ȘCOALA ÎN NATURĂ

PRIETENII NATURII - LAND ART Prof. FLORENTINA ADĂSCĂLIȚEI

Land art este arta realizată în natură şi cu natura, un concept nou întâlnit în artă, care

foloseşte materiale din natură pentru a transmite un mesaj social, cum ar fi distrugerea naturii

sau a încălzirii globale. Această artă îi atrage pe copii, deoarece nu necesită studii, ci doar

multă creativitate. Elevii iubesc natura şi arta, au sufletul deschis către natură. Ei trăiesc clipe

spectaculoase în mijlocul ei, realizând lucrări cu adevărat impresionante, utilizând doar

materiale din natură, cum ar fi: frunze, pietre, crenguţe, castane, ghinde, conuri de brad etc.

Modul de elaborare a lucrărilor implică dezvoltarea şi stimularea creativităţii pe o

parte şi direcţionarea prin respectarea criteriilor impuse a dezvoltării potenţialului creativ, pe

de altă parte. Libertatea creatoare se evidenţiază clar în lucrările copiilor, prin obţinerea

stilului naiv, imaginaţie creativă, cromatică exuberantă şi decorativismul petelor de culoare,

absenţa proporţiilor şi a planurilor suprapuse. Se va observa o aliniere a elementelor pe un

singur plan şi absenţa personajelor predominând spaţiul peisagistic. Dispunerea elementelor

pe întreg spaţiul plastic denotă o acţiune dezinvoltă a utilizării materialelor de lucru, fapt ce a

condus la o diversitate a soluţiilor creative.

Imag.1 ,,Căsuţa” Imag. 2 ,,Universul meu” Imag. 3 ,,Racheta”

Din punct de vedere cromatic, compoziţional şi valoric, elementele de creativitate se

remarcă în lucrările elevilor, la nivelul modalităţii de dispunere a materialelor utilizate, prin

suprapunerea gradată a acestora (tehnică specifică colajului) şi lipsa proporţiilor între soare şi

copac, apoi fixarea centrului de interes prin prezenţa acestora.

Florile, soarele, copacii şi frunzele ne invită pe noi, adulţii, să călătorim împreună cu

cei mici în lumea lor interioară, pentru a descoperi dorinţe, emoţii şi chiar relaţia lor cu

universul apropiat. Parcă ne conduce în zborul lui Nils Holgersson să învăţăm adevăratele

valori ale acestei minunate lumi.

Imag.1 ,,Copacul toamnei” Imag. 2 (Elevi lângă ,,Copacul

toamnei”) Gingăşia şi veselia celor mici este un semn al reuşitei şi al autoaprecierii. Ramurile

copacului au o structură armonioasă, ceea ce înseamnă că privim o strânsă legătură între

natură şi copii, cu o trăire intensă. Această intensitate este dată de culoarea verde, un contrast

bine realizat. Verdele simbolizează viaţa, tinereţea, speranţa şi renaşterea.

Oglindirea soarelui pe planul verde este un element prezent în majoritatea desenelor

celor mici, sentimente pe care le dezvăluie prin imagini, desene, colaje şi decolaje.

Soarele reprezintă încărcarea pozitivă, dinamismul şi perseverenţa, o înălţare spre

spiritualitate. Soarele este sursa care ne dă viaţă, energie şi lumină.

Imag. 3 ,,Soarele ”

O primă notă a lucrărilor constă în originalitate (capacitatea de a accepta şi a folosi

acele aspecte estetice şi artistice din mediul ambient, care scoate din relaţiile lor obişnuite şi

transformate în ceva ce nu a mai fost făcut) prin interpretarea personală a naturii şi

interpretarea cromatică a fundalului prin tentă decorativă, aplatizarea şi lipsa spaţialităţii.

Elevul a surprins în lucrarea sa sensibilitatea spirituală (capacitatea de a deosebi

însuşirile esenţiale de cele neesenţiale ale unor forme) în modul în care a stilizată floarea.

Pentru o impresie artistică pregnantă a potrivit cu succes tot ceea ce înseamnă culoare şi

accentuarea cromatică într-o suprafaţă nelimitată, pentru el, având toată natura la picioare.

(Imag. 2 ,,Universul meu”)

Capacitatea de adaptare a percepţiilor vechi din sala de clasă, la condiţiile artistice

schimbate este surprinsă în receptivitatea faţă de provocarea tehicilor libertine din Land art.

Imag. 4 Elevi alături de lucrarea ,,Floarea” Imag. ,, Floarea”

,,Inimă de copil” şi ,,Buchetul de flori” prezintă din punct de vedere plastic, pe lângă

expresivitate, un puternic impact visual. Flexibilitatea este capacitatea de a se orienta în

situaţii noi, combinând cunoştinţele artistico-plastice în structuri şi sisteme inedite. Realizarea

acestor lucrări pe o suprafaţă-suport te duce cu gândul la o temă pentru realizarea unei

felicitări.

Imag. 6 ,,Inimă de copil” Imag. 7 ,,Buchetul de flori”

Elevii au dovedit că sunt pricepuţi şi creativi în realizarea unei mandale

impresionante, ce înconjura un copac fructifer (un măr). Au ales acel măr, deoarece era mărul

lor preferat, cu mere gustoase şi parfumate. Fructele copacului au fost aşezate ca nişte raze de

soare în jurul lui. Observăm că stilizarea soarelui este prezentă şi în această lucrare. (Imag. 9

,,Elevă savurând un măr”)

Multitudinea de elemente din natură (gutui, mere, pietre, frunze galbene şi verzi)

folosite în realizarea mandalei din jurul pomului şi potrivirea cu succes a contrastelor, ne

creează starea de o reuşită evidentă a acestei lucrări.

Se remarcă o puternică capacitate de analiză şi sinteză (analiza înlătură pericolul

împotmolirii în generalităţi; sinteza presupune posibilitatea de a construi din elemente

naturale un întreg artistic unitar), dar şi partea de elaborare a cunoştinţelor şi reprezentărilor

vizuale anterioare prin linii şi culori.

