ACADEMIA MILITARA “ALEXANDRU CEL BUN”

TEMA: COMITETUL MINIŞTRILOR

Chișinău 2016

Comitetul Miniştrilor reprezintă instanţa de decizie a Consiliului Europei. El este alcătuit din miniştrii Afacerilor Externe ai celor 45 de state membre sau din reprezentanţii lor permanenţi la Strasbourg.

Comitetul Miniştrilor decide cu privire la activităţile Consiliului Europei. Acesta studiază modurile de răspuns la recomandările Adunării Parlamentare şi ale Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa, la propunerile diferitelor comitete interguvernamentale şi ale conferinţelor miniştrilor specializaţi. El adoptă programul activităţilor şi bugetul Consiliului Europei.

Miniştrii Afacerilor Externe ai statelor membre se reunesc de cel puţin două ori pe an pentru a analiza progresele înregistrate în ceea ce priveşte cooperarea europeană şi actualitatea politică şi pentru a da impulsul politic necesar activităţilor Organizaţiei.

De obicei, delegaţii lor sunt reprezentanţii permanenţi ai guvernelor pe lângă Consiliul Europei. Beneficiind de aceleaşi puteri de decizie ca şi miniştrii, ei controlează activi tatea Consiliului Europei. Se reunesc de cel puţin două ori pe lună la nivelul ambasa dorilor (nivelul A), reuniunile fiind completate de întâlniri la nivelul reprezentanţilor permanenţi adjuncţi (nivelul B) şi de reuniuni ale grupurilor de raportori însărcinaţi cu aprofundarea anumitor chestiuni înaintea adoptării unei decizii. Din 1985, grupurile de raportori şi grupuri de lucru contribuie la pregătirea reuniunilor delegaţilor.

Miniştrii exercită preşedinţia Comitetului Miniştrilor, pe rând, pentru o perioadă de şase luni (în ordinea alfabetică englezească). Schimbarea preşedinţiei are loc, în mod obişnuit, în lunile mai şi noiembrie. Astfel, ultimele preşedinţii au fost următoarele : Luxemburg (3 mai - 7 noiembrie 2002), Malta (noiembrie 2002 - mai 2003), Moldova (mai'- noiembrie 2003), Olanda (noiembrie 2003 - mai 2004), Norvegia (mai - noiembrie 2004).

Activităţile Consiliului Europei duc la elaborarea de convenţii şi acorduri care vm reprezenta ulterior baza modificărilor şi a armonizărilor legislative în cadrul diferiteloi state membre. Anumite acorduri pot fi ratificate de statele nemembre (aconlml extinse). De asemenea, Consiliul Europei adoptă acorduri parţiale, care reprezintă o formă de cooperare „cu geometrie variabilă”, permiţând unui anumit număr (li state membre, cu acordul celorlalte, să desfăşoare o activitate specifică de interes comun.

Deciziile Comitetului Miniştrilor sunt transmise guvernelor sub forma uum recomandări sau fac obiectul unor convenţii şi acorduri coercitive din punct dr vedere juridic pentru statele care le-au ratificat. De asemenea, Comitetul Miniştrilm adoptă declaraţiile sau rezoluţiile cu privire la chestiunile politice de actualitate Majoritatea deciziilor luate în cadrul Comitetului Miniştrilor necesită o majoritate de două treimi din totalul voturilor exprimate. Majoritatea simplă este suficientă pentru chestiunile legate de procedură.

Până în august 2004, au fost elaborate 196 de convenţii şi acorduri. Ele vizen/fl drepturile omului, dar şi celelalte domenii de activitate ale organizaţiei. Convenţiile şi recomandările sunt elaborate de comitetele de experţi guvernamentali mandataţi de Comitetul Miniştrilor. Statele europene care aderă la statutul Consiliului Europei se angajează să recunoască principiul supremaţiei legii şi pe cel în temeiul căruin orice persoană aflată sub jurisdicţia lor trebuie să se poată bucura de drepturile omului şi de libertăţile fundamentale.

In cazul unei încălcări grave a obligaţiilor sale statutare, Comitetul Miniştrilor poate suspenda dreptul de reprezentare al unui stal membru, îl poate invita să se retragă, putând chiar decide că nu mai face parte din organizaţie.

Comitetul Miniştrilor asigură de asemenea aplicarea efectivă a convenţiilor şl acordurilor încheiate între statele membre. Această responsabilitate este crucială în special pentru convenţiile care vizează drepturile omului, dintre care cele mal importante (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Carta Socială Europeană, Convenţia Europeană pentru Prevenirea Torturii, Convenţia-cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale) au prevăzut existenţa unor mecanisme de control.

în ceea ce priveşte Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Comitetul Miniştrilor este însărcinat cu supravegherea aplicării de către state a hotărârilor pronunţate de Curtea Drepturilor Omului. Comitetul a instituit o procedură de control, denumită „monitoring”, care asigură monitorizarea respectării angajamentelor luate de toate statele membre.

Consiliul Europei a aprofundat cooperarea sa cu celelalte organizaţii europene, în special cu Uniunea Europeană şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE).

INTREBARI???