Cocii gram negativi de

interes medical

Genul Neisseria cuprinde numeroase specii dintre care de mare interes medical sunt -N. gonorrhoeae şi- N. meningitidis. Neisseriile sunt coci gram negativi dispuşi în diplo, sub forma unor boabe de cafea care se privesc prin concavităţile lor, strict aerobi, oxidazo-pozitivi şi care se dezvoltă pe medii complexe în atmosferă de CO2 6-10%.

Neisseria gonorrhoeae

Habitat- în exclusivitate -patogen uman, omul fiind singura gazdă naturală a gonococului.

Patogeneză şi imunitateInfecţia se transmite, cu rare excepţii, prin contact sexual. Gonococul se ataşează de obicei de celulele indemne a mucoasei urogenitale, accidental pe alte mucoase (rectală, faringiană, conjunctivală) prin intermediul pililor de aderenţă. Apoi sunt endocitaţi ajungând în ţesutul subepitelial, unde produc o infecţie acută, purulentă.-La bărbat, -produce uretrita acută care poate evolua spre epididimită, prostatită şi orhită gonococică. Cronicizarea duce la apariţia, în timp, a stricturilor uretrale. -La femei gonococul produce uretrocervicita acută, cel mai frecvent asimptomatică. Infecţia evoluează ascendent spre uter, salpinge, salpinigita gonococică - una din principalele cauze ale sterilităţii secundare postinfecţioase. De aici - în cavitatea peritoneală producând o peritonită.

-La ambele sexe infecţia poate evolua uneori sistemic cu diseminări secundare în articulaţii şi endocard. Incidenţa infecţiilor sistemice este corelată şi cu statusul imunitar al gazdei (cei cu deficit de C'). -Contaminarea accidentală a conjunctivei duce la o conjuntivită purulentă. Aceasta este frecventă la nou-născutul care se contaminează de la mama infectată în timpul naşterii. Oftalmia gonococică a nou născutului poate fi o cauză de orbire. Gonococul a dezvoltat o serie de strategii de eludare a apărării antiinfecţioase(tabel).În infecţiile gonococice apărarea organismului se realizează prin anticorpii de tip Ig A şi Ig G, complement şi polimorfonuclearele neutrofile. Anticorpii mediază opsonizarea şi digestia intrafagocitară, dar reinfecţia gonococică este rezultatul variaţiei antigenice a pililor şi a altor proteine de membrană.

Tabel nr.1 Factorii de virulenţă şi efectele lor biologice

Factori de virulenţă Efecte biologice Capsula Rol antifagocitar

Pilii Rol de adezine (la celuleleepiteliului uretral, vaginal,falopian, rectal, faringian);tulpinile nepiliate suntavirulente.

Rol antifagocitar Proteina I Antigen major de suprafaţă care

interferă degranularea PMN-urilor

Proteina II Prezentă la tulpinile avirulente(ce produc coloniile T3 - T5).

Proteina III Protejează alte antigene desuprafaţă de acţiunea agenţilorantimicrobieni.

LPS Activitate endotoxinică

Ig A proteaza Clivează Ig A1 secretor, blocândastfel ataşarea de celulelemucoasei

Simptomatologie clinică La bărbaţi -agenţi etiologici ai uretritei gonococice-acompaniată iniţial de disurie şi o secreţie uretrală purulentă - la câteva zile de la contactul vaginal sau anal neprotejat. La un procent redus de bărbaţi simptomatologia este minoră şi dispare rapid. Netratată se poate complica prin apariţia prostatitei şi epididimitei. La femei infecţia este localizată iniţial la nivelul endocervixului, cauzând o secreţie vaginală purulentă şi sângerări intermenstruale (cervicite). La majoritatea femeilor, însă, episodul acut trece neobservat, infecţia evoluând spre cronicizare, sau poate duce la sterilitatea cuplului. Localizările extragenitale (faringita şi localizările anale) sunt asociate contactelor sexuale orale şi anale.

Infecţia diseminată are o incidenţă mai redusă- manifestări clinice mai discrete decât în alte infecţii sistemice: febră moderată sub 38o, artralgii migratorii (mai rar artrite supurative ale articulaţiei mâinii, genunchiului şi gleznei, cu rash pustular pe fond eritematos, respectând capul şi trunchiul).Oftalmia gonococică a nou-născutului este transmisă de la femeia gravidă în timpul naşterii şi apare frecvent în prima sau a doua zi după naştere, afectând corneea şi cauzând orbirea.

Tabel nr.2 Infecţii gonococice: localizări şi tipuri.

Localizareainfecţiei

Afecţiuni

Tract genitalinferior

cervicite, uretrite, abcese la nivelulglandelor adiacente vaginului (ductSkene sau glande Bartholin)

Tract genitalsuperior

endometrite, epididimite, salpingite

Alte localizări proctite, faringite, oftalmianeonatală, peritonite, perihepatite(sindromul Fitz-Hugh şi Curtis)

Infecţiegonococicădiseminată

Sindromul dermatită-sinovită-tenosinovită (febră, poliartrită şitenosinovită), artrite septicemonoarticulare, rar endocardite saumeningite.

Sensibilitatea la chimioterapice antiinfecţioase

-Până la jumătatea anilor '50, toţi gonococii prezentau o mare sensibilitate faţă de penicilină. Ulterior au început să apară tot mai multe tulpini cu un anume grad de rezistenţă la penicilină, tetraciclină şi cloramfenicol. Acest tip de rezistenţă este codificat cromozomial si se datorează atât alterării sediului ţintă, cât mai ales inactivării chimioterapicului prin producerea unor enzime inhibitoare. -Incepând cu anul 1976 au fost izolate tot mai multe tulpini producătoare de penicinilaze (enzime codificate plasmidic). -După anul 1983 au apărut tulpini cu rezistenţă la penicilină dar neproducătoare de penicinilaze şi cu rezistenţă crescută la tetraciclină şi eritromicină -efectuarea antibiogramei este obligatorie pentru fiecare tulpină izolată.

Tratament: In infecţiile gonococice necomplicate de elecţie esteceftriaxona (doză unică de 250-300 mg i.m)spectinomicina (doză unică de 2g i.m. la bărbat şi 4 g la 12 h la femei) ciprofloxacinul (doză unică de 500 mg) Deoarece, în mod frecvcent, infecţia este mixtã, asociind N. gonorrhoeae cu Ch. trachomatis, se recomandã administrarea concomitentă tetraciclinei (doxyciclinã) sau a ayzthromicinei

EpidemiologieUretrita gonococică - una din cele mai răspândite infecţii cu transmitere sexuală, este specifică omului. Gonococul este prezent numai la persoanele infectate. Importante în transmiterea infecţiei sunt persoanele infectate asimptomatice (în general femeile în 60-90% din cazuri).Profilaxia este nespecifică şi constă în esenţă în practicarea contactelor sexuale protejate şi în tratamentul corect şi la timp a infecţiei instalate.Prevenirea oftalmiei gonococice se face prin administrarea intraconjunctivală imediat dupã naştere fie a unei soluţii de nitrat de argint (picãturi) sau a unui antibiotic.