Imag. 8 ,,Mandală în jurul copacului” Imag. 9 ,,Elevă savurând un măr”

O reuşită evidentă este prezentă şi în realizarea mandalelor create din ghinde, conuri

de brad, coji de fistic, pietre, măceşe, frunze galbene şi verzi etc. Acestea sunt realizate după

propria capacitate de creaţie specifică a vârstei.

Imag. 10 Mandale

Acest Land art dezvoltă şi educă capacitatea copilului de a împlini şi îmbogăţi

cultura artistică, urmărind antrenarea unor factori ai creativităţii ca: originalitatea,

flexibilitatea, elaborarea, sensibilitatea la aplicaţii, precum şi umorul, dar în acelaşi timp ele

se constituie şi ca nişte exerciţii test prin care profesorul poate coordona în continuare

activitatea de creaţie a elevului.

Imag. 11 Mandală din pietre Imag. 12 Mandala

Imag. 13 ,,Mandală în jurul unei flori de câmp”

Prin crearea mandalelor s-au realizat şi exerciţii de dezvoltare a spiritului de invenţie

şi de creativitate, deoarece nu am cerut copiilor să deseneze un om, ci sunt îndemnați să

cerceteze mediul înconjurător şi să depisteze în structurile naturale, în contururile lumii din

preajma lor analogii, asemănări cu fiinţe vii. Atent să desluşească această nouă faţă a

universului, atras de aspectul neobişnuit, de latura sa ludică a cerinţei, elevul va uita de

proporţii şi îşi va depăşi inhibiţiile.

Aşadar, de la creativitatea vizuală de expresie tensională la creativitatea artistică, este

evoluţia firească de la autocunoaştere la performanţă, de la manifestare involuntară, la

creaţie. Performanţele de expresie topologică sau expresie tensională la care pot ajunge elevii

nu pot fi precizate, întrucât ele ţin strict de sentimentele şi emoţiile trăite în timpul activităţii.

Însă vă putem dezvălui câteva impresii surprinse în timpul creativităţii şi după finalizarea

proiectului ,,Prietenii naturii” - Land art:

☺ ,,Mi-a plăcut că am fost lăudat de doamna învăţătoare. Am făcut un copac atât de

mareeeeee! ” Munteanu Ştefan, clasa pregătitoare;

☺ ,,M-am bucurat că am lucrat cu frunze, pietre, nuci şi mere. Nu mă aşteptam să

facem un copac uriaş. ” Ţubluc Raul, clasa a IV-a;

☺ ,,Când lucrez cu obiecte din natură, mă calmez. Am simţit o energie pozitivă când

am lucrat în echipă.”, Spiridon Mirel, clasa a IV-a;

☺ ,,Mi-a plăcut proiectul pentru că am petrecut mult timp afară.” Dominte Daniela,

clasa a IV-a;

☺ ,,La proiectul din livadă am fost tare bucuroasă că am strâns toate gutuile din

copac.” Vizitiu Denisa-Gabriela, clasa a III-a;

☺ ,,Astăzi a fost o zi deosebită. Împreună cu doamna învăţătoare am făcut un

proiect. Mi-a plăcut în special când am cules frunze de toate culorile.” Moruz Vasilica, clasa

a III-a;

☺ ,,Proiectul a fost aşa de distractiv! Am alergat după frunze şi am făcut o stea mare

care semăna cu o floare. ” Lăcătuşu Cătălina, clasa pregătitoare;

☺ ,,Mie mi-a plăcut când am strâns frunzele galbene...că fugeam după ele şi ele

fugeau de mine... Hi! Hi! Hi!” Gaman Mădălina, clasa a IV-a A.

Caracteristica acestui concept Land art este faptul că dovezile sunt doar pozele sau

filmările realizate în timpul desfășurării sau după finalizarea proiectului. Profesorul Emil

Dobriban completează că aceste dovezi: „Sunt efemere, iar asta e o condiție. Nu facem artă

pentru muzee, dar calitatea și mesajul sunt la fel. Nu ne preocupă însă atemporalitatea”.

SĂ NE CUNOAȘTEM ȚARA!

Excursie tematică în zona județului Neamț Prof. DIANA BIANCA CERU

Excursia școlară reprezintă un tip de activitate extracurriculară privită cu drag de

elevi, întrucât este un mod diferit de organizare a activităţilor cu caracter şcolar, dar este şi o

modalitate diferită de cunoaştere a colegilor şi a cadrelor didactice.

Totodată, excursiile sunt oportunităţi de dezvoltare personală, de exersare a

comunicării şi de aprofundare a cunoştinţelor de geografie, biologie, istorie etc.

În acest sens, la finele lunii octombrie 2017, un grup de 4 cadre didactice s-a tocmit

pentru organizarea unei excursii de o zi. Alegerea traseului nu a fost dificilă, datorită

resurselor temporale limitate şi s-a ţinut cont de distanţa cât mai mică până la posibilele

destinaţii turistice. Astfel, după consultarea elevilor şi a părinţilor, s-a decis vizitarea

judeţului Neamţ.

Judeţul Neamţ este situat în partea de nord-est a României, fiind străjuit la vest de

Carpaţii Orientali, iar la est de Podişul Moldovei. Aşezarea geografică face ca întregul judeţ

să fie acoperit de păduri semeţe de conifere ce îmbracă piscurile abrupte ale munţilor.

Pâraiele de munte, repezi şi cu apa limpede, completează peisajul de un verde pătrunzător.

Această aşezare geografică, în apropierea munţilor şi cu acces la diferite surse de apă, a făcut

ca pe teritoriul judeţului Neamţ să se afle multe vestigii istorice, dintre care cea mai

importantă este Cetatea Neamţ, construită de Ştefan cel Mare.

