Conceperea si elaborarea ziarului

Conceperea si elaborarea ziarului

CURS 1. Program si politica editoariala

Activitatea oricarei publicatii, indiferent de regimul de periodicitate sub care apare, nu se desfasoara la intamplare sub presiunea evenimentelor. De regula, orice noua aparitie a unei publicatii, chiar in primul ei numar, contine si dezvaluirea intentiilor, a preocuparilor, a strategiei aflate la baza viitoarei editii. Publicatia isi divulga de la inceput obiectivele generale, de larga perspectiva pe care intentioneaza sa le atinga de-a lungul existentei. Aceste obiective se afla expuse in ceea ce se numeste programul maximal al publicatiei care devine cunoscut odata cu aparitia articolului – program, cunoscut si sub numele de manifest-redactional. Activitatea curenta a redactiei, obiectivele ei de ordin tactic, urmarite numar de numa, sunt dfinite si evidentiate in si prin programul minimal, de zi ci zi. Programul maximal cuprinde in general scopurile si obligatiile profesionale ale publicatiei.Cititorul ia cunostinta de intentiile publicistice de idei si orientarile care vor sta la baza activitatii redactionale pe perioada existentei publicatiei, iar in unele situatii si modalitati tactice folosite pentru realizarea tintelor mentionate. Programul minimal are doua componente, una este alcatuita din ceea ce isi propune sa infaptuiasca de la o zi la alta fiecare departament al redactiei si in cadrul lui, ceea ce jurnalistii au de gand sa elaboreze pentru numarul proxim al publicatiei. A doua componenta este sumarul care se stabileste in cadrul sedintei de sumar si care ia in discutie produsul jurnalistic al departamentelor. Planificarea in presa trebuie privita cu destula circumspectie.Nu vorbesc de o planificare rigida , de la care nu poti sa te abati. Ea trebuie inteleasa ca fiind doar o masura de a compensa factorul imprevizibil, de a asigura coerenta si stabilitatea activitatii secretariatului de redactie, care se bazeaza de regula pe materialele realizate. A concepe ziarul numai in functie de prevederile acestor proiecte inseamna a plasa publicatia sub semnul inactualitatii. Asa-zisa planificare are trasaturi determinate de profilul publicatiilor, de aria lor de raspandire si de actiune, de periodicitatea aparitiei, numarul de pagini, structura tematica a publicatiei, de formatul publicatiei.Experienta demonstreaza ca planificarea reduce din incertitudinea activitatii de concepere a publicatiilor si contribuie la asigurarea continuitatii si coerentei procesului de editare. Cand ne referim la programul minimal al departamentelor redactionale exista un gen de diagrama tip care ar trebui respectata.Ea se bazeaza pe cateva principii :

1. Principiul cuprinderii teritoriale – care obliga redactia sa acopere prin materialele care le produce zonele in care se difuzeaza ziarul.O asemenea preocupare se va regasi in audienta publicatiei, concret in tiraj, precum si in relatia cititor-redactie. Semnele cititorilor reprezinta fie o conformare a mesajelor transmise, fie accente critice asupra unor abordari jurnalistice jurnalistice sau teme neincluse in paginile ziarului.

2. Principiul varietatii tematice – Diversitatea tematica inseamna pluralitate informationala si ca atare atractivitate sporita pentru un numar mai mare de cititori.

3. Principiul diversificarii modalitatii de expresie – adica a genurilor publicistice.Astfel se asigura dinamisul necesar unui ziar si cresterea cotei de interese.

4. Principiul ponderii tematice – Asta inseamna ca un anumit grup de teme are preponderenta.5. Principiul problemelor prioritare – in cadul fiecarui grup tematic, subiectele sunt ierarhizate

plecand de la importanta si oportunitatea tratarii lor in contextual problematicii momentului.6. Principiul fregventei aparitiei – insistenta exagerata asupra unor teme poate duce la

banalizarea lor.7. Principiul diversitatii semnaturilor – Este obligatia secretarului general de redactie sa

asigure in fiecare numar de ziar semnatura cat mai multor autori, ceea ce ar asigura varietatea stilistica pretinsa de o publicatie interesanta.


8. Principiul raportului dintre semnaturile personalului redactional si cele ale colaboratorilor – Balanta trebuie sa incline in favoarea jurnalistilor angajati ai publicatiei respective.

9. Principiul respectarii datelor, zilelor si locurilor de aparitie a rubricilor fixe Sunt si situatii cand dincolo de activitatea curenta a publicatiei se deruleaza unele actiuni speciale de presa (o campanie electorala, un referendul, etc), cazuri cand sunt angrenate unul sau mai multe departamente ale ziarului care isi contureaza o strategie proprie, stabilindu-si directiile de actiune si fortele redactionale necesare.

Activitatea de presa se poate rezuma la 4 operatii de baza :

1) Cautarea si obtinerea informatiilor2) Pregatirea informatiilor, adica transformarea in produs jurnalistic a datelor oferite si selectionate

din societate.3) Realizarea ziarului in urma unui complex process de concepere si elaborare.4) Difuzarea , drumul spre cititor.Acesta poate fi asigurat prin vanzarea la chiosc, abonamente sau

editie electronica. Personalitatea fiecarui ziar se defineste printr-o bipolaritate. Pe de o parte exista o individualitate exprimata de aspectul strict publicistic (inclusiv expresia grafica) , iar pe de alta parte intalnim personalizarea prin elemente tehnice si extraredactionale care ii marcheaza existenta. Francezul Jacques Kayser stabileste 15 elemente care pot constitui actul de identitate a oricarei publicatii:

1. Titlul publicatiei- de regula exista o anumita concordanta grafica intre culoarea titlului si structura tematica a ziarului. Indicatiile care insotesc titlul sunt esentiale pt definirea profilului publicatiei si a ariei de acoperire.

2. Sediul administratiei si sediul redactiei – In conditiile in care cele 2 sunt separate se mentioneaza adresa pt fiecare in parte.

3. Periodicitarea- este marcata prin precizari de genul : cotidian , saptamanal, bilunar etc.4. Momentul aparitiei – Cotidianul poate include decizia de iesire pe piata intr-unul din

momentele cheie ale zilei ( dimineata, la pranz sau seara). In functie de o asemenea zonare temporal, ziarul marcheaza si sub aspect tehnic momentul aparitiei. Astfel dimineata cititorul este mai odihnit si de aceea curiozitatea si puterea de concentrare pt aflarea noutatilor il caracterizeaza. Nu intamplator aceste ziare cu aparitie la prima ora pun accent pe stiri, pe diverse comentarii, totul prezentat cu o litera mai mica , dar cu titluri pregnant si artificii grafice care atrag si ghideaza cititorii. O editie de seara se va impune printr-o paginatie mult mai aerisita, cu fotografii mai mari, cu o litera mai mare, atat in texte cat si in titluri, astfel incat sa asigure o lizibilitate mai usoara.

5. Data primului numar – Sunt publicatii care obisnuiesc sa marcheze momentul aparitiei tocmai in ideea evidentierii traditiilor publicistice.

6. Zona principala de difuzare – Aceasta poate fi mentionata prin sintagme de genul : national, regional, local.

7. Tirajul – Presa romaneasca actual nu obisnuieste sa mentioneze in totalitatea ei nr. exemplarelor pentru fiecare editie in parte. Sunt exceptii publicatiile care fac acest lucru. Motivul retinerii de a publica tirajul rezida in tirajele relative reduse, deopotriva in strategia legata de impactul asupra pietei publicitatii si a cititorilor.

8. Pretul – Cel putin in momentul actual este un factor de atragere sau de respingere pt cititori.9. Formatul – Oscileaza intre formatul mare si cel tabloid, cu diverse alte forme intermediare.10. Nr.obisnuit de pagini si nr. de coloane 11. Denumirea si adresa tipografiei12. Nr. de editii si zona acoperita de fiecare dintre ele.


13. Caracteristici exceptionale ale vietii ziarului ( ziar de front, de campanie electorala, z. consacrat unor evenimente speciale).

14. Locul de conservare a colectiilor – Presa romaneasca isi pastreaza colectiile in mod obisnuit in cadrul redactiei . In numeroase tari insa publicatii de prestigiu au depozitele in zone special amenajate, de larga circulatie, cu acces atat in format clasic cat si in format electronic.

15. Locul de depozitare a fisierelor ( la serviciul de documentare) .

In elaborarea ziarului intalnim 3 tipuri de discursuri( operatiuni):

1. Discursul redactional 2. Discursul secretarial3. Discursul tipografic

La acestea se mai adauga discursul comercial, promotional al publicatiei.

