Constelatii diamantine nr. 9 (49) / 2014

Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul V, Nr. 9 (49)Septembrie 2014

Per aspera ad astra

Semneaz :

Armina Flavia AdamIonel Iacob Bencei

Mihai Batog-BujeniEmil Bucure teanu

Livia CiupercJosef Czechowicz

Eugen DeutschConstantin Dobrescu

Gelu DragoDoina Dr guGeorge FilipVasile Filip

Ovidiu GhidirmicPetre Gigea-Gorun

Stelian GomboMihai HorgaMarian Hotca

Dumitru IchimStej rel IonescuDimitrie JegaDaniel Marian

Florin M ce anuConstantin MiuRodica Moru an

Gentiana H. Muhaxhiritefan Radu Mu atMarin N stase

Janet NicNicolae Nistor

Dan NoreaIon Pachia-Tatomirescu

Mugura Maria PetrescuGeorge Petrovai

George PopaViorel Roman

Florentin SmarandachePetru SolonaruElena Spiridon

Gheorghe A. StroiaVictor Tei anu

Ben TodicMonica TothIon Turnea

Leonard Ionu VoicuMariana Zavati GardnerIngres - Jupiter i Ganymede

Janet Nic , Ifigenia recidiveaz .....................p.3Doina Dr gu ,Sec iunea de aur .......................p.4Ovidiu Ghidirmic, Autocenzura sau ceea ce nelipse te ............................................................pp.5,6Josef Czechowicz, Poeme ................................p.6George Popa, Poezie i politic .................pp.7-8Florin M ce anu, Pic tur de pictur .Jean Auguste Dominique Ingres .....................p.8Livia Ciuperc , Elogiul familiei cre tine ..pp.9,10Stelian Gombo , Terra, planeta sufletelor

cite .......................................................pp.11-14George Petrovai, Încotro? ...............................p.15Constantin Miu, pturi duhovnice ti în liricareligioas a lui Ioan Alexandru ............pp.16-17Marian Hotca, Poeme .....................................p.17George Filip, E toamn iar... .........................p.18Florentin Smarandache, Amazonia .......pp.19,20Constantin Dobrescu, Gânduri la apari ia unei

i eveniment ...............................................p.21Daniel Marian, Trandafirul inimii ...............p.22Ion Turnea, Despre frumuse ea i importan a

ii ...................................................................p.23Ion Pachia-Tatomirescu, Parte a întreguluiliteraturii na ional-valahe .....................pp.24-26Armina Flavia Adam, Versuri .........................p.26Petru Solonaru, Numele inorogului .....pp.27-29Mariana Z. Gardner, Prima zi de coal .....p.29Ben Todic , Interviu cu scriitorul Ioan Micl u-Gepianul ....................................................pp.30-32

tefan Radu Mu at, Versuri ...........................p.32Mugura Maria Petrescu, Drag Maria,drag ... .......................................................pp.33,34Gheorghe A. Stroia, Poezia lui Boris Ioachimsau Lirica de dragoste versus asfixiantulcotidian (pseudo)modernist .................pp.35,36Mihai Batog-Bujeni ,Sonete ........................p.36Marin N stase,Hora ................................pp.37,38Viorel Roman, România i Republica Moldova,în Europa ...........................................................p.39Rodica Moru an, Versuri .................................p.40Elena Spiridon, Versuri ...................................p.40Dumitru Ichim, Versuri ...................................p.41Nicolae Nistor,Versuri ....................................p.41Petre Gigea-Gorun, Prezentarea particip riiArmatei Române la cel de-al doilea r zboimondial, în cifre i fapte, de la “Musée del’Armée” din Paris ...................................pp.42-45Monica Toth, Versuri .......................................p.45Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.46Mihai Horga, otron (pamflet) ......................p.46Emil Bucure teanu, La început de an colar......................................................................pp.47,48G. Drago , La mul i ani “Slova cre tin ”! .....p.48Dan Norea, Creta, insula legendelor ...pp.49-51Stej rel Ionescu, Poeme .................................p.51Leonard Ionu Voicu, Funia ro ie ..........pp.52,53Gentiana H. Muhaxhiri, Versuri ....................p.53Vasile Filip, Urmele omului ...........................p.54Victor Tei anu, Un jurnalist cu Oper ........p.55I. I. Bencei, Constela ii epigramatice ..........p.56Dimitrie Jega, Constela ii epigramatice ....p.57Doina Dr gu , Exerci ii de luciditate ...pp.58-60

Sumar Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

- apare lunar -

Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog,critic de art

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

ISSN 2069 – 0657

Redac iaRedactor- ef: DOINA DR GUSecretar general de redac ie: JANET NICRedactori literari: IULIAN CHIVU

BAKI YMERI DANIEL MARIAN

Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- GEORGE FILIP, Canada, scriitor

Materialele se pot trimite la adresele:[email protected]

[email protected]

www.scribd.com/doina_dragut

2 Anul V, nr. 9(49)/2014Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Adresa redac iei:Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,

România, cod: 200440

DTP: Doina DR GU

Ilustra ia revistei: Jean Auguste Dominique Ingres

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

mailto:constelatiidiamantine1:@gmail.com

mailto:const.diamantine:@gmail.com

http://www.scribd.com/doina_dragut

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 3Anul V, nr. 9(49)/2014

Janet NIC~

IFIGENIARECIDIVEAZ{

În num rul 8 al revistei „Luceaf rulde diminea ”, celembra Ifigenie î ipune, din nou, poalele în cap i d cuciocul în revista „Constela ii diamantine”,cu toate c i-am propus, amicalmente,

ne lase în mizeria noastr cultural , ne sim im i noi bine, c nu avem ne-

voie de „serviciile” ei de doi bani, înve-ninate i agramate.Duc -se cu joim ricape la alte case, poate se alege cu vreunou de câ , sau cu un colac, din mila gos-podarilor t mâia i. Cu orgoliul unei clo eliterare, împ unându-se cu talentul pecare, nici dac îl cau i cu lumânarea, nu-lare - scuze pentru rimele involuntare ipentru cele viitoare!- caut râme printoate revistele, spre propria-i în-destulare. Cronc nind i cotco-

cind, s vad lumea cât estede mare - din nou, drag cititor,iertare! - face varz toate revis-tele care îi ies în cale, din întâm-plare, face cur enie, împro -cându- i pân i confra ii debreasl i de uniune, d cu m -tura, lipe te etichete i, în nu-mele cur eniei perfecte, scui-

, triumf tor, pe provincialismultuturor care, din nefericire, nu-i provoac fericire i intelectua-la pl cere. Creatur cameleoni-

i târâtoare, cu verde de Pa-ris în gu , ia, de fiecare dat ,alt întruchipare - form sigurde degradare! - semnând, încol-it , când „Ifigenia”, când „din

Taurida”, când „Tauridi”.Maestr în „Love te i

fugi!”, de data aceasta, atacrevista „Constela ii diamanti-ne”, c utând a ne învr jbi cu al-

revist -„Apostrof”, din Cluj-Napoca - sus inând c am aveaun dinte împotriva acestei re-

viste. Preciz m c niciodat n-am expri-mat nicio opinie referitoare la revista sus-amintit . Dar, dup cum se vede, cu ta-lent de intrigant , sfoiegita doamn cautînt riri, caut solda i, în vederea unui vi-itor asediu asupra revistei noastre. Re-amintim principiul care ne-a c uzit, icare ne c uze te, anume c ne vrem,dup putin ele, sau neputin ele noastre,complementari altor reviste, tuturor revis-telor. Iar dac este vorba despre „usc -turi”, s fim serio i, acestea se g sescpeste tot, fie în revistele „aristocrate” aleCentrului, fie în cele ale provincialismuluiperiferic. Peste tot, valorile sunt ameste-cate cu nonvalorile, dar critica s toas

vede partea plin a paharului, chiar dacse consemneaz - i e bine c se întâm-pl a a - gre eli, stâng cii, naivit i, bana-lit i, aspecte care nu anuleaz , în niciunfel, o întreag revist .În plus, o revistcare apare în provincie, din pasiune ientuziasm, trebuie privit cu simpatie iîncurajat , în numele unui pedagogism

tos. i, s fim consecven i pân lacap t, vom ar ta, concret, c Ifigenia,acest Mihai Viteazul al literelor române ticu sutien, p store te, pe matinalul luce-ferism, gre eli elementare, adev rateboac ne gramaticale, care descalificorice talent, oricât ar fi el. Am spicuitdintr-un autor - nu spunem cine, persoa-

important ! - un dezacord dezile mari, între subiect i predicat,într-o recenzie, care se vrea, pro-fund i înalt, intelectual . Ziceautorul, doct: „...se simte, din fe-ricire, talentul i exigen a fade scris”. S-or sim i talentul iexigen a poetesei, dar ale recen-zentului, nu prea! Nu cu mult maideparte de aceast „alunecarede teren”, dai, vrei, nu vrei, cupiciorul în gropile unor cacofoniicare, se pare, au devenit un felde insigne ale revistei desprecare facem vorbire: „contactulcu realitatea îns i dispare”; „Ocercet toare cu rezultate anteri-oare”. Toate aceste „sc ri”de incultur , care se g sesc într-o revist de „ cu cultur ” i „curenume” nu ne fac s blam mrevista, punând-o pe butuci, do-rindu-i pieirea, a a cum, agresiv,o face incon tienta Ifigenie, laadresa revistei noastre.Dac are minte, s ia aminte!

16 septembrie 2014Ingres - Domni oara Caroline Riviere

4 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 9(49)/2014

Doina DR~GU}

SEC|IUNEA DE AURO realitate, pe care au observat-o oame-

nii, înc din antichitate, este aceea c toateelementele din natur ascult de anumite legi,între ele fiind stabilite anumite rela ii ce for-meaz o armonie a propor iilor. De asemenea,au observat c lucrurile se integreaz într-un fel de sistem, c se afl într-un echilibruuniversal, în timp i spa iu.

Pornind de la aceste constat ri i obser-va ii, oamenii au descoperit c la fundamentuluniversului stau legi numerice i geometrice,

acest univers, privit atât ca o sum de com-ponente, cât i în totalitatea lui, este subor-donat unui sistem de propor ii universal.

Ideea c universul e guvernat de numerei-a fascinat mai ales pe matematicieni, pefizicieni, pe filosofi, pe teologi.

Probabil c niciun num r nu ilustreazmai bine aceast idee i nu a fost înconjuratde atâta faim i mister ca num rul phi, cu-noscut i sub numele de „sec iunea de aur”.Definit de Euclid, cu mai bine de dou mii deani în urm , phi (1,618...) pare prezent pestetot în natur : de la cochiliile melcilor i dis-punerea petalelor florilor, pân la forma ga-laxiilor.

Artele plastice, muzica, literatura, tiin-ele naturale respect , i ele, legea uimitorului

num r.Primul înv at al lumii care a descoperit

universul este guvernat de legi matematicea fost Pitagora (c. 580-500 î.H.), filozof ide-alist grec i matematician. El punea la teme-lia interpret rii întregii realit i obiective isubiective teoria numerelor i a armoniei. Înacest sens, el a spus: „La început a fost Nu-

rul”, iar concep ia lui, cunoscut sub for-ma „Numerele guverneaz Lumea”, se re-

se te, în diverse variante, în numeroasesisteme filosofice.

La un secol dup Pitagora, care a sus i-nut primatul numerelor asupra formelor, filo-zoful grec Platon (c. 427-347 î.H.) a elaboratteoria idealist-obiectiv a Ideilor sau a For-melor, afirmând, prin aceasta, primatul for-melor asupra numerelor. Se na te acum aceadualitate ireductibil între lumea numerelori cea a formelor, considerate ca dou entit i

distincte.Abia în secolul al XVII-lea, filozoful i

savantul francez René Descartes (1596-1650)a f cut descoperiri epocale în matematic pu-nând bazele geometriei analitice. El a de-monstrat c între cele dou entit i, cea aNumerelor i cea a Formelor, nu numai c nuexist deosebiri, dar c ele se afl într-ostrâns dependen , fiind forme ale aceluia iunivers.

Dintre toate propor iile cunoscute în ma-tematic (legile lui Kepler, legea lui Bode - însistemul solar; irul lui Fibonacci, sec iuneade aur, simetria, ritmul i euritmia etc. - înnatur ), sec iunea de aur este suveran înregnul animal i în cel vegetal. Corpul ome-nesc este alc tuit dup principiul sec iuniide aur; ombilicul împarte în imea total acorpului conform sec iunii de aur, iar celedou p i rezultate (de la ombilic la cre teti de la talp la ombilic), se subîmpart, la

rândul lor, i ele, tot dup raportul sec iuniide aur. La floarea-soarelui, irurile de semin esunt dispuse în curbe ce formeaz spiralelogaritmice; la fel, multe specii de cochiliisunt curbate dup spirale logaritmice; de ase-menea, în cosmos, nebuloasele i cozile co-metelor sunt spirale logaritmice, spirala loga-ritmic , dup cum se tie, fiind una dintrecele mai interesante propriet i ale sec iuniide aur.

Sec iunea de aur a fost cunoscut , maiîntâi, de c tre ini ia ii egipteni i greci, care onumeau împ irea în medie i extrem ra ie.Ei o foloseau în construc ii i o ineau se-cret . Abia în secolul III î.H., a fost cunoscuti divulgat de filozoful grec Euclid (c. 450-

374 î.H.).Matematicianul italian Luca Pacioli di

Borgo (1445-1514), studiind împ irea înmedie i extrem ra ie, a numit-o „proportiadivina”, în cartea intitulat „De divina pro-portione”, ilustrat de Leonardo da Vinci.

Da Vinci preia - i el - aceast problem ,în scrierile lui, i, uimit de extraordinarele eipropriet i, o nume te, pentru prima dat înistorie, sec iunea de aur.

Cel mai faimos tablou din lume, „MonaLisa”, este un exemplu concret de utilizarea propor iei divine în art . De asemenea„Cina cea de tain ” se bazeaz pe sec iuneade aur.

Ce este, de fapt, sec iunea de aur? Vomîncerca s d m o explica ie matematic sim-pl . Pe un segment de dreapt AB, A i B fi-ind punctele lui extreme, se afl o infinitatede puncte.

„Dintre toate aceste puncte, unul singur,pe care-l numim C, împarte segmentul dat îndou p i inegale în a a fel încât raportuldintre segmentul întreg i partea mai mare

fie egal cu raportul dintre partea mai marei partea mai mic , adic AB/AC = AC/CBi invers, raportul dintre partea mai mare i

segmentul întreg s fie egal cu raportul din-tre partea mai mic i partea mai mare, adicAC/AB = CB/AC.”

Când Platon define te propor ia, în ge-neral, el define te, f s tie, sec iunea deaur, care este, spune el, „unica form orga-nic , fireasc a propor iei, chintesen a uni-

ii în multiplicitate” i c „nu se poateface o bun corelare între dou lucruri, fun al treilea. Numai a a se realizeaz o pro-por ie frumoas ”.

Dac ne referim la simbolismul num ruluitrei, trebuie amintit c , la unele popoare, cifra3 reprezint triada cer-p mânt-iad, la altelecer-aer-p mânt sau existen a celor trei con-tinente ale lumii vechi (Europa, Asia, Africa),triunghiul, prin cele trei vârfuri ale sale re-prezint lumea transcendent (Dumnezeu,Fiul i Sfântul Duh), în religiile orientale esteprezent treimea (Trimurti = Brahma + Vi nu+ iva), în filozofia religioas german existtrei faze ale evolu iei (devenire-existen -pieire), în mitologia greco-german exist treiGra ii, trei Parce etc.

a cum spunea Leonardo da Vinci,„propor ia poate fi reg sit nu numai înnumere i m suri, ci i în sunete, intervalede timp i locuri, ca i în orice altceva”.Chiar dac anumite obiecte ni se par dispro-por ionate, ele au, totu i, propor ii pentru cse bazeaz pe raporturi.

În epoca modern i contemporan , sec-iunea de aur are o prioritate absolut asupra

celorlalte propor ii. Cercet rile dedicate sec i-unii de aur au ar tat c num rul de aur struc-tureaz anumite elemente din natur , inclusivpsihicul uman.

tim, deci, ast zi, c o corect punere înpropor ie respect raportul sec iunii de aur.

5Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul V, nr. 9(49)/2014

Ovidiu GHIDIRMIC

Autocenzurasau ceea ce ne lipse]te

simt nevoit s m repet i s m întorcla un microeseu mai vechi, Reversul liber-

ii, din volumul al doilea al c ii meleProDomo (Editura Scrisul Românesc, 2013) încare avansam ideea c Libertatea - problemacapital a istoriei i a vie ii sociale - nu este ozei f pat i trebuie s ne-o închipuimca pe o medalie cu dou fe e, cu aversul ireversul ei. De fapt, nu numai libertatea, citoate lucrurile i fenomenele acestei lumi potfi privite ca o medalie cu dou fe e, cu aversuli reversul lor. Dar noi suntem îmbiba i de

prejudec i i de p reri preconcepute, ca bu-retele de ap . Nu cunoa tem bine istoria uni-versal i nici istoria na ional i nu vrem sînv m nimic din ele.

a se face c , pân mai deun zi, noi nuvedeam decât o fa a libert ii, cea lumi-noas , aversul ei, care ni se refuzase de atâtaamar de vreme. Libertatea devenise, pentrunoi, o obsesie, un ideal i o aspira ie, cel maiînalt ideal i cea mai puternic aspira ie, pen-tru care eram în stare s ne sacrific m i via a.

i unii dintre noi chiar i-au sacrificat-o!

Cealalt fa a libert ii, reversul ei, ni s-a dezv luit treptat, dup 1990, când am pututconstata c libertatea nu are numai o faluminoas , gra ioas , ci i una întunecat idizgra ioas , chiar grotesc .

Dup ani de-a rândul, în care libertateane-a fost îngr dit , am trecut brusc, dintr-odat , la o libertate f limite, care a degeneratrepede în haos i anarhie. Ne-a fost dat, ast-fel, s tr im, de la o vreme, drama sau tragedialibert ii, c ci libertatea poate deveni, la unmoment dat, o i mai grea povar ,decât ab-sen a ei, atâta timp cât aceast libertate nueste con tientizat i asumat , responsabi-lizator.

Aceasta este drama României de ast zi,o dram a libert ii neasumate i necon ti-entizate, neresponsabilizate.

Tema libert ii de exprimare nu poate firupt de tema libert ii în general,care nupoate fi bine în eleas decât dintr-o perspec-tiv mitologic i filosofic ,iar pentru aceastatrebuie s facem un recurs la mitologia greac .

La vechii greci, Ananke era zei a nece-

sit ii universale, personificarea constrân-geriii absolute, v zut ca o frân indispen-sabil , ca un obstacol ineluctabil în calea vo-in ei, ca o limitare a libert ii i a mi rii. Îngândirea antropocentric a vechilor greci nuexista libertate f constrângere, care erareprezentat de Lege. Nemesis, fiica luiAnanke, era zei a r zbun rii i a justi iei di-vine, care juca un rol de restabilire a echili-brului lumii. Deviza ei, înscris petemplul dela Delfi, era m sura: ,,Nimic prea mult’’.Dep irea m surii atr geapedeapsa divin .

Între Ananke i Nemesis poate fi fixatîntreg statutul libert ii în gândirea vechilorgreci, ale c ror idei au trecut la romani. LucianBlaga avea perfect dreptate când spunea,în Trilogia culturii, c vechii greci au fostcuceri i numai sub raport militar de romani,dar i-au cucerit spiritual pe ace tia.

Una dintre func iile cele mai importanteexercitate de Ananke estecenzura (latinesculcensura - control). Ananke efectua - se poatespune a a - o cenzur cosmic . Dup cumacela i Lucian Blaga vorbea, în cadrul siste-mului s u filosofic, de o ,,cenzur transcen-dent ’’, pe care o instituie Marele Anonim(metafora blagian pentru divinitate) pentrua opri cunoa terea paradisiac .

Deci exist cenzur i la un nivel mai înalt,nu numai politic, ca s facem o glum meta-fizic .

Nu exist libertate spontan . Libertateajunglei este numai pentru animale. G. C li-nescu spunea, într-una din tabletele sale dinGâlceava în eleptului cu lumea, o fraz me-morabil , de o mare vigoare i expresivitate:,,Cine deschide cu ca urangutanului are ostranie idee de libertate’’.

Nu exist decât libertate trecut prin con-tiin .

Cenzura este impus în istorie de regimu-rile totalitare, de dreapta sau de stânga, deregimurile extremiste.

Subiectul dezbaterii De la cenzur laautocenzur este vast i nu se limiteaz

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine6 Anul V, nr. 9(49)/2014

numai la libertatea de exprimare, la libertateacuvântului, ci se refer la toate actele i laîntregul comportament uman.

Imediat dup 1990, cenzura politic aregimului totalitar comunist,exercitat deDirec ia Presei (n.b. care fusese desfiin atoficial, ca institu ie, înc din 1982!) a c zut,a fost suprimat . Se p rea c intr m într-oepoc luminoas i de durat a libert ii nor-male a presei i a tip riturilor i a mass-media,dar n-a fost a a. Odat cu libertatea de expri-mare necenzurat , cealalt fa , întunecat ,dizgra ioas i grotesc a libert ii, reversulei, a început s i spun din plin cuvântul.

A început s se manifeste, mai întâi, sub-cultura, siluirea limbii române în fel i chip.Stric torii de limb s-au înmul it mai mult caoricând. Abuzul de neologisme, în specialde anglicisme, este ca la el acas . Eugen Si-mion avea dreptate când afirma, în Frag-mente critice, c am ajuns s folosim, înmass-media, un jargon ciudat: ,,romgleza’’.,,Be ia de cuvinte’’, pe care o ostraciza, lavremea lui, Titu Maiorescu, la ora actualface ravagii în presa noastr a a-zis cultural .

Ca i cum toate acestea n-ar fi suficientei ca tot acest spectacol jalnic s fie cât mai

complet, limbajul trivial i pornografic a câ -tigat pretutindeni, nunumai în mass-media,dar i în literatur , tot mai mult teren. i toateacestea, în numele libert ii de exprimare!

Ce este de f cut? A disp rut cenzura, darne-a r mas ceva mult mai important: auto-cenzura, care nu poate disp rea niciodat ,definitiv, pentru c este strâns legat de con-di ia uman i se afl în con tiin a noastr .

Socrate vorbea despre un demon al s u,despre un spirit (gr. ,,daimon’’ - spirit) ceac iona ca o frân moral care îl oprea de lafaptele rele i ca o voce interioar ce-i opteacum s reac ioneze în anumite împrejur ri alevie ii. Aceasta este autocenzura, o frân mo-ral interioar , un sim al m surii i al buneicuviin e, conform devizei: ,,Nimic preamult’’, înscris pe templul de la Delfi, al turide o alt maxim nu mai pu in celebr :,,Cunoa te-te pe tine însu i!’’. Autocu-noa terea este o premis a libert ii, iar auto-cenzura este un autocontrol, o consecin aautocunoa terii.

Autocenzura este chiar esen a democra-iei, ceea ce ne lipse te cel mai mult la ora

actual . De aceea suntem atât de departe,deocamdat , de democra ie, pentru c nu necunoa tem atât de bine pe noi în ine i n-avem frân moral i autocontrol.

Totul depinde de gradul de cultur al uneina iuni, pentru c numai cultura ne poateelibera. Numai prin cultur putem deveni li-beri cu adev rat.

Józef CZECHOWICZ(Polonia)

Traducere de Al. {ERBAN-IA{I

CÂNTECEL CU LACRIMI

Cântece de leag n ca bocetedin ferestre dep rtate luciri aurii fugu ape pereteîn zadar încerci s-ajungi cu mânu aîntr-o carte mare zeci de desenenarcotic pentru zile grelede iarn

Cuvinte din jale i durereun cântecel ce se urc la cereu îns tot m cred la norm

consacru tuturor valurilor rarelas’ s m poarte ele departenimeni s nu fie la cârmultimul tact al cântecelului se sfâr testingherîn groaznice furtuni ale mâniei de fier

Cântecel înviatde ce îmi vinzi neputin a din cuvintei-amintiri

a fost cândva un lan - eu nu l-am t iatn-am reu it singur s recurg la biciuiri

DESPRE CER

Nu se mai aud fugind nori ori n fle inorii plini de ap plecat-au la alte dimine idin hala pustie cereasc se toarn prafcerescfiltrat printre sârme pauze i sirenece vuiescamiaza se presar uscat i asprpeste siluete de aeroplane i r cealadin cartiere ca o lepr

Merit s -i cân i osanale doar e a noastrori de dincolo de m ricât e de frumoas când fumeg prin eaai hornului stâlpi tem toride la fabrica de c mid iar împreundeasupra p durilor dep rtatea fier azuriu sun primitiv i uriacând a ezat la poarta ora ului albse umple de fumcând tie care este ziua pâinii de-acummerit s -i cân i osanaleSudul este limpede i unitar agale

amiaza- i întinde coperi ul de lemn p tatcu scurgeri de tencuialînc din copil rie mi se arcuia deasupracapului i-atunci cineva îmi optea deacolo f sfialfiule

FIOLE I POCALE

Peste cortegiul de înmormântarebalcoane stindarde i sicrieprin nori avioane fac c rarecomparabile cu omul care le-a în elespe toate - locomotiva expresului nu esteun colos în sate vacile nu se mir dema inile de stors laptecântecele cabaretului se-adun pe-un gardpe altul doar realitatea suport chinuriledin vise fiecare st gata s nu creadcele scrise

O reclam url dup alt reclamun semnal lumineaz alt semnaldin uier turi ascu ite i suluri de fum

scute din zbor recuno ti timpul vie iimereu este acela i cu toat viteza rota iilorcâteva zeci de milioane de lan uritrag lumea cu-ncetulse tie c nu exist perfect curat unuldar i duhurile în nenum ratele laturipentru ochii no trise l te mereu procesul vie iipeste tot milioane bilioane trilioanede-ngrozitoare nop i

Norii se umezesc de plânsul s cieiîntr-o cafenea micu muza frontuluitrosne te cu surâsuri literaturaîn palat masa verde adun baniiîn teancurile bog iei

Dac eu a putea tulbura toate astea fi deja acolo sus

Privi i dincolo de u ile închisedrumuri colorate ard pe-ascunsde ce oare tot ce existnu se poate schimba odat cu noiîn sfin enia parfumuluide la potirul din Graal


George POPA

POEZIE }I POLITIC{În elepciunea i arta politic nu pot fi acela i lucru.Aristotel - Etica nicomahic

Elementele inferioare, i nu cele mai elevate,dau tonul ansamblului. (Georg Simmel)

Teoretic, homo politicus este un personajinteresat de binele public, astfel c ac ionea-

în acest sens. Este defini ia obi nuit îndic ionare.

Iat îns p reri de-a lungul mileniilor. Îndialogul Republica, Platon calific oameniipolitici drept „mincino i i f arnici”; MarcAureliu, în Meditationes, îi caracterizeazdrept „jigodii” („Cât sunt de meschini, ace tipigmei care joac pe politicienii i î i ima-gineaz c ac ioneaz ca filozofi! Meschinelejigodii!” - Cartea IX, 29); Nietzsche, în Willezur Macht (Voin a spre putere), îi denume teîn repetate rânduri „canalii” (iar în a vorbit-a Zarathustra, vorbind despre canalii; „Via aeste un izvor al bucuriei, dar unde vine sbea canalia, toate fântânile se otr vesc”);Eminescu, în scrierile sale politice - îi coboarla nivel de „pornocra i”, cuvânt în premieruniversal . Grada ia infernal apare semni-ficativ .

Politicianul este un personaj obsedat deideea c are capacitatea de conduc tor alunui grup social, grup a c rui extindere poatemerge de la o a ezare comunal pân la oar , un continent sau chiar întreaga lume.

În realitate, motiva ia c vrea s instituiesau chiar s revolu ioneze fericirea oameni-lor, dreptatea etc. este pur declarativ - de iprinde la credulitatea celor în ela i de politici-enii anteriori. Adev ratul mobil este cel recu-noscut de Schopenhauer: politicianul areexacerbat impulsul înn scut omului de a do-mina, de a supune pe al ii, impuls prezent întoat lumea animal .

Ca atare, cum dorin a supraetaj rii estegeneral-uman , rezult în mod fatal luptaîntre politicieni. De aici, dou consecin e ca-racterizeaz via a politic : mijloacele para-morale utilizate pentru a învinge i, odatdevenit înving tor, setea tot mai crescut dea acapara cât mai nes ios putere.

Or, având în vedere c în cadrul luptei dea învinge în context social, la lipsa de controletic, se adaug in- sau pseudo-cultura, semi-

doc ia sau sfertodoc ia, nivelul intelectualde obicei sc zut al politicienilor precum icel i mai sc zut la mare parte a popula iei,aceasta din urm este u or manevrat de di-verse curente de opinie însu ite, de obicei,

discern mânt.De aici lipsa unui control al abuzurilor

politicianului, conjugat cu iner ia celor con-du i de a ini ia schimb ri radicale. Schim-

rile apar de regul când abuzurile exced oanumit limit i se impune un nou politician,care pare salvator, dar care, cu foarte rareexcep ii - iar în acest caz este i el eliminatsub o form sau alta -, va urma acela i modelde dominare.

Cum se împac aceast dubl fatalitatecaracterial reprezentat de politician i decei condu i, cu afirma ia lui George Usc tes-cu: Politeia este tot Poiesis? Evident, aceastîmp care nu poate avea loc decât la nivelpur semantic: poiein, în limba greac însem-neaz „a face”. Numai c în politic a faceeste echivalent cu perversitatea, mascarada,cupiditatea - r ul sub diferite forme.

Comentariile politice, în volume întregi,ale lui Eminescu, sunt îns de o cu totul altfactur - singular - pe plan autohton.

Acestea constituie o revolt de cea maipur etic împotriva politicianismului corupt,distrug tor de con tiin e i de ar . Publicis-tica eminescian este o poietic a celei maiînalte i imperative morale, polarizând injurul ap rii identit ii spirituale a propriuluipopor împotriva complicit ii dintre ni teviituri malefice str ine i tr torii autohtoni.

ci iat aparentul paradox: a a cum pu-tem vedea înc din primele rânduri ale acesteiprezent ri, cea mai lucid caracterizare a po-liticienilor au f cut-o mari gânditori-poe i -Denkender-Dichter - cum i-a numit Heidegger:Platon, Marc Aureliu, Nietzsche, Eminescu.

ci gânditorul-poet i poetul-gânditor po-sed cea mai lucid i necru toare con tiina valorilor, i totodat , o ap demascândviciul politic.

i care este r spunsul poe ilor la agre-siunea politicianismului? Este poezia: a luiAndrei Mure anu, a lui George Co buc,Octavian Goga i înainte de toate, a lui Emi-nescu - ap tori ai r cinilor, ai originilorpure, a valorilor spirituale dintâi, nealterate,ale neamului.

Capodopere precum Doin de Eminescui Doina lui Co buc sunt exemplare ca mus-

tr toare m rturii. Ce splendid delimitareetic i diatrib în partea a doua a Scrisorii aIII-a eminesciene, i câte adev ruri pereneneiert toare în versul De la Nistru p’în laTisa! Un adev rat catehism axiologic. Poezialui Octavian Goga - Noi - este o excep ionaldefinire a sufletului acestor plaiuri, cu celedou versuri geniale: „Privighetori din alte

ri/ Vin doina s ne-asculte”.Autodefinirea, „patriotismul” nu mai sunt

acum la mod , ci - ca urmare a dezordinii mo-rale i materiale provocate de pleiade funestede politicieni - exodul, mai ales al tinerilor,pentru a servi cu munca i inteligen a lorstr ine meleaguri. Astfel, tindem s devenimservitorii de lux ai altor neamuri. Numai c ,afirma Rabindranath Tagore, „a dezlega ar-borele de leg turile care-l înr cineazîn p mânt, nu d arborelui libertatea”; maimult înc : dac smulgi pomul din locul lui, înalt parte nu mai d fructe decât hibride -

culoare i arom , i lesne putrescibile.Marile culturi ale spiritului apar in unor

popoare cu puternic personalitate genetic ,precum India Vedelor, i a a Upani adelor;Grecia lui Homer, Fidias i Platon ; Germanialui Kant, Beethoven, Hölderlin; Italia luiDante, Leonardo da Vinci, Michelangelo;Fran a lui Descartes, Voltaire, Baudelaire;Spania lui Cervantes, Velasquez, El Greco;Olanda lui Rembrandt; iar Anglia, mai multcuceritoare de p mânturi decât creatoarespiritual, a fot salvat cultural la superlativulabsolut de Shakespeare.

Amestecul, dilu ia, desindividualizarea,


omogenizarea heteroclit genereaz produc iiculturale modeste. Se pierde matricea crea-toare primordial , identitatea, sublimul origi-nar în favoarea unei goane generalizate dupsatisfac iile imediate al zilnicului fugar. Estedec derea spiritualit ii, a culturii i înlocu-irea lor cu civiliza ia materialit ii - homomanducans a lui Nietzsche i homo porno-cratus eminescian - idee formulat profeticde Oswald Spengler în Untergang desAbendlandes - Apusul occidentului.

Se pierde poezia sufletului i for a crea-toare ale nemuritorului Acas , precum ba-lada Miori ei, unicat pe plan universal al nun-tirii mitice dintre omul locului i paradisiaculnaturii, unde î i are r cinile.

Politea i poezia sunt antagonice. Esteefectul Nero: prima ac ioneaz distructiv asu-pra celeilalte. Nici o „utopie” Morus-ian nule poate împ ca. Autorul este decapitat, iarcartea ars . C ci nu de capete, de creiere aunevoie gloata de pe strad i ajun ii de pe tron.

Toate acestea pentru c , afirm Cervan-tes, „lumea este a a cum a l sat-o Dumnezeu,uneori i mai r u decât atâta”. Iar Shakes-peare conchidea în Sonetul 121: „The menare bad in their badness reign”.

i s ne amintim cuvântul de plecare allui Voltaire: „Et maintenant que je pars, jelaisserai ce bas-monde aussi bête et aussiméchant que je l’ai trouvé en y arrivant”.„ i acum, când plec, am s las lumea asta tot

a de proast i de tic loas pe cât am g sit-o când am venit într-însa.”

În concluzie, de homo politicus numaipoezia - cea autentic , i nu versificarea vid ,proza de irat pe vertical , ne poate salva.Mun i uria i de vorbe ale politicienilor întoate pie ele lumii amenin cerul s -l spargcu larma lor. Dar suflul unui nuf r, care estemarea poezie, sf râm fragilul Babel, iargure ii se îneac în amara mla tin , r nindu-se între dân ii cu-o infernal arm .

Ingres - Autoportret

Florin M~CE{ANU

A fost fiul sculptorului, pictorului i pro-fesorului de desen Joseph Ingres i al AnneiMoulet, fiica unui cunoscut peruchier. S-a

scut, la 29 august 1780, în sud-vestul Fran-ei, la Montauban. Era cel mai mare dintre cei

cinci fra i ai s i. Tat l s u reu te s -i impri-me înc din copil rie propriile pasiuni: picturai muzica. Joseph Ingras, dorind s -l încura-

jeze pe fiul s u s persevereze în ambele sfereale artei, se mut împreun cu el la Toulouse,

sând restul familiei la Montauban. La un-sprezece ani începe s studieze artele plasticela Academia din Toulouse, la clasa maestruluiJoseph Roques. Continu s cânte la vioari, în anul 1794, devine a doua vioar în or-

chestra teatrului din Toulouse.În august 1797 pleac la Paris, unde par-

ticip , cu al i aizeci de studen i, la cursurilede pictur i de sculptur ale lui David. Lu-creaz foarte mult, execut numeroase copiidup operele mae trilor aflate în muzeelepariziene, îmbog ite cu prada de r zboi ob-

inut de armata napoleonian în urmazboaielor cu Italia i Olanda.

În 1806 pleac în Italia. Tablouriletrimise la Salonul Parizian de Arte Fru-moase sufer critici aspre care-l îndâr-jesc s lucreze i mai mult. În 1810 i setermin bursa de studii. R mâne în con-tinuare la Roma, unde lucrul îi permite

i câ tige existen a. Traverseaz operioad grea. Se îndr goste te, în 1812,de Laura Zoega, fiica unui arheolog da-nez, dar se c tore te în 1813 cu Made-leine Chapelle.

derea imperiului napoleonian în1814 îi complic situa ia financiar . Înacela i an moare i tat l s u iar so ia îina te un copil mort. În 1817 moare i

mama sa.Operele sale sunt primite în mod defa-

vorabil de critic . În 1819 prime te poreclaironic de pictor „gotic”.

Ingres se bucur de o glorie unanimrecunoscut abia în anii celui de-al DoileaImperiu, când devine reprezentantul defrunte al neoclasicismului, dep indu-l înreputa ie pe eternul s u rival, Eugene De-lacroix. Neobositul antagonism dintre cei doipictori, ve nica lor concuren între inut decritici î i pune amprenta asupra picturii fran-ceze a primei jum i a secolului al XIX-lea.Ingres este sus in torul neoclasicismului ial artei desenului. Delacroix, în schimb, seeviden iaz prin for a coloristicii, fiind maiapropiat de romantici.

În decembrie 1834, so ii Ingres pleac dinnou la Roma, deoarece artistul fusese numitdirector al Academiei Franceze de la Roma.

În aprilie 1841, îi expir mandatul de con-duc tor al Academiei Franceze i so ii Ingres

sesc Roma. La Paris îi a teapt nume-roase proiecte i gloria. Este primit de regeleLudovic Filip i se împrietene te cu succe-sorul la tron, Prin ul d’Orleans.

Moartea so iei, în 1849, tulbur ordineadin via a artistului, care se baza în toate peso ia lui. Se rec tore te la aptezeci i unude ani cu o femeie „cumsecade” de patruzecii trei de ani care-i poart de grij . În anul

1852, nepotul lui Napoleon I reinstaureazmonarhia în Fran a i prime te numele deNapoleon al III-lea. Ingres este recunoscutîn mod oficial ca pictor al Cur ii. În anul 1862,artistul devine senator.

Jean Auguste Dominique Ingres moarela 11 ianuarie 1867 r pus de pneumonie, co-ple it de onoruri.

JEAN AUGUSTEDOMINIQUE INGRESJEAN AUGUSTEDOMINIQUE INGRES


Livia CIUPERC~

Elogiul familiei cre]tineÎn fructuoasa-i via , Alexandru Lasca-

rov-Moldovanu (1885-1971) s-a remarcatprintr-o activitate bogat ca jurist (îndepli-nind diverse func ii administrative), o amplactivitatea didactic (profesor, mentor, autorde manuale colare), o diversitate de preocu-

ri în plan cultural. Dac în perioada inter-belic era cunoscut i apreciat scriitor, pu-blicist i traduc tor, în postbelic, o t cere vi-novat planeaz asupra multor valori ale cul-turii române ti. Dup 1946, toate scrierile sale

mân în manuscris, conservate în mai multearhive din ar . Din vasta sa crea ie literarimpresionant r mâne elogiul familiei cre tine,tem predilect , oglindit atât în proza scurt ,cât mai ales în literatura de ampl respira ie,din care se cuvine a aminti - în primul rând -romanele: Biserica n ruit (1932), Mamina(1934), Întoarcerea lui Andrei P tra cu(1936), T tunu (1937) i romanul manuscrisFiul risipitor.

Pentru cititorul mileniului al treilea, bom-bardat cu emisiuni, filme, reportaje, scrierietc., în care libertatea de gândire i de ac iunese distan eaz tot mai mult de la morala cre -tin , scrierile lui Al. Lascarov-Moldovanu audarul s limpezeasc i s potoleasc , vizibil,creierele malefic înfierbântate ale prezentului.

Formul m o invita ie generoas , spre lec-tur , a unor romane scrise cu circa apte-opt decenii în urm , într-un stil euharistic, încare respectul fa de familia cre tin , devinemodel de moralitate. i-avem a re ine c : Ma-mina, Întoarcerea lui Andrei P tra cu i

tunu sunt romane de o profund vibra iesufleteasc . Ele înf eaz frumuse ea mo-ral a c minului cre tin românesc tradi ional,implantarea unor principii de moral cre tin ,care s-ar dori nu doar conservate în paginileunor istorii literare, ci ar trebui preluate, camodel, în via a noastr de ast zi - i de tot-deauna. Toate organismele de cultur , coalai biserica ar merita s i înfr easc for ele

în promovarea adev ratelor valori morale, încultul pentru familia cre tin , cea tradi ionalromâneasc .

Acesta este i motivul pentru care în-dr znesc a v prezenta romanele scriitoruluiAlexandru Lascarov-Moldovanu, dup cumurmeaz :

Romanul Biserica n ruit respectscheletul compozi ional, care l-a consacratpe scriitor: un prolog afectat de „candeleleamintirilor”, o introspec ie care înflore teîntr-o romantic poveste de dragoste, pentruca epilogul s adânceasc -n regrete, dupun timp de poveste, n ruirea tuturor viselori idealurilor cl dite cu atâta migal . Cele

unsprezece capitole sunt precedate de untitlu care anticip evolu ia evenimentelor.Tonul narativ este înmuiat în miresme de sor-ginte romantic , cu pasaje descriptive, pito-re ti. Prezentul - oglindit prin prezen a sta-fidit a b trânului dasc l i a „coanei Mar-ghioli a” - coborâtoare din „ramura cu-rat stamatineasc ”, tot bântuie în jurul uneibiserici, din care nu a r mas decât umbra ei.Ei sunt reprezentan ii unui timp al ruinei, aldecaden ei, al descuraj rii. Acest prezent aldezol rii este amprentat foarte clar, în detalii,tipic, romantice. Singur tatea, boala i ne-putin a sporesc suferin a: „Potolindu- iplânsul, b trâna r mase uimit în fa a pro-priului ei suflet...” Admirabil este subti-litatea scriitorului de a erpui frazeologic,astfel încât transferul spre-acel încânt tortrecut (povestea propriu-zis ) s fie capti-vant, s -mbie spre lectur , cu o curiozitatecrescând : „N deau amintirile, în galo-pade iste e, din str fundurile luminate alesufletului - i mai veneau înc o dat sprevia a de o clip , s mai fie tr ite, s mai fiealintate, înainte de a fi din nou cotropitede acela i val mâlos al uit rii...” În apreci-erea lui Perpessicius, Biserica n ruit este„mai pu in un mic roman, cât una din acelepovestiri poetizate, o idil de dulce patriar-halitate, în decorul c reia retr iesc oameni,obiceiuri i sim iri înduio toare”. Ceea cei se repro eaz scriitorului este c aceastpoveste de dragoste, care poate fi invidiatchiar de zei, a fost „tratat ” ca o „rev rsarede draperii descriptive i de melancolii rus-tice”, precum i folosirea, excesiv, a substan-tivului „îmbucurare” (considerat, inestetic).Analizând, la rece, dup atâtea decenii, struc-tura romanescului, imaginea bisericii n ruitedin prolog s-a dorit armonizat cu n ruireaunei vie i tihnite, a unei c torii, a fericiriiînse i, dup acel dramatic r zboi, unde pro-

tagonistul, Sandu Chebac, i-a g sit sfâr itul.Perpessicius are o atitudine tolerant totu i,considerând c dac s-ar elimina prologul iepilogul acestui roman, ar „r mâne o idilcu bine v dite însu iri i de o evident n -zuin artistic ”. De i i se recunoa te roma-nului ceea ce numim ast zi - retrospec iune,tehnic folosit , m iestrit de Sadoveanu, cri-ticul nu vrea s pun semnul egalit ii întrecei doi, afirmând doar, cu delicate e: „are...dezavantajul c vine dup dânsul”. Îns„prefer ” (apreciaz ) Cohortele mor ii,unde „pecetea stilului sadovenian nu este

a de ap sat ” (Perpessicius), ceea ce noiam putea spune ast zi, c scriitorului i s-arputea recunoa te un stil personal. Oricum,la acel timp, cuvinte elogioase vor fi formu-late de criticul Dumitru Mur ra u, în a saIstorie a literaturii române (1940), apreci-indu-i-se prozatorului Lascarov, „patriarha-lismul fermec tor” al romanului.