Totodată, liniştea munţilor a permis înfiinţarea mănăstirilor ortodoxe, o bună parte a

judeţului fiind cunoscută sub denumirea de ţinutul mănăstirilor. Cele mai vizitate mănăstiri

ortodoxe din zonă sunt Mănăstirea Neamţ, Mănăstirea Sihăstria, Mănăstirea Agapia,

Mănăstirea Văratec etc.

În acest minunat ţinut de basm s-a născut cel mai mare povestitor român, Ion Creangă.

Satul natal, Humuleşti, găzduieşte casa memorială a cunoscutului scriitor. Localitatea

Humuleşti este astăzi suburbie a oraşului Tg. Neamţ.

Cu o aşa listă de obiective care urmau a fi vizitate, copiii nu au stat pe gânduri şi

numaidecât s-au adunat în număr mare, cât pentru un autocar de 56 de locuri.

În răcoarea dimineţii de sâmbătă, 28 octombrie, am pornit spre Neamţ. Drumul până

la primul popas a fost numai bun pentru înviorarea de dimineaţă, mai ales pentru princhindeii

din clasele primare, care erau încă somnoroşi. Am cântat, am dansat de pe scaune şi am spus

ghicitori. Nu a durat mult până am ajuns la Codrii Paşcanilor, un popas binecunoscut

locuitorilor judeţului Iaşi.

Pădurea din jur îşi lepăda ultimele frunze, minunat colorate. Covorul proaspăt

aşternut, moale şi pufos, te făcea să îţi fie milă să-l calci. Aerul rece de toamnă intra adânc în

piept, de aceea nu am prelungit popasul în pădurea sărutată de toamnă.

În mai puțin de două ore de mers cu autocarul, am ajuns la poalele Cetății Neamț.

Ceața dimineților de toamnă de ridicase, soarele era deja pe cer și ne mângâia cu raze firave.

În fața noastră se ridicau, semeț, zidurile cetății. Drumul de urcare a fost lung și anevoios,

îngreunat de asfaltul umed, acoperit de frunze ruginii. Încet, încet, în grupuri mici, am ajuns

la poarta de intrare în cetate.

Primii pași au fost temători, cu

ochii ațintiți la valea abruptă de sub podul

de acces. Odată ajunși în curtea interioară

a cetății, am observat cu uimire cum trăiau

strămoșii noștri, acum mai bine de 500 de

ani. Zidurile înalte și groase, făcute pentru

a rezista în fața cotropitorilor, atrăgeau

privirile tuturor, copii, tineri sau oameni

trecuți de prima tinerețe.

După ce am intrat în toate cămăruțele și am explorat toate ungherele, am părăsit Cetatea Neamț

pe același drum umed și alunecos, dar mai ușor de parcurs ca la urcare.

De dimineaţă, până la sosirea noastră, cetatea fusese stropită de o scurtă ploaie rece de toamnă.

La coborâre, toată lumea a admirat curcubeul frumos pictat pe cerul senin. Minutele de așteptare până

să ajungă toată lumea la autocar au fost perfecte pentru copiii atrași de boutiq-urile colorate de la baza

cetății.

Mai departe, ne-am îndreptat spre Mănăstirea Sihăstria, cunoscută mai ales de părinții copiilor,

datorită învățămintelor Părintelui Cleopa. Aici, din bunăvoința călugărilor, am stat la masă, dar nu

înainte de a vizita lăcașul de cult. După masă, toți copiii au dat dovadă de smerenie și ascultare și au

ajutat la curățarea sălii de mese. Pe drumul de întoarcere, elevii au admirat tăcut nesfârșitele păduri de

brad care se vedeau la tot pasul.

O altă oprire mult așteptată de toți elevii a fost la Zimbrăria”Dragoș Vodă”. Aici se găsesc o

parte dintre puținii zimbri de la noi din țară. Dar pe lângă aceste animale uimitoare, aici se găsesc și

căprioare, cerbi carpatini, cerbi lopătari, urși, mistreți, păsări și mufloni. Spre deosebire de marea

majoriate a grădinilor și parcurilor zoologice, unde animalele sunt ținute în cuști, aici se poate vedea

cum aleargă libere, parcul fiind situat în pădure. După cum era de așteptat, zimbrii au fost atracția

principală. Și elevi, și părinți, ne-am așezat lângă ieslea din care mânca, leneș, un zimbru. Deja era

amiază când am părăsit parcul zimbrilor, iar afară vremea devenise caldă şi însorită.

Următorul popas a fost Casa Memorială „Ion Creangă” din Humuleşti. Aici, totul este păstrat

exact ca în povestirile marelui scriitor. Ghidul local, un bun cunoscător al creaţiilor lui Ion Creangă,

povestea cu atâta pasiune, încât nu puteai să nu-l asculţi. Fiecare obiect din casă avea propria lui

poveste, totul era exact aşa cum fusese descris de Nică, pe vremea când era copil. Chiar şi motoşeii cu

care se jucau mâţele până crăpau erau exact acolo, legaţi de cotruţa sobei. Te încearcă un ciudat

sentiment de nostalgie să vizitezi o casă memorială atât de plină de viaţă, de istorie.

Grădina din curtea casei îl înfăţişa pe Nică fără haine, venind de la scăldat. Chiar şi cânepa

mătuşii Mărioara se găsea în mica grădină. Beciul, cuptorul şi toate celelalte unelte, inclusiv calul bălan

se găsesc perfect păstrate, exact ca în descrierile uimitorului Creangă. Aici, doamna învăţătoare a

fructificat fiecare moment pentru a realiza o scurtă lecţie, „acasă la Ion Creangă!”.

După frumoasa experienţă de la Humuleşti, paşii noştri s-au îndreptat spre Mănăstirile Agapia şi

Văratec, situate foarte aproape de localitatea natală a lui Creangă.

La aceste mănăstiri am găsit linişte şi ne-am umplut sufletele de pace. Fiecare dintre noi a găsit

un loc în care să stea câteva minute, să cugete, să admire dealurile împădurite sau pur şi simplu să stea.

