1

ANALELE ARADULUI

Colecția „Astra Arădeană - 1863”

Anul 4 Nr. 4, 2018

Asociația Națională Arădeană pentru cultura poporului român

2

Comitetul coordonator:

ÎPS dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului

Prof. univ. dr. Aurel Ardelean, preşedintele-fondator al Universității de Vest

„Vasile Goldiş” din Arad

Ing. dr. Gheorghe Falcă, primarul Municipiului Arad

Prof. Ioan Traia, muzeograf la Muzeul Satului Bănățean – Timişoara

Consiliul editorial

Redactor-şef: dr. Doru Sinaci

Redactor-şef adjunct: dr. Constantin Ghiță

Secretar general de redacție: dr. Emil Arbonie

Secretar de redacție: prof. Ioan Tuleu

Membri: conf. univ. dr. Sorin Bulboacă, conf. univ. dr. Adrian Nițu, dr. Elena

Rodica Colta, dr. Oana Mihaela Tămaş, prof. univ. dr. Teodor Pătrăuță, dr. Peter

Hügel, arhivist Mirela Pachița, arhivist Anca Băițoiu, prof. Ujj Janos, prof. Puskel

Peter, conf. univ. dr. Cristian Bențe, conf.univ.dr. Cristian Măduța, lector univ.dr.

Stelean Boia, prof. Horia Truță, dr. Augustin Mureşan, dr. Lucian Ienăşescu, dr.

Marius Răzvan Meszar, prof. Dan Demşa, dr. Felicia Aneta Oarcea, preot dr.

Gheorghe Hodrea, dr. Maria Alexandra Pantea, prof.drd. Paul Krizner

Consiliul ştiințific

Preşedinte: prof. univ. dr. Ioan Bolovan, prorector Universitatea „Babeş-Bolyai”,

Cluj-Napoca

Membri:

- prof.univ.dr. Nicolae Bocşan, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

- cercetător ştiințific I dr. Dumitru Suciu, Academia Română, Institutul de Istorie

„Geroge Barițiu”, Cluj-Napoca

- prof.univ.dr. Sorin Mitu, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

- prof.univ.dr. Mihai Săsăuşan, Universitatea din Bucureşti

- prof. univ. dr. Corneliu Pădurean, Universitatea „Aurel Vlaicu”Arad

- cercetător ştiințific I dr. Ioan Hațegan, Academia Română, Institutul de Cercetări

Socio-Umane „Titu Maiorescu”, Timişoara

- prof.univ.dr. Marius Grec, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad

- prof.univ.dr. Mihai Drecin, Universitatea din Oradea

- prof.univ.dr. Ioan Horga, Universitatea din Oradea

- prof.univ.dr. Dumitru Țeicu, Universitatea din Reşița

- lector.univ.dr. Elena Sandu, Universitatea din Szeged

- dr. Laurențiu Ştefan-Szemkovics, Arhivele Naționale ale României, Bucureşti

- conf.univ.dr. Marius Eppel, Universitatea Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

- prof.univ.dr. Josef Wolf, Germania

- cercetător ştiințific dr.Volker Wollmann, Muzeul Ardelean din Gundelsheim,

Germania

- prof.dr. Dumitru Tomoni, preşedintele Societății de Ştiințe Istorice Timişoara

3

Cuvânt înainte

Sub egida Asociației Naționale Arădene pentru cultura poporului

român1 „Analele Aradului” văd pentru a patra oară lumina tiparului, chiar de

marea sărbătoare a Centenarului Marii Uniri. Păstrând simbolistica acestui

moment istoric, am căutat să nu limităm cercetările științifice, lăsând la

dispoziția distinșilor conferențiari toate perioadele istoriei naționale și

central-europene în care doresc să se exprime. De asemenea, am încercat să

facem loc și studiilor de istorie bisericească și celor etnografice. Mai mult,

medalioanele și recenziile publicate au făcut din sesiunile noastre științifice

adevărate tribune de lansare a sute de lucrări de referință pentru istoriografia

națională, monografii de localitate, de regiune, de personalități, sau anuare

ale asociațiilor culturale regionale sau naționale. Efortul nostru nu ar fi

încununat de succes, dacă nu am avea alături de noi instituțiile organizatoare

sau partenere, cărora le mulțumim pe această cale: Consiliul Județean Arad,

Primăria Municipiului Arad, Centrul Cultural Județean Arad, Centrul

Municipal de Cultură Arad, Arhiepiscopia Aradului, Serviciul Județean

Arad al Arhivelor Naționale, Biblioteca Județeană Arad, Complexul Muzeal

Arad, Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”, ASTRA arădeană – 1863,

Centrul de Studii de Istorie și Teorie Literară „Ioan Slavici” Arad,

Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad, Asociația „Ștefan Cicio-Pop” Arad,

Colectivul Monografic Județean, Societatea de Științe Istorice din România,

filiala Arad.