Romanul Mamina, în schimb, se dore teo pledoarie-omagiu femeii-mame, devotatso ie, „str jer de veghe al casei ei”, protec-tor, sf tuitor, confident; fiin blajin , calmi în eleapt . Imaginea casei ne ti, a tih-

nei patriarhale trimite la imaginarul poeticdescris i de Ion Pillat în multe dintre crea iilesale lirico-epice, „la casa amintirii cu obloa-ne i pridvor...” (Aci sosi pe vremuri) Scri-itorul reflect în culori luminiscente mediul

nesc, singurul capabil s p streze, ne-întinat, verticalitatea familiei, credin a i cul-tul p mântului. Via a, ce e drept, poate fi lafel de învolburat , oriunde te-ai afla, a a cfamilia Ian i Irinuca nu este vitregit de su-ferin , lipsuri, primejdii i moarte. Uneori,„timpul î i pierde în elesul...” Nu pot fi evi-tate „apusurile de soare triste”, dar, princredin a sa, nezdruncinat , omul e dator scon tientizeze c „noaptea se preface i eaîntr-o fiin de întuneric, plin de oapte ide halucin ri - i, din nou, zori palizi detoamn , de dezn dejde”, pentru a retr i bu-curia reîntâmpin rii altor „zori” - lumina bine-

toare a speran ei, a faptelor bune, a împli-nirilor (mai mici sau mai mari), cu egal bine-cuvântare. Dac doi tineri, Ian i Irinuca, se


bucur de iubirea lor frumoas , apoi dena terea celor cinci prunci, era firesc s in-tervin i lacrimile, suferin a, moartea uneifeti e, r zboiul (cu implica iile lui, la care seadaug i importante pagini dedicate Pri-mului R zboi Mondial, cu prec dere, jertfeiromânilor în b lia de la M ti) - i moar-tea unui fecior, experien a nefericit a uneifiice - în vârtejul corupt al vie ii de la ora ,complica ii financiare, i câte alte „întâm-pl ri i m run uri ale vie ii...” Ceea ce

mâne neviciat este armonia familiei, iubireanestr mutat pentru mama Irina, dezmierdat ,Mamina. Pentru cititorul mileniului al III-lea,fire te, acest romanesc pare idilic, subiec-tivist, îmbr cat în armur romantic , poetizat(pentru al ii, un surogat). E drept, astfel descrieri conserv un timp, o epoc , un anumitcurent literar, i pare oarecum firesc, pentruacel timp al confesiunii, august 1933, con-form nota iei autorului, pe ultima pagin a

ii. Finalitatea acestei pove ti de via (a a,idilic , cum nu putem a evita afirma ia) estepoetic ( i prin titlurile care compun cele trei

i ale naratologicului), memorabil . Edrept, conserv un timp apus, pe care merit

-l cunoa tem. El a existat, cu adev rat. Nueste doar poveste. S privim pu in prin per-deaua timpului care a devenit poveste: „Câtes-au perindat pe-aici!... Cerdacul acesta afost ca un rate la drumul mare al ve niciei,pe unde au trecut necontenit chervanelevie ii... Lumina îi mângâie pe to i... Valea îicheam s le limpezeasc sufletele... Dum-nezeu st ascuns undeva ca s -i mângâiepe to i, - i s -i fereasc de melancolii...”(Partea a treia: La rmul oceanului tainicse afl uneori flori i zâmbete)

La fel ca celelalte romane, i Întoarcerealui Andrei P tra cu p streaz structuraromanesc impus de viziunea compozi io-nal preferat de scriitor. Un prolog amplu,dispus în segmente care anticip complexi-tatea tr irilor unui preot, ajuns la b trâne e,cople it de suferin e (moartea copilului, apreotesei Elena), r it de remu ri saude neîmpliniri duhovnice ti, „retr ind tre-cutul în cuprinsul câtorva clipe de foc”.De i incipitul pare a ilustra un sfâr it, preotulva deveni liantul pentru un copilandru orfan,finul s u, Mihai i care, împreun cu Maghi a,

trâna credincioas a familiei, vor înfruntaale valuri ale vie ii. Tonul sf to elnic, binepl cut scriitorului, prin abunden a descrip-ticului, împrumut fine nestemate graiului cuarom str veche, pentru a str fulgera un timp- într-o urbe viciat , în continu prefacere.Devenim martorii mai multor învolbur ridramatice, a a cum e via a, de altfel, cu ni tereflec ii optite, în tain : „Andrei P tra cu

se las slobod uvoiului de gânduri, care-llu din nou pe spinarea apelor de amin-tiri...” În toate aceste înv luiri, lumina cre-din ei domin : „Dup o iarn de gânduri,unele furtunoase, altele uscate i prea pu-ine potolitoare, Andrei P tra cu ie ise în

prim var , cu o tres rire de n dejde în za-rea cea necontenit alta a sufletului”. Scri-itorului îi plac detaliile i z bove te, înde-lung, vorbindu-ne despre Mihai, copilul or-fan, luat în grija preotului, copilul care a cu-noscut de mic lipsurile i suferin a, matu-rizându-se înainte de vreme. Toate aceste me-tamorfoz ri în psihologia copilului cunoscsub pana scriitoriceasc detalii de fine e:„Mersul, privirea, toat mi carea fiin ei lui,pierduser nesiguran a i nel murireavârstei copil re ti, i luaser o prematurseriozitate. Mai ales privirea i re inereavorbirii aveau un cump t de început de ma-turitate...”

Necredin a i duhul r ului sporesc înportretiz ri umane, prin înv luiri cotidiene,sfredeliri de un sfâ ietor realism. Cu referirela tipuri inumane, spre exemplu: Grind , poli-istul, r zvr tit asupra oamenilor i asupra

lui Dumnezeu; profesorul Popescu sau ga-zetarul Laz r Froihmann - cu gesturile, com-portamentul i excentricit ile lor verbale.Preotul Andrei P tra cu nu g se te rezolvareacestor nefire ti ale lumii, nu tie cum s r s-pund ira iunilor acestora i cum s lepotoleasc trufia. Multe gânduri îi „vântur ”prin suflet, se adâncesc în „pe tera duhu-lui”, dar nu g sesc dezlegare. Ispita na tetrufia. Putem în elege miezul rostirii: „s ne

zim de trufia umilin ei?!” „E cea mai greacump !” „În noi” s luie te „du ma-nul cel mare..., cancerul care roade...” Mul-tiple fr mânt ri, întreb ri r scolitoare - „cao pajur de întuneric”, înv luie „întreagapoian a cuget rii”, neputin e ale echili-brului sufletesc se cer consemnate în paginide jurnal. Ideal ar fi s dorim, cu toat fiin anoastr s dobândim „dulcea a suferin ei”,

o îmbr m, s o mângâiem... ca pe ofavoare... Suferin a „spulber tot praful deplumb de pe aripile sufletului - i le face...

bat în voie i s se ridice spre culmilecele curate ale înaltului”. Suferin a este„pav za împotriva c derilor, a p cate-lor...”, prin ea „nu mai poate r zbate stric -ciunea...”

În epoc , romanele lui Al. Lascarov-Mol-dovanu au fost pre uite, au cunoscut croniciliterare favorabile, au dobândit multe premii.Imortalizarea casei ne ti i a familiei debuni cre tini devine bun prilej de a în elege

i-n timpuri îndep rtate, mai precis, înaintede jum tatea secolului al XX-lea, cur eniaîntru sfin enie era, totu i, lucru de mirare,dar de aleas binecuvântare. Nici bucuriilor,

nici necazurilor, nu le po i pune stavil . Neeste prea cunoscut „lec ia” lui Iov - ceadin Vechiul Testament - pentru a în elege cvia a î i are-ale ei cotloane de tain . Multevaluri du noase pot umbri tihna unei fa-milii, dar armonia, credin a, „mângâierea

dejdei” - r mân piloni de neînvins. De oMamina i un tunu e nevoie oricând. Ma-ma i Tata înseamn prunci frumo i, s to ii iubitori. Mamina i tunu, plus copiii -

ar trebui s pecetluiasc mereu ceea ce nu-mim Familie.

Vorbim de modernitate, ne înv luim învâltorile noului, ne încercuiesc striden ele,uitând (adeseori) de ceea ce este sfânt: res-pectul fa de tot ceea ce am mo tenit dinmo i-str mo i. Ne arunc m în vârtejul zgo-motelor ocante, crezând c a a vom atrageaten ia. În scris, uit m de majuscul , uit mde virgul , uit m de termenii bunului-sim .Adopt m i-o anume vestimenta ie, i-unanumit stil - nestilat, crezând c suntem inte-resan i. Ne arunc m în iure ul învârto at albanului, al succesului, al unui fotoliu (zice-se) pre ios, uitând de cele sfinte. i dintretoate, cel mai grav, uit m de rolul i rosturilefamiliei.

Mai tim ce înseamn Familia Cre tin ?Mama + Tata = Copiii!

Cât tain divin în durerea z mislitoarede prunc! Cât emo ie, în a teptarea prun-cului-z mislire din tine, carne din carnea ta,trup din trupul t u, fruct al iubirii întru în-florirea familiei tale - a marii familii care esteNeamul t u str bun, Neamul t u Îndumnezeitde la Tat l Ceresc.

Se tie prea bine, tema maternit ii estereflectat , genial, i în pictur , i în sculptur .Dar în literatur , frazele-s r scolitoare. Elene ajut s refacem, acel firicel de busuiocsfin it, s recompunem sfânta ctitorie a ceeace merit s r mân Familia: Tat l i Mamaegal Copiii! Ce poate fi mai sfânt pe lumedecât acel moment unic, de tres ltare,„me terul faur al existen elor”? El este acelacare „porunce te vie ii celei noi s se mi tei s i cear dreptul la trai...” Porunca sa

dicteaz i durerii. El, doar el, „me terul faural existen elor” „d dreptul” durerii de-ase ar ta i de a consfin i... frumuse ea. Du-rerea z mislitoare de prunc! Din marea iubirede semeni, din d ruirea întru armonie a uneifamilii trainice, armonioase, p str toare aritmurilor eticii str bune, î i au obâr ia i-alinturile Mamina sau tunu.

încuraj m, s protej m i s îmbr -m Familia Cre tin : o Mamina i-un -

tunu împreun cu Pruncii lor, cu-aleasadmira ie – i în miez de mileniul al III-lea! iîmpreun cu literatura lui Alexandru Las-carov-Moldovanu.


Terra, planeta sufletelorr[t[cite

Stelian GOMBO{

Domnul General Gheorghe Dragomir este un apologet, un misi-onar, un propov duitor i un m rturisitor al cuvântului scris, cu multhar, cu mult talent i cu mult d ruire, un cuvânt plin de miez i deconsisten de care avem foarte mult nevoie, deoarece este cuvântulspecialistului, istoricului, diplomatului, militarului, românului seriosi patriotului autentic.

Gheorghe Dragomir - n scut la 16 decembrie 1948 în comunaBolintin-Vale, jude ul Giurgiu, este absolvent al Facult ii de Drept -Bucure ti în anul 1971, i al cursurilor post universitare de Rela iiInterna ionale i de Comer Exterior (1987-1989). Din anul 1973 pânîn anul 1992 a fost ofi er în Centrul de Informa ii Externe, perioad încare a executat mai multe misiuni în ri din Asia, Africa, OrientulMijlociu i Europa Occidental . Ajunge Adjunct al efului S.I.E.(1990-1992) când este avansat la gradul de General de Brigad ; sepensioneaz la cerere, din motive medicale în luna februarie 1992.Între anii 1998 - 2005 a fost Consilier la Comisia de Politic Extern aSenatului României. Din anul 2001 pân în prezent este membru fon-dator i pre edinte executiv al Asocia iei Culturale “România înLume”. De asemenea, este membru fondator i pre edinte al CamereiBilaterale de Comer i Industrie România-Azerbaidjan (2005-2007).

Domnul General Gheorghe Dragomir este expert policito-militari autor a numeroase studii i articole de politic extern , strategie

geopolitic i geoeconomic , privind zona M rii Negre, Asia Cen-tral , Marea Caspic i Orientul Mijlociu.

Ca scriitor i publicist, sub egida Editurii “România în Lume”Domnul General Gheorghe Dragomir a publicat malte studii, volume,

lucr ri tin ifice ii, din care le a-

mintim pe urm -toarele:

Lucrarea Rec-viem pentru spioni,vol. I, a fost scrisdin necesitatea dea dezv lui cititorilorromâni i celorstr ini interesa i,unele aspecte maipu in vizibile aleactivit ii de infor-ma ii externe, por-nind de la experien-a proprie, dobân-

dit în dou deceniide lupt , pe frontulnev zut al confrun-

rii i uneori co-oper rii tacite, întreservicii de spionaj,

apar inând unor state cu sisteme politice diferite.Lucrarea Recviem pentru spioni, vol. II, se dore te a fi un omagiu

adus cadrelor i agen ilor S.I.E. care, cu devotament i profesionalismi-au adus contribu ia la ap rarea i promovarea intereselor na ionale,

de multe ori nedrept i de istorie i de societate i, totodat , unîndemn adresat tinerei genera ii de a aborda cu încredere, respon-sabilitate i respect aceast profesie, cu atât mai mult cu cât pericolelei amenin rile asimetrice care stau în fa a secolului XXI, cer angajarea

în aceste organisme, a celor mai luminate min i i a exper ilor din celemai diverse domenii.

Volumul Europa cu capul în stele i trupul însângerat încearc g seasc r spunsuri cât mai concrete i lipsite de prejudec i la

unele întreb ri care fr mânt i îngrijoreaz diferite organiza ii saugrup ri elitiste la nivel planetar i anume: Criza economic actualeste semnalul declinului moral al occidentului? Agnola cre tinismuluiva produce o nou religie, alta decât cele cunoscute? Europa esteamenin at cu islamizarea în urm toarele decenii? Civiliza ia urm toareva fi spiritualizat sau r zboinic ? Este o lege între Evanghelie i

zboi?Dup toate acestea, i multe alte contribu ii deosebite, Domnul

Gheorghe Dragomir vine acum în întâmpinarea noastr cu o altcarte, ce poart titlul: Terra, planeta sufletelor r cite - o altfel decarte, impozant , monumental , a ezat în cuprinsul a 468 de paginii structurat pe 13 capitole tematice, bucurându-se de un “ Cuvânt

Înainte” semnat de c tre P rintele Dr. Ioan Mircea Ghitea - ParohulBisericii Ortodoxe Române din localitatea Husas u de Cri , jude ulBihor, de o “Prefa ” semnat de teologul i publicistul Dr. StelianGombo i de o “Postfa ” semnat de eruditul cercet tor i istoric- prof. univ. dr. Mihai Drecin de la Universitatea din municipiul Oradea,jude ul Bihor.

Altfel spus, aici i acum avem de-a face cu o carte, cu un volum,consistent i substantial, care ne cheam i ne provoac la medita iei reflec ie religioas i spiritual , i toate acestea, fiinc ne referim la

o lucrare ce face trimitere la sufletul omenesc, cu toate ale sale; deasemenea este o lucrare ce face o analiz serioas i profund asuprafenomenului religios de ast zi, asupra importan ei religiei în via aomului, (post)modern i contemporan, de secol XXI i început demileniu III.

Cu alte cuvinte, aceast carte, a a cum se poate observa chiar idintr-o prim ori simpl r sfoire a ei, pune în discu ie i dezbaterelucruri i probleme foarte importante, fundamentale, ale omenirii, denatur existen ial , spiritual , dogmatic , filozofic , moral , într-uncuvânt teologic .

Spicuind i rezumând din aceast vast , consistent i bogatlucrare doar preocup rile, întreb rile i fr mânt rile autorului, cuprivire la problema religioas , spiritual , a cosmosului, universuluii omenirii întregi, sau preocup rile domniei sale cu privire la impor-

tan a religiei, implicit a culturii sacre, spirituale, în via a omului,


dintotdeauna, inclusiv a omului de ast zi, vom re ine i subliniafaptul c , tim cu to ii c omul este un univers deschis, limiteleacestui univers fiind acelea i dintotdeauna: abisurile tenebroase ale

derii, ale p catului i ale patimilor i în imile sau piscurile senineale virtu ilor. P catele, patimile, ca fiind isbucnirile cele mai violentei grosiere ale energiilor i resurselor umane, i virtu ile, care cons-

tituie adev rata voca ie i lucrare a omului, au fost acelea i de laînceput, de i au fost numite diferit. Ceea ce s-a schimbat nu este atâtmodul lor de desf urare, cât mai ales intensitatea i generalizarealor - sus ine P rintele Ioan Cristinel Te u, în lucrarea sa „Omul TainTeologic ” - ap rut la Editura ,,Christiana” din Bucure ti.

catele contemporane sunt acelea i cu p catele primilor oamenidup c dere. ,,Îns , în timp ce oamenii de atunci experiau p catul cape o c dere, o rupere i o înstr inare de Izvorul vie ii i de temeliileontologice ale lumii i tr iau aceast ,,sfâ iere a firii” în poc inneîncetat i cu speran a necontenit a mântuirii, ast zi, ceea cealt dat însemna o grav abatere, accidental totu i, a firii de lachemarea ei divin , tinde s se generalizeze i s devin normalitate,chiar o a doua natur , la nivel planetar” - sus ine acela i P rinteProfeosr Ioan Cristinel Te u.

Dup veacuri de cercetare i investigare anatomic i medical ,trupul omului, constitu ia sa fizic , este bine cunoscut . Ceea ce r --mâne o tain , pe care teologia o expune în toat bog ia i frumuse easa, este infinit via spiritual , duhovniceasc , a acestuia. Lumea,timpul, omul fac tot mai mult obiectul analizei i al reflexiei tiin elordescriptive, naturale, fizice i exacte.

Concluziile la care conduce, îns , acest mod de abordare nu suntdintre cele mai mul umitoare pentru filosof sau moralist. Reducereafaptului sufletesc la sfera fiziologicului i a psihologicului, a evolu ieila dizolvare pot satisface, poate, doar o curiozitate tiin ific , nu idorul i efortul moral. Spa iul i timpul sunt privite doar în perspectivafizic , în baza interac iunii lor, iar omul, într-un astfel de cadru, sesimte stingher i str in.

Trebuie s re inem faptul c taina omului nu se cuprinde i nu seînchide în el însu i. Într-o abunden de antropologii i psihologii,solu ia teologic întrege te i încununeaz toate celelalte elementeale discursului antropologic, i aceasta la un mod ontologic, profundoptimist i pozitiv, într-o perioad în care, datorit egocentrismuluiluciferic, recursul la cuvintele inspirate ale adev ra ilor P rin i du-hovnice ti pare inoportun, perimat i anacronic.

Criza sau drama omului modern i a lumii în care tr ie te, cum pebun dreptate constata marele moralist român - Profesorul ConstantinPavel în lucrarea sa ,,Problema r ului la Fericitul Augustin” este c,,piere i nu- i d seama de unde-i vine pieirea. Arunc vina pecrizele economice, sociale i politice, socotindu-le ultimele i sin-gurele cauze ale r ului de care sufer , dar ignor cauza adev rat atuturor relelor: p catul”. Cauza acestei tragedii a omului contemporano constituie antropologia gre it de la care se porne te în deslu irreai explicarea tainei umane, din perspectiva originii i finalit ii sale.

,,Nu s-a în eles c omul este o fiin natural , îns , în acela i timp iîntr-un anumit sens, i supranatural , corupt i f har, dar avândun scop supranatural. Omul a fost considerat numai în chip natural.

indu-i-se leg tura cu Dumnezeu i fiind redus la propriile lui for enaturale, omul a devenit robul nevoilor i pl cerilor. Lipsit fiind desuportul spiritual al religiei, nimic nu-l mai poate ap ra împotrivahaosului. Umanismul antropocentric nu sfâr te, cum s-ar crede,printr-o afirmare a omului, ci printr-o negare a lui...”, afirm acela iProfesor Constantin Pavel în aceea i lucrare. Convingerea noastreste c singur antropologia cre tin are puterea de a aduce lini teaatât de mult c utat , pentru om i pentru lume, lini te izvorât din

iubirea lui Dumnezeu i împ rt it lumii prin om.În alt ordine de idei, cu prec dere în ultimii ani s-au f cut studii despecialitate în care s-a analizat rolul pe care-l are credin a sauspiritualitatea asupra s ii omului. Vreme de zece ani au fostintervievate i analizate 22.000 de pesoane în cadrul universit ilorTexas, Colorado i Florida1. Dup strângerea i sistematizarea re-zultatelor s-a ajuns clar la constatarea: cine crede, tr ie te mai mult.S-a ajuns din perspectiva tiin elor religioase s se constate c „cre tinu se întristeaz i trece prin perioada de doliu altfel” 2. Auurmat alte numeroase studii f cute de medici, psihologi i sociologicare au ad ugat: cei credincio i se vindec dup opera ii mai bine imai repede decât cei necredincio i. Cei care cred ajung foarte rar îndepresii, iar când ajung scap mult mai repede. De asemenea, s-aprecizat c riscul de a suferi de tensiune arterial de c tre ateii fum torieste de patru ori mai mare, decât la credincio ii fum tori. Doi medicilondonezi: Alex Bunn i David Randall au analizat 1.200 de studiiinterna ionale i 400 de articole de specialitate i au ajuns la concluzia

cine crede în Hristos Domnul tr ie te mai mult (cu 7 pân la 14ani) i mai s tos3.

Foarte multe studii i analize arat avantajele credin ei pentrutate i doar 4% sus in i influen e negative. În modul cel mai

pregnant sunt eviden iate avantajele credin ei asupra sufletului(Psyche), adic un sentiment de mai bun sim ire, de confort psihic,de mul umire, optimism, sens al vie ii i mai pu in sentimentul singu-

ii, al fricii, al depresiilor ori gânduri de autodistrugere. Profesorulpsihiatru i neurolog Dr. Raphael Bonelli a scris despre influen abenefic i psihohigienic a religiozit ii. „Oamenii religio i suntmai ocroti i i mai feri i de pericolul dependen ei (droguri, alcool),al depresiilor i al sinuciderii” 4. Aceasta nu însemn c religi-ozitatea se poate oferi în locul medicinii. Omul religios tr ie te adeseamai s tos fiindc el nu face exces de alcool, nu consum droguri,

nânc cu cump tare, duce o via sexual ordonat , apreciazfamilia, lupt împotriva egoismului. Religia în calitatea i sensul ei deleg tur cu Divinitatea poate birui i dep i frici i st ri suflete tiap toare. Oamenii pot s se vindece într-adev r în biserici atuncicând ating sfintele moa te sau obiectele sfin ite. Oameni de tiindin Sankt Petersburg au dovedit-o i au descoperit i mecanismul„material” al acestui fenomen dumnezeiesc.

S-a afirmat i din perspectiv nereligioas i tiin ific : „Rug -ciune este un remediu puternic… Rug ciunea nu numai c regleaztoate procesele din organismul uman, ea repar i structura gravafectat a con tiin ei” 5. Treapta superioar a convorbirii cu Dum-nezeu este rug ciunea curat , cea f cut , cum ne înva Sfin ii P rin i„în mintea nefurat de gânduri, de concepte, de închipuiri, i esterezultat al unei cur iri profunde a omului de p cate i de patimi… ominte supra-plin de Prezen a lui Dumnezeu”6. Profesorul Slezin a

surat puterea rug ciunii.El a înregistrat electroencefalogramele unor c lug ri în timp ce

se rugau i a ob inut un fenomen neobi nuit - „stingerea” completa cortexului cerebral. Aceast stare poate fi observat numai labebelu ii de trei luni, atunci când se afl lâng mamele lor, în siguranabsolut .

Pe masur ce persoana cre te, aceast senza ie de siguran dis-pare, activitatea creierului cre te i acest ritm al biocuren ilor cerebralidevine rar, numai în timpul somnului profund sau al rug ciunii, a adup cum a dovedit omul de tiin . Valeri Slezin a nu-mit aceastastare necunoscut „ trezie u oar , în rug ciune” i a dovedit c areo importan vital pentru orice persoan . Rug ciunea este - spuneaîn anul 2005 generalul Phillippe Morillon, parlamentar european - unmijloc pe care noi îl de inem i prin care putem s schimb m multe.Este un fapt cunoscut c bolile sunt cauzate mai ales de situa ii


negative i afronturi care ne r mân înfipte în minte. În timpul ru-ciunii, îns , grijile se mut pe un plan secundar sau chiar dispar cu

totul. Astfel, devine posibil atât vindecarea psihic i moral , cât icea fizic .

Slujbele biserice ti ajut i ele la ameliorarea s ii. Inginerai electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Teh-

nologie Medical i Biologic Sankt Petersburg a condus peste omie de studii pentru a afla caracteristicile s ii unor enoria iînainte i dup slujb . A rezultat c slujba în biseric normalizeazatensiunea i valorile analizei sângelui.

Se pare c rug ciunile pot s neutralizeze chiar i radia iile. Setie c dup explozia de la Cernobâl, instrumentele de masur pentru

radia ii au ar tat valori care dep eau capacitatea de m surare ainstrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, îns ,aflat la patru km de reactoare, valoarea radia iilor era normal . „Lo-ca ul de închinare este centrul liturgic al crea iei, el este locul pre-zen ei i lucr rii lui Dumnezeu cel în Sfânta Treime, a C rui sfin eneitransfigureaz acest spa iu i sfin te astfel pe om i întreagacrea ie”7. Biserica este un loca al lucr rii harului, energiile divinenecreate sunt prezente i lucr toare în lumea noastr material , creat .

Oamenii de tiin din Sankt Petersburg au confirmat, cu ajutorulexperimentelor efectuate, c apa sfin it , semnul Crucii i b tutulclopotelor pot s aib , de asemenea, propriet i vindec toare. Deaceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoar viru ii de grip ,hepatit i tifos, acelea i sunete împr tie i risipe te norii ame-nin tori cu grindini i furtuni nimicitoare. Proteinele viru ilor seîncovoaie i nu mai poart infec ia, a spus A. Malakovskaia. Semnulcrucii are un efect i mai semnificativ: omoar microbii patogeni(bacilul de colon i stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci i înrâuri i lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne dedezinfec ie cu radia ie magnetic . Bunii i str bunii no tri nu în-cepeau s m nânce din pâinea nou înainte de a o însemna de treiori cu semnul crucii, de asemenea, înainte de a bea ap - pe câmp, pedealuri sau prin p duri - se însemnau cu semnul sfintei cruci..

Laboratorul tiin ific al Institutului de Medicin Industrial iNaval Sankt Petersburg a analizat apa înainte i dup sfin ire. Arezultat c dac se cite te rug ciunea Tat l Nostru i se face semnulCrucii asupra apei, atunci concentra ia bacteriilor d un toare va fi

de o sut de ori mai mic . Radia ia electromagnetic d rezultate multinferioare. Astfel, îndrum rile ortodoxe de a binecuvânta orice mân-care sau b utur nu au numai o valoare spiritual , ci i una preventiv ,real i absolut benefic .

Apa sfin it nu este numai purificat , ci ea î i schimb i structura,devine inofensiv i poate s vindece. Aceasta se poate dovedi cuaparate speciale. Spectrograful indic o densitate optic mai mare aapei sfin ite, ca i cum aceasta ar fi în eles sensul rug ciunilor i l-arfi p strat. În mod l murit este cauza acestei puteri unice de a vindeca8.Dumnezeu Ziditorul lumii materiale i spirituale, prin purtarea degrij asupra firii înconjur toare, lucreaz prin harul Duhului Sfânt,prin energiile Sale necreate asupra lumii i a supra omului pe caleanoastr spre împ ia ve nic . De fapt, unii oameni de tiin , aufost capabili s m soare unele efecte, dovedind cu mijloacele tiin ificeactuale ceea ce Sfin ii P rin i tiu, prin experin , de 2000 de ani, dar„mecanismul”, fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omene ti.

Oameni care erau la un pas de moarte sau pacien i în spitale deboli mentale au suferit transform ri miraculoase. Nu numai c le-adisp rut obsesia alcoolului, dar au ajuns s aib o bun s tate.Pentru a- i men ine aceast stare, continu s se roage, s practicecei doisprezece Pa i i s se ab in de la orice substan cupropriet i psihotrope recomand P rintele Meletios Webber9, încartea sa: Twelve Steps of Transformation. Religia reprezint caleacea mai bun i sigur de ie ire din starea de neiubire sau de ur ,credin a în Dumnezeul iubirii îmi d mie putere s m vindec de r nileurii10, mâniei, egoismului i de toate p catele, m pot cura i ca s mapropii de Dumnezeul Iubire, Lumina i Des vâr ire.

Omul religios cu toate c tr ie te în acea i lume cu cei nereligio i,dar el tr ie te altfel, c ci el are perspectiva ve niciei. Credin a înDumnezeu îmi d o alt atitudine de via atât social cât i familial .

comport în societate ca unul ce am convingerea existen ei luiDumnezeu i îmi rânduiesc via a social având o con tiin treaz io leg tura cu Domnul vie ii. În familie credinciosul va avea o atitudineîncununat de iubire agapic i nu de calcule egoiste, sociale saumaterialiste. Copiii sunt primi i i trata i de c tre omul religios cadaruri ale lui Dumnezeu11, prin prezen a lor inocent i ginga vineDumnezeu în casele noastre. Ei sunt o prezen divin în familie, iarSfânta Treime este simbolul supremei iubiri în via a de familie. Înfamilia cre tin este acas comuniunea membrilor întreolalt , dar icu celal i oameni i mai ales cu Dumnezeul iubirii i al comuniunii.

Cu alte cuvinte, a adar, atunci când define teomul, spirirualitatea ortodox , de exemplu, vorbe tedespre el cu sfial duhovniceasc i îl nume te ,”tainteologic ”. La fel, întreaga sa via sau întregul dina-mism al vie ii sale duhovnice ti, în centrul c ruia seafl sistemul minte - inim , constituie o tain . De aceea,teologia are o cunoa tere mai adânc , interioar des-pre elementele acestei taine. Încerc rile tiin elor na-turale i experimentale de a o exprima, în termeniiconceptelor închise, structuraliste, se lovesc de in-suficien a obiectelor i metodelor de cercetare i deneputin a min ii noastre sl bite de p cat. ,,Problemavie ii i a bog iei sale de semnifica ii spirituale n-aputut fi epuizat sau m car par ial rezolvat nici depsihologia experimental i nici de psihanaliza abisalsau a profunzimilor. Încerc rile de a ra ionaliza sauconceptualiza taina vie ii omene ti, pe care o exprimexisten a uman spiritual , de a explica prin categoriilelimitate i prin intermediul metodelor i demonstra-iilor tiin ifice taina sa inefabil e ueaz . Ea nu poate

fi epuizat prin metodele obi nuite ale tiin ei expe-Ingres - Anii de aur


rimentale i logice, nu poate fi circumscris în cadrul limitat al cu-noa terii tiin ifice. Orice astfel de abordare a tainei sufletului ome-nesc reperezint o cunoa tere aparent i cel mult par ial ” - afirmacela i P rinte Ioan Cristinel Te u de la Ia i.

Precum Dumnezeu este infinit, iar urcu ul spre El are caracterulunei permanente epectaze, se pot exprima anumite r turi ale cre -tinului, aflat pe diferite trepte ale des vâr irii, f , îns , a se puteaexprima totul. Persoana uman nu poate fi limitat la calcul aritmeticsau cantitativ, pentru c taina sa este inepuizabil , este inepuizabil ,este un univers de taine.

A încerca s în elegi omul înseamn , pentru p rin ii duhovnice tiai R ritului, a încerca s în elegi eforturile fiin ei umane în dorin aneîncetat de a înainta spre Arhetipul ei, altfel aceast în elegereeste doar una par ial , fragmentar , înseamn o exprimare a relativuluiuman în raport inegal cu ceea ce nu este el - Absolutul divin - sus inePaul Evdokimov. Oricât ar fi analizat, omul se ridic deasupra oric rorexamene, anamneze, r mânând permanent o enigm sau un mister, otain , un ; - o ,,fiin necunoscut ” - dup cum spuneAlexis Carrel - în cartea sa ,,Omul, fiin necunoscut ” cea mai marenecunoscut , tain , enigm i mister al lumii create.

În concluzie vom re ine c spiritualitatea ortodox este de o foartemare bog ie, valorizând persoana uman i dând un sens precisexisten ei p mânte ti. Omul nu este singur în existen a lui, ci se aflîntr-un permanent dialog de iubire cu Dumnezeu, în eles ca Treimede persoane, i cu aproapele s u, pe baza virtu ilor cre tine. i Orto-doxia se prezint în acest sens ca o teologie personalist contrarindividualismului care caracterizeaz societ ile modernecontemporane. Acest dialog de iubire pe care îl putem în elege subforma crucii eliberatoare din Golgota este un dialog impregnat deumanism cu un foarte puternic accent comunitar care vizeaz trans-formarea oric rei fiin e umane prin desp timirea complet pentru oîndumnezeire total , altfel zis omul trebuie s se goleasc pe el însu ipentru a se umple de Dumnezeu. Atitudinea pe care ar trebui s oaib omul în fa a lumii i raportul om-lume este un raport optimist,bazat pe comuniunea i leg tura permanent cu Dumnezeul - Treimeprin harul prezent în Biseric , anulând la fel de chinuitoarea fric demoarte.

Omul, dup gândirea P rintelui Profesor St niloae, nu este sortitmor ii, ci eternit ii. În spiritualitatea ortodox , moartea reprezintcondi ia ontologic a Învierii i a restaur rii omului în Iisus Hristos.

rintele Profesor Dumitru St niloae nu se înscrie în tradi ia gândiriiortodoxe a diasporei ruse (Nicolae Berdiaev, Vladimir Losski). Elcritic apofatismul exagerat, pentru a repune în valoare catafatismuli reexamineaz din punct de vedere spiritual persoana uman -din

comunitate, care se opune individualismului i particularului. BisericaOrtodox respinge orice form de înnoire spiritual care nu- i g se tesursele în edificiul doctrinar mo tenit de la Domnul Iisus Hristosprin tradi ia apostolic a Bisericii ini iale.

Prin urmare, vom sublinia faptul c Ortodoxia are o spiritualitateechilibrat i foarte bine structurat , în armonie cu tradi ia relevati cu nevoile i cu temerile omului contemporan. Ea propune, printre

altele, pentru cre tinismul celui de-al treilea mileniu, pe de o parte, ovia de comuniune, înso it de un dialog permanent cu Dumnezeui cu viitorul, pe de alt parte, un monahism viguros i activ, c ci

Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu num r mare sau foartemare de membri ci chiar i cea cu num rul cel mai mic, dar în care

sluie te m rturia cea duhovniceasc despre tr irea în via a noas-tr a vie ii Domnului Iisus Hristos, cea autentic . „Astfel în eleas ,misiunea nu este reprezentat de un proiect grandios, asemeni uneicaracati e care cuprinde totul în sine - acesta este de dorit numaipentru a conferi unitate de plan i ac iune sistemului - ci de interven ia

în micro, de îndeplinirea misiunii de p stor de suflete i a aceleia deurm tor al Mântuitorului, calitate pe care o are orice cre tin botezat,nu numai clericul i nu numai cei cu anumite r spunderi în Biseric .”12.

adar, iat i de aici constat m faptul c Ortodoxia este o formde cre tinism (nesecularizat în con inutul i fondul ei intrisec) extremde rafinat , de nobil , de fin , pe care pu ini o tiu ast zi, aprecia saugusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rug mLui Dumnezeu - Cel în Treime pream rit, s ne ajute i s ne luminezemin ile noastre, cele acoperite de umbra p catului i a mor ii!...

Iar acum, în încheiere, doresc s -i adresez sincere felicit ri auto-rului, pentru elaborarea acestui volum foarte important i necesar -adev rat tratat, tiin ific i teologic (incluzînd aici toate ramurile itiin ele teologiei: antropologie, cosmologie, cosmogonie, eshato-

logie, mistagogie, hristologie i multe altele) i s -i doresc ca, încontinuare, s publice c i cel pu in la fel de interesante, bucurându-se de un real i binemeritat succes în urma lor i având parte, încontinuare, de mult putere de munc , mult succes i multe împliniri!...

Câteva referin e bibliografice:*De mare ajutor, în elaborarea acestui material (acestui eseu teologic), mi-afost articolul: „ Religia i s tatea omului” , semnat de c tre Pr. Dr. NicolaeDura de la Viena, i publicat în revista „Telegraful Român” de la Sibiu, nr. 25- 28/1 i 15 iulie 2012, pag. 7.*Capitolul 2.3 prescurtat din referatul sus inut la Facultatea de TeologieAndreiana din Sibiu (7 i 8 iunie 2012) în cadrul programului Erasmus(Teaching Mobility. Teaching programme. Academic year 2011/2012)încheiat între Universitatea Lucian Blaga din Sibiu i Colegiul Uni-versitarde Pedagogie bisericeasc Viena/Krems din Austria.1.Rezultatele acestor studii au fost publicate în lucrarea: Glauben heilt -Beten hilft - Und Ärzte können es beweisen. Wer glaubt, lebt länger, VerlagUeberreuter, Wien 2000, de c tre Hermi Amberger. Autoare s-a n scut înViena i a studiat: englez , francez i teatru. Este jurnalist i public în:Vogue, Profil und Kurier, tr ie te la New York i Viena.2. Engelbert GROß, Religion als Wahrnehmung. Konzepte und Praxis inunterscxhiedlichen Kulturen und Kirchen, Lit Verlag, Berlin 2006, p. 27.3. Das Ergebnis einer Untersuchung der Christian Medical Fellowship(CMF/Christliche Mediziner-Gemeinschaft) mit Sitz in London. Qelle:www.idea.de (28.04.2011). Tot aici poate fi amintit i lucrarea: RaimarKREMER, Religiosität und Schlaganfall, Petr lang Verlag, Frankfurt amMain, 2010, p. 290.4. Psychiater: Religion kann Ihre Gesundheit fördern, Der Sonntag,Kathpress Wien, 14.02.10.5. Valeri SLEZIN este eful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Insti-tutului de Cercetare i Dezvoltare Psihoneurologic Bekhterev din SanktPetersburg.6. Adrian LEMENI, Pr. R zvan IONESCU, Teologie ortodox i tiin ,Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bu-cure ti 2007, p. 291.7. Dr. LAUREN IU Streza, Arhiepiscopul Sibiului i MitropolitulArdealului, Catedrala spa iul ve niciei, în Catedrala mitropolitan din Sibiu,Editura Andreaian Sibiu 2011, p. 7-8.8. Maria NEAGU, Oamenii de tiin din Petersburg au descoperit „me-canismul” puterii vindec toare a sfintelor moa te, în Via a cultelor, Buletin

pt mânal de informare religioas , Anul XX, nr. 941-942, 15 iunie 2012;Tradus din rus în englez de Julia Bulighina, iar din englez în român deCristina M. C1999-2009 „Pravda Ru”9. Pa ii transform rii. Un preot ortodox vorbe te despre cei 12 Pa i,Traducere din limba engleza i note Nicoleta Amariei i Claudia Varga,Editura Kolos, Ia i - 2008. Autorul este arhimandrit i sluje te în BisericaOrtodox din America.10. Klaus Dieter MÜLLER, Ist Religion noch ein pädagogisch bedeutsamerAnspruch?, în: Anzeiger für die Seelsorge. Zeitschrift für Pastoral undGemeinde, ianuarie 2012, p. 34.11. BUNDSCHUH-SCHRAMM Christiane, Mit Kindern kommt Gott insHaus. We religiöse Erziehung gelingt, Ostfildern: Schwabenverlag AG,2007, 175.12. Pr. Dr. tefan ILOAIE, Misiunea Bisericii în contextual seculariz rii, înrev.“ Rena terea”, Anul XVII, serie nou , noiembrie 2006, 11 (199), p. 2.

http://www.idea.de/

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 15Anul V, nr. 9(49)/2014

George PETROVAI

Ingres - Victoria

ÎncotroCând lumea cu civiliza ia ei absurd a luat-

o îngrijorator la vale, iar în aceast lume anesim irii i tic lo iei România postdecem-brist cu greu î i mai trage sufletul, este firescîn aceste condi ii nu doar s -i lu m la între-

ri pe tâlharii c ra i la putere, ci mai alesca fiecare dintre noi s se întrebe zi de zi iceas de ceas: Doamne, încotro ne îndreptam?

De-abia atunci banala întrebare adresatde circumstan semenilor (aproape la fel debanal ca mult mai frecvent „Ce faci?”) vaavea capacitatea s fecundeze con tiin a iresponsabilitatea fiec ruia, c ci ea va activatoate acele componente care confer farmeci vigoare unei micu e dar profunde filosofii:

1) Componenta ontologic - va pune maipregnant în eviden pe cei pu ini care sestr duiesc s existe i pe cei mul i care sedau de ceasul mor ii s tr iasc tot mai bine;

2) Componenta moral - resortul divindin „Non multa sed multum” (Nu multe can-titativ, ci mult calitativ), respectiv „Non novased nove” (Nu lucruri noi, ci prezentate într-o form nou ), care - din fericire - înc izbu-te te s contracareze ofensiva dezumanizan-tului dosit în „Traie te- i clipa” i „Dup noi,potopul!”, men inând speran a armoniei iomeniei în inimile mereu însetate de frumosi adev r;

3) Componenta social-identitar princare noi, to i, avem nemeritata ansa de-aface parte din marea familie uman i de-a neîmplini ca oameni prin credin a statornic înAtoatef tor, dar mai avem totodat obliga-ia de-a fi membri demni i de n dejde ai

poporului pe al c rui p mânt ne-am n scuti din a c rui fiin spiritual ne-am hr nit.

Din p cate, în acest ultim sfert de veactot mai mul i dintre românii ie i din uni-versul sterilizant al bol evismului (firesc ijustificat, genera ia tân chiar într-o m surmai mare!) au atât de pu in din ceea ce-i strictnecesar pentru un cet ean vrednic, încâtau ajuns simpli locuitori pe aceste meleaguri:

i declin orice responsabilitate familial i/sau civic (unii dintre ei nici m car nu se sin-chisesc de spusele Apostolului Pavel - Cinenu munce te s nici nu m nânce, ci tr iescdin ciupit sau cer it, mândri nevoie mare c

se descurc ), supravie uiesc din firimiturilezute de la masa statului i, prin votul dat

în schimb, a eaz minciuna, necinstea i im-postura în capul mesei cu bucatele na iunii,iar când resursele locale se sub iaz , ei sepornesc ba pe înjurat i cârtit, ba - cei trecu iprin ciur i dârmon - se pun pe utit în arsau în str in tate, i de cumva le surâde no-rocul, revin la vatra str mo easc cu buzuna-rele doldora, dup care ine-te trai pe vatrai...

Dar nu, s nu cread cineva c numaisubanalfabe ii cu obraz gros procedeaz înacest mod degradant. Dat mi-a fost cândva

aud un politruc semianalfabet, cu obraztuciuriu i lan de aur pe grumazu-i de taur,

când urm toarea afirma ie stupefiant doarpentru mine dintre to i cei prezen i la mas :„Ma doare-n cot de românism i celelaltemarafeturi! Ce-mi pas c -ntr-o bun zi Ar-dealul nu va mai intra în componen a Ro-mâniei? Mie s -mi fie bine...”

Ast zi, respectiva sec tur este parla-mentar din partea Partidului Social Demo-crat (PSD) i cu siguran c în structura luiintim (dac o fi având vreuna) a r mas ace-la i. Ba mai mult, dac grosul aleg torilorromâni nu schimb pe viitor macazul op iuniipolitice, ci continu s i vând votul pe pro-misiuni abil ticluite sau pe avantaje materiale

extrem de nocive pentru viitorul na iei i alrii, atunci exist posibilitatea ca acest ipo-

chimen i al ii asemeni lui s fie reale i, iarul i tic lo ia s i arunce umbrele lor des-

curajante peste prezentul i viitorul României.ci, o fi posibilitatea solu ia de rezerv

a lui Dumnezeu, dar pentru oameni în gene-ral, pentru români în special, ea este într-atâtde incontrolabil din punct de vedere ra ional,încât devine o adevarat sabie a lui Damo-cles, inut de istoria pozna i neiert toaredeasupra capetelor noastre, ale tuturor, nudoar deasupra c ânilor micilor tirani ipunga i cu taif.

P.S. Alegerile preziden iale din toamnaacestui an vor ar ta dac românii au dobânditni ic minte în acest sfert de secol de grearu ine pentru istoria na ional i de cumpliteîncerc ri pentru atâ ia dintre ei.