Aceste momente de linişte ne-au înseninat chipurile şi am ajuns la autocar tăcuţi, calmi, pregătiţi pentru

drumul spre casă.

Soarele era deja apus când am plecat de la Mănăstirea Văratec, iar drumul de întoarcere a fost

liniştit, mai ales că toţi copiii erau obosiţi de la aerul rece de munte.

O excursie cu durata de o zi, o fugă dus-întors până la câteva dintre multele minunăţii ale ţării

nostre a trecut ca o secundă, de parcă n-ar fi fost; fără să simţim oboseală, frig sau foame, fără să

simţim că am vrea să fim în altă parte.

Nostalgia sfârşitului s-a simţit în glasul tuturor, dar pe faţa fiecăruia se schiţa uşor un zâmbet, cu

gândul la viitoarea ativitate de acest gen.

PIETRELE- O POVESTE ZUGRĂVITĂ ÎN CULORI

Prof. LUMINIȚA MARIA GÎNGA

Alegerea acestui proiect este inspirată de natură – un catalog de soluții, o sursă constantă și

nesecată de inspirație – și de dorința de a demonstra faptul că pietrele – obiecte din natură aparent fără

valoare – pot fi ridicate la rangul de artă. Cu ajutorul pietrelor se pot crea mii se scene, imagini sau

personaje. Micile bucăți de rocă, în combinație cu tușe de culoare

și așezate într-o anumită poziție, pot alcătui imagini artistice

expresive: un șir de case pe undeva, pe o faleză, copii veseli care

se țin de mână, flori sau animale. Se pot alege pietre de forme,

texturi și culori diferite. Pietrele urâte și fără suflet pot fi

transformate astfel în explozii de culoare, pot căpăta viață.

Frumusețea naturii a

fost înfățișată de către artiști în culoare, cuvânt sau formă; sculptorii

i-au captat forma în diverse obiecte, pictorii i-au creat sufletul cu

ajutorul culorii, iar cuvântul a prezentat-o în opere literare.

Ca gen de artă, peisajul s-a dezvoltat pe parcursul întregii

istorii. El a evoluat în funcție de mai mulți factori: politici, sociali,

culturali. În Europa, el se manifestă din perioada antică, medievală,

renascentistă, modernă (secolele XVII-XIX) până în prezent. Peisajul este tratat în funcție de

particularitățile stilistice ale fiecărei epoci și de preferințele estetice ale artistului. În spațiul plastic,

peisajul devine sursă de inspirație pentru artiști; avem, astfel, în mod cert, o mare varietate de atitudini,

de tipuri de sensibilitate a expresiei și de înțelegere a motivului. Unii îl privesc ca sursă de plăcere

estetică, alții transpun ceea ce este ascuns în spatele imaginii și în sufletul lor, acceptându-l ca pe un

refugiu din cotidian, iar alții îl consideră o ființă vie, care poate fi găsit oriunde în natură și în niciun

caz în atelier.

Lucrarea colectivă are în prim-plan natura, un peisaj mediteranean, motiv ce se contopește într-

o viziune personală în opera micilor artiști. Lucrarea își conturează identitatea și unitatea conceptului

generat de tematică, și anume natura.

Artiștii claselor a VI-a și a VII-a folosesc

pietre pe care intervin cu tușe de culoare pentru a le

conferi o mai mare plasticitate. Gama cromatică

folosită de către aceștia în lucrare este dominată de

culorile reci precum albastru și

verde, accentuate de pete

puternice de roșu, alb sau

brunuri – culoarea naturală a

pietrelor, a pământului, ce

degajă căldură și ne aduce mai aproape de natură.

Artiștii Școlii Gimnaziale Hadîmbu redau în lucrarea cu aspect de mozaic, asemeni unei oglinzi

magice, un univers al realității, o imagine pe care ne dorim atât de mult să o găsim în diversele noastre

eforturi de a evada din cotidian.

Aceștia au creat din pietre, obiecte aparent

nevaloroase, un dialog cu natura și peisajul. Liniștea și ordinea oferită de lucrare nu se pot separa de

zgomotul din natură, produs de valurile mării ce se izbesc de stâncile de pe coastă.

Întâlnim exemple de opere de artă în care este folosită piatra și în arta contemporană. Artistul

japonez Hirotoshi Ito se dovedește a fi un adevărat vrăjitor atunci când lucrează cu pietre, pietre găsite

în râul din apropierea casei sale. Creațiile lui suprarealiste sunt bazate pe „optimizarea” formei naturale

a pietrei, practic această „optimizare” constă în a adăuga elemente în interiorul pietrei sau peste

suprafața acesteia, luând astfel naștere un obiect. O altă modalitate de prelucrare a pietrei este

modificarea ei prin sculptare și lustruire. Sculpturile lui Ito seduc privitorul prin realism și ilustrează

umorul, zâmbetul de pe fața privitorului fiind principala motivație a muncii artistului, după cum el

însuși mărturisește.

„Arta continuă natura, îmbogățește lumea umană cu noi realități, creează noi experiențe,

înmulțeste modurile de a trăi și face viața mai bogată, mai variată, mai intensă.” - Francesco Orestano

SOLUL, RESURSĂ A VIEŢII

Prof. IOANA PANCU –TRANDAFIR

Activitatea ,,Solul, resursă a vieţii’’, din cadrul proiectului Erasmus +, a reunit, deopotrivă,

cunoştinţele cadrului didactic, cât şi curiozitatea elevilor de a trăi noi experienţe de viaţă.

Într-o frumoasă zi de iunie, cu soare în suflete, micii exploratori de la Şcoala Gimnazială

Hadîmbu au pornit într-o nouă aventură: cea a cunoaşterii prin descoperire. Desigur, cunoştinţele

teoretice despre importanta solului în viaţa oamenilor constituie punctul de plecare al acestui demers.

Însă, conştiinţa ecologică nu poate fi educată fără practică.