1. Discursul redactional - Reprezinta suma activitatilor impuse de documentarea si elaborarea textelor, deci incepe cu ceea ce putem numi descoperirea informatiei, selectarea evenimentului, alegerea elementelor care marcheaza actualitatea unei informatii, semnificatia ei si gradul de interes. In mod logic, urmeaza obtiunea gazetarului pt modalitatea publicistica de tratare a informatiei, mai concret alegerea genului publicistic, redactarea textului in functie de canoanele genului, proces in urma caruia fiecare department va dispune de un nr. de texte (manuscrise). Aceste proces este valabil si pt partea de ilustratii ( in special imagini foto). Asadar , finalitatea discurului redactional o reprezinta textile publicistice si ilustratiile. Aceasta este “marfa”, produsul cultural pe care reporterii si redactorii il ofera pt procesare compartimentelor de natura tehnica(secretariat de redactie, tehnoredactare etc)

2. Discursul secretarial – Acesta are in principal menirea de a ordona manuscrisele si stocul de ilustratii, mai intai in cadrul fiecarei pagini si mai apoi in cadrul si apoi insamblul publicatiei.Criteriile care fundamenteaza aceste operatiuni sunt in buna masura de ordin tehnic (cotare si calibrare texte si ilustratii etc), dar si jurnalistic (titrare, rescriere paragrafe etc).

3. Discursul tipografic - in acest caz, precumpanitoare este preocuparea tehnica de a asigura un produs cultural ( ziar , revista ) tiparite in conditii bune, care sa asigure lizibilitate, un raport optim intre alb si negru pe de o parte si culoare pe de alta, cu accent pe claritatea nuantelor si detaliilor tipografice.

Daca secretariatul de redactie va procesa texte care nu au viza sefului de department si a factorilor de decizie ierarhic superiori, tipografiile nu vor trece la imprimare decat dupa momentul in care au “bunul de tipar”(BT) din partea secretarului de redactie dat de exemplarele de proba ale publicatiei. Discursul comercial este o zona care apartine marchetingului si se refera la preocuparile legate de difuzarea publicatiilor(chioscuri, abonati), vanzarea lor, recuperarea cheltuielilor si a retururilor(poubl. nevandute). Aceste eforturi se adauga celor depuse pt optinerea contractelor de publicitate, sporirea nr. de abonamente, grija pt aprovizionarea cu cele necesare desfasurarii activ. redactionale, precum si pt rezolvarea problemelor de dotare si modernizare. Succesiunea celor 4 sinteze/discursuri se realizeaza numai in ordinea prezentata. O nota aparte o face sinteza in domeniul marketingului, care se poate regasi prin unele elemente si in alte momente ale realizarii publicatiei. Ritmul succesiunii celor 4 discursuri difera, fiind mai alert in cazul unui cotidian si mult mai relaxat la un saptamanal sau la o publicatie lunara.


CURS NR. 2. Fluxul activitatii publicistice

Fiecare redactie isi desfasoara activitatea in functie de :

1. Ora de inchidere a ziarului2. Ora de inchidere a fiecarei pagini in parte3. Capacitatea profesionala a corpului tehnic, in special de la tehnoredactare, culegere si

corectura, correlate cu performatele echipamentelor de care dispun.4. Orele de inchidere a emisiunilor de stiri ale agentiilor de presa.

In concordanta cu asemenea parametrii se stabileste orarul redactiei sic el al diferitelor departamente. Asa se explica faptul ca unele sectii redactionale au ore de program propriu diferite de ale altor compatimente . Finalul editiei este insa acelasi pentru intregul corp redactional.

In functie de elementele amintite, redactia stabileste pentru tot parcursul zilei orele cand:

1) Se elaboreaza presumarul nr. si apoi se definitiveaza sumarul la zi. 2) Momentul limita pt predarea ultimelor articole ale editiei3) Ora cand se desfasoara sedinta de sumar, cu mentiunea ca sunt publicatii care

organizeaza si o a 2-a sedinta la orele pranzului.4) Momentul cand se alcatuieste si se definitiveaza macheta nr la zi.

Pentru fiecare etapa se stabileste un deadline in asa fel incat toate operatiunile necesare sa fie realizate cu acuuratete si promptitudine, evitandu-se timpii morti si modificarile de fond.Teoreticianul frances Ándree Boire, nominalizeaza urmatoarele momente obligatorii in fluxul normal al muncii de presa:

1) Stabilirea si pregatirea anunturilor publicitare.2) Stabilirea setului de inf si articole ale editiei in lucru.3) Alcatuirea sumarului si a strategiei publicatiei la care se lucreaza.


4) Efortul cerut de procesul de paginare.5) Imprimarea ziarului.6) Difuzarea.7) Vanzarea.

Primele 4 etape sunt gestionate de secretarii de readactie. Celelalte apartin imprimeriilor, respective unor servicii specializate pt difuzare si vanzare. Politica editoriala fiecarei publicatii este raspunzatoare pt modul in care este aleasa, prelucrata si lasata sa circule informatia venita la redactie.Ea determina viziunea unitara in configurarea fiecarui nr de ziar. Orice redactie dispune de instante de decizie sefii de departamente, redactorii sefi-adjuncti, secretarul general de redactie, redactorul sef, directorul publicatiei.


CURS NR.3. Secretariatul de redactie – departamentul de sinteza al presei scrise In jurul secretariatului de redactie graviteaza tot ce tine de activitatea jurnalistica.El este personajul care conduce si org la zi procesul de productie redactionala.Prin obligatiile profesionale pe care le au membrii acestui department, secretariatul de redactie detine statutul de organ executiv in cadrul structurii organizatorice a oricarei institutii de presa. Ziarul nu este o alaturare simpla de elemente disparate (texte, titluri, ilustratii), ci o opera de creatie.Secretarul de redactie programeaza in si la timp diferitele etape ale procesului de “fabricare“ al ziarului.

Secretariatul de redactie este un liant redactional:

1) In plan vertical, prin relatia nemijlocita pe care o are cu redactorul sef.In acest fel, el faciliteaza relatia dintre conducerea redactiei si membrii colectivului trasmitandu-le observatiile, sugestiile, multumirile sau ingrijorarile factorilor de decizie, facand cunoscute totodata conducerii si opiniile jurnalistilor.

2) In plan orizontal, prin legatura foarte stransa si dinamica cu toate departamentele redactiei, in ideea gestionarii unei activitati comune.

Secretarul si secretariatul de redactie asigura o functie integratoare, intrunind competentele unui compartiment de comanda. El functioneaza simultan si ca un dispecerat.In aceasta calitate, receptineaza intreaga productie jurnalistica dupa ce aceasta a primit viza sefilor departamentelor redactionale si a conducerii ziarului.Tot de secretarul de redactie tin o seama de operatiuni specifice de procesare a textelor (calibrarea si cotarea lor). Supravegherea si monitorizarea activitatii publicistice a redactorilor, acoperirea ariei geografice in care este raspandit ziarul, structurarea tematica si asigurarea unui desing cat mai atragator sunt alte directii de actiune pt secretariatul de redactie.Toate aceste elemente atesta faprtul ca secretarii de redactie au un rol determinant in procesul de concepere si elaborare al publicatiilor. Pentru cititori, secretarul de redactie este cel mai adesea un personaj anonim, al carui nume il regasesti doar in caseta redactionala.In organigrama unui ziar insa, el este un personaj de prima marime. Elaborarea cotidinului actual a impus si o reconsiderare a rolului secretarului de redactie, determinate in primul rand de acumularile in plan tehnologic. Standardizarea unor publicatii, a conceptului editorial al acestora, cu dimensiuni riguroase a textului, articolului sau stirii in oglinda paginii, cu definirea unor structuri fixe de paginare, au determinat renuntarea la postul de secretar general de redactie, atributiile acestuia fiind preluate de alti factori de decizie(sefi de departamente, responsabilul de nr etc). Secretariatul de redactie nu este un simplu technician, ci un gazetar de tip special care stie sa citesca citesca si grafic un articol.El este obligat sa stie ce ii trebuie pt realizarea ziarului la zi, cat si cand.El trebuie sa aiba capacitatea de a schita, fie si numai mental in prima faza, continutul ziarului.Obligatoriu, el va tine cont de ce a aparut in nr precedentept a evita repetitiile, pt a asigura urmarile unor texte aparute in numerele anterioare.Obigatoriu el va cunoste particularitatile muncii de corectura, culegere texte si tehnoredactare. In raspunderea sa revine si cunoasterea tuturor deciziilor de ordin redactional luate la sedinta de sumar.Cerinta este ca el sa fie un om ordonat si exact, astfel incat el sa poata mentine pe toata durata zilei un contact permanent cu echipa de serviciu, cu sefii de departamente, care au obligatia de a-i furniza manuscrisele necesare la dimensiunile si termenele stablite, cu factorii de conducere ai redactiei, care pot fi consultati in anumite situatii sau care pot transmite unele modificari sau informatii de ultim moment. Obligatia lui este sa stie la cine poate apela pt completarea unui text sau dimpotriva pt reducerea lui.