Tocmai de aceea, pentru un minim echi-libru politico-social în urm torii cinci ani,votul românilor serios preocupa i de soartalor, a urma ilor i a rii lor trebuie s revinreprezentantului dreptei, care (sunt convinsde-acuma) nu va fi nici pe departe omul pro-viden ial, dar îi va fi superior Pontaurului m -car prin aceea c nu va deveni marionet înmâinile murdare ale a a-zisilor baroni, deciputem fi siguri c promulgarea legilor nu seva face la presiunea lor.

Altminteri, noi cu totii vom fi acuza i c -direct sau indirect, voluntar sau involuntar,con tient sau incon tient - am contribuit larevenirea în for a baroniadei iliesciene, carenici vorb s regrete relele f ptuite cu bun -tiint în trecut i în prezent. M car a a ba-

ronii vor avea ocazia s regrete dezastrul pecare nu-l vor putea des vâr i în viitorul apro-piat prin tr dare (vezi privatiz rile, Ro iaMontan , fracturarea hidraulic ), megafurti-aguri (vezi penalii din parlament, guvern i

teritoriu), precum i prin programe temeinicîntocmite pentru imbecilizarea în mas (vezirezultatele elevilor i profesorilor la examene,presa aservit sau cultura româneasc datpe mâna unei unguroaice, care sus ine susi tare c în Oradea, gra ie m surilor energice

întreprinse de autorit i, n-au mai r mas decâtvreo doi-trei bipezi).


F{PTURI DUHOVNICE}TI@n lirica religioas[ a lui

Ioan Alexandru

Constantin MIU

Într-un articol publicat în revista Lucea-rul (martie, 1968), criticul Vladimir Streinu

decela dou aspecte caracteristice liricii luiIoan Alexandru, acestea eviden iind „...doumi ri contrare, una a voin ei aprige de mo-dernitate, care ia forma densit ii i a violen eiexpresiei, iar alta, mai autentic , a instinctuluivetrei str mo ti, despic evident lirismulacestui poet.”1)

De re inut c cele „dou mi ri contrare”se vor reg si de-a lungul carierei literare, depeste 30 de ani, a lui Ioan Alexandru. În peri-oada totalitarismului comunist, Ioan Alexan-dru a fost unul dintre pu inii poe i care s-amanifestat i pe t râmul poeziei de inspira iereligioas . Dup Revolu ia din 1989, IoanAlexandru a fost inclus în dou antologii depoezie religioas , una ap rut în 1996,2)

cealalt în 1999.3)

Textele alese de Florentin Popescu, celcare a realizat antologia poeziei române tireligioase, ap rut în colec ia Bibliotecapentru to i a Editurii Minerva, fac referiri lacâteva pturi duhovnice ti - personalit i

ale Vechiului Testament: Abraham, Iacob,Ieremia, Iov i Moise.

În poezia Moise, protagonistul este sim-bolul epectazei. Aceasta „înseamn progresîn virtute i ac iune”.4) În aceast crea ie,

rintele spiritual al Iudeilor parcurge caleadureroas a devenirii întru fiin a duhovni-ceasc . Om care a primit chemarea Tat luiCeresc, spre a împlini voia Sa (aceea de aduce în ara F duin ei poporul ales),Moise este surprins în versurile poetului înplin urcu spiritual: de la purificare, la ilu-minare. Purificarea dublat de n dejde („În

dejde e un plus de eviden , un plus decunoa tere”5)), are loc în pustiu: „Nu din na -tere ci-n sanctuar/ Descoperi c -i gângav înrostire/ V zu c -i ubred organul, c -i barbar/

i socoti pustia isp ire.”(s.n.). Aici are loccomuniunea cu P rintele Luminilor: „...deo-dat , iubirea se contope te cu Lumina i Lu-mina p trunde în suflet.”6) Versurile lui IoanAlexandru ilustreaz metaforic aceast comu-niune, prin intermediul unei imagini vizuale:

i în pustie l-a p truns/ Nestinsa flacmistuitoare”(s.n.). De observat c dublul de-terminant ofer am nunte de ordin mistic înprivin a sfin eniei acestei fl ri. Ultimastrof eviden iaz treapta ilumin rii duhovni-ce ti, pe care o atinge Moise, prin împu ina-rea cuvintelor: 7) „Vorbea de-a drept f decuvânt/ Graiu-n el a devenit f ptur .” Aspec-tul acesta de sorginte mistic , i anume împu-inarea cuvintelor, este punctat în versurile

citate mai sus printr-un paradox ca i prinsinecdoc , acest din urm procedeu artisticreliefând cu pregnan faptul c nu e vorbade cuvântul profanului, ci al sacrului.

Dac în poezia Moise asist m la inhabi-tarea divinului în uman, încât poporul ales

i recunoa te mentorul spiritual, urmându-l spre ara F duin ei, („ i în pustie l-a

truns/ Nestinsa flac mistuitoare/ i unpopor în jurul s u s-a strâns” - s.n.), în poeziaIeremia, profetul este hulit pentru c „el era-n cuvânt întemni at”. Cu alte cuvinte, hula

provine din faptul c Ieremia este „prizoni-erul” Cuvântului sacrului. Plecând de la textulbiblic, ce f cea referiri la pedeapsa lui Ieremia,ca s se dezic de Cuvântul Sfânt („Oameniil-au amenin at cu moartea, pentru a-l opri smai prooroceasc ... Acuzat de dezertare ide încercare de a trece la du mani, estearuncat într-o groap , pentru a muri defoame.”8)), poetul re-creeaz artistic acestepisod, fiind preocupat de modalit ile na-rative decât de reliefarea cu mijloacele poeti-cului ale implica iilor teologice ale episo-dului: „Într-o fântân fost-a aruncat/ Doarva pleca de-a binelea din ar / Dar el era-ncuvânt întemni at/(…)// To i îl urau în juru-irotocol/ S -nceteze-odat s vorbeasc / iîl vârâr -n pu ul cu n mol/(…)// Doar se vadezice de cuvânt/ i s r mân simplcreatur .” Imaginea manifest rii mul imii înversurile citate este antitetic celei din poeziaMoise: acolo ea îl aproba urmându-l peMoise, pentru c intrase în comuniune cusacrul, aici îl dezaprob pe prooroc, cerându-i imperativ s se lepede de Cuvânt.

În manier narativ despre un alt Patriarhal Vechiului Testament - Iov -, în poezia cuacela i nume, autorul aduce în prim plan com-ponentele cunoa terii apofatice, de care Iovare parte, din momentul când aflat în tov -

ia mor ii, începe o alt via : „Dup ce Iovi pierdu ultimul fiu/ începu s se conving moartea de-acum/ e singura lui tov ie.

Într-atât se apropie de ea/ i i se dest inuitreptat, c pentru Iov începe o alt via ./Cea f risc, f sfaturi, f speran e,/ fcel mai elementar dor, f c in ,/ f pri-han .”(s.n.). S observ m c în fragmentulreprodus, apofatismul (cunoa terea negati-

) este reliefat la nivel gramatical prin repe-tarea prepozi iei de esen negativ „f ”.

Abraham - din poezia cu acela i nume -este primul Patriarh care intr în comuniunecu Lumina Sfânt ,9) dup ce mai înainteavusese parte de o serie de priva iuni. Despre


acestea, poetul nareaz în primele trei strofe:„La toate cele din trecut/ I se ceruse-n tain

renun e/(…)// Apoi i pruncul i-a fost râv-nit/(…)// Cas i prunc, muiere i p rin i/ I s-au smuls încet din r cin ”. În momentulintr rii în comuniune cu Sfânta Lumin , „Eaface duhului nostru cunoscut o alt Fiin-

”10) - cea duhovniceasc : „A început smestece lumin .// S m nânce vorbele perând/ S r mân greu dinspre fiin .” Poetulsurprinde în aceste versuri na terea omuluispiritual în i prin Lumina Sfânt .

Iat câteva pturi duhovnice ti care înepoca Vechiului Testament au avut parte decomuniune cu Sfânta Lumin . Din aceastperspectiv , poeziile lui Ioan Alexandru ca-

valoare etic i didactico-religioas .

NOTE:1. Vladimir Streinu, Poezie i poe i români,Editura Minerva, Bucure ti, 1983, p. 433.2. Poezie cre tin româneasc , edi ieîngri-jit de Magda Ursache i PetruUrsache; post-fa de Petru Ursache,Editura Institutului european, Ia i, 1996.3. Poezia român religioas , volumul alII-lea: De la Ion Pillat pân azi, EdituraMinerva, colec ia Biblioteca pentru to i,Bucure ti, 1999.4. Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dic ionar deteologie ortodox , Editura Institutuluibiblic i de Misiune al BOR, edi ia a II-a,Bucure ti, 1994, p. 143.5. Pr. Prof. Dr. Dumitru St niloaie, Spiritua-litatea Ortodox , Editura Institutuluibiblic i de Misiune al BOR, Bucure ti,1992, p. 143.6. Arhim. Sofronie, Mistica vederii luiDumnezeu, Editura Adonai, Bucure ti,1995, p. 104.7. Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru St niloaie, op.cit., p. 212.8. Dic ionar Biblic, volumul al II-lea,Editura Stephanus, Bucure ti, 1996, p. 31.9. Cf. Arhim. Sofronie, op. cit., p. 117.10. Idem, p. 110.

Ingres - Angelica

Marian HOTCA

Lec ia despre murire

a trebuit s treac înc o ve nicieca s deschid ochiul pe care p ianjeniil-au esut cu vise la bisericaunde se înva somnul

un cutremur î i desface nimiculdin evanghelii p gâne; lira articuleazrugina ultimelor versete ascunseîn pelinul din rai i scriu pe Biblie:

vrea s o bat pe Eva o mie de anicu nuiaua cea mai spinoasdin gardul Edenului s o dezvde gustul p catului din mere,

iar pe Adam l-a pune în genuchipe coji zdrobite de nuci s -i ar tce se întâmpl când înve i f

tii lec ia despre murire

Ecou de toamn

ecoul unui cuvânt m tur frunzeîn solitudinea mea abisal

mântul se stinge într-o ceai eu n-am tiut cum s iubesc crizantemeleci în unduirea lor era toamn

ap sa pe pleoap acest anotimpde urubându-mi viselece le-am hr nit aproape o eternitatecu lic riri de oaptei r sufl ri virginale de trandafir

îns azi ghimpele mi-a l sat o cicatriceincoagulabil pe sufletmelancolia plângea într-o inimzdren uit la marginea unui universgolit de vegetali eu alergam în ploaieutându-mi emisfera

conturul lumii devine incertca o zacusc de ciupercizilele devin istorie,iar toamna face ravagiiîn clepsidra umplutcu f in difuz

Lec ia de poetic

eram la ora de mitologie urban ,tocmai am adunat în grajd to i caii verzice nechezau pe pere ii od ii plini derezerva iide penicillium ca s -i adapcu saliva unui c scat abisal

ora 12:45 in pixul între buzele locvacei sug o bucat calcinat de vers

ceasul chinezesc de pe perete avea deceva vreme osteoporoz la baterie;minutele scâr âiau între oasele ubredei erau gata s -mi spintece emisfera

unde am înv at s sculptez taina aburelii

umbra florii de m tr guncre tea pe strada plin de gropi selenare;eu mi-am luat aripile vâscoase din cuieri-am început s zbor printre cuvintele nudesându-mi mintea într-o gaur de oarece

în mân aveam o saco doldora cu tomateneprih nite, coapte i suculente;automobilele treceau dizarmonic prin ochiimei convec i i totul era ca o pi turblând de înger, dar deodat , reînviat declopotul Bisericii Reformate am sim itrealitatea cum st suspendatpe un b de chibrit ars

i buf! ma ina Dacia mi-a strivit saco ai tot arsenalul de vorbe

ce-l aveam cu mine în momentulacela crucial

acum pe marginea str ziizace un recipient plin cu ketchup,o entitate plin de sânge lins de mu tece a putut fi cândva o poezie frumoas imul i critici literari cu f lci groase de sl nince in parastase îndrugând versetedin propriile lor Sfinte Scripturi

cere: l sa i-m cinci minute singur rescriu lec ia de poetic , s m rog

pentru sufletul poeziei i pentru poe iisupravie uitori masacrului înf ptuitde marii terori ti ai literaturii!


George FILIP (Canada)

E toamn[ iar...

Pe 15 septembrie 2014 s-au împlinit 5 anide când marele actor comic român NICUCONSTANTIN a plecat la cer - nu chiarzîmbind. ...R ina persistent din coalaimaculat de sub priviri îmi miroase tare asfârcuri de lumânare. Trebuie s scriu despreprietenul meu i-al întregii ri - actorulrisipitor de voie bun i chiar râsete în hohot.Dar îmi tremur mâna. i glasul, i sufletul...

-ncerc. reîntorc pe aripi de fantezie în para-

disul trist al copil riei noastre. Adic la acelpetec de rai pu ind a trotil i praf de pude pe malul M rii noastre cea Neagr . Esteprima oar când zic i scriu NOASTRE,fiindc ... da!... Marea mea cea Neagr de laTuzla i Eforie Sud este i-a prietenului meude o via . A adar m-am întors în vreme cuvreo 65 de toamne. C atunci ne-am împrie-tenit - toamna. Când cr pa coaja pe nuc iarnoi reg seam prin clasele primare b ncileponosite, ca iezlele pentru cai, mânjite i pu-ind a plo ni e i motorin . Dar nu climatul

cazon al colii a legat prietenia noastr - ciMarea, cu pericolele ei, uli ele Tuzlei, str du-ele micu ului ora cu asfalt topit, vara, care

ni se lipea de t lpile goale, bost riile tur-ce ti din care furam noaptea, cu cotiga trasde noi, pepenii cei melemeni, cariera de piatra acelui mo Bekir, pesc ria lui Tomescu,ci meaua de la Kainaci, de unde c rau tuzleniiap la ora cu sacalele, tr surile cu cai zdra-veni care plimbau pe tabii comuni ti cu pre-supusele lor cucoane, cuptorul de la c mi-

rie, Lacul Tekirghiol, pe care-l treceam îno-tînd câine te, pân la castelullui Frunzescu, pentru a fura lu-beni e... i Soarele dogorâtori Luna, cu care ne înveleam

noaptea prin fânul de pe cîmpi toate minunile copil riei

noastre incon tient .i iac -a a am inut-o noi

un bun fuior de ani. Pân cândpubertatea ne-a desp it go-nindu-ne în valurile mari ipericuloase ale vie ii imprevi-zibil din pruncia noastr trist .

Eu, fl mînzind prin Bucure ti, cu buzunareledoldora de poezioare, aflasem c NICU deve-nise actor. Nu-l c utam dintr-o total jenfinanciar . El se realizase... eu - nu! Cu greum-am înfiripat i eu, dar mereu cu coarnelede berbec spre nelegiuirile timpului. Ne-amrev zut sporadic, Dar ruptura total s-a pro-dus când Nicu Constantin a r mas în ariar eu am fost huiduit de destin spre exil.Nicu, cu trupa lor, cu M ndi a lui, veneauadesea pe la Montreal. Eu m l udam pe de-a rândul c-am fost colegi de clas i etc...etc. Dar nici dracul nu m credea. Fiindcprin exilul nostru blestemat nimeni nu credeabsolut nimic de bine despre ceilal i. Se sal-veaz cine poate!

Nicu a aflat de t enie i-ntr-o sear , lao cârcium mai de soi, dup spectacol, întoiul sindrofiei a strigat tare la microfon: esteadev rat, poetul acesta al vostru a fost cole-gul meu de banc ! Suntem fra i de sânge iseara aceasta i-o dedic lui. Vom bea, vomfuma i vom plînge împreun ... i chiar a aam f cut.

Ne-am reîntîlnit prin România. Amândoieram realiza i materialice te. Numai c M n-di a lui era tare îngrijorat de s tatea vese-lului actor. Medicii prieteni forfoteau cudroaia în jurul lui, la spital. Spre dezam gi-rea tuturor..., Nicu a tras cortina dup ultimulskeci - a murit!

Au trecut deja cinci ani. În acest septem-brie ar fi împlinit 76 de ani. A fost înmormântatpe aleea principal , chiar la intrare, pe stânga,în cimitirul din Eforie-Sud. L-am vizitat i

acolo, însp imântat la rându-mi, înso it depu-ternica i iubitoarea lui M ndi . Nicu nurostea o vorb , m privea adânc i parc mi-ar fi cerut o igar .

...Sper m c în toamna aceasta un bustal artistului va fi a ezat într-un parc din apro-pierea locuin ei lui din Bucure ti. Voi fi acolo,

-i recit versuri i s ne dep m alte i alteamintiri.

E toamn iar... i multe vor mai trece...

UN ZÂMBET PRIN CER

acolo... sus... prin v ile veciei,în cer - pe scena marelui AMIN,printre cei paji, la poarta ve niciei,un înger este - NICU CONSTANTIN.

el a trecut pe-aici ca o clipiti ne-a privit duios prin ochelari.

nu l-au tîrît argin ii în ispit ,nici rânjetele mah rilor mari.

pe scena vie ii n-a fost o paia .din zâmbete îi izvorau ideii mari simboluri spre-o mai bun via

cu noi orânduiri - cu nou temei.

îl plîngem noi, c fructele de geniun-au pîrguit din marele actor.

a a fost s fie... prin mileniuartistul a trecut - un c tor...

mîne trist Doamna lui M ndi .noi ne l m privirile în bern .nea NICU a r mas ca o ml dide verde - c tre dragostea etern .

’l-aplaud prin slava lumii sfin ii.ne las -atâtea lacrimi în irag...- te-a teapt Dumnezeul i p rin ii;ia- i trupul t u i du-te, prieten drag.

acum - la Eforie-Sud e noaptei cerul M rii Negre e senin.

...se-aud domoale murmure de oapte:sunt semne de la NICU CONSTANTIN.

Septembrie 2014, MontrealGeorge Filip i Nicu Constantin - la mare


Amazonia

Bem-Vindo = Bine a i venit! (în portu-ghez ).

O ri oar mai pu in decât jum tate dinRomânia, Portugalia a f cut un imperiu (celbrazilian). În afara altor colonii, precumAngola i Mozambic în Africa, plus CapoVerde, Madeira i Azore (insul în OceanulAtlantic). A pierdut îns portul Macao, trecutînapoi la chinezi.

Cu autobusul 306, de la aeroportul dinManaus pân la Rua 10 de Julho, unde seafl Hotelul 10 de Julho, camera 408, la 18 kmdistan . Costul transportului e 2,75 reali.Moneda lor se noteaz R$. Rata de schimb:1$=2,35, îns în aeroport e mai mic , 2,07,plus un comision de 25 R$. 120 R$ o noaptela hotel.

Trei zile i jum tate în Manaus. in la mi-ne un Dic ionar Larousse brazilian-francez,în ambele sensuri. Aveam i prin român , dePaul Mocanu, Editura tiin ific i Enciclo-pedic , 1981, dar era prea gros i numai într-un sens.

Acuma fac eforturi de memorie. Cum sespune în francez „cu it”? Couteau. Iar înportugheza brazilian , faca, diferit de spanio-

, cuchillo, c ci dic ionarul din spaniol îlam prin... englez ! Ni te exerci ii de memorieîntre patru limbi, zilnic. În englez , knife (cu-it). Pe strad , mul i brazilieni m în eleg în

spaniol , dar r spund în portughez . Lilia lua-se i ea o clas de spaniol la UNM în Gallup.

16.05.2014 - La micul dejun din hotel,inclus în pre ul camerei, am avut, pur i sim-plu, o felie de m lig ! Nu mai mâncasemde un an de zile.

Ghidul, Orlando, ne-a spus c el vorbe teportuñol. Portughez amestecat cu spani-ol : português + español. Bom Dia! (Bunziua). [De fapt, dia se cite te gia.]

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Plec m cu barca pân la Pont o RioNegro, un punct plutitor. Apa are mult aciddin cauza rocilor care se descompun, de aceeasunt pu ini pe ti.

David din Portugalia spune c el în elege95% din dialectul brazilian; majoritateaportughezilor în eleg spaniola.

Navig m pe Râul Negru (apa este nea-gr ). O fabric Heineken (olandez ) de bere.Trecem pe sub podul de 3,5 km lungime (ceamai mic lungime a acestui râu, care este unafluent al Amazonului). Ora ul se aprovizio-neaz cu aceast ap dulce din Rio Negro(3,2 Ph aciditate). La 60 de m deasupra estepodul. La fiecare 6 luni, apa se ridic (în sezo-nul ploios) 20 m i, apoi, scade în cel secetos.

Scriu în alupa cu motor. Vreo 30 de tu-ri ti. Vântul bate tare. Motorul b rcii zbârnâie.Ghidul explic în portughez . Nu prea în-elegem. Revenim cu întreb ri în spaniol sau

englez .Zona de Vest a Amazonului e cea mai

important . Aici tr iesc politicienii. Au o plajcelebr : Ponta Negra. Sunt boga i.

Exist aici anotimpul cald, anotimpulfoarte cald, anotimpul umed! (Clim tropi-cal .) Râul-lac este Rio Negro, iar Amazonul...râul-mare curg toare!

Ap cât vezi cu ochii. Parc -i o oglind ,apa!

Bateria de la aparatul foto al Liliei s-aterminat. Îi dau altul din rucsacul albastru(avem trei camere de fotografiat, patru carduride memorie, dou duzine de baterii AAEnergizer de 1,5 V pentru aparatul Nikon iînc o baterie lat Lumix de 3,6V 660 mAh 2,4Wh Li ion cu înc rc tor la priz ). Suntemfunny ai pozelor!

Amazon la Infinit.Amazon al Lini tii Profunde.Îmi place curentul de aer care-mi flutur

rul...- i acum, va urma un nou fotojurnal!, îmi

scrisese Tavi Blaga, noul editor, într-un e-mail dinainte de plecare.

alupa despic apele cu 45 km/or spreSatul Indigen din jungla Amazonului, lângo baz militar .

Limba general în zona amazonian de

aici se nume te Tokano, dar desigur, to i tiuportughez .

Un concert cu tobe, naiuri i dansuri indi-gene. Femeile au fuste a oase, b rba ii frunzelegate în spate i pe cap. Indigenii sunt micii umbl goi.

Casa este dreptunghiular la baz , cubârne i acoperit cu plante uscate. Estepreg tit pentru turi ti.

Un alt instrument - capivaya -, care-i untub lung în care sufl .

Stâlpii sunt încrusta i cu motive geome-trice colorate viu.

Valurile sunt ro ii la mal. Mai mult exotic,decât frumos. Mai mult interesant, decât inci-tant.

Eu m scald în toate b ile. La Barikatubaînot m cu delfinii. Mai mul i oameni decâtdelfini. Bineîn eles, eu m arunc în ap . Ni seatrage aten ia c delfinii sunt sensibili lazgomot... Mângâi i eu un delfin cu pieleamoale, în timp ce îngrijitoarea îl mome te cupe te la suprafa a apei.

Avem colaci de salvare (Salva Vida). Pepunte bem limonade locale: açai (de culoarero ie), maracuja (verzui) i caja (g lbui).

- Cum se zice suc în portughez ?- Suco, r spunde Orlando.- Ca-n român , îng im.Am cump rat câte un pahar de fiecare

(5R$). Ca de obicei, s (de)gust m. Lilia (cic )ar vrea s tr iasc aici i s picteze.

Din palmieri o companie face produsecosmetice.

Ne-a prins ploaia în alup . O rafal scurt .Trecem pe lâng un arhipelag de insule

Case în Manaus

Autorul cu eful tribului Tokano


Turner - Panteonul dup incendiu

minuscule. Când nivelul râului scade, insuleleies mai mult la suprafa .

Paletele care se învârt sub ap s-au um-plut de frunze i crengi. Din cauza valurilor,alupa sare i cade pe ap , dur, de parc am

merge pe pietre.Turi tii se amuz :- Hooo-paaa!Un canal mui panoramiku: pomi în ap

pân la brâu. Este foresta inundada. Aicitr iesc pe ti „vegetarieni”, piranha i ali-gatori. În iarb , p ri ro iatice, cu alb subaripi: jaçana.

Pilotul alupei poart un tricou ro u (cuMarinha Mercante!).

Cocostârci i condori la Rio Negro.Restaurante Rainha da Selva (Regina

Junglei).Aici lu m prânzul. Pentru bere Brahma

pl tesc 5R$. Iar, în spate, parcul „Victoria”,cu Nuferi Albi (ca omagiu adus RegineiAngliei).

- Anul viitor, dac vii aici, îmi explicOrlando, o s po i merge pe lungul iazuluista. Apa se retrage sezonier.

Casa de um pescadoru - ca la ar .Un sat de case pe ap . Copiii sunt trans-

porta i la coal cu barca.Ajungem la Întâlnirea Apelor: Râul Negru

cu Râul Solimoes care formeaz Amazonul.Cel mai lung fluviu din lume este Nilul,

iar al doilea Amazonul.Nu se amestec apele, deoarece densi-

tatea-i diferit . Când e soare, diferen a se ob-serv mai bine, deoarece apa neagr absoar-be razele, iar apa g lbuie le reflect . Apa g l-buie are mai multe sedimente, deci densitateamai mare!

Adâncimea: 70 m la Întâlnirea Apelor.Manaus este cel mai mare ora aflat în mij-locul junglei. Distan a pe Amazon pân laAtlantic este de 1500 km.

O rafin rie de petrol construit de brazi-lieni împreun cu o companie din Singapore.

Ne leag valurile ca într-un dalnaius.Jungla este pu in populat , iar între a e-

rile omene ti nu sunt osele. Se circul pecanale de ap sau cu avionul.

Brazilienii au cea mai bun armat delupt tori în jungl .

Din punct de vedere natural, Brazilia arecele mai bogate resurse datorit Amazonieii, recent, a rezervelor de petrol din apele

teritoriale atlantice.Ne-am înapoiat în port. Intrat în Market-

ul Municipal.Ce frumos e s te plimbi! Pe strada de

lâng port: Marques de Santa Cruz.Campionatul Mondial de Fotbal 20014 se

va ine în Brazilia, care-a câ tigat pân acumde cinci ori Campionatul Mondial.

În portughez , se zice futebal.La TV Brasil se estimeaz milioane de

reais câ tig de pe urma campionatului.Vizit , în Manaus, la pas:› Laboratório de Análises Clinicas Vânia

Rocha;› Santa Casa de Mizericordia;› Palacio Rio Branco, construit în 1905 i

reamenajat în 1938 i 2010;› Vechiul Tribunal (acum abandonat

cl direa);› Museu do Porto de Manaus, inaugurat

la 28 ianuarie 1985, promovat de scriitorulRubério Braga i de administratorul Fer-nando Lima Barbosa Vianna în 1998;

› Marinha do Brasil, Comando d’InstitutoNaval;

› Casa da Cultura;› Cl diri coloniale din sec. 19 i 20, cu

arhitectur în stil latin, cu multe decoruriartistice;

› Picturi murale;› Colegio Militar› Associaçao Atlética Banco de Brasil etc.Îmi place c aici totul este colorat. Nuan e

aprinse la case, ziduri cu grafitti în multico-lore. Oamenii, bronza i... E atâta c ldur iumiditate c nu putem dormi noaptea nici cuaer condi ionat.

18.05.2014 - Duminic , pe bulevardulEduardo Ribeiro, în centrul ora ului Manaus,s-au instalat tarabe ca la un talcioc. Eu cum-

r reviste („Atualidades”, 21R$) i c ipo tale (1R$ fiecare), Lilia bijuterii.

Un stand de c i în portughez , spanioli englez .

O s rb toare relaxant , mai ales c dimi-nea a e r coare i umbr , dorite atât de multsub torida tropical .

Iar m-a apucat boala. Mi-a fost foarte r udis-de-diminea . Am vomitat. Din cauzamânc rii. Am cump rat frig rui de carne(stricat , probabil) de pe strad , de la tarabe.Am b ut doar ap toat ziua. Eram le uit, darm-am for at s ies din hotel.

Am pornit-o pe strada 10 de Julho, spreTeatrul de Opera „Amazonas” (cu o cupolsplendid , în mozaic), Biserica Sao Sebastiaocare duminica la slujba e plin ochi. ParculMare i Biblioteca în fa , Palatul de Justi ie,Centro Cultural Luso-Brasiliero do Amazo-nas. Piata Dom Bosco, apoi Igreja Matriz (No-ssa Senhora da Conceiçao) i Turnul cu Ceas.

La televizor este prezentat Festivalul dinParintis, alt ora din Amazonia. Colec ia ceamai variat de flor i faun de pe glob (20%din toate speciile) rezid în zona Amazonului.

În aeroportul din Manaus, a tept m zbo-rul spre Rio de Janiero cu compania localTAM.

- Dos Capuccinos Grandes, comand mîn spaniolî.

Ne corecteaz vânz toarea în portughe-: Dois Capuc-cinos Grandes, cu „s” ap sat

la sfâr itul fiec rui cuvânt... Ca într-un dialectalintat...

Manausul vazut de sus este pâlcuri-pâlcuri: case-paduri, case-paduri...

Favor apertar o cinto enquando estiversentando (V rug m s v pune i centurilede siguran când v a eza i!).

Pe stadionul Arena de Amazônia dinManaus, terminat recent, cu o arhitectur a-vangardista (l-am v zut doar pe dinafar ) seva juca meciul de fotbal Anglia - Italia în CopaDo Mundo, pe 14 iunie 2014.

Mai vizitasem Brazilia acum 22 de ani,într-un turneu paradoxist în Bello Horizonte,Ouro Preto, Brasilia, Joao Pessoa, Rio de Ja-neiro, Florianopolis. Tot cu avionul, poc-poc!, dintr-un loc în altul.

Cas în stilul Indigenilor Tokanoîn Amazonia, Brazilia

Bâlciul duminical din Manaus

Autorul, cu o cobra giboia

Art artizanal brazilian


Constantin DOBRESCU

Gânduri la apari\iaunei c[r\i eveniment

Ingres -Apoteoza lui H

omer

De curând am primit prin bun voin apreotului stavrofor Radu Boti ,distins om decultur din Ulmenii Maramure ului intere-santa lucrare datorat lui Constantin ToniDâr u i intitulat „Personalit i române i fap-tele lor 1950 -2010 ”, care a v zut lumina tipa-rului sub egida editurii Studis din Ia i, 2014.

De fapt, lucrarea asupra c reia z bovimeste un Dic ionar întocmit la ini iativa acad.Cristofor Simionescu pre edintele Acade-miei Oamenilor de tiin din România-Ia i.Acest volum de colec ie, care este editat subîndrumarea Mariei Magdalena Balantyne dinAnglia i are un sumar compartimentat înmod judicios dup cum urmeaz : via spi-ritual , drept financiar, fiscal i bancar, tiini cultur , mari proiecte de infrastructur ,

literatur i art , tehnic i medicin . De ase-menea volumul cuprinde i o list cu perso-nalit ile cuprinse în volumele LV-LVIII. Prin-tre aceste personalit i care au binemeritatun loc în aceste volume amintim i pe ploie -tenii no tri de excep ie i anume Nichita St -nescu i Elis Râpeanu al turi de nume greleale culturii i tiin ei na ionale ca: ConstantinBrâncu i, Gh. Buzatu, Grigore Vieru, Geo Sai-zescu etc., precum i personalit i din diaspora.

În volumul 59, de care ne vom ocupa,descoperim oameni care prin d ruire, sacrifi-cii, inteligen , profesionalism i talent i, dece nu, mult credin în Dumnezeu au l satsau las în urma lor profunde semne ale tre-cerii lor prin via .

To i cei prezen i în acest volum au de-monstrat viziune, integritate moral i sensasupra obliga iilor lor sociale. Aceste perso-nalit i cuprinse în prezentul volum dar i încele precedente au s dit în rândul genera iiloractuale i vor s di în rândul celor viitoareprincipii de via ca: în elepciune, generozi-tate, prestan , echilibru, onoare, dragostefa de Dumnezeu, fa de ar i fa deoameni.

În cele 58 de volume anterioare care cu-prind peste 1000 de personalit i men ion m25 de membri ai Academiei Române, 45 demembri ai altor academii din str in tate, asemitropoli i, 18 arhiepiscopi i episcopi, 326profesori universitari, 223 doctori în tiin emedicale, 338 poe i, esei ti, epigrami ti etc.

Ini iatorii acestei lucr ri de excep ie i desuflet i-au f cut o datorie de onoare s in-clud i numele unor personalit i ale tiin eii culturii na ionale disp rute pe nedrept prea

devreme. Amintim aici pe C. R dulescu-Mot-ru, prof. univ. Petre Brânzei, acad. tefanOdobleja, Onisifor Ghibu, soprana TeodoraLucaciu, Mircea Vulc nescu, pictorul baronGeorge Lovendal, istoricul de excep ie Cor-neliu Tama , care a f cut cinste colii arhi-vistice nai onale i al ii.

Autorii au inclus în volumele ap rute pânacum personalit i din 32 domenii de activi-tate care s-au remarcat nu numai în ar dari în alte 16 ri str ine în perioada 1950-2014.

Apar în lista celor men iona i în volumeleanterioare deja publicate, Nicolae Labi , Adri-an P unescu, Ioan Alexandru etc.

Ne face o deosebit onoare s consem-m c în volumul 59, asupra c ruia ne-am a-

plecat, figureaz i p rintele Radu Boti , omde profund cultur ,spirit enciclopedic, ini i-atorul unor reviste online. „Slova cre tin ”,cu suplimentul „Slova copiilor”, i „Glas co-mun”. P rintelui Radu Boti , alc tuitorii vo-lumului în cauz i-au acordat un spa iu consis-tent de 35 de pagini, ceea ce spune ceva.

În incheiere nu ne r mâne decât s feli-cit m pe responsabilii Dic ionarului de per-sonalit i i s le ur m s continue s publicei alte volume care sunt atât de necesare.


Daniel MARIAN

Trandafirul inimiiiÎntâi e Trandafirul inimii; sau întâie albastru cel dintâi; sunt împreun

Dac e s ne privim atent, am putea spune oricare profil existen ial este definit mai

întâi de dimensiunile propriei individualit i,dar într-o consonan obligatorie cu acea lu-me disjuns din crea ia în sine, de jur-împre-jurul fiin ei, luând din universul reglabil aceleelemente necesare de i foarte rar suficiente.Atunci când nu sunt întocmai elementelecare trebuie la îndemân , ele pot fi conveniteprin asocieri convenabile, sau pot fi inven-tate. Ar fi o perspectiv logic , iar într-o anu-mit m sur s-ar potrivi i spa iului de cris-talizare a min ii altfel numit i poetic.

Esen ializarea firii i a tr irilor vine demulte ori odat cu asumarea riscului mai greupentru în elesul larg, de rupere din context apunctelor de sprijin i c ilor de manifestare,fiind una din modalit ile prin care o iden-titate incontestabil se recunoa te pe ea în-

i. Limbajul prin care sunt transpuse for-mulele la care se ajunge, este tot ce mai tre-buie. În m sura în care acest limbaj este în-cifrat atingând pe um r subtilul dar precisulmatematic, atunci cu atât mai bine pentruideea de esen , chiar dac din rostuirile me-lodice date de ritm, se pierde un fragment departitur sau altul.

Este un moment prin care cred c oricarepoet a trecut la un moment dat, în încercareade a cuprinde cât mai mult i mai clar, în câtmai pu ine cuvinte. Astfel se poate prinde opalet vast de culoare la bra cu ideea, fa sta (doar aparent) prea mult pe gânduri.Iat : „Destine în cerc -/ întuneric lumin / ochiicerului// La rmul m rii -/ a tept ri deghi-zate/ valuri fl mânde// Croazier -/ amintirilenoastre/ p ri albastre”. Întreaga trecereprin contrarii, repetabil , con tient metafori-zat înspre sublimare, în decorul spa ial-tem-poral de care are nevoie memoria pentru ascânteia i a s geta necuprinsul...

Spuneam despre sublim, care însu i, u orcomport metamorfoze ce in întocmai deuniversul propriu fiin ei, a a cum este, în con-trapuneri care conduc în cele din urm c treun punct/contrapunct luminos... „Se lasnoaptea -/ sublimul sângereaz / sufletul rab-

// Lumin i foc -/ ieslea sufletului meu/crimeaz viu// Copil rie -/ lacrima veseliei/

miroase a dor”. Într-un registru asem tor,mult mai fluid, i care refract , diverge înspreexterior, reg sim puritatea metaforei, f vreoexagerare, ca i când o recreare a metaforeis-ar fi întâmplat acum... „Înseninare -/ p rimirate la geam/ alb sfredelitor// Mi-e dor detine -/ lumin din lumin / o clip nou // Nuntîn lun -/ jum tate pas re/ jum tate vis”.

În exerci iul acesta al min ii i spiritului,Nicoleta Milea face astfel încât lucrurile,st rile s fie greu de dizolvat, deoarece odataduse în prim-plan astfel, prind de au putereasâmburelui care promite dup îns mân are,un fruct... „Ocean de lacrimi -/ inim în-spinat / cetatea arde// Paznicul umbrei -/judecata de apoi/ t lpile goale// Singur tate-/ poetul privegheaz / vârtej în sânge”.Întrev d aici clar conturat „Trandafirulalbastru”, pe care poeta îl aduce cu sine, prinsine, ca pe ceva care fiind de la sine...

Se încumet poezia pân într-acolo încât (re)formuleze condi ia poetului, este o ars

poetica discret , care trebuia s existe în cu-prinsul dat de maniera aceasta concentrata scrierii... „Fat pribeag -/ uraganul fier-binte/ amurgul umbrit// Adesea un leac -/serata poe ilor/ glasul muzelor// Dup fur-tun -/ acela i la azi i ieri/ mâine Iubirea”.

rturisesc c atât de clar, cu emo ie nedisi-mulat , pân la elul suprem, m-a determinat

spun c este s fie spre aducere aminte...Iar identificarea celui/ celei care scrie nu

lipse te nicidecum... „Ecouri târzii -/ din-tul negurii/ vioaie marea// Cine-i Poetul

-/ nici nebun, nici în elept/ lumina din zori/Biruitorul -/ singuratic e drumul pân la tine”.

E un drum care, cu adev rat, meritparcurs!

Ingres - Baia turceasc


Ion TURNEA

Despre frumuse\ea]i importan\a c[r\ii

Cartea este o pas re cu mai mult de o sut de aripigata de zbor (Ramon Gomez de la Serena)

Despre frumuse ea i importan a c ii învia a omului am amintit în multe din scrierilemele. De acest dat o s vorbesc desprecarte prezentând trei apari ii editoriale dinanul 2014 ale profesoarei Ana-CristinaPopescu, membr în Liga Scriitorilor, FilialaBanat-Timi oara.

„O carte bun nu are niciodat sfâr it.”(R.D.Cumming) Imediat ce este tip rit , car-tea înva s zboare. La început face acestlucru timid, asemenea p relelor prim var ,pe urm , dac place, supravie uie te în timpi î i f ure te infinite aripi. C ile profesoarei

Ana-Cristina Popescu sunt convins c vorsupravie ui timpului, c aripile lor nu vor fi

nite niciodat de uitare i spun acest lucrudatorit felului unic în care Ana-CristinaPopescu mânuie te cuvântul spre a prezentafrumuse ea vie ii.

Dac tot am prezentat cartea ca pe o pa-re cu sute de aripi o s spun în primul rând

câteva cuvinte despre volumul de poezieDestin f aripi al scriitoarei Ana-CristinaPopescu. Prin poeziile din acest volum eadefine te lumea sufletului ei, lume în care î icaut aripile eternit ii, încearc s se re-

seasc pe sine. În încercarea de a se reg sipe sine îns i, de a- i g si aripile scrie maimulte poezii în care arat cum a luat na terepentru ea îns i fiin a metaforic a cuvân-tului ce a devenit vers „Au picurat cuvinte /din suflet sângerând / i-au adunat nectarul/ pe file-ng lbenite / i din lumini i umbre /în jocuri lin s-au rupt / i s-au pierdut în vea-curi nesfâr ite.” (Pe aripi de vers)

De fapt ea se reg se te pe sine, î i f ure -te aripile prin cuvânt, chiar dac în poeziiprezint acest lucru, fie prin imaginea naturii,tema iubirii, tr irile ei religioase etc. „Petalde mac, peste fân uscat, / Peste flori, prin iar-ba deas , / Te-am z rit c utând dulcea , /Din zborul t u fermecat, aripile i-am furat.”(Dor de flutur)

Volumul Paradigme cuprinde ase piesede teatru. Iubitoare a cuvântului Ana-CristinaPopescu prin personajele Riana i Relu dinCoad de rândunic vorbe te despre des-coperirea albastrului din tine însu i, iar acestalbastru nu e altul decât verbul a scrie. „Ria-na: (citând) [...] O, prietene, cum este albas-trul t u ?...” (Enghidu, Nichita St nescu.) /

Relu: Care este albastrul t u Riana? / Riana:Albastrul meu este asemenea unui apus desoare. […] Riana: Am renun at s mai scriu.Scrisul a fost via a mea. […] / Relu: Scrie! ...Las acea parte din tine care ai ascuns-o anide zile s ard ...” Fiecare personaj din pieselede teatru ale scriitoarei Ana-Cristina Popescuare un ideal, o pecete a destinului pe care ourmeaz toat via , fie c e vorba de glasulclopotelor în Mesagerul sau chemarea iubiriiîn Printre pic turi.

Volumul ciri prezint pe parcursul adou zeci de capitole via a i tr irile interioare

ale personajului principal feminin Edwinatef nescu. Întreaga via a a acestui personaj

este marcat de dragostea fa de Pavel, prie-tenul ei din copil rie, dragoste care mergepân la sacrificiul suprem.

încheia prezentarea celor trei apari iieditoriale ale scriitoarei Ana-Cristina Po-pescu tot cu un citat despre carte care are camesaj un îndemn. Mereu am îndemnat-o pefiica mea duhovniceasc , Ana-Cristina Po-pescu, s scrie, s nu renun e la a face acestlucru, pentru c am v zut în ea un talent unic.„Scrie ca s nu pierzi florile gândului t u, pecare, altfel le ia vântul.” (Nicolae Iorga)


Ion PACHIA-TATOMIRESCU

Parte a @ntreguluiliteraturii na\ional-valahe

Laudatio: Alexandru Ruja - 70

Între recentele lucr ri legate de „sincro-nism” (în acep iunea înalt-lovinescian ), sau- resurec ional-modernist-luceferist spus -între op[us]urile de marc pentru geografialiterar valah , relevând „în exactitatea admi-ra iei” reliefurile spirituale ale vestului / sud-vestului Daciei / României, î i face un locdistinct cea de-a doua carte de eseuri (dinaria criticii literare) semnat de AlexandruRuja - carte pus i sub un inspirat-zalmoxiantitlu (adic nemuritor-cogaionic) -, Parte dinîntreg (Timi oara, Editura de Vest, 1994).