Firește, nu am fi reușit acest demers fără prețiosul și competentul

aport științific al cercetătorilor, universitarilor și oamenilor de cultură din

București, Iași, Constanța, Galați, Craiova, Brașov, Sibiu, Cluj-Napoca,

Alba-Iulia, Oradea, Timișoara, Reșița, Lugoj, Arad, dar și de la Chișinău,

Cernăuți, Novi Sad, Szeged, Vârșeț, Belgrad, Gundelsheim etc.. A fost un

gând al nostru, nemărturisit, de a întâmpina Centenarul României Mari

reconfigurând „solul etnic” prin publicarea, în volumele noastre, a

1 Societatea Culturală „Asociația Națională Arădeană pentru cultura poporului român –

ASTRA arădeană 1863” a fost înființată la 17 mai 2014, la inițiativa următorilor membri

fondatori: ÎPS Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, prof. univ. dr. Aurel Ardelean,

președintele fondator al Universității de Vest „Vasile Goldiș” Arad, ing. dr. Gheorghe

Falcă, primarul municipiului Arad, dr. Doru Sinaci, directorul Bibliotecii Județene

„Alexandru D. Xenopol” Arad, prof. Ioan Traia, Muzeul Satului Bănățean, Timișoara și dr.

Emil Arbonie, Centrul de Studii de Istorie și Teorie Literară „Ioan Slavici” UVVG Arad

(vezi: Judecătoria Arad, dosar 19492/55/2014, încheierea nr. 11540/19.11.2014).

4

valoroaselor studii și articole aparținând unor distinse personalități științifice

și culturale din toate zonele locuite de români. Trăirea noastră națională,

teoretizată cât se poate de abil de către Alexandru Mocioni și de Aurel C.

Popovici, s-a manifestat prin părțile arădene încă din zorii secolului al XIX-

lea, când Dimitrie Țichindeal și Moise Nicoară deschid Vormärz-ul

românesc. Așa devine Aradul prima eparhie ortodoxă din Ungaria cu ierarh

român, iar de pe băncile Preparandiei se ridică preoți și învățători care vor

conduce la impunerea Aradului în fruntea luptei românilor din Monarhie

pentru drepturi naționale. Asociațiunea Națională Arădeană pentru cultura

poporului român se deschide la Arad încă din anul 1863, iar în ianuarie

1867 arădenii se reunesc pentru a statua primul partid politic comitatens din

Monarhie. Congresul național de la Putna din anul 1871 este organizat de

către arădeanul Ioan Slavici și de către marele nostru poet național Mihai

Eminescu. Atunci se va delimita spațiul nostru național, de la Nistru, pân' la

Tisa și tot atunci se va pune problema unificării limbii române literare din

acest areal, proiect național dus la bun sfârșit în primul rând de către Ioan

Slavici, prin ziarul Tribuna de la Sibiu, iar din anul 1897 prin Tribuna

Poporului de la Arad. La acest ziar, de la Arad, unde tribunismul ardelean

atinge maxima lui maturitate, sub redacția lui Ioan Russu-Șirianu vor

publica Vasile Goldiș, Vasile Lucaciu, Vasile Mangra, Roman Ciorogariu,

Nicolae Oncu, Sava Raicu, Sever Bocu, Ilarie Chendi, Alexandru D.

Xenopol, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Cincinat Pavelescu, Ioan

Agârbiceanu, George Coșbuc, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Iuliu Maniu,

Alexandru Vaida-Voevod, Ștefan Cicio-Pop, Onisifor Ghibu, Gheorghe

Ciuhandu, Octavian Tăslăuan și atâția alții, intelectuali români care au

înțeles să-și pună înțelepciunea, talentul și abnegația în slujba neamului și

care, prin locul lor de naștere și de exprimare, reprezintă întregul nostru

areal național. Sunt „păzitorii solului veșnic”, cum îi denumea marele istoric

al literaturii române, George Călinescu. De fapt, sunt cei care au înfăptuit

România Mare, iar Tratatul de la Trianon nu a făcut decât să consfințească

granițele spațiului etnic, configurat de către Mihai Eminescu și pus în

deplină armonie de către marii corifei naționali enumerați mai sus. Iată de

ce, sesiunile noastre științifice se desfășoară sub titulatura „Aradul –

capitala politică a Marii Uniri”, iar dezideratul nostru cultural-științific este

„ASTRA ARĂDEANĂ REDIVIVA”.

Redactor-şef: dr. Doru Sinaci

Secretar-general de redacție: dr. Emil Arbonie

5

CUPRINS/CONTENTS

Cuvânt înainte/Foreword………………………………………... 3

I. Istorie/History………………………………………………….. 11

Alexandru Kösa, Ioan Hațegan, Tatiana Ostroveanu

Din cronologia Banatului Imperial (Anul 1725)

From the Chronology Of the Imperial Banat (1725)…………...

11

Alexandru Kösa, Ioan Hațegan

Din cronologia Banatului Imperial (Anul 1726)

From the Chronology of the Imperial Banat (Year 1726)……..

31

Gabriel Sala Istoria și caracteristicile italice ale subculturii ultra

The History and the Italian Features of the `Ultra`

Subculture………….......................................................................

51

Doru Bogdan

Spațiul axiologic în care s-a format şi a viețuit dascălul-

învățător român (1812-1959)

The Axiological Space where the Romanian Educator-Teacher

was Formed and Lived (1812-1950)..............................................

