COLECTIVIZAREA AGRICULTURII ÎN ROMANIA: ANATOMIA REPRESIUNII

Octavian RoskeSumar:Obiectivele cercetării p 1Dimensiunea represiunii p 3Represiunea şi mecanismul colectărilor p 12Represiunea ca vector al constituirii structurilor colectiviste p 76Represiunea ca factor de conservare a structurilor colectiviste p 104Represiunea ca răspuns la revoltele ţărăneşti p 129

OBIECTIVELE CERCETĂRIICercetarea de arhivă a avut ca obiectiv studierea articulaţiilor represiunii

în procesul colectivizării. Au fost explorate următoarele elemente: a)situarea cronologică a manifestărilor preponderente; b)cadrul legislativ; c)suportul instituţional; d)tipologia victimelor; e)extensia represiunii. Morfologia represiunii nu a avut un caracter omogen. În funcţie de modul în care au variat elementele constitutive, se pot distinge patru nivele de manifestare a acţiunilor represive:

a. Represiunea ca pârghie determinantă în procesul colectărilor. Se manifestă mai ales în debutul colectivizării, pe fundalul dezorganizării provocate de instituirea sistemului centralizat în agricultura socialistă. Acţionează frecvent sub protecţia unui cadru legislativ cu caracter excepţional, de influenţă sovietică. Dispune de un potenţial instituţional extins, coordonat de structuri birocratice capabile să monitorizeze evidenţa colectărilor la nivel naţional. Datorită conectării aparatului administrativ la procesul colectărilor, represiunea de acest tip devine extrem de eficientă. Constituie cauza celor mai puternice răscoale ţărăneşti din primii ani ai colectivizării.

b. Represiunea ca vector al constituirii structurilor colectiviste. Nu are un contur bine stabilit în cronologia colectivizării, întrucât violenţa şi presiunile insidioase au coexistat pe toată durata colectivizării. Nesupusă unui cadru legislativ bine determinat, represiunea de acest tip este influenţată de schimbările tactice la nivelul conducerii de partid şi de angajamentul factorului local. În funcţie de hotărârile aparatului superior de partid şi de implicarea autorităţilor locale, refuzul de a adera la o structură colectivistă poate deveni mobilul unei represiuni violente sau, într–o variantă paşnică, doar o simplă etapă de tranziţie în secvenţele procesului de colectivizare. Utilizează actori cu profil social diferit, uneori cu funcţii episodice sau sezoniere. Represiunea se poate extinde şi asupra membrilor familiei, şantajul fiind o metodă obişnuită de obţinere a adeziunii la structura colectivistă. Determină o rezistenţă îndârjită şi

1

de durată, deşi protestele nu au căpătat extensia revoltelor ţărăneşti provocate de mecanismul colectărilor.

C. Represiunea ca factor de conservare a structurilor colectiviste. Capătă un caracter explicit după 1957, când încercările de dezertare din structurile colectiviste iau amploare. Deşi este îndreptată spre nucleele slabe ale sistemului colectivist, în mod indirect contribuie la accelerarea procesului de colectivizare la sfârşitul deceniului cinci. Se sprijină pe prevederile Codului penal şi pe deciziile administrative ale Ministerului Afacerilor Interne. Implicarea aparatului de represiune este masivă, iar participarea justiţiei militare fără rezerve.

d. Represiunea ca răspuns la revoltele ţărăneşti. Este caracteristică începutului şi ultimilor ani ai colectivizării. Utilizează prevederile legale din codul penal şi codul de procedură penal pentru a aresta, judeca şi condamna participanţii la răscoale. În afara cadrului penal, recurge la execuţii demonstrative pentru a intimida masele ţărăneşti. Protagoniştii represiunii sunt afiliaţi aparatului militarizat al miliţiei şi securităţii. Constituie nivelul cel mai spectaculos al represiunii în procesul colectivizării, mai ales prin amploarea participării forţelor represive, deşi numărul persoanelor condamnate nu–l depăşeşte pe cel înregistrat de represiunea ca factor de conservare a structurilor colectiviste.

e. Represiunea cu caracter preventiv. Se manifestă îndeosebi în perioada 1958–1962. Utilizează cel mai sofisticat cadru legislativ. Prin ambiguităţile formulării, dispozitivul normativ legal sau administrativ a permis condamnarea sau internarea în colonii de muncă a unui mare număr de ţărani, uneori pe motivaţii fictive sau puternic ideologizate. Pilonii acţiunilor represive sunt securitatea, împreună cu aparatul de informatori, şi justiţia militară.

DIMENSIUNEA REPRESIUNIINu se poate stabili deocamdată cu certitudine numărul ţăranilor reprimaţi în timpul colectivizării. Folosind surse de arhivă, istoricul Ion Bălan apreciază că în perioada 1945–1964 au fost întemniţaţi 35472 ţărani. (Bălan, T, p.18). Pe de altă parte o estimare făcută de Ministerul Afacerilor Interne în 1959 indică pentru perioada 1944–1959 un număr de 53164 de persoane arestate şi condamnate. (Roske, M,I, p.12) Se estimează că raportul dintre ţărani şi intelectuali la totalul cifrei represiunii este de 3–1 în favoarea primilor, în timp ce arestaţii din rândul partidelor istorice nu ar ocupa mai mult de 10% din spectrul represiunii.

2

(Ciuceanu, M, I, p. 359). Acest raport este reflectat şi de statistica internărilor administrative. Astfel în coloniile de muncă au fost internate în 1952 un număr de 11913 persoane. Pentru perioada 1953–1954, cifra reconstituită este 2591. În funcţie de profesie, persoanele internate se încadrează în următoarele categorii: ţărani 4865; muncitori 4624; funcţionari 3423; fără profesie 2420; avocaţi 1968; învăţători şi profesori 857; preoţi 823; comercianţi 694; ofiţeri şi subofiţeri 514; medici 408; elevi şi studenţi 315; pensionari 296; ziarişti şi artişti 218; foşti poliţişti 76; moşieri 45; foşti patroni de mari întreprinderi 33 (Bălan, R, 104). Preponderenţa ţăranilor în statisticile arestărilor se reflectă şi la nivelul anului 1959, când, după unele statistici ale securităţii, s–ar fi aflat în detenţie 4928 ţărani, o cifră care depăşeşte plafonul reconstituit de Ministerul Afacerilor Interne (3139) în acelaşi an pentru totalul persoanelor arestate şi condamnate (CAS,III, p. 37).

În mod paradoxal, mult mai mari sunt cifrele avansate chiar de liderii partidului comunist. La Plenara C.C. al P.M.R din 30 noiembrie–5 decembrie 1961 Gheorghiu– Dej susţinea că „în numele luptei împotriva chiaburilor peste 80000 ţărani, în majoritatea lor ţărani muncitori, au fost trimişi în judecată, dintre ei peste 30000 au şi fost judecaţi în procese publice’’ (DEJ, AC, 1962, p. 206). Întrucât abuzurile sunt puse exlusiv pe seama măsurilor întreprinse de Ana Pauker şi Teohari Georgescu, cifra lansată de Gheorghiu–Dej trebuie tratată cu prudenţă La aceeaşi plenară din 1961, Nicolae Ceauşescu vorbea despre 89000 ţărani arestaţi, dintre care 37000 mijlocaşi şi 7000 săraci, numai pentru segmentul de timp 1950–1952 (ANIC, Fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dos. nr. 53/1961, vol. I, f. 222, citat în Cătănuş, D, I, p. 31–32). Probabil că liderii de partid au utilizat alte surse decât cele pe care le ofereau servicile speciale, întrucât există diferenţe considerabile între cifrele comunicate în faţa plenarei de partid şi cele incluse într–un raport al serviciului „C’’ din Ministerul Afacerilor Interne, datat 1 decembrie 1961. (Cătănuş, D, I, p. 31). Ministerul Afacerilor Interne, utilizând date puse la dispoziţie de direcţiile regionale M.A.I., a întocmit un raport privind situaţia arestărilor operate în perioada 1951–1952, intitulat Notă – Raport cu privire la situaţia arestărilor făcute de către organele M.A.I. şi procuraturii în rândul ţăranilor în anii 1951-1952. (ASRI, FD, dos. nr. 7778, vol.27, f.1-10). Din acest raport reiese că 34738 ţărani au fost arestaţi în perioada respectivă. Aceştia sunt împărţiţi în trei categorii: chiaburi (22008), ţărani cu gospodărie mijlocie ( 7226), ţărani cu gospodărie mică (5504). În întreaga ţară au avut loc 439 procese publice.Raportul este semnat de Şeful

3

Serviciului „C” col. Mihai Nedelcu. Raportul permite însă şi analiza represiunii pe zone geografice. Iată statistica oferită de direcţiile regionale ale Ministerului Afacerilor Interne:Direcţia Regională M.A.I. Dobrogea1484 ţărani arestaţi din care:- 1210 chiaburi- 257 ţărani cu gospodărie mijlocie- 17 ţărani cu gospodărie mică.Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi după cum urmează:Tribunalul Feteşti a condamnat:- 47 chiaburi- 11 ţărani cu gospodărie mijlocie- 1 ţăran cu gospodărie mică.În comunele din raionul Feteşti, s-au desfăşurat 11 procese publice, în care au fost condamnaţi:- 19 chiaburiTribunalul Raional Medgidia a condamnat:- 15 chiaburi- 12 ţărani cu gospodărie mijlocie- 4 ţărani cu gospodărie mică.În comunele din raionul Medgidia s-au desfăşurat 14 procese publice, în care au fost condamnaţi:- 17 chiaburiTribunalul Raional Negru Vodă a condamnat:- 83 chiaburi- 20 ţărani cu gospodărie mijlocie- 1 ţăran cu gospodărie mică.În comunele din raionul Negru Vodă s-au desfăşurat 11 procese publice, în care au fost condamnaţi:- 13 chiaburiTribunalul Raional Hârşova a condamnat:- 73 chiaburi- 13 ţărani cu gospodărie mijlocie.În comunele din raionul Hârşova s-au desfăşurat 11 procese publice, în care au fost condamnaţi:- 12 chiaburi

4

Tribunalul Raional Istria a condamnat:- 32 chiaburi- 26 ţărani cu gospodărie mijlocie- 1 ţăran cu gospodărie micăÎn comunele din raionul Istria s-au desfăşurat 8 procese publice, în care au fost condamnaţi:- 8 chiaburi.Tribunalul Raional Măcin a condamnat:- 86 chiaburi- 33 ţărani cu gospodărie mijlocie- 7 ţărani cu gospodărie mică.În comunele din raionul Măcin s-au desfăşurat 6 procese publice, în care au fost condamnaţi:- 8 chiaburiTribunalul Raional Adamclisi a condamnat:- 76 chiaburi- 45 ţărani cu gospodărie mijlocie- 3 ţărani cu gospodărie micăTribunalul Raional Tulcea a condamnat:- 442 chiaburi- 78 ţărani cu gospodărie mijlocieÎn comunele din raionul Tulcea s-au desfăşurat 9 procese publice, în care au fost condamnaţi:- 30 chiaburiTribunalul Raional Constanţa a condamnat:- 239 chiaburi- 29 ţărani cu gospodărie mijlocieÎn comunele din raionul Băneasa s-au desfăşurat 10 procese publice, în care au fost condamnaţi:- 10 chiaburiDirecţia Regională M.A.I. Hunedoara- 16146 ţărani arestaţi dintre care:- 14 394 chiaburi- 1 254 ţărani cu gospodărie mijlocie- 498 ţărani cu gospodărie mică.Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi după cum urmează:

5

Tribunalul Raional Alba Iulia şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:- 4012 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.Tribunalul Raional Brad şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:- 1 033 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.Tribunalul Raional Haţeg şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:- 817 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.Tribunalul Raional Hunedoara şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:- 1 476 ţărani cu gospodărie mijlocie, cu gospodărie mică şi chiaburi.Tribunalul Raional Ilia şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:- 724 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.Tribunalul Raional Orăştie şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:- 2695 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.Tribunalul Raional Petroşani şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:- 909 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.Tribunalul Raional Sebeş şi în diferite comune din acest raion au avut loc procese publice, în care au fost condamnaţi:- 653 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie micăTribunalul Raional Deva şi în diferite comune din acest raion, au avut loc procese publice în care au fost condamnaţi:- 1058 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie micăDirecţia Regională M.A.I. Crişana- 9760 ţărani arestaţi din care:- 2919 chiaburi- 2854 ţărani cu gospodărie mijlocie- 3987 ţărani cu gospodărie mică.Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi de Tribunalele Raionale Criş, Gurahonţ, Ineu, Marghita şi Secuieni, la diferite pedepse.De asemenea, în 12 comune din aceste raioane au avut loc 15 procese publice, în care au fost condamnaţi 23 chiaburi.

6

Direcţia Regională M.A.I. Maramureş– 170 ţărani arestaţi, dintre care:- 28 chiaburi- 92 ţărani cu gospodărie mijlocie- 50 ţărani cu gospodărie mică.Aceştia au fost judecaţi, condamnaţi şi puşi în libertate, după cum urmează:Tribunalul Militar a condamnat:- 9 chiaburi- 51 ţărani cu gospodărie mijlocie- 24 ţărani cu gospodărie mică.Au fost încadraţi în colonii de muncă:- 4 chiaburi- 3 ţărani cu gospodărie mijlocie- 3 ţărani cu gospodărie mică.Au fost puşi în libertate:- 13 chiaburi- 38 ţărani cu gospodărie mijlocie- 23 ţărani cu gospodărie mică- 2 chiaburi au decedat în timpul anchetei.Direcţia Regională M.A.I. Galaţi–198 ţărani arestaţi, dintre care:- 114 chiaburi- 52 ţărani cu gospodărie mijlocie- 32 ţărani cu gospodărie mică.Aceştia au fost judecaţi, condamnaţi şi puşi în libertate după cum urmează:Tribunalul Militar Galaţi a judecat 43 procese şi a condamnat:- 87 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie micăAu fost încadraţi în colonii de muncă:- 87 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie micăAu fost puşi în libertate din anchetă:- 24 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie micăDirecţia Regională M.A.I. Mureş – Aut. Maghiară– 243 ţărani arestaţi, dintre care:- 57 chiaburi- 80 ţărani cu gospodărie mijlocie- 97 ţărani cu gospodărie mică.

7

Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi după cum urmează:Tribunalul Militar Cluj a condamnat- 111 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.Tribunalul Militar Stalin a condamnat:- 65 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie micăTribunalul Militar Sibiu şi Tribunalele Raionale Reghin, Sfântu Gheorghe şi Târgu Mureş au condamnat:- 16 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie micăAu fost transferaţi la D.G.S.S. Bucureşti, D.R.S. Cluj şi Stalin pentru continuarea cercetărilor:- 41 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie micăDirecţia Regională M.A.I. Braşov201 ţărani arestaţi, dintre care:- 42 chiaburi- 90 ţărani cu gospodărie mijlocie- 69 ţărani cu gospodărie mică.Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi de către: Tribunalul Militar Sibiu, oraşul Stalin, Bucureşti, Tribunalul Popular Racoş şi Mediaş, în 97 de procese, după cum urmează:- 17 chiaburi- 46 ţărani cu gospodărie mijlocie- 15 ţărani cu gospodărie mică.Au fost puşi în libertate:- 7 chiaburi- 19 ţărani cu gospodărie mijlocie- 27 ţărani cu gospodărie mică.Au fost încadraţi în colonii de muncă:- 16 chiaburi- 16 ţărani cu gospodărie mijlocie- 14 ţărani cu gospodărie mică.Direcţia Regională M.A.I. Banat– 328 ţărani arestaţi, dintre care:- 87 chiaburi- 99 ţărani cu gospodărie mijlocie- 142 ţărani cu gospodărie mică.

8

Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi de Tribunalul Militar Timişoara la diferite pedepse. De asemenea, au avut loc 10 procese publice în comunele: Saravale, Remetea Mare, Girog, Seceani, Vinga, Maşlo şi Bazosul Vechi, în care au fost condamnaţi:- 9 chiaburi- 1 ţăran cu gospodărie mică.Direcţia Regională M.A..I. Cluj– 4 025 ţărani arestaţi, dintre care:- 1 751 chiaburi- 1 811 ţărani cu gospodărie mijlocie- 463 ţărani cu gospodărie mică.Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi de Tribunalul Cluj la diferite pedepse.Au avut loc 6 procese publice în comunele din raioane Cluj, Huedin, Luduş, Turda şi Zalău, în care au fost condamnaţi:- 6 chiaburiDirecţia Regională M.A.I. Argeş– 236 ţărani arestaţi, dintre care:- 129 chiaburi- 80 ţărani cu gospodărie mijlocie- 27 ţărani cu gospodărie micăAceştia au fost judecaţi şi condamnaţi la diferite pedepse.Direcţia Regională M.A.I. Bacău– 99 ţărani arestaţi, dintre care:- 55 chiaburi- 32 ţărani cu gospodărie mijlocie- 12 ţărani cu gospodărie mică.Aceştia au fost judecaţi în 36 procese publice în comunele: Păuneşti, Răcăciuni, Secuieni, Ungureni, Agaş şi altele, fiind condamnaţi la diferite pedepse.Direcţia Regională M.A.I. Bucureşti– 465 ţărani, din care:- 110 chiaburi- 306 ţărani cu gospodărie mijlocie- 49 ţărani cu gospodărie mică.Aceştia au fost condamnaţi de diferite tribunale la diferite pedepse.Direcţia Regională M.A.I. Iaşi– 350 ţărani arestaţi, dintre care:

9

- 210 chiaburi- 97 ţărani cu gospodărie mijlocie- 52 ţărani cu gospodărie mică.Au fost puşi în libertate:- 148 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.Au fost încadraţi în colonii de muncă. - 179 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.În comunele din raioanele Hârlău, Târgu Frumos, Vaslui Negreşti şi altele, au avut loc 15 procese publice, fiind condamnaţi 23 chiaburi.Direcţia Regională M.A.I. Oltenia–940 ţărani arestaţi, dintre care:- 842 chiaburi- 94 ţărani cu gospodăria mijlocie- 4 ţărani cu gospodărie mică.Aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi după cum urmează:Tribunalul Militar Craiova a condamnat:- 897 chiaburi, ţărani cu gospodărie mijlocie şi ţărani cu gospodărie mică.În comunele din raioanele Pleniţa, Băileşti, Balş, Segarcea şi altele au avut loc 24 procese publice, fiind condamnaţi:- 33 chiaburiAu fost încadraţi în colonii de muncă:- 10 chiaburiDirecţia Regională M.A.I. Ploieşti– 98 ţărani arestaţi, dintre care:- 65 chiaburi- 28 ţărani cu gospodărie mijlocie- 5 ţărani cu gospodărie mică.Dintre aceştia au fost condamnaţi de Tribunalul Ploieşti:- 52 chiaburi- 28 ţărani cu gospodărie mijlocie- 5 ţărani cu gospodărie mică.În diferite comune din raioanele: Buzău, Pogoanele, Râmnicu Sărat, Cricov şi Mizil s-au desfăşurat 12 procese publice în care au fost condamnaţi:- 13 chiaburi (ASRI, FD, dos. nr. 7778, vol.27, f.1-10).

REPRESIUNEA ŞI MECANISMUL COLECTĂRILORAcţiunile de rezistenţă împotriva colectivizării au avut ca motivaţie

10

principală înrăutăţirea situaţiei materiale din mediul rural. Deşi reforma agrară din martie 1945 a venit ca o măsură favorabilă ţăranilor care aveau în proprietate suprafeţe mici, politica de supraveghere a producţiei şi comercializării produselor agricole a stânjenit activitatea producătorilor, într–o perioadă dominată de sloganul alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea, în numele unei prosperităţi iminente. Presiunea economică va capăta însă un caracter sistematic după plenara din 3–5 martie 1945. Dacă declaraţiile liderilor comunişti din campania electorală din 1946 fuseseră menite să alunge temerile ţăranilor, discursul lui Gheorghiu –Dej de la începutul lunii martie 1949 anunţa începutul ofensivei împotriva ţărănimii înstărite şi colectivizarea masivă a proprietăţilor rurale.

Explicaţia colectivizării: modelul Sovietic. Opţiunea în favoarea colectivizării îşi găseşte în discursul lui Gheorghiu–Dej două explicaţii. Prima are un caracter evident conjunctural şi se dimensionează după raporturile cu Uniunea Sovietică. Gheorghiu–Dej admite că „marxism–leninismul şi măreaţa experienţă istorică a victoriei socialismului în U.R.S.S. ne învaţă că construirea socialismului poate fi înfăptuită numai în baza trecerii în proprietatea obştească a tuturor mijloacelor de producţie atât la oraşe cât şi la sate, adică în baza trecerii lor în proprietatea de stat şi cooperatistă’’. (Dej, AC, 1953, p. 295). Era inevitabil ca o ţară care adoptase sistemul politic al Moscovei să împrumute cu timpul şi mecanismele care reglau viaţa economică. Colhozul trebuia implantat în realităţile satului românesc ca o dovadă a desăvârşitului ataşament la modelul Sovietic.

Explicaţia colectivizării: proprietăţi mici. Cealaltă explicaţie oferită de Gheorghiu – Dej cu prilejul discursului rostit la plenara din 3–5 martie 1945 este legată de structura proprietăţii rurale în România. Deşi reforma agrară din 1945 a avut, cel puţin în intenţie, un caracter de profundă justiţie socială, măsura nu a făcut decât să accentueze divizarea proprietăţii rurale. Lovind îndeosebi în marea proprietate, legea afecta în exclusivitate proprietăţile care depăşeau 50 hectare, reforma agrară a contribuit la cronicizarea unei situaţii moştenite de regimul comunist din perioada interbelică. (Şandru, R, p.12). Bazându–se pe date statistice, dar şi pe observaţii agrotehnice, Gheorghiu–Dej arăta că o agricultură exploatată în regimul proprietăţii mici (0,5–3 hectare) nu va putea asigura o productivitate mare, oferind astfel o bază solidă dezvoltării satului, dar şi sursele necesare pentru aprovizionarea oraşelor. „Micile gospodării ţărăneşti, nefiind în stare să facă o agricultură înaintată cu o înaltă

11

productivitate a muncii, nu pot asigura ţăranilor sărăci şi mijlocaşi bunăstarea materială şi culturală’’ (Dej, AC, 1953, p. 261). Numai o proprietate de dimensiuni mari oferea premisele unei productivităţi constante, dar acest lucru, credea Gheorghiu–Dej, nu se putea obţine decât prin comasarea terenurilor, mecanizare intensivă şi un plan centralizat care să elimine disfuncţiile. Dar chiar şi în această direcţie, liderul de partid urma exemplul sovietic, Lenin însuşi referindu–se la necesitatea comasării terenurilor: „Avem milioane de gospodării separate, împrăştiate, risipite în sate. Numai atunci când vom dovedi în practică, printr–o experienţă care să fie înţeleasă de ţărani că trecerea la cultivarea pământului în tovărăşie este necesară şi posibilă, numai atunci vom fi în drept să spunem că într–o ţară agrară atât de imensă cum este Rusia s–a făcut un pas serios pe calea agriculturii socialiste’’. (Lenin, O, XXX, p. 173–174). Proiectul schiţat de Gheorghiu–Dej în discursul de la plenara din 3–5 martie 1949 urma să modifice complet structura proprietăţii agricole în România, din raţiuni economice, dar bazându–se pe o argumentaţie ideologică de sorginte sovietică.

Dependenţa de mica proprietate. Optimismul lui Gheorghiu–Dej va fi contrazis de evoluţia evenimentelor ulterioare. Aprovizionarea oraşelor va depinde în continuare de produsele colectate de la agricultorii independenţi. Gospodăriile ţărăneşti asigurau în 1950 91,7% din producţia de cereale şi leguminoase boabe. (Documente, p.167). În 1951 procentul scădea nesemnificativ la 90,6%, iar în 1952 cobora la 85%. (Documente, p. 167). În 1953, după statisticile oficiale furnizate de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, gospodăriile individuale ofereau 75% din cantitatea totală de cereale. (Rezoluţii, II, p. 478). În 1955 sistemul de aprovizionare a populaţiei continua să depindă de podusele colectate din sectorul particular. Acesta furniza 44% din fondul central de stat la grâu, 29% la porumb, 32% la carne şi 40% la lapte (Dej, AC, 1959, p. 222). De fapt, în 1955, 65% din terenul agricol continua să se afle în proprietate particulară, în timp ce Gospodăriile Agricole Colective şi întovărăşirile deţineau 9,2%, restul aflându–se în administrarea Gospodăriilor Agricole de Stat (Dezvoltarea, p. 230). Însuşi Gheorghiu–Dej admisese încă din septembrie 1947 că aprovizionarea oraşelor depindea nemijlocit de sistemul cotelor, căci, spunea el, a fost necesară „predarea unei cote obligatorii de grâne pentru stat pentru a asigura pâinea populaţiei orăşeneşti’’. (Dej, AC, 1955, p. 110). Gheorghiu–Dej subliniază importanţa cotelor şi în decembrie 1956 afirmând că „în cadrul schimbului de mărfuri dintre oraş şi sat din ţara noatră, un rol deosebit de important l–a avut, începând din 1948, sistemul de cote

12

obligatorii de produse agricole’’. În opinia liderului de partid, sistemul cotelor reprezentase „în cadrul legăturilor economice dintre oraş şi stat, o îmbinare a formei de schimb comercial cu forma de impozit în produse agricole’’. (Dej, AC, 1959, p. 221). Ceea ce Gheorghiu– Dej omitea să spună era că sectorul socialist din agricultură avea o productivitate scăzută pe fundalul unor cheltuieli de întreţinere foarte mari. Dacă Gospodăriile Agricole de Stat furnizau 41% din producţia globală în 1951, procentul atinge 57% în 1956. (Dezvoltarea, p. 212).

Renunţarea la sistemul cotelor s–a produs abia la Plenara Comitetului Central al P.M.R. din 27–29 decembrie 1956. Gheorghiu–Dej nu oferea în cadrul plenarei prea multe argumente în favoarea acestei măsuri: „Considerăm necesară şi justificată înlocuirea sistemului de alcătuire a fondului central pe calea cotelor obligatorii la majoritatea produselor agricole prin sistemul de contracte şi achiziţii, astfel că, începând de la 1 ianuarie 1957, să se înlăture cotele obligatorii ale gospodăriilor cooperatist–socialiste şi ale gospodăriilor individuale pentru produsele vegetale: grâu–secară, porumb, floarea soarelui, alte boabe, cartofi, fân, precum şi pentru laptele de vacă şi oaie’’ (Dej, AC, 1959, p. 223). Primul act în această direcţie va fi eliminarea cotelor obligatorii la produsele agricole, vegetale şi lapte prin decretul nr. 728/1956 publicat la 21 ianuarie 1957 (BO nr. 3 din 21 ianuarie 1957. Textul este reprodus în Iancu, C, p. 368). Conform articolului 1 „cu începere de la 1 ianuarie 1957, se desfiinţează cotele obligatorii la grâu, secară, porumb, floarea soarelui, orz, ovăz, mazăre, fasole şi linte, cartofi, fân şi lapte’’, iar decretul 64/1955 pentru colectarea produselor agricole vegetale şi decretul 45/1953 privind predarea obligatorie de lapte către stat sunt abrogate. Ministerul Colectărilor este desfiinţat prin decretul 49/1957 (BO nr. 6 din 19 februarie 1957), punându–se astfel capăt, cel puţin la nivel instituţional, unei perioade de îngrădiri şi presiuni economice asupra producătorilor individuali.

Statul însă nu va putea abandona sistemul cotelor, iar noul organism înfiinţat, Comitetul de Stat pentru valorificarea produselor agricole, va prelua, în cea mai mare parte, atribuţiile recent desfiinţatului Minister al Colectărilor. (BO nr. 6 din 19 februarie 1957. Textul este reprodus în Iancu, C, p. 386–387). Considerat un „organ al Consiliului de Miniştri’’, noul organism „coordonează, conduce, controlează şi răspunde de realizarea pe ţară a planului de achiziţii şi contractări de cereale, furaje, leguminoase boabe şi oleaginoase, precum şi livrărilor gospodăriilor agricole de stat’’. În continuare, responsabilitatea realizării planului de cote obligatorii la carne şi lână la nivel

13

local revine comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale. Metamorfoza instituţională arată că autorităţile comuniste nu puteau renunţa la contribuţia gospodăriilor individuale la fondul de stat. Se spera că „prin introducerea contractărilor de cereale, se asigură ţărănimii mari posibilităţi de a–şi valorifica produsele sale în condiţiile cele mai avantajoase, la un preţ bun, ferm şi stabil, statul fiind întotdeauna un cumpărător sigur’’ (HCM 549/1957 privind regimul de contractare a cerealelor, în CHD 37 din 27 aprilie 1957, reprodus în Iancu, C, p. 387–390). Dincolo de retorica belşugului iminent, se poate distinge adevăratul mobil al legislaţiei contractărilor care vizează „o mai bună aprovizionare a oamenilor muncii de la oraşe’’. În aceeaşi direcţie vor fi adoptate şi HCM 1571/1957 privind încheierea de contracte la grâu, secară, porumb, orzoaică şi floarea soarelui (CHD nr. 68 din 10 octombrie 1957), HCM 1678/1957 privind reglementarea plăţii produselor agricole preluate din contractări, achiziţii şi cote obligatorii (CHD nr. 71 din 2 noiembrie 1957), HCM 61/ 1958 privind sistemul de contractare şi achiziţii de animale (CHD nr. 2 din 30 ianuarie 1958), HCM 1173/1959 privind sistemul de contractare şi achiziţii de animale (CHD nr. 37 din 25 septembrie 1959), HCM nr. 1551/1960 privind stabilirea preţurilor de contractare la cereale, floarea soarelui, cartofi de toamnă şi plante tehnice (CHD nr. 5 din 31 ianuarie 1961).

Prin aplicarea noului sistem dependenţa statului de contribuţia gospodăriilor particulare se va amplifica. În 1959, după ce campania de colectivizare împlinise 10 ani, gospodăriile particulare continuau să furnizeze 44,5% din producţia agricolă a ţării. (Alianţa, p. 510). În 1960 gospodăriile individuale furnizau 734000 t carne, faţă de cele 127000 t furnizate de Întreprinderile Agricole de Stat şi de 90000 t produse de Cooperativele Agricole de Producţie. (Trăistaru, C, p. 97). La lapte raportul era de 1/5 între structurile sectorului de stat – IAS, CAP şi întovărăşiri – şi gospodăriile individuale, iar la producţia de ouă 1/42 (Trăistaru, C, p. 97). Nici după încheierea procesului de colectivizare sectorul de stat nu va fi capabil să preia în totalitate sarcina aprovizionării oraşelor. N. Ceauşescu admitea în 1984 că, deşi loturile în folosinţă ale ţăranilor cooperatori şi terenurile necooperativizate reprezintă doar 15% din suprafaţa agricolă a ţării, ele asigură 49% din efectivele de vaci pe ţară, 49% la ovine 57% la păsări ouătoare. (Ceauşescu, C, 1984, p. 6). Nemulţumit de ineficienţa sectorului socialist care consuma mai mult decât producea, Ceauşescu arăta încă din 1977 că zootehnia din perimetrul GAS şi CAP reprezenta o povară pentru stat. (Ceauşescu, G, 1987, p. 217), iar în 1981

14

cerea ca structurile colectiviste să trăiască din ceea ce produceau, renunţând la creditele neperformante. (Ceauşescu, G, 1987, p. 210). Dacă diagnosticul este corect, remediul contrazice orice logică a cointeresării economice. Soluţia impusă de Ceauşescu în ianuarie 1986 întoarce ceasul istoriei la ora colectărilor forţate, liderul de partid cerând ca „toţi deţinătorii de teren agricol să aibă plan de cultură şi de creştere a animalelor’’, predarea către stat a produselor agricole constituind o „obligaţie patriotică a fiecărui ţăran’’(Ceauşescu, C, 1984, p. 8). Utilizând argumente de sorginte ideologică pentru a reinstaura sistemul cotelor, Ceauşescu recunoştea indirect falimentul structurilor colectiviste în faţa realităţilor economice din România.

Cotele, o grea povară. Dacă sistemul colectărilor a avut o justificare economică, în condiţiile în care structurile colectiviste erau birocratizate, greoaie şi ineficiente, el a reprezentat în acelaşi timp o grea povară pentru gospodăriile individuale. Creşterea nivelului cotelor a reflectat agravarea crizei din sistemul alimentar–agricol, după declanşarea campaniei de colectivizare. Neputând furniza produsele de strictă necesitate populaţiei de la oraşe, regimul comunist a recurs la colectări masive, care, de cele mai multe ori, luau forma unor confiscări. Revenind ciclic, operaţiunile succesive de colectare au dus în scurt timp la pauperizarea şi ruinarea gospodăriilor particulare. Iată ce relatează Silviu Vardianu din Olteniţa, jud. Călăraşi: „Metodele de presiune erau exercitate de către perceptori şi activiştii de partid care veneau în curte cu câte opt căruţe şi ne luau porumbul. Ne puneau impozite foarte mari care depăşeau realizările la hectar. Adică nu ne mai rămânea nimic de mâncare şi nici de îmbrăcat şi eram nevoiţi să vindem lucruri din casă ca să putem să supravieţuim. Am vândut până au rămas camerele goale’’ (CPCA, dos. 5904/1992, f. 1). Cotele erau atât de împovărătoare încât ţăranii erau obligaţi să achiţioneze de pe piaţă diverse produse, în plus faţă de ceea ce ei înşişi produceau, pentru a respecta planul de colectare. Este elocventă în acest sens relatarea lui Nicolae Gh. Coman, născut în 1904, proprietar din satul Gostilele, comuna Fundulea, judeţul Călăraşi, deţinătorul unei suprafeţe de 15 hectare, etichetat chiabur, şi supus permanent hărţuielilor organelor locale: „Am fost supus la impozite foarte mari şi la cote de cereale şi produse de tot felul. Biruri umilitoare. Perceptorul şi colectorul erau cele două mari coşmaruri. Trebuia să mai cumpăr produse pe lângă cele produse de mine, ca: lapte, carne, ouă, lână, etc, ca să le predau. Celebrul carnet de cote. Şi pentru că nu puteam face faţă, eram urmărit de colectorii din partea Sfatului Popular, în fiecare seară sau noapte, deoarece ziua

15

nu eram acasă. Eram singurul chiabur din sat. Intram pe înserate în sat, de la câmp, şi prima grijă era să aflu dacă nu cumva au venit colectorii şi perceptorul. Dacă erau veniţi, întorceam căruţa şi înnoptam în pădurea din apropierea satului. Când m–au prins, n–am avut încotro, şi mi–au confiscat maşina de cusut, plapuma, lucruri din casă şi câte altele pe care le duceau în curtea primăriei. Dacă veneau noaptea, şi nu deschideam, forţau fie uşa, fie geamul, şi intrau peste mine’’ (CPCA, dos. 4949/1992, f. 2).

Creşterea cotelor. Nivelul cotelor a crescut o dată cu trecerea anilor şi agravarea crizei alimentare. O gospodărie care în 1949 preda statului, pentru o suprafaţă cultivată de 2 hectare şi 2 ari, 70 kg. boabe porumb la hectare, în 1951, de pe aceeaşi suprafaţă, aceasta trebuia să pedea statului 180 kg. porumb la hectar şi 20 kg fasole la hectar (CPCA, dos. 6308/1992, f.1; CPCA, dos 7108/1992, f. 3). În 1952, un proprietar de pământ care deţinea 12 hectare şi 50 de ari trebuie să predea statului următoarele cantităţi: 2200 kg grâu, 600 kg ovăz, 3400 kg porumb, 700 kg floarea soarelui, 300 kg mazăre, 1470 kg furaje, la care se adăugau restanţele din 1951 (CPCA, dos. 5002/1992, f. 2). În 1954, un proprietar de 18 hectare trebuie să predea statului 3503 kg grâu, 299 kg porumb, 447 kg alte boabe, 195 kg floarea soarelui, 334 kg ceapă, 1165 kg fân, 182 kg carne vită, 58 kg carne porc, 264 litri lapte vacă şi 6 kg lână (CPCA, dos. 5150/1992, f. 2). Gheorghe I. Ciurdea, proprietar din comuna Mogoşeşti, judeţul Iaşi, deţinătorul unei suprafeţe de 6,5 hectare, şi etichetat drept chiabur, avea de predat cote ridicate în 1954 deoarece deţinea un cazan de ţuică: 125 kg porumb, 105 kg floarea soarelui, 3595 kg cartofi, 115 kg ceapă, 257 kg alte boabe, la care se adăugau restanţele. Neputând să–şi achite cotele, proprietarul a rămas în continuare dator statului cu 125 kg porumb, 23 kg floarea soarelui, 169 kg alte boabe, 3117 kg cartofi şi 50 kg ceapă. Pentru nepredarea cotelor, proprietarul a fost ulterior dat în judecată şi amendat, iar în compensaţie pentru produsele restante i s–au confiscat două butoaie cu vin totalizând 1.000 litri. (CPCA, dos 6038/1992, f. 3–4)

Legislaţia cotelor până la colectivizare. Sistemul colectărilor a fost dublat de o legislaţie represivă. Regimul comunist urmărea în felul acesta două obiective. Mai întâi, să codifice cu precizie natura produselor colectate şi obligaţiile producătorilor, punând în felul acesta la îndemâna organelor împuternicite cu operaţiunile de colectare, un îndreptar pe baza căruia se puteau organiza masivele colectări. În al doilea rând, legislaţia colectărilor se concentra asupra pedepselor dictate împotriva proprietarilor care refuzau să predea

16

produsele la cantităţile specificate în lege. Legislaţia colectării datează chiar din perioada anterioară declanşării colectivizării. Prin decretul 565/1945 (MO, nr. 158 din 16 iulie 1945) statul îşi arogă privilegiul de a cumpăra produsele agricole de la proprietari, acestora rămânându–le în cel mai fericit caz doar un minimum pentru subzistenţă. Printr–o decizie a Preşedinţiei Consiliului de Miniştri din iulie 1945 producătorii de cereale vor fi obligaţi să predea statului cote din producţia de grâu, orz, secară, orzoaică şi ovăz. (MO, nr. 161 din 19 iulie 1945). În septembrie 1945 cotele se extind la producţia de mei, mazăre, fasole, linte şi alte produse agricole, ţăranii având permisiunea de a–şi opri numai cantităţile care le sunt necesare pentru însămânţări sau pentru consumul propriu (MO, nr. 203 din 7 septembrie 1945). Măsurile de supraveghere şi restricţionare afectează şi consumul de cartofi şi floarea soarelui, sfârşitul anului 1945 găsind aproape toate produsele agricole sub regimul sever al colectărilor. Presiunea colectărilor s–a accentuat în 1948, când prin adoptarea decretului 121 (MO nr. 153 din 6 iulie 1948), ţăranii erau somaţi să predea aşa–zisul „prisos de cereale’’, chiar la batoză, în timpul operaţiunilor de colectare. Cotele erau stabilite, conform acestui decret, de Comisiunea de stat pentru colectarea cerealelor, în fiecare comună existând un împuternicit al acestui organism. În noiembrie 1948 se interzice comercializarea brânzeturilor, untului şi a produselor derivate (MO nr. 255 din 2 noiembrie 1948). Cu puţin timp înainte de începerea campaniei de colectivizare, se stabilesc, printr–o decizie a Ministerului Comerţului şi Agriculturii, cotele la lapte ce urmau să fie predate statului la exploatările agricole, crescătoriile şi fermele particulare şi lăptării care deţin vaci şi bivoliţe (MO nr. 11 din 14 ianuarie 1949).

Legislaţia colectărilor în timpul colectivizării. Desigur că procesul legislativ generat de sistemul colectărilor va cunoaşte o intensificare după plenara din 3–5 martie 1949. Insistenţa cu care regimul comunist a revenit asupra descrierii şi regularizării mecanismelor colectării indică dimensiunea majoră a problemei alimentare în ansamblul economiei româneşti postbelice. Regimul ocupaţiei sovietice, uriaşele reparaţii de război, adoptarea planului de stat şi a unor structuri copiate după sistemul sovietic au contribuit la acutizarea crizei alimentare. După ce raţionalizarea unor produse şi controlul comercializării au semnalat disfuncţiile în acest domeniu, recurgerea la colectări a apărut ca o soluţie extremă, care nu putea fi aplicată decât cu suportul unei legislaţii severe şi a unui aparat birocratic capabil să execute ordinele, în ciuda opoziţiei ţătanilor. La povara cotelor, s–a adăugat în iulie 1949 şi impozitul

17

agricol, care era văzut de Partidul Comunist ca un instrument economic de presiune asupra gospodăriilor agricole particulare, aşa cum preciza Vasile Luca, în Expunerea asupra legii: „Legea impozitului agricol contribuie la îngrădirea puterii economice a chiaburilor şi la limitarea exploatării maselor ţărănimii muncitoare, obligând pe chiaburi a vărsa statului o parte însemnată din veniturile gospodăriei lor, create din exploatarea sărăcimii statelor. O asemenea politică fiscală, de dreptate socială, s–a practicat numai în Ţara Socialismului – URSS – şi se introduce numai în ţările în care forţele clasei muncitoare şi ale maselor populare – conduse de partidele marxist–leniniste – au răsturnat puterea claselor exploatatoare, au realizat regimul de democraţie populară şi au trecut cu succes la construirea socialismului’’.(Luca, E, 8)

Legislaţia colectărilor în timpul colectivizării. Descrierea sistemului colectării. În egală măsură, cotele, prin nivelul lor ridicat şi imperativul predării, vor antrena cu sine erodarea puterii economice a gospodăriilor individuale. Regimul colectărilor va fi stabilit în iulie 1949, dar termenii în care este redactat decretul 306 nu diferă prea mult de legislaţia colectării din vara anului 1948. „Producătorii agricoli sunt obligaţi să predea statului, la preţ oficial, o parte din prisosul recoltei de cereale’’, cotele fiind stabilite de Comisiunea de stat pentru colectarea cerealelor (BO nr. 47 din 21 iulie 1949). Acest organism, denumit mai târziu Comitetul de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole, va căpăta puteri excepţionale, fiindcă, datorită normelor stabilite de el, producţia agricolă din gospodăriile particulare, în cea mai mare parte a ei, va face obiectul colectării. Nici un producător agricol nu avea voie să înceapă operaţiunile de recoltare înainte de a primi procesul verbal din partea Comisiei în care erau precizate cantităţile de cereale care urmau să fie predate statului. Reglementările adoptate privind regimul colectărilor vor avea aşadar un caracter descriptiv şi normativ. În aprilie 1950 apare normarea regimului colectării lânii (BO nr. 34 din 8 aprilie 1950). În mai 1950 se stabileşte prin decretul 143 regimul de colectare a produselor agricole vegetale, întărindu–se rolul birocraţiei din interiorul Comitetului de stat pentru colectarea produselor agricole.(BO nr. 46 din 26 mai 1950. Textul este reprodus în Iancu, C, pp.140–144). Actul normativ stabileşte obligativitatea predării cotelor, lista produselor agricole supuse regimului cotelor, autoritatea Consiliului de Miniştri în chestiunea aprobării planului de colectări la nivel general şi local, autorizarea împuternicitului de plasă al Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole de a trece gospodăriile individuale dintr–o categorie de fertilitate în alta,

18

scutirea de cote pentru gospodăriile individuale care deţineau sub 0,5 ha teren şi a gospodăriilor personale ale membrilor Gospodăriilor Agricole Colective, majorările în cazul întârzierii la predarea cotelor, acordarea unor facilităţi persoanelor care denunţă pe chiaburii care tăinuiesc sau distrug produse supuse colectării.

Descrierea sistemului colectării. La începutul anului 1951 este stabilit regimul de colectare a laptelui, foarte sever de altfel, dacă ţinem cont de faptul că erau obligate să se supună noilor acte normative şi gospodăriile individuale care nu aveau vite de lapte. (vezi decretul 8/1951 şi HCM 16/1951 publicate în BO nr. 7 din 13 ianuarie 1951). În operaţiunile de colectare, împuternicitul din cadrul comisiei de colectare a produselor agricole era ajutat de preşedintele Sfatului Popular, implicarea administraţiei locale de stat având menirea de a mări presiunile asupra agricultorilor. Regimul colectării este reformulat în mai 1951 prin decretul 64 pentru stabilirea regimului de colectare a produselor agricole vegetale pe anul 1951 (BO nr 51 din 3 mai 1951. Text reprodus în Iancu, C, p. 162–168). Termenii în care este redactat decretul 64/1951 indică o agravare a situaţiei alimentare, pe fondul absenţei unei soluţii viabile, la doi ani după declanşarea procesului de colectivizre. În esenţă decretul urmăreşte opt obiective: a) să stabilească o tipologie a cultivatorilor de produse agricole; b) să enumere produsele supuse colectării; c)să stabilească cinci nivele de fertilitate; d) să delege autoritatea de colectare Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare şi împuterniciţilor raionali ai Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole; e)să acorde scutiri gospodăriilor mai mici de 0,5 ha din categoria I, II şi III de fertilitate şi celor de sub un hectar din categoria IV şi V; f) să stabilească penalităţile de întârziere; g) să acorde facilităţi denunţătorilor chiaburilor care tăinuiesc sau distrug produse supuse colectării; h) să stabilească un plafon de 20 zile întârziere pentru aplicarea decretului 183/1949. În decembrie 1951 se stabileşte prin decretul 233 regimul colectării cărnii (BO nr. 121 din 31 decembrie 1951), iar la începutul anului 1952 se formulează reperele colectării laptelui, lânii şi laptelui. (BO nr. 3 din 15 ianuarie 1952), pentru ca în martie 1952 să fie stabilit regimul colectării produselor agricole vegetale prin decretul 58 şi HCM 351 (BO nr. 14 din 18 martie 1952).

Descrierea sistemului colectării Se poate observa aşadar că sistemul colectărilor face obiectul actelor normative în fiecare an, instabilitatea legislaţiei reflectând disfuncţionalităţile din sectorul alimentar şi incapacitatea structurilor colectiviste abia create de a prelua de la gospodăriile individuale sarcina

19

aprovizionării populaţiei. Pe de altă parte, modificarea regimului cotelor, mai ales începând cu 1953, indică dorinţa regimului de a relaxa presiunea asupra gospodăriilor individuale. Dacă în ianuarie 1953, prin decretul 45, se înregistrează încă o încercare a regimului de a exploata resursele gospodăriilor individuale, actul normativ mărind nivelul cotelor aplicate chiaburilor cu 30%., în spiritul campaniei ideologice anunţată de Gheorghiu–Dej încă din martie 1949 (BO nr. 3 din 26 ianuarie 1953). Primele semne de relaxare a regimului cotelor sunt vizibile în aprilie 1953, o dată cu adoptarea HCM nr. 1072 (CHD nr. 27 din 16 aprilie 1953. Text reprodus în Iancu, C, p. 250–256). Spre deosebire de actele normative anterioare, hotărârea aceasta extinde aria scutirilor, fiind menţionaţi în această categorie terenurile preluate spre cultivare de către gospodăriile ţăranilor muncitori pe baza HCM nr. 308/1953, terenurile ţăranilor muncitori până la 2 ha cu situaţii sociale speciale. Tot ca un semn al relaxării regimului cotelor poate fi interpretată absenţa penalităţilor în cazul întârzierii predării şi referirile la majorările aplicate chiaburilor. În schimb actul normativ stabileşte datele–limită pentru încheierea campaniei de colectare, iar sarcina stabilirii cotelor este încredinţată împuternicitului raional al Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole. Alte semne de relaxare sunt oferite de HCM nr. 2303/1953 pentru scutirea de predare a unor restanţe de produse agricole vegetale (CHD nr. 46 din 11 iunie 1953. Text reprodus în Iancu, C, p.280) şi HCM nr. 3007/1953 privind anularea restanţelor la produsele de toamnă provenite din cotele obligatorii din 1952 (CHD nr. 57 din 10 septembrie. Text reprodus în Iancu, C, p.280–281). Alte facilităţi sunt acordate prin HCM nr. 4172/1953 producătorilor de carne, lapte şi lână (BO nr. 79 din 17 decembrie 1953). Abandonarea sistemului cotelor obligatorii se va produce însă abia patru ani mai târziu.

