Comuna Snagov este situată în partea de nord a județului Ilfov, la 28 de km de București, pe D.N. 1 spre Ploiești. Localitatea Snagov este cuprinsă într-un perimetru pitoresc, care are ca vecinătăți comuna Gruiu, pădurea Vlăsia, lacul Snagov și rîul Ialomița.

Localitatea a fost pusă în evidență de vestigii arheologice, ca așezare geto-dacică din secolele II și I î.Hr., apoi ca așezare stabilă, în secolele X-XIII. Într-o zonă situată în nordul lacului Snagov, săpăturile arheologice au descoperit unelte și vase, datând din epoca bronzului și a fierului, monede romane și bizantine care fac dovada unei locuiri vechi și continue în această zonă, excelent apărată de apa lacului și de întinderea pădurilor din jur, bine aprovizionate cu vânat și pește.

Întemeierea localității este legată de construirea Mânăstirii Snagov pe Ostrovul din zona de nord a lacului Snagov, care s-a făcut de către primii voievozi de după Basarab. Nu este însă deloc exclus ca pe locul așezământului acestui voievod necunoscut să fi existat altul încă și mai vechi deoarece urmele de locuire de pe Ostrovul Snagovului urcă departe în timp, demonstrând o continuitate de viață impresionantă.

Relieful se prezintă sub forma unei campii (la o altitudine de 50 - 120 m), fragmentată de văi, cu terase locale, acoperite cu depozite loessoide pe care apar numeroase crovuri, usor înclinată dinspre N-V și S-E, tăiată de văi puțin adânci, cu lunci largi și tinere, peste care în trecut se întindea vestitul codru al Vlăsiei.

În jurul lacului Snagov se concentrează masive forestiere întinse, care sunt alcătuite din diverse specii de arbori, unele foarte rare, având o floră și faună foarte bogată. Padurea Snagov face parte dintr-o rezervație naturală, conservând atât flora cât și fauna. Lacul Snagov face parte din aceeași rezervație, conservându-și minunata floră, în special nuferii albi și galbeni, lotusul și stuful.

Dezvoltarea Snagovului, în directă legătură cu Mânastirea Snagov, se leagă de trei epoci, respectiv de trei domnitori de mare format. Pe vremea lui Mircea cel Batran (1386-1418) s-au realizat primele construcții, din același timp provin vestitele "porți" păstrate ca vestigii de preț în Muzeul de Artă. Biserica actuală de pe insulă a fost zidită de domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521). Întregul complex mânăstiresc a fost dezvoltat apoi sub domnia lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), care a infiintat aici si una dintre cele mai renumite tipografii ale timpului. În acest fel, insula a devenit nu numai o mânăstire înfloritoare, ci și un focar cultural. Cel mai vestit domnitor, de numele căruia se leagă Snagovul, a fost Vlad Țepeș (1456-1462). În 1456, el construiește aici nu numai o închisoare pentru trădători și tâlhari, ci și un zid de apărare, un pod și un tunel de refugiu pe sub apă, tunel care mai există și azi. Mânăstirea Snagov și-a trăit epoca de înflorire culturală pe vremea lui Constantin Brâncoveanu.

De numele acestui locaș se leagă și amintirea tristă a asasinării postelnicului Constantin Cantacuzino, boier înțelept și onest, care, deși grec de origine, s-a dovedit extrem de binevoitor față de români și problemele lor. Victimă a unui complot, Cantacuzino a fost arestat în noaptea de 20 decembrie 1663 și dus la Mânăstirea Snagov, unde a fost legat de un stâlp interior și strangulat. Ordinul fusese dat de voievodul Grigore Ghica (1660 - 1664; 1672 - 1673), cel care beneficiase de sprijinul deplin al lui Cantacuzino în dobândirea tronului. Voievodul s-a lăsat însa antrenat de intrigile propriei sale soții și ale boierului Stroe Leurdeanu, comițând o greșeală pe care avea să o regrete. Ulterior, Leurdeanu a fost judecat și condamnat la moarte, dar prin clemența aratată de soția lui Cantacuzino, pedeapsa a fost transformată în călugărire cu sila, evident, la Mânăstirea Snagov. Din păcate, uzurpatorul a reușit să fugă, ascunzându-se în pădurile din jur.