83

Răzvan-Raul Ivan

Cu privire la jandarmeria Constanța 1894-1949

Remarks on the Gendarmerie of Constanța 1894-1949..............

109

Sorin Bulboacă

Implicarea curticenilor în mişcarea națională în epoca

modernă

The involvement of courticians in the national movement in

Modern Times…………………………………………………….

119

Adrian Deheleanu

România în anii Primului Război Mondial

Romania in the Years of World War I…………………………

125

Alin Spânu

Femeile şi spionajul Puterilor Centrale în România (octombrie

– noiembrie 1915)

Women and the Central Power` espionage in Romania

(October-November 1915)..............................................................

158

6

Luminița Giurgiu

Ceremonialul revenirii familiei regale în capitală în

documentele de arhivă militară (1 decembrie 1918)

Ceremonialul revenirii familiei regale în capitală în

documentele de arhivă militare (1 decembrie 1918)....................

165

Ioan Tuleu

Prețul României Mari

The Costs of Great Romania.........................................................

179

Ioan Boia

Rolul mişcării de emancipare națională a românilor din

Transilvania în Unirea de la 1 Decembrie 1918

The Role of the National Emancipation Movement of the

Romanians in Transylvania in the Union of 1 December 1918..

191

Marius-Ioan Grec

Arad – Capitala politică a Marii Uniri. Argumente

Arad – Political capital of The Great Union. Arguments

Arad – Capitale politique de la Grande Union. Arguments......

201

Paul Krizner

România la 100 de ani. Incursiune istorică și privire în

perspectivă

Romania at 100 Years Old. An Historical Journey and

Prediction for the Future...............................................................

214

Augustin Mureşan

Drapelul reconstituit al Gărzii Naționale Române din Ciuciu

The reconstituted flag the Romanian National Guard of

Ciuciu……………………………………………………………...

225

Augustin Mureşanm Ioan Popovici

Drapelul reconstituit al Gărzii Naționale Române din

Chisindia

The reconstituted flag of the Romanian National Guard of

Chisindia..........................................................................................

229

Horia Truță

Tema muncitorească în arta monumentală și semnele

memoriale din Arad

The Work Theme in Arad’s Monumental Art and Memorial

Signs.................................................................................................

236

Emil Arbonie

Unele probleme realizate de câteva Secții de jandarmi arădene

Some Issues Solved by Several Arad Gendarmes Sections…….

261

7

Alina Ban

Structura instituțională constituită în vederea aplicării

armistițiului Româniai cu Națiunile Unite (12.IX.1944)

The Institutional Constituted to apply the Romanian truce

with The United Nations (12 th, September,1944)……………...

300

II. Biserica şi Şcoala/The Church and the Scool……................. 312

Gabriela Adina Marco

Pociovelişte, biserica unde îşi doarme somnul de veci

Episcopul Unirii, Ioan (Ignatie) Papp

Pociovelişte, the Church where Ioan (Ignatie) Papp, Bishop of

the Union, Is Sleeping for Eternity...............................................

312

Teodor – Vid Lucian

Contribuția ierarhului și preoților arădeni la actul unirii Transilvaniei cu România

The Contribution of the Hierarch and the Priests of Arad to

the Act of the Union of Transylvania with Romania………….

320

Laurențiu-Ştefan Szemkovics

Distincții conferite Clerului Român în 1918

Distinctions granted to The Romanian Clergy 1918…………...

333 Gheorghe Rancu-Bodrog

Biserica și societatea Bănățeană în timpul Episcopului Iosif

Traian Badescu 1920-1933

The Church and Society of Banat during the Bishop Dr. Iosif

Traian Badescu 1920 – 1933..........................................................

356

III. Societate şi Antropologie culturală/Society and Cultural

Antropology……………………………………………………….

384

Eugen Marius Fernolendt

Cogaionan. Enigma „Muntelui sacru” al Geto-Dacilor

Cogaionan. The Mustery of the Sacred Mountain of Dacia…...

384

Ioana Nistor

Drumul către chintesența culturii româneşti: „Enciclopedia

Română” – 120 ani de la apariție

The Path to the Quintessence of the Romanian Culture: "The

Romanian Encyclopaedia" - 120 Years from Its Printing…….

390

Florica R. Căndea,

Geografii culturale. Monumente. Documente

Cultural Geography. Monuments. Documents............................

404

8

Petru Cuvineanu

Calea ferată locală cu ecartament îngust Gyula (H) –

Simonyfalva – Sat Nou- (RO)

The Local Railroad with Narrow Gauge (760 mm) Gyula (H) -

Simonyfalva <Sat Nou> (RO)........................................................

414

Constantin-Tufan Stan

Aurel C. Popovici-Racoviță, compozitorul uitat al Aradului

Aurel C. Popovici-Racoviță, a Forgotten Composer of Arad.....

433

Adrian Nițu

Sistemul bancar din Imperiul Habsburgic, România şi Arad în

preajma Marii Uniri din 1918

The banking system of The Habsburg Empire, Romania and

Arad The Grat Union of 1918……………………………………

441

Radu Alexandru Hord

Patriciu Covaci (Covaciu) – reprezentant al plasei Sebiş la

Marea Adunare Națională din 1 Decembrie 1918 de la Alba

Iulia

Patriciu Covaci (Covaciu) – reprezentantative of Sebiş at the

Great National Reunion from 1 December 1918 in Alba Iulia...

