5
CONCEPTUL DE DIDACTICĂ Subiectul asupra căruia mi-am îndreptat atenţia este analiza conceptului de didactică. Didactica este termenul care desemnează teoria învăţământului, obiectul didacticii fiind procesul de învăţământ, adică procesul de predare – învăţare. Didactica este ştiinţa, arta sau măiestria conceperii, organizării, desfăşurării cu succes a procesului de învăţământ sau a procesului de predare-învăţare. Termenul didactică îsi are originea în limba greacă, în familia de cuvinte: didaskein (a învăţa), didaktikos (instrucţie), didasko (învăţare, învăţământ), didaktike (arta învăţării). Termenul a fost consacrat de Comenius, o dată cu publicarea lucrării emblematice ,,Didactica Magna” în 1657. In semnificaţia sa iniţială, termenul de didactică avea înţelesul de ,,omnes omnia docendi artificium”, adică arta universală de a-i învăţa pe toţi totul. ,,Didactica noastră are drept prora si pupa: să cerceteze şi să găsească un mod prin care învăţătorii, cu mai puţină osteneală, să înveţe mai mult pe elevi, în şcoli să existe mai puţină dezordine, dezgust şi muncă irosită, dar mai multă libertate, plăcere şi progres temeinic, în comunitatea creştină să fie mai puţină beznă, confuzie şi dezbinare - dar mai multa lumină, ordine, pace şi linişte” (J.A. Comenius, 1970, pag. 6). Didactica, în concepţia lui Comenius, era strâns legată de pedagogie. Delimitarea acestui concept de pedagogie o realizează Johann Friedrich Herbart (1776-1841). În lucrarea ,,Didactica în şcoală” enunţa câteva idei de bază: educaţia nu este posibilă fără instrucţie; învăţarea sau asimilarea cunoştinţelor este posibilă numai prin parcurgerea anumitor trepte; învăţarea depinde de predare şi de condiţiile în care se realizează aceasta. Din aceste puncte de vedere, Herbart este considerat un pionier al acestei discipline, deoarece procesul de învăţământ constituie, în concepţia sa, obiectul didacticii. În evoluţia conceptului, didactica îşi afirmă tot mai mult specificul faţă de pedagogie ca şi faţă de metodologie, aceasta din urmă având ca obiect studiul metodelor, tehnicilor şi procedeelor de predare-învăţare. Conceptul “didactică” apare în literatura pedagogică a secolului XX sub diferite accepţiuni: teorie a instrucţiei (Paul Barth); o pedagogie practică (o sumă de norme profesionale pentru tot ce au de realizat profesorii în

Conceptul de Didactică

  • Upload
    mada

  • View
    82

  • Download
    1

Embed Size (px)