Alexandru Ruja (n scut la 20 iulie 1944,în P dureni-Timi , p rin i fiindu-i Rozalia -dup numele-i de dinainte de c torie, Ar-delean - i Petru Ruja, cu postbelic-secund-vremuit copil rie i coal elementar în lo-calitatea imand, jude ul Arad, cu adoles-cen i cursuri liceale, între anii 1951 i 1958,la Chi ineu-Cri , într-o perioad de „culmi-na ie” i de „de „declan are” a lunec rii / c -derii stalinismului / paukerismului din Ro-mânia „în marea noapte...”, fiindc IosifVissarionovici Stalin moare în 1953, fiindcregimul terorist-moscovit al Anei Pauker sepr bu te în Bucure ti i, gra ie în elepteipolitici „u or-na ional-valahe” a noului con-

duc tor, Gheorghe Gheorghiu-Dej, ArmataRo ie se retrage, în 1958, din ara noastr , înImperiul Sovietic-Rus / U.R.S.S., cu studen ieîntre anii 1962 i 1967, ani ai „ie irii române ti-comuniste” a culturii / înv mântului din co-nul de umbr al stalinismului / proletkultis-mului, tân rul Ruja luându- i Diploma delicen în filologie la Universitatea din Ti-mi oara, dar i cu „aleas ucenicie”, între 1965i 1967, în cadrul elevat al Cenaclului „Pavel

Dan“ de la Casa Studen ilor din Timi oara*,condus o vreme de criticul universitar, Nico-lae Ciobanu, care, în anul 1966, îi faciliteazdebutu-i literar în revista Orizont, cu o bogatactivitate didactic preuniversitar - ca pro-fesor de limba i literatura valah i ca directorla Liceul din Chi ineu-Cri , între anii 1967 i1990, perioad marcat i de debutu-i editorialdin 1979, cu un interesant volum de eseuridespre „actuale valori lirice”, activitatea-ididactic-preuniversitar continuându- i-o,între anii 1991 i 2000, ca profesor la coalaNormal „Eftimie Murgu“ din Timi oara, cuun str lucit doctorat în filologie - la Facultateade Litere de la Universitatea de Vest - ob inutîn 1994, dup sus inerea tezei, Aron Cotru -via a i opera), în autoprefa area-i de la vo-lumul Parte din întreg, autoprefa pus subtitlul O privire sintetic (pp. 7-16), dup ce

mure te titlul cu oglinda raportului filoso-fic, parte - întreg («Zona de vest a României- o parte din Transilvania i Banatul - cuprin-de o literatur valoroas ce se integreaz

firesc în contextul literaturii române; Partedin întreg se ocup de scriitori apar inândliteraturii contemporane; ie it din complexulprovincialismului, din cantonarea în proble-me zonale i scrieri dialectale, literatura dinvestul rii se impune prin scriitori valoro ii prin crea ii care o desemneaz drept parte

din întregul literaturii na ionale» - ceea ceîn spiritul înv turii-de-nucleu din Zalmoxi-anism, elogiat i de Platon, în Charmides,solicit precizarea: i dac partea este pur ,

tos-frumoas întru catharsis, atunci iîntregului îi merge bine), fire te, atrage aten-ia Distinsului Receptor asupra celor dinspre

cristaliz rile conceptuale din dezbaterileliterare ale disipativ-grupului luceferist** cuprivire la (noua) geografie literar : «O hartexact a literaturii contemporane tre buie sin cont de diversitatea i bog ia operelor

ap rute în a doua jum tate a secolului nostru.[...] Geografia literaturii române este diversi policrom . Pentru ca s-o surprinzi cât mai

exact (într-o hart cât mai fidel ) trebuie s -ivezi toate piscurile (nu doar unele), s -i dis-tingi toate formele, nu doar cele care- i con-vin pentru o anumit direc ie.» (p. 8).

Din perspectiv axiologic , substan aestetico-literar din spa iul spiritual vestic /sud-vestic al României se reliefeaz astfel înradiografierea lui Al. Ruja:

I) Continuitatea. Spre împlinirea uneiaspira ii, capitolul întâi, se consacr gene-ra iei de tranzien (the transience genera-tion), având ca reprezentan i, la apreciabildistan de „complexul provincialismului”amendat dinspre Maiorescu: Ani oara Odea-nu - în ipostaza de poet psalmodiind expre-sionist noua „Cântare a cânt rilor” i în ceade prozatoare proustian prin „reflectareapoliedric “, Petru Sfetca - poetul sufluluiexpresionist-cosmic, secundat de Pavel Bellui de Dorian Grozdan, ori de neoparnasianul

Alexandru Jebeleanu;II) Reg sirea de sine. Consolidarea tra-

di iei i deschiderea spre modern - proza culiniile de „for epic ”: „mit i istorie, text imetatext” (Sorin Titel, Paul Eugen Banciu


Cronica din Rena terea b ean ,1505 / 2 f urar 1995, p. 10.

.a.), „sensul condi iei umane i valoarea eti-cului“ (I. Arie anu, Al. Deal . a.), „vitalitatearuralului i experien a citadin ” (Ion MarinAlm jan, Ion Jurca Rovina . a.), „între ironiei comic; virtu ile parabolei” (Lauren iu Cer-

ne , Gh. Schwartz), „romanul de familie”(Sofia Arcan, Alexandra Indrie .a.); acestefiloane ale epicului sunt urm rite pe celelaltedou genera ii tipice antrenate de orice mareseism social: fluxgenera ia / the high-tidegeneration i refluxgenera ia / the genera-tion of deep clearness ; poezia se înf eaz„pentadimensional”: „infuzia culturalului;livresc i ludic” (Eugen Dorcescu, erbanFoar ), „poezia expresiei”, prin care în elegeîn primul rând „voluptatea celebr rii for elornaturii” (Anghel Dumbr veanu, Sabin O-preanu .a.), „poezia arhetipului” (Ilie M du-

a, Ion Pachia-Tatomirescu . a.), având încomplementaritate „chemarea izvoarelor”(Aurel Turcu , N. Dolâng ), „cântecul tru-baduresc“ (Damian Ureche, Gh. Azap, Octa-vian Doclin .a.), „ermetism sau ironie”(Marcel Turcu, L. Bureriu, E. Bunaru, M. Tol-cea, Gheorghe Mocu a .a.). Lipse tecompartimentul dramaturgiei.

În „închiderea” lucr rii, Alexandru Rujaamplaseaz capitolul Deschideri, cuprinzândprozatori / poe i lansa i în ultimii ani cu câte-un volum notabil (de la T. F. Arie anu, Simo-na G. Dima, O. Neagu, C. Marcu, D. E. Popin,pân la debutan ii din 1993 /1 994: R. erban,Horiana âru . a.).

Prin Critici / istorici literari - bibliogra-fie, din ultimele pagini ale admirabilei lucr ri,Parte din întreg, Alexandru Ruja las a seîn elege c inten ioneaz o „secund edi ieaugmentat ” - edi ie în care s-ar putea re-nun a la pagini „redundantiere”, ori cu „amin-tiri i judec i estetic-cenacliere” spori-totoare de zâmbet (ca, de pild : «Viorel Ma-rineasa a frecventat Cenaclul „Pavel Dan”,fiind, apoi, el însu i, în acest cenaclu, celcare a observat crea iile literare ale multortineri - unii dintre ei aprecia i în contextulliterar contemporan. [...] Viorel Marineasatie i pre ul muncii de prozator. A reap rut

puternic în proza contemporan cu texteproaspete, evident valoroase...» - p. 81; «Cred

Iosif Costina ar putea folosi mai atentizvoarele adânci ale folclorului în mitologiasa epic ...” - p. 313; «Din Cenaclul stu-den esc „Pavel Dan” a pornit spre poezie iGeorge Lân [...]. Poetul tr ie te ardent,mu fraga timpului...» - p. 321; «O poeziecrud , într-o derutant a ezare a cuvintelorscrie Robert erban...» - p. 325; etc), ne-îndoielnic, în favoarea spa iului de judecatde certe valori estetic-literare i în care i-arputea afla oglindirea i alte „relief ri” in-confundabile ale h ii spirituale a Românieide Vest: Ioan Baba (de Novi Sad), Vasile Bar-bu (de Uzdin), Marian Drumur, Ivo Muncian,Mircea Pora, Cristea Sandu-Timoc, Ana Pop-Sârbu .a.

(Cronica Parte a întregului literaturiina ional-valahe, de I. P.-T., a fost publicat- cu o u oar „contractare de f urar-95”, dineconomic spirit spa ial-tipografic, nu de altfel -, în ziarul Rena terea b ean -Timi oara, ISSN 1221-4051 -, nr. 1505 / 2februarie, 1995, p. 10.)

________________________* Ne-am cunoscut ca studen i ai Facul-

ii de Filologie de la Universitatea din Ti-mi oara - Al. Ruja fiind „mai mare cu trei anidecât mine”, eu fiind „mai mic decât Ruja”,dar cu un debut literar „mai mare” / „mai str -lucitor” (dup cum, pe-atunci, m -mp unam),

girat de Miron Radu Paraschivescu, în revistaRamuri i în suplimentul „de versuri iproz ” al acesteia, Povestea Vorbii, din 15septembrie 1966, evident, angajând polemiciaprinse la reuniunile / „ edin ele” Cenaclului„Pavel Dan” de la Casa Studen ilor din Ti-mi oara. Mi-amintesc c la una dintre „ edin-ele de lucru” ale cenaclului studen esc, în

care Al. Ruja a citit un „eseu de direc ie critic-literar ” în trena „marii explozii lirice din1965”, pare-mi-se, prin brumar 1966, ori, maidegrab , în „luminosul prier” 1967, edincondus de tân rul critic, lector universitar,Nicolae Ciobanu, ne-am angajat cu „patoslucid“ într-o discu ie „la subiect”, f a maiine seama de „îng duitoarea cenzur ceau-ist ” a anotimpului; dar pentru c Nicolae

Ciobanu a intervenit în favoarea autorului-student al eseului supus dezbaterii, am în-cheiat discu ia printr-o „ironie constructiv-bifurcat ”, a zice, deloc „r ut cioas ”:Alexandru Ruja se arat a fi un cavaler alcriticii, aflat în solemn inut / pozi ie, cudreapta-i pe teaca i pe mânerul cu pl selede aur, dar ale unei s bii cu din i de rugi-

... C ile publicate de Al. Ruja, indis-cutabil, arat c i sabia criticului este din

el inoxidabil.** S l murim i de ce am folosit în des-

chiderea cronicii noastre, o sintagm ca lan uladverbial-modal-epitetic, resurec ional-modernist-luceferist, ori mai la vale, sin-tagma disipativ-grup cu epitetul determi-nativ luceferist.

Din 1967, tot „trecut-au anii ca nori lungipe esuri” - cum romantic-eminescian se cu-vine-a zice -, pân prin orizontul anului 1980,când ne-am reg sit - subsemnatul i Al. Ruja– în calitate de „colaboratori permanen i” airevistei bucure tene, Luceaf rul, gra ietân rului critic-redactor din genera ianoastr , Artur Silvestri - ce, în plan gazet -resc-literar, reu ise s creeze un paradoxist„disipativ-grup” de ac iune literar / cultu-ral în toat România, dup modelul izbutitde Miron Radu Paraschivescu, între anii 1965i 1968, la Povestea Vorbii - supliment de

1988, mai, 20 - Ziua„Luceaf rului” la Chi ineu-Cri :Al. Ruja (primul, de la stânga ladreapta privitorului fotografiei),Ion Pachia-Tatomirescu, ArturSilvestri i Adrian Dinu Rachieru.


1988-05-20: Pagina-chestionar-ad-hoc scris de Artur Silvestri, coordo-natorul Dezbaterii - „Luceaf rul”, iînmânat lui Ion Pachia-Tatomirescu(pentru „vectorizarea” / „tetra-foca-lizarea” discu iilor) la intrarea parti-cipan ilor în Sala de edin e a Liceu-lui din Chi ineu-Cri , jud. Arad.

poezie i proz al revistei Ramuri.

Între ac iunile „disipativ-grupului lu-ceferist” coordonate de Artur Silvestri s-aaflat relansarea conceptului de geografieliterar de pe rampa propriu-zis-bucure -tean a revistei Luceaf rul, nu numai teo-retic, ci i practic, prin „ ez tori” / „seri”, „dez-bateri” literare ale Luceaf rului în diferiteora e ale rii - începând cu „deplasarea Re-dac iei i a colaboratorilor luceferi ti” pentruez torile de la D buleni / Bechet, din anul

1980, întru afirmarea „poe ilor / poeziei deCâmpie Danubian ” (poezia „M tcii”, cumîmi pl cea mie s spun pe-atunci), apoi întruo tot mai bun cunoa tere /circuit a poeziei„Muntelui”, i încheind cu „dezbaterea luce-ferist ”, Valori ale limbii / literaturii ro-mâne, din 20 mai 1988, g zduit de Liceuldin Chi ineu-Cri (prin directorul Al. Ruja),în cadrul generos al Prim verii ar dene, aXIV-a edi ie, între invita i fiind i subsem-natul, în calitatea de „colaborator perma-nent” al revistei bucure tene.

Subliniez acest fapt pentru a ar ta c iîn formarea criticului literar Al. Ruja, Lu-ceaf rul s-a constituit într-o ramp de lan-

Bro ura - program de la edi ia aXIV-a a Prim verii ar dene i de laedi ia a IX-a a simpozionului ini iat /patronat de Al. Ruja la Chi ineu-Cri ,Valori ale limbii / literaturii române.

sare în cele patru puncte cardinale ale noiigeografii a tinerei literaturi valahe.

Dup cele dou c i de critic literar ,scoase „cu parcimonie” - Valori lirice ac-tuale (Timi oara, Editura Facla, 1979) i Partedin întreg (Timi oara, Editura de Vest, 1994)-, mai la vale de anul îndoctor rii, 1994, ipân în 2014 (adic pân ast zi, duminic , 20iulie, când îi preg tim capitolul ca „bun detipar” pentru lucrarea-mi de fa , Pagini deistorie literar valah de mâine, i cândAl. Ruja î i s rb tore te ziua-i de na tere cunum rul de aur: 70, prilej cu care-i spunem ide-aici : La mul i ani ferici i, la cele maimulte zile frumoase, s rb torite în paralelcu înalt-justi iarul Gebeleizis / Sfântul Ilie,zalmoxian-cre tinul nostru critic-galactic,la cele mai multe veri s toase i-n rodminunoase... !) -, corola operei rujiene i-a„împetalat” alte lucr ri de referin : AronCotru - via a i opera (având în temei teza-i de doctorat - Timi oara, 1996), Parte dinîntreg, volumul al II-lea (Timi oara, EdituraExcelsior, 1999), Ipostaze critice (Timi oara,2001), Literatura român contemporan .Poezia, I (Timi oara, 2002), Literatura prinvremi (Timi oara, Editura Universit ii deVest, 2004), Dic ionar al scriitorilor dinBanat (Timi oara, Editura Universit ii deVest, 2005), Printre c i (Timi oara, EdituraUniversit ii de Vest, 2006), Printre c i,printre ani (Timi oara, Editura Universit iide Vest, 2012) etc.

Armina Flavia ADAM

Noi, poe ii

Noi, poe ii, n-avem via ,Numai moartea ne îmbieAtârnând ca o paia ,Spaim vi elor-de-vie.

mesi i de sensuri crude,Roadem miezul din cuvinte;Deghizat în paparudeSâmburele gri ne minte.

Înghi im în treac t cerulDibuit pe pip ite,Cum topesc în ro u fierulDou buze obosite.

Mestec m pe s turateVisul descântat în piatrSub baticuri înflorate,De ig ncile din atr

Arde-le-ar s le tot ardFocul inimii-n suflare,Spiritelor prinse-n hoardCând le-aprindem lumânare!

Rug ciune de lun nou

Lun nou , bob de linte,Taie-ne inima-n cuvinte,Scald lin în ochiul seriiLacrimile învierii!

Spal cer în alb de piatr , se-ntoarc fiii-n vatr -

Plânsului de sub n fram ,Nu-i mai cere, Doamne, vam !

Anei prinse în perete,Nu-i însângera regrete,Las-o artei jeluire,Sfin ilor t duire!

Nu cresta în os durere,Ia-i-o, Doamne, cui i-o cere,C-au în epenit str buniiRugi ‘n ând sub coapsa lumii!

Iar pe mine, sclava crucii,-m chip de fum n lucii

Ori psaltire dimine ii,Vers pictat în praful vie ii!


NUMELE INOROGULUI*

Petru SOLONARU

O poveste glifo-smaraldic îl cheam peabatele toledan Bernardo Gaizca Mendietay Savayo y Alcantara (n scut chiar în an cuLuis de Gongora, 1561!) pe o cale a cunoa -terii spre „Dincolo”, locul fericirii, în Triun-ghiul Emiliei-Romagna, care las vederii Ede-nul, Romania hiperborean -Dacia Trigonuluicu baza în „Po”, Pontus, oaspetele OceanuluiPotamos, acolo unde Cerul s rut p mântul.Ne afl m la momentul primordiei timpului,

ci, st ruie autorul ADRIAN BOTEZ, este„prim vara devreme” când, tim, planetanoastr a fost odr slit s jur-împrejurezeSoarele. Întâiul echinoc iu!....

... i suindu-se pe c rile purific rii prinara ce iese din margini spre a intra în nem r-

giniri, Romagna, pe Axa plaiului/raiului, ma-gul (abatele/c torul ini ierii) ajunge la unHan/puntea, meleag al rug ciunii i medi-ta iei, locul unde somnul i visarea sunt însimetria „mor ii”, peste podul luminilor -„Po”, Iordanul valah, În elesul a adar, arctrecut într-o alt poveste, la îndemnul Circei,chiar de sofianicul Ulisse, întru-a poposi lacimmerienii pelasgi din miaz noapteaEuxinului la cetatea Halmyris, str juielnic a

rmurilor s vâr irii. Aici ( i acum!) întâmpla-rea (cea din templu...) îl face s asiste i sprimeasc ceremonia confesiunii unui strai-nic muribund ce î i încheia hagia fr mântateivie i printr-o fantastic istorisire inând detaina sa, al turat rug min ii, de-ar fi demnacela, s capete în ultimele clipe ale sale tru-pul lui Crist, ecleziologica mântuire. Miste-riosul peregrin, ucenic al mrejelor, supus atrece harurile, era în descenden a unui contede Ferrara/ Ferrum Daciae, Dava Magiei Fie-rului, i, de i de dou ori n scut spre des -vâr ire, fu despuiat de rang i vl st rie defratele mai mare i trimis s împ rt eascneodihna colbului drumului. Nobil, el are t riade a uita povara vinov iei distrugerii familieii d lupta vie ii înscris în Pravil , asemeni

lui Arjuna din Bhagavad-Gita, i î i recuce-re te Numele în fa a zeilor p mântului într-oucenicie a faptei jertfitoare. Astfel, ca neofit,ce a înv at deocamdat totul de la via , ur-

mând a muri spre a înv a ce-i a muri, el ac-cede la tiutura osebirii între cerc/ domeniultrupului i cunosc torul cercului, Divinul,Punctul, Centrul, descoperind în vremelnicialucrurilor statornicia lui Dumnezeu i, maiales, c doar timpurile confuze se n ruiescîn fa a citadelei Clipei ve nice a Aceluia dinnoi. În cei 60 de ani (nunta de Smarald!... cese va deslu i mai târziu) se încruci ase/pre-destinase cu însemnate tr iri ale fream tuluii fascina iei, între pulsiunile p rtinitor-in-

dividuale i prevenirile impar iale, cosmicetrimi ând c tre un sens al Decindei fenome-nelor, c tre Enigm . În elesese ca atare fatui-tatea credin ei c timpul curgerii/istoriei ar în-semna un lucru oarecare dincolo de obâr iale

ez ri mnezice... Iubise, ucisese în c in- inec in . Într-o amiaz a tinere ii sale (Ceasuldou sprezecimii!... punctele cardinale în celetrei dimensiuni) sub angoasa sinuciderii chiar,s-a apropiat de vârtejuitele ape ale râului„Po”/simbol al dizolv rii, cel al gnosticii orale

str toare a cheii c ii f de file, unde pestecâmpia/aludelul regener rii de un verde sin-gular a luat aminte cu inima Cumin eniei la cese întâmpla în Lumea Cealalt .

Pe bolt se scurgeau nori, urma i în ne-desp ire pe p mânt de umbre, maculaturiale unui joc apocaliptic dintre splendori iabise. Din fiece umbr pe arina romagnol ,

rturie a ceea ce urmeaz , se întruchipacâte o lumin cumplit precum a fulger turii.Apoi oricare adânc i hieroglific reflexie,molcomindu-se ascendent, c ta meniretransparent de înger, i astfel sute de mesa-geri ai eterului, între drumul arpelui i CaleaFulgerului, între ideograme, numere i Cuvântsub jocul cabalistic al ahului, amintea deGhematria celor Treizeci i dou de poteciminunate i esotere ale În elepciunii, adiczece infinit i i dou zeci i dou de litereale plec rii i întoarcerii la UNU. Dup aceea,centrifugal, s-au constituit într-o hor de v -

i întoarse c tre copacii dumbr vii din apro-piere, sub articularea unui dulce rug ciunar/teurgie a iubirii. La serafima invoca ie, de subcoaja unui ulm ( el însu i l ca al zânelor/

dryade, adulmec torul lui Hypnos dar ikathartic sapient) printr-un abur (deochetorvis al volburei, al polimorfiei) apare chipulparadisiac al unei Femei marmoreene (a adar,iat , epifania Ascunsului!), fiind chiar Fan-tasma, N luca, Moartea, ce, acum ( i aici!),dansa exaltat în mijlocul transparen ei înge-rilor, prenumind parc str lucirea Verbului.Sub descântecul focului cherubimilor tân -rul se înamora de fermecata moarte ce, semna-lându-l, îl chem îmbietor sase azvârle, i el,în vâltorile Ciuleandrei, cea între un „ieri”

matrice i un „mâine” în afar de soroc,musai în Centru, locul obâr iei ce face con-tingen a între sus i jos, astfel neclintirea vi-

ii (eternitatea), deprinderea „a muri”. Însîn aceea i clipit când mirele-apostol al ca-duceului hermesian, cel al trezirii, spunându-i: „Eu sunt Aceea!”, se însufle i spre sâm-

burele vâlvoarei, toat angelitatea s-a velnicitiar în par nest pânit i, deasupra acesteia,chipe a moarte deveni o vast f clie într-oprorupere de incendiu cosmic („Focul Tim-pului de Apoi”, kalanala hindu ilor, distru-

torul universului la încheierea unui cicludin devenire). Dar, minune!... În inima Ro iinimic nu ardea...totul era dincolo de aparen e.Foc incombustial, f crema iune de sub-stan . V zu baletând fiare i arbori în sui ulproviden ei, iar în mijloc Dansatoarea-Moarte închipuia un Inorog în fl ri, sferacelui de-al aptelea Cer, Vindec torul, pe a

rui frunte scap ra smaraldul sapientei mân-tuielnice. Se trezi peste un puhoi de vremuri

tre valurile aceluia i „Po”... În luciul insta-bilului lichid îl privea îns alteritatea, de dataaceasta un mo neag înso it de o c lc tur delumin ca un balaur bicefal, unul de lebaletheic i unul arpe/ vasiliscul Lethei, ucig -torul cu privirea, ce-l înv luia i-l parodia iparc scrutând întâlnirea a doi copii, juc ii cruzi (Adam i Eva) „care se ascundeau

unul dup altul, unul prin altul, pentru optu-ire cumplit de simpl - legic , barbar ,

tainic i uciga , precum sunt toate f ptu-irile lumii”.

În miraza îngânatului, a impurit ii min ii,Narcis, efemerul, tres rea o alta, adev rat ,Oglinda, cea a t cutului Androgin, Încreatul.*Distingeri la glifo - smaraldica ,,ÎNTÂLNIREA ABATELUI CU

MOARTEA” de ADRIAN BOTEZ


Umbra orbitoare a celor doi arbori paradisiaci,ai Vie ii i Cunoa terii Binelui i R ului, cerea

se uneasc în Oglinda divin cu adev rulluminii acelora i.

Prin m rturisire, iat , peregrinul vizeazmântuirea sufletului s u atât de ignorancât i de durere!... Ajungând la realitatea e-ternei mor i, cea noumenal , el dep te fi-in area vie ii, fenomenalitatea, adic trans-leaz de la clintire la neclintire, de la cerc lavârf/culme într-o eleva ie spiritual . Iar a-ceasta concomitent prin exerci iu (hora) iîntr-o deta are de larma mental tributar de-ert ciunii, când ultima reflexie este spre zeu

( cum a fost în illo tempore), spre Oglind nuspre oglindiri. Astfel el cap puterea de ati ce este a fi, drept hiero-silaba OM, cea

ne-n ruitoare. Intrând în Hor /Anamnez , elnu se se mai leag de cercuire, ci trece spove-dire naturii l untrice a axului, a statorniciei....

În continuare, peste istorisirea pelerinu-lui, spre a o împiedica s se pr bu easc ,povestea abatelui, în valen cu Ouroboros,vine i o înconjoar cu un alt cerc cu taina/esen a iar i în Pomul de lumin / Moarteapur , cel al resorb iei ciclice, etern întoar-cere, ca aprindere a stingerii în via , adicmoartea ce purcede din via i via a ce intrdin moarte. i astfel lumea se asigur de echi-libru: „coincidentia oppositorum”! (reunireacoagul rii cu dizolvarea), dându-i dreptatelui Heraclit c „Drumul în sus i drumul înjos sunt acela i lucru” (Ipolit), întrucât po-trivnicele in de iluzie numai.

Ca prin cea din cârnosirile celui în ago-nie un fum arz tor-veninos se prelungea sprechipul aba ial drept trup geam n al b trânuluiperegrin, „iscându-se, astfel, în fiin a lui unbalaur cu dou capete, unul de leb i unulde arpe”, acest al doilea corp al umbrei erao femeie a pojarului luxuriei. „Limbi de focturbate, ro ii i albe - îngân ri ciudate, totmai ascu it- uier toare, începur s seînal e, începur s -i ling fa a abatelui, cutumorile i leprele t ciunoase ale unei bolifebrile, de nelecuit i întru totul înrobitoa-re, prin fascina ie...”

Sacerdo iul, cu disperare, fuge din/ ispre uciga a bezn ... În urma-i hohotul mor ii,iar pe ve mântul s u negru „crescur aripide aur”/straiele agatâr ilor.... El se rosto-gole te (prime te deci rostul golului) dincoasta dealului într-un fus (iar i, grindei!)dincolo de z ri/ de a privi, în lumea îngerilor

zduhului (unde se vede duhul!), ajungândîn „iarba înalt ”/ în ascensional, la r scrucede drumuri (deci în Cale!) i este, la rându-i,aflat când prin pâcla dumbr vilor se topeaun fantastic unicorn cu smarald în frunte,iar un viitor pelerin dintr-o nou poveste i

mai tulburoas începe, din iert ciunea gurii,a vorbi sibilinic, sub aripa inspira iei poetice.Era discu ia, ne dumerim, iar de licorna bu-

vestirii, de salvatorul Arcei lui Noe, de razaspiritual pogorâtoare a divinit ii în creaturi, peste acestea, de drumul spre aurul filosofiei.

Adrian Botez tie cum, sub arcanelefl rii inimii înnodate de t ciunele min ii, nu-i timp s d ruim mult trupului/fumului, întru-cât prin aceasta, invers, în adânc, sc msufletul/lumina, pierdem cristosul i, astfel,încearc a ne inspira c al turi de inorogul(De-Ne-Nimeritul, De-Ne- intitul) ce- i s -rut moartea, drept Fecioara (Ne-cunoa -terea), noi trebuie s ne re-întoarcem în

durea Verde ( Raiul ve nicului R rit!),unde sunt sacrele r cini ale Pomului Vie iiîmbr ate de cele ale Pomului Cunoa teriiBinelui i R ului, încotro iubirea ese în elep-ciunea, deci pânza lui Lethe (sfâr itul unuiciclu cosmic) spre dragostea sapient a Ale-theei (nirvana), fiind el Al Treilea Ochi. La„Po”-Veste!... Unde, respectând alchimia l -untrului, unicornul neutralizeaz substan-ele, în elegând nelini tea/ toxicitatea apelor

terane (valurile narcisiste), dar i reflexiile/orbirile Oglinzii ca pricin a C derii Dintâi.Acesta e Calea înturn rii atroposeice (Atro-pos cea Neîndur toare!), sfoar între lumi aAndroginului „hic et nunc!”, c ci pecizeazpsalmistul (91:10): „...Se va în a putereamea, ca a inorogului i b trâne ile mele unsedin bel ug”.

Cu fiecare poveste din poveste AdrianBotez ne prenume te c : INOROGUL ESTEÎN NOI! i c el, unicornul, prin noi poartsmaraldul fidelit ii fa de divinitate înaspira ia noastr c tre Absolut.

Numirea Facerii (iat poesia „in nuce”!)s-a iscat, se cunoa te, chiar cu „NumeleInorogului”, iar lumina sa verde, smaraldinreprezentând Logosul divin, descoper artaini ierii, frumuse ea sacrului i inspir pe celales la cunoa tere direct , c utarea centripet .

Adic cel ce trece/transcende „Po”-ul(podul lumilor)/povestea, în elegerea/ învie-rea în apte zile de ardere kogaionic spreHanul (Noul Ierusalim) cu îndemnul: „VisitaInteriora Terre Rectificando Inveniens Occu-lum Lapidem” (Viziteaz interiorul p mân-tului i, rectificând/ distilând, afla-vei PiatraAscuns , Filosofal )... Cunoa te-te pe tine!...în duh aerial, foc spiritual, în osialitate, undelegile locului i timpului nu-s în clintire. Ase-meni abatelui, a c rui haine obi nuite, no-viceale, ale treptei smereniei de jos (nigredo),ale izgonirii primordiale, altfel zis, dobândescprin trezirea centripet sub irimea duhovni-ceasc , a spi ei de sus (rubedo), tot a a, subînrâurirea Marelui T cut, cel ini iat, sub stra-iele cunoa terii i soteriei, se apropie dechipul de lumin al fl rii mor ii, închizând

ile sim irii („nemuritor i rece”, previneEminescu). În ascultare!....

El se dezbrac de trup, îmbr cându-se înod jdiile splendorii pentru a traversa v mile

zduhului prin auzirea t cerii, în medita iei contempla ie spre o realitate mai înalt .

Ie irea din trup st a adar în cerul intr riiîn Sine. Prin moarte sufletul se „taie„ de corp;prin înviere amândou se unesc i îndreaptastfel p catul neascult rii... pieritorul ne-pierindu-se.

A ie i intrând, „a înv a muri” (cum spuneConfucius), este a umbla pe Calea împ -teasc a timpului mistic, nu pe cea a abateriihorei/mi rii vremurilor. C ci cel de a odr s-lit în sine foc i c ldur nepieritoare, sugerea-

Adian Botez, nu se teme de flac ra mor ii;lep dând leg turile preget rii, prime tedezlegul senin ii inorogului, al nemi riigrindeale. Flac ra mor ii este o scar teurgicspre Sfânta Sfintelor, între profan i sacru,pe care urc numai cel ce se desminte te, înrevela ia dreptei cuget ri, vindecându-se depomenirea vie ii, aceasta pentru dobândireacelor suprafire ti. A înv a muri este a te ini ia

„ ti OM”, c în tine s uie te Dum-nezeu, iar visul eternei mor i este chiar „ju-

tatea” ce omul o caut st ruitor spre re-androginizare, re-urcare la ceruri. De ladiscursivitate la intui ia inimii... citind în„semne”, lectio, în elegând „urzeala sem-nifica iilor”, meditatio, i cunoscând „cen-trul”, contemplatio, sinea ro ii, vizitiul (min-tea) trebuie s asculte isihastic Spectatoruldin car (sufletul).

Dezlegarea horei, de data aceasta sera-fimic , ce este înc mundan , legat a adar,nu se poate face decât prin îmbr area/s -rutarea axei, numai învâ ând a muri în ie ireadin paralizia iluzivului i participarea la tran-scendental. Îns , volens-nolens, f a murinu se poate a înv a muri, iar centrul nu-ide l murit decât prin atributele cercului/dan-sului, astfel tot apologul sapient, ca o esennear tat , este de binefacere în aceast se-dimenta ie a povestei repovestite/ înpoves-tite cu atâta distinc ie i har de autorul defa . Ontologia lumii este prin urmare recu-perat , re-întemeiat prin aceast curiozitatevrednic fa de sacru sub amprentele nos-talgiei începutului, când timpul cristic esteClipa prezent , a eternit ii.

adar tanatofania, ca indiciu imaginar-criptic de alegere insolit a mor ii spre arevela sacrul prin simboluri adresându-seîmp rt aniei dintre caden ele omului i celecosmice!...

Acest ritual imaginar-emblematic, inândîn desena ia sa aprioric de con tiin a ultim ,la care invit eseul-poveste a lui Adrian Botezparadoxal este o realitate simultan persona-


jelor tripletei: peregrin, abate, povestitor.ci, în fond, ce-i leag de aceast cruce?...

Pe firul perfec iunii l untrice a ini ierii lor înmoarte, a înv rii mor ii, cei trei, ca într-undans cherubimic, schimb mereu pozi ia pescara/ arborele Clipei, îns i c utarea mân-tuirii spirituale în experien ele din illo tem-pore ca fiind „acum i aici”. Prin dansul înge-rilor se recupereaz o „stare” (de nu întâm-pl tor centrul este osia, ba chiar la vechiichinezi el se numea Jilin, Yin-Yang, adic uni-cornul!), unde contrariile intr în coincideni, astfel, se cap fericirea de dup moarte/

cerc în nemoartea sufletului/punctului. Deci,de la o tr ire extatic la alinierea cu temelia,de la realitatea tranzitorie a d uirii la Izvor,la t duire eliberatorie. Mântuirea fiin ei deiluzie/Maya, deta area de povara ignoran ei,poart pe poteca aducerii aminte a adev rateiidentit i a omului: lumina, nu reflec ia!Letheeste îmbr at de Alethe(ia)... Prin coeren apovestei cei trei identific arta alchimic aaurului ce scânteiaz eliberat de coaja plum-burie i astfel apare flac ra incombust , aurasfin eniei, cunoa terea în cuminecare. Min-tea se stinge iar inima lumineaz spre cele

ase R ri uri, v zând în curgere izvorulnecurgerii... Prin moarte, dezlega i de toateîndoielile (nodurile mentale), ne smerim la ona tere înalt , la fiin a luminii, imuabil inepieritoare. Nimic indestructibil, moarteaînv luie însu i Nimicul a a cum be ia cris-talului din Pahar Vinul Laten ei. Ea poartînsu irile Peregrinului ce, c utate i cunos-cute în om, vor fi Calea spre fericire, c ci,trebuie s afl m, ne îmbie Adrian Botez, cenergia ve nic e în vidul grindeiului ro ii/încentrul Horei... pe când în talpa obezilornumai risipire.

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

Prima zide ]coal[

Ingres - Odalisc cu scalv

- Haide! Repede, grabe te-te! O s iplac la coal ! Ce n-a da s fiu din nouelev ! Uite buchetul! S -l dai înv toarei!

ti pe mâini bune! Sunte i ultima ei serie deelevi! Mult experien i r bdare!

- Vreau s mai stau înc un an acas !Poate m scute ti! Stau s înv cu bunica!

- Nu se poate! Ai apte ani i jum tate!Lumea o s cread ca ai r mas repetent !

Linii de plopi de-a lungul str zii Negeldin Bac u i gr mezi de frunze pe trotuarul

tut de elevi mai noi i mai vechi. Pantofinegri i pantofi maro. Aici i acolo o perechede cizme negre.

Dep ti Turnul cu ap . Sari pe unotron imaginar. Imediat dai de un bunc r în

dou p i, unul pentru coala primar i altulpentru gr dini i toalete. Aroma iute dechimicale...

Peste tot zgomote i voci pi ig iate. Pan-tofi lustrui i trezesc praful din curtea colii.Mai multe sute de copii. Fete în or uri negrei rochii albe i negre în carouri i b ie i în

pantaloni scur i, cama alb i sacou de

culoarea c rbunelui.To i cu buchete de trandafiri, gladiole,

garoafe sau crizanteme într-o mân i câteun ghiozdan pe spate. To i în iruri destul deordonate.

Profesoarele le strig numele de pe o listi liniile i rândurile se reformeaz cu precizia

unui ceas solar în mi care perpetu .Se aude un fluierat i to i se lini tesc.Directoarea cite te câte i mai câte de pe

o hârtie. To i par s o asculte, dar nimeni nuaude nimic, gândurile le zboar înc pedealurile vacan ei. Nici eu nu ascult. M uitîn jur s v d care dintre vecinele mele este înaceea i clas cu mine. Sunt nedumerit . Nuidentific pe niciuna dintre vecininele melede aceea i vârst . Marieta, vecina mea, estecu ochii rosii i cu lacrimi pe obraji. Este înirul de la alt clas . Încearc s i tearg

fa a, dar buchetul de flori i ghiozdanul oîmpiedic .

Un elev din clasele mai mari recit opoezie patriotic . Soarele dimine ii i sereflect în p rul proasp t sp lat. Unii elevivorbesc în oapt . O voce de bariton mtreze te la realitate. Încerc s m concentrez.Vine de la viitoarea mea înv toare, care m

geat cu o privire de toreador. Pare s -miverifice pantofii. Tresar când îi aud voceamugind în ureche.

- Fato, m ascul i? mut de pe un picior pe altul. M uit în

jur nedumerit .- Fato, nu te uita în jur! Cu tine vorbesc!

Ascul i ce i se spune? M îndrept din spatei priveasc înainte.

- Clasele întâi încep lec iile dup -amiaz .Duce i-v acas acum i întorce i-v la 12.45fix. În caz contrar, v voi marca absen i.

Înv toarea mea ne întoarce spatele iintr în cl direa colii pe u a principalîmpreun cu celelalte cadre didactice. Uniielevi pleac acas pe poarta colii, cu unbuchet de flori într-o mân i servieta încealalt sau cu ghiozdanul în spate.


Ben TODIC~(Australia)

Interviu cu scriitorulIoan Micl[u-Gepianul

Ben Todic : De ce a i plecat din ar ?Ioan Micl u: Stimate d-le Ben Todic , bunul meu prieten, acum dupaproape o jumate de via tr it într-o ar nou , adoptiv , cum sespune, aceast invita ie a dumitale la acest interviu îmi aduce o marepl cere; cum s-ar zice b ene te, o invita ie „la givan”, dup expresiapoetului Petre Talianu i a confra ilor dumitale or vi eni.Eu, la o vârsta septuagenar , ca to i cei asemenea mie, trecu i prinbune i rele, un asemenea dialog îl g sesc binevenit. Ce-i drept, nusunt omul care s vorbesc mult prin acel fastuos egou al fiin ei uma-ne, fiindc întotdeauna am considerat faptele a fi m sura valoriiunui caracter uman s tos, dar a l sa urme i sfat celor tineri, dinar sau str in tate, este chiar o obliga ie a p rin ilor, a celor trecu i

prin via , de aceea, apreciez mult ideea acestui interviu. Dumneata,drag Benule, fiind în aceea i c ma a sor ii ca i mine, vei în elegeexact ceea ce spun; deci, referitor la întrebarea dumitale: Eu nu amplecat din ar fiindc nu mi-am iubit neamul i cultura, limba i cre-din a noastr româneasc . Altele erau pe acea vreme condi iile uneiemigr ri, i altele sunt azi. Doar visele noastre omene ti pentru o li-bertate i o via omeneasc sunt i azi acelea i. Am publicat recentcartea mea „Pe drumurile artei”, pe care o consider o adev ratautobiografie, iar cine va citi aceast carte va în elege c eu trebuia

-mi urmez ceea ce mi-a fost dat de bunul Dumnezeu. Nu chiarneaparat lipsa unei buc i de pâine, m-a f cut s -mi iau lumea-n cap,ci grija i frica de viitorul copiilor mei, sub un sistem politic tot maipresant, mai neomenos, comunismul dovedindu-se pe parcurs formacea mai crunt de exploatare posibil . Dar, a emigra atunci, în aceavreme a anilor 1979-80, era un adev rat joc cu moartea, la fiecare r s-cruce de drum, p dure sau râu de trecere te putea a tepta un glon .Cu mine a fost cu siguran Îngerul cel bun al sufletului meu, care m-a purtat pe c ile salv rii, ajungând cu bine, în aceast minunat i

primitoare ar , Australia. Cum trebuie apoi s se comporte un omcare ajunge s i lase familia, rudeniile, prietenii, într-un cuvânt ara,este îns i istoria str in ii, a emigrantului plecat de dorul libert iisale i al familiei? Cu mult , foarte mult responsabilitate.B.T.: Care a fost obstacolul cel mare pe care l-a i înfruntat caemigrant, la început i dup aceea? Ce a fost cel mai greu?I.M.: Am zis i am recunoscut de multe ori, i la alte interviuri date

ci, obstacolele unui emigrant din vremea mea, nu erau numai unulsau dou , erau nenum rate. Primul i cel mai greu de suportat eraacela c de acolo de unde ai plecat, deci de acas , de-acolo erai ime-diat catalogat de cei cu catalogarea direct un tr tor, un aventurieraiurea, care murd re te prestigiul regimului i al partidului comunist.O întreag batjocur pus pe capul meu i al familiei mele, ca s fiudiscreditat fa de oameni. Din anii 1979 când am ie it din ar , trimisde fabrica Alfa la care lucram, pentru a repara mobilierul reclamat deo firma vest-german , i de aici refugiat în lag rul din Viena, i pânîn anii 1989, a fost timp suficient de f cut praf i nimica, du man alclasei muncitoare. Nu? Eu, un fost utecist i comunist, mare ru ine!Ei, i acum încep obstacolele cele f de num r, fiindc odat emigrat,ne constrângea lipsa de comunicare în limba englez , lipsa de bani i

utarea unui loc de munc , apropierea de comunitatea româneascunde s i g se ti un prieten, un sf tuitor de cum s i porne ti i tunoua via . Când mi-amintesc c -mi veni i familia, trei copii i ne-vasta, vorba ardeleanului: „No amu ce-i de f cut?” La Dumnezeu mi-a fost n dejdea întotdeauna. Nu m b team cu c mida în piept demare religios, dar Duhul credin ei mele tie nop ile albe i nedormiterugându-m Dumnezeului cel drept, pentru ajutor, s tate i lumi-narea min ii mele. Drag Benule, tu tii, astea nu-s palavre, nici vorbegoale c ci le-ai cunoscut i dumitale la vremea aceea.Situa ia a fost a a s fiu angajat la O el riile Port Kemblei de lângorasul Wollongong. Acest ora este la o bun distan i de Sydney,dar i de Melbourne, ora e metropole, unde comunit ile române tierau mai dense, cu asocia ii i societ i de mult existente. Nu leaveam direct la îndemân deocamdat , fapt ce mi-ar fi fost folositor,zic, dar nu am nici a m plânge c ci pe undeva eram mai dep rtat degâlcevuri, ce deseori m cinau convie uirile acestora. Adev rul era

la început m sim eam c un pustnic singuratic, dar speran a înDumnezeu, dorin a de realizare în aceast ar frumoas i primitoare,îmi înt rea convingerea c am s înving toate obstacolele, muncind

a cum am muncit i în România, alt cale nu exista. rile occidentalene primeau spre a muncii, tiam asta, nu ne dorea s ne vad plim-bându-ne pe str zi, f când lucruri nepl cute. Cine a în eles asta, s-arealizat, iar cine nu, i-a ales fiecare calea vie ii pe care i-o tr ie te.Vorba proverbului, „cine ce- i caut , aia g se te”.Nu am nesocotit eventualul sprijin al Ambasadei din Canberra iConsulatelor române ti din zon . M-au încurajat ulterior în înt rirea


speran elor mele de ridicare literar , dar asta numai dup anii 1989,când se d râmase sistemul comunist, i numai dup ce eforturilemele proprii m aduser în pragul editurilor i al public rii unora din

ile mele. Mi s-au d ruit i c i de literatur româneasc , fapt cem-a bucurat la vremea respectiv .Dar cel mai greu i mai dureros sentiment te încearc atunci când celde-un Neam cu tine, i asta am sim it uneori, te rupe i te coase f

tii, f s te mai po i motiva. Dar, aveam un dar al meu de-a fi,întotdeauna îmi ziceam un proverb, o glum româneasc , i trimi ândtotul la judecata lui Dumnezeu, îmi lini team sufletul. i probabil cerau destule ocazii de reu isem s adun o întreag carte de ziceri iproverbe sub titlul Cuvinte de Minte, încheiat prin anii 2012.B.T.: Ce sim i pentru România, acum i de-a lungul anilor?I.M.: Întrebare cu inima! Pentru aceast Românie tainic , am sim itîntotdeauna iubire i respect, fiindc este Neamul meu din care mtrag, i a a voi sim i mereu. Oriunde te-ai duce în lume i azi, e tiîntrebat de unde e ti, adic ce na ionalitate ai? Deci e vorba de iden-titatea ta. Dac te-ai n scut român, român r mii în vecii vecilor înaceast globalizare a Terrei, ori pe unde ne-ar duce pa ii vie ii noastre.Cu crea ia lui Dumnezeu nu avem cum ne juca, nici ascunde, nicimin i; dac te consideri bineîn eles, om integru. Am fost întotdeaunamândru de Limba i Cultura Româneasc , de simplitatea i naivitateapoporului acesta, fiindc este oglinda în care m privesc i m recunosc.B.T.: Ce face i sau a i f cut pentru România (în România i-nstr in tate), pentru schimbarea imaginii)?I.M.: Drag Benule, întrebarea aceasta parc îmi aduce mângâiere,cu atât mai mult cu cât este una de anvergur . În cei peste treizeci itrei de ani tr ind aici, ani în care am fost apropia i, prieteni, din mul-tele noastre convorbiri, fie i telefonice, fie fa c tre fa , fie la Emi-siunile Postului de Radio Românesc 3zzz-Melbourne, al c rui directori crainic e ti, cred c azi am avea câteva interviuri sau c i de scris.