462

Sebastin-Dragoş Bunghez

Marea Unire în discursuri ale lui Ştefan Cicio Pop

The Great Union Reflected in the Speeches of Ștefan Cicio Pop

473

Vasile Faur

Microzona Chisindia – județul Arad. Studiu toponomastic

extins

Chisindia Microzone - Arad County. An Extensive

Toponomastic Study……………………………………………...

481

Costin Scurtu

Constănțenii din Regimentul 34 infanterie în Basarabia unită

în anul 1918

The People of Constanța in the 34th Infantry Regiment in

United Bessarabia in 1918………………………………………..

512

Ioan Traia, Iosif Marius Circa

Publicația „Vatra Satuluii” din Ferendia

The ‘Village’s Heart’ Periodical in Ferendia...............................

530

IV. Medalioane/Medallions……………………………………… 556

Ioan Costea

Unirea principatelor din 1838 şi alianța cu Polonia au fost

rânduite de călugărul Sofronie de la Cioara

9

The Union of the Principalities of 1838 and the Alliance with

Poland were designed by the the monk Sofronie of Cioara……

556

Dan Demşea

Câteva constatări pe marginea însemnărilor lui Moise Nicoară

la Constantinopol în intervalul anilor 1848-1849

Several Findings on Moise Nicoară’s notes in Constantinople

during the years 1848-1849………………………………………

583

Augustin Mureşan

Banderola tricoloră purtată de (av. dr.) Vasile Dărăbanțiu,

comandantul Gărzii naționale Române din Săceani (azi

Seceani), județul Timiş

The tricolor banderole worn by lawyer Vasile Dărăbanțiu,

Phd, commandor-in-chief of the Romanian national Guartd of

Săceani (Seceani), Timiş county…………………………………

591

Dumitru Tomoni

Sabin Evuțianu, cronicar şi participant la Marea Unire

Sabin Evuțianu, Columnist and Participant in the Great

Union……………………………………………………………....

597

Stelean Ioan Boia, Cristian Bențe

Vasile Goldiș – Politician european

Vasile Goldiș – European politician..............................................

615

Marius Răzvan Meszar

Rolul preoților români în consolidarea Marii Uniri. Studiu de

caz: Preotul Teofan Herbei din Parohia Traian Ineu

The Role of the Romanian Priests to the Consolidation of the

Great Union. Case study: Priest Teofan Herbei from Ineu’s

Traian Parish……………………………………………………..

631

Maria Alexandra Pantea

Relatări din memoriile clerului arădean participant la marea

Unire

Reports from the memoirs of the Arad clergy participating in

the Grat Union……………………………………………………

639

Aurel Dragoş

Erou pentru un vis milenar

Hero for a millenary dream……………………………………...

646

Elena Gheorghinescu Ziegler

Episcopul Grigore Comşa. Personalitate ecleziastică a culturii

arădene în perioada interbelică

Bishop Grigore Comşa. An Ecclesiastical Personality of the

10

Arad’s Culture during the Interwar Period…………………… 656

Teodor Pătrăuță

Argumente lingvistice, folclorice şi monografice privind

vechimea Ineului

Linguistic, Folkloric and Monographic Arguments about the

Ineu Region......................................................................................

666

Iulian Stelian Boțoghină

Sumară portretizare a locotenent-colonelului Moise Rișcuția,

tușată pe seama caracterizărilor din dosarul de ofițer

Summary Portrayal of Lieutenant Colonel Moise Risccutia,

Clues to the Characterization of the Officer File……………….

674

Emil Şimandan

În decembrie 1918, prin mine, marele sfat național la ținut

legătura cu toate circumscripțiile electorale din întreaga

Transilvanie!

I Was the Contact Between the Great National Council and

the Constituencies of all Transylvania.........................................

689

Corina Bejan Vaşca

Petru Bejan, preot-confesor pe frontul din Caucaz

Petru Bejan, a Confessor-Priest on the Caucaz Front…………

697

V. Recenzii/Reviens……………………………………………… 711

Ioana Nistor

Şipoş Sorin, Silviu Dragomir – istoric…………………………..

711

Laurențiu-Ştefan Szemkovics

Radu Ştefan Vergatti, Un domn român nebiruit: Mircea cel

Mare, Editura Prier, Drodeta Turnu-Severin, 2018, 127 p……

714

Paul Krizner

Aurel Dragoş, Torță pe Cerul Ineului, Editura Gutenberg

Universs, 2017, Arad, p. 221……………………………………

717

Ioan Popovici

Laurențiu-Ştefan Szemkovics, Augustin Mureşan, Distincții

onorifice conferite grănicerilor români în perioada 1918-1919 –

Editura Ministerului Afacerilor Interne/Editura Moroşan,

Bucureşti, 2018, 94 p……………………………………………..

719

Ioan Popovici

Dr. Augustin Mureşan, Dr. Laurențiu-Ştefan Szemkovics,

Bibliografia vexilologiei româneşti, „Vasile Goldiş” University

Press, Arad, 2018, 123 p………………………………………….