Legislaţia de protecţie a colectărilor. Acţiunile de colectare nu ar fi avut decât o slabă eficienţă în absenţa unui cadru legislativ care să penalizeze prin sancţiuni severe abaterile de la planul de colectare, evaziunile, încercările de eludare, dosirea produselor destinate colectării. Eficienţa sistemului de protecţie a mecanismelor colectării poate fi în acest fel urmărită, dinamica hotărârilor de condamnare sau confiscare a averii indicând traseul represiunii în plan juridiC. Bazele legislaţiei represive au fost puse în aprilie 1949, cu trei luni înainte de fixarea nivelului cotelor şi înfiinţarea aparatului birocratic destinat operaţiunilor de colectare. Chiar dacă avea o arie mai largă de aplicare, decretul nr. 183/1949 privind sancţionarea infracţiunilor economice a avut ca principal

20

obiectiv susţinerea sistemului de colectare. (BO nr. 25 din 30 aprilie 1949). Aşa cum a fost formulat, actul normativ făcea practic imposibilă orice evaziune de la obligaţiile impuse prin planul de colectare. Dacă producătorii particulari nu îşi achitau obligaţiile către stat şi nu predau integral cotele stabilite de organismle împuternicite în acest scop, ei puteau fi pedepsiţi cu închisoare corecţională de la 1 la 12 ani şi amendă de la 10000 la 100000 lei. Dacă încercau să ascundă produsele agricole ei puteau primi muncă silnică de la 5 la 15 ani şi amendă de la 50000 la 200000 lei. Cu toate că decretul 183/1949 limita măsura confiscării la „bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni prevăzute’’ de respectivul decret, măsura confiscării averii va fi luată în numeroase procese, făcându–se referire la decretul 312/1949. Deşi decretul 183/1949 era prezentat ca un act care proteja „eforturile oamenilor muncii pentru construirea economiei socialiste în Republica Populară Română’’, natura sa excepţională amintea mai curând de comunismul de război instaurat de Lenin în sprijinul unei economii devastate de Războiul Civil. „Specificul comunismului de război’’, declara Lenin în 1921, „era că noi, de fapt, luam de la ţărani toate surplusurile, şi câteodată nu numai surplusurile, ci şi parte din cele necesare alimentării ţăranului, le luam pentru a face faţă nevoilor armatei şi pentru întreţinerea muncitorilor’’ (Lenin, D, p. 23). Decretul 183 a instituit o paradigmă legislativă pe care regimul comunist a ataşat–o procedurilor de colectare, pentru a preveni defecţiunile pe parcursul operaţiunilor de strângere a cotelor la nivel naţional. Obiectivul principal al acestei serii normative este de a fixa pedepsele pentru nerespecatera planului de colectări, penalităţile fiind uneori menţionate şi în secţiunea legislativă care avea ca obiectiv descrierea procedurilor de colectare. În acest sens se va adopta şi decretul nr. 131/1952 privitor la răspunderea pentru nepredarea în termen de către gospodăriile agricole individuale şi cetăţeni a produselor agricole supuse colectării, precum şi la procedura de urmărire silită a executării acestor obligaţiuni (BO nr. 30 din 18 iunie 1952. Reprodus în Iancu, C, p.226–227). Decretul 131/1952 simplifică procedura de confiscare în cazul refuzului de a preda cotele la stat. Pe lângă aplicarea unei amenzi care acoperă de două ori valoarea produselor la preţul pieţei neorganizate, decretul îl autorizează pe împuternicitul raional al Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole să ia din gospodăria datornicului canitatea de produse sau orice alte bunuri în echivalent fără a fi necesară o hotărâre judecătorească în acest sens. Actul confiscării produselor nu anula răspunderea penală pentru nepredarea cotelor, proprietarul datornic

21

riscând să fie condamnat la închisoare conform decretului 183/1949. Confiscarea averii, penalizare pentru nepredarea cotelor. De fapt

lichidarea economică a proprietarilor se putea realiza mai uşor prin măsura confiscării averii decât printr–o întemniţare a deţinătorului proprietăţii. Este cazul lui Ionel I. Constantin, chiabur din comuna Ilva Mare, Bistriţa Năsăud, care a fost condamnat în 1950 la 3 luni închisoare pentru „neîndeplinirea planului de însămânţări şi de predare a cotei de lapte’’ (CPCA, dos. 5330/1992, f. 7). În actul de acuzare, chiaburul este calificat ca element duşmănos care „s–a opus în mod făţiş înfiinţării gospodăriei colective din Ilva Mică, căutând astfel să întârzie îndeplinirea Planului de Stat şi înfăptuirea cu un ceas mai devreme a socialismului în republica noastră populară’’. Pedeapsa cu închisoarea nu ar fi fost de o gravitate excesivă, dacă ea nu ar fi fost însoţită de măsura confiscării averii. În urma acestei hotărâri, autorităţile locale au preluat toate bunurile proprietarului, printre care pot fi amintite o moară de făină, terenul, animalele, carul, căruţa, sania, casa, şura şi alte obiecte. Familia a fost obligată să părăsească locuinţa doar cu un bagaj de mână.

Acuzat de nepredarea cotelor, Barbu B. Ion din comuna Greci, judeţul Tulcea, a fost condamnat în 1950 la 2 ani şi 6 luni închisoare corecţională, 50000 lei amendă şi confiscarea averii. Imobilele aparţinând familiei Barbu B. Ion au fost ulterior preluate de Postul de Miliţie şi sediul Staţiunii de Maşini şi Tractoare din comuna Greci. Evacuată din comună, familia a fost întreţinută mai târziu de unul din fii, acesta lucrând ca muncitor necalificat. (CPCA, dos. 4979/1992, f.1).

Gheorghe I. Maniţescu, proprietar din comuna Gighera, judeţul Dolj, etichetat şi el drept chiabur şi „element duşmănos’’, deşi poseda doar 5 hectare de teren, a fost trimis în judecată în august 1950 sub acuzaţia că nu a respectat planul de cultură care îi cerea să însămânţeze 0,25 hectare fasole şi 1 hectar bumbaC. Aplicându–se prevederile decretului 183/1949, proprietarul a fost condamnat la 6 luni închisoare şi confiscarea averii mobile şi imobile. După evacuarea familiei, în locuinţa proprietarului a fost instalat sediul gospodăriei agricole colective din comună.

Vasile V. Bejan, proprietar în comuna Ştefăneşti, judeţul Botoşani a fost condamnat în 1951 la o lună închisoare, fiindcă a întârziat cu o zi terminarea recoltării grâului. Refugiindu–se iniţial la rude pentru a scăpa de arestare, Bejan se va preda în ianuarie 1952 la penitenciarul Botoşani. În urma condamnării, familia s–a risipit, iar gospodăria a fost distrusă (CPCA, dos. 6235/1992, f. 1). Lectura rechizitoriilor pe baza cărora s–a cerut aplicarea decretului 183/1949

22

pemite reconstiturea cu exactitate a normelor impuse de regimul colectărilor. Constantin Istrătescu din comuna Vădăstriţa, judeţul Olt, proprietar al unei suprafeţe de 18 hectare a fost arestat în 1950 pentru nepredarea unei cantităţi de 1514 kg grâu. Rechizitoriul întocmit de parchetul Romanaţi arată că „inculpatul, în toamna anului 1949, nu a însămânţat la timp grâul, nu şi–a procurat sămânţa din treierat înainte de plan şi nu a verificat puterea de încolţire a grâului său care fusese ales pentru sămânţă din grâul treierat după plan, astfel că, prin bună ştiinţă, a căutat să reducă recolta, producând cu 1514 kg mai puţin din cota obligatorie de 7.316 kg şi nu a dezmiriştit în termen de 7 zile de la data de 28 iunie 1950, când a terminat recoltatul’’. Din textul rechizitoriului reiese că infracţiunea săvârşită este de o „gravitate excepţională, inculpatul fiind chiabur, iar fapta sa periclitând ordinea publică şi securitatea statului’’(CPCA, dos. 5127/1992, f. 6).

Internarea în locuri de muncă, sancţiune pentru nepredarea cotelor. O altă metodă de reprimare a persoanelor care refuzau să predea cotele sau îndeamnau pe alţii la rezistenţă a constituit–o internarea în unităţi de muncă. Înfiinţarea coloniilor de muncă a fost determinată de incapacitatea regimului comunist de a utiliza codul penal şi justiţia militară pentru a trimite în închisori persoanele incomode. Sistemul nou introdus era mai eficient, fiindcă nu mai apela la practica anchetei, procesului si apelului. Astfel, printr–o decizie administrativă aflată sub controlul Ministerului Afacerilor Interne opozanţii sau virtualii adversari ai regimului puteau fi reţinuţi şi trimişi în locuri de muncă aflate sub paza Ministerului Afacerilor Interne. În practică, reţinerile erau făcute înainte de emiterea deciziilor de internare, iar în multe cazuri cei care erau internaţi proveneau din rândul celor arestaţi înainte de 1950.(Ion Bălan, Internări în lagăre de muncă, 1951, I, în AT, nr. 1/1996, p.94–95). O altă cauză a înfiinţării coloniilor de muncă a fost cererea de forţă de muncă la Canalul Dunăre–Marea Neagră, la gospodăriile agricole colective şi la diverse şantiere de construcţie aflate sub controlul MAI. (Ion Bălan, Internări în lagăre de muncă, 1951, I, în AT, nr. 1/1996, p.94). Pentru a rezolva necesarul de forţă de muncă directorul general al Canalului Dunăre–Marea Neagră Gh. Hossu solicita Marelui Stat Major, la 31 august 1949, un număr de 4250 oameni. Într–o adresă către MAI din 21 iunie 1952 conducerea Canalului arăta de asemenea că are nevoie de încă 3200 muncitori necalificaţi (Constantin Cheramidoglu, Regimul de muncă la Canalul Dunăre–Marea Neagră, 1949–1951, III, în AT, nr. 2-3/1996, p.137,148). Pentru a rezolva cererea conducerii Canalului, ministrul Afacerilor Interne, la rândul său, îi

23

ordona şefului Direcţiei Anchete să asigure numărul de persoane necesare, iar Direcţia Anchete repartiza pe regiuni cifra stabilită şi, după ce se făceau propuneri pe baza unor tabele nominale, se trecea la reţinerea şi internarea persoanelor vizate. Durata internării era între 6 luni şi 2 ani. Ea putea fi redusă sau prelungită până la 5 ani, în funcţie de comportamentul persoanei internate. Părăsirea unităţilor de muncă fără autorizaţie se pedepsea cu închisoare corecţională de la 6 luni la 5 ani(Ion Bălan, Regimul coloniilor de muncă, 1952–1953, în AT, nr. 1/1998, p. 152; Bălan, R, p. 99). Cele mai multe colonii de muncă erau concentrate în Dobrogea: Bac, Capul Midia, Cernavoda, Galeş, Grădina, Grindu, Km 4, Km 31, Luciu, Medgidia, Ovidiu, Peninsula, Periprava, Piatra, Poarta Albă, Saivane, Saligny, Salcia, Stânca, Stoeneşti. În alte zone ale ţării existau colonii de muncă la Bicaz, Iţcani, Tătarca. (Ion Bălan, Regimul coloniilor de muncă, 1952–1953, în AT, nr. 1/1998, p. 152). Iniţiativa înfiinţării coloniiilor de muncă, numite la început unităţi de muncă, aparţine lui Teohari Georgescu, ministrul Afacerilor Interne şi lui Stelian Niţulescu, ministrul Justiţiei. La insistenţele lor a fost adoptat decretul 6/1950 care preciza că persoanele care „primejduiesc sau încearcă să primejduiască regimul de democraţie populară, îngreunează sau încearcă să îngreuneze construirea socialismului în Republica Populară Română, precum şi cei care, în acelaşi mod, defăimează puterea de stat sau organele sale, dacă aceste fapte nu constituie sau nu pot constitui prin analogie infracţiuni’’ pot fi internaţi în colonii de muncă. Mai puteau fi internaţi şi deţinuţii care fuseseră eliberaţi la expirarea pedepsei şi care, în viziunea regimului comunist, „nu se dovedesc a fi reeducaţi’’(Cristian Troncotă, Colonia de muncă, în AT, 1/1993, p.169; Bălan, T, p. 42). Prin ordinul 100/3 aprilie 1950 cabinetul Ministerului Afacerilor Interne lărgea zona de acţiune a internărilor administrative. Deşi semnat de Gheorghe Pintilie, ministru adjunct la Ministerul Afacerilor Interne, ordinul reprezintă mai curând o emanaţie a Direcţiei Generale a Securităţii Statului. Sfera persoanelor care puteau fi internate în colonii de muncă includea următoarele categorii: a)cei care lansează zvonuri alarmiste, tendenţioase; b)cei care ascultă şi difuzează propaganda posturilor de radio occidentale;c) cei care aduc injurii Partidului Muncitoresc Român, guvernului României, Uniunii Sovietice şi conducătorilor săi şi ţărilor de democraţie populară; d) cei care întreţin legături de prietenie cu legaţiile ţărilor occidentale; e) cei care frecventează bibliotecile deschise de ţările occidentale la Bucureşti;

24

f) cei care sunt în relaţii cu familiile funcţionarilor ambasadelor occidentale la Bucureşti; f)cei care instigă la manifestări rasiale şi şovine; g)cei care se opun la colectivizare şi colectări; h)cei care au un trecut „reacţionar’’; i) cei care fac prozelitism religios; j) cei care transmit prin corespondenţă informaţii tendenţioase despre regimul comunist (Ion Bălan, Internări în lagăre de muncă, 1951, I, în AT, nr. 1/1996, p.93; Bălan, R, p. 98; Bălan, T, p.45).

O nouă extindere a sferei de aplicare a internărilor administrative se produce după adoptarea HCM nr. 1554/22 august 1952, act normativ care transformă unităţile de muncă în colonii de muncă.(Ion Bălan, Internări în lagăre de muncă, 1951, I, în AT, nr. 1/1996, p.93). Motivaţiile apariţiei coloniilor de muncă sunt prezentate chiar în art. 1. Astfel, măsura era concepută să contracareze „rezistenţa tot mai activă a elementelor duşmănoase’’ la eforturile de construire a socialismului, dar şi pentru a supraveghea activitatea elementelor duşmănoase.( Ion Bălan, Regimul coloniilor de muncă, 1952–1953, în AT, nr. 1/1998, p.151). Puteau fi internate în colonii de muncă următoarele categorii: a) foşti membri ai partidelor politice de dinainte de 6 martie 1945; b)foşti membri ai servicilor speciale şi ai Poliţiei; c)foşti condamnaţi pentru trecere frauduloasă a frontierei; d)chiaburii care sabotează măsurile luate de guvern; e)foşti condamnaţi pentru sabotaj;f) foşti condamnaţi pentru speculă; g)rudele persoanelor care au fugit din ţară după 1945;h) rudele opozanţilor politici care au fugit din ţară înainte de 1944; i)condamanţii pentru infracţiuni contra securităţii statului care la expirarea pedepsei „nu prezintă încrederea de a fi folositori’’; j)recidiviştii de drept comun care au mai mult de 3 condamnări.(Cristian Troncotă, Colonia de muncă, în AT, nr.1/1993,p.170–171;CAS,III, p.628). Responsabiliatea pentru internări este clarificată abia la 25 august 1952 când Alexandru Drăghici, ministru de Interne, semnează decizia nr. 744 prin care se înfiinţează „Comisia MAI cu sarcina de a lua hotărâri pentru internarea în colonii de muncă’’. (CAS,III, p. 159).

25

Prin Instrucţiunile nr. 1000 /1 septembrie 1952 ale MAI se aduc noi clarificări regimului de internări. Acestea erau făcute „în scopul combaterii rezistenţei tot mai active a elementelor duşmănoase, care încearcă încontinuu să saboteze în mod organizat măsurile guvernului şi partidului îndreptate pentru întărirea dictaturii proletariatului şi construirea cu succes a socialismului, pentru a uşura supravegherea activităţii elementelor duşmănoase şi străine de clasa muncitoare, pentru a le atrage la munca de utilitate socială şi pentru a curăţi cele mai importante centre vitale ale ţării de elementele duşmănoase.’’(Bălan, T,p. 56). Mai erau introduşi în categoria celor ce puteau fi internaţi şi „foştii exploatatori care ocupă încă posturi de răspundere în producţie şi care dovedesc încontinuu prin atitudinea lor delăsare gravă, nejustificată prin incapacitatea lor profesională, atitudini care atrag după sine defecţiuni sau frânarea producţiei’’.(Bălan, T, p. 57). La 11 martie 1954 HCM nr. 337 abroga HCM 1554/1952, păstrând însă privilegiul Ministerului Afacerilor Interne de a trimite în domiciliu obligatoriu persoanele care „dovedeau că nu s–au reeducat şi prezentau pericol pentru securitatea statului’’(Cristian Troncotă, Colonia de muncă, în AT, nr 1/1993, p.171; Ion Bălan, Regimul coloniilor de muncă, 1952–1953, în AT, nr. 1/1998, p.151;Bălan, T, 76). Cei care ieşeau din închisoare la expirarea termenului puteau fi în acest fel trimişi din nou în colonii de muncă pe o perioadă de la 6 luni la 5 ani. Sistemul internărilor în colonii de muncă va fi reinstituit în 1958, prin adoptarea Decretului nr. 89 şi a HCM nr. 282.

La sfârşitul lui 1959 Gheorghiu–Dej a aprobat un plan de revizuire a situaţiei internaţilor în lagăre şi colonii de muncă. În termen de trei luni MAI urma să reexamineze situaţia celor internaţi. Cei internaţi urmau să fie împărţiţi în două categorii: a)persoane care puteau fi eliberate; b)persoane care urmau să fie trimise organelor de urmărire penală. Printre persoanele care urmau să fie eliberate se numărau următoarele categorii: a) membri de rând ai partidelor „burgheze’’; b) foştii funcţionari din administraţia locală de dinainte de 23 august 1944; c) foşti condamnaţi pentru trecerea frauduloasă a graniţei; d) foştii condamnaţi pentru sabotaj; e) foştii condamnaţi pentru speculă; rudele opozanţilor sau celor fugiţi peste graniţă înainte de 1945; f) foştii condamnaţi pentru infracţiuni împotriva securităţii statului; g) cetăţenii care au fost internaţi pentru legături cu legaţiile ambasadelor occidentale;

26

h) persoanele care au frecventat bibliotecile statelor occidentale la Bucureşti; i) persoanele care au instigat împotriva gospodăriilor agricole colective, a colectărilor şi planurilor de cultură; j) persoanele care au lansat sau au răspândit zvonuri alarmiste tendenţioase, care au ascultat şi au difuzat propaganda posturilor de radio occidentale; k) persoanele care au făcut prozelitism religios.(CAS,III, p. 41).

Eliberări substanţiale din coloniile de muncă nu se vor produce însă înainte de 1961–1962, ca un preambul la eliberarea deţinuţilor politici din penitenicare în 1964.

Internările, un sistem eficient. Sistemul internărilor administartive a funcţionat în paralel cu mecansimele de condamnare penală, dacă nu chiar la concurenţă cu acestea. Cel puţin cinci motive îl recomandau ca fiind favorit în faţa celorlalte metode represive. Mai întâi formele de inculpare erau foarte generale, ajungând să cuprindă categorii largi de populaţie, de la opozanţi reali până la rudele celor care plecaseră din ţară. În al doilea rând, sistemul se recomanda prin viteza derulării acţiunii de reprimare, unele persoane fiind trimise în colonii de muncă înainte de a li se stabili formele necesare. Absenţa recursului întărea caracterul definitiv al deciziei administartive, lăsând organelor represive privilegiul de a distinge între vinovaţi şi nevinovaţi. În plus, se poate constata că, spre deosebire de sistemul penitenciar, sistemul unităţilor de muncă avea cel puţin teoretic o valoare economică, masiva participare la muncile de la Canal fiind un argument pentru menţinerea deciziilor internare la nivele ridicate. În sfârşit, datorită condiţiilor grele de muncă şi abuzurilor administraţiei, unităţile de muncă au dat procente de mortalitate mai ridicate decât sistemul penitenciar, lucrând în felul acesta la „salubrizarea’’ societăţii româneşti.

Lichidarea rezistenţei împotriva colectărilor a găsit în sistemul internărilor admnistrative un mijloc efecient. O analiză a fişelor individuale întocmite persoanelor care urmau să fie internate sugerează că măsura administrativă era de obicei hotărâtă atunci când se constată un posibil focar de rezistenţă. Trecutul politic sau starea materială joacă de asemenea un rol important în luarea deciziei de internare. Datorită spectrului larg de motivaţii, la care se adaugă de multe ori sabotarea planului de colectări, represiunea prin trimiterea în unităţi de muncă tinde să devină un instrument în strategia de „igienizare’’ ideologică a satului românesC. Fişele personale din tabelul întocmit la 14 aprilie 1950 de către Direcţia Regională a Securităţii Poporului Cluj (ASRI, FD, dos. 4113, f. 99–141) conţin date de stare civilă, originea socială (chiabur,

27

ţăran mijlocaş), profesiunea (agricultor, plugar, învăţător, subofiţer, avocat, preot,), aparteneţa politică (PNŢ, P.N.L, P.M.R,), durata internării şi motivul internării (sabotarea însămânţărilor sau a colectărilor, instigare la neîndeplinirea planului de colectări). Nu se reproduc mai jos decât fişele care fac referiri la rezistenţa la colectări. Sublinierile ne aparţin. I. Nr. Curent: 11II. Numele şi prenumele: SIRLINCAN IOANIII. Locul şi data naşterii: 14 noiembrie 1902 Buduş Năsăud.IV. Domiciliul: Buduş Năsăud.V. Originea socială: Ţăran mijlocaş.VI. Profesiunea: Agricultor chiabur.VII. Apartenenţa politică: Fost P.N.Ţ., în prezent neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 18 luni.IX. Motive:· A ameninţat cu bătaia pe secretarul org. de bază şi a adus injurii Partidului.· La 14 noiembrie 1947 a avut manifestări împotriva guvernului.· La 4 aprilie 1948 a strigat “Trăiască Maniu, jos Groza”, aducând şi ofensă Partidului.· La 20 septembrie 1949 a instigat populaţia ca să opună rezistenţă pentru a nu duce grâu la arie.· La 6 aprilie 1950 a căutat să saboteze însămânţările de primăvară, iar cotele şi supracotele nu le-a predat. Tot atunci a fost arestat pentru aceleaşi fapte de miliţia Bistriţa.I. Nr. curent: 12II. Numele şi prenumele: LAZĂR IOANIII. Locul şi data naşterii: 15 octombrie 1900 Cuşma Năsăud.IV. Domiciliul: Cuşma Năsăud.V. Originea socială: Ţăran mijlocaş.VI. Profesiunea: Agricultor chiabur, 50 ha.VII. Apartenenţa politică: Fost P.N.L. Brătianu. În prezent neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 18 luni.IX. Motive:· La 13 aprilie 1949 a refuzat să plătească servitorul cu această ocazie având ieşiri împotriva Partidului şi regimului.· La 14 septembrie 1949 s-a certat cu Preşedintele comitetului provizoriu, nevoind să predea cota de grâu, ameninţându-l atât pe el cât şi regimul.

28

· La 15 februarie 1950, din nou s-a certat cu preşedintele Comitet. provizoriu, nevoind să predea supracota de cartofi, având ieşiri ofensatoare împotriva conducerii.· La 15 martie 1950 a lansat zvonul că cei care lucrează la gospodăriile de Stat la însămânţări o să le moară vitele de foame pentru că nu primesc mâncare.· La 1 aprilie 1950 s-a manifestat contra regimului ofensând membrii de Partid de schimbare îi va omorî pe toţi.I. Nr. Curent: 13II. Numele şi prenumele: MAGYAROSI IOANIII. Locul şi data naşterii: 3 iulie 1911 Jeica Năsăud.IV. Domiciliul: Jeica Năsăud.V. Originea socială: Ţărani mijlocaşi.VI. Profesiunea: Ţăran chiabur, 13 ha.VII. Apartenenţa politică: În trecut şi prezent neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 1 an.IX. Motive:· La 29 aprilie 1947 este condamnat la una lună închisoare şi 25.000 lei amendă pentru instigare publică· La 11 Mai 1948, fiind primar a avut atitudine şovină împotriva populaţiei româneşti.· La 15 octombrie 1948 a fost cercetat pentru delapidare de bani publici.· La 20 octombrie 1949, în campania de colectări s-a manifestat făţiş împotriva regimului şi a lansat zvonul ca oamenii să nu treiere grâul la arii, deoarece vin anglo-americanii.I. Nr. Curent: 21II. Numele şi prenumele: OŢELEA SIMIONIII. Locul şi data naşterii: 4 mai 1900 Prundul Bârgăului, Năsăud.IV. Domiciliul: Prundul Bârgăului.V. Originea socială: Ţărani chiaburi.VI. Profesiunea: Agricultor chiabur. 30 ha, 45 oi.VII. Apartenenţa politică: În trecut P.N.Ţ. Maniu, în prezent neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 18 luni.IX. Motive:· La 3 ianuarie 1949 nu a vrut să predea cota de porumb certându-se cu preşedintele comitetului provizoriu pe care l-a ameninţat că dacă se va schimba

29

regimul îl va aranja.· La 15 ianuarie 1950 s-a agăţat de activiştii de Partid spunându-le că stau toată ziua la serviciu şi nu fac dreptate.· Tot atunci a spus în primăvara anului 1950, va scăpa de comunişti şi vor veni anglo-americanii.· La 28 februarie 1950 a produs o stare de nemulţumire în rândurile ţăranilor săraci şi mijlocaşi, prin faptul că nu a vrut să îndeplinească munca obligatorie, impusă de comit. prov. la cărat lemne.I. Nr. Curent: 34II. Numele şi prenumele: MAGHERUŞAN ALEXANDRUIII. Locul şi data naşterii: 8 martie 1893 Herina Năsăud.IV. Domiciliul: Herina Năsăud.V. Originea socială: Ţărani chiaburi.VI. Profesiunea: Ţăran chiabur.VII. Apartenenţa politică: În trecut în P.N.Ţ., în prez. neîncadrat. 59 ha, 1 batoză, 1 tractor.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani. De acord.IX. Motive:· În primăvara anului 1949 a sabotat campania de însămânţări, nepunând tractorul în funcţiune spunând că nu se găsesc piese, tot în acel timp este semnalat cu manifestări contra regimului, făcând nemernici şi puturoşi pe cei de la conducere.· La 20 august 1949 a lansat zvonul în comuna Herina să nu ducă ţăranii grâul la arii să treiere la şiri, astfel o parte din ţărănime, împotrivindu-se dispoziţiunilor date de organele administrative.· La 16 octombrie 1949 răspândeşte zvonul în legătură cu arăturile de toamnă şi gospodăriile agricole de Stat că muncitorii de la aceste gospodării sunt plătiţi numai pentru a face reclamă şi a intra lumea în colectiv.· La 4 februarie 1950 este semnalat în legături strânse cu Plot. Maj. Deblocat Silagy Alex, cu care a discutat probleme politice contra regimului.· Este un duşman înfocat regimului, care îndemna populaţia împotriva colectivizării.I. Nr. Curent: 35II. Numele şi prenumele: GRICA CONONIII. Locul şi data naşterii: 5 martie 1916 Cuşma Năsăud.IV. Domiciliul: Cuşma Năsăud.

30

V. Originea socială: Chiaburi.VI. Profesiunea: Învăţător comprimat; chiabur. 15 ha şi batoză cu locomotivă.VII. Apartenenţa politică: În trecut P.N.Ţ. Maniu, în prezent neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani şi 8 luni.IX. Motive:· La 7 iunie 1947 se manifesta ostil regimului şi Partidului.· Din declaraţia lui Jeican Mihăilă reiese că s-a manifestat împotriva regimului, a defăimat Partidul, a agitat populaţia şi a sprijinit pe saşi.· La 14 decembrie 1946 este semnalat că la alegerile din acest an a îndemnat populaţia să voteze cu ochiul.· La 12 ianuarie 1949 semnalat în legătură cu colectivizarea ducând propaganda că în Rusia aceştia mănâncă la cazan.· La 5 martie 1950 s-a sustras de la campania de însămânţări, a îndemnat cetăţenii să nu-şi îndeplinească planul de însămânţări, că vor veni americanii şi vor rezolva problema cu comuniştii.I. Nr. Curent: 39II. Numele şi prenumele: TALOIU MACEDONIII. Locul şi data naşterii: 5 martie 1897 Prundul Bârgăului Năsăud.IV. Domiciliul: Prundul Bârgăului.V. Originea socială: Ţărani mijlocaşi.VI. Profesiunea: Agricultor chiabur.VII. Apartenenţa politică: În trecut membru în P.N.Ţ. Maniu, în prezent neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 18 luni.IX. Motive:· La 8 septembrie 1948 a avut ieşiri ostile regimului aducând ofense membrilor de Partid.· La 25 august 1949 din nou a avut aceleaşi ieşiri, exprimându-se că la plasa P.M.R. nu sunt decât golani.· La 17 februarie 1950 a instigat pe chiaburul Besa Simion ca să însămânţeze în aşa fel încât dacă vor veni americanii să fie recolta bogată, dar dacă nu vor veni să nu aibă ce lua Statul, pentru că şi aşa le trimite în Rusia.· La 28 martie 1950 a dus acţiune împotriva muncii activiştilor de partid în legătură cu însămânţările de primăvară şi colectivizare.· Trăieşte în anturajul intelectualilor comprimaţi ca de exemplu: căpitanul Popandron Nic., chiaburul Besa Simion, Oţelea şi alţii.

31

I. Nr. Curent: 47II. Numele şi prenumele: ŞEULEAN IOANIII. Locul şi data naşterii: 1909 Boj-Cluj.IV. Domiciliul: Boj-Cluj.V. Originea socială: Ţăran mijlocaş.VI. Profesiunea: Subofiţer deblocat.VII. Apartenenţa politică: În trecut membru în P.N.Ţ. Maniu, în prezent neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2, 1 an. De acord.IX. Motive:· În campania electorală din 1946 a dus o intensă propagandă manistă printre cetăţenii comunei.· A fost delegat la secţia de votare din partea P.N.Ţ. Maniu.· În prezent duce o intensă activitate duşmănoasă, instigând populaţia contra măsurilor luate de guvern de a nu însămânţa.· Lansează în permanenţă zvonuri şi ştiri alarmiste, fapt care face să îngreuneze munca în acea comună şi îngreunând munca activiştilor P.M.R.· Este element periculos.I. Nr. Curent: 71II. Numele şi prenumele: CÂNDEA NICOLAEIII. Locul şi data naşterii: 18 mai 1915, Ciuleni - Cluj.IV. Domiciliul: Ciuleni - Cluj.V. Originea socială: Ţăran mijlocaş.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Exclus din P.M.R.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 1 an. 12 luni.IX. Motive:· În ziua de 10 aprilie 1950 s-a exprimat că degeaba se zbat comuniştii ca să împlinească Planul de Stat, căci recolta o vor culege bunii români, care au fost siliţi să-şi părăsească ţara.· În prezent duce o politică naţionalistă şi de instigare.I. Nr. Curent: 112II. Numele şi prenumele: POP IOAN lui IosifIII. Locul şi data naşterii: 12 august 1904, Cămăraşi, jud. Cluj.IV. Domiciliul: Cămăraşi, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.

32

VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: P.N.L. Brătianu. Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadra în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut a fost membru în partidul liberal Brătianu, în prezent nu este încadrat. În anul 1949 a fost condamnat pentru sabotaj, nesupunându-se dispoziţiunilor în legătură cu treierişul la arii, agitând şi ţărănimea din comună.· În ziua de 6 aprilie 1950 când urma să se ţină o şedinţă de înfiinţare a G.A.C.-ului în comuna Cămăraş, chiaburul Pop Ioan a cumpărat ţuică şi a îmbătat ţăranii care urmau să se prezinte la şedinţă, astfel că aceştia s-au îmbătat, neputând a se prezenta la şedinţa de constituire. Acelaşi lucru l-a făcut şi a doua zi, în urma căreia, şedinţa de constituire s-a amânat pentru un termen nefixat.· Este un lansator de zvonuri notoriu, nu se supune la predarea cotelor.I. Nr. Curent: 113II. Numele şi prenumele: MOCAN ALEXANDRUIII. Locul şi data naşterii: 2 iulie 1908, Legii - Cluj.IV. Domiciliul: Legii, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut a fost membru în P.N.Ţ. Maniu şi cu ocazia alegerilor din 1947 a desfăşurat o propagandă intensă pentru acest partid. Agită populaţia contra reformelor sociale, lansează zvonuri alarmiste, instigă populaţia de-a nu se înscrie în G.A.C. În ziua de 8 noiembrie 1948 a spus numitului Iancu Aurel “uite ce-am ajuns ca să ne conducă Statul şi Guvernul toţi zdrenţoşii şi păduchioşii”.· A fost închis pentru sabotaj economic.· Sabotează campania de însămânţări.I. Nr. Curent: 114II. Numele şi prenumele: ARIEŞAN GHEORGHEIII. Locul şi data naşterii: 12 februarie 1900, Dudeşti.IV. Domiciliul: com. Dudeşti, jud. Cluj.V. Originea socială: Ţăran mijlocaş.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.

33

VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 1 an. 6 luni.IX. Motive:· În trecut nu a fost încadrat în nici o organizaţie politică, a simpatizat cu P.N.Ţ. Maniu şi liberalii.· După 23 august 1944 nu s-a încadrat în nici o organizaţie politică democrată.· Este un element duşmănos regimului, aşteaptă venirea anglo-americanilor pentru care a făcut şi pariu. În ziua de 5 decembrie 1949 s-a opus la predarea cotei de cereale.I. Nr. Curent: 115II. Numele şi prenumele: BOR FLOREAIII. Locul şi data naşterii: 11 aprilie 1890, Visuia - Cluj.IV. Domiciliul: Visuia - Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut a fost membru în P.N.Ţ. Maniu şi a fost mult timp primarul comunei, exploatând crunt ţărănimea săracă. După 23 august 1944 a fost implicat în organizaţia subversivă “Garda Albă”, fiind reţinut la această Direcţiune regională. Agită contra colectivizării, nu s-a supus cotei de predare a cerealelor.· Terorizează ţăranii săraci din comună. Are legături în rândurile ţăranilor mijlocaşi pe care îi ţine sub influenţa sa.· A fost dat în judecată pentru sabotaj.I. Nr. Curent: 119II. Numele şi prenumele: PAHUTA VASILEIII. Locul şi data naşterii: 1908, Sânpetrul Almaşului.IV. Domiciliul: com. Sânpetrul Almaşului - Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea:VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani. De acord.IX. Motive:· În trecut a fost membru în P.N.Ţ. ducând o intensă propagandă din alegerile din 1946 pentru acest partid. Sabotează dispoziţiunile autorităţilor locale în legătură cu predarea cotelor şi instigă şi sătenii din comună pentru a

34

sabota planul de însămânţări.· Este un element periculos şi duşmănos regimului actual.I. Nr curent: 120II. Numele şi prenumele: LUNGU ALEXAIII. Locul şi data naşterii: 18 ianuarie 1890, Cubleşul Someşan.IV. Domiciliul: Cubleşul Someşan, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea:VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 1 an.IX. Motive:· În trecut a fost membru P.N.Ţ. Maniu, este lansator de zvonuri. Astfel în ziua de 12 august 1949 a lansat zvonul că în comuna Panticeu bogătaşii treieră în ogrăzile lor şi nu trebuie să ducă grâul la arii. Prin acest zvon a provocat o nelinişte şi îngrijorare în rândurile ţărănimii sărace.· În prezent lansează diferite zvonuri tendenţioase.I. Nr. Curent: 121II. Numele şi prenumele: MIRON IOSIF al VarvareiIII. Locul şi data naşterii: 24 aprilie 1904, com. Dragu.IV. Domiciliul: Dragu, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea:VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· Activitatea politică din trecut nu i se cunoaşte. A sabotat în mai multe rânduri muncile agricole, astfel în anul 1949 nu şi-a arat ogorul în întregime, din care cauză a avut o recoltă slabă.· Nu şi-a reparat uneltele agricole la timp, ci numai după ce a fost forţat. În primăvara anului 1950 s-a deplasat la câmp pentru a însămânţa, însă nu a însămânţat deloC. Aşteaptă venirea anglo-americanilor.I. Nr. Curent: 124II. Numele şi prenumele: SOPON DUMlTRUIII. Locul şi data naşterii: 21 iulie 1903, Gilău-Cluj.IV. Domiciliul: com. Gilău, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.

35

VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani. De acord.IX. Motive:· În trecut a fost în evidenţă în P.N.Ţ. Maniu, acea legături cu Haţieganu şi Socol Aurel fruntaşi manişti. Mai târziu a simpatizat cu liberalii. În 1946 avea legături cu P.N.Ţ. Maniu şi strânse relaţii de prietenie cu Emil Haţieganu.· În anul 1949 a furat 2 curele de la moara sa, pentru a sabota producţia şi tot în acest an a sabotat campania de însămânţări lăsând mari suprafeţe de teren neînsămânţate.· Aduce injurii Guvernului.I. Nr. Curent: 125II. Numele şi prenumele: CĂMĂRĂŞAN GHEORGHEIII. Locul şi data naşterii: 26 august 1926, Silvaşul de Câmpie.IV. Domiciliul: Silvaşul de Câmpie.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· Este un reacţionar notoriu şi beţiv. Are manifestări făţişe duşmănoase contra regimului.· În toamna anului 1948 a strigat “heil Hitler”. S-a opus treierişului la arii, iar în primăvara anului 1950 a instigat populaţia să nu execute lucrări agricole de primăvară.I. Nr. Curent: 127II. Numele şi prenumele: STUBEA FLOREAIII. Locul şi data naşterii: 1909, com. Bilbor, jud. Ciuc.IV. Domiciliul: Miheşul de Câmpie - Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut a fost membru activ în P.N.Ţ. Maniu şi în prezent caută să influenţeze ţărănimea săracă din comună.

36

· În anul 1949 a instigat populaţia contra treierişului la arii. Înjură cu cuvinte vulgare Partidul. Agită contra G.A.C.-ului, spunând că nu are nici un rost, căci doar şi aşa se va schimba regimul actual· Prezenţa lui în comună provoacă nelinişte în sânul populaţiei.l. Nr. Curent: 128II. Numele şi prenumele: DEBRECZENI MARTINIII. Locul şi data naşterii: 15 ianuarie 1894, Cojonca, jud. Cluj.IV. Domiciliul: Cojocna, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Part. Ardelean. Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut a fost membru în partidul ardelean, fiind un şovinist maghiar înfocat. Se manifestă ostil pe faţă contra regimului şi aşteaptă venirea americanilor şi izbucnirea unui nou război.· Aţâţă contra colectării cotelor de cereale, urmând că Statul şi aşa va lua totul.I. Nr. Curent: 129II. Numele şi prenumele: GIURGIU TEODORIII. Locul şi data naşterii:IV. Domiciliul:V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Fost avocat.VII. Apartenenţa politică: P.N.L. Brătianu. Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive.· În trecut a fost membru în P.N.L. Brătianu, în prezent se manifestă ostil contra regimului, critică legile şi constituţia R.P.R., agită populaţia contra măsurilor luate de Guvern şi lansează zvonuri alarmiste.· În primăvara anului 1950 nu a vrut să-şi însămânţeze pământul, spunând că şi aşa va lua totul Statul. Tot în anul 1950 a lansat zvonul că bancnotele de 1000 vor fi preschimbate, ceea ce a provocat panică în rândurile ţărănimii.I. Nr. Curent: 131II. Numele şi prenumele: HUTIN EMANOIL

37

III. Locul şi data naşterii: 1891, Visuia.IV. Domiciliul: Visuia, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut a fost simpatizant al partidelor istorice, fiul său a fost implicat în organizaţia subversivă Garda Albă, care şi în prezent este reţinut. A fost dat în judecată de două ori pentru nepredarea cotelor şi pentru sabotarea însămânţărilor.· Agită contra G.A.C.-ului şi aşteaptă venirea anglo-americanilor. În luna decembrie 1949 a afirmat că în primăvara anului 1950 va fi răsturnat regimul de astăzi.I. Nr. Curent: 132II. Numele şi prenumele: MOLDOVAN VASILEIII. Locul şi data naşterii: 1892, Călata.IV. Domiciliul: Călata, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În anul 1932 s-a înscris în partidele istorice, apoi a activat în mişcarea legionară. În 1946 a făcut propagandă pentru P.N.Ţ. Maniu.· Lansează zvonuri de război, băgând panică în sătenii din comună. Sabotează bunul mers al planului de Stat. Este răzbunător şi afacerist.I. Nr. Curent: 135II. Numele şi prenumele: FAZEKAS MARTINIII. Locul şi data naşterii: 3 aprilie 1913, Almaş, jud. Cluj.IV. Domiciliul: Almaş, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Plugar.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:

38

· În trecut nu a făcut parte din nici un partid politic, însă a sprijinit partidele fasciste maghiare, fiind un duşman de moarte al populaţiei româneşti şi evrei.· Era agent al autorităţilor maghiare, dând informaţii despre populaţia română.· A instigat populaţia contra treierişului la arii, a sabotat repararea uneltelor agricole şi a sabotat campania însămânţărilor de primăvară din anul 1950.· A agitat populaţia pentru a nu se înscrie în G.A.C.I. Nr. Curent: 139II. Numele şi prenumele: NĂSĂLEAN TEODORIII. Locul şi data naşterii: 1902, Vişinel, Cluj.IV. Domiciliul: Vişinel, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: a1 an şi 6 luni.IX. Motive:· În trecut a fost membru în P.N.L. Brătianu, pe urmă manist. În ziua de 6 august 1949 a instigat ţăranii din comuna Vişinel să nu ducă grâul la arii, ci să treiere la ei acasă.· Totodată a adus insulte la adresa Partidului. În urma instigării lui, ţăranii nu au mai dus grâul pentru a fi treierat la arii.I. Nr. Curent: 140II. Numele şi prenumele: SĂLĂGEAN IOANIII. Locul şi data naşterii: 1906, Vişinel-Cluj.IV. Domiciliul: Vişinel, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Plugar.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut a fost membru în P.N.L. Brătianu, pe urmă în P.N.Ţ. Maniu. În anul 1949 a instigat populaţia de a nu duce grâul la arie, lansând zvonul că şi în comuna Sărmaş, populaţia s-a manifestat contra treierişului la arie.· Lansează diferite zvonuri cu venirea anglo-americanilor, provocând nelinişte în rândurile lor.

39

· Defăimează munca SMT-ului, pentru ca ţăranii să nu are cu SMT-ul. Nu şi-a reparat la timp uneltele agricole şi agită ţărănimea contra G.A.C.I. Nr. Curent: 141II. Numele şi prenumele: SOMLEA GHEORGHEIII. Locul şi data naşterii: 26 iulie 1891, Frata - Cluj.IV. Domiciliul: Vişinel, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Fost preot, plugar.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani. Nu se încadrează.IX. Motive:· În trecut a fost membru în P.N.L. Brătianu, iar după 23 august nu s-a încadrat în nici o organizaţie democratică. A avut 123 jugăre de pământ, pe care le-a împărţit între copii, rămânându-i 40 de jugăre.· A agitat ţărănimea în anul 1948 contra unificării celor două biserici, persecută ţărănimea săracă, batjocorându-i.· În primăvara anului 1949 a sabotat campania de însămânţări, nereparându-şi uneltele agricole. Lansează zvonuri alarmiste în comună, spunând că porţile de triumf sunt spânzurătoarea comuniştilor. (ASRI, FD, dos. nr. 4113, f. 99-141).

Abuzurile colectărilor. Prezenţa securităţii. Caracterul restrictiv şi represiv al legislaţiei care guverna sistemul colectărilor era adesea accentuat de abuzurile şi brutalităţile din timpul campaniilor de colectare. „Recolta de grâu îmi era confiscată de pe câmp’’, îşi aminteşte Tiron Zamfiriade din comuna Drăguşani, judeţul Galaţi. „Recolta de porumb pe care o obţineam era confiscată din curte şi transportată cu căruţele la coşarele Cooperativei Agricole de Producţie. Animalele mi le confiscau şi luau căi necunoscute de mine, motivul fiind că nu plătesc impozitul şi că am de dat cotă de carne către statul socialist’’ (CPCA, dos. 5115/1992, f. 1). Operaţiunile de colectare se organizau chiar în momentul recoltării şi se bucurau uneori de sprijinul organelor de securitate. Într–un instructaj făcut de către colonelul Mihail Patriciu din Direcţia Generală a Securităţii Poporului, în iulie 1950, se arată că fiecare lucrător de securitate „răspunde personal dacă ariile nu sunt păzite de incendii, dacă ţăranii refuză să aducă grâu la arie şi dacă chiaburii vor face agitaţie, ca ţăranii să nu predea cotele la stat’’. Se dădea dispoziţie lucrătorilor de securitate ca, în cazul în care „vreun chiabur ar face agitaţie, el poate să fie împuşcat pe loc, ca să ştie toţi cei

40

care ar îndrăzni să nu predea cotele, că toţi vor păţi aşa’’ (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 134). Prezenţa organelor de securitate în procesul colectărilor este dezvăluită de rapoartele detaliate trimise organelor superioare. Astfel, în adresa Direcţiei regionale de Securitate Ploieşti cu privire la desfăşurarea campaniei de recoltare şi colectarea cerealelor din 7 iulie 1950 (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 152-153) sunt semnalate dificultăţile întâmpinate de funcţionarii însărcinaţi cu supragherea îndeplinirii Planului de Stat. DIRECŢIUNEA REGIONALĂ DE SECURITATE PLOIEŞTINr. 233/196021950, iulie 7CătreDIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII POPORULUILa ord. Dvs. Nr. 232/335684 din 6 iulie a.c. referitor la desfăşurarea campaniei de recoltare şi colectarea cerealelor, înaintăm o situaţie la zi.Jud. PrahovaNemulţumiri şi agitaţii în legătură cu cotele s-au mai înregistrat şi în comunele Sirna şi satul Varniţa. Aici preşedinta Comitetului Provizoriu al comunei anume Maria Gr. Constantin, s-a exprimat în public că producătorul nu mai rămâne cu nimic la treieriş, deoarece i se ia cota de grâu pe 1950, sămânţă pentru toamna anului 1949, sămânţă în schimbul orzului de primăvară, corpuri străine şi umiditate, uiumul batozei, plus 50 de kg la pogon la cei împroprietăriţi şi 2% pentru coşarii de la batoză. Redăm cazul locuitorului Vasile Oprea care după ce a predat cota cerută a rămas cu 15 kg de grâu.Tot în comuna Sirna, unde pe data de 9 iulie urma să ia fiinţă o Gosp. Colectivă, pe data de 2 iulie au venit în comună experţi pentru măsurarea şi schimbarea terenurilor, cu care ocazie Preşedinta Comitetului, anume Maria Constantin, secretarul Comitetului, anume Niculai Micu, care erau trecuţi pe tabelele acestei gospodării, s-au retras şi nu au admis să se facă aceste schimburi, după care populaţia s-a ataşat acestora, retrăgându-se.De asemeni, cazuri de nemulţumiri în urma predării cotelor au fost înregistrate în com. Albeşti Paleologu, Loloiasca, Fântânele, Vadul Sapat, Inoteşti şi Conduratu, unde locuitorii nu au avut nici cota să o predea. În comuna Fântânele, chiaburii influenţează pe oameni să nu treiere, ci să se strângă în cete de câte 200 oameni, şi să treiere forţat fără să predea cotele. De asemeni în comuna Ceptura populaţia nu vrea să mai treiere, spunând că până nu se vor micşora cotele către Stat, ei nu vor intra pe arii.

41

În comuna Filipeştii de Pădure, chiaburul Constantin Apostoiu, după ce a îmbătat şi a dat 1000 lei tânărului Hersov Pavel, care cu câteva luni în urmă îi fusese slugă, iar în prezent lucra pe tractorul Comitetului Provizoriu, l-a invitat să desfacă tractorul la bujii, iar apoi să toarne apă înăuntru. După ce a săvârşit aceste fapte, copilul în stare de ebrietate a adormit într-o grădină din faţa locului unde era tractorul. Aceasta s-a întâmplat în ziua de 4 iulie după amiază, iar a doua zi 5 iulie, când s-a pornit tractorul s-a defectat, dispărând în acest timp chiaburul, iar copilul a recunoscut fapta.În jud. Buzău populaţia din plasa Pogoanele este nemulţumită deoarece cotele de predare sunt prea mari. Astfel în comuna Căldăruşani nu au fost respectate nici instrucţiunile Hotărârii C.C. al P.M.R. în vederea aplicării cotelor.Pentru jud. Vlaşca mai redăm cazuri de nemulţumiri şi nerespectarea instrucţiunilor din partea organelor agricole. Astfel în partea de nord a judeţului unde categoria de încadrare este prea mare. Aici au mai agravat situaţia şi Organele Agricole care au cerut cote şi pentru cerealele ce nu fuseseră programaţi a le cultiva, adică nu le aveau pe planurile de culturi. Ex.: li s-a cerut mazăre, linte şi ceapă, ceea ce populaţia nu avea.Cazuri de instigări ai fost înregistrate în comuna Purani, unde fraţii Marin, Oprea şi Ioan St. Ene, cunoscuţi legionari, s-au manifestat în ziua de 25 iunie a.c. în public, spunând că cine va îndrăzni să vină pe arie va fi omorât la fel şi pe coşarii de la batoză.În comuna Prunaru, chiaburul Radu Popescu, fiind programat ca pe ziua de 3 iulie a.c. să-şi scoată maşina de treier, acesta cu o zi înainte a demontat capul motorului, după care a dispărut din comună.Un alt caz de nemulţumiri şi busculade din partea ţărănimii a fost în com. Epureni, unde erau strânşi cca 200 persoane pe terenul fermei, unde tov. ing. Varlam de la plasa Ghimpaţi şi tov. Busarescu din partea P.M.R. explicând modul de strângere al recoltei, aceştia au manifestat spunând că nu duc grâul pe arie şi nici nu dă nici un fel de cotă, iar cine se va apropia de arie va fi secerat ca grâul. Mai mult decât atât o parte dintre locuitori s-au dus la moară, au dat pe morar afară, au măcinat singuri, fără să dea nici o cotă.Noile constatări vor fi raportate de urmare.Lt. col. de Securitate,C. CâmpeanuCpt. de Securitate,E. Baicu (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 152-153).