Timp de 10 ani cât am scos revista de art i cultur „Iosif Vulcan”,alt timp în care am adunat i investit în constituirea Bibliotecii româ-ne ti „Mihai Eminescu” din Cringila, a c ilor mele scrise i publicate,aceasta am f cut, s redau imaginea cea adev rat a României, în lu-mea liber în care tr iam, i tr im. Am fost în acela i timp recunosc tori voi fi întotdeauna acestei bune Mame Adoptive Australia care m-

a primit la vreme de necaz. În România am fost acela i om de buncaracter, uneori prost de bun, dar acolo am crescut, înv at, acoloam tiut rostul muncii, credeam în cinstea i onestitatea omului dinpopor, fiindc oameni simpli mi-au fost i p rin ii, de la ei am credacest sim al moralei i respectului pentru cel de lâng mine. Cu toateaceste bune i omene ti calit i am emigrat, c ci eram om matur laacea vreme. R zbunarea i invidia tiam c nu-mi pot folosi la nimic,ca atare pot spune ca îi iubeam i pe cei care m nesocoteau de multeori. Le c utam prietenia, cu sinceritate, nu cu lingu eal . i unde nureu eam, rugam pe Dumnezeu s m lumineze cu în elepciune.

a mi-a fost via a i-mi va fi i de-acu înainte. În via a comunit iiromâne ti am fost i eu implicat atât cât posibilit ile i timpul mi-aupermis, fiindc aveam i o familie de între inut i crescut, iar decerturi i insulte m-am ferit ca de foc, pentru c acestea umbrescnumai prestigiul i imaginea noastr româneasc .Am scris multe lucr ri prin care elogiam bunul caracter al emigrantuluiromân, aprecierile l udabile ale guvernelor rilor unde comunit ileromâne ti muncesc i tr iesc. Îmi amintesc i acum de anii 2011,când am fost invitat la s rb toarea Zilei Australiei, aici în ora ulWollongong, i desemnat a vorbi i eu la aceast festivitate. Mi-aînflorit inima de bucurie i de cet ean australian, dar i de româncare-mi cinsteam originea româneasc . Ziarul Mercury, publica iamunicipiului, In the Weekender din 29 septembrie, 2001, îmi prezentaactivitatea literar i comunitar pe o întreag pagin A3, inclusiv

poza, numindu-m „The Illawarra Muse”. Pentru România am scosdin suflet i con tiin cele mai iubite versuri: Mi-e dor de sat, Dragicopii din România, Ardealul, i multe de tot, c ile mele majoritateaîn România le-am publicat. Pe cheltuial propie, bucuros c o editurprivat româneasc î i va realiza un mic venit, muncind la publicarea

ilor românilor din str in tate. Pentru meritul enorm adus comu-nit ii române ti australiene de îns i intervietorul meu de acum d-lBenoni, cu cea mai mare pl cere i con tiin am trimis pe la anii 2010acea nominalizare c tre National Australia Day Council, care a fostrecunoscut i acceptat pentru Award. Bun i cre tineasc rela ieam avut la Biserica „Sf. Ioan Botez torul”, preot paroh Ioan VasilePrundu , care nu ne uit de Sfânta Boboteaz a veni s ne sfin eascfamilia i casa, gr dina i pomii fructiferi. Anul 2006 este anul cândmi-am prezentat la Sydney, cartea mea „Poezii alese”, în prezen aunui mare num r de români aduna i la Consulatul General Român, pevremea aceea Consul General fiind d-l Ovidiu Grecea. În anii 2001am fost în vizit în România, s -mi vizitez p rin ii i rudeniile din sa-tul natal Gepiu. S-a instituit atunci la Biserica din sat o zi special derug ciune pentru holdele i recoltele s tenilor, ziua de 17 iunie, 2001,care a r mas calendaristic pentru locuitori satului. Mult bucurieam sim it atunci la Sfânta Biseric din sat, mai ales c a avut loc iTaina Sfântului Maslu, cu participarea a 10 preo i din localit ilevecine. Aceast bucurie am adus-o cu mine în Australia, fiindu-mi iazi, zi de amintire. Cu acea ocazie am vizitat localitatea Holod, loculunde la 31 martie, 1841 se n tea Iosif Vulcan. Am rev zut coalaGeneral (azi Gimnazial ) din satul natal Gepiu, unde înv asem ascrie i a citi române te. Am l crimat privind geamurile dinspre curteaîn care ne jucam noi copiii oina, geamuri pe care le-am construit eupe vremea când directorul colii era profesorul Pantea Toma, iar euterminasem coala de Meserii la Beiu .Aici în Australia eram membru la distinse societ i literare din Sydneyi Wollongong, dar i contributor la emisiunile posturilor de radio

române ti din Melbourne.La pensionarea mea Societatea Literar South Coast Writer’Centre-Wollongong mi-a acordat calitatea de Membru pe via (Life Mem-ber), iar acum, în acest an 2014, prin recuno tin a concet enilor meidin satul natal, numit Cet ean de Onoare al comunei Gepiu-Bihor.Frace Benule, am satisfac ia sufleteasc acum la b trâne e, a m tidemn de originea mea român , prin tot ceea ce am f cut i muncit înRomânia i Australia.B.T.: Dac a i avea mul i bani, cum a i ajuta România?I.M.: Da, asta mi se pare cea mai interesant întrebare! Drag Benule,dac a avea mul i bani, a sta s -mi fac o socoteal ; bazat pe ce v dazi, acum dup anii 1989 încoace, când perceperea ideii de capitalisma fost gre it în eleas i gre it interpretat , eu nu bani le-a trimite,

-i toac pe ce nu- i vine a crede, ori se fur , ci le-a investi de aicidirect în mijloace de munc , cu care s i produc bani cu o continuinvesti ie de viitor. Asta ar fi sus in tor. S nu se obi nuiasc omulzilei cu pozi ia plebeului din vremile Romei antice. i nici guvernatoriizilei a da mese gratuite pân ce doar devin guvernan i! S nu uit mînv tura hristic ce zice: Cu sudoarea frun ii tale s i câ tigi pâineacea de toate zilele. i asta valabil de la opincâ pân la vl dic .B.T.: Neavând mul i bani ce face i pentru România?I.M.: Neavând mul i bani, m simt ca acel om s rac dar care a primitpe Dumnezeu i pe Sfântul Petru la masa sa, cu pu in, dar cu multiubire i credin . Din pu inul ce am, iat am trimis i trimit câte ceva,un pachet, dou de haine pentru iarn , donez câ iva lei parohiei bi-sericii din satul natal care m recunoa te i apreciaz , cump r o car-te, dou din România, d ruiesc din c ile mele, i ce cred c este maivaloros, m str duiesc s fiu un român adev rat prin purtarea meaîn str in tate pentru a crea o frumoas imagine României. Pare-se


aceasta valoreaz mai mult ca banii.B.T.: Crede i c românul emigrant dup ’89 simte diferit pentruRomânia?I.M.: Bun întrebarea! Fiin a uman o v d a a de când a creat-oziditorul Dumnezeu. A evoluat prin inven iile tehnologice, i-a cizelati via a, dar cu sufletul înc mai are mult de cizelat. Vreau s spun c

indiferent de sistemele sociale subiective i schimb toare, omul, ge-nera iile, fiin eaz prin acelea i legi ale fiin ei, adic dornice de liber-tate, de asigurarea unor condi ii existen iale potrivite, de o fericirepentru familia propie, siguran a vetrei geografice în care exist .a.m.d.Emigr rile acestea îns depind mult de sistemele sociale ale vremii,cum zic, care pot favoriza sau nefavoriza pe un emigrant. i ca srevin la întrebarea dumitale, emigra ia româneasc de dup 1989, s-a u urat fantastic. Cine vrea i unde vrea. i de data aceasta, în ge-neral observ, românii pleca i simt drag i dor de România, de ceidragi l sa i acas . Unii pleac temporar i se reîntorc, al ii se stabilescîn alte ri definitiv, dar tot nu- i uit ara i locurile natale, prin mo-dul în care î i tr iesc zilele vie ii. Trimit acas diferite ajutoare, bani,haine, medicamente, viziteaz România, .a.m.d. Dar, plecând dinara ta începe i marea epopee a emigra iei i emigran ilor. Nici rile

spre care se emigreaz nu sunt f de lipsuri i greut i, au cum sezice i ele acel procent al omajului în cre tere, i atunci încep pentruemigrant fr mânt rile de tot felul. Greu de g sit loc de munc , visulbanilor i al îmbog irii prin str in tate începe a se spulbera. A adar,aceast u urin de a pleca, cine vrea i unde vrea, nu ar fi neaparatuna ce-ar ine de liberalizare i democra ie. Acestea sunt no iuni filo-sofice. Omul trebuie s tie ce vrea de la via , s aib ochii deschi ia privi în jurul s u, altfel e mai bine s stea acas . Opinia mea.B.T.: Despre atitudinea pentru limb ?I.M.: Ei, aci intr m la r cina identit ii de Neam. Cât Limba Ro-mâneasc exist , exist i Neamul acesta al nostru. Ca emigrant euam mai fost favorizat i de aceea c nevast -mea fiind tot românc ,ba chiar n scu i i crescu i în aceea i comun , aici continuar m avorbi române te în familie, fapt ce a devenit o continuitate pân înziua de azi. Scrierile mele, c ile mele în Limba Român au ap rut,reu ind a ne p stra limba noastr i mai ales acea limb literar princare nu se deosebea deloc c nu am tr i în România. În familiile încare partenerii sunt de na ionalit i diferite, i m refer la fiicele mele

torite astfel, limba englez este o necesitate direct , altfel n-aucum s se în eleag în familiile lor. Acoperirea acestor situa ii in deacea Iubire d ruit de Dumnezeu i Duhul S u Sfânt tuturor oamenilor,din începuturi, i, mai pu in în eleg eu teama filosofiilor i doctrinelor

s-ar pierde ceva; nimic nu se pierde din Crea ia Divin a Creatoruluilumii. Oamenii sunt oameni peste tot. R mâne doar s mai înv mlimba Sufletului, care este aceea i în toate fiin ele omene ti. LimbaRomâneasc este fiin a noastr , iubirea noastr pe care o extindemînspre acea iubire dumnezeiasc prin care exist m! Zicea Al.Vlahu într-un proverb de duh i inspira ie c , „Nu se împu ineazcu nimic soarele dac înc lze te i pe cel de lâng mine!” AcestSoare, simbolic, ar fi tocmai iubirea între oameni, indiferent de ceNeam suntem, c ci un Duh comun ne-a fost izvorul Facerii. Ceruli P mântul.

B.T.: Dac ave i vreo întrebare sau un sfat, ascult m cu pl cere.I.M.: Drag Benule, eu a încheia vorba de azi cu un proverb care mise pare mie valabil oriunde în lume, i oric rui nivel i rang social.Iat -l: „Arhitec ii i constructorii întâi ridic scheletul unei cl diri,apoi preg tesc ornamenta iile dorite. La fel i despre oameni: maiîntâi s li se asigure în area moralei, apoi s li se dea func ii sociale”.B.T.: Mul umim domnului IOAN MICL U-GEPIANUL,CET EAN DE ONOARE AL COMUNEI GEPIU-BIHOR.

{tefan Radu MU{AT

reinventeaz -m din oaptela col ul gurii tale...

mâne iarn între noidac ne e team s ne îndr gostim...

rut -m pân o s m doar i dezl uie vis torul din minecare te-a ascuns prea adânc în lacrima de la miezul nop ii,reinventeaz -m din oapte la col ul gurii tale

nu-mi treac via a prin nimicuri.

rena tem bucat cu bucat din lacrima strivit în surâsi respir m dintr-un s rut

de parc -ar fi cel din urm destin r cit de ploi;ne ag m în ochii celuilalt, asemeni unui mugur de luminprintre nori,

atingem o fereastr de cer de care s ne prindem r cini.

am tr it destul durerea mor ilor r pu i de întunerici ne desprindem f râm cu f râm

de truda plânsului amar al nop ilor trecute prin suspine...

rode ti femeie,fertil e ti de via ;înal numele de mam acolo unde timpul s-a sfâr it.

ne deschidem unul pe cel lalti rupem cu l comie din clipa reg sirii.mânem indiferen i la durere

de fric s nu frângem tremurul bra elor;

când e ti la un pas de mine deja mi-e dor de tine;emo ii juvenile, preaplin de dorin ...rescrie-mi iubirea din t cerea aprins în ochii t i

nu sângerez vreodat de singur tate.

mâi în clipa mea!cu mine fruntea i-e senin ca dup rug ciune.

mâi în prim vara mea!e loc i pentru tine, e loc de infinit.

deasupra infinitului,fric i disperare c într-o zi am s te pierdi atunci voi avea nevoie de mai mult curaj s tr iesc decât s mor

pentru a te reg si în ultima dorin ...


Mugura[ Maria PETRESCU

DRAG{ MARIA....DRAG{

În trecut, domnitorii trimeteau domni elorsufletului lor câte o „carte”, adic o scrisoare.Iat c acum George Filip îi trimite MarieiSale o carte cu versuri de dragoste, poemede dor din care atât el, cel care le-a scris, câti Maria, cea c reia îi sunt adresate, dar i

noi cititorii, care ne delect m cu frumuse ealor, tânjind dup o astfel de declara ie de dra-goste întins pe vreo 160 de pagini, ne putemad pa la nesfâr it din ea, f s ne plictisimvreodat . Ultima fotografie din acest volumde versuri, care-i înf eaz pe Maria iGeorge Filip inându-se de mân , ca doi ado-lescen i, este elocvent din acest punct devedere. Exist la ei o pace interioar , un cevacare spune din zâmbetul lor adresat i celorcare-i privesc, c , în sfâr it s-au lini tit pentru

divinitatea „a poruncit” ca ei s se întâl-neasc i s se contopeasc în „sufletul pe-reche”, pentru ca apoi îndemnul s fie „ia-

de mân i hai s pornim amândoi maideparte prin univers!”

drag Maria, - versuri de dragoste -

poeme de dor c tre Ma-ria-Sa (EdituraDESTINE, Montreal, Canada, 2014, 169 pp.)este cartea unui gând de dragoste i pio enieîncredin at M riei Sale, Maria.

scrii despre Maria este un lucru ce sepoate întrupa într-o carte, dar s o a tep i peMaria, s o anticipezi i s o tr ie ti, sau str ie ti cu ea i al turi de ea, este un alt lucrucare se concretizeaz în aceste versuri dedragoste. Cartea aceasta este rela ia fireasc ,revelatorie care sun clar, luminos i curat.Prin ea i m rturisindu- i iubirea pentru Ma-ria, i George Filip, la rândul lui, încearc sse explice, s se auto-explice în primul rândfa de el însu i, dându- i r spunsul la între-barea „cine este el?” - „un poet din seu isânge/ unde i destinul plânge” (Fecioaradin polen - p. 102), apoi fa de Maria sau înantitez cu cine este ea „ i fecioara mea s -mi fie/ lumânare-n ve nicie/ poleit în poeme/i-n cele mai sfinte steme.// fecioara dintre

fecioare/ MARIA - raza de soare” (Fecioaradin polen - p. 103) i apoi fa de cititorii lui.Astfel, întreb rile încep s curg înc de laprima pagin a c ii: justificarea scrisului lui„Scriu mereu i mult fiindc acesta este bles-temul meu Divin. Nu am unde s m ascund,decât printre cuvinte. Muntele sisific pe care-l urc prin poemele mele de m rturisire, mîng duie.” (Adev rul - p. 3). În contrapartideste reac ia lumii la ac iunea lui permanentde a scrie, care nu este altceva decât îns ira iunea lui de a fi: „«CE-I PAS UNEI LUMIÎNTREGI...» cum îmi potcovesc eu” ( u-rarul cuvintelor n.n.) „ - hefaistic - c milelelirice cu care m tot pierd prin saharele meledespre dragoste?” (Adev rul - p. 3). Aicitrebuie s ne oprim i s -i recunoa tem luiGeorge Filip faptul c poezia lui pare uneori,mai ales la o prim abordare, u or de citit ide în eles. Dar nu v l sa i am gi i de acestlucru. Este doar una din stratagemele poe-tului, un iretlic care îi este mereu la înde-mân , exprimat clar chiar în citatul de maisus. „Saharele lui lirice” nu sunt altceva decâtpeisajul imens mi tor, unduios, într-o

permanent schimbare, fata Morgana ade-menitoare în universul poeziei lui, în care, odat intrat, nu mai po i ie i, pentru c uni-versul poeziei, sau universul de ertic te ab-sorb cu aceea i sete nesfâr it în nisipurilelor mi toare. Dar în acela i timp, te i aban-donezi lor cu voluptate. Din acest punct devedere, aproape c i se pare o impietate s -i analizezi poezia la rece, disecând-o semanticsau din punctul de vedere al tehnicii literarei totu i, muzica ei psaltic-oriental te duce

departe într-un dans meandric i misterios altept rii unei iubiri arzânde, divine: „Habar

n-am dac am iubit vreodat ... Habar n-amdespre dragoste... Parc tie careva ilea dece albinele culeg polenul, de ce duc furnicilemun ii în spinare, de ce ne iube te Marea...înghi indu-ne, de ce pl nuim r zboaie, de ceam inventat pra tia, roata i halebardele... ide ce, i de ce?!?” (Adev rul - pp. 3-4).Aceasta este în mare poezia lui George Filip,pe care poate c în niciuna din scrierile luinu a definit-o mai bine decât în aceast carte.

În lumea lui, „în gulagul viselor de arte”(Drumul - p. 65), evolu ia st rilor lui pen-duleaz în permanen de la agonie la extazi invers, dar acest lucru nu înseamn c

George Filip ar repro a ceva cuiva. Nicide-cum. El î i asum singur responsabilitateaexisten ei lui, a vie ii lui, încercând s -i dea odefini ie cât mai aproape de adev rulprecarit ii ei „via a se reduce la o hart ./navig m prin ea f busol ” (Drag Maria- p. 51), dar mai presus de orice, bucuria dea- i împ rt i sau de a- i striga iubirea luipentru Maria, ca s o afle toat lumea. iatunci, normal, î i pune întrebarea cine esteel vis- -vis de Maria (iubita lui, „prin esa meaprin poezii” Punct magic - p. 61, so ie, mamcare-l îngrije te i îl ocrote te i pe care el oador ca pe îns i Sfânta Fecioar ): „suntnimeni acela ce face minuni./ sunt mareleNimeni ce tiu s v -njur./ sunt nimeni - alesulde printre nebuni,/ sunt cel mai ciudatul fru-mos i sperjur” ( ie, Maria - p. 5). Concluzia


la care ajunge, despre cine este el, esteexprimat clar i succint printr-un cuvântinventat (tehnic uzitat foarte des de GeorgeFilip) „sunt Nimeniul ce mor i înviez” ( ie,Maria - p. 5). P sind tonul autoritar i grav,George Filip simte acut nevoia de a se des-

tu a al turi de iubita lui. i atunci introduceîn diafanul iubirii lor, folosindu-se de ele-mentul ludic, cuplul „Nimeniul” (adic el) iMaria lui „fii Nimenea mea” ( ie, Maria - p.6). i ca s fie i mai conving tor, î i permitecu u urin a poetului care este, s prezinteacest cuplu ca pe doi adolescen i liberi iexuberan i, care nu vor decât s i tr iascvia a: „trecem descul i prin b i de galaxii./suntem aman ii evada i din noi” ( ie, Maria- p. 5). Din acest punct de vedere trebuieneap rat s men ion m aici ilustra ia deosebitde sensibil i inspirat a binecunoscuteiartiste plastice Victoria Du u, care de-a lun-gul întregii c i a mers mân în mân cutextul, analizând sau redând pictural i prinimagini, cuplul real George - Maria, saucuplul ridicat la rang de universal Nimeniul -Nimenea.

Dar când se tr ie te toat aceast fru-moas poveste de dragoste? În dimensiunearealului, tocmai în mileniul al III-lea, în careomenirea obosit de experien a vie ilor an-terioare, înc rcate de durere i lipsuri a -teapt o lung perioad de pace i a ezaresufleteasc , dar i de primenire a lumii, de

sire i abandonare a „copiilor b trâni careau fugit din p rin i” (Eu regret, Maria - p. 7)

utând fizic dar i s absoarb „zgomotullini tii” (Eu regret, Maria - p. 7) îns nuaceea amenin toare i lipsit de senin dina-intea furtunii. Anotimpul preferat al iubiriilor este prim vara „Maria,/ iar i va fi pri-

var / cu meri în floare, p ri i furnici/ iie iar i o s i se par / c-ai mai trecut des-

cul , pe aici” (Pe rm cu Maria - p. 21), iartimpul exact al iubirii lor sacre este diminea a(remarc m predilec ia c tre începuturile devreme, primenite i curate). Din acest punctde vedere, Maria i-a fost dat în dar ,,Omule,Omule, iat o stea” (Cântec de stea - p. 67),ea este steaua lui c uzitoare, lumina care-l

ze te blând „O Stea Polar vreau s -mi fii- atât !” (Pe rm cu Maria - p. 21), cea careîl tie i îl vede în permanen , oriunde s-arafla ,,nici când ninge, nici când plou / tu nute ascunzi sub stele/ stai sub strea ina spe-ran ei/ i-auzi gândurile mele”’ (Tu i luna -p. 10). i de aici, afl m i cum a ap rut Mariaîn via a lui, trimis ca o binecuvântare „avenit ca o lumânare etern / de departe, poatedin Dumnezeu/ în grota sufletului meu c zutîn bern ./ eu, la un pas de aptezeci de toamne- eu/ scoteam apa sfin it dintr-o fântân / încare izvorul aproape secase;/ oaza speran ei

sem na cu o b trân ” (Maria - celei trimisedin cer - p. 81). Acesta a fost momentul încare el i-a f cut cur enie în trecutul dinvia a lui pentru a o primi pe Maria Sa, Mariaprimenit suflete te „- lumânare pl pând ,intr -mi în cas ./ iat , am dat cu m tura, am

ruit./ vreau s începem în doi o via fru-moas ./ am s te botez MARIA, bine-ai ve-nit!...” (Maria - celei trimise din cer - p. 81).Desigur c întâlnirea cu o astfel de fiin spe-cial nu putea fi decât tot una special , pre-destinat i magic . Doamna îi transformvisul în realitate vie, palpabil , c ci cine erael înainte de aceast clip , ce pare mult prealung în imensitatea i intensitatea tr irii ei

i-ntr-o noapte de m tase,/ esut poate dinchitaiuri/ mi-a poposit în cas Doamna/ cudegete sculptate-n naiuri.// eram b trân detinere e./ scriam poeme insalubre/ i m -mpu cau în plin strad / cu gloan e ce zâm-beau lugubre” (Vis cu Maria - p. 12). i ca sfie i mai conving tor de ceea ce spune,poetul revine cu o completare pe care o credeabsolut necesar „tu ai dibuit prezentul/ i-ntre clipele abjecte/ m-ai sfin it - era mo-mentul” ( fii… - p. 15). Din acest punct devedere, drag Maria este o permanent rugde mul umire închinat Mariei pentru cexist i a venit în via a i în casa lui „spunruga asta/ în imense clipe/ sorbind licori dedatin din stea./ prin via a scurt / mi-ai croitaripe;/ fii prea m rita-n veci - Maria mea!”(Od Mariei - p. 19).

Poetul nu insist asupra i nici nu are învedere teoria reîncarn rii, a unor posibilevie i anterior tr ite, el vine s descrie cu fie-care poezie închinat Mariei i s adaugenoi tu e i nuan e iubirii sufletului lui pe-reche. Totul se învârte în jurul cuvântului lu-minos, al personajului real i de suflet Maria,Maria (spus la nesfâr it aproape obsesiv, caun izvor d tor de via , ca un ecouprelungit), f a fi o repeti ie deranjant , cimai degrab o nevoie de lumin , ocrotire,protec ie i iubire. „Te fac mireasa mea pentruvecii” (Maria - p. 22) este versul care de-monstreaz (dac mai era cazul, dar era,pentru c poetul simte nevoia s i descriei s ne povesteasc sufletul lui i iubirea lui

iar i iar ), c a teptarea de o via a meritatpe deplin deoarece înainte de a o cunoa te,via a lui era într-o deriv total „nava sezbate c tre ve nicii;/ spre care rm?...

mâne un mister” (Maria - p. 26). De aceeaalegerea Mariei, „fat bun ,/ zâmbet de lun ,/inimii mele de leac” (La logodna noastr –p. 71) transpus într-o întrebare fireasc inatural pus „nu tiu de ce te-am ales?” (Lalogodna noastr - p. 71), aminte te de cele-brele versuri din melodia „Cum am ajuns ste iubesc?/ Nici pân azi nu tiu”. Ce l-adeterminat s o iubeasc ? Ocrotirea ei per-

manent , blajin i blând , în special acumîn mileniul al III-lea, c utând evadarea,ne tiind de ce c ut m evadarea în alt parte,„spre partea invizibil a Lunii” (Maria vine…- p. 72), în loc s o afl m chiar lâng noi.Numai Ea, atunci când el obosit î i punecapul ,,pe genunchii unei epoci triste”(Ascultând t cerea - p. 74) este cea care îlînv luie cu o alt stare care lui îi place ne-spus: s asculte t cerea, acea t cere absolutla ad postul c reia el i se poate confesa, fteam , pentru c se simte înv luit, ad postit,ocrotit. Oglinda, în care el vede în perma-nen chipul ei sfânt, este obiectul ce ajutla invocarea unei amintiri, a unei invita ii laun dans în tor i gra ios „d -mi bra ele -aripi s mi le fac” (Invoca ie - p. 77) ce serepet doar în serile în care el se îmbrac înfrac, la momentul unic al nun ii lor, peste carepare c plute te semnul divin ce aminte tede Miori a „cu tinere ea ve nic la rever/ igloria peste eternitate,/ la nunta noastr va

dea din cer/ un înger poleit cu pietate” (Lanunta noastr - p. 105).

George Filip s-a n scut la Tuzla, pe malulrii Negre, pe care a iubit-o i o iube te

nespus. Marea cu rmul ei par s -i fi trans-mis poetului ceva din sufletul i firea ma-rinarilor: dorin a de a vedea din larg farulcare o lumineaz , acolo este p mântul, usca-tul, siguran a, dar i iubita i speran a lui:„a tept la poarta viselor de arte,/ din cara-pace roade ve nicia/ i iat c pe rmuri,

t... departe,/ un far îmi face semne: e MA-RIA!” (Maria - p. 31). Aceasta este Maria:„cea mai blând muz ” (Septembrie - p. 34),aceasta este cartea lui ,,de dragoste, deploaie i de dans’’, în care singurul lucru si-gur este doar MARIA, pe de o parte i îndo-iala lui „morganele sunt aproximative”, pre-caritatea existen ei „ i st destinul lumii înbalans” (La fântân – p. 68), iar el este cusiguran , muncitorul cu sapa care cautîntotdeauna în straturile cele mai adânci aleunei soarte stâncoase i abrupte. A a cum orecunoa te chiar el însu i, drag MARIA esteun frumos tablou impresionist ce prefigu-reaz un abia întrez rit zâmbet de speran .Culoarea predominant este albastrul, cuinfinitul nuan elor lui de stelar, de aurore abiacolorate, exprimate prin mângâieri de „culoricrepusculare” (Fragment de zei a - p. 112).Diafanul culorii se transform dintr-un ine-fabil într-o realitate palpabil , ce abia amin-te te de crea ia Evei, reluat mai apoi i dez-voltat concluziv în definirea cuplului adamicpe p mânt, aceea i i aceea i de fiecare dat ,reluat cu constituirea unei noi leg turi tai-nice ce repet acel moment ancestral al crea-iei originare „noi doi am marcat Facerea Lu-

mii,/ primii oameni suntem: Adam i Eva”(Invoca ie femeii - p. 114).


Gheorghe A. STROIA

Poezia lui Boris Ioachimsau Lirica de dragoste

versus asfixiantul cotidian(pseudo)modernist

Love is an act of endless forgiveness, a tenderlook which becomes a habit… (Peter Ustinov)

Printre atâtea „himere” tehnologice,printre atâtea „cunoscute” necunoscute, euldevine - cu certitudine - din ce în ce mai as-fixiat de noxele politicii, moralei i, de ce nu,ale unei culturi ce reu te s i piard -subacut, acut i apoi cronicizant - reperele,axiomele i teoremele incontestabilei saleperenit i. Cu alte cuvinte, tot ceea ce a trans-format cultura român în fort rea a invincibila sufletului românesc, un strop al dumnezeiriice a supravie uit oric rui val de dezastre i a

scut - în fiecare etap a cre terii sau des-cre terii sale - vârfuri de munte, titani, eroide legend , pentru ca mai apoi s le con-verteasc în valori ale universalit ii.

Interesul pentru lectur , în ultima vreme,a suferit grave prejudicii, având în vedereinvazia distrug toare a inter(liter)netului,care „decoloreaz ” clipele copilului sau ado-lescentului în formare, prin puterea „ade-

rurilor” falsificate, realit ilor terifiante, po-luându-le (pervertindu-le) iremediabil sen-

sibilitatea, expresia, sim ul comunic rii, co-nexiunea cu realitatea. Se întrev d, din ce înce mai des, cazuri aberante, ce sfideaz legilemoralei sau bunului sim , devenind parte anevoii de comercializare excesiv - prin pu-blicitatea constant-negativ - ce învenineazi ucide lent, dar sigur.

În tot acest spectru cotidian, care paredistrus f drept de echivoc, mai exist , dinfericire, oameni cu sufletul curat, cu sim irea

strat înc vie, cu o capacitate fantasticde reinventare, în pofida incapacit ilor demoment ori suferin elor proprii. Plin dedoruri, delimitând albul fir al vie ii înscris înpalma muritorului, cartea a putut vedealumina zilei, prin generozitatea unui om ales,doamna RODICA TEI ANU, din Timi oara- un suflet care nu ofer doar sprijin, ci împli-ne te vise, din dragoste i respect fa depo-ezia i cultura de bun calitate.

Exist , a a cum s-a mai spus, oameni cereu esc s readuc veste despre minun iiledragostei, ale iubirii pure, în toare, dragos-tea care zide te i orânduie te lumea dup ocu totul alt scar a valorilor. O ecua ie sub-cuantic , în care Dumnezeu are un rol funda-mental, c ci numai sufletul iluminat de steauadivin dobânde te capacitatea de a sim i i,apoi, de a exprima toate aceste minunate lu-cruri. Un astfel de suflet, înc rcat de noble e,cu un sim liric spectaculos, este i poetulBORIS IOACHIM, care aduce bun VESTIRE,prin aceast plachet de versuri de dragoste,frumos intitulat IMN IUBIRII i închinatfiului s u Emmanuel, care nu a mai avut r b-dare, a a dup cum însu i autorul consemneaz .

În poezie, Boris Ioachim este un veritabilDon Quijote, care nu numai c alearg duphimere, ci este el însu i creator de himere,cea mai important dintre ele fiind IUBIREA,un cuvânt devenit aproape sacru, pe carepoetul îl pronun cu insisten de 92 de ori,pe parcursul liric al c ii. O iubire tandr ,

urm de frivol, desf urat în cadrul mi-rific în care anotimpurile se succed într-oordine interioar bine gândit , în tandem cuorânduirea divinului. În aceast iubire, per-sonajul central este iubita, c reia poetul i seadreseaz , folosind un derivat al cuvântuluiiubire - apelativul iubito - pronun at i el de88 de ori în con inuturile c ii.

În succederea cronologic a anotimpu-rilor, fenomenele specifice sunt traduse liric,construind, prin imagini metaforice de o fru-muse e rar , un întreg univers: vântul - zba-tere de aripi, cea a - cufundare în adânc, pa-

rea - prefigurare a zborului, cerul - întregulunivers interior captiv în Eu, dorul - manifes-tare mimetic a iubirii, rev rsând în cascadeplângeri ale umilin ei dep rt rii, ochii - reflexiapropriei vie i în oglinda indubitabil a sufletului.

Poezia lui Boris Ioachim cânt i încântauzul, având rime fericit alese, atent m suratei cânt rite. Pe finele sale arcu uri se pot intui

uneori acorduri pastorale enesciene, alteorizbuciumuri wagneriene ori inflorescen ele mo-zartiene. În aceast construc ie liric , versurileîndeamn cititorul s rememoreze frumuse eashakespearean a unei nop i de var sautransparen a culorilor din pastelurile eminesci-ene, intensitatea meditativ a metafizicii detip blagian, zâmbetele roman elor minulesci-ene sau nostalgia lacustrelor bacoviene.

Fiecare sentiment poart dup el, cuvintecare se repet precum într-o obsesie furi-bund , un joc misterios al vie ii cu moartea,al dorului cu durerea, al june ii cu maturitatea,al amneziei cu amintirea, al sacrului cu pro-fanul, toate înl uite sub spectrul iubirii, castarea cea dintâi, tr it pân în ceasul dinurm , cu putere i patim , cu încrâncenaredar i obedien . Precum într-un vis, sem -nând a m rturisire, al lui Khalil Gibran: Cândiubirea v face semn, urma i-i îndemnul,chiar dac drumurile-i sunt grele i pr s-tioase, i când aripile-i v cuprind, supu-ne i-v ei, chiar dac sabia-i ascuns -n pe-naju-i v-ar putea r ni, iar când v vorbe teda i-i crezare, chiar dac vocea-i ar putea


v sfarme visurile, asemenea vântului dinmiaz noapte care v pustie te gr dinile.

În acest tablou (cvasi)vivaldian, se cu-vine s reiter m i alte elemente ale univer-sului liric al autorului, cuvinte care sunt re-petate întru combinarea esen elor, întrep -trunderea nuan elor, accentuarea angelicelorcorale, conservarea însinguratului refugiu,în lb strirea cerurilor, dar i prevestirea cu-lorilor gri ale toamnei, adierilor eoliene pus-tiind firea sau ochilor plângându- i lacrimile:cer - de 77 ori, dor - de 86 ori, vis - 76 ori, ochi- 55 ori, suflet - 55 ori, gând - 66 ori, vânt - 33ori, inim - 13 ori, prim var - 7 ori, var - 9ori, toamn - 14 ori, iarn - 6 ori, moarte - 14ori, copil - 10 ori, b trân - 4 ori, amar - 6 ori,dulci - 7 ori.

Poezia lui Boris Ioachim inspir încredere,speran i poart o aur special . Este, fumbr de îndoial , aura unui înving tor care,în ciuda vremurilor de restri te pe care letraverseaz societatea româneasc i, im-plicit, cultura român , î i p streaz intactsenin tatea sufletului, a ternut în mod mi-raculos în versete de tainic rug ciune. Este- sau nu - poezia lui Boris Ioachim atins dedegetul divinit ii? R spunsul se afl la înde-mâna cititorului avid de a descoperi noi fru-muse i, de a se ad pa din izvorul cu limpedeap , de a- i reprofila cerurile interioare,

cându-le mai curate i mai albastre. O cartecu versuri de dragoste, care poate inspira peoricine s tr iasc , s calce peste neputin ei s se ridice, a a dup cum însu i Serafim

de Sarov îndemna: Iar tu, omule care-ai c -zut, nu îndr zni s r mâi a a cum e ti, ciridic -te, iar dac din nou vei c dea, dinnou s te ridici, pentru ca via a s i fie olupt , pân la moarte!...

Confirmând întrutotul îndemnul martiricsus-men ionat, a cita din cartea poetului bo-to nean e ca i cum ai desprinde filele unuijurnal intim, afectând curgerea fireasc azilelor, ca i cum ai rupe florile, pentru a lesim i neap rat aroma, ca i cum ai fi pus însitua ia de a alege dintre toate culorile spec-trului numai una. L m cititorului pl cereade a se delecta cu o lectur cu adev rat agrea-bil , interesant , de a descoperi valen eleunei poezii venit din alt lume - mai ales învremurile când nu orice vers cu rim însemnpoezie - i de a transforma filele acestei c iîn candel aprins , în pragul înser rii.

Parafrazându-l pe Erich Fromm, f adovedi o dragoste imatur , care ar spune Teiubesc pentru c am nevoie de tine, putem

spunde poeziei, recitând versurile acesteii, cu o dragoste matur , spunându-i: Am

nevoie de tine pentru c te iubesc.

Ingres -Fem

eie care se îmb

iaz

Mihai BATOG-BUJENI}~

TOAMN CU CRIZANTEME

E toat toamna-n crizantemePrivind ginga spre-albastru cer;

i-o clip n-avem a ne teme,De nop ile ce-or fi cu ger.

Cl dim iluzii pentr-o vremei care-apoi ca fumul pier…

E toat toamna-n crizanteme,Privind ginga spre-albastrul cer.

Nevoi ce te-ncol esc, supreme,Alung gândul spre-un prier,În care frigul nu mai gemeIar eu s sper c nu mai zbier,

toat toamna-i criza-n teme…

RONDEL ESTIVAL

Vreau la mare, vreau la soare!-mi bronzez iar pectoralii calc valuri în picioare, m -mb t cu salvamarii...

Iar de-mi iau vreo lipitoare,

O s-o pun de Saturnalii!Vreau la mare, vreau la soare,

-mi bronzez iar pectoralii...

Nu mai vreau s-ascult canaliiVersuri ticluind, amare,Despre-adâncuri bacanalii,D-aia strig cât pot de tare,

Vreau la mare, vreau la soare!

RONDELUL FILOZOFILOR

Gândea Socrate ab tutPrivindu-l crunt pe DiogeneCe în butoiul prea tiutDormea visând la Melpomene

vezi c vinul l-a b ut!Sau l-o fi tras în damigene?!Gândea Socrate ab tutPrivindu-l crunt pe Diogene.

Cum ca un pe te este muti e-n pozi ii cam obscene,

Cred nesim itul c-a b utNutrind speran e ambigene!

Gândea Socrate ab tut…

RONDEL MILITANT

Cât de mult împ duritVreau s fie ara mea?Pot r spunde-ntr-o clipit :Cum e i o bidinea!

Ca popcornul de pe plitCreasc tufe cum or vreaTare mult împ duritVreau s fie ara mea!

Dar privind spre o smintitLa solar când se pr jea,O duduie r stignit ,Trist gândeam c ara mea

Nu-i a a de-mp durit .


Marin N~STASE

HORAMotto: Hora satului atinge o semnifica ie din „substratul”str vechimii noastre: este un joc al sor ii i al mor ii, iar „ideeade cerc” trimite la lumea „închis ” a satului - la întâia„democra ie a lumii” din spa iul traco-geto-dac - unde dramele

i au proiec ia lor cosmic . Era de pe timpul dansului cu s biileîn din i. (Nazaria Buga: „Fenomenul horal, la români”)

Fermecata hor care a disp rut... Frânturile imaginilor ce au zburat,le-am prins din zborul lor prin Timp i le-am a ezat cu grij aici. Mtem de cariile Uit rii i m gr besc s vi le redau pentru îndelung

strare.Eu am apucat acele mirifice hore din duminicile cu înser ri aurii...

Când soarele uimit alinta cu razele sale obrajii fetelor prinse-n hor ise juca cu fluturii sclipitori ai iilor înflorate, s rutându-le ghiduumerii i sânii. Horele de atunci aveau „ceva” invizibil, inefabil, aceltainic fir care lega deopotriv pe l utari, dansatori i privitori, cutr iri intense care le curgeau în suflete. La hor se-nfiripau izvoarelede bucurii i triste i, cu leg ri i dezleg ri de prietenii, iubiri... c snicii...Nu era doar cântec i joc. Era i locul de întâlnire s pt mânal , fericitprilej de vedere la fa , vorbe i înv minte. Acolo turuia „gura sa-tului”, acolo se-nc lzeau i se r coreau sufletele i avea loc o „parad ”fantastic : Prostia sfida Inteligen a, iar aceasta din urm o ironizaelegant. Trufa a Bog ie îmbrâncea pe mândra S cie, care, la rândulei, o sfida cu Frumuse ea i Priceperea la joc. Neobr zata Lene c lcaan înaintea Cumin eniei i Vredniciei, care priveau stupefiate la

enia ei. Se tr ia intens, pentru c Hora cuprindea tot Universulsatului. To i veneau aici cu vise, iluzii, speran e, dorin e...

Eram copil prin anii treizeci-patruzeci... M v d în fa a caseinoastre, dincolo de pârâul frumos i lini tit, în locul numit de toatlumea „Pia a”, de i acolo nu se vindea nimic, nu era târg, nu eraumagazine. Mai degrab era un fel de parc de distrac ii, unde erauaduse uneori b rci, leag ne i carusele, în special în zilele de Pa ti,spre bucuria copiilor i a tinerilor fl i i fete.

Tot acolo se jucau oina, ri ca, urca i alte jocuri care mi-au în-cântat copil ria. Duminica, de diminea , Pia a era plin de chiote,râsete i hârjoneli, care se terminau pe la prânz, când to i plecauacas , obosi i i fl mânzi.

Dup amiaz venea un grup de fl i cu l utarii. Mergeau înpartea de nord a Pie ei sub cei doi duzi b trâni, gro i, de nu puteaufi cuprin i de trei-patru oameni. Coroanele lor formau o bolt înaltsub care cântau l utarii, iar mul imea de tineri juca hora.

Acolo, sub b trânii duzi, începeau s cânte l utarii i fl ii schiuie. Semn c hora începea... Auzeai câte-o vecin :

- Leano, e ti gata, ghia? A-nceput hora!- Stai, f , s m premenesc!Cântecul l utarilor nu se auzea pân la marginea satului, dar

valul de bucurie sonor se transmitea din suflet în suflet i to i tiau a-nceput hora. Toat suflarea satului se cuprindea de acel tainic

fior. Atunci intrau cu to ii-n febra preg tirilor. Se agitau, se chemau,se-ntrebau:

-Unde mi-ai pus rochia, mam ? Nu g sesc pantofii!Ce mai! Începea primeneala... Toate fetele se-nghesuiau la

oglind . Se... „g teau”.- Hai, f , odat ! Ce te mai mo monde ti?- Stai, ghia, s -mi pun m rgelele! i floarea…Nu puteau ie i la hor oricum, dar nu era timp de „mo mondeal ”.

Hora începuse... Odat primenite, cu fe e zâmbitoare i poft de joc,ie eau pe uli , unde se formau grupuri-grupuri. De pe toate liniile,grupurile curgeau spre hor în pas vioi, parc atrase de un misteriosmagnet. Pe acas r mâneau doar unele babe neputincioase i mo -negii moroc no i. Dar i ace tia ie eau la por i, pe b ncu e, sau di-rect pe an . Ori î i ar tau doar nasurile pe la gard. Priveau cu invidiela cei care se-ndreptau spre hor i-i bârfeau:

- O v zu i, f , pe sluta asta…a lu’…- Aha! Ce caut , ghia, la hor ?- Ce s caute? Asta nici cu naiba nu se m rit !- Ba se m rit , dac-o pe te moartea.Bârfele leli elor de pe an forfecau pe toate care treceau pe

drum:- Da’, p-asta lu’... O vezi, f , cum se ine mare?- P i! Moartea o caut pe-acas i ea alearg -ntr-un picior la hor .- Cum s-a mai împopo onat , pa achina!- Asta sparge hora, f ! Sparge hora dac-ajunge-n Pia !

a se distrau cele care nu puteau sau nu voiau s mearg lahor . Ceilal i i celelalte mergeau pe drum inându-se de mâini saude bra , glumind i râzând, f s ia seama leli elor de pe an sau ababelor de la garduri.

Când ajungeau în Pia , grupurile de fete se plimbau sfioase.Treceau pe lâng alte grupuri de pe alte uli e, se studiau reciproc cupriviri piezi e i f ceau remarci ironice cu oteli i chicoteli.