721

473

Marea Unire în discursuri ale lui Ștefan Cicio Pop

The Great Union Reflected in the Speeches of

Ștefan Cicio Pop

Sebastian-Dragoş Bunghez,

Liceul „Atanasie Marienescu” Lipova

Abstract

Born on 1 April 1865 in Șigău, Cluj County; Ştefan Cicio Pop was one of

the most important leaders of the Romanian National Party that organized

the Great Union. He settled in Arad, where he began practicing as a lawyer

and carried out powerful political activities that led to the Great Union from

December1, 1918.

Keywords: Ştefan Cicio Pop, lawyer, political, parliamentary, organizer,

Great Union.

Născut pe 1 aprilie 1865 la Șigău, în județul Cluj; Ștefan Cicio Pop a

fost unul dintre cei mai importanți fruntași ai Partidului Național Român

care au făurit Marea Unire. Obținând doctoratul în drept în anul 1889 și

titlul de avocat în 1891, s-a stabilit la Arad, unde a început să-și practice

meseria. S-a implicat încă din tinerețe în politică, fiind unul dintre apărătorii

românilor din procesul Memorandumului, apoi a participat la Conferința

interparlamentară de la Haga din 1894 și la Congresul Naționalităților

asuprite din Austro-Ungaria din 1895. A fost printre cei ce au susținut la

Conferința de la Sibiu din 1905 a Partidului Național Român renunțarea la

tactica pasivistă și adoptarea unei tactici activiste, având câștig de cauză. A

candidat apoi la alegerile parlamentare din 1905 și a fost ales deputat în

parlamentul de la Budapesta ca reprezentant al circumscripției electorale

Șiria. A reușit să fie ales deputat în toate alegerile ulterioare pentru

Parlamentul Ungariei, activând în acesta neîntrerupt în serviciul cauzei

românești până în 19181.

1 A se vedea detalii în Mircea Timbus, „Ștefan Cicio-Pop – luptător intransigent pentru

unitatea românească”, în Corneliu Pădurean (coord.), Ștefan Cicio Pop. Studii, Arad,

474

În toamna anului 1918 a jucat un rol important, fiind implicat în

toate marile decizii luate de conducerea mișcării naționale românești din

Transilvania. A fost ales președinte al Consiliului Național Român Central,

format la Budapesta în 31 octombrie 1918. Devotamentul și chiar spiritul

său de jertfă față de cauza națională românească au putut fi observate în mai

multe împrejurări. O dovadă e faptul că a acceptat să-i fie folosită propria

casă drept sediu al Consiliului Național Român Central, atunci când acesta

s-a mutat la Arad, în 2 noiembrie 1918, deși știa că prin aceasta se expune și

își expune și membrii familiei la mari riscuri. Nu a pregetat să meargă la

Alba Iulia, chiar dacă era bolnav de gripă spaniolă, iar aceasta îi punea viața

în pericol. A cerut doctorilor să-i scadă temperatura și, din fericire,

tratamentul a dat rezultate, astfel încât a putut lua trenul special care a

transportat o parte din românii ce au mers în cetatea Marii Uniri pe 30

noiembrie 19182.

La Alba Iulia a fost primul orator și apoi a fost ales vicepreședinte al

Marii Adunări Naționale, iar după votarea Unirii a devenit membru al

Consiliului Dirigent, fiind conducător al Resortului Armatei și Siguranței

Publice. A devenit apoi ministru în guvernul de la București, ca reprezentant

al Transilvaniei. În guvernul Alexandru Vaida-Voevod, format în decembrie

1919, după primele alegeri parlamentare ce s-au desfășurat în România

Mare, a deținut funcția de ministru de justiție și chiar a fost prim-ministru

interimar în perioada în care titularul funcției s-a găsit la lucrările

Conferinței de Pace. În anii următori a fost mereu ales parlamentar,

devenind chiar, în anii 1928-1931 și 1932-1933 președinte al Adunării

Deputaților. A murit la 16 februarie 1934, fiindu-i organizate la Arad

funeralii naționale3.

În perioada interbelică Ștefan Cicio Pop a evocat de mai multe ori

întâmplările din anul 1918 care au dus la Unire. Trei au fost discursurile mai

importante în care fostul președinte al Consiliului Național Român Central

s-a referit la evenimentele prin care s-a făurit România Mare.

Editura Gutenberg Univers, 2013, p. 11-14 și Laurențiu Oanea, Dr. Ștefan Cicio-Pop. Un

titan în luptele național-politice ale românilor din Transilvania și părțile românești din

Ungaria. 1865-1934, Arad, Editura Gutenberrg Univers, 2008, passim. 2 Felicia Aneta Oanea, „Laurențiu Oanea (1888-1970). Repere biografice”, în Laurențiu

Oanea, op. cit., p. 19. Despre rolul lui Ștefan Cicio Pop în pregătirea Unirii a se vedea și „Românul”, Arad, nr. 107, an IX, 23 mai 1920, p. 1. 3 Mircea Timbus, op. cit., p. 17-20. Despre înmormântarea lui a se vedea „Renașterea”,

Cluj, an XII, nr. 8, 25 februarie 1934, p. 2.