Pe lângă rolul său administrativ și defensiv, Mânăstirea Snagov a avut o importanță culturală deosebită, atât pentru regiune, cât și pentru educația și cultura românească în genere.

La sfărșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea, ea a adăpostit unul dintre primele centre tipografice ale Țării Românești. Snagovul l-a găzduit, începând din 1694, pe marele cărturar român Antim Ivireanu, care și-a desfășurat aici cea mai mare parte a valoroasei sale activități de traducător și tipograf.

Constantin Brâncoveanu, care l-a primit la curtea sa ca pe un trimes ceresc, i-a dat în mâini Snagovul. "Totul se schimba în cuprinsul și între hotarele mânăstirii: pămintul dadu mai mult, oamenii își făcură mai deplin datoria, iar, mai bine decat toți, Antim însuși" (Nicolae Iorga).

Între timp, egumenul de la Snagov ajunse mitropolit și implicându-se în problemele politice ale vremii, lua cu dânsul zilele cele bune ale Snagovului. "Această străveche mânăstire ajunse pe mâna călugărilor greci. Locuitorii ei se impuținară, fiindcă hrana lor nu trebuia să scadă veniturile Locurilor Sfinte; chiliile se ruinară, biserica tot așa, până ce se repară în batjocură, punându-se un zid ordinar între coloanele rotunde, de cărămidă aparentă, ale pridvorului și cocoțându-se un turn nepotrivit pe lângă singurul care trebuie să fie, după canonul neschimbat al frumuseții" (Nicolae Iorga).

Ca centru cultural-istoric, Snagovul a fost predestinat să fie loc de odihnă veșnică. Aici a vrut să-și doarmă somnul de veci Constantin Brâncoveanu, dar martirajul l-a prăpădit la Constantinopol. Și Mitropolitul Antim a vrut ca osemintele să-i odihnească în biserica de pe insulă, dar și-a găsit moartea cumplită departe de locurile dragi (Pe vremea domnitorului Nicolae Mavrocordat a fost surghiunit, fiind ucis în drum spre locul exilului in peninsula Sinai, iar rămășițele pământești au fost azvârlite într-un râu). Vlad Țepeș a nutrit aceeași dorinta. Dar n-a fost sa fie asa. Caci in fata Usilor Imparatesti ale Bisericii din Snagov se afla piatră funerară a viteazului domnitor... Numai că, deși se credea ca acolo se odihnesc osemintele domnitorului, în 1933, când a fost deschis mormântul, aici s-a găsit numai o parte din oseminte.

Chiar dacă aceste personalități de frunte nu au ajuns în pământul blagoslovit al Snagovului, alții își dorm aici somnul de veci: Dragomir Postelnicu, Stoica Logofatul, Pârvu Vornicul, Ioan Călugărul, Serafim Mitropolitul.

La jumătatea secolului al XIX-lea, chiliile mânăstirești funcționau ca o închisoare aspră și bine păzită, pentru condamnații care nu erau trimiși la muncă silnică în ocnele de sare sau în porturile de la Dunăre.

Nici istoria recentă a Snagovului nu este lipsită de evenimente majore. În 26/27 noiembrie 1940 legionarii s-au dedat la crime înfiorătoare. Au avut loc asasinate la Jilava, unde au pierit 65 de deținuti politici, colaboratori ai regelui Carol al II-lea. Sub gloanțe au căzut și economistul Virgil Madgearu, ucis în pădurea Snagov, și savantul de reputație internațională, de fapt, cel mai mare istoric al românilor, Nicolae lorga, executat la marginea șoselei, în comuna Strejnic.