Soseau alte grupuri, de femei, b rba i, copii i se a eza fiecare înanumite locuri. De i nu era nicio regul sau restric ie, fiecare î icuno tea locul i distan a fa de hor .

rba ii însura i se a ezau mai departe, în apropierea unei crâ me.ceau roate-roate i discutau despre vreme, politic i alte „pro-

bleme” de-ale lor. La-nceput vorbeau pe rând, apoi to i odat , f sse mai asculte.

Grupurile de femei se a ezau chiar lâng hor ca s urm reascdansatorii. Ochii de „cerber” ai femeilor analizau pe fiecare cum joac ,la cine prive te, cui zâmbe te, cum este îmbr cat. Sau... ca viitoaremame-soacre, alegeau posibilii gineri, respectiv nurori. Fetele i fl iierau studia i, „scana i” i „piept na i”, evalua i cu aten ie, dup


zestre, dup neamuri, înf are i comportament. Doamne, cum maicerneau privirile mamelor! Cum le mai înfloreau fe ele în zâmbetelargi, dac le convenea i cum li se întuneca privirea i strângeau dingur , dac nu le pl cea! Le auzeai, bomb nind:

- Ce se ine mare sta lu’ Ciriflea ? Am râtu’!... Cu doupogoane?... Hmm!...

- Ce tii tu? îi da replica cea de lâng ea, zâmbind ironic. Are elceva care-i place fie-tii! Mama fetei înghi ea în sec.

Uneori, în rândul femeilor de pe margine se strecura i câte odan , ce se voia pioas , dar cu ochii int pe fl ii mai vâno i. La început, fl ii care veniser cu l utarii jucau hora cu foc. O

încingeau cu strig turi, atr gând fl ii i fetele de pe margine. Seprindeau în hor i ceilal i fl i. Fetele priveau sfioase, ezitând...Pân la urm se prindeau cele mai îndr zne e. Dup ele, îndr zneaui celelalte.

Prinsul în hor era un moment important i deosebit de ginga .Fiecare fat se gândea toat s pt mâna la fl ul drag. Ajuns lahor , îl c uta cu privirea i ardea de ner bdare s joace lâng el. Ei...dar nu era a a de simplu! Când ajungea în dreptul celui care i-a c zutcu tronc, o cuprindeau emo iile, se înro ea, se fâstâcea. Î i închipuia

peste ea plou toate privirile. C to i optesc: „uite la asta!” Atunci,ezita.

Alte fete se prindeau în hor f s ezite. Aoleu! Dac se prindealta lâng el?..Dar ce-o s zic lumea? Ei, i? De ce-a venit la hor ?Ce, dac se prinde lâng ... Dac-aici a ajuns hora! Ro ie foc, îl des-prindea din hor , îl apuca de mân , zâmbind stânjenit .

iatul... o primea lâng el, c a a-i la hor . Acum... o cuprindeafiorul atingerii (ce mân puternic !) Se întâmpla ca EL nici s nu seuite la ea. Sau, m car s -i arunce o privire, a a...

Mai grav, i se p rea c o prive te cu dispre . Adic ... „ce vrei,?” Ce putea s fac biata fat ? Juca lâng el, c doar se prinsese-

n hor , îns în sufletul ei se stârnea furtuna dezam girii. Auzea caprin vis melodia horei i f cea pa ii ca o p pu mecanic . Îl priveacu coada ochiului, din când în când, i observa înciudat c se uitindiferent înainte, la l utari sau în dud, ori... zâmbea cu subîn eles laalt fat din hor . Zâmbea i ea trist, cugetând:

„Toat s pt mâna m-am gândit numai la el. i... acum? M credetoant , sau urât ?... sau... hmm!... prea s rac . I-o fi spus m -sa: „m ,

nu te ui i la orice nenorocit !” Proasta de mine!... Vreau s -mi fie-sa soacr ?!... Ha! Dar... dac -mi place de el!... Iar el, prive te aiurea

i nu-i pas c eu fierb lâng el.”Erau i situa ii când ea se prindea-n hor lâng EL, care-i zâmbea

dulce, îi strângea degetul cu mâna lui puternic i la fiecare pas oprivea dr stos. Din ochii lui izvorau razele care-i îmboboceau obrajiii-i luminau ochii, f cându-i s str luceasc . Atunci, pa ii ei u ori se

armonizau cu pa ii fl ului, iar oldurile ei se arcuiau pe liniasinuoas a ml dierilor s lt re e ale lui.

Toate aceste consonan e sau disonan e ale celor prin i în jocreprezentau acel „ceva” care da farmec horei din copil ria mea.

Pe marginea horei, fe ele femeilor se luminau sau se întunecau înfunc ie de mul umirea sau nemul umirea odraslelor prinse-n hor .

Dac b iatul uneia juca lâng cineva de care nu-i pl cea, fa a eiînghe a. F cea m runt din buze, iar cu gura strâns „mu ca z bala”.Bineîn eles, dup cum îi plouau în minte gândurile întunecate. Mor-

ia:- Uite la el, am râtu’! I-am spus acas : m , s nu te mai ii dup

ro cat , c te m nânc! Nici nu tii ce zace-n fundu’ ei! C i m -saeste-un pui de lele!... Auzi, tu? Te omor cu mâna mea dac -mi aduciîn cas ro cata! C ro cata mi-a mâncat sufletul! C i taic -t u!..

Bietul b iat! S-a inut departe de ro cat , dar... când a v zut-o

jucând în hor , s-a prins lâng ea, parc atras de un magnet. Iar cândlv ile din p rul i privirea ei l-au cuprins, s-a topit în joc, pur-

tându- i pa ii i zâmbetul dup unduirea oldurilor ei.Pe alt femeie care „ron ia z bala” o sim eai c morm ie i ea-n

gând:- Ia uite i la-mbro-bo-di-ta mea! ine, de, lâng sta lu’ Piciontea.

Nu vede, tâmpita, c pe mecher nu-l intereseaz decât pogoanele igalbenii din salba ei? C ochii lui alearg dup scârba lu’ Scârmoci?Pe ea... o târ te ca pe Vaca Domnului! Cât am mai tocat-o! Da’...degeaba!

De regul , tinerii ascultau de mamele lor, care ineau frâiele casei.Dar pârdalnicele de inimi o luau razna aici la hor , vr jite de farmeceleei. Hora îi prindea în mrejele ei miraculoase, indiferent de pogoanelei zestrea lor. Am auzit de unele cazuri când, la sfâr itul horei, câte-o

astfel de mam c tr nit î i c uta copila neascult toare. Întrebadisperat -n jurul ei:

- N-a i v zut pe fata mea?Câte-odat , r spunsul venea prea târziu, ca o lovitur de satâr:- Am v zut-o, Drino! A fugit cu Ghi a’ lu’ P duche acum o

or . Cred c pân-acum...Ghi a f cut-o ferfeni ! C Ghi ... (chicotea codana) e dat

dreacului!...Respectiva fat murea de invidie c Ghi a f cut-o ferfeni pe

aia i nu pe ea. C ea tia ce poate Ghi ... Biata mam îndureratalerga la neatentul ei b rbat i, împreun alergau la casa b iatului.Ie ea Ghi , mândru de fapta lui i le spunea cu un aer obraznic:

- B ! Fata voastr nu mai e fat !Începea scandalul. Bie ii p rin i încercau s o-nduplece s mearg

acas a a cum era. Dar ea, dedulcit la fructul pl cerii, b tea dinpicior: nu i nu! C ea... numai pe Ghi ... numai cu Ghi ... Ce s facbie ii p rin ii? Dac a a se întâmplase... Dup îndelungate negociericu f losul Ghi , acceptau situa ia, cedând i pogoanele de rigoare.Ca s-o in de nevast .

Hora avea i astfel de efecte, care se dovedeau deseori binef -toare pentru tinerii îndr gosti i. Alteori, fierbin eala fetei, ap rut

la hor , putea deveni un adev rat calvar, dac nemernicul urm risedoar averea ei. Dup ce i-o toca, îi f cea zile fripte pân pleca singurde la el. Câteodat , ducând dup ea i un copil.

De i se cuno teau astfel de experien e, de i mamele le atr geaumereu aten ia, mirajul horei pârjolea fetele i fl ii, ca lampa pefluturi.

Farmecul horei era acel fior care-i cuprindea pe to i cei care jucau,atunci când se prindeau în ea, inându-se strâns de degete. Acolo,în vârful degetelor îi fulgera pe tineri. Când fetele i fl ii erauelectriza i de acel fulger, jucau a a de u or, plutind leg na i, ca spicele-n b taia vântului, purta i de ritmul melodiei. Priveai cum joac i i se

reau foarte simpli pa ii lor.Nici ei n-ar fi fost în stare s i explice cum îi f ceau. Jucau, pre-

cum bobocii arunca i în ap . Pentru c aveau hora-n gena lor. Pa iilor erau simpli doar în aparen . Stânga, unu, dreapta, doi. Sau, unpas înainte i doi înapoi. Ori invers. Ei, nu-i chiar a a! C melodiahorei are un chichirez: atunci când joci, trebuie s faci un pas „min it”.Dup pa ii normali, la urm torul, r mâi în aer cu piciorul, sau ba i

sura cu vârful ori pe c lcâi. Dac nu ai în gen aceast m sur , nuo sim i i nu o ba i. Atunci faci „pa ii câinelui pe gard”, spre hazulcelor din jur, sau... zâmbetele lor „amabile”.

Str inii care se prind în hora noastr cad în capcana pasului„min it”, mirându-se c ies din ritm. Ei nu pricep c ritmul horei esteritmul sufletului românesc.

a erau horele din anii copil riei mele!...

(din volumul de povestiri „FERMECATE OBICEIURI”)


Viorel ROMAN (Germania)

Ingres - Martirul Sf. Symphorian

Uniunea European este o crea ie occi-dental , de aceea ortodoc ii greci, bulgari iromâni, urma ii Imperiului Roman de R rit,ai Imperiului Otoman i, respectiv, ai celei deA Treia Rome - Moscova -, au mari dificult ide adaptare. Transilv nenii, b enii, ungu-rii, croa ii, slovenii .a. în eleg ra iunea Sfân-tului Imperiu Roman de na iune german ,pentru c au f cut parte din el. Nu numaigreco-ortodoc ii, în Est, ci i anglicanii, înVest, accept cu greu o Europ Unit , carese vrea altceva decât civiliza ia anglo-mo-záic , victorioas în dou r zboaie mondiale,i care este impus , de 70 de ani încoace, mai

ales Germaniei, reeducat cu succes, dartratat i controlat ca un protectorat. Veziafacerea de spionaj NSA, GSHQ, spionulSUA din BND (Serviciul german de Infor-ma ii) i interzicerea public rii c ii ,,MeinKampf”, a lui Adolf Hitler.

Ru ii, spre deosebire de anglo-saxoni, i-au retras armata de ocupa ie din Germania,sperând probabil - în van - c SUA i MareaBritanie vor face la fel, dar asta nu-i împiedic

-i amenin e mereu pe români, pe georgienii pe ucrainieni s nu se orienteze

spre Occident, s r mân fideli ,,la-rului” ortodox, adic Moscovei.

Vezi ,,Vocea Rusiei”, situa ia din Ucrai-na de Est, Crimeea i marele proiectEurasia, care se vrea o alternativ laUE, f a avea, îns , puterea ei deconvingere, pe cale pa nic .

i, din nou, Europa e amenin atdin Est i din Vest, cu toate c nu de-ine o armat comparabil , fie i de

departe, cu armata anglo-american ,sau cu aceea ruseasc i c , mai ales,nu are nici cea mai mic inten ie be-licoas . Dar chiar i în sânul ei suntdeosebiri de vederi. Englezii, pragma-tici, vor economie de pia i demo-cra ie de tip Westminster, peste tot,i au oroare de o administra ie conti-

nental . Francezii, cartezieni, cred cun Guvern suprana ional, în care eiar conduce Clubul Mediteranean, arsalva ceva din modelul lor de ,,savoir

România ]i RepublicaMoldova,î @n Europa

vivre”. Germanii sunt, în mod tradi ional, maiaproape de modelul anglo-mozáic decât decel francez, dar sunt obliga i s fac mereucompromisuri, a a cum se întâmpl în cazuloric rui protectorat cu suveranitate limitat .Grecii refuz disciplina financiar , respectiv,impozitarea occidental .

Ortodoc ii greci, bulgari i români,prizonieri, vreme de 500 de ani, ai celei maistupide administra ii, cea turco-fanariot , aufost elibera i în Secolul XIX, dar, de fapt, autranzitat de la periferia otoman la cea occi-dental . Iat cum vede tranzi ia I.C. Br tianu,într-un Memoriu adresat Împ ratului Na-poleon III: „Constituirea acestui Stat Românar fi cea mai frumoas cucerire pe care Fran aa f cut-o vreodat în afara teritoriului ei.Armata Statului Român ar fi armata Fran eiîn Orient, porturile sale de la Marea Neagri de pe Dun re ar fi antrepozitele comer ului

francez i, datorit abunden ei lemnelornoastre de construc ie, aceste porturi ar fi,totodat , antierele Marinei franceze; pro-dusele brute ale acestor ri avute ar alimen-ta, în mod avantajos, fabricile Fran ei, care

ar g si, în schimb, un mare debit în acelea iri. În fine, Fran a va avea toate avantajele

unei colonii, f a avea cheltuielile pe careaceasta le ocazioneaz “.

Statul Român e pe linia celui francez i înzilele noastre, pre edin ii ortodoc i români,sper într-o Înalt Poart suprana ional , ori-unde s-ar afla ea, dar care s le rezolve pro-blemele socio-economice, precum i cele le-gate de corup ie, clientelism, fanariotism etc.

Modelul german, demascat, recent, deArmata ortodox din Ucraina ca fiind unulfascist, este perceput, în Est, ca un corp str -in. Confuzia între institu iile UE, decalajul dedemocra ie, faptul c Parlamentul Europeannu are atribu ii similare cu cel na ional (pâncând nu va exista o na iune european ) suntatotprezente în aceast zon . E greu de spuscât anume, din aceast atitudine, reprezinto form subtil de rezisten în fa a necunos-cutului, a eternului hegemon, i cât e propa-gand antioccidental , motivat religios.

În ciuda tuturor, România a f cut, în aniide apartenen la Europa, un salt înainte re-marcabil. Republica Moldova merge pe

aceea i cale.Ast zi, o reunificare într-o Europ

Unit , care dep te Marea Schismdin anul 1054, este mai mult decâtoricând realizabil . Sfatul i MareleSinod Panortodox, care va avea loc,în curând, în Fanarul din Constanti-nopol/Istanbul, va pleda pentru refa-cerea unit ii tuturor cre tinilor, vaclarifica i va ameliora situa ia orto-doc ilor, mai cu seam a celor din Eu-ropa, astfel încât ortodoc ii, de jureîn UE, s se simt acas i de facto.

Chestiunea fundamental a Româ-niei i a Republicii Moldova e Statuli Biserica.

Pentru cei interesa i în aprofun-darea tematicii, recomand modestamea contribu ie, mai ales în:

Statul la româniStatul i Biserica 2014Statul i Marele Sinod Pan-

ortodox 2016.


Rodica MORU}AN

i merii au înflorit a doua oar ...Adu-mi o dragoste târzie si credÎn ziua de mâine,

ansa de a m trezi s -mi des vâr esc gândurile,Întorcându-m la tineCu o disperat îmbr are de copil,

nu-mi pot cump ta cuvinteleÎnaintea oric rei iluziiPentru c doar via a îmi vindec aripile frânte.

Cu o inim de iarn , dar înc vie,Te iubesc.Te-am visat adeseori i nimic nu se mai milcÎn irul lung de toamn ,Nici galbenul târziu,Nici soarele indiferent;E prim var limpede

i merii au înflorit a doua oar ...

teptareMirosul t u r sare din col uri singularePrintre amintiri;Cândva am ie it din mine

i am întâlnit copil ria ta la prima z pad ;De-atunci noaptea mea se împr tie în univers cu tine.

Miros de tine r sare la fiecare respira iei m arde încet pân la lacrimi...

Dorul are vocea ta,Ai l sat clipa în timpul meuCa o be ie a sim urilor, vinovate de inten ii,

i se revarsÎn ziua de mâine...

Ingres - Jupiter i Antiope

Elena SPIRIDON

Iubiri feline

i de una, i de alta,Am sculptat cerul cu dalta;

i iubirea tot a a,Când în nu, i când în da...

tiu, iubirea-i lucru greu,N-o cioplesc cum a vrea eu;La rindea nu st nebuna,Cum nu st pe ceruri luna...În starea de agregareTu e ti mic, i dealu-i mare,La iubire n-ai c rare;

i încerci i un sens unic,Pare-mi-se de-arsenic,

i a i în iad v paia,i de asta, i de aia,i de una, i de alta,

Dar la mine-nchis -i poarta,ci sculptez iubiri feline,

Din cuvinte alcaline...

N-a fi crezut

Într-o sâmb sfin itoarea Celui ce „a f cut cerurile,

mântul i marea,i tot ce este în ele”

am v zut o pas re ro iei, descul , am plecat la drum

pentru c bunica mi-a spus ce semn bun.Câte flori n-am întâlnit în caledar dintre toateam ales alb strele

i mi-am f cut un buchet(n-a fi crezut c va fi demireas ) pentru c mireasade la nunta unde am popositavea unul cu trandafiri f spinii erau destule fete careteptau s -l prind

Ce lumin i ce umbr ...fiecare fo net se transforma închipul t ute-ai r cit, dar te-am g sit...în c ma de noaptem-ai luat de mâni m-ai dus

la altarul lini tii.

lcii i lut

Mi-am pus în gând s te uiti pentru c nu pot

am preg tit un planluni, din în imi m voirostogoli buc i de stânc

m lefuiescîntr-o apî zglobiemar i, m împrietenesc cu

str vii, s m înve ecum s str pung labirintulapoi, miercuri, ies pentru o gurde aer, ating frunza c zutodat cu fruntea meajoi, prizonier între lespezi,ascult mierla cea înspumatvineri, post, nici soare, nicicântsâmb , din s lcii i lut, aripide vântiar urm toarea, s rb toare.

i decorez casa

ploude când m tiu ploui cât m-am rugat

car acum,în amurg,

fi stat.

iroaieleînmoaie lutulce l-a fost fr..mântatDumnezeuca s fiu eu,i care,

atunci când am f cut ochii mi-a descântat de deochi.

acum m duce la valespre o r scruce,cicp a a e mersul,

m împart în douo parte trupul frumosde p mântîn leg mânt,alta o vrea în cercu statut de prizonier.


Dumitru ICHIM (Canada)

Nicolae NISTOR

CEREAPRIMELOR CUVINTE

Atât de pro ti am fosti-atât de puri în toate,

ca primii oamenidinaintecând nu erau cuvinte,ci din privire i t cerise-n elegeauîn limba florilor de meri.

Cum o fi fost t cerea mea -crai nou ori lun plin ?A ta,în neastâmp r de lumin ,

tre cuvânt f cu un pas,dar tot t cere a r mas...

i totu i...Tu i-aduci amintecând buzele t cânde ne certar :Prostu ilor,cum n-a i tiut de prima oar

cerea primelor cuvinte?

AR ARULECOURILOR ALBE

Adev r zic vou :Merge i la fratele vostru ar ar,când toamna în frunz se prinde,spre a deprinde chei a de harrostitoare de rug i rou !

Era înserare de ape în or ,când ar arul a-nceput s se roage.

de vorb ondulat cu drot,ci cu fiecare frunz - ardere de tot!Puhoaiele nop ii cu negru puhoitrei zile cercar s -l sting ,da’-n fiecare diminearamii cântaufl ri mai crude,fl ri mai noi.

Când iarnaveni cu b tutul la u

sese din elnumai psalmul curat,i din el începur s ning

albe ecouri de vis i cenu

VEDENIACUVÂNTULUI

Sfântul,în repejunea de abisa r pirii,a v zut Cuvântul,ne-ng duit în grai,sau privirii.

rea urzire de vultur,mi-a zis,într-un cer sub iatîn hieratic ca dorul.Avea i aripi,dar nu le fâlfâia -el însu i fiind zborulde dincolo de fire.

Opritu-s-a în fa a Luminii,genunii sorbindu-ioglinda-n plutire.Hieroglif cu t lm cirespre vultur,îmi repet sfântul.Oare cum de pluteapeste sine

ca Lumina nu- i soarb

Cuvântul?

VIS CU GREIER...

Cât mi-am doritacest cântec nouce nu l-au prins în cuvintenici acul, penelul sau runa!...

...lunacu patru degeteîmi lua m sura de cântec

-mi fac o hainasemeni izvorului.

Ca dup -o noapte de velnim-a trezit greieruldestr mându-mi hainele vechi,iar apoi dep nând,rând pe rând,firul de aur din frunzele melepe aceea i vârtelni

Jur mânt târziu

O noapteÎn care luna adormise,Cu s rut ri ce las urmePe nisip!O noapte a desp irilor

cute,În burgul lini tit

i adormit.Tu vrei s pleci,Eu s r mân.Însingurat

i prea târziu te mai mint!

RevinStingher pe bancaAman ilor frumo i,Când luna se treziseDintre nori!Te desenez cu inimaPe nisip,Înfuriatei m riEu m dezmint,

i jur pe cer te-am iubit!!?

Fentând destinul...

i eu am lacrimi ca i tineAscunse în perna nop ii.

i eu am vrut i am avuttorii ascunse.

i eu am vise r citePe care le-am pierdut

ucitoarele iubiriDe nimeni ne tiuteFentând destinul uneoriCa orice om cu sufletAm vârsta trupului secatPierdut în anotimpuriUn munte greu de p litÎmi este existen aDar am tr it i am învins

pasta i triste eai eu am lacrimi ca i tine

Pe care s le veziSunt semnele de bucurie.

Nebunia vie ii...

Când vorbesc despre mine,Ceilal i privesc în gol!Indiferen aNu are leg tur cuCe sim i tu!Tu e ti cel care tr ie teIntensit ile personale,Tu mergi cu tine,Aparent cu cei de lâng tine.

Numai tuTe bucuri ascuns,Altfel treze ti curiozit i!Tu e ti un nebunPe o banc uitat ,Care prive teLumea!

Ai fost cineva,Ceva i-a sc pat cu regrete.Ai urma iCare au zborul lor!O reuniune de familie,Ocazie de pred ri de tafet ,Inutilit ile devin importante,Pasiunile vie ii te caut !Vrei totul acum,Irosind ce ai avutLa îndemân !

Nu mai e ti la rampPoate amprentele existen iale

ternute în lume!Adori reflectoarele,Ele sunt înc lumin !Mai ai o sc pare,

întorci clepsidrai s faci ceva tineresc,

Zbanghiu!

Nebunia asta te face fericit,Dac o transmi i la nepo i!Nu uita c ile,

toriile,Ele sunt ca o spiral nemuritoare!Acum ai timp pentru ce ai ocolit,Pentru ce ai pierdut,Pentru a fi ce al ii nu b nuiau!Hai s facem figuri vie ii!!!Lumea te va privi cu uimire,Privi i un om nebun!


Prezentarea particip[rii ArmateiRomâne la cel de-al doilea r[zboi

mondial, î@n cifre ]îi fapte, de la“Musée de l’Armée” din Paris

Petre GIGEA-GORUN

Contribu\ia Rom`niei la victoria celui de-al doilea r[zboi mondial

Motto: Dragostea de patrie este cea dintâi virtute a omului civilizat.Napoleon

În anul 1986, am fost numit Ambasador Extraordinar i Pleni-poten iar al României la Paris cât i Ambasador al României laUNESCO. Aici, am g sit printre altele, câteva probleme nesolu ionatecu autorit ile franceze.

Astfel, la „Musée de l’Armée” din Paris, care este o importantinstitu ie cultural , cu mul i vizitatori i cercet tori în istorie, timp de43 de ani, din anul 1945, i s-a f cut României, din motive pe care nule cunosc, o mare nedreptate istoric . În prezentarea efortului de

zboi i a sacrificiilor umane, România era prezentat cu o participarede numai 14.000 de osta i, ca partizani în mun ii Semenicului, de iara noastr d duse un tribut de sânge de 880.000 de militari i civili,

jertfi i în cel de-al Doilea R zboi Mondial.Vizitând muzeul i v zând aceasta m-am cutremurat de acest

neadev r. Mi-am propus s fac lumin în acest caz, ca fiind o datoriede onoare a mea ca ambasador, ca cet ean român.

Dreptatea fiind de partea mea, respectiv a rii mele, am reu it srezolv cu bine acest important episod, documentele respective aflân-du-se în arhivele Ministerului Afacerilor Externe i al MinisteruluiAp rii Na ionale, trimise de mine în anul 1988.

În continuare, voi relata pe scurt, tratativele i modul de solu-ionare a unei pagini de istorie.

*a cum am prezentat într-un episod legat de discu ia cu co-

lonelul Petre Neculai, ata atul militar al Ambasadei Române, o pro-blem nesolu ionat era la muzeul militar francez, denumit „Muséede l’Armée”, în „l’Hotel National des invalides”.

Când eu m-am interesat de aceast situa ie existent i nerezolvatînc , ata atul militar român mi-a spus:

- O alt problem este legat de Muzeul Militar al Fran ei,situat lâng Mausoleul împ ratului Napoleon Bonaparte. Aici,se poate vedea c România este prezentat din punct de vederemilitar superficial i a spune chiar tenden ios...

- În ce sens? îl întrerup eu.- În sensul c referitor la cel de-Al Doilea R zboi Mondial,

România nu este prezent cu sacrificiile enorme, materiale i umane,i cu contribu ia sa însemnat la învingerea fascismului german,

eliberarea unor teritorii i scurtarea r zboiului cu circa 200 de

zile, prin întoarcerea armelor i al turarea noastr alia iloroccidentali. Într-o sumar prezentare, a continuat ata atul militarromân, România este prezent cu o mic „armat de partizani” înmun ii Semenicului, cu o participare de 14.000 de osta i. Atât.Celelalte for e aliate sunt prezente cu efective importante, cusacrificii materiale însemnate.

- A i discutat cu directorul Muzeului Militar?- Da, am discutat în vreo dou rânduri, dar f nici un rezultat

concret. Într-o convorbire, a participat i un cadru de conduceredin Ministerul nostru, care a fost anul trecut la Paris, dar problemaa r mas ca la început.

Am citit durerea i dezam girea ata atului militar. Poate c laBucure ti, superiorii s i îl considerau un... neputincios.

În zilele urm toare, am început împreun documentarea, legatde participarea României la cel de-Al Doilea R zboi Mondial...

Totodat , s-au f cut demersurile necesare la organele de resort,competente, din România, cât i din Fran a.

Solu ionarea a c zut în exclusivitatea speciali tilor de la „Muséede l’Armée” din Paris, pe baz de documente veridice, consemnatede istorie.

La începutul anului 1987, dup ce am primit documenta ia întoc-mit de c tre Ministerul Ap rii Na ionale, Muzeul Militar din Bu-cure ti i Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, am solicitat o între-vedere cu dl. general de armat Raymond Boissau, director generalal Muzeului Militar Francez.

Întrevederea fiind acceptat în ziua de 11 martie, fiind înso it deata atul militar român, colonelul Neculai Petre i de consilierul culturalOancea, ne-am prezentat la directorul general al Muzeului

Acesta ne-a primit cu bun voin i polite e, dar nu prea c lduros.Probabil c tia subiectul delicat care trebuia discutat împreun i„preten iile” noastre, interlocutorul având parc o oarecare re inere.

I-am explicat, pe larg, dolean ele noastre, prezentându-i docu-mente, fotografii, copii de pe studiile militare ale unor speciali ti iinstitu ii române i str ine, inclusiv autori francezi, contribu ia în-semnat a armatei române în desf urarea opera iunii de r zboi înpartea de vest a Europei. Dar n-am uitat s ar m i ce sacrificii au


fost f cute de România pe frontul de est. Pe m sur ce explicam, îipuneam pe biroul s u, spre a fi v zute, documente care s confirmeafirma iile mele. Generalul francez privea i citea cu interes.

În biroul s u, era prezent , în uniform militar , cu grad de c pitan,o doamn pe care ne-a prezentat-o drept „colaboratoare” a muzeului...Aceasta a notat sau cred c a stenografiat întreaga discu ie.

Era frumoas , supl , ingenu , iar prezen a ei era discret , limi-tându-se numai la o not în scris, ceea ce reie ea din discu ia avutcu directorul s u.

Pe m sura document rii sale, generalul francez R. Boissau î idescre ea fruntea i avea o fa mai luminat . A devenit amabil icomunicativ, cooperant, fiind de acord cu unele sugestii ale noastre.

- Eu a dori domnule general, s judeca i la Solomon... Eu, caambasador, nu solicit nici un privilegiu pentru ara mea. Eu solicitrestabilirea unui adev r. S se fac dreptate într-un caz în carerealitatea este deformat , am spus eu, sentimental.

- V în eleg, domnule ambasador... Dumneavoastr a i ridicato problem în care eu personal nu am nici un fel de vin ... Aceastao spun, nu pentru a m scuza i nici pentru a acuza pe cineva... Eusunt aici, director al muzeului de foarte curând.

- În nici un caz eu nu m refer la Dumneavoastr sau la cinevaanume... Eu descriu o realitate. Cu ce impresie pleac un vizitatorfrancez - am spus eu - oricine ar fi el acesta, sau un str in oarecare,când uitându-se pe hârtia întins pe un lung perete cu desf urareacelui de-Al Doilea R zboi Mondial cite te c , spre exemplu, Belgiaa dat tribut de sânge de aproape 200.000 militari i civili, Greciapeste 150.000 de persoane, Olanda peste 200.000 de persoane,Ungaria 300.000 de persoane, Polonia, aceast ar martir peste6 milioane, Cehoslovacia 400.000 de persoane sau Iugoslavia cucirca un milion i jum tate de persoane? În schimb, la Româniacifra de 14.000 de oameni reprezint aportul s u de partizani dinmun ii Semenicului prin câteva s ge i scurte care arat teritoriulstr tut de români în aceast zon a rii. Este drept fa deistorie, fa de urma i?! am zis eu.

- Nu cunosc în ce împrejur ri a fost întocmit harta respectivi tabelul al turat. Desigur, noi va trebui s examin m cu cea mai

mare aten ie situa ia ridicat de Dumneavoastr , mi-a r spunsîn eleg tor generalul francez.

Desigur, dreptatea era de partea mea. Aici cifrele prezentate rezult noi, pe frontul de vest, pierdusem sute de mii de osta i, mor i i

disp ru i.- A a cum suntem prezenta i noi, aici, în acest muzeu, domnule

general, ca ni te „partizani”, este neverosimil i contrar spirituluiromânesc. Noi suntem lupt tori pe fa . De regul , cei mai mul ipartizani s-au organizat de c tre ru i i iugoslavi pe teritoriilelor, contra agresorului. E în firea lor. Ori noi, românii, suntemlatini, de origine latin , ca i Fran a, ca i Dumneavoastr . Osta ulromân lupt i corp la corp dac situa ia o cere, a a cum am f cut-o în Primul R zboi Mondial la M ti sau precum a i f cut-odumneavoastr , francezii la Verdun. Dup cum vede i, avem multepuncte în comun ca na iune i ca istorie. i în Primul R zboi Mon-dial, am avut acela i agresor comun.

- Da, da, a zâmbit generalul ...ave i cumva studii de istorie,domnule ambasador ?

- Nu, eu sunt de forma ie economist, ajungând de la inspectorde finan e, ierarhic, pân la ministru de Finan e. Dar, în coalaromâneasc , elementar sau în licee, istoria este la loc de cinste.Fiecare absolvent de liceu este obligat, potrivit programelor deînv mânt, s studieze „Istoria României”, Istoria Veche i IstoriaUniversal . Principalele momente istorice ale lumii sunt ingerate

de min ile i memoriile absolven ilor români. Profesorii de istorieromâni sunt patrio i, prin istoria pe care o predau i înva peviitorii adul i, indiferent c ace tia merg mai departe la facultatesau nu. Înv mântul nostru românesc, de la începuturi i pân decurând, în zilele noastre, a fost împrumutat din înv mântulfrancez. A avut o c dere printr-o reform gre it prin anul 1948,dar au corectat-o în timp. În orice caz, istoria se înva serios, ca

v r spund la întrebare.În acest timp, domni oara (doamna) c pitan, aceast tân ra pl -

cut , care lua noti e pentru eful s u (dac -i era într-adev r cola-boratoare), i-a ridicat privirea c tre mine i ata atul militar român,îmbr cat în uniform albastr , de gal , i care îi st tea frumos, ne-azâmbit prietenos, încurajându-ne în demersul nostru.

- V mul umesc, domnule ambasador pentru explica iile pecare a i binevoit a mi le da, a g sit de cuviin s spun generalulfrancez. Îmi dau seama c , revenind la solicitarea dumneavoastr ,reexaminez situa ia i restabilirea adev rului se impune. Este chiaro obliga ie moral .

- mai vrea s v mai spun ceva. Ave i, acum printre docu-mentele pe care vi le-am înmânat (toate erau traduse i în limbafrancez ), h i care arat c armata român a fost în est pân laStalingrad, iar în vest a eliberat Transilvania, a participat efectivla eliberarea Ungariei a unei p i din Cehoslovacia i Austria,pân când for ele aliate au spus c trupele române s se opreascaici... s nu înainteze spre Berlin. La Berlin, mergeau acum numairu ii... De ce ?! Este o alt fa a istoriei din în elegerea celor„Mari”. S ge ile de pe h ile aflate în fa a dumneavoastr aratdrumul str tut de osta ii români, pe drumul acestora de victoriei de sacrificii de vie i omene ti i de sacrificii materiale. Cimitirele

cu osta i români din Ungaria i Cehoslovacia, arat pe unde autrecut. Al ii dorm în neuitare în locuri necunoscute, departe dear i de casele lor. De aceea, lupt i eu pentru adev r în fa a

dumneavoastr , care pentru mine reprezenta i Fran a în aceastproblem . Domnul colonel Petre, ata atul militar care este cu mine,

sus ine logistic i sentimental. Este militar i simte i milit re te,am zâmbit eu.

- Desigur, domnule ambasador, v d c v-a i preg tit i trage i,ca s folosesc un termen militar, cu toate armele, i din orice...pozi ie, a c utat s g seasc o formul mai destins , interlocutorulmeu, autoritate în materie.

- Da, domnule general: Îmi permite i „s v raportez: suntlocotenent major de rezerv ”, am r spuns eu zâmbind.

- Sunte i ofi er de rezerv , domnule ambasador?- Acesta este gradul pe care l-am ob inut dup terminarea fa-

cult ii.- Un ofi er în elege mai bine decât unul care nu este.Ca s ne apropiem de finalul întrevederii, generalul francez a

încercat o ie ire:- V propun, domnule ambasador, s ne l sa i documentele

acestea la noi. V promitem c le vom analiza cu cea mai mareaten ie i vom restabili adev rul.

- V mul umesc, din inim , m-am declarat, imediat, de acord.- Totodat , v propun s vizit m împreun , segmentul acesta,

cu România în cel de-Al Doilea R zboi Mondial.Ne-am ridicat i am plecat împreun , to i cei cinci. Am str tut o

parte însemnat din muzeu. Apropiindu-ne, în segmentul în careerau prezentate date i documente, h i i documente legate dePrimul R zboi Mondial, am observat, cu bucurie, c în general,România este bine prezentat . Nu pe larg, dar adev rat, cu teatrul delupt din perioada 1914-1918, cu tributul de jertf al armatei româneîn fa a unui agresor redutabil, preg tit i bine înarmat. Aici se g sesc


i dou uniforme militare române ti, frumos prezentate. Dar, româniiau învins, la M ti, în alte locuri, pentru c ei î i ap rau „s ciai nevoile i neamul”, cum spune marele nostru poet na ional Mihai

Eminescu.În ceea ce prive te cel de-Al Doilea R zboi Mondial, lucrurile

ar tau altfel din punct de vedere al adev rului. Românii nu erauprezen i pe teritoriul Transilvaniei, Ungariei, Cehoslovaciei i Austrieicu trupe i participare la lupte. Acum, domnul general Boissau, di-rector al Muzeului Militar Francez, fiind, mai documentat, a c utat sne spun .

- Într-adev r, interven ia Dumneavoastr , domnule ambasadori domnule colonel, este justificat . Ce v pot spune eu în acest

moment... C voi examina cu toat aten ia, împreun cu speciali tiiîn domeniu, documentele dumneavoastr pe care a i avutamabilitatea de a ni le l sa i vom proceda în consecin , în slujbaadev rului. Avem aceast posibilitate, pentru c muzeul nostrueste în reorganizare i în dou -trei luni, vom prezenta mai binedocumentele vremii. Deci, a i venit la timp...

Am mai discutat câteva lucruri, s-au f cut aprecieri în leg turcu importan a muzeului, bog ia faptelor prezentate i mul umindînc odat pentru primire, pentru amabilitate i pentru promisiunile

cute, ne-am luat la revedere, cu speran a c ne vom revedea.Ne-am fotografiat împreun ... Am admirat înc odat muzeul, pe

interlocutori, din care frumuse ea colaboratoarei sale, a c rei uniformmilitar „Îi st tea bine”, sco ându-i în relief un corp frumos, suplu,feminin.

În drum spre ambasad , atât eu, cât i ata atul militar, eram bucu-ro i de rezultatul discu iilor purtate, de principialitatea de care a datdovad generalul Boissau, directorul Muzeului, în examinarea isolu ionarea unei probleme militare române ti, care punea în jocrestabilirea adev rului istoric referitor la prestigiul armatei române.

*La 30 mai 1988, deci dup dou luni i jum tate, am primit adresa

cu num rul 252-88 din partea Cabinetului Directorului General, pentrual c rui con inut, mul umirile mele sunt sincere i recunosc toare. Oredau integral în cele ce urmeaz :

1 Recunoa terea în scris, c în ceea ce prive te România, s-auprodus omisiuni, fiind o abera ie, ori pe bun dreptate, eu am cerutaceast modificare, pentru restabilirea adev rului, face cinste dom-nului gene-ral BOISSAU, un om drept i principial, cinste care pringestul unui reprezentant al s u se r sfrânge asupra Fran ei c areastfel de fii.

În muzeu, dup reorganizare, în segmentul în care erau prezentateevenimentele celui de-Al Doilea R zboi Mondial, lucrurile-au fostmai bine prezentate ...Un tablou prezenta un num r de 23 de ri cupierderile în vie i omene ti cu trei coloane: militari, civili i totalul.Aici, România este prezentat cu exactitate, tablou pe care îl voiprezenta integral în însemn rile mele, în continuare,

În luna octombrie, am vizitat din nou muzeul când era completreorganizat.

La 2 noiembrie 1988, i-am adresat o scrisoare de mul umire dom-nului general Raymond Boissau, al c rui con inut tradus în limbaromân îl redau în continuare:„Domnule General,

Doresc ca, în numele meu personal i al colegilor mei, s vmul umesc c lduros, Dumneavoastr i colaboratorilor, pentruca România s fie prezent în Muzeul Armatei din Paris, al turi decelelalte state participante la cel de-Al Doilea R zboi Mondial cupierderile umane suferite, în acest r zboi.

Prin aceast prezen româneasc în muzeul pe care cu onoareîl conduce i, se eviden iaz odat în plus tradi ionalele rela iiexistente între Fran a i România, rela ii prietene ti, pe care ledorim s se dezvolte continuu.

Primi i i cu aceast ocazie, Domnule General, din partea meai a colegilor mei, asigurarea distinsei noastre considera iuni.

Ambasador(ss) Petre GigeaDomnului General C.A. RAYMOND BOISSAUDirector General al Muzeului Armatei, PARIS2 ”

În acela i timp, am adresat o scrisoare ministrului Ioan V. Totu,Ministru al Afacerilor Externe, ce poart num rul 858/3 Nov. 1938, cuurm torul text:

„Urmare interven iilor i discu iilor pe care le-am avut cugeneralul Raymond BOISSAU, directorul Muzeului Armatei dinParis, la care a participat colonelul Neculai PETRE, ata at militari Andrei OANCEA, consilier cultural, cu privire la faptul c

România nu este prezent cu contribu ia sa, în cel de-Al Doileazboi Mondial, mi s-a promis c problema ridicat de partea

român fiind just , va c uta s remedieze aceast omisiune.În acest sens, dup vizita efectuat , ne-a comunicat i în scris.Ambasada Român la Paris a predat Conducerii Muzeului

Armatei materiale în limbile francez i român , primite de laMinisterul Ap rii Na ionale în anul 1987, în leg tur cucontribu ia României i pierderile suferite în cel de-Al Doilea

zboi Mondial. inform m c în prezent, începând cu luna octombrie, a. c. în

cadrul Muzeului Armatei din Paris, este prezentat un tabel în caresunt men ionate un num r de 23 ri, cu eviden ierea pierderilorîn personal militar i civil suferite de c tre statele participante încel de-Al Doilea R zboi Mondial.

Men ion m c în ceea ce prive te România, se arat pierderide 530.000 militari i 350.000 civili, fiind ca num r de militari înEuropa pe locul trei, dup Uniunea Sovietic i Germania (întabel, francezii men ioneaz Republica Federal Germania”).

Totodat , în afar de rile participante în Europa, suntprezentate Canada, Japonia i China.


Este pentru prima oar când în Muzeul Armatei din Paris,dup 43 de ani, de la încetarea marii conflagra ii mondiale, esteprezentat în acest fel contribu ia României.

Anex m tabelul cu pierderile în personal militar i civil, apar i-nând statelor participante la cel de-Al Doilea R zboi Mondial,eviden iat în Muzeul Armatei Franceze din Paris. Un exemplar dinacest tabel a fost înaintat i la Ministerul Ap rii Na ionale.

Ambasador,Petre Gigea3

Aceast ac iune este deosebit de important pentru ara noastr .Modul cum s-a realizat este demn de remarcat. Am insistat, am docu-mentat, am perseverat.

Membrii unei ambasade pot s fac mult mai multe pentru aralor, dac in la demnitatea de diploma i i se consider permanen ireprezentan i ai rii care i-a trimis s îi apere interesele legitime. Înacest caz, f fals modestie, consider c Ambasada noastr dinParis i-a f cut pe deplin datoria.

În încheiere, a vrea s prezint tabelul existent în „Musée del’Armée” din Paris, în care România este trecut cu pierderile suferitepe frontul de vest i de est. Iat -l:

1 „Musée de l’Armée” - Le General Directeur, num rul 252-88/ Cab din 30mai 1988 - adres original .2 Arhiv personal Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 17.3 Adresa Ambasadei Române din Paris, nr. 858/3 noiembrie 1987. Arhivpersonal Petre Gigea-Gorun.4 Muzeul Francez Militar. Arhivã personalã Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 17

Pentru tabelul existent în muzeu, se face urm toarea specifica ie:pentru URSS, China i Japonia, cifrele nu sunt cunoscute cu certitu-dine4.

Pentru adev r, în aceste zile, în „Musée de l’Armée”, s-a scris opagin memorabil . La aceasta, am i eu o mic contribu ie care latimpul respectiv mi-a adus lini te sufleteasc .

*Se poate spune, pe drept cuvânt, f a se considera c se d

dovad de lips de modestie, c a fost o ac iune a Ambasadei noastre,încununat de succes.

Mónica TÓTH

sunt

sunt servitoare tristdimine ilor însoritepescar de gândurio fa f mascun trup moalei totu i a nu am ans fiu etern

în inima ta argintie

ai devenit

în poezie nu ai devenitun trifoi uitat în iarbcâmp de macifrunze recidiminea de m taseun fluture f aripiori un fior de adiereîn poezie ai devenitglasul doinei neobosite

Mi-ajunge rânduri pentru prietenul meu turc A.K.

Mi-ajunge s te tiu aproapeCa ritmul unor poeziiCa un gând p tosCa un vis frumos în fiecare sear .Mi-ajunge s cred în poeziile talepe care le-ai scris pentru mine.O buc ic din inima taîmi îndulce te sufletul

am mai ramas

am mai r mas din tot ce-am fostun zâmbet palido rim cu buze sub irio liter cu p r lungun c tor f bagajum miros nepl cut de buc rieatât am mai r maseu suflet întunecat

când ai plecatLui Gh.

când ai plecatau plâns florile în gr dinbijuteriile pe care le-am purtatla prima întâlnireau ruginit

tirea zilei

o veste cutremur toares-a sinucispoezia

ai ap rut, iubite!

ai ap rutcând orhideele se nascdin iubirea naturiiai crescut în caselecuno tin elor noastrecu miros de câmp i vântîntr-o zi ai l sat totulca s fii aproape degr dina poeziilor mele

Ce este poezia?