475

Primul discurs a fost susținut în cadrul unei conferințe organizate la

22 ianuarie 1928 la Cernăuți, la inițiativa profesorului universitar Theofil

Sauciuc-Săveanu4 și al organizației „Chemarea tinerimii române din

Bucovina și Hotin”, al cărei scop era „regenerarea vieții politice din

Bucovina”5.

Pentru început oratorul a afirmat că el consideră „o datorie a noastră,

a celor bătrâni (...) să alergăm unde numai ne doresc și să ținem vie

conștiința datoriei și a sacrificiului”6.

A continuat, vorbind despre Bucovina, pe care a numit-o „Panteonul

Românismului”7.

Apoi s-a referit la declanșarea Primului Război Mondial, a cărui

origine o vedea în anexarea Bosniei și Herțegovinei de către Austro-Ungaria

în octombrie 1908. De aici încolo evenimentele s-au succedat fără a mai

putea fi oprite, iar atentatul de la Sarajevo a fost pretext atât pentru

Germania de a-și continua „politica ei imperialistă de «Drang nach Osten»”,

cât și pentru Ungaria, de a-și duce la îndeplinire planul de dominație.

Aceasta, potrivit oratorului, a urmărit „a supune întăi sub picioare Serbia, a-

și întinde hotarele până către Bulgaria și apoi întorcându-se contra României

a-și înfăptui împărăția celor 40.000.000 Unguri”8.

Cicio Pop a combătut mișcarea iredentistă a Ungariei, susținută de

lordul Rothermere9, care îi prezenta pe unguri drept victime ale războiului și

nu responsabili de declanșarea lui. El a amintit faptul că era membru al

Parlamentului maghiar când a fost prezentat ultimatumul Austro-Ungariei

către Serbia și a fost martor al bucuriei celorlați parlamentari, care l-au

amenințat că un ultimatum asemănător va primi și România în 30 de zile.

Maghiarii, a afirmat oratorul, „au considerat de casus belli atentatul de la

4 Theofil Sauciuc-Săveanu (1884-19171) a fost un istoric și arheolog, membru

corespondent al Academiei Române. A se vedea Doina N. Rusu, Membrii Academiei

Române 1866-1996. Mic dicționar, București, Editura Academiei Române, 1996. 5 Ștefan Ciceo Pop, Unirea Ardealului și Banatului cu Patria Mamă. Conferință ținută în

22 ianuarie 1928 la Cernăuți, Cernăuți, Tipografia Mitropolitul Silvestru, 1928, p. 5. 6 Ibidem.

7 Ibidem, p. 6.

8 Ibidem, p. 6-8.

9 Harold Sidney Harmsworth, primul viconte Rothermere (1868- 1940) a fost proprietarul

unui trust de presă care cuprindea ziarele „London Daily Mail” și „Daily Mirror” și a

susținut prin intermediul lor o campanie revizionistă promaghiară. A se vedea Paul

Lendvai, Ungurii. Timp de un mileniu învingători în înfrângeri, București, Editura

Humanitas, 2007, p. 409-415.

476

Saraievo” și „erau cei mai insolenți și cereau mai insistent umilirea

Serbiei”10

.

Apoi fruntașul arădean a analizat participarea românilor la Primul

Război Mondial. A arătat că aceia din Ardeal, Banat și Bucovina, care au

fost înrolați în armata austro-ungară, au fost nevoiți să lupte contra fraților

lor de pe valea Timocului și din Basarabia. Iar ca și sârbii, care au fost

persecutați, anchetați și închiși de autoritățile austro-ungare, românii rămași

acasă au fost și ei suspectați, iar mulți dintre ei au fost închiși11

.

Fruntașii românilor din Ardeal au încercat să afle intențiile cercurilor

politice din România cu prilejul participării la înmormântarea regelui Carol

I, în octombrie 1914. Printre cei prezenți acolo s-a aflat și Cicio Pop, alături

de Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad, Voicu Nițescu și alții. Cu acest

prilej li s-a spus, de către Nicolae Filipescu și de alții că România va intra și

ea în război „pentru că neamul acesta voiește să traiască”. Ca urmare,

fruntașii români întorși acasă au încercat să slăbească monarhia austro-

ungară și să pregătească poporul de apropiata dezrobire12

.

Intrarea României în război a dus la intensificarea persecuțiilor la

adresa românilor din Transilvania, unii fiind chiar condamnați la moarte și

executați. Totuși, victoriile armatei române de la „Oituz, Mărăști și

Mărășești” și lansarea principiilor lui Wilson au adus „mângâiere și

încurajare celor îngenunchiați”. Guvernul maghiar a smuls prin forță o

declarație de solidaritate „de la Înaltul Cler și de la mulți fruntași români”,

pe care Cicio Pop a combătut-o în Parlament, cerând dreptul de

autodeterminare pentru poporul român, într-o atmosferă ilustrată de

cuvintele prim-ministrului maghiar, care a declarat că pentru aceste cuvinte

fruntașul arădean ar „merita spânzurătoarea”13

.

