Claude Lefort 1

Embed Size (px)

DESCRIPTION

pt

Citation preview

Claude Lefort

- Date biografice-

Claude Lefort, n le21avril1924et mort le3octobre20101, est unphilosophefranaisconnu pour sa rflexion sur les notions detotalitarismeet dedmocratie, notamment comme membre du groupeSocialisme ou Barbarie.

Ancien directeur dtudes lcole des hautes tudes en sciences sociales, il tait membre ducentre de recherches politiques Raymond-Aron. Il a notamment travaill surMachiavel,Merleau-Pontyet sur les rgimes dubloc de l'Est.

Origines familialesClaude Lefort est le fils naturel de Rosette Cohen (1884-1959) et de Charles Flandin (1882-1955) et n'a port le nom de Lefort qu' partir de 1942.

Les Cohen sont une famille juive originaire de Carpentras. Le grand-pre de Rosette tait ngociant Marseille et elle est la fille de Flix Cohen, avocat, Conseiller d'Etat sous le Second Empire2, homme de lettres et de thtre. Il a pous une catholique d'esprit libral; leur fils (Flix lui aussi) est lev dans la religion juive, tandis que Rosette a t baptise. Aprs la mort de Flix Cohen, Rosette, qui continue de vivre avec sa mre, lve les deux enfants qu'elle a eus hors mariage, Bernard (n en 1917) et Claude; elle travaille pour entretenir sa famille, dabord comme petite main dans une grande maison de couture, puis comme dessinatrice de mode pour la presse.

Cest vers 1930 que Claude Cohen comprend quil est le fils du docteur Charles Flandin, un ami de la famille. Il vient d'une famille de la haute bourgeoisie parisienne. Il est le fils d'tienne Flandin(1853-1922), conseiller gnral et dput de l'Yonne (les Flandin sont originaires deDomecy-sur-Cure), et le frre an dePierre-tienne Flandin(1889-1958), lui aussi dput de l'Yonne et figure politique notable de la IIIme Rpublique; Charles est lui-mme conseiller gnral de ce dpartement. Bien que Charles Flandin soit mari, Bernard et Claude Cohen sont invits de temps autre dans la famille partir de 1936 (c'est Domecy que Claude apprend la dclaration de la guerre en 1939).

Au printemps 1942, une amie de la famille Cohen, rfugie autrichienne3, se souciant des dangers que ce nom peut faire courir aux deux frres, mme sils ne sont pas classs comme juifs par la lgislation de Vichy4, obtient dun commerant clibataire et sans enfants quil se dclare le pre des deux enfants, qui ds lors prennent le nom de Bernard et Claude Lefort.

On peut penser que Claude Lefort na jamais cess de considrer que sa vie dpendait de ce quil en faisait lui-mme et non des racines quil naffichait nullement. Cest seulement dans la dernire anne de sa vie quil a rdig des fragments de rcit au sujet de ses origines, qui n'taient connues que par ses proches. Parmi ceux-ci, Pierre Pachet a enregistr et transcrits ses propos qui ont t publis en 2013 dansLa Quinzaine littrairetudes et dbuts de militant intellectual Il fait sa scolarit aulyce Carnot, o il est marqu par le professorat deMaurice Merleau-Ponty: J'ai dcouvertMarxdans ma classe de philosophie, avec un professeur qui tait Merleau-Ponty et qui m'a permis d'emble d'aborder le marxisme sans tomber dans la version mcaniste et dterministe.6. Il prpare ensuite le concours de l'ENS7, puis tudie la philosophie la Sorbonne.

Il appartient ds 1944 au petit noyau trotskiste franais:il fait des adeptes la Maison de Lettres[rf.ncessaire].

Introduit auxTemps ModernesparMaurice Merleau-Ponty, il participe aux "runions des collaborateurs" et y est publi ds 1945.