Secretarului de redactie ii sunt tranzmise de pe teren diferite informatii de catre corespondentii teritoriali ai ziarului sau de catre reporterii si fotoreporterii aflati in documentare. Tot secretarului de redactie ii revine obligatia de a tine legatura cu agentiile de stiri si serviciile specializate ale acestora(foto, documentare). In toate fazele prin care trece elaborarea publicatiei, secretarul de redactie trebuie sa tina seama de actualitatea, semnificatia si interesul dovedit de fiecare mesaj publicistic in parte si de impactul acestuia asupra cititorului. Intrebarea permanent ape care si-o pune secretarul general de redactie este daca ceea ce se va publica va interesa cititorul. Obligatia lui este sa asigure unitatea de continut a ziarului si sa pastreze trasaturile specfice structurii grafice care confera personalitate publicatiei.

Profilul psiho-profesional al secretarului de readatie:

-Sa aiba o minte ordonata-Sa aiba un simt al proportiilor-Sa aiba indemanarea de alucra repede si exact- Sa posede o cultura generala solida si o cultura politica de fond-Sa aiba capacitatea de a lua decizii rapide -Sa aiba disponibilitate pt munca sub presiunea timpului si intr-o atmosfera de agitatie.-Sa aiba memorie buna-Sa manifeste spirit de echipa-Sa stapaneasca multiple cunostinte in domeniu pt a avea un limbaj comun cu cei din

compartimentele tehnice( IT, tipografie, difuzare).-Sa dovedeasca o buna stapanire a limbii-Daca lucreaza la publicatii de speciliate( reviste de stiinta, publicatii sportive ) este extrem de util sa

aiba cunostinte de specialitate. Cati secretari de redactie sunt intr-o redactie? Regula ar fi sa existe cel putin 2, incat sa lucreze fie o zi da, o zi ba, fie unul de dimineata altul de dupa-amiaza. In cazul marilor cotidiane se practica sistemul secretarului de redactie specializat pe fascicule tematice.Departamentul de politica externa isi organizeaza singur din perspectiva secretariala paginile, beneficiind de supervizarea secretarului de serviciu sau a secretarului general de redactie.Aceasta dubla coordonare este valabila din ratiunea editarii unor sisteme de paginare identice cu cele practicate in pagina alaturata. In Occident compartimentul secretaratului de redactie este condus de un prim-secretar de redactie sau redactor-sef tehnic.Aceste compartimente au insa si secretar general de redactie care gestioneaza si problemele administrative, supravecheaza cheltuielile redactiei, acorda concedii etc.In presa engleza exista un secretar de redactie care are doar obligatia de a citi toate textile, de a le tria in functie de valoare, oportunitate si actualitate.Munca lui este continuata de alt secretar care are misiunea de a prelucra tehnic manuscrisele.

Etape in activitatea unui secretar de redactie :

1. Strangerea si planificarea informatiilor, a ilustratiilor - fixarea unor termene limita pentru predarea articolelor

2. Lectura manuscriselor si corectarea lor3. Calibrarea textelor (indicarea datelor tehnice)4. Titrarea5. Alegerea ilustratiei, redactarea si calibrarea legendelor pentru fotografii6. Elaborarea machetelor pentru intreaga publicatie

Mapa numarului la zi trebuie sa cuprinda:


-Publicitate-Productia publicistica-Materialul ilustrativ

Secretarul de redactie isi organizeaza activitatea in functie de:

1) Periodicitatea publicatiei2) Numarul de pagini al acesteia3) Dinamica personalului de lucru4) Nivelul de calificare si capacitatea de efort a personalului din subordine5) Performanta tehnica a dotarii din redactie si a utilajelor tipografice6) Programul agentiilor de presa7) Clauzele pe care le contine contractual incheiat cu tipografia

Activitatea secretarului de redactie tine seama de 2 momente esentiale

1. Cel operational, care se refera la activitatea curenta2. Cel strategic, care rezuma discutiile purtate cu sefii de departamente si cu redactorii in legatura

cu articolele care urmeaza sa fie elaborate.

CURS NR.4. Sedinta de sumar

Acest moment al dicursului secretarial poate fi intalnit si sub numele de sedinta de machete sau conferinta redactionala.Indiferent de numele sub care este cunoscut, acest moment rezuma preocuparea pentru punerea la timp a structurii tematice si grafice a fiecarei aparitii a unei publicatii. Sedinta de sumar este socotita puntea de legatura dintre discursul publicistic si cel secretarial.Ea se desfasoara de regula in biroul redactorului-sef, sau intr-o sala special destinata acestui moment.Pentru sedinta de sumar, toti cei care participa de drept se pregatesc in mod special. La sedinta de sumar participa principalii factori de decizie ai publicatiei: directorul, redactorul–sef , redactorii-sefi adjuncti , secretarul general de redactie, sefii de departamente, responsabilul paginii externe la zi , un reprezentant al fotoreporterilor si, in situatii speciale, reporterii care vor acoperi marile evenimente anticipate in ziua respective. Acestora li se adauga alte doua pesonaje care au roluri extreme de importante in realizarea numarului la zi: secretarul de redactie, responsabilul de numar (daca acesta este alta persoana fata de cei din stafful redactional).Pe parcursul sedintei pot fi invitati si consultati si alti membri ai redactiei (contabilul sef , seful difuzarii, seful IT, etc). Responsabilitatea aparitiei fiecarui numar al unei publicatii (cotidian, indeosebi,) apartine de regula unei echipe de serviciu.Ea este alcatuita din responsabilil echipei si secretarul de redactie, fiind completata cu un membru al echipei redactionale (prin rotatie) care se numeste “cap limpede”.Rolul acestuia este de a parcurge cu ochi si simt politic, juridic, logic, deontologic, gramatical si chiar grafic intreaga publicatie inainte de a fi tiparita. O asemenea lectura specializata nu se face doar in faza finala a ziarului, ci se desfasoara treptat pe masura ce procesul se elaborare al ziarului inainteaza. Echipa de servicu se sprijina si pe formatia de corectori ai publicatiei, alcatuita din cel putin 2-4 corectori.


Echipa de serviciu isi desfasoara activitatea in paralel cu fluxu redactional obisnuit, pastrandu-si un satatut de independenta, datorita obligatiilor profesionale stricte si urgente pe care le are de rezolvat.Sedinta de sumar se desfasoara in cele mai multe redactii dimineata, la prima ora a programului, pentru inventarierea principalelor venimente ale zilei si distribuirea fortelor. In practica, la publicatiile cotidiene s-a incetatenit si o a doua sedinta de sumar in preajma pranzului (in intervalul oral 12-14) pentru definitivarea structurii editiei la zi.Aceasta este o sedinta mai rapida care nu reuneste toti membrii de drept prezenti la ora sedintei de dimineata. Acest program difera de la o redactie la alta in functie de traditia pe care o are numarul de personal de care dispune , periodicitatea publicatiei, stilul de conducere adoptat.

Etapele sedintei de sumar.Continutul lor

In cadrul acestei sedinte de sumar, se croieste ziarul atat din perspectiav continutului, cat si din cea a aspectului grafic. Sedinta de sumar se deasfasoara in doi timpi:

1) In primul rand se realizeaza o evaluare a numarului aparut dimineata.Cu acest prilej se analizeaza comparativ cu celelalte publicatii ce informatii au fost selectate, cum au fost paginate, sub ce forma grafica au aparut si ce titluri au avut. Alaturi de stirile propriu-zise se analizeaza tematica abordata de intregul numar, spatiul acordat unora dintre subiecte.oportunitatea aparitiei lor. Prin observatiile facute, directorul sau redactorul-sef al publicatiei urmaresc sa impuna si sa mentina un anumit stil al publicatiei pe care o conduc. Sedinta de sumar este principalul canal prin care directivele conducerii devin cunoscute.

2) Al doilea moment al sedintei sumar este dedicat definitivarii sumarului si chiar schitarii machetei numarului la zi. Tocmai de aceea se spune ca sedinta de sumar solicita in cel mai inalt grad capacitatea de decizie a celor prezenti, responsabilitatea si profesionalismul lor, fantezia si creativitatea jurnalistica.

Cu prilejul sedintei de sumar, prin discutii de cele mai multe ori animate se recurge la inventarul principalelor evenimente anuntate, precum si a celor probabile. Momentul este extrem de folositor pentru secretarul de redactie, prin ocazia pe care i-o ofera de a intelege unele subtilitati ale evenimentelor analizate, de a realiza gradul lor de importanta pentru publicatia la care lucreaza.Totodata, el poate afla ecourile avute de unele articole care au aparut in numerele precedente. La publicatiile cu aparitie saptamanala, sedinta de sumar se desfasoara in ziua imediat urmatoare aparitiei unui numar, fiind reluata in preziua aparitiei numarului pentru a definitiva sumarul numarului care va merge in tipografie.Acest ritm depinde in primul rand de contractul incheiat cu tipografia si clauzele exprese prevazute in ele. De regula, secretarul de readactie se prezinta la sedinta de sumar cu mapa numarului la zi.Aceasta mapa exprima faptul ca niciun numar al une publicatii nu pleaca de la zero. Cu alte cuvinte, sunt luate in calcul materialele aflate in portofoliul redactional (rezerva de articole si alte materiale publicistice).