42

Într–un raport al Direcţiei Securităţii Capitalei cu privire la campania agricolă din vara lui 1950 şi situaţia colectărilor (ASRI, FD, dos. nr. 4470, f. 11, 15-16) sunt semnalate metodele de rezistenţă utilizate de ţărani pentru a bloca sau întârzia procedurile de colectare. REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂMINISTERUL AFACERILOR INTERNEDIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII POPORULUIDIRECŢIUNEA SECURITĂŢII CAPITALEINr. 23/23.99613 iulie 1950DIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII POPORULUIObiectul lucrării:Ref. La campania de treieriş şi colectare.La ord. Dvs. telefonic nr. 233/335.784 din 7 iulie 1950 şi urmare a raportului nostru nr. 23/24819 din 12 iulie a.c., raportăm următoarele:- În raza Biroului de Securitate Buftea, în comuna Crevedia, batoza şi-a încetat activitatea din cauza unor piese care s-au defectat.Batoza este proprietatea Comitetului Provizoriu local, care a trimis un delegat la Bucureşti pentru procurarea pieselor necesare.În comuna Dârza, din cauza defectării tractoarelor, cele două batoze care funcţionau în acea comună a trebuit să-şi întrerupă activitatea. Tractoarele sunt proprietatea S.M.T. Cocioc, care a luat imediat măsuri pentru reparare.În comuna Butiman, cca 80 ţărani s-au arătat nemulţumiţi, deoarece trebuie să achite plata către S.M.T. în natură, susţinând că atunci când ei au convenit cu S.M.T., în toamnă, era vorba să achite în bani valoarea muncii. Ţărănimea afirma că îi va rămâne foarte puţin grâu şi nu-i va ajunge tot anul.În comuna Dârza, sunt nemulţumiri printre ţăranii săraci care au primit în toamnă grâu de împrumut pentru însămânţări. Aceştia afirmă că li se cere să restituie mai mult grâu decât au primit. Astfel, numitul N.C. Ioan a primit - după afirmaţiile sale - 110 kg grâu şi acum i se cere să restituie 220 kg, Ioniţă Cristade a primit 35 kg grâu şi i se cere să restituie 110 kg, în aceeaşi situaţie fiind cca 5 ţărani.Din informaţii, aceste modificări au fost făcute de Anghel Bobe - preşedintele Comitetului Provizoriu local şi Ion Alexe - agent agricol, cu scopul de a acoperi lipsa de grâu, ce au dat astă toamnă pentru seminţe chiaburilor.[...]

43

În comuna Chiselet, ţărănimea cere să se aducă încă o batoză pentru ca treierişul să decurgă mai repede şi în mai bune condiţiuni.S-au luat măsuri pentru ţinerea în supraveghere a chiaburimii şi a împiedica acţiunea lor de împărţire a recoltei la ţăranii săraci pentru treieriş.- În raza biroului de Securitate Domneşti, se constată că starea de spirit a ţărănimii sărace şi mijlocaşe în legătură cu campania de treieriş şi colectare, are tendinţe de a fi mai liniştită în comparaţie cu situaţia de la începutul campaniei, observându-se că în prezent au început a se forma cete mai regulate, iar treierişul în unele comune, cum este cazul în Domneşti, Clinceni, Dărvari a început să depăşească normele fixate pentru o zi, iar în altele, cum este comuna Dărăşti şi Buda - Ilfov, să nu se treiere în zilele 4-8 iulie a.c. decât foarte puţin, datorită organelor ad-tive locale, care nu au depus suficientă muncă de organizare a treierişului în plasa Domneşti.În raza plăşii Vidra-Ilfov, se constată că deşi nu au fost înregistrate manifestări ostile făţişe, totuşi o parte din ţărănimea săracă şi mijlocaşă continuă a avea o atitudine de reţinere faţă de treieriş pe motiv că li se ia prea mult grâu la colectare, aceştia fiind în special cei care nu şi-au îndeplinit în total planul de cultură.Din partea chiaburimii şi elementelor duşmănoase s-au constatat acţiuni de instigare şi lansări de zvonuri atât prin viu grai cât şi prin diferite bileţele şi manifeste scrise de mână şi maşină, prin care îndemnau să se opună ţăranii la colectare şi să se înarmeze cu furci şi topoare contra autorităţilor. Astfel, în comuna Buturugeni-Ilfov, în ziua de 9 iulie a.c., s-a găsit o scrisoare în formă de manifest, scrisă cu creionul, de mână pe o coală de hârtie ce a fost aşezată în poarta şcolii. În această scrisoare se ameninţa cu moartea pe învăţătorul Paraschiv Constantin, îndemnându-l în acelaşi timp să fie mai blând cu populaţia şi să lase pe comunişti. În încheiere se aduc urări americanilor şi este semnată “Trăiască garda şi căpitanul”. În alt colţ este desemnat semnul P.N.Ţ. (ochiul).Din cele constatate până în prezent, manifestul a fost întocmit într-un singur exemplar, de cineva cu o cultură foarte redusă, aceasta după felul în care a fost conceput. De remarcat este faptul că la poarta învăţătorului, manifestul a fost găsit în ziua când acesta pleca într-o comună cu o echipă artistică pentru inaugurarea unei G.A.C.În ziua de 11 iulie a.c., pe lunca comunei Măgurele Ilfov, s-a găsit la copilul Dumitru M. Mihai, un manifest scris la maşină pe foiţă, având dimensiunea de

44

10-12 cm, este intitulat “Iubiţi ţărani” şi semnat - organizaţia contra colhozului - “Trăiască România Mare”.Manifestul are conţinut subversiv, îndemnând ţărănimea de a se opune colectărilor.Menţionăm că terenul pe care a fost găsit manifestul, se află la capătul liniei maşinii ITB nr. 58, din Măgurele, care face cursa Bucureşti - Măgurele.Din partea chiaburimii au fost semnalate manifestări duşmănoase, cu este cazul chiaburului Ioan A. Matei din comuna Buturugeni - Ilfov, care în timp ce se afla la arie a spus faţă de mai mulţi locuitori, “cum să-ţi mai vină să treieri, când se opreşte tot grâul şi pleci acasă numai cu paiele”, dând exemplu doi locuitori din comună.Locuitorii în cauză erau dintre cei care nu îndepliniseră planurile de cultură.În continuare, susnumitul a mai afirmat că nu va căra grâul la arie până mai târziu, deoarece aşteaptă să vadă ce măsuri se vor mai lua, sau poate vor veni americanii.

Unii dintre chiaburii utilizaţi de către Comitetele Provizorii pentru a transporta grâul colectat de la arii la magaziile COMCEREAL, au încercat a fura din grâul pe care îl transportau cum este cazul numiţilor Nicolae C. Preda şi Marin C. Sandu - fii de chiaburi din comuna Buturugeni - Ilfov, care au lăsat la cunoştinţă a lor, un sac de grâu, în greutate de 95 kg.Acest fapt, fiind observat de agentul agricol din comuna Clinceni, susnumiţii au fost reţinuţi de Postul de Miliţie Buturugeni - Ilfov, pentru anchetare.Colonel de Securitate,A Stancu,Căpitan de securitate,Popa Iova (ASRI, FD, dos. nr. 4470, f. 11, 15-16).

Într–un raport al Direcţiei regionale a Securităţii Poporului Oradea întocmit la 11 ianuarie 1951 sunt descrise alte forme de rezistenţă la acţiunile de colectare (ASRI, FD, dos. nr. 9404, f 69-74). Raportul confirmă de asemenea utilizarea mijloacelor violente împotriva persoanelor care refuză să predea cotele stabilite prin Planul de Stat. REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂMINISTERUL AFACERILOR INTERNEDIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII POPORULUI DIRECŢIUNEA REGIONALĂ A SECURITĂŢII POPORULUI ORADEA

Nr. 234/31816 din 11 ianuarie 1951

45

CătreDIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII POPORULUI BUCUREŞTILa ordinul Dvs. nr. 234/382849 din 9 decembrie 1950, referitor la nemulţumirile în legătură cu predarea cotelor obligatorii de porumb, cartofi şi floarea soarelui raportăm:În urma investigaţiunilor făcute de noi, se constata că în general în Regiunea Bihor colectarea produselor agricole de toamnă, decurge în mod destul de slab, fapt care se datoreşte elementelor chiabureşti, duşmănoase care caută ca să instige ţărănimea muncitoare la nepredarea cotelor, iar ei caută să sustragă cotele care sunt impuse.În Regiunea Bihor, începând din luna octombrie duşmanul de clasă cu scopul de a lovi în bunul mers al colectărilor, a lansat zvonul în rândurile ţăranilor, ca în Regiunea Stalin, Cluj şi în alte regiuni, au fost reduse cotele de cartofi şi de porumb cu 50% şi urmează ca aceasta reducere să fie aplicată şi în Regiunea Bihor.În urma acestui zvon, mai ales chiaburimea a luat o poziţie pasivă faţă de predarea cotelor, aşteptam ca să fie redusă cota lor cu 50% . Pe lângă aceasta, au mai contribuit şi unele lipsuri ale tov. din cadrul Aparatului de Stat, care în mod intenţionat, au prelucrat cu ţăranii problema colectării în mod greşit, astfel s-a îngreunat mersul colectărilor. Astfel:În ziua de 19 noiembrie 1950, în comuna Copăcel, Raionul Beiuş, Regiunea Bihor, s-a deplasat agitatorul regional numitul Delas Iosif, care a prelucrat cu ţăranii ca numai 50 % trebuie să dea din cota de cartofi, fără ca să aibă la bază ceva instrucţiuni în acest sens, din care cauză colectarea de cartofi în com. Copăceal s-a îngreunat.În satul Topeşti, com. Drăgeşti Bihor, numitul Tomas Teodor zis Borcas, fost candidat în Sfatul Popular, a făcut instigare în sat, spunând către ţărani: “ca nici un cetăţean să nu predea cota de porumb, ci mai bine să facă o cerere către Minister, unde să arate că nu au posibilitate ca să predea cota, iar după aceasta vor fi scutiţi”.În urma acţiunii susnumitului, din totalul satului Topeşti, fiind de 73 familii, au iscălit cererea 69 de cetăţeni.În ziua de 13 noiembrie 1950, în comuna Lupoaia, Raionul Beiuş, Regiunea Bihor, a sosit la Comisia de Stat pentru colectări Beiuş, un număr de 100 buC. contestaţii, în care ţăranii săraci şi mijlocaşi au cerut amanetarea coletelor.S-a stabilit ca înainte de a începe să sosească contestaţiile în comuna de mai

46

sus, numitul Gabor Teodor, activist de la Partid de la Raionul Beiuş, a fost în comună şi a prelucrat ţăranii că cine nu are porumb, poate să ceară amânarea cotei şi să facă contestaţie. Susnumitul, după ce a prelucrat cu ţăranii, s-a înapoiat la Beiuş după care a şi început să sosească contestaţiile la Comisia de Stat pentru Colectare.Totodată am constatat că din cauză că cotele nu au fost impuse la ţăranii săraci şi mijlocaşi în mod just, în unele locuri mai ales în Raionul Beiuş, s-a creat o nemulţumire între ţărănimea mijlocaşă şi săracă.Raionul Beiuş, a fost peste tot lovit de secetă şi mai ales că la clasificarea fertilităţii pământurilor, nu s-a ţinut cont, astfel că fosta plasă Ceica, Raionul Beiuş, a fost clasată în categoria I-a, ca şi Banatul, deşi se constata fertilitatea pământurilor în Regiunea Beiuşului este mult inferioară faţă de pământurile din Banat. La fel şi fosta plasa Vascău Regiunea Bihor, a fost clasată în categoria III-a, care la fel nu corespunde în această categorie, fiind în proporţie de 75% munţi şi dealuri, plus că a şi fost lovită de secetă.S-a constatat că din această cauză, cotele obligatorii sunt impuse prea mari şi producătorii ţărani săraci, cât şi cei mijlocaşi nu au de unde să predea cotele de cartofi şi porumb cu care sunt impuşi. Totodată se constată că majoritatea ţăranilor săraci şi mijlocaşi nu le-a rămas după predarea cotei de cartofi pentru sămânţă şi astfel, dacă la primăvara anului nu se vor lua măsuri ca ţăranii în cauză să primească sămânţă de cartofi pentru bani din partea Statului nu se va putea realiza planul de însămânţări. De ex.:Numitul Baruta Valeriu, din comuna Vascău, Raion Beiuş, Regiunea Bihor, ţăran mijlocaş, proprietar a 7,64 ha pământ, este impus cu o cotă de cartofi de 3668 kg, din care a predat până în prezent 764 kg.Numitul Tucra Alex. din comuna Vascău, ţăran mijlocaş, proprietar a 6,22 ha pământ, este impus cu o cotă obligatorie de cartofi de 2880 kg, din care a predat 622 kg. Se constata că ambii, nu au predat cota din cauză că nu au avut de unde.Din partea Comisiei de Stat pentru Colectare, nefiind luat în considerare situaţia lor, ambii nu au fost daţi în judecată. Din această cauză se observă mari nemulţumiri în rândurile ţăranilor săraci şi mijlocaşi, din comuna Vascău.În Raionul Salonta, se observa o nemulţumire în rândurile ţăranilor mijlocaşi şi săraci, cu privire la predarea cotei de porumb conform planului de colectare în raionul Salonta, trebuie colectat 520 vag. de porumb, din care până în prezent este colectat 299 de vag.

47

În timpul planificării / impunerii /, nu s-a ţinut cont de planificarea terenurilor care au fost însămânţate cu porumb, deoarece atât la ţăranii mijlocaşi, cât şi la chiaburi li s-au planificat însămânţări cu porumb pe terenuri mici pentru care fapt sunt cazuri mai multe că ţăranii nu-şi pot preda cota, întrucât nu au avut atâta recoltă cu cât sunt impuşi, iar pe de altă parte în anul acesta recolta de porumb din cauza secetei a fost slabă.În localitatea Salonta, Regiunea Bihor în total sunt 270 de chiaburi, din care numai circa 40% au predat cota de porumb.În ziua de 14-15 noiembrie 1950, au fost citaţi de către Comitetul de Stat pentru Colectarea Produselor agricole din Salonta cca 80 de chiaburi, la care li s-a pus în vedere că în termen de 5 zile să predea cota cu care sunt impuşi.Din aceşti chiaburi, numitul Jambor Ştefan, chiabur, proprietar a 30 ha pământ, care fiind impus cu o cotă de 3000 kg porumb, a afirmat că el nu poate să predea cantitatea de porumb cu care sunt impuşi chiar dacă-l omoară, deoarece el nu are de unde să dea cota.Numitul Jambor Alex., chiabur, proprietar a 22 ha de pământ, la fel a afirmat că el nu are de unde să predea cota, întrucât la el în planul de însămânţări de primăvară Comitetul Provizoriu a trecut numai 3 ha de porumb şi astfel nu a avut atâta recoltă ca să poată să predea.Numitul Kenez Ludovic, ţăran mijlocaş, proprietar în pământul pe care-l are au fost însămânţate alte cereale şi nu porumb, deoarece pământul lui este în apropierea frontierei la o distanţă de 500 m şi în apropierea zonei este interzis de a se însămânţa porumb.Numitul Parva Mihai, ţăran mijlocaş, proprietar a 7 jugăre de pământ, în faţa colaboratorului nostru a afirmat “eu nu am de unde să dau cota de porumb, întrucât recolta a fost compromisă”, la care colaboratorul nostru a spus că vei preda în anul viitor dacă în acest an nu ai de unde să predai la care numitul Parva, a răspuns că nici în anul viitor nu vom scăpa de colectare.În comuna Belfir, Raionul Salonta, populaţia este nemulţumită din cauză că la Baza de Recepţie în comuna Ginta la fiecare cetăţean i se reţine câte 100 lei la ha din banii pe care trebuie să-i primească din cota de porumb dată către Stat. Totodată se reţine încă 25 lei la 100 kg de porumb din partea Bazei de Recepţie cu motivul că este taxa de vânturat, pentru care fapt populaţia este foarte nemulţumită.În general am constatat că în Raionul Salonta, predarea cotei de porumb frământa populaţia, întrucât recolta în anul 1950 a fost compromisă şi ţăranii nu

48

au de unde să predea cota în total cu care sunt impuse.În Regiunea Bihor, cotele obligatorii în general au fost fixate ţăranilor săraci şi mijlocaşi în mod normal. S-au comis greşeli din cauza statisticei planului de colectare întocmit greşit, însă în urma contestaţiilor au fost rezolvate şi ţărănimea muncitoare a fost pusă în legalitate.S-a prelucrat în toate conferinţele ţinute cu împuterniciţii şi cu şefii secţiilor de planificare, transmiţându-se raioanelor ordinul telegrafic Nr. 1822, prin care s-au făcut scăderi sau amânări în felul cum s-a prezentat situaţia la faţa locului de la caz la caz.Nu în toate cazurile dispoziţiunile au fost aplicate în mod just din lipsa de orientare politică a unor colectori s-au îndrumători, care au avut influenţe nesănătoase în mijlocul ţăranilor săraci şi mijlocaşi.Totodată am constatat că chiaburii în timpul acestei campanii au căutat ca să sustragă prin variate metode a nu preda cota, iar pe de altă parte se constata că chiaburii în mod deschis se opun la predarea cotelor. Astfel:Chiaburii după ce au fost bătuţi şi închişi în pivniţa biroului, în dimineaţa zilei de 19 decembrie 1950, la orele 5 dimineaţa au fost lăsaţi acasă.Unii dintre chiaburi care au fost bătuţi în cursul zilei de 19 decembrie, cu capetele umflate s-au dus din casă în casă cerând porumb împrumut şi totodată jelindu-se că dacă nu vor preda cota vor fi omorâţi de către Comisia de Stat pentru Colectare.Acest fapt a creat o stare de spirit nesănătoasă în rândurile chiaburimii şi a ţărănimii mijlocaşe, comentând că chiar dacă vor primi citaţii din partea Comisiei de Colectare nu se vor prezenta.Cele de mai sus, au fost raportate de noi mai detaliat cu raportul nostru nr. 234/3263 din 22 decembrie 1950.În comuna Aleşd, preşedintele Comitetului Priv. localul Comitetului Provizoriu pe mai mulţi chiaburi care nu au predat cotele, după care i-a băgat în pivniţă.Împuternicitul de Raion, Vizer Ladislau din Marghita, în cursul lunii noiembrie 1950, împreună cu numitul Potrovita Valentin cu care a lucrat împreună, a bătut mai mulţi chiaburi din raza Raionului Marghita, în cursul lunii noiembrie 1950, împreună cu numitul Potrovita Valentin cu care a lucrat împreună, a bătut mai mulţi chiaburi din raza Raionului Marghita, pentru faptul că cei în cauză nu au predat cota lor obligatorie.În general, după cum am arătat mai sus, colectările de produse agricole de toamnă în Regiunea Bihor, decurge în mod foarte slab. Din porumb s-a colectat

49

până în prezent 55 %, din sămânţa de floarea soarelui 72 % şi din cartofi 55 % din cota planificată.În Regiunea Bihor, 70 % din chiaburi afirmă în faţa colectorilor că nu pot să predea cota, deoarece nu au de unde, fapt pe care-l putem considera o opoziţie serioasă din partea chiaburimii. (ASRI, FD, dos. nr. 9404/15, f 69-74).

Într–un ordin telefonic emis de către Direcţiunea Generală a Securităţii Poporului către Direcţiile Regionale de Securitate privind problema colectărilor la 13 ianuarie 1951 se solicită intensificarea muncii de supraveghere a chiaburilor în vederea unei acţiuni de reprimare (ASRI, FD, dos. nr. 9404, vol. 15, f. 1).Măsura era solicitată pe fundalul rezistenţei la procesul de colectare. DIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII POPORULUINr. 234/385760 Dos. 4904Ordin telefonic13 ianuarie 1951CătreTOATE DIRECŢIUNILE REGIONALE DE SECURITATE DIN ŢARĂSe va preda imediatTov. locţiitor de comandantpentru luarea de măsuri.

Pentru a cunoaşte mai în adâncime motivele care au dus la neîndeplinirea sarcinilor de colectare, dispuneţi:- Ca tot personalul Secţiei II-a să se deplaseze în ziua de 14 ianuarie 1951 în câteva comune din raza Dvs. de activitate pentru a face informaţii asupra acestei probleme.Se va stabili cota globală (pe categorii de produse, porumb, floarea soarelui, ceapă, cartofi, fân, lapte, piei, lână) impusă comunei respective. Cum s-au repartizat sarcinile pe categoriile sociale (săraci, mijlocaşi, funcţionari, chiaburi).Cum s-au realizat până în prezent aceste sarcini pe categorii sociale. Motivele pentru care nu s-au realizat.Rezistenţa şi instigaţiile chiaburilor, cauzele reale ale rezistenţei la colectare a unora dintre mijlocaşi şi săraci.Se vor da cât mai multe exemple concrete.Stabiliţi starea de spirit a ţărănimii muncitoare şi atitudinea .chiaburilor din comunele respective, raportând nominal cazurile de nemulţumiri.Identificaţi şi raportaţi elementele duşmănoase.

50

Rezultatul va fi trimis neîntârziat prin curier special, cel mai târziu până marţi dimineaţa deoarece această lucrare este ordonată în mod special.Colonel de securitate,G. PopescuCăpitan de securitate,M. Andriescu (ASRI, FD, dos. nr. 9404, vol. 15, f. 1).

Într–o adresă a Direcţiei Regionale de Securitate Teleorman către Biroul de Securitate Alexandria la 11 iunie 1951 se fac recomandări privind metodele de supraveghere a persoanelor suspectate de acţiuni ostile procesului de colectare (ASRI, FD, dos. 7954, f. 226-227). Pentru creştere efienţei activităţii aparatului represiv se recomandă extinderea reţelei de informatori, o mai bună instruire ideologică a lucrătorilor de securitate şi încadrarea chiaburilor în unităţi de muncă. DIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII STATULUIREGIUNEA TELEORMANNr.24/120131951 iunie 11CătreBIROUL DE SECURITATE ALEXANDRIA

Hotărârea Comitetului Central al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri din 5 mai a.c. cu privire la noul regim de colectare a produselor agricole, aşează în faţa aparatului de Stat o serie de sarcini de îndeplinirea cărora la timp şi în bune condiţii depinde realizarea planului de colectări aprovizionării clasei muncitoare şi a industriei noastre socialiste.

Aplicarea justă a Hotărârii Partidului - în spiritul luptei de clasă - va întări şi mai mult alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare în lupta pentru demascarea şi îngrădirea chiaburimii.

În campania anului 1950, datorită serioasei absenţe informative a organelor noastre, care nu au demascat din vreme uneltirile duşmanului de clasă, chiaburimea sprijinindu-se pe acţiunile provocatoare a unor duşmani strecuraţi în aparatul puterii locale de Stat, speculând greşelile făcute de unele elemente neorientate din Aparatul de Stat şi organele politice locale, a trecut în unele sate la o serie de acţiuni contrarevoluţionare. Unele din aceste acţiuni având un caracter organizat, au reuşit în multe cazuri să împiedice buna desfăşurare a campaniei de recoltare şi colectare şi să antreneze grupuri întregi de ţărani în a se împotrivi măsurile luate de organele de Stat.

51

Duşmanul de clasă - chiaburimea şi uneltele ei - nu va rămâne nepăsător faţă de această importantă acţiune desfăşurată de partid şi Guvern, folosind toate formele de luptă pentru a slăbi alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare pentru a zădărnici îndeplinirea planului de recoltare şi colectare.

Folosind experienţa din anii trecuţi, pentru a înlătura repetarea greşelilor făcute şi a evita noi greşeli în munca de Securitate, dispuneţi:

- Prelucrarea şi seminarizarea temeinică pe linie profesioanlă a Hotărârii C. C. şi a Consiliului de Miniştri cu privire la această campanie, analizarea şi trasarea sarcinilor concrete ce decurg pentru organele noastre (urmărirea realizării în termen a sarcinilor, modul cum se aplică Hotărârea, etc.)

- Instructarea temeinică a întregii reţele informative prin instructaj verbal şi prin chestionare cu probleme concrete de rezolvare asupra modului cum trebuie urmărită pregătirea şi desfăşurarea campaniei (dacă operaţiunile de impunere se fac în spiritul legii, starea de spirit creată de noul regim de colectare, etc. etc.) cât mai ales activitatea elementelor duşmănoase, chiaburimea şi uneltele ei.

- Toată atenţia organelor noastre va fi îndreptată spre descoperirea acţiunilor organizate ale chiaburimii, fiind conştienţi că, în etapa actuală de luptă, în organizarea urmăririi informative, trebuie să se facă o cotitură calitativă.

Pentru a realiza această cotitură, pentru a încadra informativ cât mai strâns duşmanul de clasă, este necesar ca în desfăşurarea muncii de lărgire a reţelei informative să treceţi şi la recrutări din rândurile elementelor duşmănoase de a căror încredere se bucură chiaburii şi care bine îndrumate, pot fi folosite cu succes la descoperirea din timp a acţiunilor organizate ale chiaburimii. Urmărind termenele fixate de Hotărârea cu privire la pregătirea şi desfăşurarea campaniei de colectări, felul în care Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare au stabilit cantitatea de predat pentru fiecare gospodărie în parte (vezi art.35,36 din Hotărâre) înmânarea obligaţiilor de colectare a cotelor obligatorii (art.37) rezolvarea contestaţiilor, etc. se vor stabili toate defecţiunile de organizare şi abuzurile comise, indicând pentru fiecare caz în parte pe cei răspunzători.De asemenea se va urmări îndeaproape starea de spirit creată în rândurile ţărănimii muncitoare, îndicându-ne şi cauzele ce o determină. Se va arăta în ce măsură nemulţumirile create sunt juste sau nu.Se vor raporta şi comentariile favorabile ce ne vor sesiza cu privire la noul regim de aşezare a cotelor de colectare.

52

În satele unde reacţia este mai puternică şi influenţa chiaburimii asupra unor elemente şovăitoare din rândul ţărănimii muncitoare este mai mare, luaţi măsuri imediate de încadrarea în ordinul 100 Cabinet a elementelor chiaburi celor mai active şi asupra cărora aveţi material.Aceste măsuri trebuie luate din vreme şi cazurile rezolvate în cel mai scurt timp, înaintea campaniei de colectare. Veţi raporta săptămânal în fiecare marţi, rezultatul informaţiilor făcute în această problemă, cât şi măsurile operative luate asupra elementelor duşmănoase identificate.Toate rapoartele vor fi semnate de tov. şef al Raionului sau locţiitorul său în caz de absenţă. (ASRI, FD, dos. 7954, f. 226-227).

Într–o adresă a Direcţiei de Securitate Cluj cu privire la campania colectărilor în regiunea Cluj din 9 iulie 1952 (ASRI, FD, dos. nr. 9404, vol. 14, f. 179-181) sunt menţionate mijloacele prin care au fost anihilate încercările de rezistenţă împotriva colectărilor. REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂMINISTERUL AFACERILOR INTERNEDIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII POPORULUIREGIUNEA CLUJPrin curier24/668979.8.1952CătreDIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII STATULUI BUCUREŞTILa ordinul Dvs. nr. 245/234.419 din 8 august 1952 cu privire la campania colectărilor raportăm:În regiunea Cluj, această campanie a început în general cu circa 3 săptămâni mai târziu ca în regiunile de şes, datorită faptului că şi treierişul a început mult mai târziu. Astfel de la data de 1-2 august de când se poate afirma că colectările s-au început propriu zis, s-a obţinut un rezultat de circa 5% faţă de planul de colectare pe regiune. O cifră exactă nu se poate arăta, întrucât restructurările de plan în urma transformării teritoriale a regiunii, încă nu au fost terminate.Deşi suntem numai la începutul campaniei de colectare, totuşi deja şi în această scurtă perioadă s-a putut constata o activitate intensă din partea diferitelor elemente duşmănoase, şi în special din partea chiaburimii, cu scopul de a sabota colectarea cerealelor, încercând să facă aceasta atât prin lansări de zvonuri,

53

influenţarea ţărănimii sărace şi mijlocaşe pentru a nu preda cotele, precum şi prin împotriviri deschise şi predări de cereale infectate.Astfel, chiaburii Orban Francisc din comuna Unguraş şi Bindea Toma din aceeaşi comună au manifestat deschis în faţa mai multor ţărani, ca mai bine vor aprinde recolta decât să predea, încercând prin această să influenţeze pe ascultătorii lor. Întrucât susnumiţii sunt elemente urmărite de mai mult timp de organele noastre, cunoscute capabile la orice acţiune. Organele noastre au trecut imediat la arestarea lor.Pentru influenţarea ţărănimii sărace de a nu preda cotele, în diferite raioane chiaburimea a trecut la lansarea unor zvonuri lipsite de orice temei. Astfel în raionul Jibou, circula zvonul că în cursul acestui an toate impozitele precum şi restanţele de cote indiferent de natura lor, vor fi încasate în cereale. În raionul Dej, s-a lansat zvonul că furcaşii de la batoză de acum înainte vor primi uiumul numai în bani. Autorii acestor zvonuri până în prezent nu am reuşit să-i identificăm.O parte a chiaburimii încearcă să se sustragă de la predarea cotelor căutând să prezinte situaţia lor disperată şi că sunt impuşi cu asemenea cantităţi încât este imposibil predarea acestora. Astfel preotul Oniga Ion, din comuna Iuda, raionul Bistriţa, care posedă 16 ha. Teren arabil s-a prezentat la Sfatul Popular pentru a cere reducerea impunerii fiind impus cu 4000 kg de grâu, invocând motivul ca el de pe tot terenul lui nu va avea posibilitatea de a recolta această cantitate. Chiaburul Baciu N. Ioan din Bistriţa, la fel în acest fel încearcă să se sustragă de la predarea cotelor arătând într-o scrisoare ca în acest an nu va putea preda cotele, întrucât recolta este mult mai slab decât a fost în anul 1951.Unele elemente duşmănoase au căutat să infecteze magazinele aducând grâu cu gărgăriţe, astfel numitul Iakob Francisc din Cluj, care a afirmat că nu a ajuns cantitatea de cotă, însă datorită vigilenţei magazionerului a descoperit din timp şi s-a trecut la cercetări din partea Miliţiei pentru a adresa acte de dare în judecată. La fel în raionul Turda a fost arestat numitul Szilagy Alexandru, mijlocaş din comuna Călăraşi, pentru faptul că a căutat să infecteze în mod intenţionat magazia Bazei de Recepţie din Câmpia Turzii prin introducerea gărgăriţei, asupra căruia urmează adresare de acte şi deferit justiţiei, pentru sabotaj. La fel în raionul Luduş, s-a constatat că în orz erau gărgăriţe în cota adusă de numiţii Oarga Teodor, Oarga Ioan şi Tris Emilia, care au fost arestat de miliţie şi adresate acte pentru a deferi justiţiei, însă după cercetare miliţia a dat drumul spunând că au dispoziţie că numai pe chiaburi să aresteze.

54

Deşi cantitatea cotelor predate în regiunea noastră încă nu este prea mare şi numărul persoanelor care au predat cotele este foarte redusă, întrucât cantităţile mai mari de cereale au fost predate din partea G.A.C.-urilor, totuşi au putut fi identificate elemente chiabure care au încercat să ducă în eroare organele colectoare. Astfel de cazuri s-a semnalat din raionul Turda, unde chiabura Foro Ileana, a udat fânul cu apa sărată, - încercând astfel să înşele organele colectoare la greutate.Chiaburul Galambosi Ileana, din comuna Mihai Viteazul, a încercat să predea la Baza de Recepţiei fân mucegăit. Ambii mai sus arătaţi au fost arestaţi de organele Miliţiei şi li s-au adresat acte de trimitere în judecată.De asemenea se constatat o dezordine la convoaie care sunt îndrumaţi spre bazele de recepţionare cu cotele şi uium, unde s-a constatat că responsabilii de batoză nu trimit cote separat de uium, în urma căruia ţăranii sunt nevoiţi a aştepta câte 8-9 oare până ajung să predea cotele respective.În ceea ce priveşte acţiunile duşmănoase în aceste cazuri ne vom conforma ordinelor dv. şi vom raporta la timp orice noi constatări.Colonel de securitate,Nedelcu MihaiCpt. de securitate,Tot Adalbert (ASRI, FD, dos. nr. 9404, vol. 14, f. 179-181).

În raportul trimis la 14 august 1952 de Direcţia Generală a Securităţii Statului Bacău către Direcţia Generală a Securităţii Statului privind colectările (ASRI, FD, dos. nr. 9404, vol. 14, f. 78-79) sunt prezentate mijloacele de supraveghere si represiune folosite de organele de securitate:RAPORT TRIMIS DE DIRECŢIA GENERALĂ A SECURITĂŢII STATULUI

BACĂU CĂTRE DIRECŢIA GENERALĂ A SECURITĂŢII STATULUI PRIVIND COLECTĂRILE

DIRECŢlUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢIIREGIUNEA BACĂUPrin curier.Nr. 24/7022711 august 1952DIRECŢlUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII STATULUI Dir. II-aLa ordinul Dvs. nr. 254/234419 din 8 august 1952, referitor la colectarea

55

produselor agricole, raportăm:Pe raza noastră, treierişul a început aproape spre sfârşitul lunii iulie a.c. operaţiunile de colectare până în prezent s-au desfăşurat mulţumitor.Astfel, până în prezent, din totalul de 12289,69 tone grâu planificat s-a colectat 344,80 tone, ceea ce reprezintă 28%, la secară a fost planificat 430,17 tone şi s-a realizat 224,5 tone, la ovăz s-a planificat 302,25 tone şi s-a realizat 22 tone, ceea ce reprezintă 1,0%, la orz s-a planificat 220,10 şi s-a realizat 111 tone, ceea ce reprezintă 50,2%, la mazăre s-a planificat 478,46 tone şi s-a realizat 14 tone, ceea ce reprezintă 2,93%.Ca o greutate semnalată în privinţa colectărilor este aceea datorită faptului că la operaţiunea transporturilor se plăteşte numai 14 lei de vagon, ceea ce face ca baza de recepţie să nu poată angaja oameni pentru această operaţiune din cauză că plata pentru această muncă este mică în raport cu munca ce o depun.În ceea ce priveşte carnetele de predare a cotelor nu ne-au fost semnalate cazuri de a nu fi predate producătorilor aşa după cum aţi fost informat Dvs.Greutăţi din partea elementelor duşmănoase care au căutat să ajute ţărănimea să nu-şi predea cotele la colectare în această perioadă de timp au fost semnalaţi următorii:Numitul Iftime Gheorghe, chiabur din comuna Bodeşti Precista, raionul P. Neamţ, Moraru Gheorghe, chiabur din comuna Bodeşti Precista, raionul P. Neamţ, Bortea Constantin, chiabur din comuna Bodeşti Precista, raionul P. Neamţ, Pleaşca Constantin, chiabur din comuna Dragomireşti, raionul P. Neamţ, Marcu Constantin, chiabur din comuna Ştefan cel Mare, raionul P. Neamţ, Zaharia Vasile, ţăran mijlocaş din comuna Rapite, raionul Tg. Ocna, Cristea Ştefan, chiabur din comuna Helejiu, raionul Tg. Ocna, Capsa Gheorghe, chiabur din comuna Bereşti Bistriţa, raionul Bacău, Vlad Gheorghe, chiabur din comuna Ştefan cel Mare, raionul P. Neamţ, Mărgirescu Constantin, chiabur din comuna Scorţeni, raionul Moineşti, toţi de mai sus au avut manifestări duşmănoase ce au făcut greutăţi operaţiunilor de colectare, îndemnând ţărani săraci şi nu-şi predea cotele.Asupra susnumiţilor s-au luat măsuri strângându-se probe şi au fost încadraţi de noi conform ordinului Dvs. în U.M. şi Justiţie.Ca elemente duşmănoase strecurate în aparatul de colectare ne-a fost semnalat cazul numitului Geantau Petru, împuternicit Regional care în trecut a fost legionar, iar în prezent este membru P.M.R. Susnumitul la început a depus muncă pentru aşi acoperi trecutul său, iar în prezent ne este semnalat cu

56

delăsări în muncă şi nu controlează personalul în subordine.Susnumitul a fost semnalat Regiunii P.M.R., pentru a fi schimbat acest post.

La fel ne-a fost semnalat ca element incorect, beţiv şi afemeiat, nu depune muncă în serviciu, nu controla subalternii, Directorul C.R.E. centru Regional de recepţie) Stoina Gheorghe, care în urma semnalărilor făcute la Regiunea P.M.R. a fost schimbat din această muncă.Starea de spirit a ţărănimii sărace şi mijlocaşe este mulţumitoare, întrucât sunt recolte bune şi au de unde da cote, nu au fost cazuri, până în prezent, de nemulţumire.Alte constatări vom raporta de urmare.Lt. col. de securitate,C. CâmpeanuLt. maj. de securitate,Gh. Balaban (ASRI, FD, dos. nr. 9404, vol. 14, f. 78-79)

Într–un raport al Direcţiei Regionale a Securităţii Statului Argeş din 11 august 1952 (ASRI, FD, dos. nr. 9404, vol. 11, f. 208-210) sunt semnalate metodele de evaziune de la planul de colectări şi acţiunile de supraghere şi reprimare. Sunt menţionate de asemenea dificultăţile întâmpinate de ţăranii săraci în îndeplinirea Planului de colectări. REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂMINISTERUL AFACERILOR INTERNEDIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII POPORULUIDIRECŢIUNEA REGIONALĂ A SECURITĂŢII STATULUI ARGEŞNr. 24/96.37311 august 1952DIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII POPORULUILa ordinul Dvs. nr. 245/234.419 din 8 august 1952, referitor la felul cum decurg operaţiunile de colectarea produselor agricole în raza Regiunii noastre şi cum acţionează duşmanul de clasă, raportăm următoarele:Din investigaţiunile întreprinse de către organele noastre pe teren am stabilit ca colectarea produselor agricole se desfăşoară în mod mulţumitor şi în special anul acesta faţă de anii trecuţi se vede că populaţia a înţeles mai bine rolul ce reprezintă aceste cote devenind mai consistente faţă de îndeplinirea hotărârii Comitetului Central al P.M.R. cu privire la colectări prin aceia că caută să predea cotele obligatorii de pe ariile de teren astfel ca până în prezent în raza regiunii noastre planul de colectare la grâu a fost îndeplinit pe întreaga regiune în

57

procente de 35%, la ovăz în procent de 5% şi la fel la toate păioasele ce se colectează până în prezent.Întreprinzându-se munca informativă în această privinţă am constatat că acţiunea duşmanului de clasă se manifesta în rândul chiaburimii care refuza să-şi predea cotele obligatorii către stat şi acesta sub pretextul că poate vor mai fi protejaţi ca anii trecuţi şi nu li se va mai adresa acte de trimitere în justiţie sau chiar dacă li se dresează acte procesele se vor judeca în favoarea lor, astfel de cazuri ni se semnalează în întreaga Regiune când chiaburii caută cu orice metode să se sustragă după arii ară să-şi predea cotele obligatorii. Astfel de cazuri redăm mai jos cazul chiaburului Stoicescu Ilie din comuna Buzoeşti raionul Costeşti care s-a opus a-şi preda cota de cereale pe arie având chiar manifestări la adresa regimului, pentru care organele în drept au luat măsuri contra sa şi i s-au confiscat cantităţile de cereale, totodată i s-au întocmit acte de dare în judecată la legea sabotajului.O altă acţiune a elementelor duşmănoase chiabure este aceea că au întrebuinţat fel şi fel de metode să saboteze planul de colectare întrebuinţând orice fel de metode, aşa cum ni se semnalează cazul că chiaburul Ionescu F. Ilie din comuna Pestrieti, care a fost prins de magazionerul Bazei de recepţie când vrea să predea cota să bage 25 kg nisip grâu, pentru care fapt chiaburul a fost demascat şi s-au luat măsurile necesare contra sa.Chiaburul Ciauşescu Constantin ce avea de predat cantitatea de 3000 kg de grâu pentru suprafaţa de 8 ha teren a reuşit să se sustragă cu cantitatea de mai sus şi a cumpărat 600 kg grâu de la chiaburul Ursoianu Gheorghe din comuna Stoeneşti, Raionul Babenk şi a amestecat grâul lui cu cel cumpărat spre a-l preda la baza de recepţie şi acesta a făcut-o cu scopul de a sabota planul şi mai mult decât acesta, grâul care era cumpărat era de 3-4 ani, fapt că o parte din el era stricat şi chiar gărgăriţat iar chiaburul a vrut să-şi îndeplinească scopul, adică să îngărgăriţeze întreaga magazie de cereale, însă din vigilenţa laboratorului bazei de recepţie chiaburul nu a putut să-şi îndeplinească scopul şi a fost demascat la timp pentru care organele de Miliţie locale au luat măsuri şi l-au arestat pentru a-i încheia acte de trimitere în justiţie.Deci de aici reiese că organele Sfaturilor populare comunale nu dau deosebita importanţă în ceea ce priveşte predarea cotelor de cereale în convoi făcând prin aceasta a se strecura unele defecţiuni şi aceasta în special că dă posibilitate tocmai elementelor duşmănoase să se strecoare la bazele de recepţie singuri fără a fi însoţiţi de un delegat.

58

Chiaburul Constantin Vitan din comuna Babeni, Raionul Babeni a refuzat categoric în faţa colectorului de a-şi preda cerealele manifestându-se duşmănos contra regimului fapt ce a avut o mare influenţă în rândul populaţiei, care vocifera, pentru care organele de Miliţie au luat măsuri contra sa.În afara elementelor chiabure care pun piedici în îndeplinirea planului de colectări mai sunt şi alte elemente duşmănoase strecurate în Aparatul de Stat care fac greutăţi în munca de colectare prin aceia nu întotdeauna îşi fac serviciul conştiincios făcând ca locuitorii să aştepte zile întregi la baze de recepţie până îşi predau cantităţile de cereale un caz de acest fel este cazul laborantului de la baza de recepţie Costeşti care s-a constatat că în nenumărate rânduri refuza de a mai face controlul grâului ce-i vine la baza de recepţie mărginindu-se să lucreze numai 8 ore pe zi ară să se conformeze Hot. C.C. cu privire la colectări în care prevede că bazele de recepţie trebuie să stea deschise în orice moment în cursul zilei să nu fie întreruptă colectarea, pentru care fapt organele competente au luat măsuri contra sa de a-i reţine din salariu. Susnumitul se numeşte Gheorghe Gheorghe de origine socială ţăran sărac, este membru U.T.M. însă nu este tocmai bine pătruns de importanţa ce o reprezintă prin postul pe care îl deţine.De asemenea se mai constată că se săvârşesc unele neregului în ceea ce priveşte cantitatea la cântar la ariile de treer deoarece o parte din delegaţii ce sunt însărcinaţi cu cântărirea cerealelor fac unele neregului, aşa cum ni se semnalează că în comuna Slătioara raionul Slatina numitul Nicolae Marin delegat al comunei, Comisaru Ioan resp. de arie şi Scarlat Marin resp. de batoză cântăresc cereale locuitorilor defectuos oprind la mai mulţi ţărani cote mai mari la grâu, iar în acel timp la alţii mai puţin.Astfel ţărani săraci Ion Croitoru care trebuia să predea 55 kg grâu cota către Stat şi 45 kg grâu pentru maşinile SMT a fost scăzut de aceştia din registrele Sfatului Popular şi i s-a mai dat în plus 50 kg grâu pentru aceasta numitul Scarlat Marin i-a cerut mită 40 lei pe care ţăranul sărac le-a dat.Acest caz a fost imediat semnalat organelor de Miliţie pentru a lua măsuri contra lor, totodat semnalându-se şi Raionului de Partid de a lua măsuri de schimbarea celor de mai sus din funcţiile ce li s-au încredinţat.Cazuri de acest fapt s-au întâmpinat în majoritatea Regiunii însă contra celor ce se fac vinovaţi şi totodată au fost înlocuiţi din aceste funcţii.Din cauza recoltei compromise în unele sectoare din raza regiunii noastre cerealele au fost foarte slabe astfel că o parte din ţărani nu au recoltat nici pentru strictul necesar, făcând prin aceasta ca acestora să le vină cu greu să-şi

59

predea cotele către Stat, astfel de cazuri s-au întâmpinat mai mult în raza fost DRSS Vâlcea unde terenurile fiind cam deluroase nu au dat recolta care trebuia făcând ca o parte din ţărani să refuze a mai preda cotele de cereale, astfel de cazuri ni se semnalează că în ziua de 8 august 1952 în comuna Mihăeşti, Raionul R. Vâlcea un număr de 5 locuitori săraci au refuzat a mai veni cu grâu pe arie şi au vrut să îl ducă acasă, având o cantitate mai mică nu a voit să îl mai dea la maşină şi a vrut să-l bată cu mâna şi aceştia sunt: Filofteia N. Stana femeie săracă văduvă, posedă 0,10 ha teren însămânţat cu grâu, Soare F. Nicolae 0,25 ha grâu, Maria Ghe. Stoian 0,16 ha, Elisabeta Vlad 0,12 ha şi numita Alexandrina Craton cu 0,14 ha teren însămânţat cu grâu.De către organele competente s-au luat măsuri şi s-a dus muncă de lămurire cu aceştia pentru a-şi duce grâul la arie lucru ce a reuşit să-i determine să se prezinte cu grâul la arii.Din cele constatate de către organele noastre aceştia nu au fost puşi la cale de nimeni însă având o cantitate atât de mică şi au crezut de cuviinţă ca să nu îl mai ducă la arii.În concluzie din constatările acute de către organele noastre reiese că colectarea cerealelor în raza regiunii noastre decurge într-un mod mulţumitor cu unele excepţii pe care le-am arătat şi mai sus.În ceea ce priveşte felul cum se face înmagazinarea şi transportul cerealelor la bazele de receptare s-a constatat o îmbunătăţire întrucât sfaturile populare au făcut un plan de transport şi un plan de colectare zilnic pe care îl respecta întocmai.De către organele noastre se urmăreşte orice defecţiune şi cazurile demne de raportat le vom raporta la timp.Maior de securitate,E. VistigLt. Maj. de securitate,M. Ungureanu (ASRI, FD, dos. nr. 9404, vol. 11, f. 208-210).

Într–un raport al Direcţiei Generale a Securităţii Statului, Regiunea Bârlad din 12 august 1952 (ASRI, FD, dos. nr. 9404, vol. 11, f. 198-202) aratã motivele pentru care tãranii refuzã sã–si predea cotele de cereale si mijloacele de presiune utilizate de organele represive. DIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII STATULUI- REGIUNEA BÂRLAD -Nr. 244/50021

60

12 august 1952DIRECŢIUNEA GENERALĂ A SECURITĂŢII STATULUIBUCUREŞTI

La Ord. Dvs. Nr. 245/234419 din 8 august, raportăm că situaţia colectărilor de produse agricole la data de 9 august a.c. se prezintă în felul următor:· Grâu planificat ............... 39.198 tone, realizat până la 9 august 6.545 tone, reprezentând un procentaj de 16,7%.· Secară planificat .............2086 tone, realizat 187 tone, 9%.· Orz planificat ..............5154 tone, realizat 206 tone, 4%.· Ovăz planificat .........5052 tone, realizat 61 tone, 1%.· Mazăre planificat 2461 tone, realizat 8 tone, 0,3%.Procentajul mic de realizări faţă de plan, se datorează faptului că în Regiunea noastră campania treierişului este în plină desfăşurare şi în primul rând treierau ţăranii săraci şi mijlocaşi, care au cote mici de predat la colectare. Elementele chiabure în toate comunele sunt lăsate la urmă să treiere şi când aceştia vor intra în plin la treierat procentajul colectărilor se va urca brusc.O altă cauză pentru care procentajul realizărilor este mic se datorează faptului că bazele de recepţie din lipsă de personal nu dovedesc să facă zilnic fişele de înregistrare a cerealelor predate şi deci situaţia scriptică de la regiune este mult mai mică decât realitatea de la bazele de recepţie.Acţiunea de sabotaj privind problema colectărilor se caracterizează sub următoarele aspecte:1. Elementele chiabure caută pe orice cale să se sustragă de la colectări, să influenţeze ţărănimea săracă şi mijlocaşă pentru a se sustrage de la colectări, făcând diferite instigări în rândul ţărănimii cu scopul de a împiedica realizarea planului de colectări. Exemplu: chiaburul Naciu Dumitru din comuna Batineşti, raionul Panciu, în ziua de 24 iulie a.c. a făcut instigări în rândul ţăranilor din comuna sa să nu ducă grâul la arie deoarece Guvernul va lua întreaga recoltă la ţărani şi ei vor rămâne muritori de foame. În urma acestor instigări un mare număr de ţărani din comună au încetinit ritmul transportării păioaselor la arie, ceea ce a avut ca urmare întârzierea începerii treierişului.

