n/a 53,83 2088

Raiffeisen Leasing IFN

10* n/a 10* n/a n/a n/a 0 0 190,6 2929

OTP Leasing IFN 10* n/a 10* n/a n/a n/a n/a n/a 161 n/a

GE Money Leasing IFN

9* n/a 9* n/a 6,441 n/a n/a n/a 161 7600

BT Leasing Transilvania IFN

8,9 n/a 8,8 n/a 6,626 n/a n/a n/a 55 n/a

Credit Europe Leasing IFN

7 n/a 6,5 n/a 2 n/a n/a n/a 77 1114

Romstal Leasing IFN

6,5* n/a 6 n/a 5,595 n/a n/a n/a 188,98 5862

Alpha Leasing IFN

3 n/a 3 n/a n/a n/a n/a n/a 79 n/a

MKB Romexterra Leasing IFN

2,7 n/a 2,4 n/a 1,743 n/a 1 n/a 58 n/a

VBF: valoare bunuri finanţate aferente contractelor noi; NC: număr contracte noi; * estimat Piaţa Financiară.Sursa: Piaţa Financiară,Finleasing, Februarie 2010

95

Documents

Contabilitatea Operatiunilor de Leasing