Mapa adusa de secretarul de redactie contine:

1) Materiale de mica si mare publicitate a caror dispunere in pagina este cunoscuta in temeiul contractelor incheiate intre diferite institutii, firme, persoane particulare si publicatia respectiva. Acest tronson de materiale ii este oferit secretarului de redactie de catre departamenrul de publicitate pe cele doua categorii binecunoscute : mica publicitate si reclama.

2) Informatii de rutina, adica programele radio si tv, spectacole, utilitare (restrictii de circulatie, intreruperi de curent, etc), buletinul meteo, informatii bursiere, horoscop, etc.


3) Structura fiecarei pagini in parte, in functie de oglinda ziarului, care este stabilita odata cu aparitia primului numar al publicatiei.Ea reprezinta distribuirea paginilor specializate pe fiecare zi de aparitie.

Dincolo de o asemenea specializare a paginilor ( politica interna, externa economie, social, cultural , sport, divertisment etc ) .Pagini regasite si sub alte denumiri in unele publictii (reportaj, investigatii ect), redactiile acorda un rol determinat catorva dintre pagini. Doi specilisti nemti Peter Briermayer si Eberhar Wolf au inventariat urmatoarele tipuri de pagini:

-Pagina de titlu (prima pagina) - obtiunea lor este ca aceasta sa fie organizata ca o pagia vitrina care cuprinde numeroase trimiteri la articolele din interiorul publicatiei. Ea este astfel perceputa ca o sinteza a celor mai importante evenimente ale zilei precedente

-Paginile de opinii si de comentarii - Presa romaneasca apeleaza mai rara la asemenea structuri, cu exceptia catorva publiicatii care au impus aceasta practica (Romania Libera, Evenimentul Zilei, Cotidianul s.a)

-Pagina tematica (speciala) – exista situatii in care publiicatiile acorda o atentie deosebita unei anumite probleme politice, sociale, culturale sau economice.In asemenea cazuri se considera oportun ca tema respectiva sa fie tratata monografic.In acest mod se ofera cititorilor posibilitatea de a intelege istoricul problemei, sensurile temei respective, punctul de vedere pe care il acrediteaza publicatia.

-Pagina de stiri – recomandarea este ca ea sa nu lipseasca, decat in varianta in care se apeleaza la rubrici separate de stiri.

-Pagina de informatii utile – este una extrem e cautata de toate categoriile de cititori si ridica o seama de probleme secretariale sub aspectul tratarii grafice (textele fiind numeroase si scurte necesita ilustratii pentru a dinamiza oglinda paginii).

-Pagina cititorilor – din pacate aceasta este destul de rar prezenta in structurile publicistice, desi prin ea se mentine nemijlocit contactul cu cititorii. Obligatia secretariatelor de redactie este ca ori de cate ori e posibil sa utilizeze corespondentele de la cititori si sa le ilustreze pentru credibilitate cu fragmente extrase din aceste corespondente. Recomandarea celor doi teoreticieni este ca tratamentul grafic al acestor corespondente sa nu fie diferentiat, pentru a nu fi acuzati de obtiuni peferentiale.

-Pagina mozaic – este destul de fregvent prezenta, avand un dublu rol: 1) de informare; 2) de divertisment.

-Pagina editoriala – este specifica presei americane (editorial page). Peste ocean, asemenea pagini contin editoriale care nu sunt semnate, structurate pe subiecte diverse. Acestea pot contine pe langa editoriale scrisori adresate editorialistilor, precum si caricaturi.Tot in presa americana exista pagina opusa paginii editorial, care cuprinde tot articole pe teme politice, dar semnate (OP-E-page). Aceste doua tipuri de pagini aflate in interorul ziarului asigura exprimarea unei diversitati de opinii asupra unor probleme politice de actualitate

Mapa adusa de secretarul de redactie la sedinta de sumar contine si alte elemente importante:

a) In cazul in care ziarul a publicat in numarul precedent prima parte a unui articol, nu trebuie uitata continuarea.

b) Nu pot fi omise replicile sau diversele raspunsuri pe care ziarul are obligatia sa le dea in urma unor sesizari din partea unor persoane fizice sau institutii.

c) Totodata se va tine cont de raspunsurile unor institutii care au receptat semnalele critice ale ziarului.

d) Marcarea unor momente si date memorabile ale istoriei culturale.e) Secretarul de redactie valua in calcul si ceea ce au publicat ziarele concurente pentru a

evita sa ofere cititorilor informatii deja cunoscute. In situatia in care totusi se revine asupra


unor asemenea teme, obligatoriu abordarea lor va intregi documentarea cu noi date nesemnalate de celelalte publicatii.

f) Cat priveste rezerva de materiale (spek), aceasta trebuie actualizata de la o zi la alta printr-un trial extrem de riguros.

In concluzie, mapa adusa de secretarul de redactie propune conducerii ziarului un prim proiect – e drept partial – al numarului la zi.

Aceasta oferta va fi intregita de propunerile fiecarui departament in parte, pe baza carora secretarul de reactie va urmari ca sumarul sa acopere aria geografica in care este difuzat, sa asigure o tematica diversificata si o armonizare a genurilor publicistice, in asa fel incat sa rezulte un produs unitar. La sedinta de sumar se decide de asemenea structura iconografica a publicatiei ( tipul ilustratiei, dimensiunile ei precum si distribuirea in pagina). Tot la sedinta de sumar se stabileste tema editorialului si cine il va semna. Vor fi luate in calcul corespondentele din teritoriu, fie de la echipe de redactori aflate in teren, fie de la corspondenti teritoriali. De fiecare data, redactorul-sef va atrage atentia asupra dimensiunii materialelor, insisitand asupra conciziei si claritatii in exprimare. O data incheiata sedinta de sumar, structura numarului la zi dobandeste statul definitiv, sub aspect tematica si grafic.Aceasta nu inseamna ca nu isi vor gasi loc informatii de ultima ora. De regula raman deschise prima si ultima pagina pentru asemenea modificari.Acordul pentru aparitia stirilor de ultima ora apartine responsabilului de umar care in mod obisnuit il consulta in acest sens pe redactorul-sef sau directorul publicatiei.

Editii

Majoritatea codianelor care au raspandire nationala se tiparesc in mod curent in mai multe editii, de regula doua.

Motivele principale ale publicarii unor editii succesive sunt:

1. Ora limita la care trebuie incheiata prima editie, ora care este in concordanta cu momentul plecarii diferitelor mijloace de transport in tara. Modernizarea tehnologica a redactiilor corelata cu ceea a imprimeriilor a permis tiparirea editiilor in tiografii din alte orase ale tarii, ceea ce inlesneste transportul spre destinatar.

2. Publicarea ultimelor stiri importante. De regula, a doua editie este ceea difuzata in capitala si in zonele limitrofe intrucat aici distantele pot fi acoperite relativ repede si usor.In afara acestor editii intrate in practica zilnica a publicatiilor, pot fi intalnite si editii speciale, care nu se supun periodicitatii curente si nici nu au numarul de pagini obisnuit. Acestea sunt determinate de evenimente cu totul speciale.

CURS NR. 5. Munca pe manuscrise

Manuscrisul este un text publicistic elaborat, dactilografiat sau imprimat. Munca pe manuscrise (toaletarea lor) incepe pentru secretarul de redactie din momentul in care le are pe masa sa. Este de presupus ca autorii acestor texte le-au asigurat tinuta jurnalistica necesara:

-Dozarea elemenelor informative in functie de importanta faptului relatat-Modalitatea publicistica cea mai potrivita-Acuratetea (gramatical, lingvistica, precizia datelor, a numelor etc)


-Titrarea inspirata Pana sa ajunga la secretarul de redactie, aricolele primesc viza sefului de departament si chiar a redactorului-sef adjunct care coordoneaza departamentul.Aceasta viza include operatii destul de multe si adesea complexe :

-Modificarea unor paragrafe care sunt fie prealungi, fie nu pun in evidenta informatiile cu adevarat semnificative.

-Modalitatea publicistica aleasa nu este concordanta cu tema articolului.-Neajunsuri privind actualitatea, localizarea.-Fraze prea stufuoase care ingreuneaza lectura si intelegerea problemelor-Minusuri de documentatie-Informatii defaimatoare care aluneca spre calomnie-Titlul insuficient de expresiv.

