Introducere

Tehnologia a creat noi probleme etice. Înseminarea artificială, fecundarea în vitro, mamele surogat, transplantul de organe, prelevarea de organe, manipularea genetică şi clonarea sunt toate realităţi medicale. Nu se mai pune problema dacă acestea pot fi realizate, ci dacă trebuie realizate. Şi aici punctele de vedere pot fi divizate în două categorii: o abordare umanistă seculară şi perspectiva iudeo-creştină. Şi nicăieri linia de demarcaţie între aceste două abordări nu e mai clară decât în problemele biomedicale. Punctul culminant al tehnologiei reproductive este dat de ingineria genetică. Probabil aceasta va fi tema dominantă în etica secolului XXI. Încercările tot mai dese de clonare a oamenilor, după ce în prealabil s-a reuşit clonarea mai multor animale, reprezintă o nouă  provocare pentru bioetică.

Ce este clonarea?

Clonarea este procesul prin care dintr-o singură celulă cultivată se obţine o colonie de celule identice. Cuvântul clonare vine de la grecescul clon – ramură. Metoda constă în prelevarea unui ovul din care se scoate nucleul, în locul căruia se introduce nucleul unei celule embrionare din faza de blastocit. Apoi, ovulul în care s-a făcut transferul de nucleu se va introduce într-o “mamă purtatoare”. Se va realiza în felul acesta o copie fidelă a pruncului născut pe cale naturală. Clonarea mai poate fi privită şi ca un proces de duplicare (şi nu de reproducere ), în urma căruia rezultă un material genetic identic, care nu este însă obţinut prin mijloace sexuale.

Clonarea animală Punctul de plecare pentru orice discuţie referitoare la acest subiect îl reprezintă recursul la tehnologia prin care a fost clonată in 1996 oaia Dolly . Sfârşitul secolului XX avea să fie martorul primului caz de clonare a unui mamifer, acesta având loc la Institutul Roslin din Edinburgh, prin transplantarea nucleului unei celule care aparţinea unei oi din rasa Finn Dorsett în ovulul denuclearizat al unei mame-gazdă din rasa de oi scoţiene cu faţa neagră . S-a stimulat apoi artificial diviziunea celulară, iar uterul respectivei oi cu faţa neagră a fost purtătorul viitoarei clone. Dolly reprezintă copia fidela a unei oi Finn Dorsett .

După Dolly a urmat clonarea de vaci, porci, maimuţe şi şoareci .

2

Problema cea mai gravă este ridicată de rata foarte scazută de reuşite : pentru Dolly au fost necesare 276 de încercări . De altfel, doctorul Harry Griffin, membru al echipei care a clonat-o pe Dolly, a avertizat că tehnica actuală de clonare este încă la început, fiind “ineficientă deoarece s-au utilizat pentru Dolly 277 de ovule pentru a obţine o sarcină reuşită, recoltând ovule de la circa 40 de oi donatoare, dar şi riscantă deoarece o mare parte din sarcini au eşuat, astfel încât am avut miei care au murit imediat după naştere “. Doar 1 % din clonările animale effectuate până în prezent au avut un rezultat pozitiv, dar şi dintre acestea covărşitoarea majoritate a suferit serioase disfuncţii: ficatul nu funcţiona bine, sângele nu avea tensiunea normală, plămânii erau nedezvoltaţi, apăreau grave deficienţe ale sistemului imunitar. Ian Wilmut, primul om de ştiinţă care a reuşit să cloneze un mamifer (oaia Dolly ) nu este de accord cu clonarea reproductivă. Numeroşi specialişti în clonarea animalelor, printre care şi biologul Rudolf Jaenisch de la Whitehead Institute din Massachusetts, afirmă că tentativele de clonare umană sunt nu doar sortite eşecului, dar şi "iresponsabile" şi "respingătoare". Cercetătorul avertizează de mult că tehnica clonării dă greş foarte des la animale şi a creat o veritabilă "galerie a ororilor": malformaţii congenitale, diformităţi fizice, deficienţe ale sistemului imunitar, îmbătrânire prematură etc. După câteva luni, cercetătorul irlandez a anunţat că Dolly este bolnavă şi îmbătrâneşte prematur. Referitor la clonarea umană în scopuri reproductive, el a insistat că nimeni nu ar trebui să o încerce.