Ochii curioşi de copil au privit în natură şi au descoperit

minunata lume care ne înconjoară...micile vieţuitoare, aerul şi solul,

stratul cel mai recent de la suprafaţa litosferei, moale şi afânat. Solul

susţine viaţa pe planeta Pamânt şi de aceea Organizaţia Naţiunilor Unite

(O.N.U) a declarat anul 2015, Anul Internaţional al solurilor. Solul este

o resursă naturală foarte importantă pentru om, deoarece îi furnizează

atât apă curată, cât şi cea mai mare parte din hrană. Solul este o uzină

mare a naturii, care produce biomasă ce este folosită ca hrană de om şi

de animale. Solul este cel mai important mijloc de producţie pentru

agricultură şi silvicultură.

Povestea curiozităţii umane merge mai departe...Oare din ce este format solul? Uşor, cu

mâinile dornice să atingă ceva atât de preţios pentru viaţă, copiii au început să-l frământe, pentru a-i

descoperi componentele. Au analizat totul cu atenţie, şi au descoperit că în sol există organisme moarte,

organisme vii, roci şi apă.

Dar ce element indispensabil vieţii există în sol şi nu poate fi

văzut cu ochiul liber? Pentru a descoperi acest element important, a

fost realizat un experiment: astfel, un elev a adăugat într-un pahar sol,

după care a turnat apă, formându-se la suprafaţa apei bule de aer.

Despre ce element este vorba? Desigur, despre aer! Aerul, pătruns din

atmosferă în spaţiile dintre particulele de sol, este folosit în procesul

de respiraţie al rădăcinilor şi la încolţirea seminţelor.

În continuare, elevilor li se adresează următoarea întrebare: de ce atunci când plouă apa este

absorbită de sol? Minţile lor avide de cunoaştere descoperă imediat răspunsul: pentru că solul este

permeabil. Şi pentru ca aceştia să înţeleagă cât mai bine această proprietate a solului, permeabilitatea,

se realizează următorul experiment: un elev pune sol într-o pâlnie, după care adaugă apă.

Aşa cum se observă şi în

imaginile alaturate, apa curge prin

pâlnie, rezultând astfel că solul este

permeabil. Solul este unul dintre

elementele cele mai fragile ale

mediului.

Solurile sunt distruse prin

poluare, lucrări agricole

necorespunzătoare şi înlăturarea vegetaţiei. De aceea, fiecare din noi trebuie să înţelegem, că odată

distrus, solul se reface greu, uneori după sute de ani, alteori deloc.

În concluzie, activitatea desfăşurată împreună cu elevii clasei a V-a de la Şcoala Gimnazială

Hadîmbu şi-a atins obiectivul: acela de a înţelege care este rolul solului în viaţa oamenilor, a

importanţei sale în susţinerea vieţii pe planeta Pământ, precum şi înţelegerea necesităţii conservării şi

utilizării raţionale a acestuia. Conştiinţa ecologică trebuie cultivată în minţile tuturor membrilor unei

comunităţi prin răbdare, dăruire şi implicare permanentă.

NATURA ARE NEVOIE DE NOI! Prof. FELICIA TANASĂ

Conform definiției, mediul înconjurător reprezintă ”totalitatea factorilor naturali şi a celor

creaţi prin activităţi umane (antropici) care determină într-o strânsă interacţiune condiţiile pentru

existenţa omului şi dezvoltarea societăţii”.

Astăzi, mediul nostru de viață este mai degrabă un amestec de artificial şi de natural, în oraş omul

fiind mai aproape de mediul artificial, iar la țară de cel natural. La țară sau la oraş, noi, oamenii trebuie

să avem grijă de mediul înconjurător, deoarece el ne asigură oxigenul necesar vieții, apă şi hrană.

Ideea acestei activităţi a venit de la sine când, într-o zi, unul dintre elevii mei a găsit o pasăre

rănită în livada din spatele şcolii. Fiindu-i milă de ea, a

luat-o în clasă, iar colegii au rămas impresionați de

blândețea păsării. Elevii au simțit că trebuie să ajute

cumva pasărea care îşi agățase piciorul într-o pungă de

plastic şi, când le-am propus să realizeze obiecte pentru

protecția păsărilor, confecționate din materiale

recuperabile, au fost extrem de entuziasmaţi.

Mai întâi, elevii au fost instruiți cu privire la

respectarea principalelor reguli de protecție a muncii,

ulterior li s-a solicitat să aducă diverse materiale

refolosibile precum bucăți de scândură, de carton,

parchet, materiale textile, lipici, acuarele necesare

montării unor căsuțe pentru păsărele şi confecționării

unor recipiente pentru apă şi mâncare. Curțile caselor din

sat sunt pline cu astfel de materiale, deci nu le-a fost greu

să găsească ceea ce căutau. Elevii s-au mobilizat

exemplar şi astfel au început lucrul. Copiii au format

echipe de câte trei, schimbând impresii şi idei, contribuind fiecare la izbânda proiectului.

Au confecționat căsuțe şi le-au vopsit cu acuarele,

fiecare din ei implicându-se cu idei personale. Proiectul

le-a stârnit curiozitatea şi interesul pentru floră şi faună,

pentru necesitatea protejării mediului înconjurător.

După terminarea lucrărilor, cu mare bucurie şi nerăbdare, ne-am îndreptat spre livada şcolii

pentru a pune căsuțele în copaci. Se vedea pe chipul micilor meşteri atât satisfacția muncii depuse, cât

şi curiozitatea de a vedea rodul efortului lor. Am fixat împreună căsuțele în copaci, aşteptând micuțele

înaripate să-şi revendice noile locuințe.

Livada şcolii a fost cel mai potrivit cadru pentru dezbaterea ce a urmat având ca subiect

poluarea mediului înconjurător şi metodele de prevenire şi combatere a acesteia, copiii promițând că

vor avea mereu grijă de Mama Natură. Elevii au adus în discuție şi idei legate de importanța deosebită

a florei şi faunei în păstrarea echilibrului ecologic.