Munca pe manuscrise a secretarului de redactie consta in :

-Selectarea manuscriselor-Critica manuscriselor-Corectarea-Titrarea-Ierarhizarea-Reliefarea unor parti ale textelor

Selectarea manuscriselor

Elaborarea unui numar de ziar include trei nivele de interes1. Social : tinteste scopul si aspiratii generale2. Editorial, care vizeaza de regula obiectivele inscrise in articolul program3. Al cititorului – segmentul caruia i se adreseaza publicatia

Critica manuscriselor

Manuscrisul trebuie sa respecte anumite reguli tehnice.Trebuie sa fie redactat pe file standard. O fila are 38 randuri x 65 semne, ceea ce inseamna ca o pagina de manuscris areaproximativ 2000 de semne.Nu toate tarile au aceleasi reguli.Francezii iau in calcul 1500 de semne, adica 25 de randuri x 60 de semne pe rand.Americanii au o alta modalitate de apreciere a dimensiunilor articolului. Pentru ei conteaza numarul cuvintelor dintr-o pagina. Secretarul de redactie tine cont ca pagina standard nu trebuie sa aiba mai mult de trei corecturi. Modificarile se fac cu pixul.Adaugirile, completarile mai mari se fac pe fila separata.Numerotarea lor se face in partea dreapta sus cu un pix colorat indiferent de numerotarea anterioara. Secretarul de redactie va verifica de la existenta raspunsurilor la intrebarile paradigmei 5W+H, pana la numele personajelor care apar in articol, numele institutiei, citate, cifre, etc. O obligatie speciala a secretarului de redactie este sa verifice nivelul de actualitate al articolelor, cu prioritate al celor din spek (rezerva de manuscrise).Secretarul de redactie apreciaza oportunitarea publicarii in raport de multi factori : nivel de interes, context publicistic, raportul titlul-continut etc.

Corectarea manuscriselor

Nu este atributia secretarului de redactie, dar acesta nu poate fi indiferent la o seama de situatii: inadvertente, repetari nejustificate, titluri cu sintagme asemanatoare sau chiar identice, excesul de neologisme, artaisme, regionalisme sau elemente de argou.


Ziarul trebuie sa fie o scoala de limbaj, asa se exlica si corectiile stilistice pe care secretarul de redactie le face sau le propune autorilor. Secretarul de redactie este cel care gandeste si grafic pagina. In cazul articolelor masive secretarul de redactie propune autorilor spargerea masei de text cu subtitluri si ilustratii. Acetsea ofera un ghidaj al lecturii, implicit relansarea acesteia. Secretarul de redactie propune vitrinaje (chenare), sapouri etc.Sapoul este asezat imediat sub tiltul articolului, fiind reliefat grafic prin litera sau format.Menirea sapoului este : cuprinde mesajul esential al articolului, rezuma textul articolului, preia functiile paragrafului initial.Sapourile pot fi : informative, incitative, mixte, de actualizare, de prezentare.

Titrarea manuscriselor

Titlul este textul cel mai citit din ziar. Acesta ghideaza lectura, rezuma tema articolului si atrage atentia cititorului.El este, cum se spune, un contract intre jurnalist si cititori. Un titlu este eficient cand spune mai putin, dar sugereaza mult. Puterea de captare a titlului depinde mai mult de continutul lui decat de grafica si de locul in pagina.Titrarea este socotita cea mai dificila parte a profesiei de gazetar. Un titlu poate manipula cititorul, poate salva articole neinteresante, dar si ingropa altele cu virtuti jurnalistice certe. El este cartea de vizita a unei publicatii.Titlul trebuie sa aiba un mesaj foarte clar care sa fie extras din informatia principala a textului. In opinia lor titlul trebuie sa asigure o legatura stransa intre text si cititor. Titlul trebuie sa fie corect formulat, usor de inteles, lipsit de echivoc, pentru a-l atrage spre lectura pe cititor. Secretarii de redactie nu pot schimba titlurile rubricilor, ci doar sa le redimensioneze grafic.

Secretarul de redactie este preocupat de :

1. Elementele componente ale titlului si unitatea lor logica.(supratitlu, titlu, subtitlu).2. Structura logica si gramaticala3. Caracterul de litera cu care este cules In esenta, titlul trebuie sa fie : informativ, incitant, concret, concis si sa foloseasca cuvinte semnal.

Ierarhizarea manuscriselor

Este determinata de : -spatiu publicistic destinat fiecarui articol, criteriile de ordonare in virtutea carora sunt repartizate

textele-Actualitatea textului, gradul de interes, tema abordata, structura paginilor publicatiei, contextul

paginii, strategia publicatiei-Reliefarea unor parti ale textelor-Exprimarea (distribuirea) textului pe formate (pe coloane)-Intesitatea literelor-Corpul de litera-Spatieri intre randuri sau coloane-Cadraje (chenare) utilizate


CURS NR.6. MACHETAREA

Teoreticianul André Boire sustine ca scopul paginatiei nu consta pur si simplu in a aranja articolele, titlurile, ilistratiile si anunturile publicitare pentru a umple toate paginile.Ea isi indeplineste rolul atunci cand punerea in pagina, adica machetarea reuseste sa fi pe placul unui numar cat mai mare de cititori, prezentandu-le informatiile intr-un mod cat mai atragator. Machetarea este operatinea de ambalarea cat mai atractiva a produsului pentru a-l vinde cat mai bine. Elementele fundamentale in paginare sunt ordinea si constrastul. Ordinea presupune alegerea valorilor, iar contrastul varietatea acestora. Secretarul de redactie este cel cre are o viziune unitara, sintetica asupra numarului la zi. Factorii care influenteaza machetarea. Primul element determinant il reprezinta cititorii.Asteptarile lor au determinat continutul si aspectul grafic al publicatiilor. La inceputurile ei, presa avea un aspect auster, lipsit de ilustratii, in care textele erau insirate unul dupa altul fara cea mai simpla incercare de diferentiere a lor, de marcare a importantei lor. O data cu cresterea nivelului cultual al cititorilor, creatorii de presa au trecut la diversificarea tematica a publicatiilor si sporirea expresivitatii grafice. Un al doilea element care a influentat evolutia punerii in pagina a fost tehnica tipografica. Pe masura ce aceasta s-a perfectionat, facilitatile in schimbarea aspectului grafic al publicatiilor au crescut. Al trelea factor l-a reprezentat moda. Nu intotdeana influenta ei a fost si benefica.Adesea fiind folosite litere excentrice, greu de citit sau alte artificii grafice care au dus la amalgamarea paginilor, ingreunand claritatea mesajului. Revistele au fost cele mai deschise inovatiilor de ordin grafic, tocmai din considerentul de a recupera handicapul fata de presa de informare.

Functiile punerii in pagina

In momentul in care un secretar de redactie isi pregateste presumarul zilei si isi pregateste schita de macheta, el se afla in fata unui conglomerat publicistic in care se confrunta cu o alaturare de piese din care urmeaza sa construiasca o publicatie cu personalitate consacrata. Pentru a ordona acest material, secretarul de redactie recurge la cateva operatii necesare. Prima dintre ele este dedicata ordonarii elementelor publicistice pe care le are la dispozitie. In acest sens el isi repartizeaza materialul publicistic ( stitrile, articolele, fotografiile, ilustratiile etc) pe pagini (economice, sociale, politice, culturale, sportive, utilitare, etc) conform oglinzii ziarului. Oglinda ziarului reprezinta dispunerea paginilor pe zile, pe durata unei saptamani. Apoi, in cadrul paginilor aceleasi materiale sunt


grupate pe rubrici.In unele situatii, materialele care trateaza aceasi tema, dar din unghiuri diferite si sub modalitati publicistice variate pot fi grupate sub un titlu comun. O astfel de ordonare a materialelor este necesara pe de o parte pentru pas trarea unei coerente publicistice si pe de alta parte, pentru a putea oferi cititorului fidel posibilitatea de a-si regasi rapid si in acelasi loc, in aceeasi pagina, informatia de care are nevoie si pe care o astepta. O a doua operatie pe care o realizeaza secretarul de redactie este ierarhizarea informatiilor. In functie de propriile criterii jurnalistice, in concordanta cu politica editoriala si cu strategia adoptata in raport cu momentul calendaristic, secretarul de redactie impreuna cu editorii ziarului( redactori-sefi adjuncti, sefi de departamente, toti sub coordonarea redactorului-sef) sunt analizate toate materialele publicistice disponibile, stabilindu-se oportunitatea publiicarii lor, contextul in care vor vedeea lumina tiparului (daca sunt pentru prima pagina sau pentru pagina de interior). La randul lor, articolele sunt distribuite pe pagini conform principiului de sus in jos si de la stanga la dreapta, in functie de relevanta lor tematica si publicistica.La baza ierarhizarii se afla criterii diverse, de ordin politic, psihologic, cultural, geografic, uneori chiar pesonale ale redactiei. A treia operatie pe care o realizeaza secretarul de redacte vizeaza structurarea grafica a publicatiei.Se porneste de la premisa ca fiecare cititor este atent la aspectul estetic publicatiei, chiar daca precumpanitor este criteriul tematic. O data cu operatiile legate de punerea in pagina (machetare), discursul secretarial atinge momentele sale cele mai sensibile, in care creativitatea publicistica se implineste. Un cotidian nu trebuie sa alerge dupa tendintele la moda in domeniul aspectului grafic, cu alte cuvinte nu trebuie sa fie la moda, ci sa corespunda tipului sau.

