Tehnologia materialelor 35

LUCRAREA NR. 7.

CONFECŢIONAREA MANUALĂ A FORMELOR DE TURNARE

1. Scopul lucrării

Înţelegerea şi însuşirea aprofundată a cunoştinţelor privitoare la sculele şi dispozitivele folosite la confecţionarea manuală a formelor de turnare şi la operaţiile prin care se execută formele de turnare.

2. Consideraţii generale.

Ansamblul de operaţii executate de muncitorul formator, cu ajutorul sculelor, în scopul realizării unei forme de turnare, se numeşte formare manuală. Formarea manuală se poate executa în rame sau în solul turnătoriei. Formele utilizate pentru o singură turnare se numesc forme temporare, în timp ce cele utilizate pentru un număr mare de turnări, se numesc forme permanente. Formele de turnare pot fi uscate sau crude, după cum forma temporară este uscată sau nu înainte de turnare. În timp ce formele crude se confecţionează în mod curent, formele uscate se confecţionează mai rar, pentru obţinerea unor piese turnate de mare importanţă, care trebuie să aibă o suprafaţă curată, fără defecte de turnare după prelucrarea mecanică. În funcţie de configuraţia piesei care se formează, se pot utiliza mai multe metode de formare în două rame:

• cu model dintr-o singură bucată; • cu model din mai multe bucăţi; • cu model, cu formă falsă; • cu model cu părţi demontabile, etc;

Cea mai folosită metodă de formare manuală este formarea în două rame cu model având un singur plan de separaţie. 3. Utilaj, aparatură şi materiale folosite.

Pentru realizarea procesului de formare în două rame cu model având un singur plan de separaţie, se foloseşte trusa didactică existentă în laboratorul de Tehnologia materialelor. Trusa de formare este compusă dintr-o cutie de lemn în partea inferioară a căreia sunt aşezate sita de cernere, scafa de umplere, săculeţul cu pudră de izolaţie, punga cu amestec de formare, o cutie de miez şi o pereche de rame de formare. În partea superioară a trusei sunt aşezate cele două planşete de formare şi o placă de polistiren expandat în care se găsesc:

• piesa turnată; • modelul de format; • miezul; • modelul pâlniei de turnare; • sculele de formare:

� pensulă pentru curăţirea modelul; � bătător;

36 Îndrumar de laborator

� cepuri de ghidare a ramelor; � riglă pentru răzuit; � vergea pentru darea canalelor de aerisire; � pensulă pentru umectarea marginii cavităţii formei în jurul

modelului; � picou; � lanţetă; � troilă; � es; � croşetă; � cleme de fixare a ramelor asamblate.

4. Modul de lucru.

Succesiunea procesului tehnologic de formare în două rame este prezentată în figura 7.1. şi constă în următoarele etape:

1. Se deschide trusa de formare şi se aşează componentele acesteia pe masa de

lucru. 2. Se aşează planşeta de formare pe masă. 3. Se ia jumătatea de model prevăzută cu găuri de centrare, se curăţă de praf şi

amestec de formare cu ajutorul pensulei şi se aşează pe planşetă (fig.7.1.a). 4. Se aşează rama inferioară. 5. În scopul prevenirii lipirii amestecului de formare de model, cu ajutorul

săculeţului, se presară pudră de izolaţie peste acestea (fig.7.1.b). 6. Se cerne cu sita un strat de amestec de model (fig.7.1.c). 7. Se depune cu ajutorul scafei un strat de amestec de formare de 20…30 mm

aşezându-se cu mâna amestecul pe la colţurile şi adânciturile modelului (fig.7.1.d).

8. Se adaugă amestec de formare în straturi de 100...150 mm şi se îndeasă cu partea ascuţită a bătătorului având grijă să nu se lovească suprafaţa modelului, pentru a se evita deteriorarea lui (fig.7.1.e).

9. Ultimele straturi se îndeasă cu partea plată a bătătorului f, după care surplusul se rade cu ajutorul riglei metalice de răzuit (fig.7.1.g).

10. Cu ajutorul vergelei se execută canale de aerisire având grijă ca aceste canale să se înfunde la 10...15 mm de suprafaţa modelului pentru a nu o deteriora (fig.7.1.h).