Orele au trecut fără să ne dăm seama şi am

încheiat activitatea cu mare bucurie şi satisfacție că

fiecare dintre participanți a învățat o lecție foarte

importantă.

Elevii au conştientizat încă o dată necesitatea

ocrotirii mediului înconjurător şi a micilor si marilor

viețuitoare.

COMUNICAREA ESTE CHEIA RELAȚIILOR MAI BUNE

Prof. DIANA BIANCA CERU

În activitatea de comunicare, oamenii se folosesc de limbaj; ei schimbă continuu între ei

informaţii. Limbajul este capacitatea omului de a folosi unul sau mai multe sisteme de semne verbale

pentru a comunica cu cei din jur. Fără limbaj nu poate fi concepută existenţa omului ca fiinţă socială

sau existenţa societăţii însăşi. În procesul comunicării, oamenii folosesc variate mijloace de

comunicare, dintre care: nonverbale (acţiuni concrete cu obiectele, gesturile şi mimică), verbale

(sonore, grafice). Comunicarea este simplul act de a transfera o informaţie dintr-un loc în altul. La

prima vedere pare o definiţie simplă, însă, trecând de aceasta, totul devine mult mai complex.

Unul din modurile în care un părinte ţine legătura cu şcoala este şedinţa. În general,

şedinţele cu părinţii au un caracter pur informativ.

Cu resurse minime cadrul didactic poate avea în vedere latura formativă a acestor întâlniri

şi poate amplifica o simplă întâlnire cu caracter informativ într-o activitate cu multiple valenţe

formative.

Plecând de la această premisă, diriginţii claselor V-VIII de la Şcoala Gimnazială Hadîmbu

au propus organizarea unor întâlniri inedite, desfăşurate într-o manieră diferită faţă de obişnuitele

şedinţe cu părinţii. Scopul principal al acestor întâlniri a fost acela de a exersa diferite ipostaze ale

comunicării pentru a pune în evidenţă importanţa comunicării în viaţa omului ca fiinţă socială. Actorii

principali ai acestor activităţi care au urmărit dezvoltarea abilităţilor de comunicare au fost elevii şi

părinţii, cadrele didactice fiind adevăraţi regizori şi scenarişti.

Activitatea, la care au participat părinţi şi elevi, a fost denumită “Comunicarea este cheia relaţiilor

mai bune!” şi a fost structurată în patru secţiuni, astfel:

1. “Rolul ascultării active”

2. “Cât de mult reținem când ascultăm?”

3. “Rolul gesturilor”

4. “Cum pot afecta sentimentele comunicarea?”

1. Rolul ascultării active

Pentru punerea în aplicare a acestei metode este necesar să se împartă numărul de participanţi

(copii și părinți) în două grupe- povestitorii şi ascultătorii, care vor fi instruite separat, în două săli

diferite.

Grupa ascultătorilor: vor trebui să asculte atent timp de 20 secunde; după aceea nu vor mai

asculta, vor pretinde că nu sunt interesați, că sunt obosiți, plictisiți, impacientați, ocupați cu altceva, se

vor uita pe fereastră, se vor fixa pe un detaliu de îmbrăcăminte, întrerup vorbitorul.

Grupa povestitorilor: se gândesc la un eveniment plăcut (ce eveniment, cu cine erau, când s-a

petrecurt evenimentul, unde erau/cum era vremea/ cum s-au simțit).

După etapa de instruire a participanţilor, fiecare grupă revine în sală, se stabilesc perechile

(ascultător/ povestitor) și în perechi povestitorii încep să povestească despre evenimentul ales. După 20

de secunde de conversaţie, persoana care ascultă începe să pună în aplicare indicaţiile primite. Se

observă că povestitorul devine frustrat, se supără şi chiar îşi întrerupe povestirea. După ce fiecare

pereche a aplicat metoda descrisă anterior, regizorul (cadrul didactic) atrage atenţia asupra aspectelor

negative observate şi enumeră condiţiile necesare desfăşurării corespunzătoare a unei conversaţii.

Ulterior, au loc discuții pe marginea rolului ascultării în conversație sau mai bine zis cum trebuie să

ascultăm. Se descoperă astfel 5 elemente cheie ale ascultării active:

1. Să fim atenți.

2. Să arătăm că ascultăm. 3. Să dăm feedback (E interesant/ E bine).

4. Să nu întrerupem. 5. Să răspundem adecvat.

Ascultarea activă devine astfel un model de respect și înțelegere. Atât părinţii cât şi copiii au

jucat rolul “ascultătorilor” dar şi al “povestitorilor”. În acest mod, fiecare participant a văzut cum este

să fii în pielea interlocutorului și cum se simte acesta dacă comportamentul nu este unul adecvat. Altfel

spus, părinții au văzut cum este să te afli în pielea elevului cicălit, certat și criticat permanent, de la care

părinții au așteptări mari și pe care elevul nu le poate atinge mereu. De cealaltă parte, elevii au aflat

cum se simt părinții lor ori de câte ori aceștia „vorbesc la pereți”, fără ca elevul să acorde importanţă

celor spuse de părinte.

În final, fiecare “actor” a realizat cât de important este să avem atitudinea potrivită faţă de

persoana cu care comunicăm şi că putem remedia relaţiile interpersonale prin intermediul unei

comunicări eficiente.

2. Cât de mult reţinem când ascultăm? A doua etapă a activităţii a presupus aplicarea unei metode de analizare a mesajului transmis şi

înţelegerea modului în care trebuie structurată informația atunci când transmitem un mesaj.

Profesorul dirigite a ales 18 cuvinte cu aceeași tematică (învățător, elev, cancelarie, clasă, catalog,

profesor, tablă, bancă, catalog, tablou, hartă, disciplină, obiect, catalog, carte, pauză, caiet, director)

care au fost citite participanţilor. La final, a fost repetat un cuvânt de 3 ori, cu menţiunea că acesta nu

trebuie să fie un cuvânt important, spre exemplu școală. După ce a terminat de citit toate cuvintele,

dirigintele a cerut participanților să scrie cât de multe cuvinte își amintesc, timp de un minut.