O frumoas floare de lotus?Un cer cu mii de pete?Umbra casei?O toamn cu miros de frunzeruginite?Sau al cincilea element?

stau

stau în coridorul cuvântuluiuneori rima ine conpanieiubite, f tine începe

îmi fie frigîn locul t unumai un haiku îmi împrumutgeaca sub ire i veche


Janet NIC~Eugen DEUTSCH

SONET ASCU IT

Po i s ai un FOND de aur,Dac-o fi a a cum spui,Dar te-alegi cu un cucuiDac te-ncontrezi c-un Taur.

Dat fiind c m n scuiÎn april, m simt un faur;Nu-s gelos precum un maur

i spun asta ori icui.

Aflu c al t u sonet,Ce se crede prea abil,E un antic… CROCO-ZAUR;Deci fiind cam desuet,

Ori un picule senil…N-are stof de balaur!

Eugen Deutsch,6 martie 2013

SONET EZOTERIC

Ai mintea toat în ghiozdan?Atunci ce ai în alt parte,Cea care cre te, dup carte,Când, mai aduni, grav, înc-un an?

Deduc deci c e ti om aparte,Ca fostul, al Craiovei, ban;

i, dup-un ezoteric plan,Aduni, la u i, ferestre sparte.

Observ c e ti i juc ,Ca un… urson lipsit de blan ,Ce poate-a fost cândva din plu ;Dar, ca s nu se strice iarba,

i s ii r mân goal pana,Mai bine-ncearc … baba-oarba!

Eugen Deutsch,6 martie 2013

SONET DESUET

Oricâte-a spune, nu-n elegi,Tendonul verbului i-e slab,Dar tu te por i ca mare tab

i-ndrugi, emfatic, poante blegi.

Mai ai potol, vom fi mo negi,Un pa , eu, iar tu, nabab,Janet, biped, iar Deutsch, un crab,Repotcovind f delegi…

Cerneal -albastr -n sânge- i tornii fie sângele albastru,

Apoi, argotic, m r storni,Dar faultezi un vesel astru…

De m mai superi c-o epu ,Eu te trimit s stai pe… tu !

Janet Nic6 martie 2013

SONET SENIL

O, nu-i nevoie s repe i-s prost cu studii i licen ,

Prostia are-audienLa soneti tii cu sticle i

Ce deseneaz pe pere iCai verzi, ca aspr peniten

n-au oleac de deceni c se cred, v leu, poe i.

În ce prive te «baba-oarba»,Eu n-o mai joc, e joc pl pând,

i a c lca-n picioare iarba.În plus, mi-aflai, prin vreme, rostu’

i te invit s fim, pe rând,Câ tig tori la „POPA-PROSTU’”

Janet Nic6 martie 2013

Mihai HORGA

OTRON (pamflet)

Vâslind prin mul ime sp l de p cate

fiu la-n imeSf râm vechi l cate

Când cred c-am dat totulE un nou începutDe tept e netotulCe înc nu-i n scut

Prin rai umbl sfin iiPrea-sfin ii doar în iadAdun argin ii

i b rbile î i rad

Ce clar e v zduhulPe vreme de ceaCând codru- i d duhulÎn plin via

Mi-e sloi de sudoarema a în spate

Dar urc la izvoareLa ape curate

culc pe-o urecheMai las i pe mâineÎn trei e-o pereche(Încape i-un câine)

Noroiu-mi descalPiciorul stâng înfiptIar fumul se-nalÎntr-un eucalipt

Pe plita încinsCeaunul îngheaÎn stuf e distinsO trestie crea

i-n cadrul mirificDe orizont - închisPe jar îmi purificCafeaua, cu dichis...


Emil BUCURE{TEANU

Ingres - Cap de femeie

La @nceputde an ]colar

Acum, la început de an colar, considernecesar o opinie despre subiectele date laEvaluarea Na ional 2014, terminarea claseia VIII-a, la obiectul de studiu Limba i litera-tura român . Îmi d acest drept calitatea decet ean al României i de fost slujitor al co-lii române ti timp de aproape jum tate desecol.

facem o analiz pe text, cu de-am -nuntul, apelând pu in la semantic , la logicaformal , la egalitatea de anse i la alte pro-bleme. S pornim! Metodic, doar este vorbade coal .

La început, Subiectul I. Este scris un text,o parte din poezia Rânduri pentru Anul Noude Ion Minulescu.

Punctul A:Scrie pe foaia de examen r spunsul corect

pentru fiecare din întreb rile de mai jos:De ce la persoana a II-a singular i nu la

plural? În clas a fost un singur elev? Le-o fifost fric examinatorilor ca elevii s nu facoper colectiv . De ce scrie pe foaia de exa-men? S-or fi gândind ca elevii s nu scrie pepere i, pe b nci... De ce r spunsul corect?Elevul scrie ce tie, examinatorul apreciazdac r spunsul este corect sau nu. R spun-surile trebuie date pentru fiecare din între-

rile de mai jos. Nu v d nici un semn spe-cific interoga iei, sunt doar cinci propozi iiimperative, toate la persoana a II-a singular.Ultima propozi ie cere elevilor s prezinte în30-50 de cuvinte semnifica ia titlului poezieiamintite mai sus. Imediat la punctul B., negrupe alb: Redacteaz o compunere de 150-250de cuvinte în care s i exprimi opinia despresemnifica ia mesajului din poezia Rânduripentru Anul Nou de Ion Minulescu. Nedume-rire: Titlul poeziei nu se include în mesajulpoeziei? Dar de ce elevul s i exprime opiniadespre semnifica ia mesajului i s nu fie pre-zentat mesajul poeziei. Pu in aten ie în plusla aceast cerin . Nu este vorba s prezin isemnifica ia mesajului, ci s i exprimi opiniadespre semnifica ia mesajului.

Într-o formulare pe în elesul tuturor ar ficam a a: Spune i p rerea despre p rerea luiIon despre ce a spus Vasile despre Catinca

lui Be leag .Dar de ce opinia? E drept, coala româ-

neasc s-a democratizat, elevul poate aveaopinii despre lec ii, despre profesori, despreprogramele de înv mânt, despre c i. Laexamene se verific cuno tin e, priceperi, de-prinderi. O opinie de 250 de cuvinte poate fiun scurt eseu. O opinie poate fi exprimatîntr-o singur propozi ie, ba i printr-unsingur cuvânt, un epitet, de pild , i care scon in mai mult valoare cognitiv decât omie de cuvinte.

Mai departe. S c ut m poezia Rânduripentru Anul Nou. Dac nu ave i o carte cuea, tasta i numele autorului i titlul poeziei i

uta i pe Google. Ve i constata c textul datpentru evaluare este alc tuit din fragmentedin poezie, selectate cu un anumit scop, oare-cum logic, unitar. De ce nu li se aminte teelevilor c nu este întreaga poezie. Or fi tiindelevii ce semnifica ie au parantezele dreptecu trei puncte între el? Dar la punctul Bcerin a este: Redacteaz o compunere... des-pre semnifica ia mesajului poeziei Rânduripentru Anul Nou. Prin urmare, a adar, estevorba despre întreaga poezie. Dac prin celescrise pân aici m pute i încadra la categoriacârcota i, prin cele ce voi scrie în continuaresper s închid gura Ministerului.

La subiectul al II-lea este prezentat unfragment din articolul Empatia, o abilitatedobândit prin lectur , ap rut în publica iaonline, dup cât îmi dau seama, adev rul.ro,semnat Corina Zorzor. Cic , cercet torii ame-

ricani de la Universitatea York având ca obiectde studiu copii cu vârsta între 4-6 ani auajuns la concluzia c prichindeii care au fostexpu i (Copii se expun la soare, sau pot fiexpu i unor situa ii critice. Mai tii, sunt for-

i s vad i desene animate sau s ascultepove ti?) mai mult timp la literatura pentrucopii decât la desene animate televizate(Desenele animate sunt ori la televizor, ori lacinematograf. Pe hârtie sunt doar desene.)au o mai mare capacitate de empatie.

Empatie (< fr.) s. f. 1.(psih.) Modalitatede în elegere, de cunoa tere a unei persoaneprin fuziune afectiv , prin identificare par ialsau total cu sentimentele acesteia. 2. Atitu-dine estetic prin care se p trunde afectiv înatmosfera interioar a unei opere de art .(Mic Dic ionar Enciclopedic, Editura tiin-ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1986)

Îmi permit s nu fiu de acord nici cudoamna care se zore te s dea crezare ab-solut americanilor i nici cu americanii de laUniversitatea York. Dac ar fi a a, ar însemna

neg m rolul cinematografiei. Problemacare se pune este ce desene animate transmi-tem prin televiziune i nu desenele animateîn sine. La fel, un efect diferit are i lecturapove tilor, depinde de povestea ascultat inu povestea în sine. Apare i o chestiune deordin practic: copiii de 4-6 ani nu tiu sciteasc . În România câ i p rin i au c ipentru copii i le citesc pove ti? Televiziunea

mâne un mijloc de educare foarte impor-tant. Depinde ce con inut au emisiunile pen-tru copii. Citind fragmentul amintit, eleviitrebuiau s r spund , (scris - fire te) lacâteva chestiuni ce te uimesc prin nivelul lorde dificultate: Care este universitatea undes-a f cut cercetarea, categoria de copii cu ocapacitate mai mare de empatie, numele auto-rului i titlul articolului. Poate era mai „sim-patic” un astfel de subiect. S fi fost scristextul pove tii Pup za din tei de Ion Crean-

, iar elevii s fi avut de r spuns la întreb -rile: în ce copac cânta pup za?; ce pas recânta în tei?; cine este autorul pove tii Pu-

za din tei?


Se laud mult perioada dintre cele douzboaie mondiale. S v spun cum am sus-

inut eu examenul de capacitate, în 1947, laLiceul „Petru Rare ”. Au fost cinci obiectestudiate: Limba i literatura român i Ma-tematic , scris i oral, Istoria României, Geo-grafia României i Franceza, oral. Examenull-am dat în fa a propriilor profesori. La oral, l-am sus inut într-o singur zi, în fa a tuturorprofesorilor examinatori, plus pre edintele decomisie i nimeni nu s-a plâns c a fost trau-matizat, nedrept it, obosit.

Subiectul cel mai prost ales este al II-lea,punctul B. Cerin : Redacteaz în 80-150de cuvinte o scurt nara iune în care sprezin i o întâmplare petrecut în timpulparticip rii la o întâlnire organizat decoal cu un scriitor contemporan.

întreb: Se poate oare o întâlnire cuun scriitor necontemporan? Dac da, atuncicare ar putea fi scriitorul? Sadoveanu? Crean-

? Slavici?...Oare în toate colile din ar au fost

prezen i scriitori, pentru ca un absolvent poat scrie despre o asemenea întâl-

nire? Acest subiect a înc lcat flagrant prin-cipiul egalit ii de anse. Ce ar fi zis bucure -tenii dac subiectul ar fi prev zut obliga iaca elevii se prezinte o întâmplare de la o fermde vaci, de la o stân ? Cum ar fi notat eva-luatorii, care toat via a au c lcat doar petrotuare, o asemenea compunere?

mai analiz m un text. Implicarea înpove tile fictive din c i aduce informa iinoi despre via a social . S citim din dic ionar,(acela i pe care l-am amintit mai înainte).„Fictiv - adjectiv, ceva care nu exist în re-alitate, pl smuit, imaginar, aparent, fals.” Or,pove tile nu sunt un fals, exist în realitate.Despre altceva este vorba, pove tile sunt fic-iuni, sunt imagina ii. Imagina ii creatoare.

Prin fic iune, artistul creeaz o lume nou ,posibil . No iunile fictiv i fic iune nu sesuprapun, doar for at putem admite o tr -

tur comun , aceea a lipsei obiectului, de iîn ambele cazuri se n scoce te ceva. N sco-cirea artistului este opera de art . i conta-bilul poate n scoci ceva, ni te acte fictive,false, mincinoase, pentru care poate intra lamititica. Artistul poate primi laude, premii.Copiilor, spunându-le pove ti, nu le spui min-ciuni. Lumea pove tilor, fie citite de pe carte,fie transmise prin imagini la televizor, copiilorle pare real . De aceea intr în pielea eroilor,suf r odat cu ei, în sfâr it, empatizeaz , setranspun în situa ia lor, au tr iri psihice ase-

toare. Doamna Zorzor spune îns despreile de fic iune c ne ajut s empatiz m

cu oamenii din jur. Dar dac ei nu vor, ce fa-cem? Sau noi citim c ile i ei dau din coad .Complicat treab e limba român !

Gelu DRAGO{

La mul\i ani,“Slova cre]tin[“!

Cu p rintele stravrofor iconom RaduBoti m tiu de ceva vreme din cele ce le-am scris amândoi în diferite publica ii, darfa în fa ne-am întâlnit la Ulmeni, acumvreo cinci ani, la vizita academicianului MihaiCimpoi din Republica Moldova la Zilele ora-ului Ulmeni. De atunci, pot s spun cu mâna

pe inim c am r mas prieteni i orice izbânda Domniei sale m-a bucurat sincer, fie c vor-bim de lucr ri tiin ifice, de volume de poezii,de albume video pe care le-a sponsorizat, demonografia pe care a realizat-o împreun cufratele s u Mircea. De fapt preotul Botieste o personalitate a Transilvaniei, fi-ind inclus în Dic ionarul personalit ilorromâne ti, recent, iar prin faptul c pro-moveaz tinerii i îi aduce înspre culturi cunoa terea istoriei neamului româ-

nesc nu poate decât s -i sporeasc „ta-lantul” din toate punctele de vedere. Unmijloc pentru acest lucru este i s-a dove-dit a fi i revista on-line, cu un nume atâtde sugestiv numit „Slova cre tin ”,fondat într-un august, acum ase ani!

Publica ia „Slova cre tin ” de ine12 sec iuni: „Chipuri de sfin i”, „Poezie”,„Proz ”, „Religie”, „Istorie”, „Literatu-

”, „Diaspora”, „Iubitori de slov ”,„Pictur ”, „Românii de pretutindeni”,„Slova copiilor”, „Diverse”.

Redactorul ei ef, p rintele RaduBoti s-a gândit la o palet variat dedomenii literare în care s atrag i s

cuprind cât mai mul i tineri înspre culturaneamului românesc. Al turi de tinerele vl s-tare, în cei ase ani au semnat scriitori con-temporani de mare valoare, atât din ar câti din str in tate. În acest sens v invit s

accesa i revista la adresa www. http://slova-crestina.ro. Iat ce spune prof. dr. Elena Tri-fan despre aceast revist - izvor de lumin :„De remarcat calitatea articolelor publicate,trecute prin filtrul de gândire, sim ire i expri-mare demn i corect a preotului Radu Boti ,ceea ce a f cut ca revista s devin i o formde salvare a spiritului uman într-o lume încare superficialitatea i vulgaritatea, pro-movarea nonvalorii au atins cote îngrijo-

toare.”Scriitorul Radu Boti , în generiozitatea

sa, a publicat, de-a lungul celor ase ani, scri-itori din arealul Codru-Chioar, dar i elevi, înspecial din zona Ulmeni.

Fiind „înfr it ” cu revista tip rit i blogul„Izvoare codrene”, noi îi dorim mult succes încontinuare, colabor ri fructuoase, s meargpe aceea i linie privind calitatea i subiecteleabordate, iar în august 2018, cam pe la sfâr-itul lunii gustar s ciocnim un pahar de am-

panie! La mul i ani!

Ingres -O

edip i Sfinxul


Dan NOREA

Pentru cei care n-au citit „Clanul sicilie-nilor”, vin cu o mic introducere. Grupul co-legilor mei de facultate, grup inclusiv însensul internetului (grup yahoo), a hot râtca în 2012, la aniversarea a 40 ani de la ab-solvire, s organizeze o întâlnire mai special ,în plus fa de cea oficial de la facultate.Pentru c atât ca vârst , cât i din punct devedere al agen iilor de turism, suntem seni-ori, am votat i am mers în Sicilia pe la sfâr itullunii aprilie. Ne-a pl cut atât de mult încât în2013 am repetat figura. De data asta am alesCreta. A a se face c în mai, imediat dupPa te, ne-am reunit pe aeroport to i „sicilie-nii”, la care s-au ad ugat i alte familii, dova-

a promov rii eficiente în rândul colegilor.Am fost caza i la un hotel pe malul m rii,

destul de aproape de Heraklion, capitalainsulei. La recep ie ne-au înmânat cheile, ne-au fixat fiec ruia la încheietura mâinii câte obr ar portocalie din plastic i ne-au rugat

a tept m o or , pân sunt gata camerele.Mai întâi am admirat priveli tea i am f cutcâteva zeci de fotografii, c zut în extaz. Cepoate fi mai frumos decât un hotel modernîntr-un decor exotic? Dup care am început

iscodesc în stânga i-n dreapta în c utareaunei cafele. Cu ocazia asta am constatat cbr ara portocalie f cea minuni. Am primitgratis nu numai cafeaua, ci i un cocktail.Le-am dus vestea cea bun colegilor pe te-ras i, în cinci minute, mesele erau pline cupahare. Într-o s pt mân , cât am stat în Creta,am devenit cu to ii exper i în cocktailuri. Amepuizat pe rând toat lista de la bar, am c tatpreferin e, am creat topuri personale. Dupmai bine de un an, îmi amintesc cu pl cere desavurosul Tequila Sunrise sau excitantul Sexon the Beach. E vorba de un cocktail, nu vgândi i la prostii, doar suntem ni te seniori!Nu trebuia s fii prea insistent, hotelul eramare, avea trei piscine i în fiecare col existacâte un bar. A devenit un obicei ca, ziua sauseara, s ne adun m pe teras la un pahar.

Ve i spune: ce atâta entuziasm? N-ai maiauzit de „all inclusive”? Ba da, dar la pre ulmodic al excursiei, ne a teptam s avem celmult un pahar de vin la mas , nu o cascadde b uturi, disponibil la orice or . În ciudaminunilor v zute pe insul , sejurul din Creta

Creta, insula legendelormi-a r mas în amintire mai degrab ca unul alcocktailurilor.

Înc de a doua zi au început excursiile. Înparalel cu prezentarea diverselor obiectiveturistice, ghida ne-a povestit în rezumat isto-ria Cretei. Insula, curtezan la col de stradca i Sicilia, a fost cucerit pe rând de oricinetrecea pe acolo cu cor biile - grecii, romanii,bizantinii, arabii, apoi iar bizantinii. Pe la 1200a fost vândut Vene iei care, la fel ca oriceachizitor serios din ziua de azi, a investit înfortifica ii, monumente, cl diri, biserici. Ur-mele perioadei vene iene se v d peste tot.Pe la 1650, Creta a fost cucerit de turci, dreptcare vene ienii i-au luat juc riile i au plecat.Dar nici musulmani nu vezi pe insul . Dupce au fost înfrân i pe la începutul secoluluiXIX, a avut loc un schimb masiv de popula iicu greci din Asia Mic . În 1913, Creta s-aunit cu Grecia. Dar locuitorii se consider încontinuare cretani, nu greci, a a încât nu seanun nicio festivitate cu ocazia împlinirii a100 ani de la unire. Drept dovad , ghida ne-a povestit c exist undeva, în mun ii înal ii inaccesibili, trei sate izolate, unde cretanii

tr iesc din ocupa ii tradi ionale - vânat, cre -terea animalelor, manufactur manual . Inti-mitatea i-o ap cu pu ca, nu ajung acolonici turi tii, nici oficialit ile, nici m car fiscul.Raiul pe p mânt!

Dar mult mai interesant decât istoria re-cent a Cretei este cea str veche, împ natcu legende. Legende care au totdeauna unsâmbure de adev r, singura problem este

îl detectezi în noianul de întâmpl ri fan-tastice. Legende care fac parte, în marea lormajoritate, din mitologia elen . Fac o paran-tez . Cei mai mul i cititori români au f cutcuno tin cu miturile Greciei antice prinintermediul volumelor lui Alexandru Mitru -Legendele Olimpului. Dar c ile lui Mitru nusunt altceva decât o transpunere pentru copiia volumului scriitorului rus N.A. Kun - Le-gendele i miturile Greciei Antice, mult mairiguros, care indic sursele i în care crono-logia i leg turile dintre personaje sunt multmai bine eviden iate. Ei bine, eu am avut no-rocul în copil rie s -mi cad mai întâi în mâncartea lui Kun, pe care o am i acum la loc decinste în bibliotec . Am citit-o i recitit-o cu

pasiune, a a încât mi-am permis s o com-pletez pe ghid în câteva rânduri. De i suntconvins c nu v sunt necunoscute, voi reluai aici câteva din aceste legende.

Legenda nr. 1Cronologic vorbind, cea mai veche dintre

legende se refer la copil ria lui Zeus, st pâ-nul suprem al Olimpului. M rog, st pân în

sura în care îi permitea sora i so ia lui,Hera. Ca o parantez , toate religiile i mitolo-giile sunt pline de incesturi. Cu cine crede i

s-au c torit Abel i Cain? Revenind, le-genda subliniaz c lupta dintre genera ii nue un fenomen al epocii moderne, ci a existatînc de la începuturi. Primul zeu suprem afost Uranus, n scut din Chaos. Nimic nu esteîntâmpl tor, de aici i expresia „La început afost haosul”. Uranus a avut mul i copii - ti-tani, ciclopi, hecatonhiri, erinii... Cel mai pu-ternic dintre titani, Cronos, i-a detronat tat li, pentru a nu p i acela i lucru de la vreunul

dintre copii, îi înghi ea pe m sur ce se n -teau. Asta da lupt între genera ii! Dar Rhea,mama sa, l-a ascuns pe Zeus într-o pe terdin insula Creta. Acesta a fost crescut denimfe, hr nit cu lapte de capr i a ajuns atâtde puternic încât i-a detronat tat l, la rândul

u. De ce i-e fric nu scapi! Ce nu pricepeste de ce nu este folosit legenda în recla-mele pentru laptele de capr .

Legenda nr. 2Ca o continuare, de i nu are leg tur cu

Creta, Zeus s-a dovedit mai în elept decâttat l i bunicul lui. Fustangiu cum era, pu-sese ochii pe o zei , Thetis. Dar i s-a prezis

fiul lui Thetis va fi mai puternic decât tat llui, a a c s-a ab inut i a c torit-o pe The-tis cu un rege p mântean, Peleu. La nuntalor, zei a discordiei n-a fost invitat , dreptcare a a ezat pe masa nunta ilor un m r pecare scria „Celei mai frumoase”. Hera, Atenai Afrodita au revendicat m rul i l-au invitat

pe Zeus s fie arbitru. Dar acesta a dat înc odat dovad de în elepciune i l-a desemnatpe Paris. Mai departe ti i povestea i, dacn-o ti i, citi i Iliada! În particular, prezicereas-a dovedit adev rat , fiul lui Thetis eraAhile, unul din supereroii epocii, mult maiputernic decât tat l lui, Peleu. Dup cum ve-


de i, toate legendele Olimpului sunt ca bas-mele eherezadei, trec din una în alta i nuse termin niciodat .

Ei bine, am vizitat Pe tera lui Zeus. Dru-mul pân acolo e pl cut, platoul respectiveste plin de mori de vânt i mici eoliene. Nimicnu e întâmpl tor, vremea pe platou este destulde capricioas - vânt în rafale i ploi intermi-tente. Ultima por iune, fiind în pant , poatefi parcurs cu m ru ii. Dar pe tera în sinenu e cine tie ce, avem în ar pe teri mai fru-moase. Dac le-am al tura ni te legende ile-am denumi, de exemplu, Pe tera lui Zal-moxis (sau Decebal, sau Dracula), cred c ardeveni brusc interesante pentru o mul imede turi ti.

La întoarcerea de la pe ter s-a pornit oploaie toren ial , care m-a udat pân la piele.Eram singurul care nu î i luase canadianadin autocar. Eu aveam cu mine doar o ro-mânc , Leni. Mai bun decât o canadian , laprimul popas mi-a cump rat dou tricouri noi,pe care le port i ast zi cu pl cere.

Legenda nr. 3Urm toarele legende formeaz un ciclu,

al c ror numitor comun este taurul, un simbolsacru al Cretei. Se spune c Zeus, cel maimare afemeiat din mitologie, s-a îndr gostitde Europa, o tân frumoas din Fenicia. Aluat forma unui taur, a îmbiat-o s se urce peel pentru a face o plimbare, dup care i-aluat zborul c tre Creta. Din leg tura lor auap rut trei b ie i, cel mai mare i mai ambi iosfiind Minos. Legenda merit un comentariu.Nimic nu e întâmpl tor, numele fetei sugerea-

c civiliza ia cretan , considerat unanimcea mai veche din Europa, î i are obâr ia înFenicia.

Legenda nr. 4Povestea spune în continuare c Minos,

pentru a ajunge rege pe insul , rivali fiindcei doi fra i, i-a cerut ajutor lui Poseidon. Zeul

rii i-a trimis drept cadou un taur alb, însemn de recunoa tere, cu condi ia ca dupce va ajunge rege s sacrifice animalul pe al-tarul zeului. Lui Minos taurul îi pl cea atâtde mult, încât i-a înc lcat promisiunea i asacrificat un alt taur. S nu uit m c Minosera cretan, nu neam . Expresia „Ein mann,ein wort” a ap rut mult mai târziu. Dar un zeunu poate fi p lit. Drept pedeaps , Posei-don a f cut-o pe so ia lui Minos, Pasifae, sse îndr gosteasc de taurul alb. Nu era cevanou, doar i soacra ei, Europa, se îndr gos-tise de un taur. E adev rat, era o dragostecontra naturii, dar de ce ne mir m, ast zi amo-rurile contra naturii sunt nu numai conside-rate normale, ci chiar promovate. Nu mai emult i vor fi date legi care s permit c -toria cu animalele de companie. Regina i-a

comandat o vac din lemn, goal pe din un-tru, arhitectului regal, Dedal, un nume ajunsîn istorie mai cunoscut decât al lui Minos.Pe vremea aceea a a se întâmpla, intelectualiierau mai pre ui i decât nobilii. Din rela iareginei cu taurul iubit a ap rut pe lume Mino-taurul, o ar tare cu trup de om i cap de taur.La maturitate, Minotaurul era atât de pericu-los, încât Minos i-a comandat aceluia i Dedalun Labirint, primul din istorie, pe post de în-chisoare.

Legenda nr. 5Povestea continu . Cum pe vremea a-

ceea, regatul lui Minos era cel mai puternicdin regiune, i-a înfrânt pe atenieni în r zboii l-a obligat pe regele Atenei, Egeu, s -i tri-

mit periodic drept tribut apte fl i i aptefecioare, pentru a-i potoli poftele Minotau-rului. Teoretic pofte gastronomice, nu sexu-ale, dar po i s tii ce se petrecea în str fun-durile Labirintului? Motivul oficial al r zbo-iului cu Atena se cunoa te, dar nu merit s -l povestim, tim cu to ii c motivele declarateale r zboaielor nu sunt niciodat cele reale.Tezeu, fiul lui Egeu, s-a oferit s fie unul dincei apte i, odat ajuns în Creta, a sedus-ope Ariadna, fiica lui Pasifae i a lui Minos.Ariadna, la sfatul lui Dedal, foarte binevoitorcu to i membrii familiei regale, i-a dat lui Tezeuun ghem de sfoar pentru a putea ie i dinLabirint dup ce-l omoar pe Minotaur. V -zându-se înving tor, Tezeu s-a urcat pe co-rabie cu Ariadna i a plecat spre cas . Doar

pe drum a f cut câteva boac ne. Mai întâia p sit-o pe Ariadna pe o insul . Asta e,recuno tin a e o floare rar . La fel ca Minosi ca mul i al i oameni politici din istorie (in-

clusiv i mai ales din istoria recent ), niciTezeu nu obi nuia s se in de cuvânt. Înplus, probabil c Ariadna era urât în draci.De altfel, pân acum n-am v zut grecoaicfrumoas . A doua boac a fost i ea, dup

rerea mea, premeditat i dovede te carac-terul urât al lui Tezeu, de i nicio legend nuspune asta. Tezeu îi promisese tat lui s u,Egeu, c dac se întoarce victorios, vaschimba pânzele negre ale cor biei în unelealbe. Dar a uitat s-o fac . Egeu, crezând cTezeu a murit, de durere s-a aruncat de pe ostânc în marea care, de atunci, se cheamMarea Egee. i uite a a Tezeu a ajuns rege înAtena. Nimic nu e întâmpl tor pe lume.

Legenda nr. 6Revenim la Minos. Om inteligent (de

altfel, dup moarte a fost numit judec tor înInfern), i-a dat seama c Tezeu i Ariadnanu aveau atâta minte i c singurul vinovatera Dedal. Furios, l-a închis în Labirint îm-preun cu fiul lui, Icar. S ias din Labirintnu era o problem pentru Dedal. Dar s p -seasc insula era mai greu, toate porturileerau p zite de solda i. „Dar aeroporturile?”

s-a gândit Dedal. i a inventat pentru el ifiul s u ni te aripi din pene lipite cu cear .Au zburat amândoi, Icar s-a în at prea susi... ti i povestea. De atunci, Icar a devenit

simbolul celui care încearc s i dep easclimitele, care urc spre culmi, cu un risc asu-mat de a r mâne f aripi. Uite-a a, un copil

minte a ajuns s fie mai admirat decât unrinte în elept. Nimic nu e întâmpl tor pe

lume, meritele nu sunt niciodat apreciate laadev rata lor valoare. Dedal, îndurerat, azburat mai departe i a aterizat în Sicilia. UndeMinos a plecat s -l caute ca s se r zbune...Dar m opresc aici, cum spuneam, legendelenu se termin niciodat .

Revenim în epoca modern . Pe la sfâr itulsecolului XIX, arheologul german HeinrichSchliemann a descoperit pe rând loca iileTroiei i ale re edin ei lui Agamemnon dinMicene, folosind exclusiv indica iile luiHomer din Iliada i Odiseea. Un arheologenglez, Arthur Evans, invidios pe succeselelui Schliemann, a folosit metode similare ipe la 1900, pornind de la legenda lui Minos,a început s fac s turi la 5 kilometri deHeraklion. A a a ap rut la suprafa palatuldin Knossos, unul din cele mai celebre situriarheologice din lume. Pornind de la vestigiilepalatului i artefactele g site, Evans a consi-derat c acestea apar in unei civiliza ii pe carea botezat-o minoic . Altfel spus, era chiarpalatul lui Minos. Un palat imens, având 1300camere, construit pe la 2000 î.Hr. i reconstruitpe la 1700 î.Hr., în urma unui cutremur.

Ceea ce face situl unic în lume este modulde refacere aplicat de Evans. Acesta i-a fo-losit imagina ia pentru a completa lipsurile(lucru condamnat de al i arheologi) i a apelatla pictori pentru a reface frescele. Ca urmare,palatul este vizitat zilnic de mii de turi ti, care

i pot da seama mult mai bine cum ar tauconstruc iile în vremea aceea. Personal nu-lcondamn pe Evans. Imagina i-v cum ar ar taruinele de la Histria reconstruite par ial, cufresce viu colorate pe pere i i ce atrac ie arfi asta pentru turismul românesc.

Am f cut ultima excursie la Santorini, oinsul aflat la 100 kilometri nord de Creta.Dac merge i în Creta, nici s nu v gândi i

nu ajunge i i la Santorini!Legenda nr. 7Povestea insulei este cel pu in la fel de

tulbur toare. Se spune c mai mult decâtCreta, insula este primul leag n al unei civi-liza ii din întreaga lume. În vechime i se spu-nea Thera, lucru cât se poate de semnificativ.De fapt, nimic nu e întâmpl tor pe lume.Atlantida îl are drept na pe Platon, acesta osituase în Oceanul Atlantic, de unde i nu-mele. Dar, dup unele teorii, vechea Atlantidera insula Thera, un p mânt bogat, prosper,

51Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 51Anul V, nr. 9(49)/2014

puternic, civilizat, care a disp rut în ape înurma unui cutremur devastator. Exist doveziputernice în favoarea teoriei. Thera împreuncu alia ii din Creta controlau tot comer ul dinMediteran , de aici bog ia. În Santorini, cai în Creta, au fost g site vestigii i artefacte

ce dovedeau existen a unei str vechi civili-za ii. Ultima parte, dezastrul, este i ea ade-

rat . Thera era o insul vulcanic , iar vul-canul a erupt pe la 1500 î.Hr., provocând maricutremure în întreaga regiune i un tsunamicu valuri de 200 m în ime, care au m turattoat coasta de nord a Cretei. Este în modunanim considerat cea mai puternic erup ievulcanic din toat istoria cunoscut aomenirii. În urma dezastrului, o bun parte ainsulei s-a scufundat. Forma actual a insuleireflect atât de bine urm rile erup iei, încâteste deja un brand, vizibil pân i pe erve-elele i fe ele de mas .

Valuri r mase de pe vremea tsunami-uluidin 1500 î.Hr. ne-au înso it pe drumul spre ide la Santorini, astfel încât jum tate din pa-sagerii ferry-boat-ului s-au sim it r u. Printreei, m rturisesc cu jen , m-am aflat i eu. Cujen pentru c sunt fiu de marinar. Dar, ca iploaia de la Pe tera lui Zeus, impresiile urâtemi s-au ters din memorie, au r mas doaramintirile, motive de amuzament.

Ast zi, Santorini este un punct de mareatrac ie pentru turi ti. Casele viu colorate,

ezate pitoresc pe coastele abrupte, i seîntip resc în minte pentru totdeauna. Pe te-rasele însorite po i comanda o mare varietatede caracati e, preparate în modalit i neîn-tâlnite pân atunci. La tarabe g se ti cel maibun fistic, dar i b uturi locale, din care tre-buie ne-a-p -rat s duci acas cadouri.

Ne-au surprins acoperi urile rotunde alemultor case. Explica ia ghidei a fost c a e-

mintele religioase sunt scutite de impozit.Ca urmare, foarte mul i i-au declarat locuin-ele drept viitoare biserici i au dovedit asta

cu forma construc iei.Despre Creta i Santorini ar mai fi multe

de spus. La Phaistos, un alt sit arheologic dinCreta, a fost g sit un disc cu o scriere subform de hieroglife, probabil cea mai vechedin Europa, nedescifrat nici pân azi.

El Greco, celebrul pictor spaniol, s-a n s-cut la Heraklion, în Creta, unde a înv at spicteze în stil bizantin. Numele lui real eraDomenikos Theotokopoulos.

Se pot face excursii în diverse locuri cupeisaje, cl diri i biserici frumoase i intere-sante: Rethimnon, Agios Nikolaos, Chania,Spinalonga, Gramvousa.

Dar pentru a le vedea pe toate ne-ar fitrebuit multe s pt mâni. A a încât eu, Lenii colegii mei v spunem „La revedere!” pân

la viitoarea excursie.

Stej#rel IONESCU

jocul

nu sunt r citorul nim nuidar in aripa mor iica pe un stindard la strea ina caseicând doar alcooluli femeia

înso escîn jocul meucu singur tatea.

picturi pe pere i

în fiecare zi spre nem rginiretrece un convoi de moarte,la poarta cimitirului tehnicieniifac normarea gropilor,eternitatea vineodat cu fiul adus pe lume,nimeni nu vrea s plângnici la na tere,nici la moarteînainte s î i cear iertareade la via ,diminea a î i beau cafeauai seara ceaiul,

iar la miezul nop ii î i picteazpe pere i, umbrele.

stignirea na iei

racii nu mai au cimitirpeste tot r nii proaspete dureri,

parcurile au fost devastatelbatica revolu ie

a nimicirii poporului româna început,p rintele Danielvrea Catedrala Neamului,sompuozitatea imbecilit iipeste cimitirul s racilor,osemintele lor sunt purtate de apei vânturi în de ert,

uit m s ne închin m la sfin ii le vindem moa tele

pe sufletul sataneidin mediocra clas politic ,copii înc nen scu ine deseneaz sufletelepe altarele goalei ne stropesc

întru trezire cu ap sfin it ,trânul ceas înc mai bate

în turla p sit a bisericii,preo ii fiind pleca i lao nou edin de partidpentru r stignirea na iei.

buletinul de vot

mizerie i excremente peste tote ale umanit ii

din cretacic,monosticlar i bicarpianîn caraprisma cuaternarului,ap de vase decantatîn bidoane de plasticpentru o nou zi,nefiresc, omul g se tecarnivori prin estele g uritei începe c toria

spre refluxul fluxului,cu lingura bea apa infect

indu- i câte o feliedin paneul min ii,miroase dejaa este înmuiateîn actuala urina politicului,scârba de pe buletinul de votnu poate fi decâttampila feudaliz rii în moarte.

moarte inghinalcrucea c zuse de pe cascând am intrat în sanctuarul mor iiîncercând s dau s rutul de bun venit,pe câmp îi g sisem banana i dou prune,ce catifelate erau,murise atât de inghinalîncât s-a degustat felie cu felie

mânând deschisîntr-un desen de arabescuri sexuale,era deja putred îi c zu-se o ureche,îmi era a a de foame, nu tiu dac r citurilese vor prinde, le-am ad ugat i gelatin ,ghearele, urechile i unghiilece crescuser dup darea duhului,doamne, dar sicriul era gol

ldura îl scurseseprin podeauîngropându-l în putoarea p mântului.


Leonard Ionu] VOICU(Canada)

(continuare din num rul anterior)

- Vine!, strig cineva i to i s-au îmbulzitde fric s nu r mân pe jos. i uite a a, unautobuz, care în mod normal a fost proiectat

încarce maximum 120 de persoane, trebuia se l rgeasc pentru a primi mai mult de

200. Sardinele în conservele lor au mai multspa iu. Pasagerii, abia puteau s respire.Chiar dac i s-ar fi n rit cuiva s le ine, nuar fi putut s cad . Nu era loc. Fiecare trebuia

aib grij s intre în autobuz cu mâinileridicate, altfel ar fi fost prinse între corpurilepersoanelor învecinate i ar fi fost imposibil

le mai îndoaie pentru a le ridica i a se inede vreo bar . Mirosuri? Era var i cald, z pu-eal nu glum , sigura dorin a fiec ruia era nu fie strivit, în rest nu conta nimic.

D-aia mai auzeai câte un oltean:- ! Io la iarn nu mai fac focul în

sob , vin s iau autobuzul, s m înc lzecde, i nu mai dau banii pe lemne, nu maidau banii pe lemne, ce mai.

Ori, mecherii de la ora :-Ia uite ce a c zut la! i to i pasagerii

priveau cu curiozitate în toate direc iile pen-tru a vedea ce se întâmpl .

- Nu pe partea asta... pe partea cealalt !continua glume ul nostru i dezumfla pe unii,iar pe al ii îi f cea s pufneasc în râs, la ve-derea curio ilor care nu se prindeau de poan-

i continuau s se r suceasc în toate di-rec iile.

- Hai b , las-o moart ! mai ofta câte unulmai pu in bine dispus.

În cele din urm , autobuzul ajungea laautogar , cap tul de linie. Numai c , traseelepasagerilor nu se terminau aici, mai aveaude mers pân s ajung acas . Unii locuiaumai aproape, erau mai noroco i într-un fel.Dan Vardan i unchiul s u aveau de luat tre-nul din Gara Basarab, r mânându-le câtevaore bune de drum pân s ajung la destina-ia final - acas . Drumul era lung, îns merita

efortul. Odat urca i în tren, unchiul Tudoralegea cu rapiditate un compartiment gol iocupa locurile de la fereastr . Pe el nu-l in-teresa s priveasc afar , dar tia c lui DanVardan îi place. Motivul principal pentru carevroia locurile acelea erau cele dou mese ra-batabile pe care le fixa în pozi ie orizontal .

Apoi, f grab , dar cu o pl cere evident ,scotea din geanta lui o litr cu uic . Aceasta,pentru a deschide pofta de mâncare, spuneael, ne tiind ce foame îi era lui Dan i f ui-

. Urmau bun urile preg tite cu grij detanti Tan a, so ia lui Tudor Vardan, cârna ide porc afuma i, pui fript la ceaun cu mujdeide usturoi, pâine coapt în est cu spuz ,brânz de capr , ceap verde, ridichi, toateîndulcite la sfâr it cu gogo i i magiun deprune.

Pe nesim ite trenul se punea în mi care,balansându-se, scâr iind pe la macazuri,avansând molcom pe drumul s u de fier. Gara,apoi ora ul, r mâneau în urm i pe geam sevedeau sate i câmpuri cultivate. Nu departedup ie irea din gar , treceau ca de obicei pelâng ruinele unei biserici. Mai târziu, DanVardan a aflat c era vorba despre bisericaChiajna, numit astfel datorit DoamneiChiajna, fiica lui Petru Rare domn al Mol-dovei, ce s-a c torit cu domnitorul Munte-niei Mircea Ciobanul, în secolul al XVI-lea.Vremuri apuse ce amintesc istoria înainta ilor.

Cu foamea astâmp rat , leg nat de tren,Dan Vardan privea cu aviditate afar . Câmpiicât vedea cu ochii. Unele proasp t arate,altele cultivate. O în iruire de culori diferiteîi distrau vederea alternând la intervale ine-gale, stimulându-i curiozitatea. Câmpia nueste monoton dup cum ar spune unii.Câmpia d posibilitatea de a vedea departe,la propriu i la figurat. D senza ia c întot-deauna mai este de mers, destina ia atinsnefiind niciodat ultima. Privind orizontul,curio i, vrem s pornim spre el, câmpia neîndeamn s continu m cursa spre noi des-coperiri. Câmpia este locul omului deschis,care nu are nevoie s se ascund , cel ce nucaut ad postul codrului pentru a a tepta

-i pice o prad . i în ultim instan esteforma de relief cea mai c utat , deoarece fiindpropice agriculturii a hr nit genera ii i ge-nera ii de-a lungul veacurilor. Tot ranuliube te p mântul s u pe care p rin ii l-aumuncit, l-au ap rat i l-au udat cu sudoareafrun ii, ori l-au îngr at cu sângele cotropi-torilor i în care în ultim instan s-au în-gropat. Dan nu se gândea în mod precis la

aceste no iuni. F ceau parte din bagajul s ude cuno tin e, no iuni pe care nu era nevoie

le explice. Le tia.Unele câmpuri se diferen iau prin pre-

zen a sondelor de petrol ce f ceau plec ciunirepetate, asemenea unor paji la o curte re-gal , salutând parc trecerea trenului. Pesteani, Dan Vardan a remarcat c unele dintreaceste sonde au încetat s mai salute, r mâ-nând nemi cate. Unele aplecate, altele cucapul sus, dar triste, imobile i ruginite. De-veniser prea b trâne i inutile gândea Dan,ca Petre a lui Ologu, care de anchilozat ceera, zicea el, îi era greu s se mi te i nici nuputea mânca singur. Trebuia s -i duc cinevamâncarea la gur . Într-o sear , n zdr vaniisatului s-au apropiat de casa lui Petre, auaprins un balot de paie ca s fac fum subfereastra lui, iar apoi au început s strige cadin gur de arpe:

- Foc! Foc! Fugi i oameni buni c a luatfoc casa lui Ologu.

Spre surpriza tuturor, nu a durat mult iPetre a ap rut în prag inându- i izmenele snu cad , luând-o la fug spre fundul cur ii.Numai hohotele de râs ale oamenilor l-auoprit.

- Hai b ... da’ ce-ave i cu mine? C mdor toate alea, se smiorc i Petre.

De atunci, mul i dintre oamenii din sat,când vorbesc despre unul mai lene , spun

îi trebuie Focu’ lui Ologu.Trenul avansa uneori mai repede, alteori

mai încet, oprind în toate haltele. Muncitorice lucrau la ora se întorceau acas , dar nupentru a se odihni, ci pentru a se ocupa degr dinile cu legume din cur ile proprii, pentrua face s rodeasc fiecare palm de p mântpe care o mai aveau. Paporni e, saci, butelii,uneori chiar animale - purcei, miei, g ini orira e, f ceau parte din bagajele c torilor.Acest spectacol de târg, de înv lm eal ,condimentat uneori cu strig te de chemare,cu saluturi i îndemnuri, completau în modfiresc, uneori caraghios, graba de a urca oricoborî din tren. Dan Vardan privea indiferent,plecat fiind cu gândul spre destina ia c -toriei sale. Ar fi vrut s întrebe câteodat cât


timp mai este de mers, dar tia r spunsulunchiului Tudor, mereu acela i -’’ teapt !Ajungem ! ‘’

Resemnat, se întorcea în scenariile salementale f s se întrebe ce gar urmeaz .