Clonarea umană Anul 1997 a fost anul de răscruce pentru comunitatea internaţională a oamenilor de ştiinţă. Clonarea umană - posibilitatea oferită de ingineria genetică de a obţine indivizi identici, în serie - a scandalizat întreaga lume, mai ales morala creştină. Profesorul francez Jean-Francois Mattei, membru al Comitetului Naţional de Etică din Franţa, a acordat un culminant interviu agenţiei de presă France Press în care a declarat: “ Un om reprezentând copia altuia nu mai este o fiinţă umană. Clonarea se înrudeşte cu genocidul, pentru că se bazează, ca şi acesta, pe selecţia genetică.” În ultimul număr al revistei Deutschland, unul dintre cei mai renumiţi experţi în problema de genetică, prof. dr. Ernest Ludwing Winacker, îşi face cunoscute concepţiile sale asupra clonării umane. Primul copil despre care se spune că s-a născut prin clonare este o fetiţă. 

3

Ea a primit numele Eve şi nu are decât mamă, fiind o copie genetică în miniatură a acesteia.Controversata companie Clonaid a anunţat că a sosit pe lume prima clonă umană. În absenţa unor materiale ştiinţifice detaliate legate de procedurile urmate, ştirea nu a fost confirmată din surse independente. Se ştie doar că este vorba despre o fetiţă, care s-a născut într-o joi, prin cezariană, şi a primit numele Eve. "Cezariana s-a desfăşurat foarte bine", a afirmat Brigitte Boisselier, preşedinta societăţii pentru clonare umană Clonaid. Aceasta a promis într-o conferinţă de presă că va invita experţi independenţi să certifice faptul că Eve este o clonă.

Un alt fel de clonare (Clonarea Terapeutică) Clonarea ar putea fi soluţia pentru o serie de boli in prezent netratabile. De exemplu, Marea Britanie a legalizat utilizarea embrionilor umanipentru cercetările care sunt îndreptate în direcţia vindecării unormaladii ca Parkinson si Alzheimer. Se face deosebirea între clonarea reproductivă si cea terapeutică,aceasta din urma reprezentând o şansă uriaşă pentru medicinacontemporană. Probabilitatea mai mare de realizare o are CLONAREA TERAPEUTICA, mai accesibilă din punct de vedere al tehnicii, dar şimai puţin problematică moral. Plecând de la ADN-ul bolnavului putemobţine un embrion-clonă care nu mai este apoi introdus intr-un uter,ci este utilizat drept cultură de celule stem (celulele stem fiindnediferenţiate, capabile să formeze orice tip de ţesut, constituindastfel materialul ideal pentru refacerea ţesuturilor necrozate). Unicasoluţie pentru refacerea numărului de celule pierdute de cătreorganismul bolnavului, "cărămizi" care nu se mai regenerează, pare afi înlocuirea cu celulele stem. Se speră că ele vor putea fi"învăţate" să formeze ţesuturi de un anumit tip. Mai mult, pornind dela celulele pacientului, prin clonare se va elimina pericolulrespingerii materialului transplantat, acesta fiind în mod naturalacceptat de către organism. Teoretic, lucrurile sunt limpezi, maipuţin evidentă este modalitatea prin care putem obţine practic acestecelule.

Aspecte juridice, etice şi morale...

În încercarea de a explica originea noastră, de pe poziţia privilegiată de stăpâni asupra aceea ce ne înconjoară şi cu dorinţa acerbă şi continuă de autodepăşire, sa formulat ipoteza: „oare omul este capabil el însuşi să realizeze Creaţia?”

4

Opinia publică mondială a fost profund impresionată de ştirea publicată pentru prima oară de presă în primăvara anului 1997 în lrgătură cu clonarea unei oi de către o echipă de cercetători britanici. Reacţia pe plan