Pentru aceste fapte şi alte manifestări duşmănoase legate de problema socializării agriculturii precum şi zvonuri alarmiste, chiaburul a fost arestat de noi şi se află în curs de anchetă.Chiaburul Carp Gheorghe din comuna Stoieneşti Raionul Murgeni a început să spună la ţărani, deşi recolta este bună, anul acesta Guvernul va lua toate

61

cerealele care se duc în Rusia, iar muncitorii vor rămâne muritori de foame şi aceasta se face pentru a-i obliga să se înscrie în colhoz. Acest chiabur a făcut instigările arătate mai sus cu scopul de a determina pe ţărani să se sustragă de la colectări.Manifestările lui duşmănoase faţă de colectări, faţă de colectivizare şi pentru lansări de zvonuri, chiaburul a fost arestat de noi şi se află în anchetă pentru a fi trimis în U.M. (dosarul cu propuneri a fost înaintat DGSS cu nr. 244/47584 din 16 iulie, pentru care am primit ordin de reţinere).Chiaburul Rusu V. Ioan din comuna Giurgiuoana, raionul Zeletin, a avut aceleaşi manifestări pentru care i s-a înaintat dosar cu propuneri la DGSS cu nr. 244/46784 din 17 iulie a.c. în urma căruia am primit aprobare de reţinere şi trimitere în U.M.Chiaburul Turcu V. Elena, din comuna Avrameşti raionul Zeletin, a spus în ziua de 13 iulie a.c. faţă de mai mulţi ţărani ca să nu ducă grâul la arie întrucât comuniştii vor lua toată recolta şi să mai aştepte cu grâul că tot degeaba muncesc.Pentru activitatea ei duşmănoasă am întocmit dosar pentru măsuri conform Ord. 626.Chiaburul Ioan Gh. Avram din comuna Nereju, raionul Vrancea spune faţă de mai mulţi cetăţeni, că partidul nostru grăbeşte colectările de cereale, carne, lapte, deoarece ştie că în scurt timp va începe războiul şi trebuie să fim aprovizionaţi. Aceste manifestări au ca scop să creeze o stare încordată în rândul ţăranilor, să scadă încrederea ţăranilor în regim şi Guvern, subminând astfel planul de colectări.Pentru manifestările lui duşmănoase i s-a întocmit dosar pentru încadrare în U.M. înaintat la DGSS cu nr. 244/47580 din 30 iulie a.c.Chiaburul Andone Chiaculiţă din comuna Bereşti, raionul Bârlad, spune faţă de ţăranii săraci, Potolea Alex. şi Bujenita Măndiţa, că ce se omoară atâta cu secerişul, nu văd că li se ia tot grâul şi li se duce în Rusia. De asemenea, a mai spus că recolta se duce în Rusia şi de acolo merge în Coreea pentru a susţine pe comuniştii care luptă pe front.Acest chiabur în timpul războiului 1941-1944 a avut la muncă cca 15 prizonieri sovietici pe care îi trata mai rău ca pe nişte animale, iar când aceştia nu puteau da randamentul dorit de chiabur din cauza tratamentului neomenesc, erau loviţi şi maltrataţi.Pentru manifestările sale am luat măsuri de a strânge material şi trimitere în

62

U.M.Chiaburul Munteanu Dumitru din comuna Stănueşti raionul Zeletin, spune în ziua de 6 iulie, faţă de mai mulţi ţărani din comună, că anul acesta Partidul a făcut din mijlocaşi chiaburi şi le va lua toată recolta la colectări, iar la anul viitor va face chiaburi din ţărani săraci le va lua întreaga recoltă la colectări şi aceasta cu scopul de a-i obliga să se înscrie în colhoz. Această manifestare a chiaburului a creat o neîncredere în rândul unor ţărani săraci şi mijlocaşi în ce priveşte alianţa dintre clasa muncitoare cu ţărănimea muncitoare.Pentru aceste manifestări am luat măsuri de a strânge probe şi ne vom conforma Ordinului 626.2. Un alt aspect de sabotaj este faptul că unele elemente chiabure întârzie recoltatul cerealelor, lăsându-le să se scuture iar alţii în timpul secerişului lasă în urmă pe câmp o mare cantitate de spice.Exemplu: Chiaburii Zugravu Ioan, Agripina Roşca şi Ruxandra Bulboaca din comuna Furceni, raionul Tecuci, au sabotat planul de colectare prin faptul că în loc să secere grâul, l-au cosit, astfel pierzându-se din recoltă cca 30% care s-au scuturat.Aceste elemente au fost trimise în justiţie de către organele de Miliţie.Chiaburul Tănase Ignat, în ziua de 17 iulie a.c. a plecat pe tarla unde trebuia să secere fără a anunţa pe cineva, iar în ziua de 15 iulie a.c. s-a manifestat că nu vrea să iasă la secerat, mai bine să intre în puşcărie că tot nu are să facă cum vrea Sfatul Popular ameninţând pe referentul agricol anume Şerban Nicolae că îl va spânzura de limbă atunci când îi va veni bine. Am luat măsuri de deschiderea dosarului de verificare.Chiaburul Ioan Cârlan din comuna Motoşeni, raionul Zeletin a învăţat pe femeia anume Ifrim Maria văduva, ţărancă mijlocie, ca să secere grâul mai din timp, căci el va cântări mai mult şi în felul acesta va putea face faţă blocărilor.Chiaburii Gârleanu Ghiţă, Gârleanu Niţă şi Gârleanu Zamfira, toţi din comuna Cozmeşti raionul Tecuci, au lăsat în urmă secerişului pe câmp spice, între 20-40% din recoltă. Această risipă au făcut-o cu scopul de a sabota planul de colectare.Organele de Miliţie şi ale Sfatului Popular a încheiat acte şi i-a trimis în justiţie pe vinovaţi.3. Un alt aspect de sabotaj se caracterizează sub aspectul unor neglijenţe şi situaţii neclare la bazele de recepţie.Unele elemente din aparatul de colectări cu un trecut dubios, dovedesc

63

neglijenţa în ceea ce priveşte întocmirea situaţiilor de evidenţă a colectărilor din care cauză nu se poate cunoaşte o situaţie reală.Exemplu: şeful Secţiei Evidenţei de la CSC Adjud, anume Vaida Pavel, fost pretor, nu are o evidenţă clară a colectărilor. De asemenea, la Raionul Focşani, unde şef secţie evidenţă este numitul Coman Meluţa şi la raionul Bârlad, un şef secţie este numitul Pascal Gheorghe, din cauza neglijenţei şi a delăsării în munca, situaţia colectărilor nu este clară. La o verificare acută de organele Miliţiei s-a constatat că în Raionul Bârlad nu s-au făcut majorări la cote, decât cu 30% şi numai la suprafeţele vechi fără a ţine cont de descoperirea unor terenuri nedeclarate de chiaburi. Cazul este în anchetă, după care se vor lua măsurile necesare.Situaţia neclară a evidenţei colectărilor se datorează şi numitului Teodoru Ioan, născut în 1917, simpatizant legionar a luat parte la rebeliune, fost condamnat 6 luni, fost ofiţer în Garda Financiară, înscris în PSD, în prezent exclus, care este şeful Secţiei evidenţă la CSC Regiune şi care nu a luat măsuri de control şi înlăturarea elementelor necorespunzătoare din aparatul de colectări.Am luat măsuri de a verifica situaţia acestor elemente necorespunzătoare, trecând înlăturarea lor, acolo unde va fi cazul.Se mai constată o lipsă de organizare în ceea ce priveşte transportul cerealelor de la arie la bazele de recepţie, făcând ca recolta să stea mai multe zile pe arie.Unii colectori de la bazele de recepţie umblă în stare de ebrietate şi se poartă nesănătos cu ţăranii ce-şi predau cotele şi astfel îngreunează realizarea planului.Exemplu: numiţii Nastac Ioan, Minciună Jan şi Tudose Ştefan de la baza de recepţie Pueşti raionul Bârlad, umblă în stare de ebrietate, vin târziu la serviciu, iar ţăranii care vin cu carele la baza de recepţie stau câte o zi, două până predau cotele respective.Am sesizat Regiunea P.M.R. pentru a lua măsuri de înlăturare.În concluzie:Cauzele rămânerii în urmă a planului de colectări sunt următoarele:· Neîntocmirea situaţiilor la timp, adică zilnic, în raport cu cerealele înmagazinate la bazele de recepţie, ceea ce face ca să se raporteze la Minister situaţia mult mai mică decât există în realitate.· Neorganizarea în bune condiţiuni a transportării cerealelor de la arie la bazele de recepţie. Acest lucru face ca cerealele colectate deja să nu fie trecute pe situaţia bazei de recepţie, întrucât ele stau mai mult timp pe arii. De aici disproporţia între planul de treieriş şi planul de colectări.· Atitudinea delăsătoare şi neglijenţa unor organe din aparatul de colectări şi

64

lipsa unor evidenţe clare a colectărilor.· Manifestări duşmănoase care se caracterizează prin instigări, risipă de cereale şi sustrageri de la cotele de colectări.Măsuri luate:

Pentru cazurile de neglijenţă, delăsare în această problemă am semnalat şi semnalăm zilnic împuternicitului C.C. de pe lângă Sfatul Popular al Regiunii Putna, toate aceste aspecte.Pentru elementele chiabure descoperite cu instigări şi acţiuni de sabotaj în problema colectărilor am luat măsuri de trimiterea lor în U.M. şi justiţie aşa cum am arătat mai sus.Pentru viitor vom lua măsuri în spiritul Ord. 626, pentru toate elementele descoperite cu acţiuni de sabotaj privind planul de colectare.Maior de securitate,Gligor ViorelLt. Maj. de securitate,D. Gherghescu (ASRI, FD, dos. nr. 9404, vol. 11, f. 198-202).

Abuzurile colectării. Aparatul birocratic. Trebuie totuşi observat că operaţiunile de colectare se realizau uneori cu sprijinul unor funcţionari selectaţi aleatoriu, fără pregătire, şi de aceea şi mai înclinaţi spre excese şi abuzuri. Mărturia lui Aurel C. Bălan din Huşi aduce informaţii utile în această privinţă: „Cât timp am lucrat la Întreprinderea Economică Hârlău din Iaşi, din anul 1952 până în anul 1955’’, relatează Bălan, „eram detaşat după orele de program sau uneori începând cu prima oră a dimineţii la Comitetul Raional pentru colectarea produselor agricole unde lucram la impunerea ţăranilor cu cote de cereale pentru pământul ce–l deţineau (grâu, porumb, fasole, floarea soarelui etc). Aceste cote erau trimise la comuna respectivă care avea angajaţi colectori din ţărani lipsiţi de bunul simţ care înmânau fiecărui agricultor un carnet cu cantităţile de cereale ce aveau de predat şi care urmăreau cantităţile predate. În caz de nepredare a unor cantităţi din planificarea făcută, i se făcea percheziţie în prezenţa şefului de post şi i se lua tot ce se găsea în pod, hambare, etc. Ţăranul, dacă nu completa cantitatea, era trimis în judecată şi condamnat pentru nepredarea cotelor obligatorii pentru stat. Nu conta faptul că nu avea ce mânca sau că avea trei, patru sau mai mulţi copii’’ (CPCA, dos. 6368/1992, f. 27).

Colectările, o povară pentru cei săraci. Sistemul colectărilor îi lovea însă nu numai pe ţăranii înstăriţi, ci pe cei care deţineau suprafeţe mici şi care nu dispuneau de mijloace mecanizate de exploatere a producţiei agricole. Însuşi

65

Gheorghiu–Dej admitea în decembrie 1956 că sectorul particular, din care făceau parte şi ţăranii cu proprietăţi mici, a sprijinit masiv eforturile de aprovizioanre: „Ţărănimea muncitoare a înţeles că predarea cotelor este o datorie patriotică şi că este în propriul ei interes să contribuie la dezvoltarea industriei, să răspundă, prin îndeplinirea obligaţiilor către stat, eforturilor pe care clasa muncitoare le face pentru a asigura condiţiile progresului tehnic al agriculturii şi bunăstării ţărănimii’’(Dej, AC, 1959, p.221–222). În măsura în care resursele ţăranilor săraci erau mult mai reduse decât cele ale chiaburilor, impactul colectărilor trebuie să fi fost resimţit de aceştia într–o măsură şi mai mare . Elocvent în acest sens este cazul Dumitrei Truşcă, din satul Georocu Mare, comuna Bratovoieşti, judeţul Dolj, care deţinea 3 hectare şi avea de întreţinut zece copii. Informaţiile sunt oferite de fiica sa Maria Truşcă: „Ni se lua grâul şi secara de la maşina de treierat, noi rămânând cu paiele şi pleava care cădea sub maşina de treierat. Pentru restul de produse care ni se impuneau se le dăm statului la cote obligatorii (carne, lapte, lână, etc.), mama mea trebuia să plătească în bani, deoarece nu aveam nici oi, nici vite, nci porci, nici păsări, iar când nu avea bani să plătească şi aceasta era în mod frecvent, pentru că nu avea din ce face banii, îi puneau sechestru pe lucrurile din gospodărie’’ (CPCA, dos. 5057/1992, f.1).

Colectările, o povară pentru cei săraci. Semnale despre abuzurile comise în timpul colectărilor sunt înregistrate la nivelul Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, după cum rezultă dintr–o adresă expediată Direcţiei Securităţii Capitalei la 21 februarie 1950 (ASRI, FD, dos. 8930, vol I, f. 294). RAPORT AL DIRECŢIEI GENERALE A SECURITĂŢII POPORULUI

CU PRIVIRE LA SITUAŢIA COLECTĂRILOR ÎN JUDEŢUL ILFOV

DIRECŢIUNEA GENERALĂ SECURITĂŢII POPORULUINr. 23221 febr. 1950 CătreDIRECŢIUNEA SECURITĂŢII CAPITALEI

Referitor la modul de colectare al porumbului, suntem sesizaţi de faptul că în unele judeţe, Comisiile de Colectări şi organele Comit. Provizorii nu au aplicat just cotele de colectare pe gospodării, situaţie care a determinat nemulţumiri în rândurile ţărănimii sărace şi mijlocaşe.Iată o serie de cazuri concrete:

66

În comunele Fierbinţi-Căciuleşti, Gârliţa, Ileana Grădiştea şi Baloteşti din Ilfov, chiaburii au fost impuşi cu cote mici la o producţie de 350-500 kg la ha pe câtă vreme mijlocaşii şi săracii au fost impuşi la o producţie de 700-800 kg la ha.În comuna Dârza nu s-a luat nici o măsură ca maiorul de miliţie Butica Ioan din Giurgiu cu 30 ha pământ şi socrul său Nae Popescu cu 29 ha să predea cotele care sunt impuşi.Greutatea în executarea sarcinilor de colectare constă şi în faptul că în unele posturi s-au strecurat în rândul Comitetelor Provizorii elemente duşmănoase.

Astfel:- În com. Grădiştea-Ilfov, agent agricol este un chiabur cu 6 ha pământ, tractor şi batoză.- În com. Baloteşti-Ilfov, agent agricol este fostul casier comunal comprimat, fost legionar, exclus din partid.- În com. Căciuleşti-Ilfov, agent agricol este un fost plot. maj. deblocat.- Deasemeni membrii Comit. Provizoriu împreună cu agenţii agricoli din comunele Răduleşti, Grădiştea, Dridu şi altele din jud. Ilfov, şi-au micşorat producţia pentru a preda cote reduse.Faţă de cele de mai sus, dispuneţi următoarele:- Stabiliţi dacă cele semnalate de noi au un caracter general sau local (ASRI, FD, dos. 8930, vol. 1, f. 294).

REPRESIUNEA CA VECTOR AL CONSTITUIRII STRUCTURILOR COLECTIVISTE

Utilizarea violentei. Principalul instrument utilizat de autorităţi in campania de înfiinţare a structurilor colectiviste a rămas violenţa. Spre deosebire de celelalte nivele ale represiunii, fiecare din ele anexat unui cadru juridic mai mult sau mai puţin elastic, presiunile în vederea înfiinţãrii structurilor colectiviste s–au bazat pe elanul activiştilor de partid, al autorităţilor locale şi pe dorinţa de colaborare a organelor represive. Constantin D. Rusu, născut în 1932, în com. Goicea Mică, jud. Dolj, relatează despre persecuţiile la care au fost supuşi tatăl şi unchiul său, precum şi despre metodele folosite de regimul comunist împotriva nucleelor de rezistenţă. din comunele vizate pentru colectivizare: „Tatăl meu Rusu I. Dumitru a fost una din victimele comunismului şi al colectivizării. El şi unchii mei Dumitru Ion, Rusu Nache, Rusu Ştefan au fost printre primii sacrificaţi şi terorizaţi pentru a se înscrie în C.A.P. Erau zilnic chemaţi – seara – la miliţie (miliţia se afla în casa părintelui) unde îi băteau şi-i

67

chinuiau în fel şi chip. În podea era o gaură în care îi punea (pe rând) să bage un deget şi apoi îi bătea să se învârtă în jurul degetului ca să accepte să se înscrie. Îi punea la cote incredibil de mari de aceea eram obligaţi să plecăm la Brăila şi în alte parte ca să cumpărăm brânză şi să o dăm la stat. Duminică de duminică veneau în jurul orei 10 şi ne luau vasele cu mâncare de pe foc vârau mâncarea în vase de lut ca să nu putem termina pregătirea mâncării, iar vasele le înlocuiau într-o magazie unde le ţineau 2-3 zile şi apoi le dau din nou pentru alte 2-3 zile. Pe noi ne-au lăsat la şcoală şi facultate până nu se înscriau părinţii la colectiv. Eu am fost obligat să mă „înfieze” altcineva ca să-mi schimbe numele şi să pot să merg la facultate. Ne luau obligatoriu cu căruţa şi calul – rechiziţionată – să facem diferite transporturi. Amintesc faptul că am fost obligaţi să aducem cu căruţa (noi şi alţi chiaburi) oameni din sat să participe la inaugurarea C.A.P. din Galicea (1949) Din cauza bătăilor şi a mizeriei la care eram puşi am fost obligaţi să părăsim satul. Tata a plecat muncitor la Baza Brad, jud. Hunedoara, iar pământul ne-a fost luat conform art. 308.

Trist este faptul că nici acum [1992] nu suntem în posesia pământului motivând că pământul nostru a fost dat la I.A.S. Bârca. Dintre cei care au terorizat şi au furat a fost numitul „Cantacuza” – el trăieşte şi azi. A fost cel care a luat toată mobila şi bunurile din casa lui Popleanu. Bunurile furate se găsesc şi acum în casa lui (C.P.C.A., dosar 5060/1992, f. 2).

Utilizarea santajului pentru înfiintarea structurii colectiviste. Pentru a–i determina pe tãranii recalcitranti sã accepte intrarea în noua structurã colectivistã, autoritãtile recurg adesea la ameninţarea cu încadrarea în categoria chiaburilor. Într–o notă informativă asupra creării unui G.A.C. în com. Haneşti, raionul Săveni, regiunea Suceava, din 17 aprilie 1953 (ASRI, FD, dos. nr. 7782, f. 34), se atrage atenţia asupra acestui abuz.M.S.S.

Nr. 251/0040497/8417 aprilie 1953

Notă

În comuna Haneşti, raionul Săveni, regiunea Suceava, în prezent de către organele de Partid se duce muncă de lămurire în rândul ţăranilor muncitori pentru crearea unei Gospodării Agricole Colective.Unele organe însărcinate cu această muncă au călcat principiile liberului consimţământ de înscriere în Gospodăria Agricolă Colectivă.

68

Secretarul II al raionului de Partid Săveni, Ciolac Dumitru, în ziua de 1 aprilie 1953, în timp ce se afla la Sfatul Popular al comunei Haneşti a chemat pe ţăranul mijlocaş Apopi Gheorghe din această comună şi l-a ameninţat că “dacă nu acceptă să se înscrie în Gospodăria Agricolă Colectivă are să-l treacă în rândul chiaburilor”.În aceste condiţii Apopi Gheorghe a refuzat categoric să se înscrie în Gospodărie.Deşi în comuna Haneşti nu sunt create condiţii necesare pentru a se trece la formarea Gospodăriei Agricole Colective, totuşi organele de Partid comunale şi raionale au trecut la strângerea atelajelor şi animalelor celor înscrişi până în prezent.Sursă: D.R. SuceavaJr. Nr. 0053630 - 6.IV.1953N.B. Propunem sesizarea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. (ASRI, FD, dos. nr. 7782, f. 34). Rezistenta împotriva colectivizãrii şi degradarea nivelului de trai. Sintezele întocmite de organele locale de securitate contin informatii privind îngrijorarea populatiei de la sate fatã de degradarea nivelului de trai în urma înfiintãrii unor structuri colectiviste. Uneori aceste critici veneau din partea unor tãrani sãraci care îsi vedeau sperantele înselate, dupa cum reiese din Sinteza redactatã de Biroul de securitate Medgidia în iunie 1950 (ASRI, FD, dos. nr. 4054, f. 185-1860.BIROUL DE SECURITATE MEDGIDIASinteză privind starea de spirit din Gospodăriile Agricole Colectiveîn perioada de la 10 mai la 9 iunie 19501. Starea de spirit / nemulţumiri, frământări /. În general, starea de spirit a membrilor gospodăriilor agricole colective este bună, mai ales în urma alimentelor ce le-au fost trimise ca: făină, mălai, cartofi, crearea posibilităţii de a-şi face brânză din laptele colectat de la oile gospodăriilor respective.În Gospodăria Agricolă Colectivă “Viaţa nouă” din comuna Izvorul Mare, jud. Constanţa, starea de spirit a membrilor a devenit mulţumitoare mai ales prin schimbarea din funcţia de socotitor / contabil / a numitului Bilal Arif şi înlocuirea lui prin numitul Marin Soare zis Ciuruianu, tot membru al acestei gospodării, originar din Moldova, venit în comună în 1946 în timpul foametei, de profesie tinichigiu.

69

În Gospodăria Agricolă Colectivă “1 Mai” din comuna Ciocârlia de Jos, jud. Constanţa se crease o stare de spirit nefavorabilă pe la sfârşitul lunii mai a.c. din cauză că nu ploua deloc fiind periclitată situaţia cerealelor, şi în afară de aceasta, şi numitul Ip Boracai faţă de mai mulţi colectivişti, că degeaba se mai duc la câmp să mai lucreze dacă nu ploua.Acest fapt a fost comentat chiar de către colectivista Gheorghina Boala, că dacă nu se fac bucatele nu va lua la toamnă nimica.2. Manifestări duşmănoase din G.A.C. Din informaţiile primite şi semnalate mai jos, reiese că în goscolul “Viaţa Nouă” din comuna Izvorul Mare, jud. Constanţa se afla ca membră numita Maria Trifu, care în dese rânduri se arată nemulţumite faţă de felul cum condusese gospodăria, cum este îndrumată şi de orişice acţiune pe care o iau colectiviştii.Astfel susnumita s-a manifestat faţă de tovarăşele Marcu Paraschiva şi Frusina Moga tot membre colectiviste, ca: atunci când i s-a propus să intre în goscol i s-a promis că i se va da pâine, iar în schimb acum i se dă mălai.De asemeni a mai spus faţă de acestea că: sovieticii din Medgidia râd de noi că am făcut colhoz, în timp cei ei l-au stricat.Faţă de numiţii Hortea Iordan, Maria Voinea, Voica Corbu şi alţii, susnumita s-a exprimat că ei nu-i trebuie logofeţi/brigadieri/ deoarece ea a muncit totdeauna la boieri cu logofeţi şi că logofeţi nu-i mai trebuie.De asemeni s-a mai exprimat referitor la conducerea gospodăriei, că: a plecat moşierul Traian Oancia şi acum au venit alţii.În mai multe rânduri susnumita a început să blesteme pe cei care au îndrumat-o să intre în gospodăria colectivă, spunând ca să li se usuce ochii.Pe la începutul lunii mai a.c. când au venit doi tovarăşi pentru a semna listele pentru pace, susnumita s-a exprimat cu cuvintele: “ce mai umblă ăştia ca să semneze oamenii cu forţa pentru pace?”. Când a fost momentul pentru a se semna pe tabele, aceasta a părăsit sala spunând că din partea ei, până seara poate să înceapă războiul.Tot în această gospodărie se mai afla ca membru şi numitul Gavrilă Tipleacov, care de asemeni are manifestări duşmănoase, manifestându-se faţă de colectiviştii Marcu Ilie, Sasu Gheorghe şi Masa R. Mamut cu cuvintele că: aşa a lăsat Dumnezeu ca unii oameni să fie bogaţi şi unii săraci, şi că bogaţii au muncit iar săracii au dormit şi băut.De asemeni a căutat în dese rânduri ca să producă dezordine în goscol. Astfel, pe la sfârşitul lunii mai a.c. tăindu-se un miel în gospodărie, s-a împărţit carnea la

70

colectivişti, iar pielea rămânea unuia care luase carnea la urmă. Susnumitul atunci a intervenit cu toate că nu era interesat că: de ce nu se trage la sorţi, fapt care a produs nemulţumire unora.În Gospodăria Agricolă Colectivă “1 Mai” din comuna Ciocârlia de Jos, jud. Constanţa s-a ivit cazul numitei Tusa Elisabeta şi Gheorghe Berbec, care au ridicat problema în ziua de 20 mai, că de ce înainte de a intra în colectiv li s-a spus că nu vor mai da nimic la colectare, iar acum vine să le spună ca să dea lâna la colectare? Continuând apoi de a spune că mai bine nu mai venea în colectiv.În Gospodăria Agricolă Colectivă “Vasile Roaită” din comuna Viişoara, jud. Constanţa se afla ca membră colectivistă numita Anastasia Hancu, care în ziua de 26 aprilie a.c. a fost oprită de numita Paraschiva Mataca din comuna Viişoara şi întrebând-o că unde se duce, în urma cărei întrebări i s-a răspuns că la colectiv, aceasta i-a spus ca să nu se mai ducă deoarece nu le mai da nimic, spunând totodată că a mai fost colhoz la un sat, însă tot nu le-a dat nimic ei cerând apoi la oamenii care n-au fost înscrişi în colectiv.3. Starea de spirit a populaţiei din împrejurimi în legătură cu G.A.C.-ul / comentarii /Din informaţiile culese până în prezent, rezultă că în discuţiile avute de către informatorul nostru cu locuitorul Ionuş Iacob din comuna Cobadin, jud. Constanţa, aceasta s-a exprimat că el nu intră în colectiv, pentru că nu vrea ca el să muncească şi alţii să trândăvească şi să mănânce, dând exemplu de felul cum este tratat un om sărac, ca: mergând la cooperativă el nu poate lua papiote de aţă din cauză că n-are ouă, în schimb toţi chiaburii iau fiindcă au destule ouă şi iau papiote cu pungile.De asemeni a mai spus că cu astfel de şmecherii nu se încumetă să plece la treabă.Chiaburii în schimb, doresc foarte mult ca să intre în colectiv. Astfel este cazul chiaburului Marin Popescu din comuna Cobadin, jud. Constanţa, care în ziua de 14 mai a spus că el este de acord ca să intre în colectiv, şi că a toamnă va face în aşa fel ca să intre sau să-şi dea pământul, fericind pe ţăranii săraci care n-au pământ deoarece mereu îl presează ca să semene, are sau să-şi repare uneltele agricole, şi la orice colţ de stradă aude cuvântul de chiabur.4. Cum se duce munca de lămurire.Nu avem informaţii5. Acţiunile duşmanului de clasă duse contra colectivizării.

71

Din informaţiile culese şi arătate mai jos, reiese că acţiunile duşmănoase îndreptate contra gospodăriilor colective au căpătat o mare amploare, după cum urmează. (ASRI, FD, dos. nr. 4054, f. 185-186).

Degradarea vietii. Degradarea vietii, pauperizarea, precaritatea mijloacelor de trai constituie argumentele principale ale celor care criticã noile structuri colectiviste. Dupã cum se aratã întrun raport întocmit de Directia Regionalã a Securitãtii Timişoara privind situatia din G.A.C. “Dunărea”, com. Belobresca, jud. Caraş, la 28 august 1950, nemultumirirle populatiei sunt provocate si de inabilitatile conducerii locale (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 120-123).

NOTĂD.R.S. Timişoara, cu nr. 233/18859 din 7 august a.c., raportează că la Gospodăria Agricolă “Dunărea” din comuna Belobresca, jud. Caraş, colectiviştii manifestă o serie de nemulţumiri provenite din cauza modului cum a fost distribuit avansul de 15 % după zilele lucrate în cadrul Gospodăriei.Aceste nemulţumiri se datorează şi faptului că unii dintre colectivişti au în familie bătrâni, bolnavi şi elevi de şcoală care nu au lucrat la Gospodărie şi pentru care nu s-a dat grâu, deşi aceştia sunt o sarcină pentru familie.Totodată la această Gospodărie s-au înscris şi bătrâni, care au intrat în Gospodărie cu teren, vite şi unelte de muncă, care nu au efectuat zile de muncă în cadrul Gospodăriei şi care la distribuirea avansului nu au primit grâu. Astfel a fost cazul bătrânului Nestorovici Lazăr, în etate de aproape 90 ani, care neputând presta o muncă şi neavând din ce trăi, s-a dus în comuna Susca unde a cerşit mâncare pe le diferiţi locuitori, făcând cu acest prilej o propagandă împotriva Gospodăriei Colective.Un număr de 20-30 persoane din colectivul de la Belobresca, au adunat spice de pe câmp, pe care după ce le-au bătut, grâul rezultzat l-au dus la moara din comuna Susca, desfăşurând cu acest prilej în rândurile locuitorilor din această comună, o propagandă împotriva gospodăriilor colective şi arătându-le că aşa vor ajunge şi ei dacă vor intra bîn gospodăria colectivă.Conducerea politică şi administrativă a avut de asemenea o serie de lipsuri, în sensul că colectiviştilor nu li se dădea voie să folosească de atelaje pentru a-şi aduce lemne, a-şi duce la moară şi deşi Gospodăria dispunea de o economie de un milion lei, nu li s-a dat nici un ban, colectiviştii comentând că nu au pe ce să-şi cumpere îmbrăcămintea necesară familiei.

72

Această stare de spirit a ţăranilor colectivişti din Belobreasca a avut un efect defavorabil în rândurile ţăranilor din comunele din împrejurimi care n-au intrat în colectiv.De la 7 august, dată când au fost semnalate aceste nemulţumiri, starea de spirit şi agitaţia în rândurile ţăranilor din Gospodăria Agricolă de la Belobresca-Caraş a crescut şi astfel la 8 septembrie a.c., fiind convocată o adunare generală a membrilor Gospodăriei, cu scopul de a delega un membru din Gospodărie ca să plece în U.R.S.S. pentru schimb de experienţă în munca colhoznică, adunare la care a participat şi Despotovici Bosco, secretarul raionului P.M.R. Moldova Nouă, colectiviştii au început să ridice o serie de probleme cu caracter economic în legătură cu avansul de 15% din recoltă.La unii colectivişti le-a venit o cantitate mică de grâu precum şi bani, deoarece aveau zile puţine de lucru, de exemplu Crastici Jiva, pentru 100 zile lucru a primit ca avans 28 kg. grâu şi 1100 lei, deşi familia lui este compusă din 6 persoane, dintre care lucrează numai două persoane, restul fiind bătrâni şi copii.Din cauza acestor neajunsuri, s-a ajuns la unele nemulţumiri care au luat proporţii de massă, ridicându-se asemenea probleme şi de către alţi membrii şi transformând şedinţa într-o agitaţie de massă din care cauză şedinţa nu şi-a putut atinge scopul pentru care a fost convocată.Dintre aceşti nemulţumiţi s-au agitat mai mult următorii:1. Cristici Jiva, născut la 3 octombrie 1910, în comuna Belobreşca, jud. Caraş, fiul lui Panta şi Roza, căsătorit, având 3 copii, de profesie muncitor agricol, a avut 6 lanţuri de pământ, cu care a intrat la G.A.S., studii patru clase primare, cu serviciul militar satisfăcut la Reg. 95 Infanterie Tr. Severin, cTg. 1932, în trecut neîncadrat politiceşte, după 23 august 1944 se încadrează în P.C.R., la unificare trece în P.M.R. de unde este exclus, domiciliat în comuna Belobreşca, jud. Caraş. Susnumitul a cerut cu ocazia acestei şedinţe grâu, spunând că avansul de 15% e puţin şi nu mai au ce mânca. El a fost primul care a ridicat la această şedinţă problema avansului şi după el au început şi alte persoane.2. Bogosavlevici Dusan, născut la 28 octombrie 1893, în comuna Belobreşca - Caraş, fiul lui Ioan şi Iulca, căsătorit, având doi copii, ca studii posedă 4 clase primare, de profesie muncitor agricol, a avut cinci lanţuri pământ cu care a intrat în G.A.S., cu serviciul militar satisfăcut în armata austro-ungară, în trecut fost liberal, iar în prezent încadrat în Frontul Plugarilor, cu domiciliul în comuna Belobreşca, jud. Caraş.

73

Acesta l-a susţinut în problema ridicată în legătură cu avansurile de numitul Cristici Jiva.În seara zilei de 11 septembrie 1950, la sediul organizaţiei P.M.R. din comuna Belobreşca, s-a ţinut o şedinţă de colaborare între P.M.R. şi instructorul de la G.A.S., şedinţă ce a fost condusă de către tov. Iosefide Ioan, instructor la Comitetul Central P.M.R. în care timp în stradă s-au auzit vociferări în legătură cu raţiile primite, cerând să li se dea alimentele cuvenite pentru că nu au ce mânca.Tov. Iosefide de la Comitetul Central P.M.R., a căutat să lămurească aceste nemulţumiri, însă populaţia l-a înconjurat arătându-i nemulţumirile şi începând din noi cu vociferări, în care cereau grâul cuvenit.În urma acestui fapt a fost sesizat Biroul de Securitate Moldova Nouă, care a trecut la reţinerea elementelor menţionate mai sus şi a altor elemente pe care le dăm mai josŞMilencovici Jiva, născut în anul 1901, la 6 mai, în comuna Belobreşca, jud. Caraş, fiul lui Iota şi Jifca, căsătorit, având un copil de profesie muncitor agricol, a avut 12 lanţuri pământ cu care a intrat în G.A.S., în trecut a fost partizan în armata lui Tito, iar în prezent neîncadrat politiceşte.Despotovici Ilie, născut la 12 august 1901, în comuna Belobreşca, jud. Caraş, fiul lui Andrei şi Mirca, de profesie muncitor agricol, a avut 5 jugăre pământ cu care a intrat în G.A.S., studii are 2 clase primare, cu serviciul militar satisfăcut, cu cTg. 1923, cu gradul de soldat la marină. În trecut neîncadrat politiceşte, iar în prezent membru P.M.R., căsătorit, având trei copii, cu ultimul domiciliu în comuna Belobreşca, jud. Caraş.Stanimirovici Ilie, născut la 16 iulie 1890, în comuna Belobreşca, jud. Caraş, fiul lui Jiva şi Veta, de profesie muncitor agricol, stare materială, a avut 8 jugăre pământ cu care a intrat în G.A.S. neştiutor de carte, cu serviciul militar nesatisfăcut fiind reformat, căsătorit, având patru copii, în trecut neîncadrat politiceşte iar în prezent membru în Frontul Plugarilor, cu domiciliul în comuna Belobreşca, jud, Caraş.Despotovici Miloica, născut în anul 1895, în comuna Belobreşca, jud. Caraş, fiul lui Jiva şi Draga, are 2 clase primare, căsătorit, are un copil, a avut 10 jugăre pământ cu care a intrat în G.A.S., cu ultimul domiciliu în comuna Belobreşca, jud. Caraş.Stoicovici Ilonca, născută în anul 1902, în comuna Liupcov, jud. Caraş, fiica lui Gheorghe şi Maria, căsătorită, are trei copii, neştiutoare de carte, originea

74

socială ţăran sărac, a avut 2 lanţuri pământ cu care a intrat în G.A.S., cu ultimul domiciliu în comuna Belobreşca, jud. Caraş.Milencovici Cata, născută în anul 1891, în comuna Belobreşca, jud. Caraş, fiica lui Ilie şi Sfeta, neştiutoare de carte, a avut 9 jugăre pământ cu care a intrat în G.A.S., căsătorită, având un copil, în trecut neîncadrată politiceşte şi în prezent deasemeni, neîncadrată, cu ultimul domiciliu în comuna Belobreşca, jud. Caraş.În urma cercetărilor efectuate de către organele noastre din D.R.S. Timişoara, cei de mai sus au fost puşi în libertate, fiind ţinuţi în strictă supraveghere. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 120-123).

Lichidarea chiaburilor. Presiunile colectivizãrii vizeazã stabilirea unui climat de salubritate ideologicã ale cãrei coordonate impun eliminarea unor posibile centre de rezistentã. Dupã cum rezultã dintr–un raport întocmit de organele de securitate în mai 1949 (ASRI, FD, dosar nr. 4470, f. 64-66), demascarea si trimiterea in fata justitiei a proprietarilor înstariti constituie secvente componente ale procesului de constituire a structurii colectiviste:SITUAŢIEASUPRA GOSPODĂRIEI AGRICOLE COLECTIVE “IOAN CREANGĂ” DIN COMUNA BUZNEA, JUD. IAŞI. MAI 1949

ISTORIC

În comuna Buznea, jud. Iaşi, a avut loc în ziua de 15 mai a.c. o şedinţă în cadrul Organizaţiei de Bază, unde au participat un număr de 36 membri de Partid, precum şi un număr de membri din alte organizaţii de masă, din F.P., C.F.D.R. şi U.T.M. Şedinţa s-a ţinut în spiritul rezoluţiei Plenare a C.C.P.M.R. din 3-5 martie 1949, cu privire la socializarea agriculturii. De asemenea s-a mai prelucrat şi Statutul G.A.C. Nu mult timp după această şedinţă ţăranii săraci şi mijlocaşi au hotărât să formeze Gospodăria Agricolă Colectivă, iar pentru o bună organizare în acest sens, ei au format un comitet de iniţiativă, care se compune din următorii tov.: Matei D. Nicolai, ţăran sărac membru în P.M.R., Prisăcaru Vasile, ţăran sărac membru în P.M.R., Rusu Gheorghe, idem, Lupescu C. Maria ţărancă mijlocaşă membră în UFDR, Ciciumischi Vasile, ţăran sărac membru în Fr. Plugarilor, Lupescu N. Gheorghe, ţăran mijlocaş membru în P.M.R.După formarea acestui comitet de iniţiativă, s-a trecut la o serioasă muncă de lămurire printre ţăranii săraci şi mijlocaşi, cărora li s-a arătat importanţa

75

colectivizării, şi pentru o cât mai bună iniţiere în această direcţie, jud. P.M.R. Iaşi a trimis activişti pentru a da sprijin şi ajutorare tovarăşilor ţărani din această comună în munca lor pentru colectivizare.Reacţiunea şi chiaburimea acestei comuni simţind că din ce în ce sunt mai îngrădiţi, au început să lanseze o serie de zvonuri şi de minciuni despre colectiv trecând chiar şi la instigări în masă pentru a deruta şi a da de gândit ţăranilor care se înscriau în colectiv.Astfel în ziua de 6 august a.c., la cooperativa din comuna Buznea, erau mai mulţi ţărani înscrişi în G.A.C., care discutau despre colectiv. La un moment dat a venit între ei chiaburul Caras T. Vasile, din această comună, începând să facă instigare şi chemând pe câte un colectivist deoparte, spunându-le: “vedeţi cu colectivul vostru ne-aţi smuls o mână de păr din cap, dar lasă că păr ne-a mai rămas şi colectivul vostru se va dărâma”. Apoi tot acest chiabur, mai spunea că formarea colectivului nu va reuşi, îndemnându-i pe ţărani să se retragă din colectiv, spunând că vor merge forţat cu miliţia la lucru, iar cei ce nu vor merge vor muri de foame, fiindcă li se ia şi pământ şi tot.Atunci ţăranii conştienţi l-au demascat pe acest chiabur, dându-l pe mâna Miliţiei, care l-a trimis pentru instigare în Justiţia Poporului. Acţiunea chiaburului de mai sus arătat, a avut efect într-o oarecare măsură şi în rândul rudelor lui, aşa cum a fost cazul cu vărul său Neculai T. Caras, ţăran mijlocaş, care în timp ce a fost chemat pentru a face schimb cu pământul său care intra în tarlaua colectivului, acesta nu a voit să semneze, spunând că el a auzit că nu se dă pământ în loc. De asemenea a fost cazul şi cu femeia săracă Mitocan Catinca, care are 5 copii, la o suprafaţă de 3 ha de teren şi care de asemenea nu a vroit să schimbe pământul şi nici să semneze, spunând că ea trebuie mai întâi să întrebe pe copiii ei, ori în fond această femeie nu este decât o unealtă a susnumitului chiabur Caras T. Vasile, care până în cele din urmă şi dânsa a fost lămurită. Totuşi după demascarea chiaburului Caras T. Vasile, care a fost dat pe mâna Justiţiei şi care era un vajnic duşman, asupra formării colectivului în această comună, - treburile au început să meargă bine, astfel că în ziua de 13 august 1950, a luat fiinţă Gospodăria Agricolă Colectivă, în comuna Buznea sub denumirea de “G.A.C. Ion Creangă”, având ca naş fabrica “23 August” din oraşul Iaşi.Serbarea în vederea inaugurării acestei gospodării a început la orele 9,30 d.m. printr-o şedinţă de pregătire, unde s-a format comitetul de conducere al acestei gospodării. Ca reprezentanţi au luat parte la şedinţă tov. Ştefan Ioan, secretar

76

adj. al Jud. P.M.R. Iaşi şi tov. Gherghelaş secretarul plăşii P.M.R. din comuna Tg. Frumos, care au luat cuvântul şi au propus pe următorii tovarăşi în comitetul de conducere.

Prisăcaru Vasile preşedinte de colectiv

ţăran sărac

membru P.M.R.

Lupescu Vasile membru " "Chimingeru Gheorghe

" " "

Zamfira Aştefani " " "Matei Neculai " " "Maxim Ana cenzoră " "Petraru Constantin

" " "

După alegerea comitetului de conducere, a luat cuvântul tov. Preşedinte Prisăcaru Vasile, care a mulţumit tovarăşilor săi de muncă pentru încrederea ce i-au acordat-o, mulţumind totodată şi partidului pentru ajutorul pe care i l-a dat, dând apoi cuvântul tov. Ioan Ştefan, secretar adj. al Judeţenei P.M.R. Iaşi, care a urat colectiviştilor spor la muncă, făgăduindu-le că de acum înainte partidul le va da tot sprijinul.A urmat apoi o şedinţă publică sub cerul liber, la care au participat cca 500 de persoane. La această şedinţă s-a ales un prezidiu în frunte cu tov. preşedinte al G.A.C. Buznea, Prisăcaru Vasile, care a dat cuvântul la diferiţi oratori din comunele vecine, apoi a urmat un festival artistic, dat în colaborare cu ostaşii comisariatului de recrutare Iaşi, muncitorii de la fabrica “23 August” Iaşi şi o echipă artistică a Teatrului Naţional din Iaşi. Gospodăria Agricolă Colectivă “Ion Creangă” din comuna Buznea enumeră 38 de capi de familie, dintre care numai ţărani săraci şi mijlocaşi şi are o suprafaţă de 160 ha pământ, această suprafaţă de teren este împărţită în trei tarlale, di care două tarlale sunt comasate, iar o tarla nu este comasată fiind încă în recoltă.Actualmente continuă a se da muncă de lămurire în vederea înscrierii de noi membrii în colectiv.

SLt. de SecuritateBotnari Gheorghe (ASRI, FD, dosar nr. 4470, f. 64-66)

77

Colectivizarea, un filtru al adeziunii la noul regim. Derularea campaniei de colectivizare constituie de asemnea un cadru optim pentru identificarea persoanelor cu un potenţial ostil faţă de regimul comunist. Refuzul de se alătura noilor structuri sau îndemnul la rezistenţă reprezintă probe suficiente pentru punerea sub supravghere, după cum rezultă dintr–un raport al organelor de securitate de la nivel local întocmit la 7 ianuarie 1950 (ASRI, FD, dos. nr. 8930, vol. I, f. 137): RAPORT AL BIROULUI DE SECURITATE BRĂNEŞTI CU PRIVIRE LA

CONSTITUIREA UNEI GOSPODĂRII AGRICOLE COLECTIVE ÎN COMUNA GĂNEASA, JUD. ILFOV.

DIRECTIUNEA SECURITATII CAPITALEINr. 3.5147 ianuarie 1950

Biroul de Securitate Brănesti, raportează următoarele:În comuna Ganeasa, jud. Ilfov, se procedează la constituirea unei Gospodarii Agricole Colective, la care au aderat pâna în prezent 18 familii de tarani saraci si mijlocasi.Înscrierile la Gospodaria Agricola Colectiva, se fac prin declaratii scrise de liber consimtamânt.Cu aceasta ocazie, au fost identificate urmatoarele persoane, care fac propaganda ostila în sânul celor care adera la Gospodaria Colectiva:Constantin Iordan, fost casier de cooperativa care ameninta rudele cu bataia daca nu se retrag din colectiv;

Petre Marinescu, fost cârciumar, instigă populaţia înscrisă în colectiv, iar faţă de îndrumătorul Cocarla de la Jud. P.M.R. a afirmat că în comuna Găneasa nu se va constitui niciodată Gospodăria Agricolă Colectivă, sfătuind totodată pe acesta să se lase de munca de îndrumare; Borosan Alexandru, originar din Basarabia, venit în localitate în 1944, are o sotie care în plin public afirma ca ea a parasit Basarabia de frica colhozului si sfatuieste pe tarani sa nu adere la colectiv.