CURS NR.7. Structuri de paginare

1. Pe verticala In acest caz articolele, ilustratiile si titlurile sunt dispuse in asa fel incat baza constructiei grafice va fi mai ingusta decat inaltimea.O asemenea structura de pagiare asigura suplete si o verticalitate care, spun psihologii, denota fermitate in discurs.Aceasta paginatie impune o grafica eleganta si un joc rafinat al elementelor componente ( volume de text, linii, chenare, alternanta spatiilor albe cu cele negre). Acest tip de paginare s-a impus in presa americana, englezeasca si italiana.

2. Pe orizontala La prima impresie este reversul primei tendinte, adica a paginarii pe verticala.Potrivit acesteia textele , titlurile, ilustratiile sunt organizate astfel incat sa aiba baza mai mare decat inaltimea. Numerosi specialisti sustin ca aceasta formula asigura o expresivitate a paginatiei. Textele sunt dispuse de obicei pe mai multe coloane, titlurile pot fi culese cu un corp de litera mai mare si alcatuite din mai multe cuvinte.Aceasta structura permite o mai buna evidentiere a ilustratiilor, iar anumite documente care sunt redate grafic vor avea o lizibilitate net superioara.

3. Formula mixta


Reprezinta de fapt o combinatie a primelor doua. Pentru a asigura un caracter unitar al acesteia, machetatorul trebuie sa lucreze indeaproape cu graficianul in ideea evitarii structurilor improvizate, de alaturare fortata a unor texte si ilustratii.

4. Paginarea in scara Originea acestui mod de paginare se afla in tiparul de carte in care textele curg unul dupa altul, fara a avea o delimitare suficient de expresiva.Aceasta paginare se aplica extrem de rar si numai acolo unde conditiile tehnice sunt modeste, fara a interesa evidentierea vizuala a textelor furnizate de reporter.

5. Paginarea in rama Ideea de baza in acest caz este ordonarea clara atextelor si a imaginilor. In principiu, aceasta formula urmareste dispunerea textelor si a titlurilor in coloane de lungimi diferite.Astfel, titlurile au un dublu rol, in sensul ca prin dimensiunea lor acestea atrag atentia asupra importantei unui articol, divizeaza pagina si il orienteaza pe cititor. In acest fel se evita pozitionarea articoleleor la acelasi nivel si se realizeaza imposibilitatea fracturarii longitudinale sau transversale a paginii. Dezavantajul unei asemenea paginari rezida in fortarea cititorului de a se orienta numai dupa continutul articolelor.

6. Paginarea in bloc In aceasta structura, articolele impreuna cu titlurile lor sunt pozitionate fie unul deasupra celuilalt, fie alaturat. Se obtine in felul acesta dispunerea pe pagina a unor bocuri de text compacte, adevarate sabloane dreptunghiulare. Dezavantaje:In cazul texteor mai mari riscul este ca titlurile sa fie pozitionate unul langa altul, de unde pot aparea dificultati in lecturarea lor si intelesuri subtextuale nedorite. Un secretar de readactie inspirat va apela in asemenea situatii la folosirea unor caractere de litera diferite, atat la titluri cat si la text.

7. Paginarea in module Este un gen de structurare a paginii care favorizeaza intr-o mult mai mare masura relatia dintre text si imagine. In cazul in care articolul si fotografia se refera la aceeasi tema se incearca si grafic obtinerea unui modul compact. In delimitarea acestui modul se folosesc linii fine de coloana, care il delimiteaza pe veriticala sau pe orizontala in structura paginii. Lectura unei asemenea pagini este mult usurata, existand insa pericolul ca ea sa arate monoton si plictisitor.

Principii de paginare

Independent de modul de structurare a paginii de ziar, la intocmirea machetelor, secretarii de redactie trebuie sa tina seama de cateva principii :

1. Se recomanda eviatarea unei mase mari de text compacte de si uniforme, fara utilizarea unor artificii grafice.

2. Se va evita plasarea unor fotografii spre marginea paginii privind spre exterior.3. Nu este recomanda paginarea alaturata a doua articole tratate grafic in aceeasi maniera.4. Se recomanda evitarea pe cat posibil a titlurilor alaturate la acelasi nivel a unor articole difeite,

mai ales daca sunt culese cu aceeasi litera.5. Nu face o buna impresie paginarea articolelor in scara.6. Nu se practica paginarea de tip american in care un articol poate continua fara titlu direct sub

un alt articol din cadrul aceleiasi pagini.7. Nu sunt admise fotografiile numite „santinele”, dispuse in cele patru colturi ale paginii de ziar.8. Nu se recomanda apelarea la aceleasi solutii grafice in cazul paginilor care se afla fata in fata.

Un tratament grafic aparte se recomanda pentru paginile speciale care abordeaza in stil mongrafic sau nu o tema unica, de larg interes. Procesul de machetare trebuie sa ia in consideratie si momentul aparitiei ziarului. In cazul unui cotidian de dimineata, de pilda, cand cititorul este mai odihnit si curios textele paginilor, inclusiv titlurile pot fi culese cu o litera ceva ma mica, evitand artificiile grafice.Un ziar de seara va tine seama ca puterea de concentrare a cititorului nu mai este aceeasi ca dimineata.De aceea paginarea va fi mult mai aierisita, cu litere mai mari, cu fotografii mai mari care sa faciliteze letura.


Diferente apar si in cazul formatului publicatiei.Tabloidul impune o lectura globala, de aici si preocuparea secretarilor de readactie de a apela la imagini mari, focalizate pe un detaliu semnificativ, pe un contrast evident intre text si culoare.

CURS NR. 8 . Mecanica lecturii

Cititul presei difera fundamental de cel al unei carti. Textul unui volum este parcurs de regula in ordinea numerica a paginilor. Lectura presei are un caracter aparte, dictat de interesul informational, de curiozitatea de moment si de cautarea zonelor publicistice familiare. Ziarul, ca de altfel orice publicatie mai intai se rasfoieste. Paginile care capteaza atentia cititorului sunt la randul lor „maturate” cu privirea si abia apoi incepe lectura in detaliu a infomatiilor selectate. S-a constatat ca privirea cititorului de presa se indreapta mai intai spre paginile din partea dreapta a publicatiilor, care sunt cele fara sot. Apoi ochiul aluneca spre stanga, adica spre paginile pare. Aceasta mecanica a lecturii a capatat o importanta deosebita pentru activitatea secretariatului de redactie, pentru toti cei implicati in editarea si conceperea ziarului. Asa se explica de ce paginile impare sunt considerate ca facand parte din structura de rezistenta a editiei la zi. Un statut aparte are ultima pagina, care asemenea primei pagini contine infornatiile cele mai noi. Asa se explica de ce prima si ultima pagina sunt finalizate cu foarte putin timp inainte de inchiderea editiei. Mecanica lecturii decide si un anume clasament al paginilor, in functie de importanta lor. Locul inatai il detine prima pagina. Locul doi, ultima pagina. Locul trei revine paginilor de mijloc. Locul patru si-l disputa paginile impare. Locul cinci este rezercat paginilor pare. Daca analizam mecanismul lecturii la nivelul paginii de ziar atunci trebuie spus ca asezarea elementelor sale constitutive (texte, ilustratii , publicitate ) se face in functie de zonele supra carora staruie in mod firesc ochiul cititorului (deschiderea paginii, adica partea de sus din stanga, si contra-deschiderea paginii, partea din dreapta sus). Secretarii de redactie stiu ca partea de sus a paginii valoreaza mai mult decat jumatatea ei inferioara, iar partea stanga mai mult ecat cea dreapta. Nu intamplator in conceperea si elaborarea paginii, secretarul de redactie va avea in atentie punctul optic al paginii, precum si repartizarea iconografiei (adica a ilustratiei). Teoreticienii presei sustin in unatinimitate ca o buna asezare in pagina trebuie sa plece de la respectarea catorva elemente : echilibrul paginii, contrastul ei, punctele focale ( de interes) si dinamica paginii. Pregnanta noutatilor informationale poate fi inspirat evidentiata prin gabaritul titlului, ilustratiile complementare textului, folosirea culorii, a chenarelor, a corpului de litera.


Putem vorbi de mai multe tipuri de lectura :1) Lectura continua sau lineara. Este cazul in care cititorul parcurge textele de la un capat la

altul, fapt care-l obliga pe secretarul de redactie sa asigure textului o liziilitate sporita prin alegerea corpului de litera, a tipului de litera, precum si prin pozitionarea textului in pagina.

2) Lectura discontinua (selectiva). Este cel mai des intalnita atunci cand vorbim de lectura presei. Este generata de interesul de moment pentru stiri sau informatii utilitare. Este o lectura care permite accesul rapid la informatia cautata, atat cititorului ocazional, cat si celui fidel al publicatiei.Pagina tip vitrina (prima pagina) este extrem, de utila in acest sens prin trimiterile pe care le face la articole din cuprunsul pubublicatiei.