5

mondial a fos imediată. Astfel, Biserica Catolică s-a opus întru totul clonării, iar preşedintele francez Jacques Chirac a cerut revizuirea legislaţiei, astfel încât să fie evitată posibilitatea duplicării fiinţelor umane. Preşedintele Chirac a specificat că legislaţia franceză a interzis încă din 1994 experimentele pe embrioni umani, precum şi obţinerea unor astfel de embrioni pentru cercetări. Malayezia a decis să interzică clonarea umană, permiţând-o în schimb pe cea pe animale. Guvernul malaezian a considerat clonajul uman ca fiind imoral şi împotriva Creaţiei Divine. In SUA, unde s-a realizat clonarea a două maimuţe, precum şi un experiment privind un pui de găină care a dobândit o voce de prepelită, preşedintele Bill Clinton a interzis folosirea fondurilor federale pentru cercetări privind clonarea umană şi a cerut oamenilor de ştiinţă din sectorul particular să se retragă de la un asemenea gen de experimente. După cum a spus preşedintele Clinton adresându-se savanţiilor: „fiecare viaţă este unică, rezultatul unui miracol care trece dincolo de barierele laboratoarelor ştiinţifice. Cred că trebuie să respectă acest dar şi să rezistăm tentaţiei de a ne multiplica”. Un ziarist de la jurnalul „The Independent” consideră că dacă ideea este realizabilă, se va realiza. Căci instinctul omului care-l îndeamnă mereu să exploreze şi să experimenteze, nu poate fi oprit de nici o comisie ori biserică, de nici un legislator. Vastul domeniu al ştiinţei şi cercetării trebuie să se bazeze pe respectarea unei stricte moralităţi. În cadrul UE este interzisă orice încercare de clonare a unei fiinţe umane. Convenţia internaţională privind drepturile omului şi bio-medicina precizează că prin clonare se înţelege crearea unei fiinţe umane identice genetic cu o altă fiinţă umană, indiferent dacă este în viaţă sau decedată. Identitate genetică înseamnă existenţa aceluiaşi set de gene la persoanele în cauză. Fiecare stat parte la această Convenţie devine parte şi la Protocolul său adiţional, din 12 ianuarie 1998, privind aplicarea biologiei şi a medicinei cu privire la interzicerea clonării fiinţelor umane. Viitorul ştiinţei şi al tehnologiei este crucial pentru progresul Europei. În discuţiile despre clonare, un aspect a trezit nedumerirea şi oamenilor absolut necredincioşi, necreştini care se pronunţă împotriva clonării. Cine din necredincioşi ar fi putut să vadă un aliat în congresul american sau în preşedintele Clinton? Dar uite că şi ei sau pronunţat împotriva clonării oamenilor. Se pot pune întrebările: „Unde e garanţia că din clonare nu se poate face o bombă biologică? Unde e garanţia că stăpânitorii lumii acestei nu vor utiliza această practică pentru producerea unei noi rase umane care să corespundă mai bine închipuirilor lor despre alegătorul ideal? Cum vor arăta relaţiile între oamenii acestor rase diferite? Oare toţi vor recunoaşte

6

clonele drept oameni? Ce vor fi ei în propria lor receptare? Cum vom arăta noi în ochii lor? Se va declanşa oare instinctul matern la femeie dacă ea nu va trece prin purtarea sarcinii şi naşterea copilului? Oare va fi iubit un astfel de copil?” Perspectiva creştină asupra eticii biomedicale este că dacă umaniştii abordeaza etica biomedicală în termenii jocului de-a Dumnezeu, conform abordării creştine, progresul în medicină trebuie folosit pentru a-l servi pe Dumnezeu. Tehnologia trebuie folosită pentru a ameliora suferinţa umană, nu pentru a crea viaţa. Creştinii cred că Dumnezeu este suveran asupra vieţii. De aceea, trebuie să-l slujim pe Dumnezeu, nu să ne jucăm de-a Dumnezeu. Tratamentul ar trebui sa fie voluntar, nu obligatoriu. Scopul medical este de a ameliora suferinţa umană, nu de a crea viaţa. Dumnezeu ne-a dat rolul de a administra viaţa, nu de a o manipula. Pe scurt, rolul creştinului în domeniul biomedical este terapeutic.

În SUA, Camera Reprezentanţilor a dat o hotărâre prin care clonarea umană este considerată ilegală, dar Senatul încă nu s-a pronunţat în această privinţă. Părerile înclină totuşi spre acceptarea doar a clonării terapeutice. S-a propus legalizarea clonării terapeutice ca unica modalitate de a cerceta, cu şanse de reuşită, sfere până acum inaccesibile medicinei obişnuite, criteriul fundamental pentru finanţarea unor astfel de programe fiind ca obiectivul principal să fie găsirea unor tratamente pentru bolile incurabile. În 5 martie 2002, Christopher Reeve, celebrul actor american, paralizat în urma unui accident, a compărut în faţa Comisiei Senatului SUA pentru Sanatate, Educatie, Muncă şi Pensii, sprijinind continuarea cercetărilor privind clonarea. Din punctul de vedere american, apare un motiv de îngrijorare suplimentar legat de progresul pe care alte ţări l-ar putea face, Reeve arătând că stoparea acestor cercetari ar putea determina ca America „sa-şi piardă întâietatea în ştiinţă şi medicină“.