În secolul care tocmai s-a încheiat, timp de mai bine de 50 de ani, comuniștii au transformat regiunea Lacului Snagov într-un fel de "tărâm interzis", confiscând terenurile aflate în proprietatea localnicilor. Cuplul Ceaușescu își avea resedința de vacanță în Palatul de la Scroviștea, pe malul lacului, și, împreună cu liderii comuniști ai vremii, monopolizaseră cea mai mare parte a arealului, ca de altfel și dreptul de a vâna în pădurile Snagovului. Mare parte din aceste păduri au fost defrișate. În sate, majoritatea caselor au fost demolate și înlocuite cu vile pentru "odihna" demnitarilor comuniști și, respectiv, blocuri de beton pentru oamenii de rând. Neconfortabile și prost echipate cu instalații de încălzire și alimentare cu apă (Ghermanești), aceste construcții amintesc mai degrabă de niste ghetto-uri, alterând farmecul patriarhal al peisajului.

Zona Snagov este locuită de peste 4000 de ani (conform atestărilor arheologice). Peste 30 de situri arheologice au fost identificate până în prezent, în urma săpăturilor ocazionale – pe o raza de 10 km în jurul lacului.

În mijlocul vechilor codrii ai Vlăsiei (odată întinși la nord de la Buzău și până aproape de Craiova și spre sud până la Dunăre), lacul Snagov (16 km lungime) reprezenta un loc strategic, de taină și cu toate resursele naturale necesare unor comunități: peste, păsări sălbatice, vânat, lemn, stuf, lut pentru case. Deși pescuitul și vânatul puteau asigura nevoile de hranire, pentru tesaturi si alte produse alimentare s-a dezvoltat (la scara mica) si in timp si agricultură (creștere de animale: în special oi și vaci și cultivatul cerealelor).

În timp, defrisările pădurii s-au extins, populația a crescut și schimburile de produse (troc) au crescut astfel încât arheologii au găsit și dovezile prelucrării de metale (specializat probabil pe retopiri și remodelări, căci în zonă nu exista exploatari/minereu metalifer).

Cert este că de-a lungul timpului, produse brute și prelucrate parțial, au fost recoltate, transportate și vândute în centrele comerciale din zona Munteniei. În special: peste (ce se afuma – pentru conservare), stuf (necesar pentru construcții – în special pentru acoperișuri și lease), lemn (pentru construcții și ca lemn de foc), vase ceramice (olărit, care și în anii 1970 mai era reprezentat de peste 200 de familii cu propriul lor cuptor, în zona Piscu), felurite tesaturi (produse de îmbrăcăminte), miere, fructe uscate, diferite produse agricole (brute și prelucrate) etc.

Bogăția, diversitatea și chiar elementele de unicitate ale tradițiilor din zona Snagov, au fost surprinse și de următorele personalitati:

1) Mircea cel Bătrân, Vlad II Dracul, Vlad Țepeș, Radu cel Frumos, Vlad Călugărul, Mircea Ciobanul etc;

2) Grigore Antipa (între 1908-1912) când a fost personal la Snagov pentru a analiza specificul și particularitățile pescuitului. Astfel, prin desene, poze și în lucrările publicate – subliniază că a descoperit scule și tehnici de pescuit pe care nu le-a mai regăsit în restul țării. Peștele de la Snagov fiind comercializat în târgurile din împrejurimi și București în mod organizat și în cantități importante, cel puțin cu începere de prin 1852. Constatările lui Antipa schitează zona Snagov ca o enclavă cu o dezvoltare aparte (izolată).