O dată cu înfrângerile Puterilor Centrale de pe fronturi activitatea

Partidului Național Român s-a amplificat. Comitetul P.N.R. s-a întâlnit la

Oradea la 12 octombrie și a adoptat o declarație care a fost citită în Camera

Deputaților de la Budapesta de deputatul Alexandru Vaida-Voevod. Potrivit

lui Cicio Pop, declarația afirma că „națiunea română din Ungaria și Ardeal”

face uz de dreptul la autodeterminare și „reclamă pentru ea dreptul, că liberă

de orice înrâurire străină să hotărască locul ei printre națiunile libere.

Partidul Național-Român nu recunoaște parlamentul și guvernul maghiar,

soarta poporului român se va încredința organelor sale, alese din sânul

10

Ștefan Ciceo Pop, op. cit., p. 8-9. 11

Ibidem, p. 9-10. 12

Ibidem, p. 10-12. 13

Ibidem, p. 12-14.

477

națiunii române; în consecință națiunea română rupe toate legăturile cu

parlamentul și guvernul maghiar, se desface de Ungaria, și-și rezervă

dreptul să se constituiască ca Stat independent, liber și coordonat cu alte

State”. Ca urmare a acestei declarații au urmat „amenințări, apoi ademeniri”

la adresa fruntașilor românilor, pe care aceștia le-au refuzat. Declanșarea

revoluției din Ungaria a dus la constituirea Consiliului Național Român,

care și-a stabilit reședința la Arad și a început „grandioasa operă de

organizare a noului Stat român”14

.

Ca primă acțiune semnificativă, Consiliul Național Român a adresat

un ultimatum guvernului maghiar, prin care îl soma „să predea imperiul

asupra tuturor teritoriilor locuite de Români din 23 județe”. Drept consecință

a fost trimis la Arad ministrul Jaszi Oszkar, care a tratat cu Consiliul

Național Român. Tratativele, în cursul cărora s-a remarcat „figura

strălucitoare, ca bărbat de Stat a d-lui Iuliu Maniu”, au eșuat, așa încât

Consiliul Național Român a lansat un manifest către popoarele lumii, prin

care și-a anunțat „voința sa nestrămutată, de a sedesface pentru totdeauna

din lanțurile sclăviei maghiare”. În urma acestor acțiuni Cicio Pop a conchis

că: „Poate nici o națiune n-a simțit așa de adânc și de obligatoriu principiile

Wilsoniene, ca națiunea română din Ardeal și Banat”15

.

Tocmai pentru că principiile formulate de Woodrow Wilson erau atât

de prețuite de conducătorii mișcării naționale românești, s-a luat decizia de a

se convoca Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. S-a ales această

localitate, spune oratorul, pentru că ea era legată de numele lui Mihai

Viteazul, ale lui Horea, Cloșca și Crișan și al lui Avram Iancu. Organizarea

ei a avut de înfruntat însă mari greutăți, pentru că ungurii controlau

administrația comunelor, telegraful, telefonul și căile ferate și „ne sabotau”,

iar chiar în acele zile prin Transilvania se retrăgea armata germană, condusă

de mareșalul Mackensen. Cu toate acestea, românii au reușit să țină

Adunarea, care a fost măreață și emoționantă. De bucurie cei 150.000 de

participanți „prinși de un fior sfânt, plângeau ca copiii, se sărutau”.

Hotărârile de la Alba Iulia, dintre care pe unele Ștefan Cicio Pop le citează,

garantau libertatea și democrația și asigurau drepturi depline și minorităților.

Ele au impresionat participanții la Conferința de Pace și astfel „au contribuit

mai mult la fixarea granițelor de astăzi care armonizează condițiunile

14

Ibidem, p. 14-15. 15

Ibidem, p. 15-16.

478

geografice ale teritoriului etnic al poporului”. Au fost acceptate și de

guvernul Vechiului Regat și sancționate de rege16

.

În continuare vorbitorul a lăudat eforturile făcute de conducătorii

românilor ardeleni – între care se găsea și el – , care au reușit să pună pe

picioare în timp scurt o nouă organizație de stat, în condițiile în care „la

proclamarea Unirii, armata, guvernul, căile ferate, administrația, justiția, cu

un cuvânt toate instituțiile Statului au fost ungurești”. Datorită eforturilor lor

s-au putut crea două noi corpuri de armată la Sibiu și la Cluj, care au

participat la înfrângerea armatei ungare, iar armata română a putut fi

aprovizionată cu cele necesare17

.

Tot în 1918, a spus Cicio Pop, au avut loc și unirile Bucovinei și

Basarabiei cu România, ceea ce l-a făcut să afirme: „Cu adevăr se poate

spune că rar s-a făcut o întregire a unui neam sub auspicii mai norocoase.”

El a exprimat însă regrete că bărbații de stat din Vechiul Regat nu au utilizat

„în mod sincer și dezinteresat (...) toate forțele vii și creatoare ale Românilor

de pretutindeni”, fiindcă dacă ar fi făcut astfel am fi avut „o Românie bine

organizată și în plină propășire, fericită în lăuntru, admirată și respectată în

afară.” Totuși, „prin cele trei uniri s-a desfășurat o mare dreptate istorică”,

iar încercarea de revizuire a tratatelor care le-au consacrat, a considerat

oratorul, ar întâmpina „ca un zid” opoziția întregului neam românesc și „ar

periclita chiar pacea mondială”. El a pledat și pentru respectarea drepturilor

minorităților, spunând: „Să nu avem teamă că libertățile și drepturile

împărtășite și cu celelalte neamuri, vor putea aduce vreo vătămare poporului

și statului românesc”18

.