3) Lectura globala. Este practicata de cititorul grabit, de cel care vrea sa se informeze fara sa analizeze cu atentie ceea ce citeste, fara intentia formarii unei opinii sau confirmarea unui punct de vedere. In asemenea situatii, prevaleaza socul emotional creat de ceea ce se poate afla prin simpla ”maturare „ cu privirea a materialului publicistic din corpul ziarului.Titlurile care le contine pagina vitrina trebuie sa fie unele de captatie, tratate grafic cat mai sugestiv.

Realitatea a dovedit ca toate cele trei tipuri de lectura se intrepatrund, motiv pentru care structura grafica a punerii in pagina trebuie sa inlesneasca posibilitea ca acelasi articol sa poaa fi citit dupa preferinta, din perspectiva celor trei nivele diferite de lectura.

CURS NR. 9. Ilustratia

Fotografia constituie punctul de atractie al oricarei publicatii. Privirea cititorului de presa se indreapta cu predilectie spre doua elemente fundamentale ale structurii grafice a paginii de ziar :


a) Fotografia si alte elemente de ilustratieb) Titlurile articolelor

Selectia pe care o realizeaza instantaneu in astfel de situatii lectorul de presa si care se refera in special la cele doua elemente amintite este tributara tendintei actuale de vizualizare a presei scrise sub impctul foarte puternic al televiziuni. In cadrul procesului editorial, strategia iconografica este extrem de importanta, imaginile foto constituind poli de atractie foarte puternici. Intr-o lume in care vizualul fascineaza si acapareaza publicul, fotografia de presa a ajuns sa comunice mai mult decat titlurile articolelor si chiar textele. Imaginea se percepe mult mai usor decat un text, mai ales daca la mijloc se afla si limba in care a fost editat textul de presa, cunoscuta sau aproximativ stiuta de cititori. Fotografia de presa trebuie sa aiba in primul rand virtuti informationale si abia apoi sa se impuna prin estetica ei. Un fotoreporter profesionist va cauta sa imbine in cel mai inalt grad foto-informatia si expresivitatea imaginii. Secrearul de redactie va propune la sedinta de sumar si o selectie fotografica pornind de la specificul publicatiei, dar tinand cont si de valoarea informativa, valoarea documentara si valoarea simbolica a fiecarei imagini. Cu ajutorul unei fotografii abil pusa in pagina se poate ridiculiza sau chiar discredita o personalitate, dupa cum se poate impune o alta. Tehnicile sunt diverse, se poate apela la schmbarea cadrajului ( marirea unei anumite parti, renuntarea la unele elemente care o alcatuiesc ), adaugarea unui text explicativ care poate sa modifice mesajul. In astfel de situatii se ridica problema deontologiei profesionale, care pretinde neutralitate inabordarea temelor si subiectilor. Limbajul fotografiei de presa este unul universal, lesne de descifrat si convingator. Spre deosebire de text, imaginile sunt mesaje neconditionate care se abordeaza direct si global ( le citesti dintr-o privire ). Ele constituie structuri conventionale fata de coloanele de text si titlu. Pagina de ziar cuprinde si alte tipuri de ilustratii in afara fotografiei: grafice, harti, caricaturi etc. Utilizarea imaginilor reclama pricepere din partea secretarului de readactie. Secretarul de redactie va aborda fotografia in pagina in functie de numarul ilustratiilor. Daca avem o singura fotografie preocparea va viza marimea acesteia, pozitionarea in raport cu masa de text.Plasata neinspirat, fotografia in cauza poate genera suprafete moarte.Daca numarul fotografiilor creste la doi se apeleaza la un joc de volume. Pe o pagina nu au ce cauta doua imagini portrait sa doua imagini landscape.Daca in joc intra mai multe fotografii, atunci trebuie urmarite alte criterii de amplasare.Intre ele este inspirat sa se creeze un contrast nascut din continutul lor.Adica detaliul in cazul primei, imagine intreaga in cea de-a doua si partiala pentru a treia. O alta problema interesanta este raportul care se stabileste intre text si fotografie. Se pot ivi mai multe situatii:

1) Fotografia sustine prin vizualizare ideiile publicistice ale unui text.2) Fotografia completeaza aceste idei.3) Fotografia este insotita de o legenda (text explicativ)

Aceeasi fotografie poate avea explicatii diferite in functie de tipul publicatiei in care va aparea. Legenda fotografiei trebuie sa amplifice ceea ce cititorul constata la o simpla privire. Ea poate avea fie caracter informativ, fie explicativ.


CURS NR.10 CULOAREA IN PRESA

Un ziar care apeleaza la folosirea culorii este mult mai atractiv, parghiile de a vizualiza mesajul fiind astfel amplificate. Publicatiile mai sobre, chiar austere, care mizeaza mai putin pe spectaculosul grafic, pe senzationalul informational, pe aspectul pregnant comercial, se dovedesc destul de fidele sistemului alb-negru, culoarea folosind-o eventual doar in titlul publicatiei. Pentru aceste publicatii eleganta rezulta din raportul dintre alb si negru, din marimea textelor si din corpul de litera. Aceste publicatii sunt tot mai putine in lume. Obtiunile publicului, chiar si ale celui fidel, merg spre utilizarea culorii, fara a intelege insa prin aceasta un element de decor strident. Ca toate elementele gafice/ tipografice, culoarea trebuie sa se supuna principiului „forma corespunde functiei”. Ea poate indeplini functii diferite intr-un ziar : de pilda, poate evidentia pagina de titlu fata de celelealte pagini. Ea poate marca paginile de publicitate prin titlurile de rubrica sau poate scoate in evidenta anumite genuri de articole, cum ar fi comentariile date pe un fundal colorat. Experienta publicatiilor care au apelat la capacitatea expresiva a culorii dovedeste ca un asemenea element solicita din plin compartimentele tehnice : fotoreporteri, procesare foto, secretariat de redactie, tehnoredactare. Culoarea poate avea o functie de identificare a publicatiei in sine, de individualizare in peisajul presei, poate diferentia pagini, fascicole sau domenii tematice din cadrul ziarului. De asemenea, printr-o inspirata folosire, culoarea poate marca paginile sau spatiile publicitare, mentinand unitatea publicistica a ziarului, care este de obicei fracturata in zona publicitara. Culoarea isi asuma si isi disputa, nu in putine cazuri, domeniul fotografiei. O imagine alb-negru nu poate reda intotdeauna diversitatea nuantelor spre deosebire de o fotografie color care este de multe ori mai expresiva si, in anumite circumstante, mai dramatica (inregistrarea unui incendiu, a unui accident ). Secretarii de redactie nu trebuie sa uite ca in presa culoarea nu are un rol decorativ, ci unul functional, expresiv si motivat publicistic. In foarte multe imprejurari, culoarea are un simbolism al sau si sunt destule circumstantele in care se apeleaza la aceste trasaturi. Pe harti sau grafice, de exemplu, cu albastru se marcheaza apa, implicit buna ei calitate. Cu galben sau rosu se indica poluarea si nivelul ei. Folosind culori calde sau reci (rosu si albastru) se poate obtine o anume spatialitate in ordonarea elementelor. Culoarea rosie este perceputa de ochi drept calda si mai ales familiara, in timp ce albastrul pare rece si accentueaza spatial fundalul. La alegerea culorilor se va tine cont ca acestea sa nu fie dominante deoarece informatiile textelor vor fi astfel estompate. Pentru a evita kitsch-ul se recomanda limitarea la un nurmar redus de nuantate.

CURS NR.11.Calibrarea si cotarea

Machetarea unei pagini nu poate fi realizata decat impreuna cu alte doua manevre, sau operatini, care imbina aspectul estetic functional cu cel tehnic.Este vorba de calibrare si cotare, operatii la care sunt supuserand pe rand elementele care ii stau la dispozitie secretarului de redactie: texte, ilustratii, titluri.


Operatia de calibrare se realizeaza pornind de la importanta si marimea textului, precum si de la respectarea pragului de lizibilitate Secretarul de readctie cunoaste numarul de coloane pe care le are pagina de ziar precum si ecartamentul (latimea) fiecarei coloane. Calibrarea echivaleaza cu stabilirea spatiului si a locului pe care il va ocupa un articol. Cotarea etse o operatie prin care se marcheaza pe marginea masnuscrisului (separat pentru text si pentru titlu) formatul pe care il va avea textul dispus in pagina, dispunerea pe coloane, familia de litera aleasa, corpul literei si caraterul ei. Calibrarea se aplica si fotografiilor. Daca marimea initiala a fotografiei se pastreaza atunci se scrie pe spatele fotografiei, intre doua sageti cu varfurile indreptate spre exterior si dispuse parabel cu baza ilustratiei, cuvantul „natur”, sau 1/1. In cele mai multe cazuri, dimensiunile imaginilor se modifica, ori in sensul mariri ori al micsorarii. In tipografia clasica operatiunile de calibrarea si cotare presupuneau calcule anevoiase, pe care tehnica de calcul de astazi le elimina. Este suficient sa-i mentionezi dimensiunea (de regula, latimea pe care trebuie sa o ocupe o ilustratie) pentru ca de la sine calculatorul sa stabileasca proposrtiile de marire sau micsorare a ilustratiilor.