Statistic, psihologii au observat că, de obicei, participanţii își vor aminti primul cuvânt- 60% din

participanți, 75% - ultimul cuvânt, 80% - cuvântul repetat și 20%- vor scrie cuvântul care nu a fost

rostit.

La final, cadrul didactic explică participanţilor care a fost scopul activităţii şi de ce este

important să acordăm atenţie maximă mesajului pe care dorim să îl transmitem. În actul comunicării nu

contează doar atitudinea interlocutorilor, ci şi calitatea exprimării şi a mimicii, care contribuie

semnificativ la transmiterea corectă a mesajului propus.

3. Rolul gesturilor

Cu scopul identificării celor mai des folosite gesturi în timpul actului comunicării, elevi au fost

puşi să formeze perechi, astfel: elevul A va prezenta colegului, elevul B, o activitate care îi place, pe

care o consideră interesantă, bună. După ce au terminat, pe rând, fiecare elev B va prezenta grupului

informația pe care a auzit-o fără să folosească niciun cuvânt, cu ajutorul gesturilor, mimând.

Atât elevii cât şi părinţii participanţi au avut sarcina de a identifica mesajul transmis prin

intermediul limbajului mimic. Părerile exprimate au fost care de care mai inedite, amuzante sau chiar

fără să aibă legătură cu intenţia mimului. Până la urmă, după eforturi repetate, spectatorii au identificat

parţial mesajul transmis prin mimică.

Rolul acestui joc inedit a fost acela de a verifica înțelegerea mesajului şi de a înţelege

importanța gesturilor în vorbire. Gesturile reflectă sentimentele vorbitorului, starea sa, și cât de bine a

înțeles mesajul transmis. Gesturile transmit 60-80% din mesaj, cuvintele între 7-10% din mesaj. Alte

mijloace folosite în transmiterea mesajelor sunt contactul vizual, intonația, expresia feței.

4. Cum pot afecta sentimentele comunicarea?

Identificarea sentimentelor trăite în timpul comunicării reprezintă o problemă dificilă pentru

marea majoritate a elevilor. Pentru a facilita cunoaşterea de sine şi aprecierea corectă a sentimentelor

pe care le simţim atunci când ne aflăm într-o situaţie de comunicare, este util să aplicăm următorul

exerciţiu: cadrul didactic a scris la tablă o propoziţie, spre exemplu “Va trebui să dăm un test azi!” şi a

solicitat elevilor să o citească exprimând diferite sentimente: fericire, surpindere, vinovăţie, supărare,

furie, curiozitate, atenţie. Restul participanţilor au fost întrebaţi dacă exprimarea sentimentului este

adecvată şi care a fost rolul expresiilor faciale în această exprimare.

Trebuie înţeles, aşadar, cum pot afecta sentimentele comunicarea şi care sunt demersurile pe

care fiecare dintre noi trebuie să le facă pentru a controla aceste sentimente. Intonaţia şi expresia

facială sunt primele aspecte care trebuie analizate şi care ne pot ajuta să identificăm sentimentele

celorlalţi. Totodată, este nevoie de exerciţiu şi cunoaştere de sine pentru controlul optim al

sentimentelor exprimate în timpul comunicării.

Prin desfăşurarea acestor activităţi s-a dorit dezvoltarea empatiei şi a abilităţii de

înţelegere a cuiva care e diferit de tine, creşterea stimei de sine, dezvoltarea încrederii în propria

persoană şi a deprinderilor de comunicare şi ascultare activă.

Aceste activităţi au reprezentat un mijloc inedit prin care elevii au înţeles că niciun

părinte nu se gândeşte să facă rău propriului copil; chiar dacă avem intenţii bune, micile

incidente, neînţelegerile, crizele şi conflictele între generaţii nu pot fi evitate mereu. Modul în

care reacţionăm influenţează personalitatea şi respectul de sine. Unii părinţi nu îşi dau seama cât

sunt de nocive pentru copil anumite reacţii şi cât pot distruge cuvintele aruncate în vânt. Părinţii

se confruntă cu probleme concrete ce necesită soluţii. Dragostea părintească nu este de ajuns; a fi

părinte este o abilitate ce se dobândeşte.

În evoluţia lor, copiii transmit mesaje care nu se decodifică neapărat prin limbajul

verbal. Comunicarea este o artă, cu reguli clar definite.

Ne-am dorit ca prin această activitate relaţiile de comunicare, indiferent de nivelul la

care se situează, să sufere o ameliorare. Doar comunicând între ei, oamenii îşi pot rezolva

problemele, pot întări relaţiile şi se pot bucura de potenţialul pe care îl are fiecare dintre noi. Cu

alte cuvinte, comunicarea este, fără doar şi poate, cheia relaţiilor mai bune.

TU EȘTI VIITORUL!

Proiectul Erasmus+“Împreună spre viitor!”, prin activitățile sale, urmărește

îmbunătăţirea accesului tuturor elevilor la o educaţie de calitate pentru asigurarea unei cariere

şcolare de succes.

Cu această ocazie, elevii şcolii au vizitat sediile ELECTRA şi Inspectoratul pentru

Situaţii de Urgenţă “Mihail Grigore Sturdza”, Iaşi.

La sediul companiei ELECTRA am găsit un slogan foarte interesant: “Când munca e o

plăcere, viaţa este o bucurie!”, ceea ce poate fi un foarte bun sfat pentru elevii noștri, mai ales

pentru cei din clasa a VIII-a, care termină gimnaziul și au apoi de ales liceul sau școala

profesională pe care s-o urmeze pe viitor. Ghidul ne-a explicat că ELECTRA Grup este practic

alcătuit din trei firme, întinse astăzi pe aproximativ 4000 m2.

Fiecare firmă are un domeniu major de activitate :

- Electra - produce video interfoane şi sisteme de control acces

- PCB-Electra - produce circuite imprimate

- EMS-Electra -furnizează servicii integrate de asamblare

electronică pentru uz industrial și casnic.