11. Se aşează cealaltă planşetă şi întreg ansamblul se roteşte cu 180o (fig.7.1.i). 12. Se ridică planşeta superioară (fig.7.1.j). 13. Se netezeşte suprafaţa semiformei în planul de separaţie cu ajutorul troilei. 14. Se aşează jumătatea superioară a modelului, se ghidează semiforma

superioară cu ajutorul cepurilor de ghidare şi se amplasează modelul pâlniei de turnare.

15. Se presară pudră de izolaţie (fig.7.1.k). 16. Se cerne din nou un strat de amestec de model de 20....30 mm (1), după care

se repetă operaţiile de îndesare de la confecţionarea semiformei inferioare (fig.7.1.m,n,o).

17. După raderea surplusului (fig.7.1.p) şi executarea canalelor de aerisire se înşurubează cu grijă picoul în modelul pâlniei de turnare şi, după ce se dau câteva lovituri de demulare cu ajutorul ciocanului de lemn, modelul se extrage din formă.

Tehnologia materialelor 37

Fig. 7.1. Fazele procesului tehnologic de formare în două rame

1 – planşeta de formare; 2 – semimodel; 3 – ramă; 4 – săculeţ cu pudră; 5 – sită; 6 – bătător; 7 – riglă metalică; 8 – vergea; 9 – cep de ghidare; 10 – modelul pâlniei de turnare; 11 – pensulă; 12 – picou; 13 – miez; 14 – greutate.

38 Îndrumar de laborator

18. Se execută pâlnia de turnare şi eventualele reparaţii (fig.7.1.q) după care planşeta se aşează pe semiforma superioară şi ansamblul semiformei superioare se ridică, se roteşte cu 180o şi se aşează alături (fig.7.1.r).

19. Se netezeşte în planul de separaţie cu ajutorul troilei. 20. Cu ajutorul lanţetei se execută canalul de alimentare. 21. Se umezeşte cu pensula în jurul modelului (fig.7.1.t) şi, după montarea picoului

în jumătăţile de model, prin lovituri de demulare date uşor în picou, jumătăţile de model se extrag din formă (fig.7.1.u).

22. Se repară eventualele defecte cu ajutorul lanţetei, croşetei sau es-ului, iar eventualul amestec de formare căzut în cavitatea formei se suflă cu ajutorul parei de cauciuc.

23. Pentru evitarea contactului dintre materialul topit şi suprafaţa cavităţii formei, în cazul formelor crude se pudrează cavitatea inferioară cu praf de ciment sau grafit, în timp ce în cazul formelor uscate se vopseşte cavitatea cu o vopsea pe bază de grafit (după care forma se usucă).

24. Cu puţin înainte de turnare se montează miezul (fig.7.1.v) după care forma se închide prin ridicarea, rabaterea şi ghidarea cu ajutorul cepurilor a semiformei superioare peste semiforma inferioară (fig.7.1.w);

25. Pentru a se evita ridicarea semiformei superioare în timpul turnării, datorată presiunii metalostatice a materialului lichid, forma de turnare se consolidează prin ghidarea clemelor de fixare pe ieşindurile laterale ale ramelor de formare (fig.7.1.z);

26. Se scot cepurile de ghidare din urechile ramelor de formare pentru ca, după turnare, datorită dilatării în timpul încălzirii, să nu rămână blocate în acestea.

Observaţii: • Pentru a nu se executa şi un miez se va verifica concordanţa dintre cutia de miez şi

miezul existent în trusă, după care acesta din urmă se va monta în formă. Înainte de dezbaterea formei miezul se va recupera.

• În timpul formării, pentru a se asigura o bună asamblare a celor două rame, se va avea grijă ca aşezarea acestora să se potrivească conform formei urechilor de ghidare.

• În cazul în care orificiul din urechea ramei superioare este uzat, rama superioară, după aşezare, se va împinge de la stânga la dreapta. În acelaşi mod se va proceda şi la asamblarea finală a semiformelor.

• Dacă configuraţia piesei ar fi necesitat ca reţeaua de turnare să fie completată cu maselote sau răsuflători, modelele acestora s-ar fi montat şi s-ar fi extras odată cu modelul pâlniei de turnare.

4. Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor. Concluzii.

Fiecare student va confecţiona în laborator o formă temporară crudă. Se vor desena schiţele modelului utilizat, a miezului şi a secţiunilor longitudinale şi transversale prin forma de turnare.