Masuri luate:

78

Susnumitii vor fi tinuti în supraveghere. (ASRI, FD, dos. nr. 8930, vol. I, f. 137).Internarea în unitati de munca. Pentru a reduce rezistenta împotriva

constituirii structurilor colectiviste, regimul comunist recurge adesea la mãsura internãrii administrative. Cateva fise intocmite de Directia Regionala a Securitatii Cluj persoanele ostile (ASRI, FD, dosar nr. 4113, f. 99–141) la 14 aprilie 1950 dezvãluie zonele de periculozitate trasate de organele represive si tipologia victimelor. Sublinierile ne apartin.I. Nr. Curent: 17II. Numele şi prenumele: BANYAI ADALBERTIII. Locul şi data naşterii: 2 decembrie 1921 Turda, jud. Turda.IV. Domiciliul: Bistriţa.V. Originea socială: Muncitori.VI. Profesiunea: Pictor.VII. Apartenenţa politică: În trecut neîncadrat, la fel şi în prezent.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 1 an. De acord.IX. Motive:· În anul 1945 a intenţionat şi s-a exprimat că va răsturna conducerea poliţiei, voind să ia el conducerea siguranţei, la fel a bătut pe un evreu Simion Desideriu, şi tot în acel an a vrut să fugă în Ungaria.· La 12 noiembrie 1949 s-a exprimat către Finger Mişu că pavoazările care se fac sunt o prostie aducând ofense conducerii P.M.R. şi înjurând regimul.· La 12 ianuarie 1950, cu ocazia inaugurării gospodăriei colective din comuna Jeica a instigat populaţia împotriva colectivizării şi a provocat scandal. · La 15 februarie 1950 a lansat zvonul că în primăvara acestui an se va începe războiul şi se va termina cu comuniştii.I. Nr. Curent: 22II. Numele şi prenumele: COSTIN VASlLEIII. Locul şi data naşterii: 24 octombrie 1909 Simioneşti Năsăud.IV. Domiciliul: Simioneşti Năsăud.V. Originea socială: Ţărani mijlocaşi.VI. Profesiunea: Agricultor chiabur. 18 ha, 1 batoză, moară etc.VII. Apartenenţa politică: În trecut şi în prezent neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 18 luni.IX. Motive:· La 12 decembrie 1949 s-a exprimat că va fi război, situaţia se va schimba şi

79

atunci nu vor mai achita cotele pe care le cer comuniştii.· Tot atunci a spus să bea un pahar de vin în sănătatea lui Iuliu Maniu şi la primăvară în sănătatea anglo-americanilor.· În toamna anului 1949 s-a manifestat împotriva regimului şi împotriva treierişului la arii.· La 30 martie 1950 s-a manifestat împotriva înfiinţării Gosp. colective din com. Jeica, zicând: atunci când vor vrea să facă şi în comună la mine voi avea grijă să nu înfăptuiască aceasta.I. Nr. Curent: 29II. Numele şi prenumele: MATHE IOANIII. Locul şi data naşterii: 6 iunie 1924 Tonciu Năsăud.IV. Domiciliul: Tonciu Năsăud.V. Originea socială: Ţărani săraci.VI. Profesiunea: Tâmplar.VII. Apartenenţa politică: În trecut şi în prezent neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 1 an. De acord.IX. Motive:· La 13 octombrie 1949 lansează o serie de zvonuri în comuna Tonciu, spunând că în curând Statul va lua totul, pentru că aşa este socialismul şi prin minciuni Partidul ne duce la colhoz.· Din declaraţia lui Hosu Ioan reiese că a împiedicat munca activiştilor de Partid în legătură cu colectivizarea, la fel declara şi Rigmani Ioan secretarul org. de bază.· A făcut o clică din fii de chiaburi pentru a împiedica munca organelor politice în legătură cu colectivizarea, aceasta în primăvara anului 1950.· Nu-i serbare sau adunare în comună unde numitul să nu pună la cale ceva contra liniei Partidului.I. Nr. Curent: 33II. Numele şi prenumele: FERENTZI MARTINIII. Locul şi data naşterii: 26 mai 1904 Tonciu Năsăud.IV. Domiciliul: Tonciu Năsăud.V. Originea socială: Ţărani mijlocaşi.VI. Profesiunea: Agricultor chiabur. 25 ha.VII. Apartenenţa politică: În trecut şi prezent neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 18 luni.IX. Motive:

80

· La 22 iulie 1949 a lansat zvonul că Ardealul fi cedat din nou Ungariei şi are speranţa să fie din nou primar în comuna Tonciu.· La 18 noiembrie 1949 defăimează regimul, exprimându-se că în primăvară americanii vor tăia rădăcina comunismului, ducând o propagandă printre ţărani să nu ducă grâul la arie.· La 3 decembrie 1949 aduce insulte Partidului ducând o vie propagandă împotriva colectivizării din comuna Tonciu, spunând că atunci vor mânca din cazan toţi când se va face colhoz, şi orice cetăţean atunci, cu libertatea a terminat.· Este unul dintre cei mai mari exploatatori din comuna Tonciu.I. Nr. Curent: 43II. Numele şi prenumele: BOB IOANIII. Locul şi data naşterii: 1902 Jucul de Jos - ClujIV. Domiciliul: Jucul de Jos, Cluj.V. Originea socială: Ţăran mijlocaş.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 6 luni. De acord.IX. Motive:· Duce o politică de instigare contra colectivizării la ţară. Înjură regimul democratic şi membrii C.C. al P.M.R. spunând că aceştia sunt nişte proşti şi că nu ştiu carte.· Lansează în sat zvonuri alarmiste că în primăvara anului 1950 va începe războiul.· Ameninţă pe tov. comunişti cu moartea. Întreţine strânse relaţii cu chiaburii din sat cu care caută să saboteze însămânţările.I. Nr. Curent: 48II. Numele şi prenumele: TARCEA TRAIANIII. Locul şi data naşterii: 3 aprilie 1910 Şoimeni-Cluj.IV. Domiciliul: Şoimeni - Cluj.V. Originea socială: Ţăran sărac.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: În trecut membru în P.N.Ţ. Maniu şi legionar, exclus din P.M.R.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 1 an.IX. Motive:

81

· Fiind vechi membru al P.N.Ţ. Maniu şi în mişcarea legionară, în 1946 se încadrează în P.C.R. pentru a-şi acoperi trecutul său murdar.· Cu ocazia verificărilor a fost exclus din partid pentru atitudinea duşmănoasă faţă de regim şi escrocheriile făcute în comună.· Cu ocazia eliberării Clujului de către Armatele sovieto-române a devastat o sumedenie de locuinţe însuşindu-şi materiale, lenjerie şi obiectele de valoare. Fiind mai târziu membru în Biroul politic al plăşii, a divulgat chiaburilor tot ceea ce discuta la şedinţă, punându-i astfel în gardă de măsurile ce urmau să se ia.· După excluderea din P.M.R. a început să instige ţăranii să nu se înscrie în gospodării colective.· Aduce injurii la adresa Guvernului şi tov. comunişti.I. Nr. Curent: 66II. Numele şi prenumele: USCATU ŞTEFANIII. Locul şi data naşterii: 1909, Sânicoară - Cluj.IV. Domiciliul: Sânicoara - Cluj.V. Originea socială: Ţăran sărac.VI. Profesiunea: Cârciumar.VII. Apartenenţa politică: P.N.Ţ. M. Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani. De acord.IX. Motive:· În trecut membru în P.N.Ţ. Maniu. Este un naţionalist înfocat, escroc şi un duşman făţiş al regimului. Cârciuma lui este locul de întâlnire al tuturor bandiţilor, fugarilor şi reacţionarilor. Datorită faptului că cârciuma lui este în gară, deseori adăposteşte fugari. Aduce injurii grave naţionalităţilor conlocuitoare. Aduce calomnii la adresa Guvernului, C.C. al P.M.R. şi U.R.S.S. Ameninţă tov. cu moartea. În rândul ţăranilor face instigaţii pentru a nu se înscrie în colectiv şi a nu însămânţa ceea ce este programat. Este caracterizat ca unul dintre cei mai înverşunaţi duşmani al regimului nostru.I. Nr. Curent: 72II. Numele şi prenumele: POTRA IOAN al LuchiIII. Locul şi data naşterii: 15 ianuarie 1890, Bologa - Cluj.IV. Domiciliul: Bologa - Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Chiabur.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani. De acord.

82

IX. Motive:· A fost membru P.N.Ţ. Maniu şi Gogu Cuza în Consiliul Judeţean, iar pe urmă în P.N.L. Brătianu şi în Mişcarea legionară.· Face propagandă antidemocratică de la om la om. În ziua de 3 aprilie 1950 a fost auzit că îndemna cetăţenii să-şi vândă vitele, că războiul se apropie şi le vor lua de către ruşi.· Răspândeşte zvonuri tendenţioase. Face instigări în rândul ţăranilor contra gospodăriilor colective.I. Nr. Curent: 73II. Numele şi prenumele: GALOS IOANIII. Locul şi data naşterii: 20 aprilie 1902, Petrinzel - Cluj.IV. Domiciliul: Petrinzel - Cluj.V. Originea socială: Ţăran mijlocaş.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: P.N.Ţ. M. Neîncadrat. Legionar P.N.Ţ. M.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani. 1 an şi 6 luni. 2 ani.IX. Motive:· Este un duşman îndârjit al clasei muncitoare. Îşi manifestă în continuu ura faţă de U.R.S.S. Recent a intrat într-o şedinţă a TPM-ului din comuna Petrinzel şi a strigat “Trăiască Iuliu Maniu”.· În 1944 a făcut parte din gărzile lui Maniu şi a împuşcat un cetăţean ungur. La 9 aprilie 1950 s-a exprimat în public “măi frate, să ştii că tâlharii aceştia de comunişti cu orice preţ vrea să facă gospodărie colectivă şi în felul acesta vrea să subjuge populaţia şi să le răpească libertatea”.· “Vor să facă chiar ca în Rusia şi să bage oamenii la caznă”. Spunând în continuare că până îşi ţine capul sus în comună pentru el comuniştii nu vor face colectiv.I. Nr. Curent: 77II. Numele şi prenumele: MĂRGHITAŞ GAVRILĂIII. Locul şi data naşterii: 5 iunie 1895, Poeni - Cluj.IV. Domiciliul: Poeni - Cluj.V. Originea socială: Mic burghez.VI. Profesiunea: Funcţionar.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani. De acord IX. Motive:

83

· Răspândeşte în permanenţă zvonuri tendenţioase contra regimului. În luna februarie 1955, cu ocazia înfiinţării Comitetelor de luptă pentru pace a spus că aceasta o fac comuniştii numai de frica războiului.· Duce o politică de instigare contra colectivizării şi îndeamnă ţăranii ca să nu se înscrie în colectiv, deoarece vor muri şi ei de foame, cum mor ţăranii în U.R.S.S. în colhozuri.· La 5 aprilie 1950 a instigat mai mulţi muncitori ca să nu transporte lemne şi buşteni, căci scândurile se duc în Rusia, şi că în schimbul lor ni se trimit scobitori.· Aduce injurii tov. comunişti.I. Nr. Curent: 79II. Numele şi prenumele: GULEŞ DĂNILĂIII. Locul şi data naşterii: 1925, Nădlac, Arad.IV. Domiciliul: Cluj, B. Andor nr. 5.V. Originea socială: Mic burghez.VI. Profesiunea: Student.VII. Apartenenţa politică: P.N.Ţ. M. Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 18 luni.IX. Motive:· În trecut fost membru P.N.Ţ. Maniu. După 23 august 1944 a activat intens în tineretul P.N.Ţ. Tot timpul a fost în anturajul studenţilor reacţionari, care în prezent o mare parte sunt condamnaţi pentru activitate subversivă.· Cu ocazia vacanţei a instigat ţărănimea pentru a nu se înscrie în gospodărie colectivă. Aşteaptă cu nerăbdare o schimbare a Guvernului.· Ameninţă cu moartea pe tov. comunişti.I. Nr. Curent: 96II. Numele şi prenumele: MĂRMUREANU IOANIII. Locul şi data naşterii: 31 mai 1928, Natca-Tecuci.IV. Domiciliul: Cluj, A. Bădescu nr. 2.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Student.VII. Apartenenţa politică: P.M.R.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut simpatizant legionar. Se manifestă ostil faţă de regim. Aduce calomnii la adresa Guvernului. Instigă ţăranii contra colectivizării. Stând de vorbă cu muncitorii caută să instige pentru a pretinde salariu mai mare.

84

Vorbeşte în public că se va declanşa războiul şi “vom scăpa de hoardele roşii de R.P.R. şi democraţia populară”. A făcut parte şi face şi în prezent din anturajul studenţilor cunoscuţi de noi ca reacţionari.I. Nr. Curent: 103II. Numele şi prenumele: SPOREA IOANIII. Locul şi data naşterii: 26 decembrie 1923, Sasca Montană - Caraş.IV. Domiciliul: Cluj, Tutunului 22.V . Originea socială: Mic burghez.VI. Profesiunea: Student.VII. Apartenenţa politică: P.N.Ţ. M. Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 1 an.IX. Motive:· În trecut a făcut parte din P.N.Ţ. Maniu. Este cunoscut ca reacţionar notoriu, mare naţionalist şi şovinist. Propagă naţionalismul burghez. · Are ca prieteni pe cei mai reacţionari studenţi. Cu ocazia vacanţei a instigat ţărănimea ca să nu încadreze în gospodării colective.I. Nr. Curent: 108II. Numele şi prenumele: HEGHI MIHAIIII. Locul şi data naşterii: 5 august 1925, Târgu-Neamţ, Neamţ.IV. Domiciliul: Cluj, Kossuth 25.V. Originea socială: Muncitor.VI. Profesiunea: Student.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· Bârfeşte regimul nostru şi spune în rândurile studenţilor bancuri jignitoare la adresa Guvernului şi savanţilor din U.R.S.S. În timpul vacanţei de primăvară a îndemnat studenţii, că dacă vor merge în comună să facă instigări şi în rândul ţăranilor pentru a nu se înscrie în colectiv. Şi în cazul că în comună vor fi programe artistice să le boicoteze şi să popularizeze cultura din Apus. Lansează zvonuri alarmiste în rândul studenţilor. Este considerat ca un element periculos din anturajul studenţilor.I. Nr. Curent: 111II. Numele şi prenumele: BALLA FRANCISCIII. Locul şi data naşterii: 7 octombrie 1904, Lacu - Cluj.IV. Domiciliul: com. Lacu, jud. Cluj

85

V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· Înainte de 23 august a fost membru în partidele naţionaliste maghiare, iar după 23 august se încadrează în UPM de unde a fost exclus pentru manifestări duşmănoase contra regimului şi fiind chiabur.· Este un lansator de zvonuri notoriu. În ziua de 17 martie a.c. a lansat zvonul că în comuna Legii, cu ocazia înfiinţării G.A.C.-ului s-au inventariat şi hainele din casă, creând o stare de îngrijorare în sânul ţărănimii înscrise în colectiv.I. Nr. Curent: 123II. Numele şi prenumele: COŞARCĂ IOANIII. Locul şi data naşterii: 2 martie 1906, Şoimeni.IV. Domiciliul: com. Şoimeni, jud. Cluj.V. Originea socială: Moşier.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut a fost membru activ în P.N.Ţ. Maniu, unde a activat şi după 23 august 1944. A fost condamnat de mai multe ori pentru sabotaj economic.· Este în permanenţă agitator reacţionar. În timpul campaniei de însămânţări din 1946 a alungat şi a huiduit pe muncitorii care veneau să repare uneltele agricole.· Lansează zvonuri, instigă contra G.A.C.-ului.I. Nr. Curent: 126II. Numele şi prenumele: POP TEODORIII. Locul şi data naşterii: 15 august 1902, Satu-Lung, jud. Cluj.IV. Domiciliul: Satu-Lung, Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Exclus din P.M.R.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut a fost membru în P.N.Ţ. Maniu, simpatizant legionar. A delapidat

86

diferiţi bani. Şi-a bătut joc de portretele conducătorilor noştri. Aşteaptă venirea anglo-americanilor.· A instigat populaţia de-a nu lua parte la serbările de 1 Mai 1949.· Instigă contra colectivizării şi lansează zvonuri alarmiste tendenţioase.I. Nr. Curent: 130II. Numele şi prenumele: CRIŞAN GHEORGHEIII. Locul şi data naşterii: 1919, Legii.IV. Domiciliul: Legii, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Membru în Fr. Plug.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut nu a fost încadrat în nici un partid politic. În prezent este duşman al regimului democratic şi cu ocazia înfiinţării G.A.C.-ului în com. Legii a mers la un cetăţean acasă şi a insistat să meargă la comisia de iniţiativă şi să ceară să fie şters din G.A.C.· A dus o vie activitate contra colectivizării. Instigă populaţia de-a nu însămânţa la timp. Este un element periculos.I. Nr. Curent: 134II. Numele şi prenumele: DULCA PETREIII. Locul şi data naşterii: 12 februarie 1908, Jugul de Sus.IV. Domiciliul: Jugul de Sus, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Plugar.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut a fost membru în mişcarea legionară fiind şef de cuib, apoi simpatizant P.N.Ţ. Maniu şi a dus propagandă pentru acest partid până în anul 1947.· Sabotează dispoziţiunile autorităţilor locale. A fost condamnat pentru sabotaj economic.· În anul 1948 a sabotat însămânţările de toamnă. Agită contra G.A.C., spunând că zilele comuniştilor sunt numărate.I. Nr. Curent: 142II. Numele şi prenumele: JACU ALEXANDRU

87

III. Locul şi data naşterii: 1913, Crişani.IV. Domiciliul: Crişani, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Plugar.VII. Apartenenţa politică: Fost în FP exclus.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· În trecut a fost membru în P.N.Ţ. Maniu, făcând propagandă pentru acest partid până în anul 1946. A instigat contra reformei agrare din anul 1945, iar mai târziu contra G.A.C.-ului. Înjură ţăranii săraci şi lansează zvonuri alarmiste.· În permanenţă face agitaţie contra G.A.C., ţinând sub influenţa lui populaţia, creând o stare nesănătoasă şi neprielnică în comună. Este un duşman înfocat al regimului, fiind un element periculos.I. Nr. Curent: 143II. Numele şi prenumele: POP IOANIII. Locul şi data naşterii: 10 februarie 1930, Cămăraşi.IV. Domiciliul: Cămăraşi, jud. Cluj.V. Originea socială: Chiabur.VI. Profesiunea: Agricultor.VII. Apartenenţa politică: Neîncadrat.VIII. Propus pentru încadrare în U.M. pe termen de: 2 ani.IX. Motive:· Este un duşman al regimului, agită populaţia, strigând în luna noiembrie 1949 “trăiască partizanii până vin americanii”. În ziua de 6 aprilie 1950, când se programa o adunare pentru înfiinţarea G.A.C.-ului în com. Cămăraşi, împreună cu tatăl său au cumpărat ţuică şi au îmbătat pe acei membri care urmau să se prezinte la adunare în urma căreia mulţi dintre aceştia s-au îmbătat, din care motiv nu s-a putut ţine adunarea.· A doua zi au procedat la fel pentru a împiedica înfiinţarea G.A.C.-ului în comună.

Nici intrarea în structurile colectiviste nu este o soluţie. În unele cazuri după primirea în G.A.C. unii ţărani mijlocaşi au fost excluşi din structura colectivistă şi internaţi administrativ. Mărturia lui Alexandru Meici Cristeţiu născut în comuna Giulvăz, jud. Timiş în 1911 (C.P.C.A., dosar 5494/1992, f. 1-4) dezvăluie succesiunea evenimentelor în procesul de constituire a structurii colectiviste. Primit în G.A.C., cu cele 9 ha, unelte agricole şi animale, Alexandru

88

Meici Cristeţiu a fost ulterior exclus din G.A.C, fiind considerat „exploatator” şi „duşman de clasă”.A fost arestat în 1952 şi internat administrativ la Canal. În 1959 a fost condamnat la şase ani închisoare şi confiscarea averii. „În anul 1952 tânărul Mezin Nicolae din comuna Giulvăz, fiind secretar U.T.M. şi recrutat la armată să lucreze la mină, partidul i-a tras linie politică să facă colectiv în sat şi va fi preşedinte de colectiv şi nu miner, împreună cu un secretar de la raionul Pustai – maghiar din comuna Cruceci – au luat satul cu lămurirea şi fericirea colectivizării. Zece oameni au fost într-un hal de nedescris, sărăcie şi nevoile mare, dar numai de colectiv să nu fi auzit. Şi totuşi unii oameni ca să scape de atâtea cote şi impozite s-au înscris la colectiv. Eu fiind un ţăran mijlocaş cu o gospodărie destul de corectă, dar cu bube în cap, duşman al partidului numărul unu, toată corvoada din sat căruţa şi braţele au fost ale mele socotite muncă voluntară.

În comuna mea încă din anul 1922 a luat fiinţă o cooperativă de consum la care bunicul meu a fost primul dintre înscrişi şi în anul 1944-1945 am fost preşedinte la cooperativă, ca în anul 1950 să nu am dreptul nici să intru în cooperativă pentru a-mi lua o cutie de chibrituri (socotit fiind duşman de clasă).

Au venit aceşti secretari să mă lămurească să intru în colectiv. ‘Cum vreţi să mă fericiţi pe mine cu acest bine când eu sunt declarat duşmanul nr. 1 de partid’. Partidul ştie şi vrea să te reabiliteze să primeşti toate drepturile (vorbă bună), dar noaptea am fost lămurit de prietena securitate sub alte forme. Cine a trecut pe la securitate ştie, cine nu a trecut nu poate crede că se poate aşa ceva.

Eu am moştenit de la al 4-lea moş al meu 6 ha pământ; mama, văduvă din primul război mondial a primit 2 ha şi soţia mea 1 ha total 9 ha. Un inventar de 9000 lei – banii valoare de 1952 după hotărârea comitetului de conducere a colectivului (ceai, căruţă, toate atelajele).

Aşadar am făcut cerere să intru în colectiv şi a fost aprobată de adunarea generală în anul 1952 luna martie, iar în luna iunie 1952 să fiu data afară tot cu aprobarea adunării generale. Nu am primit nimic din ce am dat. În aceeaşi lună am fost arestat şi dus la canal. Nevasta a rămas acasă cu 2 copii mici şi mama bătrână, au adunat spice după cosaşi le-au bătut, le-au fiert şi au mâncat.

La canal am fost la Coasta Galeş – Peninsula – Oneşti, de unde am fost eliberat după 2 ani. La canal au fost chinuri grele, am făcut aprindere la plămâni pe care o resimt şi astăzi [1992]. Când am venit acasă, am găsit-o pe mama şi pe copilul meu păzind oile şi caprele satului.

Am lucrat la Depoul Timişoara cu un salariu de 500 lei lunar. În 1959 am fost arestat din nou condamnat la şase ani cu confiscarea averii, iar în casă s-a

89

făcut cantină şi dormitor pentru şantier. Norocul că, casa a fost pe numele tatălui meu mort în primul război mondial şi a urmat mama stăpână. Li s-a dat o cameră de locuit. Am fost anchetat 3 săptămâni zi şi noapte de securitate cu fel de fel de metode.

Am fost la Aiud, am executat şi la alte colonii de muncă.Cu decretele din 1963 – 1964 am fost eliberat. Am lucrat la Electrometal

Timişoara cu un salariu de 700 lei lunar.În 1973 am fost pensionat cu 600 lei lunar. Soţia mea nu a lucrat la stat,

dar de la colectiv nu a avut dreptul la pensie. În 1982 am fost plecaţi din sat bolnavi şi bătrâni la copii noştri din oraşul Motru, judeţul Gorj, unde suntem şi în prezent cu o pensie de 4000 lei lunar din care e greu de trăit doi bătrâni bolnavi .[…]

Colectivul are de unde să mă despăgubească.: are 3 case în comună, are birouri, clădiri noi, are magazie, grajduri, 2 maşini, tractoare, remorci, casă de odihnă la Herculane. (C.P.C.A., dosar 5494/1992, f. 1-4).

Stoparea exceselor. Valurile de arestări provocate de rezistenţa faţă de campania de colectivizare au determinat o re–evaluare a modalităţilor de supraveghere şi represiune. Ordinul Direcţiei Generale a Securităţii Poporului nr. 106859 din 13 septembrie 1949 (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 161-162) dezvăluie căteva considerente care au stat la baza acestei atitudini: DIRECŢIUNEA REGIONALĂ A SECURITĂŢII POPORULUI CLUJ- Cabinet -Nr.83 CAB13.09.1949CătreSECŢIA 5Vă trimitem mai jos în copie ordinul Nr. 16859 din 2.09.1949 al D.G.S.P. pentru conformare.Colonel de securitate Patriciu MihailÎn conferinţa din 3l.08.1949 cu tov. Directori Regionali şi cu tov. Şefi de Servicii Judeţene, a fost prelucrată şi problema că sunt cazuri când organele noastre arestează cetăţeni muncitori sau ţărani, la care baza este mai mult o vinovăţie imaginară decât reală.Aşa, sunt cazuri destul de frecvente, când pe baza unei simple note informative neverificate (fără să aibă vreun caracter de a se trece la imediata arestare), se

90

arestează cetăţeni, pentru ca după un oarecare timp, mai îndelungat sau mai scurt, în urma cercetărilor făcute, să se stabilească că nu sunt vinovaţi.De asemenea, se întâmplă să se aresteze muncitori şi ţărani, săraci şi mijlocaşi, pentru faptul de a se fi găsit la ei o fotografie cu caracter reacţionar, fără ca aceasta să fi fost ascunsă în mod special pentru a nu fi găsită, sau o revistă reacţionară de pe timpul regimului fascist, fără ca din investigaţii şi altele să rezulte vreo activitate duşmănoasă în contra regimului.Asemenea acţiuni contra unor elemente, care în prezent nu se manifestă deloc ostile regimului şi sunt reţinute pentru aceste fapte sau pe baza unei note informative, din care rezultă o abatere mai mică în sarcina lor (notă încă neverificată), nu sunt juste, deoarece prima noastră sarcină este de a descoperi elementele principale duşmănoase şi mai ales elementele organizate, care, după lovitura primită din partea regimului nostru, caută să se regrupeze şi să se ridice contra noastră.Nu se va trece în mod mecanic la reţinerea elementelor izolate, care nu depun nici o activitate ostilă organizată, deşi sunt suspecte, ci se va aprecia de la caz la caz şi, numai după ce s-a constatat că într-adevăr sunt vinovaţi şi sunt probe suficiente pentru trimiterea lor în judecată, vor fi reţinute.Neţinând seama de cele de mai sus şi neprivind problema just, se întâmplă ca aceste elemente izolate, prin munca lor productivă, să fie mai de folos societăţii decât reţinerea lor, acestea neprezentând nici un pericol serios dacă ar fi numai supravegheate.

Activitatea noastră informativă cum şi vigilenta trebuie să fie îndreptate într-acolo ca să se descopere obiectivele principale din activitatea duşmanului care constă din elemente organizate.

Bineînţeles că elementele duşmănoase neorganizate, care uneltesc contra securităţii poporului, nu trebuie să scape din munca noastră informativă, urmărindu-se şi activitatea acestora.

În caz că uneltirea lor este atât de activă nu se va ţine seama de alte consideraţiuni ci se vor lua măsurile necesare, cu atât mai mult cu cât aceste elemente pot fi captate de duşmanul organizat.

Vă rugăm a lua măsuri de prelucrarea acestor dispoziţiuni exemplificând temeinic cu cazuri din experienţa Dvs. pentru justa lor înţelegere şi aplicare.General maior de securitate,ss. Nicolschi Al.Pentru conformitate

91

SLt. Vaida Eugen (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 161-162).

REPRESIUNEA CA FACTOR DE CONSERVARE A STRUCTURILOR COLECTIVISTE

Prevenirea refluxului. Intensificarea ritmului colectivizării în 1958 a impus măsuri excepţionale. În primul rând a crescut presiunea ideologică, fiind semnalată prezenţa tot mai freceventă a echipelor de agitatori în satele ţintă. Ca un factor de stabilizare a situaţiei poate fi semnalată şi intensificarea operaţiunilor de supravegehre şi creşterea numărului de informatori în zonele vizate. În al treilea rând colectivizarea nu ar fi avut nici o şansă fără instaurarea terorii în satul românesc. Începând cu 1958 creşte spectaculos numărul arestărilor, condamnărilor şi internărilor administartive în colonii de muncă, regimul comunist identificând orice acţiune ostilă procesului de colectivizare cu o încercare de subminare a sistemului politic

Aplicarea art. 209. Principalul mijloc de represiune împotriva ţăranilor care doreau să părăsească structurile colectiviste l–a constituit articolul 209 Cod Penal. În formularea din 1948 art. 209 Cod Penal stabilea pedepsele pentru „delictul de uneltire contra ordinii sociale’’ prin următoarele praguri:

– de la 6 luni la 3 ani închisoare corecţională, amendă de la 2000 la 20000 lei şi interdicţie corecţională de la 1 la 3 ani pentru faptul de a „propovădui prin vai grai schimbarea formei democratice de guvernământ a Statului’’ (Codul Penal al R.P.R., Editura de Stat pentru literatură juridică, 1948, p. 67; Octavian Roske, Accente în strategia colectivizării. Articolul 209 Cod penal, în AT, 1–2/1994, p. 281)

– de la 3 la 7 ani închisoare corecţională, amendă de la 2000 la 20000 lei şi interdicţie corecţională de la 3 la 5 ani pentru „faptul de a face propagandă pentru răsturnarea în mod violent a ordinei sociale existentă în stat’’ (punctul a), „faptul de a constitui sau organiza asociaţii secrete în scopul’’ schimbării formei de guvernământ din România (punctul b), faptul de a lucra, prin mijloace violente, pentru a produce teroare, teamă ori dezordine publică, cu scop de a schimba ordinea economică sau socială din România (punctul c).

– de la 15 la 25 ani muncă silnică şi degradarea civică de la 2 la 10 ani pentru cei care „iniţiază, organizează, activează sau participă la acţiuni de tip fascist, politice, militare sau paramilitare.’’

– de la 3 la 10 ani închisoare corecţională, amendă de la 4000 la 40000 lei,

92

interdicţie corecţională de la 1 la 3 ani pentru cei care „fac propagandă sau întreprind acţiuni în favoarea’’ organizaţiilor de tip fascist, politice, militare sau paramilitare.

În septembrie 1957 sancţiunile vor fi înăsprite, delictul de uneltire contra ordinii sociale fiind pedepsit în următoarele modalităţi, în baza aceluiaşi art. 209:

–muncă silnică de la 15 la 25 ani muncă silnică şi degradare civică de la 5 la 10 ani pentru „faptul de a constitui, în ţară sau în străinătate, organizaţii sau asociaţii care au drept scop schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice, ori de a activa în cadrul unei asemenea organizaţii sau asociaţii’’ (Decret pentru modificarea Codului penal, publicat în BO nr. 26/30 septembrie 1957, citat în Octavian Roske, Accente în strategia colectivizării. Articolul 209 Cod penal, în AT, 1–2/1994, p. 282–283).

– închisoare corecţională de la 3 la 10 ani şi interdicţie corecţională de la 3 la 5 ani pentru „faptul de a face propagandă, agitaţie sau de a întreprinde orice acţiuni pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului’’ şi „faptul de a ajuta în orice mod vreo organizaţie sau asociaţie’’ care luptă împotriva regimului comunist „ori de a face propagandă sau întreprinde acţiuni în favoarea acestora ori a membrilor acestora’’.

În iulie 1958 sunt aduse alte precizări în privinţa acţiunilor considerate drept periculoase pentru regimul comunist. La art. 209, pct 2 se introduce după lit. b următorul alineat: „În cazul unor forme de agitaţie care au putut avea urmări deosebit de grave se va aplica pedeapsa de la 5 la 25 ani muncă silnică şi degradare civică pe timp de 10 ani’’ (Decret pentru modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, publicat în BO nr. 27 din 21 iulie 1958; Octavian Roske, Accente în strategia colectivizării. Articolul 209 Cod penal, în AT, 1–2/1994, p. 283). Art. 3, punctul 3, alin. 1 va avea următorul conţinut: „Neîndeplinirea cu ştiinţă sau neîndeplinirea voit neglijentă a anumitor obligaţii, de natură a submina regimul de democraţie populară, constituie infracţiunea de sabotaj contrarevoluţionar şi se pedepseşte cu muncă silnică de la 5 la 25 ani şi confiscarea averii’’

În decembrie 1960 se modifică din nou conţinutul art. 209 Cod penal, pedepsele fiind stabilite în felul următor:

– muncă silnică de la 15 la 25 ani şi degradarea civică de la 5 la 10 ani pentru „faptul de a iniţia sau constitui, în ţară sau străinătate, organizaţii sau asociaţii care au drept scop schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a

93

formei de guvernământ democratice, ori a activa în cadrul unei asemenea organizaţii sau asociaţii, ori a adera la acestea’’ (Codul penal. Text oficial cu modificările până la data 1 decembrie 1960, urmat de o anexă de legi penale speciale, Editura Ştiinţifică, 1960; Octavian Roske, Accente în strategia colectivizării. Articolul 209 Cod penal, în AT, 1–2/1994, p. 283–284).

– închisoare corecţională de la 3 la 10 ani şi interdicţie corecţională de la 3 la 5 ani pentru „faptul de a face propagandă, agitaţie sau de a întreprinde orice acţiune pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului’’. Dacă fapta menţionată „prezintă un caracter deosebit de grav, pedeapsa este munca silnică de la 5 la 25 ani şi degradarea civică de la 5 la 10 ani.’’ Tot cu 3 până la 10 ani închisoare corecţională sunt pedepsite şi „faptele de ponegrire, calomniere sau defăimarea în public cu privire la orânduirea socială şi de stat, la instituţiile de stat şi organizaţiile obşteşti, când acestea sunt săvârşite fie de o singură persoană în mod organizat, fie de către două sau mai multe persoane asociate’’.

Articolul 209 Cod penal a fost utilizat pentru a frâna tendinţa de retragere din structurile colectiviste. În analiza procesului represiv se pot identifica şase acţiuni cu potenţial ostil care făceau obiectul sancţiunii în baza articolului 209. Ca suport al analizei au fost utilizate următoarele documente: Tabel nominal cu ţăranii din regiunea Braşov condamnaţi. (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 274–278), Tabel nominal cu ţăranii din regiunea Cluj condamnaţi pentru instigare (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 279–285), Tabel nominal cu ţăranii din regiunea Galaţi condamnaţi pentru agitaţie (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 286–299) şi Tabel cu cei condamnaţi pentru fapte penale în legătură cu colectivizarea agriculturii (ASRI, dosar nr. 335 C 13, f. 259–278). 1. Instigare la restituirea cererilor de înscriere în G.A.C. În viziunea autorităţilor această acţiune prezintă un grad ridicat de periculozitate datorită posibilităţii de contagiune rapidă în toată comunitatea. Convinşi de ineficienţa sistemului colectivist unii ţărani doresc să se retragă din G.A.C., în această acţiune antrenând şi alţi membri ai comunităţii. Iniţiatorul acţiunii se oferă pe sine drept exemplu de comportament, pentru a furniza celorlalţi săteni argumentul precedentului. Uneori iniţiatorul acţiunii le sugerează şi soluţii alternative la munca fără profit în structura colectivistă. Cadrul de desfăşurare al acţiunii de instigare este oferit uneori chiar de şedinţele organizate sub patronajul structurii colectiviste sau al organelor administraţiei locale, şedinţe cu

94

caracter elogios, al căror sens este subminat prin mesajul protestatar al instigatorului. Dacă ulterior se formează un nucleu de persoane, fie el şi restrâns, acesta poate genera, prin solicitarea de restituire a cererilor de înscriere, compromiterea proiectului instituţional, şi în cele din urmă disoluţia funcţiilor gospodăriei colective la nivel local. Instigatorul la retragere din G.A.C. poate redacta el însuşi cererile care sunt adresate conducerii structurii colectiviste, iar uneori ecourile acţiunii se prelungesc, prin intermediul unor memorii sau scrisori, până la nivelul conducerii superioare de partid sau de stat. Acţiunile de instigare sunt agravate, în opinia Tribunalelor Militare care instrumentează cazurile, de comentariile critice la adresa regimului comunist sau a sistemului colectivist. În multe cazuri acţiunea de instigare la retragere din G.A.C. decurge în paralel cu îndemnul la respingerea adeziunii la structura colectivistă. Astfel, Radu Moldoveanu din comuna Kogălniceanu, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1959, conform Codului Penal art. 209 pct 2 lit. a, b, penultimul alineat la 18 ani muncă silnică, deoarece „în toamna anului 1957, când majoritatea ţăranilor au intrat în G.A.C., a instigat pe unii să iasă din colectiv, făcând afirmaţii duşmănoase’’ din care reieşea că regimul comunist se va prăbuşi după plecarea trupelor sovietice din ţară. (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 289). Nicolae Agapie din comuna Grăjdana, regiunea Ploieşti, a fost condamnat la 15 ani muncă silnică în 1959 de Tribunalul Militar Constanţa conform Codului penal art 209 pct 2 lit a şi b combinat cu art. 58 fiindcă în toamna anului 1957 „când s–au întreprins măsuri de transformare socialistă a agriculturii s–a dedat la acte de instigare şi agitaţie în public, împotriva sectorului socialist din agricultură, îndemnând ţăranii să iasă din colectiv, iar pe alţii să nu se înscrie, aducând totodată injurii la adresa conducătorilor de partid şi ai guvernului’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 296). Gheorghe Stoian din comuna Turcoaia, raionul Măcin a fost condamnat în 1959 la 10 ani muncă silnică şi 8 ani degradare civică de Tribunalul Militar Constanţa conform Codului penal art. 209 pct. 2 lit. a şi b penultimul alineat, deoarece „a avut manifestări duşmănoase împotriva gospodărtiei agricole colective, afirmând că el munceşte mult dar nu foloseşte nimic, din care cauză ‘a ajuns cu pielea goală şi muritor de foame’. A instigat cetăţenii să se retragă din G.A.C. şi să plece cu el la muncă în altă parte’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 299). Ionică Grecu din comuna Băleni, regiunea Galaţi, membru colectivist din 1957, a fost condamnat în 1961 de Tribunalul Militar Constanţa la 10 ani închisoare corecţională deoarece „din anul 1958 a început să se manifeste duşmănos împotriva regimului democrat din

95

R.P.R. şi să întreprindă acţiuni de destrămare a G.A.C–ului, instigând pe unii colectivişti să se retragă din G.A.C.’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 292). Gheorghe Babuşcă din comuna Luncaviţa, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1958 la 10 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Constanţa deoarece în 1958 „ducându–se în faţa Sfatului Popular, a găsit lume strânsă şi a început să se manifeste împotriva transformării socialiste a agriculturii, cerând cererile înapoi de intrare în colectiv. S–a dus la Preşedintele Sfatului Popular împreună cu alte elemente cerând să se dea cererile de înscriere în G.A.C.şi îndemnând şi pe alţii să facă la fel’’ (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 297). Ştefan Mihalache a fost condamnat în 1958 la 10 ani închisoare de Tribunalul Militar Constanţa, conform Cod Penal art. 209 pct 2 lit a, fiindcă în luna decembrie 1957, împreună cu alte elemente, a hotărât să se retragă din G.A.C. în care scop a mers prin comună îndemnând sătenii să semneze o listă pentru a se retrage din G.A.C.’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 287). Nicolae Druţă din comuna Umbrăreşti, regiunea Galaţi, a fost condamnat de Tribunalul Militar Constanţa în 1959 la 9 ani închisoare fiindcă „a instigat cetăţenii din comună să nu meargă la lucru şi să facă cereri de ieşire din G.A.C.. În urma acestui fapt un număr de 7 colectivişti au făcut cereri şi le–au înaintat la Consiliul de Miniştri pentru a le aproba ieşirea din gospodăria agricolă colectivă’’(ASRI, dosar 294 C11, f. 288). Enache Isac din comuna Satu Nou, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1959 la 9 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Constanţa conform Codului penal art. 209 pct 2 lit. a, deoarece în iunie 1959 „întrunindu–se mai mulţi colectivişti, le–a spus că el a făcut cerere de retragere din G.A.C., afirmând în mod eronat că şi alţii au făcut la fel, iar cererile s–au aprobat’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 297). Dumitraşcu Mocanu din comuna Surdila–Greci a fost condamnat la 9 ani închisoare corecţională în 1959 de Tribunalul Militar Constanţa conform Codului penal 209 pct 2 lit a. în 1958 „s–a dedat la acte de instigare şi agitaţie împotriva sectorului socialist din agricultură îndemnând pe colectivişti să–şi retragă cererile, preconizând în acelaşi timp schimbarea regimului democrat din R.P.R. şi venirea la conducerea ţării a fostelor partide burghezo–moşiereşti’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 296). Apostol Balcan din comuna Hânguleşti, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1958 la 8 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Constanţa deoarece la 18 ianuarie 1958 „cu ocazia unei şedinţe a colectiviştilor unde se vorbea de însemnătatea G.A.C.–ului şi avantajele ce le au , s–a dedat la acte de instigare împotriva colectivului cerând să le fie restituite cererile şi instigând şi pe alţii să facă la fel. În continuare a strigat cuvinte injurioase la

96

adresa colectivului şi a organului de partid şi de stat’’ (ASRI, dosar nr. 294, C11, f. 286).Vasile Marin din comuna Păuneşti, regiunea Galaţi, a fost arestat şi condamnat la 8 ani închisoare în 1958 deoarece a strigat „în mai multe rânduri lozinci împotriva colectivului ca ‘Vrem cererile!’ ‘Jos colectivul’ fapt pentru care organele au fost nevoite să restituie cererile la mai mulţi cetăţeni’’. (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 286). Fapta era cu atât mai gravă, în opinia anchetatorilor, cu cât ea se petrecuse în timpul unei şedinţe la sediul G.A.C., iar autorul ei distrusese cererile în mod demonstrativ în faţa participanţilor la întrunire. Vasile Marin a fost condamnat la 8 ani închisoare de către Tribunalul Militar din Constanţa în 1958. Ion Vasile din comuna Măcin, Regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1958 la 7 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Constanţa deoarece la 7 ianuarie 1958 „împreună cu alte elemente a mers la Sfatul Popular comunal unde a cerut preşedintelui să se dea înapoi cererile de înscriere în colectiv, instigând totodată şi pe alţi cetăţeni să facă la fel. În timpul agitaţiei s–a manifestat duşmănos la adresa regimului democrat–popular aducând injurii la adresa membrilor P.M.R. şi organelor locale’’ (ASRI, dosar nr. 294, C11, f. 298). Gheorghe Rădulescu din comuna Romanu, regiunea Galaţi, a fost condamnat de Tribunalul Militar Constanţa în 1958 la 6 ani închisoare deoarece „împreună cu alte elemente a întocmit cereri unor cetăţeni ce erau membri G.A.C. prin care cerea retragerea acestora’’ (ASRI, dosar 294 C11, f. 288). Ioan Lefterache din comuna Vânători, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1959 la 6 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Constanţa deoarece la 31 ianuarie 1958 împreună cu alte elemente a mers la Sfatul Popular şi a cerut retragerea din G.A.C.’’. Incriminatul făcuse agitaţie în timpul unei şedinţe „unde se vorbea despre avantajele colectiviştilor împreună cu alte elemente, cerând să li se dea vitele înapoi’’ fiindcă nu mai doresc să facă parte din G.A.C. (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 294). Petrache Chimpu din comuna Măstăcani, regiunea Galaţi a fost condamnat în 1958 la 5 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Constanţa fiindcă „după formarea G.A.C.–ului i s–a lăsat în vederea însămânţărilor de primăvară, iar atunci când a venit o echipă pentru a strânge sămânţa, a început să se manifeste duşmănos, împotriva G.A.C–ului, cerând să i se dea pământul înapoi şi totodată îndemnând şi pe alţi cetăţeni să se retargă din G.A.C, afirmând că au fost forţaţi să facă acest lucru’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 294). Anghel Badiu din comuna Valea Sării, Regiunea Galaţi, a fost condamnat la 5 ani închisoare corecţională în 1959 de Tribunalul Militar Constanţa fiindcă „s–a manifestat duşmănos la adresa colectivului afirmând că

97

colectiviştii mor de foame şi că muncesc degeaba, aducând injurii membrilor de partid cât şi organelor locale. A îndemnat pe unii colectivişti să se retragă din colectiv (ASRI, dosar nr. 294 C 11, f. 296). Franţ Dragnea din satul Noua Văcărească, raionul Lehliu a fost condamnat în 1960 la 4 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Bucureşti conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă în 1952 s–a retras din „întovărăşirea agricolă, prilej cu care a îndemnat încă 36 familii să se retragă, situaţie care a dus la destrămarea întovărăşirii’’, iar în 1959 „a afirmat faţă de două persoane că era mai bine să nu fi făcut contractarea grâului întrucât o să moară de foame şi i–a îndemnat să se retragă din G.A.C.’’(ASRI, dosar nr. 335 C13, f. 260). 2. Instigare la refuzul de înscriere în G.A.C. Pe fundalul intensificării campaniei de colectivizare, îndemnurile la pasivitate sau chiar la refuz ostentativ de a adera la structura colectivistă constituie o faptă gravă asimilată, ca şi instigarea la retragerea din G.A.C., infracţiunii de „uneltire contra ordinii sociale’’. Acţiunile de instigare sunt însoţite de comentarii critice la adresa politicii agrare a Partidului Comunist, a modului defectuos în care funcţionează structura colectivistă din comună şi a scăderii nivelului de trai ca urmare a adeziunii la G.A.C. Accentul cade însă pe faptul că produsele realizate de membrii G.A.C. nu le aparţin acestora în cele din urmă, ele fiind preluate în totalitate de fondul de stat, lăsându–i pe ţărani fără o bază de subzistenţă. Ca argumente în favoarea repingerii opţiunii pentru G.A.C. sunt invocate iminenta prăbuşire a regimului comunist din România, retragerea trupelor sovietice, izbucnirea unui nou război mondial şi venirea trupelor americane în România. Faptele incrimate se derulează pe perioade mai lungi care pot merge până la 3–4 ani. În multe cazuri, instigarea la pasivitate se produce pe fundalul unor conflicte deschise cu funcţionarii însărcinaţi cu colectivizarea, din acest motiv încadrarea într–una din categoriile din tipologia de faţă fiind dificilă. Astfel, Ion Ungureanu, din coumna Kogălniceanu, regiunea Galaţi a fost condamnat în 1959 de Tribunalul Militar Constanţa , confrom art. 209 pct 2 lit a,b, penultimul alineat la 16 ani muncă silnică deoarece în „primăvara anului 1957, când organele de partid desfăşurau muncă de lămurire cu cetăţenii pentru a se trece în G.A.C. a îndemnat pe mulţi ţărani să nu intre în colectiv, iar când comisia s–a prezentat la domiciliul său, a adus injurii şi calomnii, preconizând schimbarea regimului democrat din R.P.R.’’(ASRI, dosar nr. 294, C11, f. 289). Stan Voiculeţ, din comuna Kogălniceanu, jud. Galaţi, a fost condamnat în 1959 de Tribunalul Militar Constanţa, conform Codului Penal art. 209 pct 2 lit a, penultimul alineat,

98

la 12 ani muncă silnică, fiindcă „începând cu 1956, împreună cu alte elemente a dus acţiune de instigare în rândul membrilor colectivişti de a nu se supune hotărârilor luate de partid şi guvern şi a îndemnat pe alţii să nu intre în colectiv’’ (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 289). Gheorghe Barbu din comuna Felmer, regiunea Braşov a fost condamnat de Tribunalul Militar Regiunea Cluj în 1958 la 10 ani închisoare corecţională conform cod penal art. 209 pct 2 lit a fiindcă în anii 1957–1958 „s–a manifestat duşmănos cu privire la transformarea socialistă a agriculturii şi a îndemnat pe unii săteni să nu se înscrie la întovărăşirea agricolă deoarece regimul s–ar schimba.’’ (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 277). Radu Mărgineanu din comuna Blăjel, Regiunea Braşov, a fost condamnat la 10 ani închisoare corecţională conform cod penal art. 209 pct 2 lit a fiindcă „într–o discuţie pe care a avut–o cu Haţeganu Ion l–a îndemnat pe acesta să nu se înscrie în întovărăşirea agricolă, afirmând în mod duşmănos că regimul democrat popular s–ar schimba. Asemenea afirmaţii a făcut şi faţă de alţi martori îndemnându–i totodată să nu se încadreze în formele socialiste ale agriculturii’’(ASRI, dosar 294 C11, f. 278). Gheorghe Lazăr din comuna Amara, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1959 de Tribunalul Militar Constanţa la 10 ani închisoare „fiindcă a instigat cetăţenii să nu intre în G.A.C., afirmând că vor ajunge muritori de foame şi că se va schimba regimul şi vor fi pedepsiţi că au acceptat să intre în G.A.C.. De asemeni a purtat discuţii duşmănoase cu privire la retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul R.P.R. afirmând că acum vor veni americanii şi la conducerea sfatului va fi adus un regim capitalist’’ (ASRI dosar 294, C 11, f. 294). Alexandru Rusciuga din comuna Ruşii lui Asan, raionul Drăgăneşti–Vlaşca a fost condamnat în 1959 la 9 ani închisoare corecţională conform cod penal art.209 pct 2 lit a fiindcă „după exluderea sa din gospodărie a îndemnat pe cetăţeni să nu se înscrie în G.A.C., afirmând că forma de proprietate particulară asupra pământului ar fi mai bună’’(ASRI, dosar 335 C13, f. 261). Ion Postolache din comuna Răstoaca, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1958 de Tribunalul Militar Constanţa la 8 ani închisoare corecţională fiindcă „în luna noiembrie 1957 când în comună se aflau echipe de îndrumători pentru transformarea socialistă a agriculturii a instigat cetăţenii să nu se înscrie în G.A.C. iar pe cei înscrişi să se retragă’’ (ASRI, dosar nr. 294, C 11, f. 286). Ioan Crişan din satul Băgău, regiunea Cluj a fost condamnat în 1959 de Tribunalul Militar Cluj la 8 ani închisoare corecţională conform cod penal art. 209 pct 2 lit a fiindcă „începând din anul 1957 şi până la arestare a instigat sătenii împotriva transformării socialiste a agriculturii, afirmând că dacă se vor încadra în G.A.C.