Dan cuno tea drumul pe de rost, fiecarecurb , fiecare arbore, fiecare cas , de aceea,privea calm pe ferestr în timp ce se imaginadeja vorbind cu b ie ii i fetele din sat,mângâind caii unchiului Marin i plimbându-

se cu c ru a la câmp. Iar din când în când,revenind în prezent, î i îndulcea ner bdarea,înghi ind una câte una, ultimele gogo i

mase în traist . (va urma)

Gentiana H. MUHAXHIRI(Albania)

POEZIE

Ia-m i f -m s disparCa o magieAcolo nu exist nimeniCu visul s m -mb t iar pentru tine

m transform în cenuPoezie

MONOTONIE

Dimine ile din nou se spargÎn monotonieDin uitare-n uitareOdat fugim, alt dat venim

Dincolo de ziua nouExist o alt ziO zi care aduce întunericulNop ii pe care soarele îl na te

DEZAM GIRE

Sunt dezam git pe drumurile taleOra ul meuVisele în buc i mi se rup

Fiindc nebunii ob in meriteOra ul meuIar tu continu s cre ti fantome

DINCOLO DE SINE

împart în scrumurile trecutuluiPeste pa ii versului de cristalPrezentul m înfl reazSunt visul, sunt cenu a, sunt fiica lui

DOR

E ceva vreme de când nu plângnu m -ndurerezPentru tine i ploaiaPentru tine i tine

E ceva vreme de când nu mai trec prinmahalaua vecheE ceva vreme de când nu mai v d cumplou

EU

i iat ...Acolo undeva... m aprindAcolo undeva... m arde acela i focAcolo undeva... t cerea îmi ucide cuvântulAcolo undeva... m a teapt acela i dor

CU TINE

Las -m s fiu vântVal înspumat în nop ile cu lunÎnva -m s merg râzând al turi de tineCând alarmele cutremurelor se sting

SINGUR

Printre poluri inverseStau neclintit

În lupt cu sineleCâ tig eu

i atât

CA ÎN PLOAIE

Via a mi-o las la p mântDar o iubesc

Orice pas îl fac alergândi din nou

Nu-ncetez s-o iubesc

Via a o las la p mânt... Ea m las s m târ sc

NETIMP

Este un netimp

Nimeni nu crede în DumnezeuNimeni în om

Este un netimp

Mi-e fric s fiu DumnezeuNu vreau s fiu om

Este un netimp

FUG

Între ploaie i soare voi alege altcevaCeva ce nimeni nu cunoa teÎntre na tere i moarte urmez o alt cale

blestem i noroi pe eaÎntre cale i cuvânt voi alege mersulNumai s nu fie pasul meuÎntre pas i alergare voi alege fugaNu voi fi atunci în ora ul meuCineva afurat cântecul trezirii

Gentiana Muhaxhiri s-a n scut pe data de 25 octombrie 1984, la Gjakova (Kosovo).Masterat la Universitatea din Prishtina, Facultatea de Filologie, sec ia LiteraturaAlbanez . Actualmente este doctorand la Universitatea din Tirana, FacultateaIstorie-Filologie, Departamentul Literaturii. Opere literare: Vis ri (poeme, Gjakova,2008); Cine sunt eu (culegere de poezie, Gjakova, 2004); Antologie a poe ilor dinMuntenia Gjakovei, 2013; Corsetul deschis (antologie) etc.

Traducere de Baki Y

meri

VersuriVersuri


Pa ii pe care omul îi face în existen a lui -mai scurt sau mai lung - las de obicei urme.În p mântul reav n, pe prundi ul proasp tumezit de ploaie, pe asfaltul acoperit de spu-za colbului adunat în timp. Unele din acesteurme st ruie mai îndelung vreme; altele suntmai efemere. Cele mai durabile sunt, îns ,faptele omului, care tot ca un fel de urme nise arat nou . Mult mai proeminente, îns ...

În aceast nou carte a sa - Astea-mimân - recent tip rit la Editura PIM, Ia i, -

Ion N. Oprea despre asemenea urme scrie:cele care r mân dup ce f torul lor se pe-trece pe alte t râmuri. Ideea de baz ce st înargumentarea c ii aceasta este: prin moarte,via a omului se înve nice te. Desigur, ideeaeste veche i statornic în universul gândiriiumane, inten ia lui I.N.O. nefiind alta decât ao sus ine prin alte noi exemple, culese dinpropria preocupare de mânuitor al condeiului.

Activitatea de jurnalist este o pasiuneveche în cazul lui Ion N. Oprea. Mi-l amintescde prin anii 60, pe când intrasem i eu înfrontul gazetarilor. Dup 1989, îns , nelini tilei atrac iile gazetarului s-au amplificat, p -

trunzând în universul ispititor i mirabil alliteraturii, mai cu seam pe partea istorico-memorialistic a acesteia. Punându-le în câr-ca celor vrea 60 de ani de munc , autorul în-su i î i bine rânduie te eforturile, asemeneacelui ce- i adun roadele câmpului. Într-osumar socoteal aritmetic , am b gat de sea-

c Ion N. Oprea - l sat, pân în prezent,pe drumurile scrisului, are vreo 30 de titluride volum - urme l sate de el pentru poste-ritate. Se pot al tura aici i cele vreo zece

i scrise în colaborare, precum i zecile dearticole, pe diverse teme, publicate într-unnum r impresionant de ziare i reviste. Dacpunem în balan i referin ele unui impre-sionant num r de autori, care au în vederelucr rile lui I.N.O., putem trage concluzia curmele despre care scriu se înscriu în catego-ria celor perene. Care nu se vor terge, niciprin ploaie, nici prin z pad , nici prin vânt.

i, sper, nici prin indiferenta ignoran a oa-menilor... Poate sub semnul acestui destin,poate nu, Ion N. Oprea se dest inuie - nuchiar la modul direct - recunoscând c „Naivla întâmpl rile vie ii, dar intoxicat de strânssuferin e ca s probeze c p rin ii i rudelenu sunt a a i a a” (...) „Asta-mi r mân” amintitulat volumul de fa , cu referin e despre

mine ca autor... i c ile mele, referin e carecuprinzând opinii elogioase, asem toarecu ale referen ilor-scriitori...”

Din acela i „În loc de prefa ”, am re inutbucuria rodului împlinit i cules gospod -re te de autor, dar i umbra de nemul umiredeterminat de „tratamentul” ce i s-a aplicat,nu doar de cei ce „administreaz ” UniuneaScriitorilor din România, dar i cei ce p sto-resc Uniunea Ziari tilor Profesioni ti din Ro-mânia (dac acesta o mai fi fiind numele ac-tual de botez al acestei grup ri, în bun m -sur compus din amatori... veritabili. Ca icea de mai sus, scriitoriceasc , de altfel. Re-marc Nicolae Busuioc, în interven ia sa dinaceast carte: „La I.N.O. timpul doare i irit ”- „Un paradox constatat în zilele noastre pecare-l sim im c func ioneaz din plin i noinu tim ce atitudine s lu m, mai exact r mâ-nem indiferen i. Paradoxul este c se tot a-minte te de valorile morale într-o lume ulu-itoare, care lume prin îns i structura ei anu-leaz tocmai valorile”.

Ilustrativ pentru preocup rile întru alescrisului ale lui Ion N. Oprea, dar i pentruraporturile lui cu ceilal i, îndeosebi oamenide valoare, moral în primul rând, este iMini-jurnalul cuprins în aceast carte. Deunde se vede c pe autor îl intereseaz p re-rile altora despre propriile ispr vi, dar dore te

se pronun e i el în privin a celor pe carei-a cunoscut i pre uit. De unde se poate în-elege c urmele l sate de oameni valoro i

se întâlnesc într-o admirabil armonie. Cutoate c implic o perioad scurt (1 august2010 - 11 februarie 2011), însemn rile suntdoldora de informa ii, pertinente comentarii,emo ionante tr iri, substan iale idei).

Mai toate scrierile lui Ion N. Oprea ema-, printre altele, i un spirit polemic. Acesta

are, îns , o motiva ie pe care nimeni nu o poatecontesta: afirmarea valorii. Tocmai pentru asus ine aceast generoas i nobil idee,autorul apeleaz la personalit i în m sur

-i sus in demersul. Nume precum cele aleprofesorilor universitari acad. Constantin D.Dimoftache (C. D. Zeletin), pre edinte deonoare a Academiei Române i a Societ iiliterare Academia bârl dean , acad. Cons-tantin Romanescu i profesorul univ. dr. ing.Mandache Leocov, prof. dr. ing. Dumitru D.

uceanu din Ia i, profesorilor universitaridr. ing. Florin P ncescu, dr. Mihai Ghiur, me-

dic, din Bucure ti, profesorului Emanoil R.Datcu, din Sibiu, prof. univ. Ion Popescu-Sireteanu din Pite ti, prof. univ. Ioan D nildin Bac u, profesorului Gheorghe Clapa, dinBârlad, profesorului Petru Bejinariu, rectorulUniversit ii Populare „Ion Nistor” din R -

i, prof. Traian Nistiriuc-Ivanciu, din Câm-pulung-Moldovenesc, profesorului dr. ing.Avram D. Tudosie, din Hu i, generalilor debrigad ® doctor Gheorghe Cre u i prof.univ. dr. Constantin Ni u, din Bucure ti. Ma-rian Malciu, scriitor, vicepre edinte al FilialeiOlt al Ligii scriitorilor români din zon , medi-cul i poetul Ion Hurjui, Ia i, i, nu în celedin urm , criticul i istoricul literar NicolaeBusuioc, din Ia i, poetul i prozatorul EmilianMarcu, din Ia i. actualitatea acestui demerseste cu atât mai prezent cu cât, din nenoro-cire, identitatea na iunii române se afl într-o profund cea , produs de maxim toxicitateîn via a politic de ieri, de azi, i, m tem, demâine, fa de care, Ion N. Oprea, i în calitatede gazetar, r mâne un lupt tor. Dac maiexist Statul român, dac institu iile sale decultur nu s-ar afla în dizolvare provocat ,de starea buimac i mult d un toare s -

ii morale a dezm ului politic, dac b rba ide înalt inut intelectual i uman s-arpreface în port-drapelul salv rii valorilor na-ionale (de toate felurile) imaginea României

nu ar mai sem na cu un chip n dit de la-crimi din nefericire, îns , am devenit prea co-mozi i prea grijulii cu propria piele. „S vinal ii s i asume cutezan a, c eu...” Prin„al ii” îi în elegem pe cei mai în puteri, petineri, adic . Dar, m întorc i spun: parc ti-nerii no tri au mai murit o dat , pentru ca noi

ne orânduim în chip gospod resc existen-a. i ce s-a ales din sângele v rsat, din vie ile

sacrificate? Noi, cei... salva i, ce am reu it sfacem din propriile noastre vie i? A mea estevina; a ta este vina; a noastr este vina! Pestecrea ia divin s-a suprapus lucrarea diavo-lului, iar noi ne împ m cu situa ia i sper mîn ne tire ca negrul diavolului s se prefacîn cenu iu. C în alb oricum nu se poate,deocamdat ...

Acesta, cred eu, este sensul scrierilor luiIon N. Oprea, scrutând n dit de actualitateadeprimant , dar care nu se las prad dispe-

rii. El se d ruie în continuare înaltului s ucrez, iar eu am ferma convingere c urmelesale nu se vor terge. Uitarea îl va ocoli.

Vasile FILIP

Urmele omuluiComentarii la cartea „Astea-mi r mân, Referin e, referin e”,

de Ion N. Oprea, 376 p, Ed. Pim , Ia i, 2014


Victor TEI{ANU

Un jurnalist cu Oper[:Ion N. Oprea

îndoial , Ion N. Oprea este jurnalistprin voca ie. Nimic, nici un fel de piedici n-au reu it s z zuiasc elanul s u creativ,acea energie debordant care-l împinge, pre-cum un demon romantic, înspre masa de scris.

Ion N. Oprea reprezint o fericit combi-na ie între discursivitatea ziaristului, acribiacercet torului prin arhive i fiorul sentimen-tal, temperat cu elegan stilistic , al memo-rialistului.

Multe din c ile sale se bazeaz pe for-mula eseului, emanând meticulozitate tiin-ific . Are clare propensiuni i c tre zona de

istorie i critic literar , precum rezult dinvolumul Oameni i Opera (2013), în care co-menteaz , ca un veritabil specialist, momentefaste sau conflictuale din arealul literaturiiromâne de ieri i de ast zi. G sim aici alega iiproprii sau citate din al i autori, argumentate imai ales total neinhibate, despre Sadoveanu,Nichifor Crainic, Panait Istrati, Enescu, Noicasau Mircea C rt rescu i Dan Lungu.

Contactul jurnalistului cu trecutul i pre-zentul cultural românesc pare a fi neîntrerupt.Iar tribula iile unei societ i în care se pos-

teaz adesea ca observator i analist, gata desinteze pe cât de îndr zne e pe atât de folo-sitoare publicului larg, cap , sub condeiulpropriu sau al colaboratorilor, definiri dintrecele mai inspirate. În context, e onorant pen-tru d neni c Ion N. Oprea consacr , decâteva ori, pagini m gulitoare i despre noi,cultura i istoria Darabaniului.

Dup numeroase lucr ri în care este autorunic, de câ iva ani Ion N. Oprea încearc oexperien jurnalistic nou , aceea de coor-donator i realizator de antologii tematice

O astfel de experien este i recenta cu-legere în 2 volume cu titlul Darul vie ii: Dra-gostea, tip rit la Ia i, Ed. PIM, 2014. Sen-timentul iubirii, ca filon primordial al umani-

ii, este descris în toate valorile sale prisma-tice: de la cele sacrale, privind rela ia cu Dum-nezeu i credin a neamului, trecând prinfluxurile afective care ne leag de p rin i iprofesori, familie i diverse situa ii conjunc-turale, pân la ceea ce înseamn comuniuneacu ara, semenii i graiul str mo esc. Pentruca tabloul s fie cât mai cuprinz tor, Ion N.Oprea recurge la colaboratori dintre cei maidiferi i, atât ca profesie i vârst , cât i ca a-partenen geografic . Tot în ideea unei vi-ziuni ample, care s nu lase nimic de-o partedin bogata gam de tr iri omene ti, coordo-natorul antologiei amalgameaz , cu efectebenefice, partituri jurnalistico-literare la felde variate precum autorii lor. De la interviu irelatare gen reportaj, la eseu, poezie sau ana-liz critic . Fire te, numitorul comun, liantulcare coaguleaz imensa materie prim , esteaxa tematic a iubirii.

i ar mai fi ceva comun tuturor textelor:grija pentru ve mântul în care se ofer pu-blicului, o tachet ce oscileaz mereu întredemersul jurnalistic i cel literar. Altfel spus,paginile c ii, în marea lor majoritate, inter-secteaz constant indici care definesc zonabeletristic . Se realizeaz astfel un soi deechilibru între vocea aspiran ilor la teritoriile

Edificatoare sunt i titlurile volumelor cu caracter antologic, cuprinzând proz scurt a unor autoridin întreaga ar , semnate Ion N. Oprea, care r mân o oper colectiv : Românii a a cum sunt, 2011, 383p., Cu prieteni despre prietenie, 2012, 499 p., Singur tate, 2013, 338 p., Darul vie ii: Dragostea, vol. I iII, 2014, 305 p. i 298 p., toate la Editura Pim, Ia i.

(Din Mucenicia Eu-lui meu, În loc de prefa la volumul Astea-mi r mân, Referin e, referin e, de IonN. Oprea, Ed. PIM, Ia i, 2014).

artei i cea a profesioni tilor, st pâni pe in-strumentarul lor expresiv.

Ceea ce r mâne ca not distinct estecultul tuturor fa de cuvântul scris i tip rit,demonstrându-se astfel c , dincolo de prag-matismul care guverneaz lumea de azi, r z-bate, precum un mugur de speran , seteaneostoit a fiin ei pentru frumuse e i spiri-tualitate. Între antologa i figureaz i poetulbasarabean tefan Ba tovoi, ast zi retras învia a monahal cu numele de Savatie, daractiv i pe plan literar. Re in aten ia, întrealtele, i aforismele prof. Vasile Ghica dinTecuci, unele dintre ele cu adev rat sclipi-toare. Impresioneaz i povestea podgoriilorde la Hu i, cu coala de viticultur i vinotecana ional , existând acolo un fel de mic aca-demie a vi ei de vie i vinului. Calitatea coliii savoarea vinului din Hu i au atras în ora

celebrit i diverse, de la efi de stat i mini tri,la oameni de tiin i cultur sau arti ti.

Cu noile produse editoriale, Ion N. Opreaadaug tu e speciale personalit ii sale dejurnalist, dând seam despre nesecate dispo-nibilit i de crea ie.

Ion N. Oprea

Ionel IACOB BENCEI (18.12.1940)

scut în localitatea Bencecu de Jos, jud. Timi , cu numele Ionel Iacob. A absolvit Liceul „Constantin DiaconoviciLoga”, din Timi oara, i mai multe cursuri de administra ie local , sector în care a lucrat ca inspector i ca tehnician.

Membru al Cenaclului „Ridendo”, din Timi oara (pre edinte din 29 ianuarie 1996), membru fondator (1990) i„Membru de Onoare” (2000) al Uniunii Epigrami tilor din România, membru al Uniunii Scriitorilor din România i alUniunii Scriitorilor din Republica Moldova, al altor societ i literar-artistice, „Cet ean de Onoare” al comunei Pi chia(care include satul natal). Scrie cronici rimate, fabule, poeme, epigrame, rondeluri, pamflete, poezie dialectal , prozscurt , memorialistic , public în numeroase reviste i ziare, colaboreaz la radio i TV, a primit zeci de premii pentrucrea iile sale, este inclus în peste 60 de volume colective de epigram etc. A publicat: Din sertarele cenzurii (epitafuri,epigrame, cronici rimate, rondeluri, 1993), Epigrame i epitafuri (1994), De la rondel la duel epigramatic (1995),Epigrama Iacobin de la începuturi pân în… 2006 (2007), Epigrama iacobin 2 (2013). A îngrijit volumele:Epigrami ti din Banat (2000), Studen i(me)a v zut de epigrami ti (2003; ed.a II-a - 2013), Ridendo - 35 (2004), Inmemoriam Dimitrie Jega (2006), Ridendo la 40 de ani (2009).

Carte de vizitutând în tot Banatul,

Mari epigrami ti sunt trei(Accepta i de subsemnatul):Ionel, Iacob i Bencei.

„Coloana Infinitului”La p rerea ancestralEu de-a pururea r mân:E coloana vertebralA poporului român!

AxiomDe-ar tr i acum calvarulJafului f cut pe viu,„Nea M rin miliardarul”Ar fi doar un ageamiu.

Singura solu iePe str bunul nostru plaiPoate-nl tura necazulDoar un rege ca Mihai…Îns ca Mihai Viteazul!

Unui politician ajunsCe-mi opte te mie muza,

ine minte i în somn:Ai tu barb ca i Cuza,Îns Cuza a fost… DOMN!

Op iune neelectoralPrefer s in o lun post,Cu ap , c mai mult r mâne,Decât la capul unui prost

cânt: „De teapt -te, române!”

Schimb ri spectaculoasePu ini aveau ceva de spusPe vremea fostului st pân;„Democra ia” a adusTrei diziden i la un român!

DemnitarulAre cont în b nci str ine,Iaht i ceasuri cu carate,Un palat cu trei piscine,Îns n-are demnitate.

Avantajele sistemului bicameralSpre „mul umirea”-ntregii na ii,Se judec de dou ori:Ce nu fac bine deputa iiAprob domnii senatori.

Unui fost…Pe-acest senil din fundul cu tii,Ce plagiaz -n mod rebel,L-a prinde în c tarea pu tii,Dar n-a strica un glon pe el!

Top 500Acesta-i topu-adev rat

i, orice-ar fi, n-ai ce s -i faci:Avem un „putred de bogat”,La mii de… „putrezi de s raci”.

JugulAccesoriu nu prea drag,Definit ca scop i form ,Pentru boii care trag…Ca românii la reform .

Reflec ieNu pretind c spun nimicNou, dar fac o precizare:Ba i copilul când e mic,Nu te bate când e mare.

ParadoxFântânarul sap , sap ,Pân când g se te ap ,Iar be ivul bea i bea

i nicicând nu d de ea!

Masa tratativelorE un fel de mas mare

i-nc la nivel înalt,Unde taie fiecareDin felia celuilalt…

AnacronismE curios cum pot s treacPrin lumea hâd i nedreapt ,Infatua i, ce nu se-apleac ,Servili, ce nu se mai îndreapt .

La un dispensar s tescVrui s -i dau o gâsc gras ,Dar m-a refuzat a a:„Du-te, omule, acas …

te-a teapt soacr -mea!”

Unui june tomnaticAtât l-a consumat femeia

i uica ce-a îngurgitat-o,Încât trecu în vârsta-a treia…(Pe-a doua n-a mai apucat-o!).

BigotismSoacra a înm rmuritCând îi povestise noraCe urgii s-au s vâr itLa… Sovata i Govora!

Unui revizorAcela i lucru se remarcLa un control „inopinat”:Gestionarul se descarcIar dânsul pleac … înc rcat.

Control în zootehnieÎntr-un grajd, de Anul Nou,O juninc -a le inatCând v zu intrând un BOU…Cu o geant „diplomat”.

La penitenciar„Cin’se ia cu mine bine,Îi dau haina de pe mine…”Zise un recidivist

tre domnul poli ist.

La înhumarea unui magistratFie-i lespedea u oar !Ce n-a da ca s -l de tept

i s -i spun c -i prima oarCând, într-adev r, e drept!

EpitafZace-aici un fost st pânCe-a trecut în nefiinDup -o lung suferin …A poporului român.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA56 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 9(49)/2014


Dimitrie JEGA (21.04.1912 - 22.03.1986)

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

scut în loc. Gogo u, jud. Dolj, decedat în Timi oara i înmormântat în loc. Co teiu, jud. Timi . A urmat cursurileliceale la Craiova i/sau Drobeta Turnu-Severin, apoi pe cele ale Academiei de Înalte Studii Economice i Industrialedin Bucure ti, continuate în Germania, la Munchen. A lucrat ca economist (inclusiv contabil- ef) în mai multe unit idin Banat, iar în perioada 1963-1972, ca inspector la Banca Agricol .

Membru al Cenaclului „Ridendo”, din Timi oara (pre edinte între 1972-1983).Încercând în tinere e poezia, avea se dedice catrenului de duh, sonetului satiric, arjelor amicale, duelului epigramatic, cochetând i cu fabula. A fost

publicat într-o sumedenie de ziare, reviste, almanahuri, culegeri i antologii, între care peste 40 de volume colectivede epigram . A publicat: Strofe cu apostrofe (1976), Muze cu ventuze (1977), oapte i indiscre ii (1979), Cu inimaîn palm (1980), Chipuri retu ate (1982) Al 5-lea mu chetar (1983), Bra la bra cu epigrama (1865).

I-au fost publicate postum, prin grija lui Ionel Iacob-Bencei, volumele: elu ul Fulger-Viu (povestire versificat ,1993) i In memoriam Dimitrie Jega (2006). I-a r mas în manuscris volumul de fabule intitulat Para focului.Profesiune de credinPornit dintr-o faimoas gint ,În plin delir, n-am ov it;Am fost un arc întins spre int ,Dar niciodat - „arcuit”!

EpigramaEpigrama-i muz calm ,Care-atunci când se ive te,Te alint blând c-o palm

i cu alta te cârpe te.

Unui autor de catrenePrivind catrenele-i trimise,L-întreb cu tact i simpatie:Când slabe sunt, de ce le scrie,Când bune sunt, de cine-s scrise?!

UnuiaSpune dânsul c n-am „sare”,Vrând cu asta s m-ating .Eu am cât o ocn mare,Dar nu tie el s-o ling !

UrareVr jma ilor din preajma mea –

-s, slav Domnului, destui –S-ajung cât mai sus a vrea

i cât mai repede… statui.

Amici ieCu dânsul, mai presus de toate,Tr iesc, ce-i drept, în bun pace;Eu pâine-i dau pe s turate,El st de-o parte i mi-o… coace!

PerformereIubita mea nu- i pierde firea,Str bate via a cu-ndr zneal ,Ieri, o-nv am ce e iubirea,Azi face ea cu al ii coal !

ConfesiuneMomentul greu a fost trecut

i iat -m -nsurat i eu;O, dac -a fi un pref cut,I-a mul umi lui Dumnezeu!

snicie „model”Menajul nostru mult sporitS-a transformat pe nesim ite,

de la lingur -am porniti-acuma suntem… la cu ite.

Prietenul caseiÎl invi i la un pahar,Îns nu tii ce te pa te;Un prieten, a adar,La nevast se cunoa te.

Refacerea c minuluiS-au întors la c snicie

i de-atunci e trai i pace:Dânsul face tot ce tie,Dânsa - tie ea ce face.

În familieMama-soacr m-a-ntrebatCe m-a face dac moare;I-am r spuns, îndurerat,

m pun la-ncercare…

Ca la jocul de c iSe-ntâmpl fel de fel de drameÎn lumea asta interlop :Alergi dup -un careu de dame

i- i vine-un am rât de pop .

Final de experien conjugalRând pe rând au cam trecutAnii no tri cei frumo i;Toat via a m-ai cusut,Iar acuma m desco i!...

Ipocri iiCând îi v d c -ncet se plimb ,Flec rind a a-ntr-o doar ,Ori se trag abil de limbOri se trag cumplit pe sfoar .

La restaurantCa s -nl turi plictiseala,Pân când î i vine-un pe te,Trebuie s-arunci momeala…Insului ce te serve te.

BahicÎn miez de noapte, pe teras ,Stau patru indivizi, la mas ,Dar când se num -ntre ei…Ies, ca prin farmec, înc trei.

CapulLogic , idei, pova ,Toate-n dumnealui încap

i cu toate astea-n via ,Se fac multe f cap.

Vizit medicalDe i eram de vlag supt,Cum doctoru-mi tot da târcol,Examenul i l-a-ntrerupt…La cioc nit sunam… „a gol”!

DilemTrec ani i ani i nu se-ndur

i schimbe via a. St i-a teapt .i, cum s-apuce calea dreapt ,

Când to i îi cer o cotitur ?!...

SpitalizareaE-un fenomen paradoxalCu cauze subtile:Pierzi zeci de zile la spital

i, totu i… mori cu zile!

rturisiriCum vii ades la cripta meaIubito, ar tându- i dragul,Sunt gata s rostesc un „da”

i s te trec în bra e pragul.

EpitafulE-un giuvaer de pietre rareÎnchis în câteva cuvinte,Sau, dac vre i, o simpl floareCe cre te numai pe morminte.

AutoepitafAcum c totul s-a sfâr it,O m rturie se cuvine:Sunt pur i simplu fericit,C-am fost contemporan… cu mine!


Doina DR~GU}

EXERCI|IIDE

LUCIDITATEDramatizare dup# romanul

JURNALUL UNUI JURNALIST F~R~ JURNAL,de I. D. S@rbu

(continuare din nrum rul anterior)

Intr în camer Xantipa.Xantipa: (zâmbind treng re te) Tot e bine! Nu mai trebuie s

cheltuie ti pe cucut , funie sau barbiturice. Statul nostrusocialist î i asigur o moarte sigur i gratuit . Du-te, tu, îngara Petro ani i, ca un viteaz ilegalist de partid ce ai fost înanii r zboiului, strig tu acolo lozinca de baz : „Proletari dinValea Jiului, uni i-v !”. Vei disp rea ca i ridicat de îngeri lacer. Rochia de doliu o am gata, bocitoare g sim noi în Oltenia,tu s te descurci.

Gary: Unele lucruri, la noi, trebuie spuse tare de tot. Strigate înpie e, la catedr , pe toate culoarele universit ilor. Citesc ziarullocal i fac tensiune, m uit la televizor i simt c m apropiide congestie cerebral , ascult un recital de poezie totemic isimt, între stomac i pancreas, un arpe verde ce m mude diabet i angin . Ieri, în frigul cumplit de la biblioteca uni-versit ii, în care eram singurul cititor, am strigat c tre bietelebibliotecare, înfofolite ca la Cercul polar: „a sosit timpul sîncerc m a inventa focul!”.

Xantipa: Ca i indienii din secolul trecut, am intrat, pe nesim ite, într-o rezerva ie politic , în care avem create toate condi iile s nestingem discret i nedemn, mânca i de râie, p duchi i plo ni e.

Gary: Soarta (sau norocul) în care credeam i pe care o a teptam sintervin s-a defectat grav: nu mai func ioneaz . Manetaschimb rii, frâna de oprire sau mar arier-ul sunt blocate.

Xantipa: Dumnezeu a plecat luându- i mâna de pe noi, chiar i diavoliide paz sunt de cea mai proast calitate, plictisi i pân -n gâti s tui de putere i dispre .

Gary: Dintre toate pu riile mele, Craiova mi se pare ast zi a fi ceamai cumplit i cea mai absurd . Fiindc e pe via . Am dreptulla pachet i vorbitor, la plimbare, dar nimeni nu îmi trimitepachet, nimeni nu m cere la vorbitor, chiar i la plimbare,merg totdeauna singur, singur, singur. De aproape 15 ani(pân în 1972 mai aveam câ iva colegi de bârf i cârcium )nu mi-a mai intrat nici un prieten în cas ; nici nu am prieteniîn acest ora (cel mai mare sat universitar din ar , faima uni-versit ii sale reducându-se la faima echipei de fotbal), am

doar câteva cuno tin e prudente i mai mul i vecini sau colegirespectuo i, dar timora i. Nimeni nu mi-a cerut o p rere; eîngrozitor s fii dasc l, un dasc l b trân, cât de cât înv at,într-un ora în care, conform unui tacit consens semioficial,trebuie s umblu cu luminile stinse i s tr iesc total izolat, caun Robinson pe o insul a umbrelor i amneziei. O am pesfânta Vineri, celesta mea so ie, ea e delegat de limba român

-mi in de urât i s m p zeasc de sinucidere sau, maiu, de urlat sau nebunie. Am scris 10 c i în acest ora , mai

am în preg tire vreo 3-4; piesele, ca i romanele mele - chiar icele publicate - sunt, ca i mine, suspectate, suportate, toler-ate. A tept m împreun o amnistie sau o gra iere. Evadarea eimposibil .

Xantipa: M tot gândesc la macabrul calambur auzit la policlinic :„avem o apocalips dup Ioan i o epoc -lips dup Nicolae”.Sinistru.

(Xantipa iese din camer .)Candid: Ivan Ilici, al lui Tolstoi, striga: „cu to ii vom muri!”. Ungurii

la chef strig : „nu vom muri niciodat !”. Dar mor i ei, ipolonezii, i cehii, i sârbii. Noi, cu fric , optim în paharuldin care bem din ce în ce mai des singuri: „am murit demult”.

Gary: Am murit din ziua în care am strigat prima oar „tr iasceliberatorii”.

Candid: „Nimic nu se na te, nimic nu se rezolv , ci totul se amân !”- cam a a ar suna principiul lui Lavoisier, aplicat secoluluiacesta care se încheie stupid i rece. Ru ii î i v d lini ti i deprogramul lor, iar Occidentul sufer de hedonism, cecitate istupizenie.

Gary: Dup o via întreag tr it sub 7 dictaturi (Antonescu, Hitler,Stalin, Dej, Hrusciov, Brejnev, Ceau escu) am dreptul, cred,la câteva idei generale care s in loc de testament sau decerere de demisie din etnie, clas social , secol, via ...- Toate dictaturile sunt imperialiste: nu se mul umesc s con-duc armata, internele, externele i finan ele, ci vor s dirijezei înv mântul, i cultura, i pe copii, i pe str mo i; vor s

fac ordine în istorie.- Puterea politic e secondat de o armat politic , a c rei


putere e nesfâr it i de nimeni controlat . Poporul devine ominoritate suspect .- Absolut toate valorile, bunurile i institu iile ob inute prinacest viol politic generalizat, dup o scurt faz de apareni succes, devin ceea ce sunt de fapt: ni te falsuri, ni te kitsch-

uri. Avem, astfel, o industrie kitsch, o agricultur kitsch, unurbanism kitsch, un folclor, un tineret, un cinema, un teatru ichiar o via kitsch. i copii kitsch, ca-ractere kitsch, s rb torii anivers ri kitsch. Pân i preo i, înv tori i scriitori kitsch.

(Intr Xantipa.)Xantipa: Pân una-alta, tr im din ce se refuz la export. Am avut

toat iarna mere, din cauza Cernobâlului, avem în cas un co-vor oltenesc, refuzat în USA, ai purtat un costum-confec ie,refuzat de englezi, am cump rat pentru sora ta o p tur delân bulg reasc , cu etichet german , cump m deodoranterefuzate de ru ii etc.

(Iese Xantipa.)Candid: Puterea este problema cheie a societ ii umane. Puterea

politic , puterea economic , puterea militar , puterea mass-media, puterea educa ional , puterea dictatorului, a efuluide birou, a sectoristului sau a prietenului casei, informatorvoluntar. Puterea ca ierarhie, ca magie, ca religie, ca sistem.

Gary: Puterea transform totul i pe to i în uneltele sale. Ea poate sne urm reasc i s ne g seasc oricând i oriunde ne-amascunde. Un om care tie c are cancer i c va muri curândgânde te, vorbe te i viseaz altfel decât unul care e s tosi crede c mai are mult de tr it. Nu m simt bolnav în sinea

mea, dar am devenit con tient c sunt o biat celul treaz ceface parte dintr-un organism obosit, bolnav condamnat; nula moarte, ci la pieire. Dac a fi mai tân r, ca s pot suferifrumos i demn înainte de a fi ucis de bie ii jandarmi aidezastrului nostru, a c uta c rarea pe care o cunosc i amerge s mor (din mândrie i respect fa de p rin ii i dasc liimei) nu în codrul-frate, ci spre sora-pu rie, undeva înbeciurile Jilavei sau ale Gherlei, singurul loc unde am cunoscutlumina romantic a socialismului într-adev r real. Dar sunt

trân i bolnav, a expia pe drum. Via a mea a fost o succe-siune stupid de jertfe inutile, neduse la cap t, ratate tot-deauna în final.

Candid: Pentru noi, Evul Mediu nu s-a terminat. La o sut de anidup ob inerea Independen ei na ionale, reintr m în tunel,aceast independen a devenit un simplu cuvânt, compromisde tribune, demagogi i tirani barbari.

Gary: Nu am uitat mina. În copil rie, aflasem de la tat l meu c , spredeosebire de rani (care se zbat i se bat pentru arin iavere), minerii nu au nimic în afar de copii, obraz i ortaci.Zestrea mea moral - o spuneam du manilor mei - constîntr-o imperativ form de mândrie, cinste, curaj. Lucrurile s-au schimbat mult la minele noastre. Începând din primii anide dup 23 August, au venit valuri-valuri de rani, solda i,proletari care au g sit aici o pâine grea, dar sigur . i au aduscu ei o alt mentalitate bazat , de cele mai multe ori, pe ocinic descurcare cu orice pre : cât mai pu in munc , cât maipu ine riscuri, cât mai bun salariu. Astfel au ap rut „mineriide suprafa ”. Exist , dup p re-rea mea, trei categorii demineri: oameni cumsecade (oameni simpli, cu mul i copii,cinsti i), învârti ii (b tori de seam , nima-n drum, tras-împin ii, fute-vânt, ciripitori, epole i sub casc ) i tabi sauefi. Pân în 1968, to i secretarii de partid erau obligatoriu

unguri. Din 1965, 90% din directorii de exploat ri sau între-

prinderi sunt olteni. Tinerii, ranii, fo tii solda i care au lucratîn min fug cât pot de subteran. În cel mai r u caz îngroarândurile învârti ilor de tot felul. Au devenit foarte rare fami-liile de mineri care s vrea s î i fac copiii tot mineri. Un mi-ner priceput i harnic munce te pe rupte ca s i ridice copiiisc pându-i de subteran. Îi fac ingineri. Curg inginerii spreexploat ri. Infla ia de diplome cre te mereu. Minerii îi nu-mesc pe ace ti tineri ingineri „ omeri în praftic ”. La minaPetrila (a doua min ca m rime din Valea Jiului, dup Lupeni),în copil ria mea, func ionau 3 ingineri, dintre care numai unulcobora la abataje. Azi sunt peste 70.

Candid: Prin Isarlâcul nostru circul o vorb : „ ranul nu e decât unmuncitor ultra-lumpenizat, iar muncitorul nu e decât un rande ser ”.

Gary: Am acceptat o invita ie a Liceului din Strehaia s merg la oa-zis sesiune de comunic ri, s le vorbesc despre Blaga.

Totul a decurs frumos, dar am constatat c exist elevi dinclasele X-XII care nu tiu s citeasc , nu tiu s scrie, nu tiutabla înmul irii.

Candid: S l m elevii i s ne gândim la alte categorii.Gary: Economi tii, de pild , sunt, la ora asta, total dep i de pro-

blemele bancare (împrumuturi, investi ii, concuren valutarpe pie e etc.), militarii au r mas mult în urma armelor pe care leposed , ideologii par a fi simpli martori sau victime ale furtuniipe care singuri au stârnit-o, diploma ii umbl lelea prin lume,transformând istoria prezent în carnaval al nebunilor.

(Intr Xantipa.)Xantipa: Ne construim fiecare dintre noi iadul pe care îl merit m. Cu

mijloace proprii, din de euri, f s recurgem la împrumuturi.Obi nuin a nu mai este a doua noastr natur : este naturaîns i a modului nostru de a supravie ui. Ea const într-osuccesiune gradat de dezobi nuiri. Ne-am dezobi nuit smai vedem în jurul nostru oameni bine-crescu i, politico i,copii care s vorbeasc frumos, vitrine bogate, pia plin cude toate; ne-am dezobi nuit s citim ziare, s ne interes m dece ne a teapt , cum vom tr i, în ce lume; ne-am dezobi nuit

mai fim oameni. Dresajul i-a atins scopul, la to i parametriantecalcula i.

Gary: Boii i sclavii, spunea Cato cel B trân, trebuie bine hr ni i. Boiii sclavii, nefiind bine hr ni i, se comport ca boii i sclavii

fl mânzi: preg tesc moartea st pânului lor, prost i r u.Xantipa: Orice român poate ajunge un moromete, dac se las moro-

metizat de o so ie, prieten sau de o ispit . Orice morometepoate ajunge ciocoi, fiindc el poart în traist condeiul saupumnalul de ciocoi. Dar nici un moromete sau ciocoi nu poateredeveni un român oarecare, chiar dac e trimis la munca dejos, el r mâne un hibrid i un de eu nerecuperabil.

Gary: (glumind) În tinere e, prin 1955, coborând eu, foarte transil-vanul tân r c rturar, la Bucure ti, am fost nevoit s constat

neamul sta românesc e alc tuit din ardeleni, mitici... irestul popula iei. Azi, încercând aceea i sintez , m simtobligat a zice c poporul, mai bine zis popula ia acestei ri, ealc tuit din români, morome i i... ciocoi. Prin români în elegmasele largi ale celor ce rabd , muncesc i înjur . Prin mo-rome i (s m ierte Preda) cuprind num rul tot mai mare demecheri, lichele, napani, burt -verde, b tori de seam

etc. cu care e împ nat jungla democra iei noastre. Iar princiocoi în eleg pe cinicii fanario i de tip nou, parveni i prinpolitic , gr mada de învârti i capabili de orice mâr vie numaica s i salveze nu „vila, curva i ma ina”, ci diploma, fotoliul,epole ii.


va urma

(Se anun la radio c azi va sosi, în vizit , la Bucure ti, Gorbaciov.)Gary: Toat ara î i ine respira ia: ast zi va sosi, în sever vizit

ideologic , tovar ul Gorbaciov. Se sper c acest rus, foarteabil i inteligent, îl va pune la punct pe înc ânatul nostrusuleiman magnificul. Se în eal .

Xantipa: Ceea ce nu au reu it, pe vremea lui Stalin, zecile de mii deconsilieri ai rusific rii for ate, a reu it suleimanul nostru, pecheltuiala noastr , împotriva noastr . La ora asta, a tâm-piriiunui întreg popor, a tept m ca rusul acesta, calculat i mândru,

ne înve e s cânt m De teapt -te, române. Nu ne va înv a.eful nostru este, exact a a cum este, drumul cel mai scurt ce

duce la ig nirea i bulgarizarea României.Gary: Va veni o vreme când vom striga urm toarea arz toare lozinc :

restituim agriculturii p mânturile ocupate stupid deindustrii total nerentabile. Numai o minune mai poate salvalumea asta!

Xantipa: Dictatorii nu mor uci i de bombe sau pistol, mor strivi i deuria a lor putere politic .

Gary: Acum, la fini , ne d m seama c am tr it inutil, ne-am jertfitproste te i vom muri ca ni te biete efemeride, în seara uneisingure ore din aceast istorie a cumplitului veac... Am maitr it o condamnare la moarte; am supravie uit. Acum, f sfiu judecat, urc încet treptele unei ghilotine, ultimul ip t.

Xantipa: Constat, cu spaim i neputin , modul în care publiculmediu se proste te, decade, se vulgarizeaz în mas . Simtasta din reac iile sale de la cinema, în teatru, la vernisaje iconferin e.

Gary: Scriitorii no tri „moderni” (onirici, textuali ti, suprareali ti,hermeneu i etc.) sunt plini de talent. Dar talentul acesta al lormacin cuvinte, stil, formule, realizând ni te jocuri i artificii

pe care cititorul de rând le diger foarte greu i f niciuncâ tig sau pl cere. Critica nu face decât s -i încurajeze peace ti fii risipitori de stil i limb . Aceste scrieri i-ar puteaface pe Maiorescu i pe Caragiale s se r suceasc în mor-mânt. Cenzura - inteligent , calculat , cinic - scrie pe acestemanuscrise: „bune de tipar - nu pun probleme”. Ca s prezin ila cenzura de ast zi, care nu permite cuvinte ca grev , sindicat,cruce, circa 500 de pagini de proz , i s ob ii bunul de tipar

nici un cuvânt cenzurat, este o performan fantastic .Dar cui îi folose te? Cunosc un asemenea roman „ionic” de600 de pagini, despre care prietenii mei critici din Capitalspun: „To i cei care au reu it s -l citeasc au i scris despre el”.

Xantipa: Nu se mai tie cine e de tept i cine e prost, cine e ta-lentatsau cine e un simplu ageamiu; cine poate, angajeaz cu 100lei ora, profesori particulari pentru copiii lui.

Gary: Observ c acei tineri inteligen i pe care i-am sf tuit s intre înpolitic , au intrat, dar nu au schimbat nimic, ei au fost ceischimba i. Dar, nu-i nimic, m-am obi nuit. Sfâr itul mi-e foarteaproape. Inima-mi spune c în curând, de i sunt din ce în cemai surd, voi auzi clar b taia în u , discreta b taie în u aEi. De 20 de ani m tot preg tesc s -mi scriu cu adev rat ireala mea autobiografie i nu reu esc nici m car s o încep:

dor inima, carnea, oasele toate. Nu am reu it s supra-vie uiesc pe aceast insul a erpilor, decât uitând i iertând.Ca s fiu i eu uitat i iertat dincolo. Acesta e paradoxul ge-nera iei mele tragice: nu putem tr i decât dac reu im s uit mce am tr it. i nu putem exista decât amintindu-ne mereu ce afost i cum a putut s fie a a cum a fost.

Xantipa: Vechea expresie a str mo ilor „s nu dea Dumnezeu câtpoate duce omul” trebuie completat cu „s nu-mi dea Dumne-zeu i r ul vecinului meu”.

(va urma)

Ingres - Romulus, înving torul lui Akron

Documents

Constelatii diamantine nr. 9 (49) / 2014