Avantajele clonării Clonarea poate contribui şi la tratamentul unor boli prin reprogramarea celulelor pieii (generând celule pancreatice pentru diabetici , respectiv neuroni pentru bolnavii de Parkinson ) şi înlocuirea celulelor bolnave cu cele noi . Prin clonare, transplantarea de organe poate deveni o soluţie de success. Chiar dacă transplantarea de organe este un lucru curent la ora actuală, deseori este o criză de organe potrivite . Xenotransplantul (transplantarea de organe de la o specie la alta ) este o soluţie a acestei crize. Se estimeaza că în viitor organele umane vor putea fi cultivate în afara corpului iar oamenii vor fi capabili sa-si cloneze organele pentru

7

transplante personale . Tot prin clonare se pot salva şi speciile pe cale de dispariţie.

Dezavantajele clonării Prin producerea de clone multiple apare riscul de a crea o populaţie formată din indivizi identici . Aceşti indivizi obţinuţi prin clonare ar putea să sufere de aceleaşi boli sau să fie sensibili la acelaşi tip de agenţi patogeni iar un singur virus ar putea extermina populaţia de pe o zonă întinsă , chiar o specie întreagă . Clonarea ar putea avea efectae dezastruase în cadrul familiei căci un copil născut prin clonarea tatălui , de exemplu , ar putea fi considerat un frate geamăn identic al originalului . Efectul psihologic asupra fiinţelor umane la un asemenea lucru nu este încă studiat şi cunoscut. Care ar fi drepturile unei clone ? Ar avea drepturile unei fiiniţe umane ? Iar dacă originalul ar ucide o clonă de-a lui (sau invers ) ce-ar fi acest lucru din punct de vedere legal : o crimă sau o sinucidere ?

Sumar şi concluzii

Conflictul de opinii bazat pe problemele biomedicale se cristalizează la doi poli. La unul dintre aceştia se găseşte perspectiva creştină, iar la celălalt perspectiva umanistă seculară. Ultima neagă faptul că există un Creator, că lumea a fost creată şi că există nişte legi date de Dumnezeu. Această concepţie priveşte omul ca fiind în principal un animal superior, dotat cu inteligenţă superioară, iar această inteligenţă poate fi folosită pentru a îmbunătăţii specia umană. În contrast cu etica biomedicală umanistă, creştinii cred că Dumnezeu a creat oamenii după chipul său şi le-a dat nişte imperative morale pentru a prezerva demnitatea şi sanctitatea vieţii umane. De aceea, din punct de vedere creştin, obligaţia omului este de a-L sluji pe Dumnezeu, nu de a se juca de-a Dumnezeu. Omul este doar custodele vieţii, nu creatorul ei. De aceea, intervenţiile medicale trebuie să fie corective nu creative. Noi trebuie să reparăm viaţa, nu s-o reconstruim. Tehnologia trebuie să fie subordonată principiilor morale şi nu invers.

Iată încă o probă de „luciferism ştiintific” contemporan: „spargerea“ structurilor genetice (ADN) pentru a le rearanja tu, om limitat, dar trufaş, într-o nouă ordine, contrară lucrării lui Dumnezeu. Cine suntem noi ca să hotărâm dacă e bine ce a facut Dumnezeu!?! Aici întrecem orice măsură, dorind să schimbăm ceea ce EL a aranjat cu milioane de ani in urmă!

8

Bibliografie

“E bine să ştii!─ O carte pentru oameni sănătoşi şi bolnavi”,

-Probleme de etică medicală- ─Dr Leonard Azamfirei ─Editura: “Viaţă şi sănătate”, Bucureşti

www.stnews.org http://ro.altermedia.info www.univermed-cdgm.ro www.cuplari.ro www.fanclub.ro www.bioetica.ro www.nistea.ro www.jsri.ro

9