En 1946, il rencontreCornelius Castoriadis, arriv depuis peu de Grce. Ils crent au sein duParti communiste internationaliste, d'obdience trotskiste, la tendance Chaulieu-Montal, nomme d'aprs les pseudonymes qu'ils utilisent alors (Lefort tant Montal), qui fait scession en 1948 et devient le groupeSocialisme ou barbarie; en 1949 une revue est lance sous ce nom.

En 1947 et 1948, il travaille, entre autres pour l'UNESCO puis en 1949, est reu dixime l'agrgation de philosophieCarrire universitaireIl est nomm professeur Nmes(1949-1950) puis Reims(1950-1951).

En 1951, il est recrut laSorbonnecomme assistant de sociologie deGeorges Gurvitch. Ds 1952, la suite d'un diffrend avec celui-ci, il est dtach grce l'appui deRaymond Aron la section de sociologie du CNRS, o il reste jusqu'en 1966, avec une parenthse de deux ans (1953-54) o il enseigne l'Universit de So Pauloau Brsil.

En 1966, il est nomm en sociologie l'Universit de Caen, o il professe jusqu'en 1971, anne o il soutient sa thse de doctorat d'tat:Machiavel, le travail de l'uvre. Il revient alors comme chercheur la section de sociologie du CNRS, puis entre en 1976 l'cole des hautes tudes en sciences sociales, jusqu' sa retraite en 1989.Date biografice

Claude Lefort (21 aprilie 1924 - 3 octombrie 2010 Paris) a fost un filozof si activist francez. A fost activ politic pana in 1942 sub influenta profesorului sau, fenomenologul Maurice Merleau-Ponty ( ale carei publicatii postum Lefort le-a edit mai tarziu).

Pana in anul 1943 a organizat o factiune a Partidului Internationalist Comunist Trotkist, la Liceul Henri al-IV-lea din Paris. Lefort a fost impresionat de Cornelius Castoriadis cand l-a intalnit prima data. Din 1946 a colaborat cu el la Tendinta Chaulieu-Montal, denumita asa de la pseudonismul lor Pierre Chaulieu (Castoriadis) si Claude Montal (Lefort ). Au publicat in "Regimul si impotriva apararii URSS-ului", o critica atat a Uniunii Sovietice cat si a suporterilor sai trotkisti. Ei au sugerat ca URSS-ul a fost dominat de un strat social al birocratilor, si ca este format dintr-un nou tip de societate la fel de agresiva ca societatile din Europe de Vest. Pana in 1948 din punctul lor de vedere au incercat sa convinga alti trotkisti, cu multi altii s-au despartit si eu format Grupul Libertarian (liberal ) Socialism sau Barbarie.

Textul lui Lefort din Experienta proletariana a fost important in reprofilarea concentrarii grupurilor catre forme de auto-organizatii. Pentru un timp Lefort a scris atat pentru revista "Socialism sau Barbarie", cat si pentru revista "Timpurile Moderne". Implicarea sa in ultima revista s-a incheiat dupa o dezbatere publicata in 1952-1954, asupra articolului lui Sartre "Comunisti si Pace".

Lefort a fost pentru o lunga perioada de timp inconfortabil cu tendintele "organizationaliste" Socialism si Barbarie. In 1958 el, Henri Simon si altii au plecat si eu format "Informatii si Asociatia Muncitorilor". In cariera sa academica, Lefort a predat la Universitatea din Sao Paulo, la Sorbona, si la Scoala de Studii Avansate in Stiinte Sociale, fiind afiliate la Centrul de cercetari politice Raymond Aron.

El a scris despre Niccol Machiavelli si Etienne de la Boetie si a explorat "Intreprinderea totalitara" in "negarea sa de diviziune sociala... [si] a direfentei dintre ordinea puterii, ordinea legii si ordinea cunoasterii".