Este o companie “tânără” cu aproximativ 27 de ani de

activitate; aceasta este specializată în proiectarea, dezvoltarea şi producţia de sisteme de

interfonie, control acces şi echipamente electronice. Grupul de firme ţine pasul cu inovaţiile

tehnologice şi oferă clienţilor sisteme de interfonie cu rolul de a le oferi un plus de siguranţă şi

confort. ELECTRA s-a lansat şi pe plan internațional, în

Uniunea Europeană, în ţări precum Austria, Belgia, Marea

Britanie, Polonia etc.

Echipa companiei a investit intens în tehnologii

noi, în cercetare şi inovare. Produsele lor sunt simple şi

elegante. Echipamentele nu sunt biodegradabile şi nu

trebuie aruncate la întâmplare, deoarece poluează natura;

cele ieşite din uz sunt colectate de instalatorii autorizaţi ai firmei. Prin colectare selectivă

deşeurile ajung la o instalaţie de tratare selectivă.

Compania produce o “familie” completă de produse: “Gama Touch Line”, “Gama

PASS Digital”, “Gama Pass Analogi”, camera de supraveghere şi yale electromagnetice.

Tehnologia face salturi uriaşe şi interfonul audio clasic a început să fie înlocuit de videointerfon.

Oamenii sunt diferiţi şi fiecare persoană interpretează diferit confortul şi siguranţa; unii doresc

un interfon standard, în timp ce alţii doresc un interfon cu soluţii avansate, inspiraţi de principiile

casei inteligente.

Angajaţii companiei sunt bine pregătiţi, motivați şi implicaţi în realizarea obiectivelor,

oferind astfel un real succes organizaţiei. Compania încă mai are

nevoie de resurse umane: ingineri software, ingineri hardware,

ingineri mecanici, operatori producţie, operatori mecanici etc.

Aici intervine și utilitatea vizitei noastre aici. Elevii au putut

vedea cu ochii lor cum arată o fabrică, o linie de producție,

condiții de muncă mai moderne, cerințe pentru un astfel de loc de

muncă ș.a. Pot astfel să se simtă încurajați să studieze și să practice o meserie, să simtă că există

alternative la deja clasicul plecat în străinătate sau și mai clasica muncă agricolă (elevii noștri

fiind din mediul rural, iar o bună parte din părinții lor trăiesc din agricultură). Au avantajul că nu

sunt departe de Iași, un oraș dinamic totuși, care oferă

multe alternative, atât ca diversitate a educației școlare și

ofertei de profile, cât și pe viitor pe piața muncii. Totul e să

vrei, să ai o motivație să ieși dintr-un mediu rural relativ

închistat. Posibilități și alternative există, iar vizita la

această firmă de succes exact asta a scos în evidență.

După vizitarea sediilor ELECTRA, grupul de

elevi şi profesorii însoţitori au plecat la instituţia din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, la

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Iaşi.

Aici ni s-a spus povestea pompierilor militari din oraşul Iaşi, care au apărut în urmă cu

aproape 200 de ani din cauza incendiilor care făceau pe atunci

ravagii în Iași (marea majoritate a clădirilor erau atunci din

lemn). În 1835 este înființată prima companie de pompieri în

oraș, în timpul domnitorului Mihail Sturdza (motiv pentru care

ISU Iași îi și poartă numele). La București, o astfel de

formațiune de pompieri apare abia după 10 ani. Erau numiți pe atunci tulumbagii, de la tulumbă,

numele dat în acele vremuri pompelor de apă folosite la stingerea incendiilor. Rolul instituţiei

este de a monitoriza, preveni, înştiinţa, avertiza şi coordona tehnica operaţională a situaţiilor de

urgenţă. În zilele noastre unităţile de pompieri au fost reorganizate şi restructurate, participând

inclusiv la intervenţii în cazul unor accidente grave, pentru descarcerare, în cazuri de inundații și

alte catastrofe naturale.

Elevilor le-au fost prezentate maşinile din dotare ale instituţiei; cel mai important

moment a fost prezentarea regulilor de prim ajutor, deoarece numărul pericolelor creşte constant

şi a devenit acum de datoria fiecăruia dintre noi să poată salva viaţa unui om. Cunoştinţe minime

şi noţiuni de educaţie medicală ar trebui să aibă fiecare cetăţean. Dacă la vârste mici copiii se

cred eroi, când ajung mari din cauza fricii, neştiinţei sau şi mai grav, a indiferenţei, oamenii nu

mai intervin şi nu îşi mai ajută semenul căzut pe asfalt.

În cazul în care vedem o persoană căzută pe stradă, ne

oprim şi o întrebăm dacă are nevoie de ajutor, observăm dacă are

vreo hemoragie externă; dacă nu răspunde verificăm pulsul. Cu

calm, sunăm la Serviciul de Urgenţă 112 şi trebuie să ştim cât mai

multe detalii despre victimă, dar şi

locaţia în care ne aflăm. Trebuie asigurat un loc sigur şi un perimetru de

protecţie, deoarece un salvator rănit înseamnă o victimă în plus. Dacă

victima nu respiră se va începe

tehnica de resuscitare cardio-

respiratorie (30 de compresii

sternale urmate de 2 respiraţii),

victima fiind culcată pe spate şi gura menţinută deschisă.

Toate acestea le-au fost arătate elevilor, care evident au fost încântați de cele văzute și

extrem de receptivi. La fel și cu utilajele și instrumentele folosite de pompieri în situații de

urgență, mai ales că le-au putut vedea îndeaproape și chiar atinge (fiind oarecum familiarizați cu

acestea, în ultimii ani echipaje ale ISU Iași făcând vizite anuale la școala noastră tocmai pentru

astfel de prezentări).

În acest fel elevii și-au îmbogățit cunoștințele și poate că în viitor se vor simți mai

încurajați să ajute persoane în caz de nevoie și să fie mai puțin indiferenți.