99

vor muri de foame’’(ASRI, dosar nr. 294, C 11, f. 279). Ion Ariton, din comuna Frumuşiţa, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1958 de Tribunalul Militar Constanţa la 8 ani închisoare fiindcă „a adus injurii şi calomnii’’ agitatorilor însărcinaţi cu formarea gosopodăriei colective, îndemnând şi „pe alţi cetăţeni să procedeze la fel în scopul de a nu se forma G.A.C. în comună’’. (ASRI, dosar 294, C 11, f. 287). Stelian Mihai din satul Româneşti, raionul Ploieşti, a fost condamnat în 1959 la 8 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă în 1957 „a îndemnat pe cetăţeni să nu se înscrie în G.A.C., susţinând că regimul democrat–popular din ţara noastră se va schimba’’ (ASRI, dosar nr. 335 C13, f. 259). Traian Balint, din comuna Felmer, regiunea Braşov, a fost condamnat în 1958 la 8 ani închisoare corecţională conform cod penal, art. 209 pct 2 lit a, fiindcă în 1957–1958 „a instigat sătenii din comună să nu se încadreze în întovărăşirea agricolă, susţinând că în curând regimul s–ar schimba în urma unui război declanşat de statele imperialiste’’(ASRI, dosar nr. 294, C 11, f. 276). Ioan Vasiu, din comuna Blăjel, regiunea Braşov, a fost condamnat în 1960 la 8 ani închisoare corecţională fiindcă în anii 1958–1960 faţă de mai mulţi cetăţeni a preconizat schimbarea regimului democrat–popular din R.P.R. şi i–a instigat să nu se încadreze în G.A.C. (ASRI, dosar nr. 294, C 11, f. 275). Dumitru Zaria, din comuna Lătunaş, regiunea Banat a fost condamnat în 1959 de Tribunalul Militar Timişoara la 7 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă în 1957–1959 „fiind preşedinte al întovărăşirii agricole din comună, a îndemnat consătenii să nu se înscrie în G.A.C. afirmând că acolo nu e bine şi că vor muri de foame, propunându–le totodată să aştepte până la strângerea recoltei din anul respectiv, după care vor vedea ce o mai fi’’ (ASRI, dosar nr. 335, C13, f. 275). Ioan Scăunaş din comuna Budeşti, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1958 la 7 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Constanţa deoarece în 1957 „s–a manifestat duşmănos împotriva sectorului socialist din agricultură şi a îndemnat mai mulţi cetăţeni să nu facă cereri de intrare în colectiv şi totodată a adus injurii membrilor comisiei care desfăşurau muncă de transformare socialistă a agriculturii’’ (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 287). Moise Voicilă din comuna Scorţaru, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1961 la 6 ani închisoare de către Tribunalul Militar Constanţa, fiindcă „s–a manifestat duşmănos privind transformarea socilistă a agriculturii, îndemnând pe alţii să nu se înscrie în G.A.C., afirmând că în colectiv nu este bine şi preconiza schimbarea formei de guvernământ’’ în România. (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 291). Nicolae Laslaian din com. Gogani, regiunea Braşov a fost condamnat în 1960 de

100

Tribunalul Militar Regiunea Cluj la 6 ani închisoare corecţională fiindcă „în anii 1958–1960, în discuţiile pe care le–a avut cu alţii i–a îndemnat să nu se încadreze în G.A.C., aducând totodată diverse calomnii la adresa G.A.C’’.(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 274). Gheorghe Pop din comuna Râuşor, regiunea Făgăraş a fost condamnat la 5 ani închisoare corecţională în 1959 conform cod penal art 209, pct 2, lit a, fiindcă „în diferite ocazii a afirmat faţăde cetăţeni că vor veni americanii, îndemnând totodată pe aceştia să nu se înscrie în G.A.C.’’ (ASRI, dosar 294 C11, f. 277). Candit Samoilă din comuna Ighişul Vechi, regiunea Braşov, a fost condamnat în 1958 la 5 ani închisoare corecţională conform cod penal art. 209, pct 2, lit a fiindcă „în anii 1957–1958 faţă de mai mulţi săteni din comună s–a manifestat duşmănos cu privire la transformarea socialistă a agriculturii, îndemnând pe săteni să nu se încadreze în G.A.C deoarece acolo lumea ar muri de foame’’. (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 275). Andrei Niţă din comuna Griviţa, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1958 la 5 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Constanţa deoarece la 17 ianuarie 1958 „faţă de mai mulţi ceţeni a început să afirme cuvinte calomnioase la adresa G.A.C. şi a instigat pe cei de faţă de a nu se înscrie în G.A.C. De asemenea a adus injurii şi calomnii la adresa organelor locale, preconizând izbucnirea unui nou război mondial şi schimbarea regimului democrat din R.P.R.’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 297). Petre Tănase Chiru din comuna Căciulaţi, raionul Urziceni a fost condamnat în 1960 la 5 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă a afirmat în 1958 „faţă de un consătean că întovărăşirea nu ar fi bună deoarece în ea se înscriu numai săracii, şi că preferă să stea într–un bordei în Bărăgan decât să se înscrie în întovărăşire’’ (ASRI, dosar nr. 335 C13, f. 262). Grigore Cocoş din comuna Ioan Corvin, Regiunea Galaţi, a fost condamnat la 5 ani închisoare corecţională în 1961 de către Tribunalul Militar Constanţa fiindcă „în discuţiile cu unii cetăţeni cu gopodărie individuală a adus injurii şi a căutat să ponegrească avantajele muncii în G.A.C., elogiind modul de viaţă capitalist şi totodată îdemnând pe aceştia să nu înscrie în G.A.C.’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 297). Ion Neacşu din comuna Sutu, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1958 de Tribunalul Militar Constanţa la 5 ani închisoare corecţională deoarece în 1957, „când se desfăşura muncă de lămurire pentru atragerea a cât mai mulţi ţărani în G.A.C. s–a manifestat împotrivă, instigând şi pe alţi cetăţeni să nu se înscrie în colectiv’’. (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 287). Toader Enache din comuna Ciuşlea, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1959 de către Tribunalul Militar Constanţa la 4 ani închisoare corecţională deoarece „a

101

instigat mai multe persoane să nu fie de acord cu înscrierea în colectiv, preconizând totodată schimbarea regimului democrat din R.P.R.’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 290). Savu Plopea din comuna Turcoaia, raionul Măcin a fost condamnat în 1959 la 4 ani închisoare de Tribunalul Militar Constanţa deoarece în „nenumărate rânduri s–a manifestat duşmănos împotriva’’ G.A.C–ului, „afirmând faţă de mai multe persoane că ‘degeaba muncim la strâns muguri, că brânza şi lâna de la oi nu este a noastră, ci ne–o ia tot statul, iar noi nu luăm nimic şi vom ajunge muritori de foame’. A instigat mai mulţi cetăţeni să se retragă din G.A.C. şi să meargă în Transilvania unde, spunea el, vor putea câştiga mai mulţi bani’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 297). Zaharia Stancu din comuna Ciuşlea, regiunea Galaţi a fost condamnat în 1959 la 3 ani închisoare de către Tribunalul Militar Constanţa deoarece începând din anul 1956 a instigat cetăţenii să nu se înscrie în G.A.C., afirmând că nu vor ajunge bine, comentând ştirile apărute în presă, căutând să provoace derută în rândul cetăţenilor’’ (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 290).Vasile Mototolea din comuna Scorţaru Nou–Galaţi, a fost condamnat în 1960 de Tribunalul Militar Constanţa la 3 ani închisoare corecţională fiindcă în perioada în 1956–1957 „când organele de partid şi de stat desfăşurau muncă de lămurire în vederea transformării socialiste a agriculturii. s–a manifestat duşmănos împotriva G.A.C, înstigând şi pe alţi cetăţeni să nu fie de acord cu trecerea la colectiv, afirmând că nu mai este mult şi începe războiul’’ (ASRI, dosar nr. 294, C11, f.294). Dumitrache Iamandi din comuna Scorţaru–Nou, Galaţi, a fost condamnat în 1960 de Tribunalul Militar Constanţa la 3 ani închisoare corecţională „fiindcă a purtat discuţii duşmănoase împotriva regimului defăimând rezultatele obţinute pe linia transformării socialiste a agriculturii, instigând pe unii să nu înscrie în colectiv’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 294)3. Ameninţarea funcţionarilor implicaţi în campania de colectivizare. Acţiunea este plasată în zona periculozităţii datorită implicaţiilor asupra autorităţii instituţiilor care patronează procesul de colectivizare. Ameninţările se reduc uneori la memorii sau scrisori adresate organelor locale (Sfatul Popular, Postul de miliţie, organizaţia de bază P.M.R. din cadrul G.A.C–ului), de regulă nesemnate. În alte cazuri ameninţările sunt transmise prin intermediul unor manifeste scrise de mână şi difuzate în diverese locuri din comună. Uneori ameninţările se reduc la proteste verbale şi, din punct de vedere tipologic, sunt greu de separat de acţiunea de instigare la retragere din G.A.C. sau de refuz al înscrierii în structura colectivistă. Ca şi în cazul răscoalelor ţărăneşti, ameninţările vizează personaje cu funcţie simbolic–instituţională, atacarea lor

102

vizând de fapt demolarea unor structuri reprezentative pentru regimul comunist. Astfel, Constantin Stoian, din comuna Cuza Vodă, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1959 de Tribunalul Militar Bucureşti, Regiunea a II–a la 12 ani muncă silnică, conform art. 209 alin. 2. fiindcă a trimis preşedintelui Sfatului Popular „o scrisoare anonimă cu caracter duşmănos şi de ameninţare, în scopul de a–l determina pe acesta să nu mai desfăşoare activitate de transformare socialistă a agriculturii’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 288). În acest caz scrisoarea nici măcar nu a fost înmânată funcţionarului local, fiind doar „aruncată în curtea preşedintelui’’. Nicolae Golovatiuc a fost condamnat de Tribunalul Militar Constanţa la 10 ani închisoare corecţională fiindcă „a ameninţat membri de partid care desfăşurau activitate de colectivizare , aducând injurii conducătorilor P.M.R. şi căutând să împiedice organele locale în socializarea agriculturii (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 288). Victor Chicoş, din comuna Blânzi, regiunea Galaţi, a fost condamnat de Tribunalul Militar Constanţa în 1961 la 10 ani muncă silnică, fiindcă în octombrie 1960 „a redactat şi difuzat o fiţuică anonimă prin care ameninţa cu moartea pe cei doi preşedinţi ai G.A.C. prin aruncarea în aer cu dinamită a locuinţelor acestora’’ (ASRI, dosar nr.294 C11, f. 292). Ion Marin din comuna Movileni, regiunea Galaţi a fost condamnat la 10 ani muncă silnică în 1959 de Tribunalul Militar Constanţa conform Codului penal art. 209 pct 2 lit a şi b alin. 2, combinat cu art. 58 fiindcă în noiembrie 1956 a redactat şi difuzat „fiţuici cu caracter duşmănos la adresa sectorului socialist din agricultură’’ prin care „îndemna ţăranii să acţioneze în mod violent împotriva comisiilor de îndrumare, atunci când vor veni în comună să facă colectiv. Aceste fiţuici au fost difuzate prin diferite locuri în comună’’ (ASRI, dosar 294 C11, f. 296) Gheorghe Nistor, din comuna Frumuşiţa, regiunea Galaţi, a fost condamnat de Tribunalul Militar Constanţa în 1959 la 7 ani închisoare corecţională, deoarece „a făcut agitaţie împotriva G.A.C–ului, ameninţând conducerea G.A.C. şi a sfatului Popular, afirmând că vor da socoteală la schimbarea regimului în urma unui război mondial’’(ASRI, dosar 294 C11, f. 290). Chirilă Neamţu a fost condamnat în 1961 de Tribunalul Militar Constanţa la 7 ani închisoare corecţionlă conform art. 209 Cod Penal, pct. 2, lit a, la 7 ani închisoare corecţională fiindcă la 3 septembrie 1961 „a redactat o scrisoare anonimă cu conţinut duşmănos la adresa regimului democrat şi împotriva măsurilor luate de partid şi guvern referitor la transformarea socialistă a agriculturii’’ Scrisoarea a fost aruncată în curtea şefului de post demiliţie din comună (ASRI, dosar 294 C11, f. 293). Gheorghe Ianuş, din comuna Munteni, regiunea Galaţi, a fost condamnat în

103

1961 de către Tribunalul Militar Constanţa, conform art. 209 Cod penal, pct. 2, lit. a, la 7 ani muncă silnică fiindcă „în cursul lunii iulie 1958 a redactat şi difuzat o fiţuică anonimă la adresa membrilor P.M.R. şi colectiviştilor din comună’’ prin care „îi ameninţa cu moartea căutând să–i înfricoşeze să nu mai desfăşoare activitate de transformare socialistă a agriculturii’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 292). Alexandru Vasilache, din comuna Ciuşlea, regiunea Galaţi, a fost condamnat, conform art. 209 Cod penal pct. 2 lit a de Tribunalul Militar Constanţa în 1960 la 6 ani închisoare fiindcă „începând din anul 1957 s–a manifestat duşmănos împotriva transformării socialiste a agriculturii, aducând insulte organelor puterii locale, ameninţându–i că se va răzbuna pe ei, după schimbarea regimului democrat din R.P.R., întrucât desfăşoară activitate de constituire a G.A.C. (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 290). Ştefan Ciobotaru din comuna Găneşti, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1958, conform Codului Penal art. 209, pct 2 lit. a, combinat cu art. 58, 59, pct. 2 şi 4, la 6 ani închisoare corecţională, fiindcă în 1957 „când se desfăşura munca de lămurire pentru transformarea socialistă a agriculturii, s–a manifestat duşmănos exprimând cuvinte de insultă, atât partidului cât şi colectivului, preconizând schimbarea regimului democrat şi venirea regimului democrat şi venirea la conducere a fostelor partide burgheze’’ (ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 294). Nicolae Maxim din comuna Băbeni, regiunea Cluj a fost condamnat în 1959 la 5 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă în februarie 1959 „a redactat şi expediat prin poştă o scrisoare anonimă preşedintelui Sfatului Popular al comunei prin care i–a adus ameninţări pentru că a dus muncă de lămurire în scopul înfiinţării întovărăşirii agricole’’. (ASRI, dosar 294 C11, f. 280). Ene Vasian, din comuna Certeşti, regiunea Galaţi, a fost condamnat în 1961 de Tribunalul Militar Constanţa la 5 ani muncă silnică deoarece la 4 septembrie 1959 „a redactat şi difuzat în comună o fiţuică anonimă adresată secretarului organizaţiei de bază P.M.R. din cadrul G.A.C–ului. În conţinut îl ameninţa cu moartea’’ cerându–i să înceteze să mai desfăşoare „activitate pe tărâm obştesc’’(ASRI, dosar nr. 294 C11, f. 293).4. Redactarea cererilor de retragere din structura colectivistă. Acţiune consecutivă instigării şi mobilizării ţăranilor în direcţia retragerii din G.A.C. Persoanele care redactează cererile sunt alese perntru a îndeplini această sarcină datorită statului lor intelectual sau unor afilieri politice anterioare (foşti membri P.N.L.). Dacă cererile de retragere sunt trimise la Bucureşti, gradul de periculozitate al acţiunii se amplifică. Astfel, Florea D. Gâscă din comuna

104

Vrata, raionul Calafat, a fost condamnat la 7 ani închisoare corecţională în 1959 conform cod penal art 209 pct 2 lit a de Tribunalul Militar Craiova fiindcă în decembrie 1958 „participând la adunarea generală a întovărăşirii agricole, a făcut agitaţie, strigând să fie scos afară din sală preşedintele sfatului popular, adresându–i totodată acestuia insulte şi calomnii; totodată a redactat cererea unui cetăţean care retrăgându–se din G.A.C. solicita sfatului popular restituirea terenului cu care intrase în colectiv’’(ASRI, dosar nr. 335 C 13, f. 271). Vasile Stoica din comuna Tătari, regiunea Galaţi, fost membru PN.L. a fost condamnat în 1958 la 5 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Constanţa conform Codului penal art. 209, pct. 2, lit. a deoarece în iarna anului 1958, „fiind instigat de alte elemente a acceptat să conceapă cererea de retragere din colectiv care să însoţească listele cu semnături’’ pe care urma „să o ducă la Bucureşti., în scopul destrămării G.A.C.–ului’’. Vasile Stoica a decedat în închisoare la 30 decembrie 1959 (ASRI. dosar nr. 294, C11, f. 297). 5.Participarea la acţiuni îndreptate împotriva structurilor colectiviste. Pornite de obicei spontan, acţiunile de protest exprimă dorinţa membrilor G.A.C de a părăsi structura colectivistă sau de a forţa organele locale să desfiinţeze gospodăria colectivă. Acţiunile pot lua forma ocupării sau devastării sediilor sfatului popular, G.A.C. şi a arhivelor acestora. Prin extensie, acţiunile pot viza şi locuinţele conducerii G.A.C sau ale unor funcţionari ai structurii colectiviste. Pot fi afectate în cursul acţiunilor de protest şi locuinţele unor membri ai G.A.C. în care se refugiază activişti sau funcţionari ai structurii colectiviste. Sunt vizate în aceste acţiuni şi locuinţele membrilor G.A.C. care s–au remarcat prin campania în favoarea înfiinţării gospodăriei. Participanţii la acţiunile de protest obţin restituirea cererilor de înscriere în G.A.C. prin ameninţarea funcţionarilor sau a conducerii gospodăriei. Distrugerea cererilor în faţa participanţilor are un caracter simbolic, întărind semnificaţia despărţirii de servituţile gospodăriei agricole. Pentru a întări autoritatea actului de eliberare de sub presiunea G.A.C. participanţii trec uneori la împărţirea uneltelor din fondul gospodăriei. Astfel, Marin Georgescu a fost condamnat în 1959 la 17 ani muncă silnică de Tribunalul Militar Craiova conform cod penal art.209 pct 2 lit a şi alineatul penultim de sub lit. b fiindcă „a particcipat la acţiunile de agitaţie ce au avut loc în ziua de 24 iunie 1959 în faţa sfatului popular comunal, împrejurare în care se cerea desfiinţarea G.A.C.; cu acest prilej, în momentul când preşedintele sfatului popular a vrut să intre în localul sfatului, susnumitul l–a oprit atât pe preşedinte cât şi pe ceilalţi funcţionari ai statuluişi a strigat către cetăţenii adunaţi: ‘pe ei

105

mă, să–i rupem în mâini, să desfiinţăm colectiva şi să mergem fiecare la terenul nostru’; preşedintele sfatului popular împreună cu ceilalţi funcţionari reuşind să se ascundă într–un birou, susnumitul şi un altul s–au urcat la fereastra biroului respectiv şi, după ce au spart geamul, le–a strigat celor din interior să iasă afară; tot atunci, Georgescu Marin a strigat: ‘jos colectivul, nu avem nevoie de el’ şi a aruncat cu pietre în preşedintele sfatului şi funcţionari, adresându–le totodată injurii’’ (ASRI, dosar nr. 335 C13, f. 270). Gheorghe Farazică din comuna Pisica, raionul Măcin a fost condamnat în 1958 la 10 ani închisoare corecţională conform art 209 pct 2 lit a de Tribunalul Militar Constanţa fiindcă în dimineaţa zilei de 15 ianuarie 1958 „a reuşit să adune în faţa sfatului popular un număr de 50 persoane care strigau ‘vrem cererile înapoi’, ‘vrem libertate’ şi altele. Cu aceeaşi ocazie Farazică Gheorghe împreună cu alţii au intrat în localul sfatului popular, au bătut agentul veterinar, după care prin forţarea uşii , au intrat în biroul preşedintelui, căruia i–au cerut cererile înapoi; întrucât preşedintele sfatului le–a spus că cererile se găsesc în arhiva G.A.C.susnumitul împreună cu ceilalţi precum şi cu secretarul sfatului, pe care l–au luat cu forţa, s–au dus la sediul G.A.C., unde au spart geamurile, au adresat cuvinte injurioase contabilului şi casierului şi au controlat arhiva gospodăriei; văzând că cererile lor nu se află acolo, s–au reîntors la sfatul popular, unde au strigat cuvinte injurioase la adresa regimului şi a colectivizării’’ (ASRI, dosar 335 C 13, f. 274). Ghiţă Polodeanu din comuna 23 August, raionul Măcin a fost condamnat în 1958 la 10 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă „în seara de 7 ianuarie 1958, fiind în vizită la rudele sale dintr–o comună învecinată, a afirmat faţă de cei prezenţi, printre care şi câteva persoane străine de familia rudelor sale, că în comuna sa mai mulţi cetăţeni s–au unit într–un grup şi au mers la sfatul popular unde au cerut restituirea cererilor de înscriere în G.A.C., îndemnându–i totodată pe cei de faţă să procedeze la fel; drept urmare, aceştia, în zilele de 8–11 ianuarie 1958, au acţionat după îndemnul susnumitului, mobilizând şi pe alţii, cu care ocazie s–au dedat şi la alte fapte printre care sechestrarea a doi activişti de partid’’ (ASRI, dosar nr. 335 C 13, f. 272). 6. Criticarea structurilor colectiviste. Aprecierile critice despre politica agrară a regimului comunist pot lua forma unor memorii trimise conducerii superioare de partid sau a unor manifeste răspândite pe raza comunei. Criticile aduse structurilor colectiviste sunt uneori inserate într–un rechizitoriu adus sistemului comunist din România. Nu toate criticile sunt redactate în scris, unele din ele fiind formulate în cursul discuţiilor cu alţi ţărani din comună sau cu

106

funcţionari din conducerea structurilor colectiviste sau cu reprezentanţi ai autorităţii locale. Astfel, Tănase Pârlea din comuna Bălteni, raionul Făurei, a fost condamnat în 1960 la 7 ani închisoare corecţională conform art 209 pct 2 lit a fiindcă „a ponegrit sectorul socialist din agricultură, afirmând faţă de mai multe persoane cu care se afla la munca câmpului că în G.A.C. se munceşte mult şi la grămadă, iar colectiviştii mor de foame, afirmaţie prin care a determinat pe mai mulţi cetăţeni să renunţe a mai munci în G.A.C. şi să se angajeze ca zilieri la G.A.S.(ASRI, dosar nr. 335 C13, f. 273). Ioan Ghiran din comuna Ciubăncuţa, regiunea Cluj a fost condamnat în 1958 la 5 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă în noiembrie 1958 „a adus injurii la adresa comuniştilor şi a conducătorilor statului pentru că aceştia au dus activitate pentru transformarea socialistă a agriculturii, afirmând că va veni vremea când comuniştii vor fi spânzuraţi. În 1957 a afirmat că, comuniştii duc poporul la ruinare prin cote şi colective, instigând totodată sătenii împotriva transformării socialiste a agriculturii’’(ASRI. dosar nr. 294, C11, f. 279). Constantin Garoafă din comuna Pleniţa, regiunea Craiova a fost condamnat în 1961 la 5 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă în 1958–1959 „a redactat şi expediat pe adresele Consiliului de Miniştri două scrisori anonime prin care aducea o serie de calomnii şi injurii în legătură cu măsurile luate de partid şi guvern pe linia transformării socialiste a agriculturii’’ (ASRI, dosar nr. 335 C13, f. 263). Francisc Ferenczi, din comuna Suseni, raionul Gheorghieni a fost condamnat în 1959 de Tribunalul Militar Cluj la 4 ani închisoare corecţională conform cod penal art 209 pct 2 lit a fiindcă în 1959 „a afirmat faţă de preşedintele întovărăşirii agricole din comună că viaţa din cadrul întovărăşirii va fi mai grea decât în gospodăria individuală şi că fertilitatea pământului va fi mai mică, deoarece muncile agricole fiind prestate în comun, nimeni nu este interesat în creşterea producţiei’’ (ASRI, dosar nr. 335 C13, f. 278)

Împotriva ţăranilor care ameninţau stabilitatea structurilor colectiviste s–a acţionat şi prin măsura internării administrative, folosindu–se ca suport legal decretul nr. 89/1958 şi HCM 282/1958. Pentru ilustrarea acestui segment al represiunii s–a folosit Ordinul vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri şi Ministrul Afacerilor Interne al Republicii Populare Române nr E/10.102 din 6 aprilie 1962 (ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 37–98). Tipologia incriminărilor este similară cu cea aplicată în cazul utilizării codului penal art. 209. Diferenţe apar însă în

107

menţiunea unor date de stare civilă. Ca şi în cazul altor tipologii ale represiunii, în multe cazuri incrimările acoperă mai multe categorii, o departajare netă fiind greu de operat. 1. Instigare la restituirea cererilor de înscriere în G.A.C. Gheorghe Tudor, născut în 1905, din comuna Căteasca, regiunea Argeş, a fost internat în LM pentru o perioadă de 5 ani fiindcă a instigat mai mulţi cetăţeni să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C.( ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 37). Marin Tîrtan, născut în 1893, în comuna Vînătorii Mari, regiunea Bucureşti, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „în timp ce era cu DO s–a deplasat în com. Vînătorii Mari şi a instigat pe ţărani să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C.’’(ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 38). Dragomir Paraschiv, născut în 1897din com. Jugureni, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a instigat în masă pe cetăţeni să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C. şi să forţeze pe preşedinte să le restituie cererile’’. (ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 48). Grigore Din, născut în 1908, din com. Căteasca, reg. Argeş, a fost internat 5 ani fiindcă „a instigat pe ţărani să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C.’’. (ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 44). Ion Martac, născut în 1898, din com. Dobroteşti, regiunea Bucureşti, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „împreună cu alte elemente au hotărât să nu mai meargă la muncile agricole în G.A.C. şi totodată să li se restituie cererile de înscriere’’. ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 89). Constantin Spătaru, născut în 1929, din com Negraşi, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a forţat organele locale să restituie cererile de înscriere în G.A.C, acţiune la care a instigat şi pe alţi ţărani’’.(ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 38). Gheorghe Tuta, născut în 1924, din com. Mogoşani, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat cetăţenii din comună să se retragă din G.A.C. cerând totodată restituirea documentelor de constituire’’. (ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 76). Ilie Mihai, născut în 1923 din com. Slobozia, reg. Bucureşti, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat cetăţenii din comună să meargă la sfatul popular şi să ceară restituirea cererilor de înscriere în G.A.C. .(ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 75). Florea Ciobanu, născut în 1907, din com. Potcoava, regiunea Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă a „instigat pe ţărani să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C. (ASRI, FD dos nr. 9572, vol 1, f. 39). Marin Nicolae, născut în 1927, din com. Milcov, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „ a instigat pe mai mulţi cetăţeni să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C.’’ (ASRI, FD, dos nr. 9572, vol 1, f. 40). Stavăr Burcă, născut în 1920, din com. Pleşoiu, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „în timpul unei adunări generale a G.A.C. a

108

instigat pe colectivişti să–şi retragă cererile de înscriere în G.A.C’’. (ASRI, FD, dos. 9572, vol 1, f. 40). Alexandru Zgorcea, născut în 1931, din com. Negreni, regiunea Bucureşti, a fost internat 4 ani în LM fiindcă la 22 ianuarie 1961 „şi–a îndemnat soţia şi pe cumnata sa să meargă la sfatul popular şi să ceară retragerea din G.A.C.’’ (ASRI, FD, dos nr. 9572, vol 1, f. 77). Neagu Şerban, născut în 1931, din com. Cătunul, reg. Bucureşti, a fost internat la 3 ani LM fiindcă în ianuarie 1961 „a mers la sediul G.A.C. şi a făcut agitaţie duşmănoasă pretinzând restituirea porumbului dat pentru însămânţări în scopul destrămării G.A.C.’’ (ASRI, FD, dos. nr. 9572, vol 1, f. 72). Tudor Motan, născut în 1901 din com. Putineiul, regiunea Bucureşti, a fost internat 3 ani în LM fiindcă „a instigat cetăţenii împotriva G.A.C. reuşind astfel să se retragă din G.A.C. un număr de 34 membri’’. (ASRI, FD, dos. nr. 9572, vol 1, f. 75). Gheorghe Coman, născut în 1935 din com. Tântava, reg. Bucureşti, a fost internat 3 ani în L.M. fiindcă „a mers la sfatul popular din comună împreună cu alţi cetăţeni instigaţi de el, pentru a face cereri să li se repartizeze terenuri individuale în scopul destrămăării G.A.C.’’. (ASRI, FD, dos 9572, vol 1, f. 72). Stana Stancu, născut în 1906, din com. Ştefan cel Mare, reg. Argeş, a fost internat 2 ani în LM fiindcă „a instigat mai multe femei şi au mers la sfatul popular din comună unde au făcut agitaţie împotriva G.A.C. şi au cerut să li se restituie cererile de înscriere în G.A.C. (ASRI, FD, dos. nr. 9572, vol 1, f. 76). Florea Năstase, născut în 1925, din com. Berceni, regiunea Bucureşti, a fost internat 2 ani în L.M. fiindcă „în martie 1961 a mers la sfatul popular să–şi ceară cererea de înscriere în G.A.C. şi în urma instigării făcute de el circa 20 ţărani colectivişti au făcut cereri de retragere din G.A.C.’’. (ASRI, FD, dos. nr. 9572, vol 1, f.77).2. Instigare la refuzul de înscriere în G.A.C. Ion Mocanu, născut în 1897, din com. Jugureni, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în L.M. fiindcă „a instigat pe ţărani să nu se înscrie în G.A.C., iar pe unii să–şi retragă cererile de înscriere’’. (ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 43). Ioan Bălosu, născut în 1925, din com. Vâlcele, reg. Argeş, fiindcă „s–a manifestat împotriva acţiunilor de colectivizare a agriculturii, strigând lozinci cu caracter duşmănos prin care instiga cetăţenii să nu se înscrie în G.A.C.’’(ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 98). Nichita Cîrstea, născut în 1910 din com. Ştefăneşti, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a instigat pe cetăţeni să nu se înscrie în G.A.C. afirmând că regimul se va schimba şi a încercat să determine pe contabil să nu ţină în bune condiţii evidenţa zilelor de muncă, în scopul de a crea nemulţumiri în rândul colectiviştilor’’. (ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 59). Ion Gălbenuş, născut în 1909, din com. Tâmpeni, reg.

109

Argeş, a fost internat 5 ani fiindcă „a instigat pe ţărani să nu se înscrie în G.A.C. şi a adus calomnii conducerii G.A.C.’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 60). Dumitru Ochioiu, născut în 1921, din com. Bercioiu, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în L.M. fiindcă în „decembrie 1960 şi martie 1961 a instigat pe ţărani să nu se înscrie în G.A.C şi a mers în perimetrul G.A.C. unde s–a dedat la dezordini împotriva organelor locale’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 38). Dumitru Eana, născut în 1912, din com. Mogoşeşti, reg. Argeş. a fost internat 6 ani în LM fiindcă „a instigat pe ţărani să nu se înscrie, iar pe alţii să–şi retragă cererile’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 39).3. Ameninţarea funcţionarilor implicaţi în campania de colectivizare. Ion Mitrea, născut în 1886, din com. Negreni, reg. Bucureşti, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a fost de acord cu acţiunea duşmănoasă prin aceea că s–a redactat un memoriu în care calomnia activiştii de partid care desfăşurau muncă de lămurire pentru consolidarea G.A.C.’’ (ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 94). Radu Vizulea, născut în 1932 din com. Tâmpeni, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a adus injurii şi calomnii la adresa organelor locale, a lovit pe unii membri G.A.C. care duceau muncă de lămurire pentru înscrierea de noi membri în gospodărie, a provocat dezordini şi a instigat pe cetăţeni să–şi retragă cererile de înscriere’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 60). Marin Taifas, născut în 1942, din com. Vâlcele, reg. Argeş, a fost internat 2 ani în L.M. fiindcă „împreună cu tatăl său a ameninţat pe activiştii locali care desfăşurau muncă de colectivizare a agriculturii în comună’’.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 63). Maria Bălosu, născută în 1938 din com. Vâlcele, reg. Argeş, a fost internată 2 ani în L.M. fiindcă „a ameninţat pe activiştii locali care desfăşurau muncă de colectivizare, instigând şi pe alţii să nu se înscrie în G.A.C. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 64).4. Redactarea cererilor de retragere din structura colectivistă. Anghel Jipa, născut în 1916, din com. Puchenii Mari, regiunea Ploieşti, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a luat parte la acţiunile de destrămare a G.A.C. din comuna Puchenii Mari şi a conceput o cerere prin care solicita, în numele colectiviştilor desfiinţarea G.A.C.’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 96). Marin Rădoi, născut în 1904 din com. Gălăţeni, reg. Bucureşti, a fost internat 3 ani în LM fiindcă „în discuţiile purtate cu unii cetăţeni s–a manifestat duşmănos împotriva colectivizării agriculturii, hotărând împreună cu aceştia să se retragă din G.A.C. În acest scop a făcut o cerere prin care a adus calomnii organelor locale ale puterii de stat şi a îndemnat pe alţi cetăţeni să facă cereri de retragere din

110

G.A.C. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 69). Marin Iorga, născut în 1921, din com. Puchenii Mari, reg. Ploieşti, a fost internat 3 ani în LM fiindcă „împreună cu alţi săteni din comună a redactat o cerere către CC al PMR în care a expus date ireale cu privire la suprafaţa de teren, a braţelor de muncă, cerând desfiinţarea G.A.C.’’(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 96). Marin Ulea, născut în 1912 din com. Putineiul, regiunea Bucureşti, a fost internat 3 ani în LM fiindcă „în ianuarie 1961 a făcut o cerere de retragere din G.A.C. cu care s–a deplasat la Bucureşti, iar la întoarcere a lansat zvonul că cererea a fost aprobată în urma cărui fapt un număr de 2 cetăţeni au făcut cereri de retragere din G.A.C.’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 76).5.Participarea la acţiuni îndreptate împotriva structurilor colectiviste. Marin Pavel, născut în 1920, din com. Cireaşov, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „împreună cu alţi cetăţeni a devastat sediului sfatului popular şi a distrus arhiva G.A.C.’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 41). Stan Dinu, născut 1926 din com. Petreşti, regiunea Bucureşti, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „împreună cu alte elemente instigate a mers la sfatul popular unde a provocat dezordini şi a pătruns cu forţa înăuntru devastând mobilierul, în scopul distrugerii actelor de înscriere în G.A.C. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 75). Marin Buzea, născut în 1930, din com. Ştefan cel Mare, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „situîndu–se în fruntea unui grup de elemente duşmănoase a obligat conducerea G.A.C. să restituie cererile de înscriere ale ţăranilor şi a distrus arhiva gospodăriei’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 41). Florea Ungureanu, născut în 1927, din com. Morteni, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a pătruns forţat în locuinţele unor colectivişti în care se aflau activişti ai organelor locale, devastând locuinţele respective şi lovind pe activişti’’.( ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 45). Florea Jumuga, născut în 1923, din com. Drăgăneşti, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a instigat pe colectivişti să se retragă din G.A.C. şi a devastat locuinţele colectiviştilor care au dus activitate în vederea înfiinţării G.A.C.’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 50). Radu Trăistaru, născut în 1926, din com. Ştefan cel Mare, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „împreună cu alte elemente a pătruns forţat în sediul G.A.C. obligând conducerea gospodăriei să le restituie cererile de înscriere, pe care le–a distrus’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 41). Gheorghe Mitrache, născut în 1908, din com. Mărunţei, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „s–a dedat la acte de violenţă împotriva secretarului întovărăşirii şi a devastat locuinţa preşedintelui G.A.C.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 55). Constantin Drăguţ,

111

născut în 1908 din com. Cireaşov, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a instigat pe ţărani la dezordini şi a pătruns forţat în sediul G.A.C. de unde a luat arhiva şi a distrus–o’’. (ASRI, FD dos 9572, vol 1, f. 47). Alexandru Istrate, născut în 1894, în com. Bălăneşti, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a instigat pe cetăţeni la dezordini şi a îndemnat să maltrateze pe activiştii de partid’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 48). Nicolae Gheorghe, născut în 1921 din com. Sperieţeni, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a instigat pe cetăţeni să se retragă din G.A.C. şi a forţat dulapul preşedintelui de unde a luat cererile de înscriere şi le–a distrus.’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 61). Năstase Văcaru, născut în 1929, din comuna Dobroteşti, regiunea Bucureşti, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat pe cetăţenii din comună să se retragă din G.A.C. şi a pătruns în sediul G.A.C. de unde a luat documentele gospodăriei pe care le–a distrus’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 82). Petre Toma, născut în 1920, din com. Petreşti, reg. Bucureşti, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „împreună cu alte elemente duşmănoase a pătruns în sediul sfatului popular şi a forţat pe preşedinte să le restituie cererile de înscriere în G.A.C.’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 54). Dănilă Raicu, născut în 1918, din com. Tătărăştii de Sus, regiunea Bucureşti, a fost internat 4 luni în LM fiindcă „în ianuarie 1961 a făcut agitaţie pentru destrămarea G.A.C. şi a pătruns cu forţa în sfatul popular, de unde a încercat să ia documentele G.A.C. pentru a le distruge’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 85). Marin Leancă, născut în 1936, din com. Comani, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a participat activ la acţiunile duşmănoase împotriva colectivizării agriculturii şi a intrat cu forţa în sediul sfatului popular, ridicând cererile de înscriere în G.A.C. ale colectiviştilor pe care le–a distrus’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 51). Dănăilă Filea, născut în 1904, din com. Răscăeţi, reg Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat pe cetăţeni să se retragă din G.A.C, a pătruns cu forţa în sediul sfatului popular, aducând injurii la adresa activiştilor şi a răsturnat maşina sfatului popular’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 57). Nicolae Cîrstescu, născut în 1907, a fost internat 4 ani în LM fiindcă a „participat la dezordinile ce aveau ca scop desfiinţarea G.A.C şi a instigat şi pe alţi colectivişti.’’ .(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 39). Maria Tatomir, născută în 1933 în com. Morteni, reg. Argeş, a fost internată 4 ani în LM fiindcă „a instigat şi a participat la acţiunile violente împotriva activiştilor organelor locale, precum şi la devastarea sediului G.A.C.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 47). Anghel Tilincă, născut în 1906, din com. Şelaru, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a provocat

112

dezordini cu scopul desfiinţării G.A.C şi a instigat şi pe alţi colectivişti.’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 40). Petre Piciu, născut în 1926 în com. Morteni, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat pe ţărani şi a participat la dezordini în scopul destrămării G.A.C. dedându–se la acte de violenţă împotriva organelor locale’’.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 45). Constantin Bălăşoiu, din comuna Curtişoara, regiunea Argeş. a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a particpat la acţiunea de devastare a Sfatului Popular şi a arhivei G.A.C., instigând şi pe alţi săteni’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 40). Gheorghe Torică, născut în 1928, din com. Curtişoara, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat pe ţărani la particparea la devastarea sfatului popular, precum şi la distrugerea arhivei G.A.C.’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 42). Ion Dorobanţu, născut în 1916, din com. Drăgăneşti–Olt, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a provocat dezordini şi a împărţit forţat unele atelaje colectiviştilor instigând şi pe alţi ţărani’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 42). Marin Tarpazan, născut în 1940, din com. Morteni, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a devastat sediul G.A.C şi a lovit cu pietre pe activiştii organelor locale’’ (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 45). Filofteia Tobă, născută în 1925 din com. Bălăneşti, reg. Argeş, a fost internată 2 ani în LM fiindcă „a instigat pe cetăţeni să se retragă din G.A.C. şi împreună cu alte elemente duşmănoase a luat cererile de înscriere şi le–a distrus, participând la devastarea sediului gospodăriei’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 52). 6.Criticarea structurilor colectiviste. Aurelian Stancu, născut în 1896, din com. Mihăeşti, reg. Argeş, a fost internat 5 luni în LM fiindcă „a redactat şi expediat Comitetului Central al P.M.R. a scrisoare anonimă cu conţinut duşmănos cu privire la transformarea socialistă a agriculturii’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 42). Mihalache Gita, născut în 1896, din com. Izvoarele–Drăgăneşti, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „s–a manifestat împotriva colectivizării agriculturii, aducând injurii şi calomnii la adresa colectiviştilor’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 62). Iancu Mihalache, născut în 1897, din com. Izvoarele, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a defăimat politica partidului şi guvernului cu privire la colectivizarea agriculturii şi a instigat pe cetăţeni împotriva G.A.C. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 61). Ioan Paterău, născut în 1914, din comuna Mihăeşti, regiunea Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă în 1957 a redactat „o fiţuică cu conţinut duşmănos la adresa regimului democrat–popular şi împotriva transformării socialiste a agriculturii’’(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 38). Gheorghe Năstase, născut în 1928, în com. Oarja, reg.

113

Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă „a făcut propagandă duşmănoasă regimului, preconizând schimbarea lui şi a instigat pe ţărani împotriva transformării socialiste a agriculturii’’.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 43). Nicolae Stanca, născut în 1924, din com. Tituleşti, reg. Argeş, a fost internat 5 ani în LM fiindcă a „redactat fiţuici cu conţinut duşmănos la adresa G.A.C şi a instigat pe colectivişti să se retragă din gospodărie’’.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 54). Ioan Georgescu, născut în 1910, din com. Cireaşov, regiunea Argeş, a fost internat în LM pentru o perioadă de 4 ani fiindcă a calomniat sectorul socialist al agriculturii.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 37). Grigore Muşat, născut în 1897, din com. Uzunu, reg. Bucureşti, a fost internat 4 ani fiindcă „în discuţiile purtate cu diverşi cetăţeni din comună elogia vechile regimuri burghezo–moşiereşti aducând în acelaşi timp calomnii organelor care desfăşurau activitate pentru consolidarea sectorului socialist’’.(ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 86). Iorga Enache, născut în 1936 din com. Slobozia, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a redactat o fiţuică cu caracter duşmănos şi a instigat pe cetăţenii din comună la dezordini împotriva G.A.C.’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f.60). Ilie Andronie, născut în 1929 din com. Cucuieţi, reg.Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a redactat un memoriu cu conţinut duşmănos pe care intenţiona să–l trimită organelor de partid’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 43). Marin Adronescu, născut în 1921, din com. Cucueţi, reg. Argeş, a fost internat 4 ani în LM fiindcă „a instigat pe colectivişti să se retragă din G.A.C. şi a redactat un memoriu cu conţinut duşmănos către organele de partid, prin care cerea retragerea din G.A.C în masă’’. (ASRI, FD dos. nr. 9572, vol 1, f. 43).

REPRESIUNEA CA RĂSPUNS LA REVOLTELE ŢĂRĂNEŞTI. Sistemul opresiv al colectărilor, brutalităţile şi excesele birocraţiei

dezvoltate în jurul operaţiunilor de colectare, spectrul pauperizării şi al înfometării au creat o stare de spirit favorabilă rezistenţei împotriva colectivizării. Această opoziţie a cuprins toată populaţia satului românesc, indiferent de suprafaţa proprietăţii. Fenomenul rezistenţei generale contrazice una din evaluările liderilor de partid, după care, procesul colectivizării trebuia să antreneze cu sine amplificarea tensiunilor între diferitele grupuri de ţărani. Încă din 1949 Gheorghiu–Dej se referea la „contradicţiile profunde’’, contradicţii „care fac ca interesele adevărate ale ţărănimii muncitoare să fie mult mai strâns legate de cele ale clasei muncitoare, care luptă pentru desfiinţarea exploatării

114

omului de către om, decât de cele ale chiaburimii exploatatoare’’. (Dej, AC, 1955, p. 202). Chiaburii era calificaţi drept „jecmănitori ai satelor’’ care „vor să subjuge pe ţăranii săraci şi mijlocaşi, să le acapareze pământul şi să întărească exploatarea capitalistă la ţară’’ (Dej, AC, 1955, p. 176). Succesul colectivzării ar fi depins, sugera Gheorghiu–Dej, de menţinerea acestei tensiuni. „Sărăcimea satelor – adică muncitorii agricoli proletari şi semiproletari – trebuie să fie permanent mobilizată şi antrenată în lupta împotriva exploatării chiabureşti’’ (Dej, AC, 1955, p. 213). Într–un manifest al Frontului Democraţiei Populare, era evocată această tensiune, în ideea că regimul comunist va acorda tot sprijinul ţăranilor cu suprafeţe mici. „Partidul şi guvenrul sprijină ţărănimea muncitoare în lupta ei împotriva exploatării chiabureşti. Numeroase legi şi măsuri de stat îngrădesc exploatarea chiaburească’’. (Manifestul, p.. 7). În mai 1953, Gheorghiu–Dej revenea la tema sciziunii în interiorul ţărănimii: „Chiaburimea ştie că în ziua în care întreaga ţărănime muncitoare va apuca pe calea gospodăriilor colective şi va fi lichidată posibilitatea exploatării ţăranilor mucnitori, atunci va veni vremea lichidării chiaburimii ca clasă’’ (Dej, AC, 1955, p. 635).

Revolte pre–colectivizare. Rezistenţa împotriva colectărilor nu este determinată în mod semnificativ de evoluţia structurilor colectiviste. De fapt, primele forme de rezistenţă se înregistrează înainte de declanşarea campaniei de colectivizare în martie 1949. Astfel, în septembrie 1948 au loc mişcări ţărăneşti în comunele Tomşani şi Loloiasca, judeţul Prahova. Adunaţi în faţa Primăriei pentru a fi instruiţi de activiştii de partid, ţăranii au reacţionat violent. Unul din participanţi le–a strigat activiştilor: „Noi am dat porumbul, grâul, floarea soarelui, lâna, iar acum vreţi să ne luaţi şi pământull? Noi nu–l dăm, vrem să fim liberi, nu vrem să ni se defiinţeze răzoarele’’ (Constantin Dobrescu, Revolte anticomuniste în Prahova, 1948, I, în AT, nr. 11–12, 1996, p. 131). Pentru calmarea spiritelor, activiştii de partid au cerut sprijinul trupelor de poliţie şi jandarmi, iar represiunea s–a concretizat prin mai multe arestări în rândul protestatarilor.

Revolta din satul Roma. Protestele cresc în intensitate după declanşarea campaniei de colectivizare. În mai 1949 au loc ciocniri între ţărani răsculaţi şi trupele de securitate în satul Roma, judeţul Botoşani. Aici revolta a fost declanşată de excesele activiştilor de partid, dar mai ales de spectrul deposedării de bunuri şi pământuri. (CPCA, dos. 5061/1992, f.1–2).

Revolta din Bihor. La începutul lunii iunie 1949 apar primele semne de revoltă în judeţul Bihor. La 28 iunie 1949 în comuna Biharia, judeţul Bihor, 2000

115

de ţărani convocaţi pentru a fi prelucraţi de secretarul Comitetului judeţean al Partidului Muncitoresc Român şi de responsabilul cu agitaţia şi propaganda au reacţionat violent atunci când li s–a spus să respecte planul de stat şi să predea cotele impuse. Ţăranii au cerut „să nu se scoată nici un bob de grâu din sat’’ şi i–au luat la bătaie pe activiştii de partid. Ordinea a fost restabilită numai după sosirea organelor de securitate. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 74). La 1 iulie 1949 ţăranii din comuna Uileacul de Munte, judeţul Bihor, l–au atacat pe secretarul organizaţiei de bază din comună. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 74). La 3 iulie 1949 au avut loc incidente în comuna Chiraleu, judeţul Bihor, unde activiştii de partid încercau să–i convingă pe ţărani să predea cotele către stat şi să accepte intrarea în gospodăriile agricole. Reacţia ostilă a ţăranilor i–a obligat pe activişti să părăsească în mare grabă comuna. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 75). În comuna Arpăşel, judeţul Bihor peste 500 de ţărani au fost convocaţi pentru a fi prelucraţi de activiştii de partid trimişi de organizaţia judeţeană. Discursurile propagandistice nu au făcut însă decât să–i înfurie pe ţărani. Aceştia au început să strige: „Nu vrem colhoz. Nu ne trebuie comunism. Nu vrem să mâncăm mămăligă de la Gospodăria de Stat’’. Pentru eliberarea activiştilor de partid a fost necesară intervenţia trupelor de miliţie şi securitate. Este semnificativ că în momentul sosirii forţelor de represiune, răsculaţii s–au solidarizat cu chiaburii din comună. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 75–76). La sfârşitul lunii iulie 1949 izbucnesc alte revolte în Bihor. În comunele Spinuş, Păcluşa de Barcău, Sarsig, Mişca, Tria şi Dermişoare ţăranii refuză să iasă la seceriş şi treieriş în cadrul campaniei de colectare a cotelor. Pentru restabilirea ordinii vor fi chemate forţele de miliţie şi securitate. (ASRI, FD, dos. nr. 4639, f. 77). În ciuda măsurilor de forţă, spiritul revoltei se răspândeşte cu repeziciune, iar focarele răscoalei se vor înmulţi doar în câteva zile. În comuna Tăut ţăranii încep să răspândească manifeste prin care populaţia satului este chemată să reziste acţiunii de colectare a cotelor. „Atenţiune ţărani, fără nici un pic de teamă. La luptă cu dânşii pentru cereale. Un bob de grâu să nu daţi acum la nimeni. Veniţi acum din toată ţara să luptaţi (ASRI, FD, dos.nr. 4638, f. 78–79). În comuna Sişterea, judeţul Bihor, peste 300 de ţărani, adunaţi în faţa Comitetului Provizoriu strigă „Daţi–ne pâine’’. Miliţia intervine şi operează arestări. Ţăranii opun rezistenţă. Trupele de intervenţie recurg la armament. Se trage în ţărani. Se înregistrează un mort. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 79). Centrul revoltei din judeţul Bihor se va localiza în comuna Girişul Negru. Aici ţăranii adunaţi în faţa Comitetului Provizoriu protestează împotriva cotelor. „Vrem pâine. Nu vom lăsa nici un bob

116

de grâu să iasă din comună’’. Populaţia din mai multe sate se solidarizează cu mişcările din protest. Ţăranii din comunele Batâr şi Talpoş se vor alătura celor din comuna Tăut. „Afară cu comuniştii’’, strigă ţăranii răsculaţi. „Trăiască Tito. Nu avem frică că vine Miliţia, că nu trage cu arme că are ordin’’. Ţăranii răsculaţi incendiază arhiva Comitetului Provizoriu, iar la sosirea trupelor de securitate au loc schimburi de focuri. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 80). Se înregistrează incidente şi în comunele Cociuba Mare, Ucuriş, Susag, Coroiu, Ianoşda, Craiova, Marginea, Satul Barsa, Saldabaghi de Barcău, Ghida, Cohan şi Abram.