Macheta are urmatoarele componente :

1. Textele articolelor2. Titlurile3. Ilustratiile4. Publicitatea 5. Spatiile albe si culoarea

Tehnic macheta reprezinta un imprimat special numit si coala Raster, pe suprafata careia sunt marcate printr-o retea de linii conventionale coordonatele de amplasare a textelor si imaginilor.

CURSUL NR.12 Diviziunea muncii in institutiile de presa

Orice institutie de presa trebuie sa cuprinda urmatoarele segmente:

1. Un departament jurnalistic format din mai multe sectii, clasificate fie pe domenii (economic, politic, social, cultural, sportiv) , fie pe genuri (anchete, stiri, reportaje, fapt divers), fie pe zon geografice (local, national, international). Cel mai fregvent insa organizarea apeleaza la amestecul acestor criterii. Acest departament formeaza ceea ce in mod obisnuit numi redactie, ea reprezinta centrul vital al institutiei de presa si este legata prin numeroase fire de toate celelalte instante de furnizare a informatiei: agentii de presa, birouri de presa, public, colaboratori, etc.

2. Un departament tehnic, incluzand secretariatul de redactie, compartimentul foto, serviciul de corectura, tipografia – sectiuni valabile pentru presa scrisa – sau serviciile de productie ( lumina, sunet, scenografie, costume ) si intretinere pentru audiovizual.

3. Un departament economic, orientat de obicei spre servicii de publicitate (primirea anunturilor si programarea lorin paginile /emisiunile redactiei), de difuzare si de marketing.

Dupa cum se poate observa, in structura institutiilor de presa sunte reuniti, in relatii de productie, jurnalisti, patroni, manageri, ingineri, tehnicieni, muncitori, artisti, oameni de marketing si de publicitate. O asemenea alcatuire compozita nu poate functiona fara o diviziune clara a sarcinilor de productie. Din aceasta perspectiva, in institutiile mass-media coabiteaza doua mari aripi – una normativa si una utilitara. Aripa normativa include grupul orientat catre producerea materialelor jurnalistice (reporterii) si grupul orientat spre evaluarea acestor materiale (editorii). Aripa utilitara cuprinde grupul orientat catre obtinerea profitului (patronat si manageri) si grupul orientat atre asigurarea fluxului productiv(tehnicienii).

In interiorul redactiei putem distinge doua mari tipuri de activitati :


a) Cei care stranag informatiile, adica reporteriib) Cei care prelucreaza informatiile, adica editoriic)

Primul tip de actvitate raspunde nevoie oricarei institutii mass-media de a obtine materia prima necesara, in timp ce cea de-a doua vizeaza ordonarea fluxului informational si organizarea informatiilor selectate intr-un produs mediatic.

Reporterul

Activitatea reporterului este definita prin cautarea si aducerea spre publicare a unor informatii de interes public.

Pentru atingerea acestui scop, reporterul trebuie sa efectueze urmatoarele operatiuni : a) Sa se deplaseze din redactie la locul evenimentului pentru a avea un contact direct cu mediul in

care s-au petrecut respectivele fapteb) Sa colecteze cat mai multe informatii, bazandu-se pe urmatoarele procedee: observatia

imediata, interviul cu persoanele implicate in evenimente sau martore la desfasurarea acestora, investigatii in arhive, birouri ale diferitelor oficilialitati, biblioteci etc.

c) Sa verifice soliditatea informatiilor de care beneficiaza, folosind procedeele jurnalistice uzualed) Sa scrie texte intemeiate pe informatii culese, sa le pregateasca pentru publicare si sa le

supuna controlului si aprobarii de catre editor. Este lesne de observat ca scrierea textelor nu reprezinta decat ultimul element din lista sarcinilor unui reporter. Ca atare este de retinut ca esenta muncii reporterului nu sta in actul scrisului ( spre deosebire de activitatea scriitorului), ci in actul cautarii si verificarii informatiei. Reporterul nu este un om de birou, ci de teren.Activitatea lui cotidiana presupune mobililitate si usurinta in comunicare, capacitatea de a stabili usor realatii umane, de a intra in contact cu persoane din cele mai diferite categorii sociale. Capacitatea de a stabili contacte umaneeste cu atat mai importanta cu cat jurnalistul nu est e decat foarte rar martorul al unui eveniment. Cel mai adesea jurnalistul de teren isi strange informatiile dialogand cu actorii sau martorii evenimentului pe care el l-a ratat. Cateva calitati sunt considerate definitorii pentru un bun reporter : spiritul de initiativa, disponibilitatea de a se deplasa rapid si eficient in diferite locuri, flexibilitatea, puterea de lucru in salturi, capacitatea de adaptare rapida, curiozitatea si usurinta de a comunica. Prin tipul sau spcific de activitate, jurnalistul din presa de informare este obligat sa prezinte subiecte dintre cele mai variate. El este asadar un generalist, nu un specialist.

Editorul Spre deosebire de reporter, editorul este acela care, lucrand permanent in birou selecteaza, revizuieste si pregateste materaialele pentru publicare.El reprezinta, deci, o functie cheie in angrenajul unei redactii, deoarece deciziile sale determina continutul si aspectul fiecarui nou produs mediatic. In bibliografia de specialitate, editorii sunt desemnati prin sintagma „pazitori de porti”. Aceasta inseamna ca ei controleaza si regularizeaza fluul de informati si de materiale careinvadeaza redactia, stabilind :

1. Ce corespunde si ce nu corespunde profilului si intereselor acesteia2. Ce elemente din totalul celor selectate trebuie sa ocupe o pozitie prioritara si ce poate ramane in

celelalte spatii ale publicatiei. Editorii isi desfasoara munca pe niveluri diferite. Astfel exista editori de departament ( sefi de sectii pentru domeniile de interes ala institutiei respective) si editori ai institutiei ( redactori-sefi, redactori-sefi adjuncti, secretari de readactie, directori, manageri etc).


Editorii de departament se pot difrentia pe domenii ( economic, politic, social, sportiv, juridic, etc), pe produse ( editii, pagini tematice, programe locale, programe de dimineata, de seara sau de noapte) ori pe tipuri de activitati (editori de grafica, de fotografie, de acuratete stilistica etc). Cea mai mare parte a timpului unui editor se consuma in redactie, fie cu citirea textelor, fie in sedinte, unde impreuna cu ceilalti editori decide sumarele pentru zilele urmatoare. In aceste sedinte editrul este adesea un negociator, el trebuind sa impace :

1. Asteptarile echipei sale redactionale, care doreste ca materialele sectiei sale sa fie publicate prioritar si inpozitii favorizante, cu interesele celorlati editori de a-si promova propriile materiale.

2. Aspiratia sa si a subalternilor de a produce materiale jurnalistice complexe, si nu o data costisitoare, cu exigentele echipei manageriale.

Editorii au urmatoarele sarcini :

1)Sa indice reporterilor temele si evenimentele pe care acestia trebuie sa le urmareasca si ulterior sa le relateze

2)Sa primeasa diverse materiale ( articole, ilustratii, etc ) pentru a le studia, pentru a le pregati in vederea publicarii sau pentru a cere refacerea lor.Judecatile de valoare aleeditoriilor se bazeaza nu atat pe intuitia, cultura si gustul lor, cat mai ales pe obiectivele si criteriile politicii editoriale la nivelul publicatiei reaspective. Este motivul pentru care editorul poate reaspinge unele materiale neconcordante cu pozitiile, interesele redactie, cu manierea de scriere si prezentare specifica institutiei

3) Sa atribuie comentarii si article de fond diferitilor specialisti din redactie sau unor colaboratori4)Sa decida locul articolului in pagina, sa stabileasca titluril, subtitlurile, sapoul.5)Sa scrie editoriale care reflecta pozitia ziarului asupra unei teme sau a unui eveniment.

Privind aceste sarcini, observam ca editorul este in primul rand un factor de conceptie. El nu functioneaza numai ca un controlor pasiv al materialelor care ii ajung pe birou ci si ca un strateg ce decupeaza realul in sfere de interes, indicand reporterilor in ce directii trebuie sa-si indrepte puterea de investigatie. Institutiile mass-media poarta pecetea personalitatii editorilor, care le imprima o directie si un stil. Pentru a indeplini cu succes aceste sarcini, editorul trebuie sa aiba o suma de caliati:

-O experienta bogata in exercitarea profesiei de jurnalist- Un prestigiu intact- Stapanirea solida a limbajului jurnalistic- Un simt ascutit al evenimentului si al potentialului sau jurnalistic- O cultura generala complexa, profunda- O cunoastere exacta, subtila a legislatiei in presa si in deosebi a problemelor legate de etica

profesionala- Putere de decizie si excelente calitati de organizator- Capacitatea de a lucra in flux continuu

Documents

Conceperea si elaborarea ziarului