Cicio Pop și-a încheiat conferința făcând un apel la depășirea tuturor

patimilor și urilor, pentru a se putea reconstitui solidaritatea națională și

afirmând că datoria tuturor în viața publică e să apere libertatea și dreptatea,

pentru care s-a purtat și războiul mondial19

.

Celelalte două discursuri au fost rostite în Parlament.

La 1 Decembrie 1931 în ședința Camerei mai mulți deputați au ținut

discursuri consacrate Unirii. Printre ei s-a numărat și Ștefan Cicio Pop.

Cuvîntul său a fost destul de scurt. A început prin a mulțumi lui Dumnezeu

că parlamentarilor li s-a dat ocazia ca măcar în unele zile să se poată detașa

de patimile de partid pentru a îmbrățișa toți același mare ideal, „unirea

tuturor românilor”.

16

Ibidem, p. 16-20. 17

Ibidem, p. 21-24. 18

Ibidem, p. 26-29. 19

Ibidem, p. 30.

479

Considera că evenimentele sunt prea apropiate pentru a putea fi

judecate obiectiv „meritele celor care au pregătit și celor care au dus la bun

sfârșit Adunarea de la Alba Iulia”. Părerea lui era că „Alba Iulia este opera

măreață a unui neam întreg, din toate păturile”.

A evocat apoi cei 800.000 de morți care au făcut posibilă această

realizare și a asigurat că în caz că „ar încerca cineva să răpească un dram din

acest sfânt patrimoniu” toți românii vor sta laolaltă pentru a-l apăra.

În încheiere a omagiat memoria regelui Ferdinand I, „căruia I-a fost

hărăzit de la Dumnezeu să ne cuprindă într-un mănunchi atât de admirabil”

și a exprimat recunoștință și admirație față de regina Maria, „care în toate

momentele de grele încercări a fost nu numai animatoarea, dar, aș putea

zice, conducătoarea sufletului românesc”. I-a urat și lui Carol al II-lea să

păstreze și chiar să mărească „acest patrimoniu sfânt”20

.

Peste un an, la 1 Decembrie 1932, acum în calitate de președinte al

Camerei Deputaților, Ștefan Cicio Pop a vorbit din nou în Parlament. A

evocat mai întâi Unirea Bucovinei cu România, care fusese sărbătorită „cu

demnitate” de bucovineni, cu trei zile mai devreme.

A descris apoi desfășurarea Marii Adunări Naționale de la Alba

Iulia, unde 150.000 de români s-au adunat pe o vreme potrivnică. Acolo,

într-un loc vegheat de martirii neamului, precum Mihai Viteazul, Horia și

Cloșca și Avram Iancu, s-a jurat „pentru totdeauna, alipirea către Patria

Mumă”. Românii au uitat în acea zi de „toate patimile și toate urile” și, ca fii

ai aceluiași neam, se îmbrățișau fără a ține cont de religia ori clasa căreia îi

aparțineau. Pentru Ștefan Cicio Pop, Alba Iulia a reprezentat „un plebiscit

care nu s-a mai făcut nicăierea în lume: plebiscitul sufletelor care se

manifestă în desăvârșită libertate”. Aceasta pentru că au fost de față acolo

reprezentanți ai tuturor claselor sociale ale românilor, pentru că acolo s-au

adoptat drepturi egale pentru minorități și pentru că acolo s-a făcut pentru

primadată apel la dezarmare și la înțelegerea popoarelor pe cale pașnică,

principii discutate în acel moment de forurile internaționale. Chiar și

minoritățile, precum sașii, șvabii și slovacii, au aderat la deciziile de la Alba

Iulia și au suferit pentru ele persecuții sau chiar martiriu, ceea ce nu s-a mai

întâmplat nicăieri în lume.

20

Petre Dan-Străulești (ed.), 1 Decembrie 1918. 90 de ani de la Marea Unire. Discursuri

parlamentare, București, Editura Univers Științific, 2008, p. 69-70.

480

La sfârșitul discursului oratorul a adus din nou omagii membrilor

familiei regale: regelui Ferdinand, reginei Maria, lui Carol al II-lea și

voievodului Mihai, care atunci reprezenta „nădejdea” românilor21

.

Evocările Unirii în discursurile lui Ștefan Cicio Pop transmit emoția

participantului direct la întâmplările din toamna anului 1918 și din anii

premergători Marii Adunări de la Alba Iulia. Ele pot fi folosite acum ca

izvoare istorice, dar în epoca interbelică au contribuit la conștientizarea de

către opinia publică a uriașelor eforturi făcute de generația Unirii și a

importanței acestui act pentru istoria românilor.

21

Gheorghe Sbârnă, Marea Unire în parlamentul României, Târgoviște, Editura Cetatea de

Scaun, 2007, p. 150-153.