Reprimarea răscoalei din Bihor. Represiunea răscoalei din Bihor a fost sângeroasă. După 1 august satele răsculate vor fi ocupate de trupe de Miliţie şi Securitate. La acţiune au particpiat efective importante. În comunele Batâr, Talpoş şi Tăut vor fi trimise două companii şi două plutoane conduse de comandantul Batalionului 7 de securitate. În comuna Girişul Negru, Belfir şi Cociuba Mare, au fost trimise trei companii, în comuna Bicaciu, două plutoane. Toate localităţile răsculate vor fi izolate, iar accesul populaţiei din afară, interzis. Patrule de supraveghere vor fi instituite pentru a intimida locuitorii din comunele răsculate. După ocuparea zonei, prima măsură a fost executarea fără judecată a 16 ţărani răsculaţi, prin care se urmărea înfricoşarea populaţiei. Au urmat apoi deportarea tuturor familiilor implicate în mişcările ţărăneşti. Astfel, din comuna Coroiu au fost deportate 16 persoane, de vârste situate între 10 şi 63 ani. Din comuna Talpoş au fost deportate 28 persoane între 1 şi 74 ani. Din comuna Tăut 21 persoane, între o lună şi 72 ani. Din comuna Craiova, 24 persoane, între 2 şi 72 de ani. Din comuna Susag, 17 persoane, între 16 luni şi 72 ani. Din comuna Belfir, 20 de persoane, între 7 luni şi 69 de ani. Din comuna Cociuba, 16 persoane, între 2 şi 70 de ani. Din comuna Batâr, 24 persoane, între 7 şi 67 de ani. Din comuna Bicaciu, 20 de persoane, între 5 luni şi 64 ani. Din comuna Girişul Negru, 28 persoane, între 2 şi 62 de ani. Din comuna Ucuriş, 31 de persoane între 10 luni şi 70 de ani. (ASRI, FD, dos nr. 4638, f. 45–56).

Participanţii la răscoala din judeţul Bihor provin din familii cu putere economică diferită. Pot fi aminitiţi astfel câţiva participanţi din comuna Girişul Negru: Gheorghe Sârbu, născut în 1924, şi deţinând 11 hectare şi 6 vaci; Constantin Has, născut în 1899, cu 9 hectare şi 4 vaci; Florian Brânduş, născut în 1907, cu 4 hectare şi 1 vacă; Alexandru Jurjac, născut în 1930, cu 9 hectare şi 6 vaci; Ioan Bălaj, născut în 1914, cu 5 hectare şi 5 vaci; Ioan Barne, născut în 1904, cu 7 hectare şi 3 vaci, Petru Brânduş, născut în 1911, cu 4,3 hectare şi 3 vaci; Petre Tarău, născut în 1907, cu 9 hectare şi 4 vaci. Dintre participanţii din

117

comuna Cociuba Mare pot fi amintiţi Ioan Dan, născut în 1904, cu 6,5 hectare şi 5 vaci; Gheorghe Şut, născut în 1920, cu 7 hectare şi 5 vaci; Moise Pojoca, născut în 1900, cu 7,5 hectare şi 4 vaci; Mihai Bront, născut în 1901, cu 6 hectare şi 3 vaci; Petru Ilieş, născut în 1897, cu 9 hectare şi 5 vaci; Teodor Obonţ, născut în 1921, cu 5 hectare şi 3 vaci; Vasile Tamp, născut în 1921, cu 7 hectare şi 4 vaci; Cornel Pojoga, născut în 1928, cu 5 hectare şi 4 vaci.

Etapele reprimării răscoalei din Bihor. Datorită amplorii şi intensităţii sale răscoala din Bihor a impus o reacţie deosebită din partea regimului. Planul de acţiune al Comandamentului Unic Oradea din 3 august 1949 conţine măsurile întreprinse în vederea executării acţiunii de deportare a persoanelor implicate (ASRI, FD dos. nr. 4638, f. 35–42). PLAN DE ACŢIUNE AL COMANDAMENTULUI UNIC ORADEA CU PRIVIRE LA

ORGANIZAREA DEPORTĂRILOR DIN REGIUNEA ORADEA

COMANDAMENTUL UNIC ORADEAPlan de acţiunepentru noaptea de 2/3 august 1949I. Mijloace de acţiune:a) Miliţia şi securitatea trimit pentru aducerea la îndeplinirea celor hotărâte următoarele efective:Miliţie........................................... 315Securitate.................................... 65b) Efectivele de mai sus se repartizează pe sate, astfel:

Miliţie Securitate- Batâr 24 8- Talpoş 24 5- Taut 24 8- Girişul Negru 26 7- Belfir 24 4- Cociuba Mare 24 6- Ucuriş 26 6- Susag 24 5- Coroiu 24 4- Craiova 24 4- Bicaciu 24 7- Gara Oradea Vest 47 1Total 315 65

118

Centrul triere Oradea 19Echipa special pentru reconstituiri

7

În fiecare comună se numeşte câte un responsabil de la securitate sub conducerea căruia se va executa operaţiunea de ridicare a persoanelor stabilite în urma cercetărilor.În raport cu efectivul fiecărei grupe din fiecare comună se vor organiza echipe, cărora li se repartizează una, două locuinţe de unde se ridică familia indicată.Efectivul Miliţiei şi Securităţii vor transporta la destinaţie auto, prin grija Miliţiei Judeţene Bihor în seara zilei de 2 august a.c., astfel ca să se ajungă la destinaţie la 3 august orele 2.II. Tabel nominal cu persoanele din categoria a I-a se anexează.III. Tabel nominal cu persoanele din categoria I-a se anexează.IV. Tabel nominal de persoanele dispărute se anexează.

În afară de aceste persoane - arătate în tabelele anexate - şi care din cercetări s-au dovedit că sunt implicate la rebeliune, din informaţiuni rezultă că mai sunt şi alte persoane dispărute ale cărui număr nu se poate cunoaşte până în prezent.V. Inventarierea şi paza bunurilor rămase de la familiile ridicate.Se va numi câte un ofiţer de Miliţie responsabil de fiecare comună care împreună cu Miliţia locală va asigura paza bunurilor rămase şi printr-un proces verbal în dublu exemplar se vor preda Sfaturilor Populare locale.VI. Lucrurile ce pot fi luate de persoanele prevăzute a fi ridicate.- efecte de îmbrăcăminte.- lenjerie.- hrana cât poate duce.- veselă.- găleţi pentru apă şi necesităţi.VII. Transportul la gara de îmbarcare.Transportul se execută cu mijloace auto, punându-le la dispoziţie astfel:- 20 trupele de Securitate.- 26 prin grija Miliţiei Bihor.Repartiţia lor pe localităţi este următoarea:

119

- Bicaciu 3- Boroiu 3- Craiova 3- Susag 5- Ucuriş 5- Cociuba Mare 4- Belfir 3- Girişul Negru 4- Taut 5- Batâr 6- Talpoş 5TOTAL 46- Rezervă Oradea 5TOTAL GENERAL 51

Toate aceste mijloace de transport se vor găsi în localităţile respective, în seara zilei de 2 august a.c. În fiecare camion se vor îmbarca 15-20 persoane civile, astfel pentru a se putea îmbarca şi bagajele respective.Pentru paza persoanelor ce se transportă, Miliţia Judeţeană Bihor, va destina câte 8 miliţieni la fiecare maşină şi care se vor găsi în comunele respective, odată cu maşinile.Transportul se va executa pe grupe, de pe localităţi iar pentru siguranţa destinaţiei, se destină la fiecare grupă de maşină, câte o maşină de rezervă, cu un subofiţer şi 6 ostaşi. Măsurile de urmat sunt:- gruparea Batâr, pe şoseaua Batâr - Arpaşel - Salonta - Oradea - Gara Iosia.- gruparea Ucuriş şi Belfir pe şoseaua Craiova - Belfir - Miersing - Les Oradea - Gara Iosig.După debarcare, autocamioanele Miliţiei se vor regrupa în Oradea la garajul auto Sindicat, iar cele militare la cazarma Reg. 10 Grăniceri de unde după ce se vor reaproviziona se vor deplasa în zonă la ordin special.Miliţia Judeţeană Bihor va eşalona itinerarul ce duce în şoseaua Arad - Oradea spre gara Iosia până la punctul de debarcare.VIII. Organizarea pazei la staţia de îmbarcare şi pe drum.a) În gara de îmbarcare.Paza se asigură de către Miliţia Judeţeană Bihor folosind cei 38 miliţieni de la regionala C.F.R. Cluj plus 6 miliţieni de la sediul Oradea.

120

- responsabil maior de miliţie Popovici va forma un baraj, pentru a interzice circulaţia între oraş şi sat şi gară şi prin posturi fixe în jurul garniturii.Se va numi de fiecare vagon câte un miliţian responsabil.b) Paza pe timpul transportului.Se constituie o gardă compusă din comandant, un ofiţer de miliţie ajutat de un subofiţer de securitate şi 37 miliţieni.- Responsabil: sLt. Rusu IoanPentru asistenţa sanitară pe timpul transportului comandantul regionalei de Miliţie Oradea va da un sanitar cu trusa respectivă.Consemnul gărzii cel anexat.

IX. Mersul trenului.- Garnitura va avea mers de coletărie rapidă în care scop Miliţia Bihor ia legătura cu gara pentru a se pune în siguranţă corespunderea vagoanelor (franc automat).- Necesarul în vagoane - una clasă pentru gardă şi câte un vagon marfă acoperit pentru fiecare 30 persoane.- destinaţia garniturii Medgidia.- Plecarea garniturii se va raporta tov. general Lt. Pintilie Gh.ajungerea la destinaţie se va raporta de către comandantul gărzii de la Securitatea Oradea.X. Măsuri pentru înmormântarea oficială a celor morţi.- se vor lua măsuri de către Miliţie în legătură cu Sfaturile Populare pentru îndeplinirea formelor legale pentru cei morţi dacă va fi cazul.XI. Sarcinile ce revin trupelor de Securitate.Pentru asigurarea ducerii la îndeplinire a sarcinilor Securităţii şi Miliţiei trupelor de Securitate le revine misiunea:- Încercuirea completă a localităţilor.- Izolarea lor, interzicând ieşirea şi intrarea în localităţi.- Organizarea de patrulări pentru interzicerea circulaţiei în localităţi în localităţi.Pentru aceasta se va realiza următoarele dispozitive:- Gruparea Batâr (com. Batâr, Talpoş şi Tăut).- Forţe: 2 companii + 2 plutoane- Responsabil: comandantul batalionului 7 Securitate- Gruparea Belfir (com. Girişul Negru, Belfir şi Cociuba Mare).- Forţe: 3 companii.

121

- Responsabil: Comandantul Bat. 5 Securitate.Comuna Bicaciu.- Forţe: 2 plutoane/Bat. 7 Securitate.- Responsabil: maior Dumitru de la Bat. 7 Securitate.Rezerva: una companie/Bat. 7 Securitate la Oradea.Coordonarea întregii acţiuni în cadrul fiecărei grupe cade în sarcina responsabililor.Verificarea măsurilor fixate prin prezentul plan de acţiune, se execută prin ieşirea pe teren a Comandantului Unic în după amiaza zilei de 2 august 1949.Comandant UnicGeneral maior,ss/ Popescu EremiaConsemnul Gărziicare face paza trenului1. Garda se compune din sLt. de miliţie Rusu Ioan de la Miliţia C.F.R. ajutat de un subofiţer de securitate din Oradea şi 37 miliţieni.- Pentru transportul pe C.F.R. garda dispune de un vagon clasă.2. Se va numi de fiecare vagon câte un responsabil începând de la 3 august a.c., orele 5 dimineaţa.3. După îmbarcarea persoanelor, vagoanele vor fi bine închise, cu obloanele de aerisire deschise.4. La oprirea în staţie, garda coboară imediat şi face paza trenului pe ambele laturi.5. Înainte de plecarea trenului din Oradea şi pe timpul opririlor de mai lungă durată prin grija gărzii, vor fi aprovizionaţi oamenii ce se transportă cu apă.- hrana pe timpul transportului fiind luată de fiecare la plecarea din comună.Se va permite cumpărarea de lapte pentru copii.6. Nu se va permite coborârea din tren sub nici un motiv până la ajungerea la destinaţie.7. Hrana pentru personalul gărzii se asigură de unitatea respectivă pentru timp de 3 zile.8. La ajungerea în staţia de destinaţie va primi toate indicaţiile de la organele competente.9. Sosirea la gara de destinaţie va fi raportată telefonic la Oradea, tel. 26.94.10. Asistenţa medicală se asigură pe timpul transportului printr-un sanitar cu trusa necesară, dat de Regionala de la Miliţia Oradea.

122

ComandantGeneral Maior ss/ Popescu Eremia

COMANDAMENTUL UNIC ORADEA

Rezultatele executării planului de acţiunedin noaptea de 2/3 august 1949

I. Mijloace de acţiune:a) Efectivele Miliţiei şi Securităţii au fost transportate conform planului.b) Lipsuri şi cauze:- Lipsa unui număr de 40 de Miliţieni din echipele de ridicare din cauza acţiunii din comuna Bicaciu, în după amiaza zilei de 2 august a.c., şi care au ajuns în zonă cu o oră întârziere.Echipele de identificare a celor ce trebuiau să fie ridicaţi, au ajuns în localităţile respective la căderea serii, fapt care a îngreunat operaţiunile din cauza unui prea mare număr de persoane reţinute, ce necesitau un timp îndelungat pentru cercetare şi triere pe de o parte, şi pe de alta din cauza lipsei datelor în ceea ce priveşte starea lor materială.- maşinile din dotarea unităţilor au fost insuficiente ceea ce a impus şi rechiziţionarea şi de la alte unităţi şi întreprinderi particulare, cauzând întârzieri la intrarea în acţiune a trupelor, - datorită faptului că unele nu corespundeau din punct de vedere tehnic.II. Tabele nominale de persoanele arătate la cap. II, III şi I, din planul de acţiune:La întocmirea acestor tabele s-au întâmpinat greutăţi din lipsa de date oficiale la primării referitoare la starea materială şi numărul membrilor de familie.De asemenea organele locale din anumite comune din cauza dezordinilor produse n-au putut fi găsite la timp.III. Inventarierea şi paza bunurilor, rămase de la familiile celor ridicaţi s-au dat dispoziţiuni de către organele miliţiei şi Sfatului Popular Judeţean ca să se facă de acesta, operaţiunile fiind în curs.IV. Lucrurile ce urmau să fie luate de persoanele ce au fost ridicate:- S-a constatat la verificarea făcută că parte din locuitori nu şi-au luat lucrurile necesare aşa cum le fusese adus la cunoştinţă de echipele de ridicare.

123

Aceasta datorită stării de spirit a unora şi refuzul categoric al altora de a lua ceva din casă.S-au luat măsuri pentru completarea hranei şi a găleţilor pentru apă şi necesităţi.V. Transportul. La gara de îmbarcare s-a executat în bune condiţiuni deoarece întreg personalul prevăzut pentru ridicare a fost îmbarcat.Organizarea pazei la gara de îmbarcare şi măsurile luate, s-au dovedit eficace.VI. Sarcinile trupelor de Securitate au fost duse la bun sfârşit de către acestea şi nu s-a întâmplat nici un incident sau pierdere. Comandant unicGeneral maior,ss/ Popescu Eremia

COMANDAMENTUL UNIC ORADEA (ASRI, FD, dos.nr. 4638, f. 35-42).

Mijloace de prevenire în Bihor. Represiunea concretizatã prin arestãri si

deportãri a impus mãsuri speciale de supravghere a populatiei din zonele cele mai

active în timpul rãscoalei dupã cum reiese dintr–un document întocmit la 3 august

1949 august cu titlul Sarcini fixate de Comandamentul Unic Oradea pentru

trupele de Securitate desfăşurate în regiunea Oradea, în zonele unde au avut

loc revoltele ţărăneşti (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 43-44).

COMANDAMENTUL UNIC ORADEA

SARCINI ÎNCEPÂND DIN ZIUA DE 3 AUGUST 1949I. Determinarea cetăţenilor de a ieşi la muncă şi a respecta legea pentru colectare.Comitetul prin comitetele Provizorii de plăşi şi comune rurale va intensifica munca de lămurire a maselor şi va lua măsuri ca în timp de cinci zile să fie

124

transportate grânele la arii, va pune în funcţiune toate batozele în plăşile de şes şi va întări la arii paza şi centrele de colectare.Se vor îngriji de aprovizionarea la batoze a muncitorilor prin distribuirea promptă a raţiilor ce le revin conform cartelelor.Organele de Miliţie vor lucra în strânsă legătură cu Comitetele Provizorii şi comisiile de colectări pentru îndeplinirea sarcinilor.II. Extinderea aceloraşi măsuri în ziua de 2/3 august 1949 în restul zonelor.Deoarece până la data actuală nu s-au prezentat situaţii similare celor din regiunea Tinca începând din ziua de 3 august a.c., se vor acţiona acolo unde se vor produce dezordini.După lămurirea complectă a situaţiei din regiunea Tinca, unităţile din această zonă se vor regrupa succesiv:1. - Batalionul 5 la Salonta.2. - Batalionul 7 la Oradea3. - Batalionul 12 rămâne la Marghita.III. Intensificarea muncii informative.Securitatea şi Miliţia prin organele respective, vor lua măsuri de intensificare a muncii informative în toate zonele şi în special în localităţile din plasa Salonta plasa Marghita, Salard şi localităţile din zona împădurită nord-est de Tinca şi de-a lungul văii Crişului Negru între Urdani şi Beiuş.Informaţiuni zilnice la orele 16 şi 18.Evenimentele importante se comunică imediat.Se va da o atenţie persoanelor care apar în localităţile străine din localitate. Acestea vor fi identificate şi după ce se va stabili identitatea se va hotărî asupra libertăţii lor.De asemenea se va da o deosebită atenţie asupra persoanelor deghizate sau fals deghizate.

COMANDANT UNIC (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 43-44).Răscoala din Bihor. Mijloace de prevenire. Măsurile de prevenire nu

se refereau numai la acţiuni locale, ci şi la un proces de epurare la nivelul organizaţiilor de partid, cupă cum rezultă dintr–o sinteză întocmită de organele de securitate. Propunerile vizau: „1. Depistarea şi arestarea tuturor membrilor din organizaţiile subversive, astfel ca prin cercetări acţiunea să fie extinsă către vârfuri şi alte regiuni.

125

2. O serioasă verificare a membrilor de Partid din aceste regiuni şi excluderea celor care au trădat sau au avut slăbiciuni.Intensificarea muncii politice la sate, dusă cu elemente bine pregătite şi pe baza unui plan bine întocmit. 3. Verificarea şi îndepărtarea din Aparatul de Stat a tuturor elementelor duşmănoase care s-au pus în slujba duşmanului de clasă, participând la acţiunile contrarevoluţionare chiabureşti, precum şi la pregătirea lor. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 90).

Explicarea politică a răscoalei din Bihor. Organele de securitate, în primele sinteze consacrate răscoalei din Bihor, vor acredita ideea unor determinări politice. Această interpretare se regăseşte într–un document intitulat Studiu Informativ asupra acţiunilor contrarevoluţionare chiabureşti din judeţele Bihor-Arad întocmit la 12 august 1949 (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f.66–90)

12 AUGUST 1949

STUDIU INFORMATIV

ASUPRA ACŢIUNILOR CONTRAREVOLUŢIONARE CHIABUREŞTI DIN JUDEŢELE BIHOR-ARAD

Acţiunile contrarevoluţionare chiabureşti din judeţele Arad, Bihor, din iulie - august 1949, au confirmat învăţăturile marilor noştri dascăli Lenin şi Stalin, cu priviri la ascuţirea luptei de clasă la sate în perioada luptei pentru transformarea socialistă a agriculturii.Cu privire la activitatea duşmănoasă a chiaburimii faţă de politica Partidului Bolşevic şi măsurile puterii faţă de politica Partidului Bolşevic şi măsurile puterii sovietice din perioada lupteI pentru transformarea socialismului a agriculturii în Uniunea Sovietică, tovarăşul Stalin ne învaţă în Istoria Partidului Comunist (b) al U.R.S.S.:... “Se înţelege că această împrejurare n-a putut să nu întărească spiritul de împotrivire a chiaburimii împotriva politicii guvernului Sovietic. Şi într-adevăr, chiaburii începură să se împotrivească din ce în ce mai puternic. Ei începură în masă să refuze a vinde Statului Sovietic surplusul de cereale, acumulat de ei în cantităţi însemnate. Ei începură să recurgă la acte de teroare împotriva colhozlnicilor, împotriva activiştilor Partidului şi ai instituţiilor sovietice de la sate,

126

începură să incendieze colhozurile, centre de înmagazinare a cerealelor, aparţinând Statului .”(Istoria Partidului Comunist (b) al Uniunii Sovietice, fila 389, - Ediţia 1948 -).Aceste acţiuni au confirmat de asemenea indicaţiile Partidului nostru, indicaţii cuprinse în documentele Şedinţei Plenare a C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949. În raportul cu privire la sarcinile Partidului în lupta pentru întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi pentru transformarea socialistă a agriculturii, raport prezentat de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej la Şedinţa plenară a C.C. din 3-5 martie, se spune:“Introducerea consecventă a acestei politici şi trecerea la organizarea socialistă a agriculturii, va duce la o extremă ascuţire a luptei de clasă, la ţară, chiaburii, pentru a-şi menţine poziţiile lor de jaf, exploatare şi influenţă asupra ţărănimii sărace şi mijlocaşe, şi-au revărsat ura lor feroce prin cele mai diverse metode, de la cele mieroase şi făţarnice ale vicleniei, până la actele duşmănoase ale sabotajului criminal”.În adevăr, în aceste regiuni existau grupuri subversive care se sprijineau pe chiaburi şi care pregăteau acţiunile contrarevoluţionare; 1. chiaburii refuzând să predea grâul la colectare instigând şi pe ţăranul sărac şi mijlocaş să procedeze la fel; 2. ei au comis acte de teroare împotriva activiştilor de Partid şi împotriva organelor de Stat de la sate;3. ei au devastat instituţiile de Stat de la sate (primării, şcoli, cămine culturale, cooperative, posturi de miliţie) şi au distrus firele telefonice;4. au incendiat maşinile de treer şi cerealele;5. au atacat convoaiele de căruţe care duceau grâul colectat spre centrele de colectare;6. au ameninţat cu aruncarea în aer a magaziilor “Comcerealului”.Acţiunile contrarevoluţionare din judeţele Bihor şi Arad nu au fost deci acţiuni spontane ale maselor de ţărani săraci şi mijlocaşi, ci ele au fost pregătite cu mult mai înainte de elementele duşmănoase, iar izbucnirea lor violentă cu antrenarea unei părţi din massa ţărănimii muncitoare, a avut loc în momentul, când nemulţumirile ţăranilor puteau fi speculate mai uşor, adică în momentul treierişului, când se punea problema predării cotelor la colectare şi plata pentru muncile agricole.Învăţămintele studiului Istoriei P.C. (b) al U.R.S.S. ca şi indicaţiile Partidului nostru ne ajută să vedem, că faptele petrecute în judeţele Bihor şi Arad,

127

constituie acţiuni chiabureşti contrarevoluţionare îndreptate împotriva clasei muncitoare şi a Partidului său, împotriva regimului nostru de democraţie populară.Cele întâmplate în judeţele Bihor şi Arad ne arată, că duşmanul de clasă la sate există şi că el în disperare, pentru a-şi menţine poziţiile pe care le pierde, recurge la acţiuni contrarevoluţionare .Elementele exploatatoare, indiferent cărei naţionalităţi aparţin, pentru a-şi menţine poziţiile lor, se unesc.Acest lucru s-a întâmplat şi în judeţele Bihor şi Arad unde chiaburii români şi unguri au condus acţiunile contrarevoluţionare, fără a ţine seama de naţionalitate şi s-au unit în ura lor împotriva R.P.R.Faptele din judeţele Arad şi Bihor ne mai arată, că în acţiunile lor contrarevoluţionare chiaburii se bazează în deosebi pe elementele legionare, maniste, rămăşiţele partidelor istorice, elemente deblocate din armată, pe o parte a preoţilor de la sate, în special pe cei catolici şi unii conducători ai culturii baptist.Acţiunile chiabureşti au mai arătat, că duşmanul de clasă îşi întemeiază activitatea sa contând pe ajutorul puterilor imperialiste şi pe ataşamentul lui faţă de acţiunea trădătoare a lui Tito, fapte constatate prin instigările, că vin americanii în ajutor şi prin lozincile strigate, lozinci care salutau pe Tito.Cauzele acţiunilor chiabureştiFaţă de ofensiva noastră pentru îngrădirea puterii chiaburilor şi dezvoltarea formelor socialiste în agricultură, chiaburimea satelor din judeţele Bihor şi Arad a trecut la agresiuni împotriva organelor puterii locale (a comitetelor provizorii) şi a membrilor de Partid.Cauza principală deci, este ascuţirea luptei de clasă la sate.Izbucnirea ei violentă în aceste regiuni, se datoreşte următoarelor cauze:1. Existenţa organizaţiilor subversive în regiunile unde au izbucnit acţiunile chiabureşti. Aceste organizaţii subversive, aşa cum se va vedea din expunere, au pregătit cu mult timp înainte tulburările, atât din punct de vedere al practicei de luptă, cât şi în ceea ce priveşte acţiunea politică de instigare.2) Lipsa de vigilenţă a organelor de Securitate, care deşi ştiau despre activitatea şi planurile acestor organizaţii subversive, n-au luat măsuri pentru depistarea şi arestarea membrilor ei, astfel că au reuşit să-şi pună în aplicare planurile lor. Din materialul informativ existent reiese, că acţiunea era fixată pentru data de 5 iulie a.c., şi numai aşteptarea secerişului şi colectărilor, au făcut ca ea să fie

128

amânată pentru perioada de timp în care starea de spirit a ţărănimi este mai agitată şi mai uşor de manevrat. Organele noastre, deşi ştiau despre pregătirile duşmanului, din lipsă de vigilenţă şi de spirit de orientare n-au acţionat la timp pentru a-le preîntâmpina.3) Organizaţiile de Partid au dus o slabă muncă politică la sate, astfel că ţărănimea săracă şi mijlocaşă a putut fi influenţată de duşmanul de clasă. Organizaţiile de Partid şi organizaţiile de masă din comune au dat dovadă de lipsă de vigilenţă de clasă, lăsând ca elemente oportuniste şi duşmănoase să se strecoare în conducerile acestora. Cu unele excepţii, membrii de Partid au luat parte la aceste acţiuni iar în comuna Taunteu, jud. Bihor, a fost nevoie să fie arestaţii Comitetului Provizoriu, secretarul Organizaţiei de Bază, Preşedintele U.T.M., Preşedintele Sindicatului de Salariaţi Agricoli şi Preşedinta U.F.D.R., deoarece fuseseră în fruntea rebelilor.În rândurile femeilor munca politică a fost ca şi inexistentă, astfel că ele au devenit o uşoară masă de manevră în mâinile elementelor chiabureşti instigatoare.4) Organele de Stat n-au cunoscut situaţia în judeţe revendicări ale ţărănimii sărace la muncile agricole, seceriş, maşini de treer şi Gospodării de Stat, astfel că elementele instigatoare au găsit terenul prielnic pentru desfăşurarea acţiuni lor. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 66-90).

Răscoala din Rogogeşti. Dar protestele împotriva colectivizării nu se vor reduce la judeţul Bihor. În comuna Rogogeşti, judeţul Rădăuţi, au loc incidente la 31 iulie 1949. Ţăranii protestează împotriva sistemului de colectare. În cursul incidentelor miliţianul din comună este bătut de ţăranii răsculaţi. Iată cum sunt relatate evenimentele de către organele de securitate pe baza informaţiilor oferite de Direcţiunea Regională de securitate Suceava: „În ziua de 31 iulie 1949, au venit îndrumători ai PMR în comuna Rogogeşti, pentru a lămuri pe săteni în privinţa strângerii recoltei la arie şi a celorlalte măsuri luate de guvern pe linia înfăptuirii socialismului la sate. După ce procurorul Văsescu Radu şi tov. Ianciuc au lămurit mai multe persoane din comună cu privire la măsurile luate de guvern, în momentul când intenţiona să părăsească comuna, au fost opriţi de un grup de săteni femei şi copii, care pe un ton provocator au început să insulte pe îndrumătorii P.M.R, culminând cu lovirea acestora cu pietre şi prin strigăte că „nu vrem colhoz ca în Rusia, au venit hoţii să ne fure pâinea’’, „afară cu bolşevicii, nu avem nevoie de autorităţi comuniste’’ (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 97).

129

Răscoala din Arad. Focul răscoalei izbucneşte la începutul lunii august 1949 şi în judeţul Arad. Sunt implicate comunele Gurba, Chereluş, Sepreuş, Motiori, Someşgheş, Apateu, Berechiu, Sintea Mare, Atea, Siclău. Ca şi în răscoala din Bihor, revendicările ţărăneşti vizează stoparea sistemului colectărilor şi renunţarea la instituirea structurilor colectiviste. Sunt incendiate sediile Comitetelor Provizorii, iar preşedintele Sfatului Popular trimis să calmeze populaţia este bătut. Pentru a proteja zona de intervenţii din afară, ţăranii rup firele telefonice şi blochează intrările în comune. Cu toate acestea, intervenţia trupelor de miliţie şi securitate nu va întârzia. Toate comunele răsculate sunt ocupate de trupe de miliţie şi securitate. În comunele Gurba şi Chereluş vor fi staţionate un pluton de puşcaşi şi cinci miliţieni; în comuna Sintea Mare, un pluton de puşcaşi şi cinci miliţieni; aceleaşi forţe vor fi staţionate şi în comunele Adea, Mişca, Soclău. Măsurile sunt dure şi urmăresc atât intimidarea populaţiei, cât şi forţarea reluării campaniei agricole.(ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 19) Ca şi în cazul represiunii din Bihor, se recurge la execuţii fără judecată, trupurile celor împuşcaţi fiind lăsate în văzul tuturor. Pentru a masca ilegalitatea execuţiilor, organele de securitate au raportat că participanţii la răscoală au fost împuşcaţi deoarece au încercat să fugă şi nu s–au supus somaţiilor. Astfel, la Someşgheş sunt împuşcaţi Ioan Faur şi Gheorghe Margine; la Sepreuş, Teodor Pârvu, Ioan Stana, Ioan Pârvu şi Mihail Iancicău; la Apateu, au fost „suprimaţi după somaţiile legale’’, după cum menţionează raportul organelor de securitate, Simion Stana, Ioan Mangu, Petru Mot; la Berechiu, a fost împuşcat Petre Ilonca. În total, represiunea din judeţul Arad se va solda cu 12 execuţii. Arestările vor urma la scurtă vreme. Din comuna Sepreuş vor fi arestate 57 de persoane; din comuna Apateu, 22 persoane; din comuna Berechiu, 18 persoane; din comuna Motiori, 10 persoane; iar din comuna Someşgheş, 4 persoane. Deportările vor începe la 3 august, când prima garnitură cu 33 de persoane va pleca din staţia Cermeiu. (ASRI, FD, dos nr. 4638, f. 21–22).

Etapele reprimării răscoalei din Arad. Acţiunile de reprimare s–au derulat după un plan întocmit de Comandamentului Unic Arad la 2 august 1949 (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 19-22).

PLAN DE LUCRU

A. Pentru ziua de 2 august 19491. Activitatea în comunele: Sepreus, Apateu, Berechiu şi Somosghes.

130

Se va continua o acţiune de identificare prin organele Miliţiei şi Securitate, a elementelor aţâţătoare la rebeliune.Se va trece la acţiunea de determinare a populaţiei de a relua muncile agricole cu respectarea strictă a prevederilor legale. Aceasta se va face de elementele din Miliţie şi organele administrative locale, în zonele unde s-au produs manifestări, cu sprijinul unităţilor de Grăniceri şi Securitate.

2. Activitatea în comunele: Gurba, Cherelus, Sintea Mare, Adea şi Soclau.Pentru a determina populaţia din aceste comune care fac un treerat anarhic, să intre în legalitate, se va duce o acţiune în forţă, de organele Miliţiei sprijinite de Unităţi de Securitate, aşa cum se arată mai jos:- Un pluton puşcaşi şi cinci miliţieni în comunele Gurba şi Cherelus.- Un pluton puşcaşi şi cinci miliţieni în comuna Sintea Mare.- Un pluton puşcaşi şi cinci miliţieni în comuna Adea; în măsură de a interveni cu un pluton la Misca sau Chisneau Cris.- Un pluton puşcaşi şi cinci miliţieni în com. Soclau.

B. În noaptea de 2/3 august 1949. Se va trece la acţiuni de represalii aşa cum se arată în tabelele alăturate.

- Toate persoanele ridicate în vederea evacuării vor fi aduse la Cermei şi adăpostite în localul şcolii, astfel ca la ora 4.00, în ziua de 3 august 1949 să poată fi îmbarcate în garnitura C.F.R.- Această operaţiune se va face prin grija Miliţiei şi Securităţii, ajutaţi de Comandantul unităţii din garnizoana respectivă şi folosind mijloacele locale.C. În ziua de 3 august 1949 şi următoarele: Se va duce o intensă acţiune în toată zona Arad pentru a determina populaţia să treacă la muncile agricole potrivit prevederilor legale, aşa cum se arată mai jos:Zona jud. Arad se împarte în cinci (5) subzone - în interiorul cărora se vor duce acţiuni pentru restabilirea ideii de autoritate; a da sprijin autorităţilor locale şi eventual a ridica persoanele ce au fost identificate ca instigatori. Această acţiune se va duce de Unităţile din Trupele de Securitate şi Miliţie.2) În subzona 2: - două plutoane din Batalionul 6 Securitate cu patru maşini, vor merge pe traseul de mai jos; oprindu-se în fiecare comună unde vor lua contact cu Sfaturile Populare şi organele Miliţiei locale; aceasta în scopul de a le sprijini punerea în aplicare a planului agricol.

131

- Plot. 1: pe traseul Siria - Măderat - Târnova-Silindia-Mocrea-Ineu-Sicula-Seleus-Pâncota-Siria.

- Plot. 2: pe intinerariul: Sf. Ana - Simandul de Sus-Chişineu - Cris - Cherelus - Sintea Mică - Olari - Sf. Ana.b) În subzona 3:

Plot. 3 pe itinerariul: Simandul de Sus - Pădureni Zerind - Vârsad - Piluoul - Grăniceri - Siclău-Socodor-Sânmartin-Mandruloc - Mancea.c) În subzona 4:- Plot. 4 cu două maşini pe intinerariul: Arad-Livada – Zimandul Nou-Sf. Ana - Păulis - Sâmbeteni-Mândruloc-Glogovăţ Arad.d) În subzona 5:

- Plot. 5 cu două maşini pe intinerariul: Arad-Turnu Rovine-Peregul - Nădlac - Seitin - Pecica - Zădârlac - Aradul Nou - Arad.Efectivele ce vor patrula în subzonele arătate mai sus vor putea fi mărite în raport cu ultimele informaţiuni.

COMANDAMENTUL UNIC ARAD

NOTA CU REZULTATELE APLICĂRII PLANULUI DE LUCRU

În noaptea de 2/3 august 1949, s-a făcut reconstituirea actelor de rebeliune din comunele: Sepreuş, Someşgheş, Apateu şi Berechiu, cu elementele care au antrenat populaţia din aceste comune.Rezultat:

- În comuna Someşgheş o parte din instigatori încercând să fugă şi nesupunându-se la somaţiile legale au fost împuşcaţi.Aceştia sunt:- Faur Ioan- Margine Gheorghe zis Iota

În com. Sepreuş deasemenea au încercat să fugă de sub excortă şi au fost suprimaţi după somaţiile legale:- Pârvu Teodor- Stana Ioan- Pârvu Ioan şi- Iancicau Mihail

132

Aceeaşi situaţie s-a petrecut şi în com. Apateu şi Berechiu, în care organele de Miliţie la somaţiile legale au suprimat pe:În Apateu:

- Stana Simion- Mangu Ioan- Mot PetruÎn com. Berechiu:- Ilonca Petru

Familiile rebelilor care au încercat să fugă de sub excortă şi nu s-au supus somaţiilor legale au fost ridicate şi evacuate pe C.F.R., în ziua de 03-08-49 ora 7,00.

În ziua de 03-08-49 în localităţile unde s-a făcut reconstituirea ca şi în celelalte comune unde se găsesc trupe de Grăniceri şi Securitate şi anume:Someşgheş, Berechiu, Apateu, Sepreuş, Gurba, Cherelu Sintea Mare, Atea şi Siclău.S-a trecut la muncile agricole respectându-se întocmai ordinele în vigoare.În restul comunelor din jud. Arad, s-au deplasat unităţi din Batalionul 6 Securitate în maşini după traseul stabilit în planul de lucru cu misiunea de a se opri atât cât este necesar, pentru ca împreună cu Organele Administrative locale să pună în aplicare planul agricol. Operaţiunea este în curs de cercetare şi executare. (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 19-22).

Cine sunt participanţii la răscoala din judeţul Arad? Întrucât ei provin din familii de condiţie economică şi intelectuală diferită, este greu de formulat o regulă generală care să explice adeziunea la revoltă. Din rapoartele întocmite de organele de securitate se pot reconstitui date minimale despre persoanele care au participat la răscoală, unele din acestea fiind împuşcate în cursul represiunii. Astfel, din comuna Sepreuş au participat Ioan Ştefănuţ, pretor, proprietarul unei suprafeţe de 8 iugăre pământ, cu antecedente politice în Partidul Naţional Ţărănesc; Teodor Pârvu, avocat, fiu de chiabur, şi el cu activitate în Partidul Naţional Ţărănesc; Tascău, învăţător; Teodor Ban, chiabur, proprietarul unei suprafeţe de 13 iugăre pământ şi al unui cazan de ţuică; Ioan Stana, proprietar de prăvălie şi cazan de ţuică; Ioan Garai, proprietar a 6 iugăre de pământ şi batoză; Iosif Pârvu, chiabur; Ioan Sârbu, invalid; Petre Iancicău, proprietarul a 3 iugăre pământ, cismar; Faur Mitroi, muzicant, proprietarul a 4 iugăre de pământ; Mihail Petraş, poseda 4 iugăre de pământ; Ioan Chirilă, membru al Partidului Muncitoresc Român; Gheorghe Ban, adventist; Dumitru

133

Petru Pitaş, adventist; Simion Catrinţa, chiabur, proprietarul a 9 iugăre de pământ şi al unei batoze, fost legionar; Mandor Seivelt, proprietar a 13 iugăre pământ şi al unei băcănii; Peter Pârvu, ofiţer deblocat în 1947; Gheorghe Pârvu, agent sanitar; Ioan Pârţan, Mihail Velici, Teodor Ţurcuş, Petru Gabor, Simion Gabor, Iosif Gabor, Simion Suciu, toţi ţărani mijlocaşi; Ioan Stana, învăţător. (ASRI, FD, dos.nr. 4638, f. 23–26). Datele despre participanţii din comuna Apateu conţin mai multe informaţii. Astfel, printre ei se numără Petru Stana, născut în 1891, proprietar a 36 iugăre de pământ; Simion Stana, proprietarul a 36 iugăre de pământ; Nicolae Botaş, născut în 1905, proprietar al unui teren de 1 iugăr; Ioan Botaş, născut în 1899, cu 10 iugăre de pământ; Petru Miron, născut în 1919, ţăran sărac, membru al Partidului Muncitoresc Român din 1946; Ioan Mangu, născut în 1915, cu 20 iugăre de pământ; Florian Mangu, născut în 1880, baptist, cu 3 iugăre pământ; Petru Stan, cu 3 iugăre pământ; Gavrilă Blidar, născut în 1910, cu 7 iugăre pămânăt; Teodor Fitu, născut în 1931, cu 2 iugăre pământ; Petru Moţ, născut în 1896, născut în 1896, cu 17 iugăre pământ; Petru Bancea, născut în 1891, cu 4 iugăre pământ; Nicolae Piroş, născut în 1907, cu 8 iugăre pământ; Teodor Hulea, născut în 1924, cu 4 iugăre pământ; Gheorghe Iuga, născut în 1897, de confesiune reformat, fără pământ; Bujor Iuga, născut în 1928, fără avere; Cornel Iuga, născut în 1930, fără avere; Teodor Ungur, născut în 1932, fără avere.(ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 28–30).

Răscoala din Calafindeşti. De o mare intensitate sunt şi incidentele din comuna Calafindeşti, judeţul Suceava, unde ţăranii atacă postul de miliţie şi sediul Comitetului Provizoriu. protestând împotriva planurilor de colectare şi a reţinerii persoanelor care se opuseseră înfiinţării colhozului în comună. Represiunea va fi deosebit de sângeroaseă, înregistrându–se, după unele surse, 4 morţi, numeroşi răniţi şi 13 arestări. Printre participanţii la răscoală pot fi amintiţi: Ion Băncescu, născut în 1911, proprietarul unui teren de 2,50 hectare, cu antecedente în Partidul Naţional Ţărănesc; Silvestru Lazurcă, născut în 1924, proprietarul unui teren de 2,45 hectare, şi angajat ca om de serviciu la şcoala din comună; Marcian Lavric, născut în 1908, cu 3 hectare pământ; Pamfil Herman, născut în 1925, cu 3 hectare şi vite, membru în Frontul Plugarilor; Pamfil Ciobanu, născut în 1926, cu 2 hectare pământ şi vite; Dumitru Diaconescu, născut în 1929, cu 4 hectare şi vite; Filon Prepeliţă, cu 2 hectare pământ şi vite, membru în PMR; Casian Popovici, născut în 1922, cu 2 hectare şi antecedente în Partidul Naţional Ţărănesc; Vasile Popescu, cu 5 hectare şi vite. (CPCA, dos. 5163/1992, f.1–2; ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 93–94).

134

Într–un document intitulat Referat privind răscoala din com. Calafindeşti, jud. Rădăuţi din 29 septembrie 1949 sunt prezentate circumstanţele şi protagoniştii răscoalei, precum şi măsurile represive luat în urma protestelor împotriva colectărilor (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 93-96).

REFERATDirecţiunea Regională de Securitate Suceava, ne-a înaintat un dosar privitor la rebeliune ce a avut loc în ziua de 6 august 1949, în comuna Calafindeşti, jud. Rădăuţi.Din studierea dosarului rezultă următoarele:În dimineaţa zilei de 6 august 1949, Bancescu Ioan, (dispărut), fruntaş P.N.Ţ. - Maniu, a trecut la agitarea populaţiei din comuna Calafindeşti, strigând că Statul va lua toată recolta ce se va duce la arii, că se va face colhoz, şi că lumea va muri de foame.Împreună cu Lazurca Silvestru, Lavric Marcian şi Herman Pamfil, au încercat să–l forţeze pe Serg. major de Miliţie Dalcu Vasile, să elibereze un infractor arestat pentru instigare.

Nereuşind acest lucru, Bancescu Ion, împreună cu Lazurca Silvestru, Lavric Marcian, Herman Pamfil, şi ceilalţi menţionaţi în nota alăturată, s-au îndreptat spre postul de Miliţie, atacând pe miliţieni cu pietre, care au reuşit să-i îndepărteze numai după ce au făcut uz de armă.De la Miliţie, s-au îndreptat spre Sediul Comitetului Provizoriu, pe care l-au devastat, distrugând telefonul.Propuneri:Opinăm ca toţi vinovaţii să fie înaintaţi Justiţiei.Lotul este format din Bancescu Ioan, Popovici Casian, Popescu Vasile, Lavrig Loghin, Holofca Gheorghe, Lavrig Gheorghe, (dispăruţi), şi Lazurca Silvestru, Lavrig Marcian, Herman Pamfil, Ciobanu Pamfil, Diaconescu Dumitru, Prepelita Filon, şi Lazurca Sava (arestaţi).

Căpitan de securitate,Neldman Gh.

29 septembrie 1949LOTUL DE VINOVAŢI ÎN REBELIUNEA DIN COMUNA CALAFINDEŞTI CE URMEAZĂ A FI ÎNAINTAŢI JUSTIŢIEI

135

BANCESCU ION Născut la 23 sept. 1911, în com. Serbăuţi, jud. Suceava, fiu de ţăran mijlocaş, învăţător agronom epurat, are 2,50 ha pământ, casă vite, domiciliat în com. Calafindeşti, jud. Rădăuţi.Fruntaş P.N.Ţ. Maniu.A agitat populaţia din comuna Calafindeşti, spunând că Statul va lua recolta ce se va duce la arii.A condus populaţia la atacul postului de Miliţie şi la devastarea sediului Comitetului Provizoriu.

LAZURCA SILVESTRU

Născut la 3 august 1924, în comuna Calafindeşti, fiu de ţăran mijlocaş, posedă 2, 45 ha pământ şi salariu de 3.500 lei, fiind om de serviciu la şcoală. Neîncadrat politiceşte.A participat la atacarea postului de Miliţie, aruncând cu pietre.

LAVRIC MARCIAN Născut la 20 oct. 1908 în com. Calafindeşti, posedă 3 ha pământ, casă, vite, căsătorit având trei copii.Fost legionar.A luat parte la manifestaţia din faţa postului de Miliţie, strigând că nu vrea colhoz ca în Rusia, huiduind şi fluierând.

HERMAN PAMFIL Născut la 15 dec. 1925 în com. Clafindeşti. Posedă 3 ha pământ, vite, casă. Căsătorit, cu un copil.Fost încadrat în partidele istorice, în prezent înscris în Frontul Plugarilor.A trimis pe CIOBANU PAMFIL să adune populaţia din comună, trăgând clopotele de la biserică.A agitat populaţia din comună contra autorităţilor.

136

CIOBANU PAMFIL Născut la 7 iunie 1926, în com. Calafindeşti, posedă 2 ha pământ, vite, casă, domiciliat în com. Calafindeşti, neîncadrat politiceşte.

DIACONESCU Dobrogea-TRU

Născut la 15 august 1929, în com. Calafindeşti, fiu de ţăran fost chiabur, în prezent tatăl său posedă 4 ha pământ, casă, vite. Neîncadrat politiceşte.A tras clopotele la biserică împreună cu CIOBANU PAMFIL, agitând astfel populaţia.

PREPELITA FILON Născut la 7 oct. 1921, în comuna Calafindeşti, fiu de ţăran mijlocaş, posedă 2 ha pământ, vite, casă, este căsătorit, are 3 copii.În trecut a fost înscris în partidele istorice, în prezent, înscris în P.M.R.A tras clopotele de la biserică, agitând astfel populaţia.A stricat telefonul de la Comitetul Provizoriu.A strigat lozinci anti-sovietice şi împotriva regimului.

POPOVICI CASIAN Născut la 2 sept. 1922, în comuna Calafindeşti, posedă 2 ha şi jumătate pământ, este căsătorit, are doi copii.Fost manist activ.A participat la atacarea postului de Miliţie aruncând cu pietre în miliţieni, îndemnând şi pe alţii să facă acest lucru.A tras clopotele la biserică agitând populaţia.

POPESCU VASILE Născut în anul 1929 în comuna Calafindeşti, fiul lui Gheorghe şi Aurica, posedă 5 ha pământ, casă, vite. Neîncadrat politiceşte.Împreună Bancescu a cerut eliberarea unui reţinut de la postul de Miliţie care fusese arestat pentru instigare.A atacat Postul de Miliţie şi a devastat Sediul Comitetului Provizoriu.

LAVRIC LOGHIN Născut la 15 oct. 1904 în com. Calafindeşti,

137

posedă 6 ha pământ şi avere, mobilă, fost cârciumar, căsătorit având trei copii. Fost primar cuzist.A participat la atacarea postului de Miliţie şi a Sediului Comitetului Provizoriu.

HOLOFCA GHEORGHE

Născut la 22 iunie 1918 în com. Calafindeşti, posedă 5 ha pământ, casă, vite, este căsătorit, are trei copii. Fost legionar.A instigat populaţia pentru eliberarea unui reţinut de la Postul de Miliţie. A participat la atacarea postului de Miliţie, aruncând cu pietre, a strigat cuvinte injurioase la adresa regimului.

LAVRIC GHEORGHE

Născut în anul 1915 în com. Calafindeşti, fiul Mariei, este căsătorit, are un copil, posedă trei ha pământ, casă, vite.Fost legionar.A instigat populaţia până la atacarea postului de Miliţie.

LAZURCA SAVA Născut la 24 ian. 192..... în com. Calafindeşti, agricultor şi posedă 2 ha pământ, casă, vite, este încadrat în Frontul Plugari.Împreună cu Vasile (decedat), a atacat postul de Miliţie cu pietre.

(ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 93-96).

Răscoalele din Drăgoieşti şi Roşiori. Revoltele continuă în vara anului 1950, îndeosebi în timpul campaniei de colectare. La începutul lunii iulie au loc incidente în comunele Drăgoieşti şi Roşiori din judeţul Ialomiţa, ţăranii protestând împotriva planului de colectare, trăgând clopotele şi adunându–se în faţa postului de miliţie. (CPCA, dos. nr. 5578/1992, f.1–2; Dosarul, p. 188). La Roşiori organele de miliţie au intervenit rapid arestând trei chiaburi, dar la intervenţia unui grup masiv de ţărani au fost obligaţi să–i elibereze pe cei arestaţi. (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 162–172; Dosarul, p. 188). La fel au decurs evenimentele şi în comuna Drăgoieşti, unde organele de represiune au încercat să reţină mai mulţi chiaburi, provocând în acest fel reacţia ţăranilor din comună.