3) Mihail Sadoveanu, care menționa (în “Vrăjitorul de șerpi” – și separat Brătescu Voinești – chiar în discuții avute în Academia Română), despre cuvintele, intonațiile și

descântecele aparte folosite de pescarii și locuitorii zonei Snagov – confirmate ca fiind nemaintâlnite în restul țării, probabil dezvoltate local (în secole de izolare) și cu descântece cu impact puternic și real

4) Panait Istrati, Geo Bogza și apoi scriitori locali precum Constantin Georgescu – prezintă detalii interesante ce trebuiesc interpretate de specialiști și integrate în contextul și specificul zonei

5) modelele din porturile tradiționale locale, s-au tot contopit astfel încât în perioada interbelică par o îmbinare de influențe folclorice/etnografice din Ialomița și Dâmbovița

6) până prin 1952, în întreaga zonă casele (peste 85%) erau din chirpici, acoperite cu stuf (cum se poate vedea și în filme precum “Desfășurarea” – ce prezentă o implementare de succes a colectivizării). Traforajele de la prispă și culorile (anumite nuanțe de verde și albastru) au fost confirmate în mai multe studii ca fiind unice – deci prezente doar în zona Snagov

7) troițele, fântânile ți suita de denumiri (toponime) din păduri – înca dețin multe taine: “poiana haiducilor”, “puțul hoților”, “lacul lui Tila”, “lacul lui Stanciu”, “puțul lui Manea” etc

8) albinăritul și apoi cultivatul duzilor (cu crecutul gogoșilor de mătase) pentru a produce “borangicul” – necesar pentru sculele de pescuit – au caracteristici aparte în zona Snagov

Avândîn vedere specificul zonei (înzestrarea sa naturală și nevoile economice-sociale) în zona Snagov activitățile recurente în timp au căpatat specificitate - unele transformându-se chiar în ocupații (producții materiale) respectiv obiceiuri (comportamente, folclor, etc).

Principalele categorii de “producții” ale zonei Snagov, sunt:1.producții materiale (aferente ocupațiilor – mesteșugurilor):1.1. olăritul– realizarea de vase și figurine din lut (stilul aparte de ceramic utilitară “de

Piscu” – confirmat de specialiști (sens în care există menționări în lucrări de specialitate, s-au emis timbre, cărți poștale și se derulează și în prezent proiecte – inclusiv prin intermediul Muzeului Țăranului Român)

1.2. pescuitul, aferent căruia se identifică două categorii de ocupații:1.2.1. ambarcațiuni tradiționale pentru pescuit (luntre /caiace) obținute prin prelucrare,

din lemn scobit (de către marangozi). Acestea se deosebesc prin: formă (ca stil aparte), materialul (stejar) și modul de conservare (conservare prin scufundare cu greutăți în lac + ungere)

1.2.2. scule specifice pentru pescuit: undițe cu fir din borangic și cârlige făcute din ace prelucrate la lumânare, diferite tipuri de coșuri din trestii și nuiele, varse și plase realizate manual, oștii, frecalau, mincioguri, etc;

1.3. impletituri din materiale specifice local (și național): pănuși de porumb, trestii, nuiele de răchită, sovar (o iarbă lungă de pe malul lacurilor), coaja de tei înmuiată în apă etc;

1.4.țesături tradiționale: preșuri, ștergare, traiste, cordeluțe, centuri, batiste, perdele, etc. (separat de realizarea hainelor propriu-zise, de lucru și a celor de sărbătoare)

1.5. agricultura (creșterea animalelor: oi, vaci și cultivarea cerealelor). Dar și culegerea diferitelor fructe și plante din păduri și transformarea lor în “ierburi de leac”

1.6. comerțul (reprezentat de regulă prin troc) și transportul (cu căruțe) în special de la Snagov la târgurile și/sau clienții finali

2. producții sociale, obiceuri: uzuale (religioase, folclorice, etc) dar și specifice (legate în special de pescuit, comunicare)

În timp, diferențierea (prin schimburi / troc / comerț) față de alte comunităti - a dus la formarea unor identitati ce s-au integrat în cultura locală și regională.

Specialiștii (folclor, etnografie) – deja au menționat unicitatea unor elemente (chiar din satul Snagov) legate de decorarea caselor (traforaje la prispă) și culorile (albastru, verde)

folosite la colorarea acestora. Deosebite sunt și modul de organizare a interioarelor caselor, precum și a curților.