Biografie

Lefort a devenit un marxist in tineretea sa sub influenta profesorului sau, Maurice Merleau-Ponty. Din 1944, el a apartinut micului Trotkist francez. In 1946 l-a intalnit pe Cornelius care a venit la Paris din Grecia. Imediat, ei au format o factiune in Partidul Trotkist denumit " Chaulieu (Castoriadis) Montal (Lefort)", ei au parasit si eu devenit Grupul Socialism sau Barbarie, care in 1945, au infiintat o revista cu acest nume.

Socialismul sau Barbarie considera URSS-ul a fi un exemplu de capitalism de stat si a sprijinit revolte anti-birocratice din Europa de Est- mai ales revolta de la Budapesta in 1956. Differentele de opinie au produs o schisma in cadrul grupului "Socialism sau Barbarie" si Lefort a fost de partea lui Henri Simon, unul din fondatorii " Informatii si Asociatia Muncitorilor" in 1958. Cativa ani mai tarziu a preluat activismul sau militantismul.

Dupa ce a lucrat printre alte locuri, in 1947 si 1948 pentru UNESCO, in 1949 Lefort a trecut agregarea in filozofie: a predat la Liceul din Nmes (1950) si in Reims (1951). In 1951, a fost recrutat ca asistent de sociologie la Sorbona, de Georges Gurvitch. In anul 1952 (in urma unei dispute cu Gurvitch), el a fost detasat de la sectiunea sociologie a CNRS-ului, pana in 1966, cu o pauza de 2 ani (1953-1954), unde a fost profesor de filozofie la Universitatea din Sao Paulo (Brazilia).

In ceea ce priveste CNRS, sprijinul lui Raymond Aron a dust la recrutarea sa ca profesor de sociologie la Universitatea din Caen, unde a lucrat din 1966 pana in 1971, anul in care a aparat ca teza de doctorat cartea sa pe Machiavelli, Munca Muncii. In acelasi an, el a fost din nou angajat ca cercetator in sectiunea Sociologie al CNRS pana in 1976, cand s-a alaturat Scolii de Studii Avansate in Stiinte Sociale, unde a ramas pana la pensionarea sa in 1989.

Munca intelectuala a lui Lefort este puternic legata de participarea sa, de multe ori completata de tensiune, in reviste succesive. Cu Timpurile Moderne - introdus de M. Merleau-Ponty - a luat parte in "adunarea colaboratorilor" si a scris din 1947 pana la dezbaterea lui J.P. Sartre in 1953.

In Socialism sau Barbarie (care a durat din 1949-1967) si la care a fost co-fondator ), a fost activ pana in 1950, apoi din 1955 pana in 1958.

A fost implicat in Textura (nascuta in 1969) din 1971 pana la sfarsit (1975) si acolo l-a adus pe Castoriadis si Miguel Abenson. Cu ei (precum Pierre Clastres si Marcel Gauchet ) a creat "Liber" in 1977, care a fost publicata pana in anul 1980, cand au existat unele neintelegeri cu Castoriadis, precum si cu Gauchet.

Din 1982 pana in 1984, el a condus Passe-Present, unde printre altii Miguel Abenson, Carlos Semprum, Claude Mouchard si fr: Pierre Pachet au participat. Acesti ultimii doi precum Claude Habib au format comitetul de lectura a Literaturii si Politica, care Lefort l-a fondat pentru Editura Berlin in 1987.

Fara indoiala el a dat mai putina importanta centrelor de cercetare la care a participant in EHESS: CECMAS ( centrul studiului comunicarii in masa ) fondat de Georges Friedman, care i-a urat bun venit lui Edgar Moin, apoi centrului Aron, care l-a frecventat chiar inainte de moartea sa. Cand M. Merleau-Ponty a murit in 1961, Lefort a preluat editia sa de manuscrise.

In ani 1970, el a dezvoltat o analiza a regimurilor birocratice din Europa de Est. El a citit Arhipelagul Gulag si a publicat o carte des pre Alexander Solzhenitsyn. Principalele sale idei cu privire la totalitarismul stalinist au fost publicate in 1981 intr-o revista intitulata " Inventia democratica".