138

Înarmaţi cu furci, sape, coase, peste 500 de ţărani s–au adunat în faţa postului de miliţie, cerând eliberarea celor arestaţi. La refuzul organelor de represiune, ţăranii i–au dezarmat pe miliţienii şi securiştii care se aflau în local, au devastat birourile şi au distrus instalaţiile telefonice. (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 162–172; Dosarul, p. 188). Iată cum relatează Alexandru Enescu evenimentele din vara anului 1950: „La începutul lunii iulie 1950, în comună se oganizaseră arii pentru treieratul grâului. Cu această ocazie organele de stat au stabilit preluarea unor cantităţi importante de grâu drept cote. Ţăranii din comună s–au răzvrătit şi şi–au dus grâul acasă. Acelaşi lucru s–a petrecut în comunele învecinate Drăgoieşti şi Roşiori şi acest lucru a durat câteva zile’’. Represaliile nu au întârziat, după cum rezultă din aceeaşi mărturie: „În noaptea de 10 iulie 1950, sâmbătă spre duminică, părinţii mei Mihai şi Sevastiţa Enescu, precum şi sora mea, Aurelia Enescu din comuna Moviliţa au fost ridicate din locuinţă de către sublocotenentul de securitatea M. Andreescu şi plutonierul de securitate Bucur Vasile şi o grupă de ostaşi. Li s–a dat voie să ia din casă numai strictul necesar, fără bani şi fără mâncare. Am fost duşi la primărie unde a mai fost adusă şi familia Mihai şi Anghelina Matei. Bărbaţii au fost separaţi de restul familiei. În acea noapte securitatea şi primăria au întocmit inventare şi procese verbale de confiscare a averii mobile a tuturor celor arestaţi. (CPCA, dos. nr. 5578/1992, f. 1–2).

Revolte la Leul, Ghimpaţi, Cămineasa, Înfrăţirea. Ţăranii din comuna Leul, judeţul Romanaţi, refuză să predea cotele impuse prin planul de stat, acţiune urmată de descinderea organelor de securitate şi de numeroase arestări. (ASRI, FD, dos. 4640, f. 162–172; Dosarul, p. 189). Se înregistrează revolte şi la Ghimpaţi, judeţul Giurgiu şi în satul Cămineasca, comuna Schitu, unde trupele de intervenţie trag în răsculaţi. (CPCA, dos. nr. 3540/1991, f.1–2; CPCA, dos. nr. 6172/1992, f.2). În satul Înfrăţirea, comuna Plevna, judeţul Ialomiţa, ţăranii cer renunţarea la cote şi în semn de protest blochează întrarea în comună. (ASRI, FD, dos.nr. 4640, f. 23).

Răscoala din Vlaşca. Cauze. Cele mai mari incidente din 1950 au avut loc în nordul judeţului Vlaşca. Izbucnită iniţial în comuna Ciuperceni, răscoala s–a extins în comunele Siliştea, Purani, Baciu, Udeni, Cosmeşti, Blejeşti, Scurtu, Negreni, Sârbeni, Corbii Mari, Corbii Ciungi. După cum rezultă dintr–un raport întocmit de Direcţiunea Regională de Securitate Ploieşti la 7 iulie 1950 (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 152-153) răscoala ar fi izbucnit din cauza nivelului ridicat al cotelor.JUD. VLAŞCA

139

Încă din primele săptămâni ale lunii iunie starea de spirit a ţărănimii în legătură cu colectările a fost agitată. În acest sens a circulat zvonul că 80% din recoltă i se va lua producătorului. În urma investigaţiunii întreprinse pentru identificarea autorilor, au fost identificaţi numiţii Capsec Ioan, deblocat şi Marin Galvan, fost şef de sector P.N.Ţ.

De asemeni în comuna Ciuperceni numai o zi după ce predaseră producătorilor planurile de predare a cotelor, populaţia arăta foarte nemulţumită. Astfel în seara zilei de 9 iunie a.c. în timp ce Preşedintele Comitetului Judeţean era în susnumita comună, populaţia a cerut în masă, reducerea cotelor. Aici în urma investigaţiunilor, organele noastre au stabilit că cererile de scădere au fost tip, bătute la maşină, de către învăţătorul comunei anume Ionescu I. Marin, chiabur, proprietar a 22 ha teren arabil, fost căpitan în rezervă şi care în trecut a fost liberal.

O dată cu identificarea autorului, de către Organele noastre s-a trecut la reţinerea celui în cauză. Populaţia comunei, aflând de reţinerea învăţătorului, în număr foarte mare, a reacţionat, reţinând 2 activişti ai P.M.R.-ului în ziua de 6 iulie a.c. Faţă de această situaţie organele noastre cu organele Miliţiei s-au deplasat la faţa locului în aceeaşi zi, iar acolo au fost reţinuţi şi dezarmaţi.Pentru restabilirea ordinii, s-au deplasat la faţa locului comandantul Regionalei şi ajutorul împreună cu cca un pluton de ofiţeri şi subofiţeri de la Regională.

În urma operaţiunilor din această comună au fost 2 morţi şi 2 răniţi. Trecându-se la identificarea autorilor şi instigatorilor, aceştia au fost identificaţi, pentru care fapt s-au format echipe pentru prinderea acestora.

În comuna Siliţa, situată la numi 6 km de comuna Ciuperceni, populaţia s-a strâns în faţa Comitetului, au devastat sediul P.M.R.-ului, maltratând mai mulţi activişti, dintre care trei grav. În acest sens au fost trimise trupe de Securitate şi Miliţieni care au restabilit ordinea. Şi în această comună au fost 2 morţi şi 2 răniţi. S-a trecut la identificarea autorilor.

Astăzi 7 iulie a.c. orele 12 un grup de cetăţeni s-au strâns în comuna Blejeşti cu intenţia de a ataca G.A.S. din comună. (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 152-153).

Răscoala din Vlaşca . Secvenţele răscoalei nu diferă prea mult de cele derulate în judeţele Bihor şi Arad în vara anului 1949. Înarmaţi cu furci, topoare şi ciomege, ţăranii răsculaţi devastează sediile Comitetelor provizorii, atacă sediile Partidului Muncitoresc Român şi posturile de miliţie, întrerupând legăturile telefonice. Furia răsculaţilor s–a revărsat îndeosebi asupra simbolurilor puterii

140

comuniste: tablourile membrilor Secretariatului Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român sunt distruse, activiştii de partid sunt bătuţi sau alungaţi din comune. La Ciuperceni, răsculaţii vor lua ostateci un ofiţer de miliţie, doi ofiţeri de securitate şi împuternicitul Comisiei de Stat pentru Colectări. Principala revendicare a ţăranilor răsculaţi este, ca şi în celelalte revolte, desfiinţarea sistemului de colectare a produselor agricole.

Reprimarea răscoalei din Vlaşca. Represiunea răscoalei din Vlaşca a fost necruţătoare. Trupele de intervenţie au tras în răsculaţi, înregistrându–se morţi şi răniţi în majoritatea comunelor implicate în revoltă. La Ciuperceni, se înregistrează doi morţi şi doi răniţi, la Siliştea 3 morţi şi 7 răniţi, la Şopârleşti un rănit, la Udeni un mort şi 8 răniţi, la Corbii Mari 1 mort şi 2 răniţi, la Corbii Ciungi 1 mort şi doi răniţi, la Sârbeni, 2 morţi şi 4 răniţi. Au fost operate numeroase arestări, 285 persoane fiind reţinute şi anchetate.

Participanţii la răscoală. Răscoala din Vlaşca a dovedit încă o dată că sciziunea din interiorul ţărănimii era numai o iluzie a conducerii de partid pe care se clădiseră scenariul campaniei de colectivizare şi planurile de confiscare a pământurilor şi spoliere a păturii înstărite. Dintre liderii răscoalei din Vlaşca, se remarcă tocmai aceia cu suprafeţe modeste, ţărani care îşi apărau slabele resurse economice în faţa colectărilor abuzive. Marin Colibaşu, ţăran din Siliştea, împuşcat în timpul răscoalei, nu avea pământ deloc. Ion Onţică din Purani, şi el împuşcat mortal în timpul răscoalei, deţinea doar 1 hectar de pământ. Dintre ţăranii arestaţi sub învinuirea de a fi participat le răscoală pot fi aminţi: din Ciuperceni, Ioan Păun Petrescu, cu numai 4 hectare, Ioan A. Catrina (4 hectare), Constantin Traian (2,5 hectare), Constantin Ivănuş (1,5 hectare), Alecxandru Papuc (2 hectare), Peter Luciu (2 hectare, Dumitru Catrina (3 hectare). Din Siliştea pot fi amintiţi Ion Berbecaru (4 hectare), Sterea Bratu (3 hectare), Cornel P. Călin (4 hectare), Ilinca Trăistaru (2 hectare). Din Purani, pot fi amintiţi Oprea Ene (2,1 hectare), Ion Ene (3 hectare), Stanciu Ene (3 hectare). (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 154–159).

Revolta din Văguleşti. În septembrie 1950 se înregistrează incidente în satul Ungureni, comuna Văguleşti, judeţul Gorj. Preşedintele gospodăriei agricole din comună este bătut de răsculaţi, iar postul de miliţie local este atacat cu furie. Împotriva răsculaţilor vor fi trimise trupe de securitate care vor recurge la armamanet pentru reprimarea mişcării de protest (CPCA, dos.nr. 4957/1992, f. 1–2).

Răscoale împotriva colectărilor. Trăsături generale. Răscoalele

141

ţărăneşti din 1949–1950 s–au caracterizat prin amploarea manifestărilor şi intensitatea ciocnirilor, de unde şi violenţa represiunii, şi numărul mare de victime în rândul ţăranilor. Fie că atacau sediile administraţiei locale, ale structurii colectiviste sau postul de miliţie, fie că îşi îndreptau furia spre activiştii de partid sau reprezentanţii puterii în teritoriu, spre lucrătorii de miliţie sau ofiţerii de securitate, ţăranii răsculaţi aveau o revendicare comună: desfiinţarea sistemului de cote. Participarea masivă a ţăranilor săraci, unii dintre ei chiar fără pământ, arată că sistemul colectărilor masive practicat încă din 1948, şi intensificat după declanşarea campaniei de colectivizare, ameninţa să distrugă gospodăriile ţărăneşti şi să împingă satul românesc spre înfometare. Revoltele ţărăneşti dovedesc dorinţa ţăranilor de a–şi proteja avutul, de a–şi apăra producţia şi în cele din urmă de a asigura supravieţuirea familiilor. În această fază ţăranii nu sunt înregimentaţi în structurile colectiviste, au o mai mare libertate de iniţiativă, sunt total refractari în faţa propagandei comuniste şi acţionează în numele unui ataşament tradiţional la proprietatea asupra pământului.

Absenţa dimensiunii politice a răscoalelor. Pe de altă parte, coloratura politică a răscoalelor ţăraneşti este nesemnificativă. În ciuda eforturilor organelor de securitate de a corela nemulţumirile ţărăneşti cu activitatea unor persoane cu antecedente politice în vechiul regim (foşti naţional–ţărănişti, liberali sau legionari), nici o evaluare statistică nu susţine această teză. Ţăranii nu s–au răsculat fiindcă s–ar fi aflat sub influenţa vreunui partid politic sau a unei doctrine politice riguros exprimate. Atât de puternică a fost opoziţia gospodarilor din satele aflate sub presiunea colectivizării, încât revolta a capătat în cele din urmă un caracter general, până şi membrii Partidului Muncitoresc Român alăturându–se protestelor. „Organizaţiile de partid au dus o slabă muncă politică la sate’’, observă un raport al organelor de securitate întocmit în vara anului 1949, „astfel că ţărănimea săracă şi mijlocaşă a putut fi influenţată de duşmanul de clasă. Organizaţiile de partid şi organizaţiile de masă din comune au dat dovadă de lipsă de vigilenţă de clasă, lăsând ca elemente oportuniste şi duşmănoase să se strecoare în conducerile acestora. Cu unele excepţii, membrii de partid au luat parte la aceste acţiuni, iar în comuna Tauteu, judeţul Bihor, a fost nevoie să fie arestaţi membrii Comitetului Provizoriu, secretarul Organizaţiei de Bază, Preşedintele U.T.M., Preşedintele Sindicatului de Salariaţi Agricoli şi Preşedintele U.F.D.R., deoarece fuseseră în fruntea rebelilor’’ (ASRI, FD dos. nr. 4638, f. 69).

142

Regimul dă o interpretare politică răscoalelor. Regimul comunist a căutat însă cu insistenţă să dea o interpretare ideologică răscoalelor din anii 1949–1950. Din rapoartele organelor de securitate, dar şi din intervenţiile liderilor de partid reiese că nemulţimirile, agitaţiile, protestele şi răscoalele erau puse la cale şi susţinute de chiaburi, uneori cu amestecul unor persoane cu antecedente politice. Astfel, o explicaţie a incidentelor din comuna Drăgoieşti, judeţul Ilfov ar fi fost participarea unui grup de chiaburi printre care se numărau „Vlad Fierbinţeanu, Florea Vulpoi, Taiche Ivănescu, Tudorică Andrei, Niţu Oancea, Stancu Tănase, Grigore Nae Tache, Mielul Costică Ionescu, Anghel Iordache, Niculae Dinu, Minea Lazăr, Tudor G. Mihăilă, Constantin C. Matei membru P.M.R., şi Costică Paraschiv Tache, toţi foşti legionari şi manişti’’ (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 162–172; Dosarul, p. 189). Incidentele din comuna Leul, judeţul Romanaţi sunt explicate într–un raport al organelor de securitate prin instigările chiabureşti: „Niţă P. Matei, Ioniţă P. Matei, Dumitru P. Matei, Marin Dincă, Marin Vertaşu, Vasile Mustaţă, Radu Mustaţă, Ştefan Dincă şi Dumitru Marinescu, toţi posedând între 30–70 pogoane pământ, au trecut la acţiuni directe de instigare în rândurile ţăranilor săraci şi mijlocaşi din această comună, învăţându–i să nu ducă grâul la arii pentru treierat, întrucât va începe războiul, în urma căruia nu va mai fi nevoie să predea cote. În urma acestei acţiuni duşmănoase, ţăranii au început să–şi ducă grâul la ei acasă, refuzând să mai dea cote la colectare’’ (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 162–172; Dosarul, p. 189). Rezistenţa la colectare s–ar fi datorat, conform rapoartelor organelor de securitate, în exclusivitate instigaţiilor chiaburilor: „În urma instigării unor chiaburi care până în prezent nu au fost identificaţi, populaţia comunei Iepureni, judeţul Vlaşca, refuză să iasă la treier şi să dea cotele la colectare. Aceştia îşi duc grâul acasă, pe care după ce–l bat cu beţele, îl duc la moară şi–l macină’’ (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 162–172; Dosarul, p. 191). Chiaburii se dedau, după cum observau rapoartele organelor de securitate, la acte de sabotaj pentru a îngreuna campania de colectare: „Chiaburul Gancea Ioan din comuna Avrig, judeţul Sibiu, a încercat să saboteze campania de treierat prin introducerea unei spirale de 3 mm într–unul din pistoanele tractorului Deutz care fusese în reparaţie. Mecanicul care trebuia să facă proba tractorului a observat că garnitura de la injector trebuie înlocuită, fapt pentru care a demontat capacul tractorului, în urma căruia a găsit pe capul pistonului această spirală. De menţionat este că acest chiabur a fost PNŢ–ist de frunte, iar ca avere posedă pe lângă alte 2 garnituri de treier’’. (ASRI, FD, dos. nr. 4640, f. 162–172; Dosarul, p. 192).

143

Regimul dă o interpretare politică răscoalelor. Bihor şi Arad. Tot în această direcţie merg şi rapoartele securităţii privind revoltele ţărăneşti din judeţele Bihor şi Arad. Iată un fragment semnificativ dintr–un Studiu informativ redactat de organele de securitate la 12 august 1949: „În aceste regiuni’’, raportul se referă la judeţele Bihor şi Arad, „se pregăteau grupuri subversive care se sprijineau pe chiaburi şi care pregăteau acţiunile contrarevoluţionare, chiaburii refuzând să predea grâul la colectare, instigând şi pe ţăranul sărac şi mijlocaş să procedeze la fel; ei au comis acte de teroare împotriva activiştilor de partid şi împotriva organelor de stat de la sate; ei au devastat instituţiile de stat de la sate (primării, şcoli, cămine culturale, cooperative, posturi de miliţie) şi au distrus firele telefonice; au incendiat maşinile de treier şi cerealele; au atacat convoaiele de căruţe care duceau grâul colectat spre centrele de colectare şi au ameninţat cu aruncarea în aer a magaziilor Comcerealului. Acţiunile contrerevoluţionare din judeţele Bihor şi Arad nu au fost deci acţiuni spontane ale maselor de ţărani şi mijlocaşi, ci ele au fost pregătite cu mult mai înainte de elementele duşmănoase, iar izbucnirea lor violentă cu antrenarea unei părţi din masa ţărănimii muncitoare, a avut loc în momentul când nemulţumirirle ţăranilor puteau fi speculate mai uşor, adică în momentul treierişului, când se punea problema predării cotelor la colectare şi plata pentru muncile agricole’’ (ASRI, FD, dos. nr. 4638, f. 67)

Diabolizarea chiaburilor în discursul politic. Sursele sovietice. Atacurile împotriva chiaburilor veneau şi din partea liderilor de partid. Această retorică agresivă are rădăcini deopotrivă în practica discursului politic leninist şi stalinist, şi în miezul ideologic al colectivizării, aşa cum apare el expus în plenara din 3–5 martie 1953. Lenin observa în 1919 la Congresul al VIII–lea al Partidului Comunist din Rusia că „faţă de chiaburime, de burghezia sătească, politica Partidului Comunist din Rusia constă într–o luptă hotărâtoare împotriva tendinţelor lor exploatatoare, în sfărâmarea împotrivirii lor faţă de politica sovietică’’ (Stalin, O, XI, p. 114–115). Pregătind campania de deschiaburire, Stalin preciza în 1927 că „împotriva chiaburului trebuie să lupţi cu măsuri de ordin economic şi pe baza legilor sovietice’’ (Stalin, O, X, p. 325). Recunoscând eficacitatea mijlocelor represive, Stalin anunţa în aprilie 1928 că „partidul a intervenit în campania colectărilor şi a lovit în elementele chiabureşti speculante’’ (Stalin, O, XI, p. 54). La sfârşitul anului 1929, descriind noua dimensiunea a campaniei de deschiaburire, Stalin declara că partidul a trecut de la politica de îngrădire a tendinţelor exploatatoare ale chiaburimii la politica de

144

lichidare a chiaburimii ca clasă. (Stalin, O, XII, p. 177). Diabolizarea chiaburilor în discursul politic. Varianta românească.

Liderii comunişti din România au adoptat modelul sovietic care fixa în centrul politicii agrare distrugerea păturii înstărite de la sate, singura capabilă să coaguleze o rezistenţă puternică împotriva proiectelor colectivizante. Succesul implantării colhozului în satul românesc ar fi depins de spargerea solidarităţii ţărăneşti şi aplicarea principiului diviziunii pe baze economice. Satul românesc urma să devină scena unei bătălii care avea ca obiectiv distrugerea proprietăţii şi instalarea în scurtă vreme a unui belşug generalizat. Probabil că la acest scenariu se referea şi Lucreţiu Pătrăşcanu cănd observa că „lupta ţărănimii muncitoare se îndreaptă cu toată hotărârea ei şi împotriva chiaburimii satelor’’ (Pătrăşcanu, S, p.173). Rădăcinile sovietice ale discursului diabolizării chiaburimii sunt proclamate de Gheorghiu–Dej încă de la începutul colectivizării. La 22 august 1949 el declara: „Călăuzindu–ne după bogata experienţă a colectivizării agriculturii în U.R.S.S., să continuăm a aplica cu fermitate politica de clasă la ţară, sprijinind ţărănimea muncitoare, cimentând alianţa ei cu clasa muncitoare şi ducând o luptă neîntreruptă pentru îngrădirea chiaburimii’’ (Dej, AC, 1955, p. 261). Gheorghiu–Dej susţinea o politică de marginalizare, prin epurări din toate structurile politice şi deposedări de proprietăţi. „Pe alocuri, în organele de conducere ale Frontului Plugarilor se infiltrează elemente chiabureşti, antimuncitoreşti şi anticomuniste. După alegeri’’, Gheorghiu–Dej se referea la alegerile din noiembrie 1946, „conducerea Frontului Plugarilor a hotărât înlăturarea din organele de conducere ale Frontului Plugarilor a elementelor chiabureşti şi transformarea Frontului Plugarilor în organizaţia ţărănimii muncitoare’’ (Dej, AC, 1955, p. 110). Chiaburii erau descrişi ca duşmani de clasă şi puteau deveni obiectul sancţiunilor sau restricţiilor în cele mai diverse domenii, ajungându–se până la interzicerea dreptului de a vota. „Sunt înlăturaţi de la vot exploatatorii, duşmani ai poporului muncitor, duşmani ai păcii, duşmani ai independenţei şi suveranităţii naţionale a ţării noastre, slugi credincioase ale imperialiştilor americani şi englezi: foşti moşieri, foşti patroni de fabrici, bancheri, mari negustori, chiaburi’’, se spune într–un manifest electoral din 1950. „Acestora legea nu le dă dreptul să se pronunţe asupra oamenilor chemaţi să conducă treburile obşteşti’’ (Manifestul, p. 5). Dacă procesul de colectivizare înregistra o încetinire, acest lucru nu se putea datora decât „instigaţiilor’’ şi „uneltirilor’’ chiaburimii, categorie pe care regimul comunist era hotărât s–o lichideze cât mai repede. „La sate’’, observa Gheorghiu–Dej în 1951,

145

„duşmanul de clasă desfăşoară o luptă înverşunată, cu scopul de a submina alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare – baza regimului de democraţie populară. Chiaburimea se străduieşte să folosească legăturile sale şi starea de înapoiere a satului nostru pentru a–şi menţine influenţa la ţară. Chiaburii duc o luptă disperată împotriva transformării socialiste a agriculturii. Acolo unde s–au creat gospodării colective, chiaburii încearcă să pătrundă în ele pentru a le submina pe dinăuntru’’ (Dej, AC, 1955, p. 423). Având ca suport ideologic discursuri politice de acest gen, organele de securitate se considerau îndreptăţite să descrie rezistenţa împotriva sistemului de cote ca o împotrivire a clasei chiabureşti la proiectul colectivizării. Întrucât datele realităţii erau ignorate sau deformate în funcţie de coordonatele discursului dominant, documentele de arhivă conţinând rapoarte ale organelor de securitate privind implicarea chiaburilor în acţiuni ostile colectivizării trebuie tratate cu prudenţă.

Cauzele revoltelor din anii 1958–1962. Încheierea campaniei de lichidare a chiaburimii a fost semnalată abia spre sfârşitul deceniului cinci. Raportul la cel de–al treilea Congres al Partidului Muncitoresc Român recunoştea că „a fost lichidată chiaburimea, cea mai numeroasă clasă exploatatoare, desfiinţându–se astfel ultimele forme de proprietate capitalistă din agricultură’’ (Congres, III, p. 647). În aceste condiţii, analiza revoltelor ţărăneşti izbucnite după 1958 nu mai poate invoca amestecul chiaburilor. După zece ani de la debutul colectivizării, pătura înstărită de la sate fusese distrusă, iar în locul său apăruse un nou grup social care îşi întemeia legimitatea pe mecanismele birocratice ale structurilor colectiviste. În jurul Gospodăriilor Agricole Colective şi al Gospodăriilor Agricole de Stat s–a dezvoltat un aparat birocratic care, împreună cu organele de partid şi administraţia locală, va deveni principalul administrator al beneficiilor noilor structuri, adevărate centre de putere şi distribuire a privilegiilor. Împotriva acestei noi clase de îmbogăţiţi, ei înşişi simboluri ale puterii comuniste, se vor ridica ţăranii după 1958, iar revoltele lor vor urmări acum un alt obiectiv. Dacă revoltele anilor 1949–1950 au un caracter accentuat economic, protestele împotriva cotelor semnalând agravarea situaţiei gospodăriilor ţărăneşti, la sfârşitul anilor ’50 contestarea structurilor colectiviste simbolizează de fapt lupta împotriva regimului comunist, în fapt ultima încercare de desprindere de un model care era văzut ca un import forţat din Uniunea Sovietică. Motivaţia condamnărilor din această perioadă reflectă această distincţie. Decretul 183/1949, folosit la începutul deceniului cinci pentru a sancţiona nerespectarea planului de colectări, face loc acum art. 209 din Codul

146

Penal, un mijloc prin care este sancţionată „crima de uneltire împotriva ordinei sociale’’. După înfrângerea rezistenţei din munţi, combaterea răzmeriţelor ţărăneşti din anii 1958–1962 a constituit ultimul act din ofensiva pentru consolidarea regimului comunist în România.

Revolta de la Pisica, 1958. Agitaţiile încep să se facă simţite la începutul anului 1958. În ianuarie au loc incidente în comuna Pisica, raionul Măcin, regiunea Galaţi, unde ţăranii adunaţi în faţa Sfatului Popular cer desfiinţarea structurii colectiviste şi restituirea cererilor de înscriere în gospodăriile agricole colective. Dumitru Pilaf relatează că la 15 ianuarie 1958 „în timp ce lucra în biroul său de la sediul Gospodăriei Agricole Colective, a văzut cum o mulţime de oameni au intrat în curtea gospodăriei aducând cu forţa pe secretarul sfatului popular, că aceştia strigau cu glas tare să li se restituie cererile de înscriere în G.A.C.’’ Printre participanţii la aceste incidente s–au aflat şi Costică Trişcu, Zisu Rolea şi Dumitru Pletea. În procesul care a avut loc la Tribunalul Militar Constanţa în septembrie 1958, cei trei sunt caracterizaţi ca „elemente ostile şi duşmănoase transformării socialiste a agriculturii’’. Ei se făcuseră vinovaţi, conform opiniei instanţei militare, de manifestări contra Gospodăriei Agricole Colective din comună, „cerând cu glas tare să li se restituie cererile de înscriere în G.A.C., strigând lozinci precum ‘jos colectivul’, ‘nu vrem colectiv’ şi forţând organele de partid ale puterii locale să le dea înapoi aceste cereri, fapt de natură a prezenta un pericol pentru securitatea statului’’. (ASRI, FD, dos. nr. 294–C11, f. 294; AT 1–2/1994; Dosarul, p.48).

Revolte în 1958. În ianuarie 1958, în comuna Isaccea, judeţul Tulcea, ţăranii cer ieşirea din gospodăria agricolă colectivă, iar la intervenţia echipajului de miliţie reacţionează violent răsturnând maşina acestora. (CPCA, dos. nr. 5085/1992, f. 1–2; Dosarul, p. 48). La 18 ianuarie 1958, în comuna Hânguleşti, regiunea Galaţi, ţăranii se adună în faţa gospodăriei agricole colective şi cer distrugerea cererilor de înscriere.(ASRI, FD, dos. nr. 294–C11, f. 297; Dosarul, p. 48). Incidente similare au loc la sfârşitul lui ianuarie 1958 în comunele Luncaviţa şi Vânători, regiunea Galaţi, unde ţăranii protestează în faţa Sfatului Popular solicitând distrugerea cererilor de înscriere în GAC.(ASRI, FD, dos. nr. 294 C11, f. 294, 297). Revoltele continuă în vara anului 1958, când se semnalează incidente în comuna Găneşti, judeţul Mureş (CPCA, dosar nr. 3918/1991, f. 1; Dosarul, p. 49) şi în comuna Sântămăria, judeţul Braşov (ASRI, FD, dos. nr. 294–C11; Dosarul, p.49)

Revolte ţărăneşti în 1959. Deşi Gheorghiu–Dej anunţa că 2 milioane de

147

familii dintr–un total de 3,6 milioane „au păşit cu hotărâre şi încredere pe calea arătată de partid, calea agriculturii socialiste’’ (Dej, AC, 1959, p. 628), protestele împotriva structurilor colectiviste au continuat în 1959. Ţăranii din comuna Condrea Tecuci, regiunea Galaţi se adresează în februarie 1959 Consiliului de Miniştri pentru a cere ieşirea din gospodăria agricolă colectivă (ASRI, FD, dos. nr. 294 C11, f. 288; Dosarul, p.50). În comuna Giubega, Băileşti, regiunea Oltenia, 30 de ţărani solicită retragerea din Gospodăria Agricolă Colectivă (ASRI, FD, dos. nr. 294 C11, f. 313; Dosarul, p. 50). În aprilie 1959 ţăranii din comuna Cioroiaşi, Băileşti, regiunea Oltenia, ţăranii pătrund în sediul Gospodăriei Agricole Colective şi ard cererile de înscriere (ASRI, dos.nr. 294 C11, f. 332; Dosarul, p. 51). În iunie 1959, în comuna Ciupercenii Noi, Calafat, ţăranii devastează sediul Gospodăriei Agricole Colective, iar activiştii de partid trimişi să–i pacifice sunt alungaţi din sat, după ce maşina le este răsturnată de răsculaţi (ASRI, FD, dos. 294 C11, f. 336; Dosarul, p.51). La 24 iunie 1959 ţăranii din comuna Dăbuleni, regiunea Oltenia, devastează sediul Sfatului Popular, iar activiştii de partid sunt bătuţi şi alungaţi. (ASRI, FD, dos. nr. 335–C13, f. 232; Dosarul, p. 51). La începutul lui august 1951 au loc incidente în comuna Cuceu, regiunea Cluj, unde peste 250 ţărani cer desfiinţarea întovărăşirii agricole. (ASRI, FD, dos. nr. 335–C13, f.238; Dosarul, p. 51).

Revolte în 1960. În ciuda presiunii politice menite să crească rapid numărul gospodăriilor agricole în ţară şi cu toate avertismentele transmise prin intermediul condamnărilor şi al internărilor în locuri de muncă, revoltele nu au încetat. În ianuarie 1960 în comuna şi halta Fârtăneşti, judeţul Galaţi, ţăranii împrăştie manifeste împotriva colectivizării (ASRI, dos.nr. 294–C11, f. 11; Dosarul, p. 51). În iunie 1960 au loc incidente în satul Costeşti–Vatră, comuna Costeşti–Vale, judeţul Dâmboviţa. (CPCA, dos.nr. 5166/1992, f. 1–2; CPCA, dos. nr. 5135/1992, f. 1–3; Dosarul, p. 51). În decembrie 1960 au loc primele incidente în comuna Mozăceni Deal, judeţul Argeş. Răsculaţii reiau aproape în întregime scenariul revoltelor din anii 1949–1950. Este devastat sediul gospodăriei agricole colective, autorităţile administraţiei locale şi miliţienii de la postul local sunt alungaţi din sat, iar liniile telefonice sunt întrerupte. Intervenţia trupelor de securitate pune capăt răscoalei. (CPCA, dos. nr. 5214/1992, f. 1–2; CPCA, dos. nr. 5159/1992, f. 1–3; Dosarul, p. 52). O explicaţie a acestei răscoale este oferită de Ion Bădescu, originar din comuna Mozăceni: „Colectiva din comuna Măzăceni a luat fiinţă în anul 1949 şi avea 140 membri, în primul rând membri de partid, ţărani săraci cu pământ puţin sau fără pământ. Rezultatele în

148

colectivă erau slabe şi ţăranii făceau comparaţie cu munca individuală a lor şi n–aveau cum să fie atraşi. Aşa au mers lucrurile până în toamna anului 1960. Când s–a hotărât să se treacă la colectivizarea în masă a ţăranilor. În acest scop s–au alcătuit echipe care să–i lămurească pe ţărani. Aceste echipe erau formate din salariaţi, membri de partid, activişti de la raion, regiune. S–a trecut din casă în casă ca să le smulgă ţăranilor cererile de înscriere în colectivă. Aşa s–a reuşit ca la sfârşitul lui 1960 toţi ţăranii să aibă cereri în colectivă. Văzându–se deposedaţi de tot ce aveau, ţăranii erau disperaţi şi aşteptau să li se întâmple ceva.’’ (CPCA, dos. nr. 5159/1992, f. 7). Despre desfăşurarea răscoalei relatează Gheorghe I. Sârbeanu, unul dintre participanţii la răscoală: „În ianuarie 1961 s–au lansat zvonuri că cine nu vrea, putea să–şi ia atelajul şi animalele de la gospodăria agricolă. Mai veneau zvonuri că în alte sate Vişina, Răscăieţi din judeţul Dâmboviţa s–au spart C.A.P.–urile şi oamenii şi–au luat acasă atelajele. Noi în comuna Mozăceni am început răscoala de la capul satului, câteva cete de oameni, copii, femei. S–au tras clopotele de la ambele biserici. Am tăiat stâlpii de la telefon şi am trecut pe la casele comuniştilor care fugiseră pe câmp şi în păduri, că era noapte. Noi voiam să mergem la sediul C.A.P. din satul Babaroaga, dar n–au ajuns fiindcă au venit două tanchete de la Piteşti şi când am ajuns la Sfatul Popular au început să tragă asupra naostră. Doi inşi au fost răniţi. Ne–am împrăştiat şi chiar în noaptea aceea au început arestările. În total au fost ridicaţi 19 oameni care au fost duşi la securitatea din Piteşti. Am fost bătuţi groaznic. De la Piteşti ne–au dus la colonia de muncă din Periprava. Aici ni s–au comunicat pedepsele: între 60 şi 70 de luni’’(CPCA, dos. nr. 6418/1992, f. 6; CPCA, dos. nr. 5159/1992, f.9). Tot la sfârşitul anului 1960 o răscoală puternică izbucneşte în satul Vadu Roşca, comuna Vulturu, judeţul Vrancea. Represiunea este sângeroasă, înregistrându–se, după unele mărturii, 8 morţi şi numeroşi răniţi. (CPCA, dos. nr. 6846/1992, f.1; Dosarul, p. 52).

Revolte în 1961. Nici anul 1961 nu va fi mai liniştit. În martie 1961 izbucnesc incidente în comuna Dobroteşti, judeţul Teleorman, unde ţăranii înarmaţi cu furci şi târnăcoape protestează împotriva presiunilor la care sunt supuşi de autorităţile locale în procesul colectivizării(CPCA, dos. nr. 6263/1992, f. 1–2; Dosarul, p. 52), iar în satul Dorobanţi, comuna Niceeni, raionul Botoşani, preşedintele Sfatului Popular este bătut de răsculaţii care protestează împotriva Gospodăriei Agricole Colective. (ASRI, FD, dos.nr. 335–C13, f. 276; Dosarul, p. 52). În aprilie 1961 izbucneşte o răscoală în comunele Negreni şi Tătăraşi, judeţul Teleorman. Ţăranii dau foc cererilor de înscriere în Gospodăriile Agricole

149

Colective. Activiştii de partid şi miliţienii surprinşi de răscoală în comună sunt bătuţi de ţăranii răsculaţi (CPCA, dos. nr. 5663/1992, f. 7; Dosarul, p. 52). Tot în 1961 are loc o revoltă ţărănească în comuna Vâlcele, judeţul Olt. În cursul incidentelor de aici trupele de intervenţie vor trage în demonstranţi.(CPCA, dos. nr. 6435/1992, f. 1–3).

Revolte în 1962. Revoltele ţărăneşti continuă şi în anul 1962, deşi conducerea partidului anunţa la acea dată încheirea iminentă a campaniei de colectivizare. Astfel, în ianuarie 1962 au loc incidente în comuna Drăgoieşti, judeţul Suceava, unde ţăranii solicită restituirea pământului aflat în administrarea Cooperativei Agricole de Producţie. Forţele de miliţie trimise la faţa locului reprimă revolta. (CPCA, dos. nr. 5953/1992, f. 1–2; Dosarul, p, 53). În satul Mărceşti, comuna Dobra, judeţul Dâmboviţa au loc în februarie 1962 proteste ţărăneşti. Maşinile activiştilor de partid trimişi de la Târgovişte pentru calmarea spiritelor sunt răsturnate de răsculaţi. După intervenţia trupelor de miliţie şi securitate se operează peste 150 de arestări. (CPCA, dos. nr. 7248/1992, f. 1–3).

Ritmul colectivizării, 1949–1955. Se poate observa că revoltele împotriva structurilor colectiviste s–au intensificat pe măsură ce conducerea de partid a mărit presiunea asupra satului într–o încercare de a grăbi încheierea procesului de colectivizare. Se ştie că ritmul construcţiei sectorului socialist în agricultură a fost destul de lent la început. Până la sfârşitul anului 1949 se înfiinţaseră 53 de structuri colectiviste cuprinzând 4085 familii ţărăneşti. (Alianţa, p. 441). Un ritm mai accelerat s–a înregistrat în 1950, când totalul gospodăriilor agricole a ajuns la sfârşitul anului la 1027, înglobând 67719 familii. (Stănescu, C, p. 162). A urmat apoi o încetinire a colectivizării, explicabilă probabil şi prin puternica opoziţie întâmpinată. În 1951 creşterea a fost mult mai lentă decât în anul precedent, înfiinţându–se doar 72 de gospodării agricole, totalul de familii cuprinse în sectorul socialist fiind de 75379. (Stănescu, C, 162). Până la sfârşitul anului 1955 nu se înfiinţaseră decât 2152 gospodării agricole colective înglobând 183188 familii, ceea ce însemna că în perioada 1951–1955, doar 28867 familii aderaseră în fiecare an la sistemul colectivist, un bilanţ cu totul nesatisfăcător pentru conducerea de partid. (Stănescu, C., p. 163). Suprafaţa arabilă a ţării încadrată în sectorul socialist din agricultură crescuse de la 12% în 1950 la 26,5% la sfârşitul anului 1955. (Dej, AC, 1959, p. 88). Astfel, Gheorghiu–Dej admitea în august 1955 că „pe ansamblu, sectorul socialist reprezintă aproape 26% din suprafaţa arabilă a ţării, în care sunt cuprinse

150

întreprinderile agricole de stat, gospodăriile agricole colective şi întovărăşirile’’ (Dej, AC, 1955, p. 841). Instituirea structurilor colectiviste a fost inegală nu numai în timp, dar şi pe regiuni. Astfel, dacă în timp ce Dobrogea era complet colectivizată până în 1957, alte zone, îndeosebi Hunedoara, Cluj, Bacău, Baia Mare au fost colectivizate doar într–o proporţie de 10–15%. (Dej, AC, 1962, p. 9; Dej, AC, 1959, p. 383). În timp ce colectivizarea în regiunea Galaţi a avut un ritm accelerat, în regiunea Timişoara, după cum observă Gheorghiu–Dej la 23 decembrie 1955, ea a evoluat nesatisfăcător: „În această regiune gospodăriile agricole şi întovărăşirile agricole cuprind 13,9% din totalul gospodăriilor ţăranilor muncitori şi 17,3% din totalul suprafeţei arabile.’’(Dej, AC, 1959, p. 96). De fapt, aşa cum recunoaşte şi Gheorghiu–Dej, succesul colectivizării în primii ani, se datorează mai curând propagandei comuniste decât viabilităţii mecanismelor economice puse în funcţiune prin structurile colectiviste. „Munca pentru transformarea socialistă a agriculturii a devenit o sarcină centrală a partidului de realizarea căreia depinde triumful definitiv al orânduirii socialiste în ţara noastră. În urma muncii de lămurire desfăşurată de organizaţiile noastre de partid, au fost create în decurs de 2 ani, 1069 de gospodării colective.’’. (Dej, AC, 1955, p. 400). Ceea ce surprinde în evaluarea liderului de partid este caracterizarea pozitivă a evoluţiei structurilor colectiviste, mai ales în ceea ce priveşte productivitatea, fapt ce contrazice datele statistice care arătau că statul continua să se bazeze în principal pe colectările de la gospodăriile individuale. „Primele 176 de gospodării colective create au şi dat rezultate îmbucurătoare, obţinând în majoritatea lor o recoltă superioară celei a ţăranilor individuali’’ (Dej, AC, 1955, p. 400).

Ritmul colectivizării, 1956–1962. Ritmul colectivizării se intensifică după 1956. În noiembrie 1958, sectorul socialist al agriculturii cuprinde 15723 gospodării colective, cooperative agricole de producţie şi întovărăşiri, cu peste 1760000 de familii, sectorul socialist reprezentând 58% din suprafaţa agricolă a ţării. (Dej, AC, 1959, p. 552). În această perioadă, în mod semnificativ, tot mai frecvent apar referinţe la ritmul colectivizării în discursurile lui Gheorghiu–Dej. La 6 martie 1959 Gheorghiu–Dej anunţa că „în regiunea Galaţi sectorul socialist cuprinde 75% din totalul familiilor ţărăneşti şi aproape 80% din suprafaţa arabilă a regiunii’’, iar referirile la statistici generale indică o dinamică pozitivă a colectivizării, 2000000 de familii din totalul de circa 3600000 de familii ţărăneşti intrând în structurile colectiviste. (Dej, AC, 1959, p. 628). Prezentând Raportul la cel de–al treilea Congres al Partidului Muncitoresc Român, la 20 iunie 1960,

151

Gheorghiu–Dej anunţa că sectorul socialist din agricultură cuprinde 81% din numărul gospodăriilor ţărăneşti şi din suprafaţa arabilă a ţării. Doar 680000 de familii, ceea ce însemna mai puţin din o cincime din totalul familiilor ţărăneşti, rămăseseră în afara sectorului socialist (Congres, III, p. 48, 647). Gheorghiu–Dej anunţa la Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 30 iunie – 1 iulie 1961, că „agricultura socialistă cuprinde 83,1% din suprafaţa agricolă şi 85,3% din suprafaţa arabilă a ţării. Din numărul total al familiilor ţărăneşti, 84,2% fac parte din sectorul socialist’’ (Dej, AC, 1962, p. 8). Cu acest prilej liderul partidului reafirma voinţa regimului comunist de a încheia procesul de colectivizare până în 1965. (Dej, AC, 1962, p. 15). Pe un ton optimist Gheorghiu–Dej declara la 22 august 1961 că procesul construcţiei sectorului socialist din agricultură „a fost în linii generale încheiat’’. El preciza că „gospodăriile agricole au devenit dominante în sectorul cooperatist, ele cuprinzând la 1 august 1961 peste 68% din suprafaţa arabilă a acestui sector, faţă de 50% la 1 iunie anul trecut’’. (Dej, AC, 1962, p.108). La 5 septembrie 1961, liderul de la Bucureşti relua tema triumfului colectivizării, amintind procentul de 86% din suprafaţa arabilă integrată în sectorul socialist.(Dej, AC, 1962, p. 128). La 22 septembrie 1961 Gheorghiu–Dej anunţa din nou că procesul colectivizării este în linii generale încheiat. Ca exemplu era dat raionul Bârlad unde gospodăriile agricole colective deţin 87% din totalul suprafeţei arabile. (Dej, AC, 1962, p. 139). La sfârşitul anului 1961 Gheorghiu–Dej se referea, în aceeaşi notă optimistă, la „succese frumoase’’ care au fost obţinute în regiunea Banat, colectivizată în proporţie de 88,7% şi Galaţi, cu 81,5%. (Dej, AC, 1962, p. 233). Încheierea procesului de colectivizare a fost anunţată la 27 aprilie 1962, când, într–o atmosferă festivă, Gheorghiu–Dej anunţa un „măreţ eveniment istoric în viaţa poporului nostru: terminarea colectivizării agriculturii’’. Sectorul socialist controla în acel moment 96% din suprafaţa arabilă a ţării, iar gospodăriile colective cuprindeau 3,201,000 familii, „aproape totalitatea familiilor ţărăneşti’’. (Dej, AC, 1962, p. 287).

ABREVIERIAlianţa = Alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare în România, Editura Politică, Bucureşti, 1969. ANIC= Arhivele Naţionale Istorice Centrale ASRI = Arhiva Serviciului Român de InformaţiiAT = „Arhivele totalitarismului’’. Revistă editată de Insitutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului. Bălan, R= Ion Bălan, Regimul concentraţionar din România 1945–1964,

152

Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2000. Bălan, T= Ion Bălan, Tema de cercetare INST A.5.2./1998. BO = Buletinul Oficial CAS, III = Cartea albă a securităţii, vol. III, 1958–1968, Serviciul Român de Informaţii, 1994. Cătănuş, D, I = Dan Cătănuş, Octavian Roske, Colectivizarea agriculturii în România. Dimensiunea politică, vol. I, 1949–1953, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2000. Ceauşescu, C, 1984 = Nicolae Ceauşescu, Cuvântare la Consfătuirea de lucru privind activitatea în agricultură, dezvoltarea mai puternică a producţiei vegetale şi animale în gospodăriile personale ale membrilor cooperatori şi ale producătorilor particulari, 17 ianuarie 1984, Editura Politică, Bucureşti, 1984. Ceauşescu, G, 1987 = Din gândirea economică a preşedintelui României Nicolae Ceauşescu. Direcţii de dezvoltare a agriculturii socialiste româneşti. Conceptul şi obiectivele noii revoluţii agrare, Editura Politică, Bucureşti, 1987. CHD = Colecţia de Hotărâri ale Consiliului de Miniştri al R.P.R.Ciuceanu, M, I= Radu Ciuceanu, Memorii, I. Intrarea în tunel, prefaţă şi note de Octavian Roske, Editura Meridiane, Bucureşti, 1991.Congres, III= Congresul al III–lea al Partidului Muncitoresc Român, 20–25 iunie 1960, Editura Politică, Bucureşti, 1961. CPCA = Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor, Parlamentul României. DGSP= Direcţia Generală a Securităţii Statului DGSS= Direcţia Generală a Securităţii StatuluiDej, AC, 1953 = Gh. Gheorghiu–Dej, Articole şi cuvântări, Editura pentru literatură politică, 1953.Dej, AC, 1955 = Gh. Gheorghiu–Dej, Articole şi cuvântări, ediţia a IV–a, Editura de stat pentru literatură politică, Bucureşti, 1955. Dej, AC, 1959 = Gh. Gheorghiu–Dej, Articole şi cuvântări, decembrie 1955–iulie 1959, Editura politică, Bucureşti, 1959. Dej, AC, 1962 = Gh. Gheorghiu–Dej, Articole şi cuvântări, iunie 1961–decembrie 1962, Editura Politică, Bucureşti, 1962. Dezvoltarea = Dezvoltarea economiei R.P.R. pe drumul socialismului, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1958. DO = Domiciliu obligatoriu Documente = Documente cu privire la politica agrară a Partidului Muncitoresc Român, Editura Politică, Bucureşti, 1965. Dosarul = Dosarul colectivizării agriculturii în România, 1949–1962. Studiu întocmit de Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor, coordonator Octavian Roske, Parlamentul României, 1992. FP= Frontul PlugarilorGAS= Gospodărie Agricolă de StatHCM = Hotărâre a Consiliului de MiniştriIancu, C = Gheorghe Iancu, Virgiliu Ţârâu, Ottmar Traşcă, Colectivizarea agriculturii în România. Aspecte legislative, 1945–1962, Presa Universitară Clujeană, Cluj–Napoca, 2000.ITB= Întreprinderea de Transporturi Bucureşti Lenin, O, I–XXXVIII = V.I.Lenin, Opere, vol. I–XXXVIII, Ediţia a IV–a, Editura P.M.R., Bucureşti, 1950–1969.Lenin, D = V.I. Lenin, Despre impozitul în natură, Bucureşti, 1953. LM = Loc de muncăLuca, E= Vasile Luca, Expunere asupra legii impozitului agricol. Legea impozitului agricol, Editura P.M.R., 1949. MAI= Ministerul Afacerilor Interne

153

Manifestul = Manifestul Frontului Democraţiei Populare, Bucureşti, 1950.MSS= Ministerul Securităţii Statului MO = Monitorul OficialPătrăşcanu, S = Lucreţiu Pătrăşcanu, Scrieri, articole, cuvântări, 1944–1947, Editura Politică, Bucureşti, 1983.Rezolutii, I = Rezoluţii şi Hotărâri al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, Editura Partidului Muncitoresc Român, 1951. Rezoluţii, II = Rezoluţii şi Hotărâri al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, vol. II, 1951–1953, Editura pentru literatură politică, 1954.Roske, M, I= Octavian Roske (coordonator), Mecanisme represive în România, 1945–1989. Dicţionar biografic, A–C, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2001. Stalin, O, I–XIII = I.V.Stalin, Opere, vol. I–XIII, Editura Partidului Muncitoresc Român, Bucureşti, 1948–1952.Stănescu, C = N.S. Stănescu, Cooperativizarea agriculturii în R.P.R., Editura de stat pentru literatură politică, Bucureşti, 1967. Şandru, R= Dumitru Şandru, Reforma agrară din 1945 în România, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2000. Trăistaru, C = Elisabeta Trăistaru, Cooperativizarea agriculturii. Cucerire istorică a revoluţiei şi construcţiei socialiste în România, Editura Ceres, Bucureşti, 1989. UM = Unitate de muncă

154