Citation preview

CONCEPTUL DE DIDACTICSubiectul asupra cruia mi-am ndreptat atenia este analiza conceptului de didactic. Didactica este termenul care desemneaz teoria nvmntului, obiectul didacticii fiind procesul de nvmnt, adic procesul de predare nvare. Didactica este tiina, arta sau miestria conceperii, organizrii, desfurrii cu succes a procesului de nvmnt sau a procesului de predare-nvare.Termenul didactic si are originea n limba greac, n familia de cuvinte: didaskein (a nva), didaktikos (instrucie), didasko (nvare, nvmnt), didaktike (arta nvrii). Termenul a fost consacrat de Comenius, o dat cu publicarea lucrrii emblematice ,,Didactica Magna n 1657. In semnificaia sa iniial, termenul de didactic avea nelesul de ,,omnes omnia docendi artificium, adic arta universal de a-i nva pe toi totul. ,,Didactica noastr are drept prora si pupa: s cerceteze i s gseasc un mod prin care nvtorii, cu mai puin osteneal, s nvee mai mult pe elevi, n coli s existe mai puin dezordine, dezgust i munc irosit, dar mai mult libertate, plcere i progres temeinic, n comunitatea cretin s fie mai puin bezn, confuzie i dezbinare - dar mai multa lumin, ordine, pace i linite (J.A. Comenius, 1970, pag. 6). Didactica, n concepia lui Comenius, era strns legat de pedagogie. Delimitarea acestui concept de pedagogie o realizeaz Johann Friedrich Herbart (1776-1841). n lucrarea ,,Didactica n coal enuna cteva idei de baz: educaia nu este posibil fr instrucie; nvarea sau asimilarea cunotinelor este posibil numai prin parcurgerea anumitor trepte; nvarea depinde de predare i de condiiile n care se realizeaz aceasta. Din aceste puncte de vedere, Herbart este considerat un pionier al acestei discipline, deoarece procesul de nvmnt constituie, n concepia sa, obiectul didacticii. n evoluia conceptului, didactica i afirm tot mai mult specificul fa de pedagogie ca i fa de metodologie, aceasta din urm avnd ca obiect studiul metodelor, tehnicilor i procedeelor de predare-nvare. Conceptul didactic apare n literatura pedagogic a secolului XX sub diferite accepiuni: teorie a instruciei (Paul Barth); o pedagogie practic (o sum de norme profesionale pentru tot ce au de realizat profesorii n cariera lor, individual sau mpreun, spre a o face mai eficient) (A. Matthias), metodologia general i special a nvmntului (F. Collard); teorie a cultivrii individului (O. Willmann); tiina i arta predrii (Buysse), tiina i arta conceperii, organizrii i desfurrii cu succes a procesului de nvmnt sau a predrii nvrii eficiente (Halpert), o teorie practic, reflexiv i totodat tehnic, orientat spre o veritabil complementaritate epistemologic: axiologic, psihologic, sociologic i tehnic (Durkheim), disciplin pedagogic care se ocup de studiul procesului de nvmnt ntr-un context educaional deliberat i organizat (Torre).Literatura pedagogic romneasc ofer urmtoarele definiii ale didacticii:a) n ,,Dicionarul de pedagogie din 1979 exist urmtoarele definiii ale conceptului de didactic: didactica este o disciplin pedagogic (dup unii pedagogi, numai un capitol al pedagogiei generale), al crei obiect de studiu este nvmntul organizat n instituii colare; didactica este tiina organizrii i desfurrii instruciei i educaiei n coal; didactica studiaz procesul de nvmnt, ca proces de cunoatere i formare, sistemul de nvmnt, ca ansamblu al instituiilor de instrucie i educaie; principiile didactice; coninutul nvmntului; metodele de nvmnt; formele de organizare a procesului de nvmnt; tehnologia didactic; raporturile profesor- elev i rolul profesorului n procesul de nvmnt; arhitectura colar; didactica contemporan este mai ales o didactic activ, care urmrete dezvoltarea capacitilor intelectuale, morale i fizice, n cadrul unui nvmnt cu prioritate formativ. b) Ioan Bonta denumete didactica tiina instruciei prin nvmnt sau tiina educaiei prin instrucie; didactica studiaz, ntr-un ansamblu coerent componentele procesului de nvmnt (predrii-nvrii) i anume: esena procesului de nvmnt, coninutul, principiile (legitile) didactice, mijloacele de nvmnt, metodele didactice, formele de activitate didactic (organizare a procesului de nvmnt) i evaluarea cunotinelor.c) Ioan Cerghit apreciaz c didactica are nelesul de tiin sau teorie a procesului de nvmnt; tiin sau teorie a predrii i nvrii n toate formele i pe toate treptele nvmntului; teoria conducerii procesului de predare nvare sau teorie general a instruirii.d) Ioan Nicola apreciaz c didactica poate fi considerat drept teorie tiinific a procesului de nvmnt, ea reflectnd, pe de o parte, relaiile dintre laturile acestuia, iar pe de alt parte, interdependena dintre acest proces i contextul social n care se desfoar. Didactica se preocup de mecanismele interne ale procesului de nvmnt care asigur acestuia un echilibru i o finalitate pedagogic n concordan cu cerinele sociale i cu cele mai noi cuceriri ale psihologiei.Didactica este un domeniu specializat al pedagogiei care fundamenteaz tiinific i analizeaz procesul de predare, desfurarea acestuia, evaluarea, precum i conducerea nvmntului ca proces instructiv educativ. Didactic stabilete normativitatea procesului de nvmmt n coal, totodat didactica pune n valoare i de acord scopurile, obiectivele, coninuturile, strategiile, mijloacele, formele de organizare, cu factorii antrenai n procesul de nvmnt. Didactic subliniaz bazele logice, psihologie, manageriale, necesare proiectrii procesului de nvmnt conform cu finalitile urmrite, cu coninuturile stabilite, prin intermediul unor strategii specifice, urmrind atingerea unor rezultate i performane conform principiului de eficacitate sau randament colar. Didactic este o component esenial a sistemului tiinelor pedagogice depind stadiul de component integrat doar n pedagogia general.Didactica a dezvoltat de-a lungul timpului trei dimensiuni/ caracteristici: - explicativ: demonstreaz interdependena componentelor procesului de nvmnt; nregistreaz fenomene didactice, investigheaz i integreaz rezultatele obinute ntr-o viziune pedagogic; explic fenomene educative din coli;- normativ: ofer norme, reguli, principii pentru predare, pentru activitatea profesorului; devanseaz practica colar oferind soluii diverselor probleme pe care le presupune desfurarea ca atare a procesului de nvmnt; soluiile preconizate sunt eficiente n msuran care sunt rezultatul unor cercetri i reflecii stiinifice, avnd un caracter prescriptiv i urmrind perfecionarea continu a procesului de nvmnt;- reflexiv (axiologic): emite judeci de valoare asupra principalelor componente ale procesului de nvmnt prin raportarea rezultatelor acestuia la imperativele i cerinele actuale ale educaiei n ansamblul su; asigur criterii de apreciere i preluare a inovaiilor pedagogice.

Concluzii

Didactica, alturi de teoria educaiei, reprezint tiinele fundamentale ale educaiei (nucleul tare al tiinelor educaiei). Didactica este, n sens etimologic, tiina nvrii, tiin care a evoluat de-a lungul timpului sub influena maturizrii celorlalte tiine ale educaiei i ca urmare a relaiilor cu alte domenii tiinifice. Prin obiectul de studiu comun (procesul de nvmnt, instruirea realizat prin procesul de nvmnt), didactica este asociat cu teoria instruirii. Didactica postmodern valorific elevul, determinnd un nou tip de dialog al teoriilor nvrii i modelelor de instruire. Didacticile speciale (metodicile) reprezint modaliti de aplicare a didacticii generale la specificul unui obiect de nvmnt.

BIBLIOGRAFIE

1. Bonta Ioan, Pedagogie, Editura ALL, Bucureti, 1994.2. Cerghit Ioan, Neacu Ioan, Negre-Dobridor Ioan, Pnioar Ion Ovidiu, Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iai, 2001.3. Cristea Sorin, Dicionar de pedagogie, Grupul editorial Litera, Litera-Internaional, Chiinu-Bucureti, 2000.4. Cuco Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iai, 2002.