Embed Size (px)
Citation preview
Cioburi de suflet
1
Daniel Lăcătuș
Coordonator
Cioburi de suflet
Ileana COCÎRLĂ
Ghiță CORNEA
Simion COZMESCU
Ioan Gelu CRIȘAN
Dorin DĂNESCU
Violeta DEMINESCU
Nicolae Bela FARCAȘ
Daniel LĂCĂTUȘ
Nikolaus Rudolf PILLY
Corina POPA
Eugen TEODORESCU
Editura Stef
Cioburi de suflet
2
Cioburi de suflet
3
CUPRINS
Cuvânt înainte........................................................................... 6
Ioan Gelu Crișan ....................................................................... 7
Dar... unde este lumea? ...................................................... 10
Poezie cu „antă” ................................................................. 11
Bordelul .............................................................................. 13
În mintea mea ..................................................................... 14
Ruleta rusească ................................................................... 15
Degeaba eu voi scrie .......................................................... 16
Pacea noastră, pacea voastră… .......................................... 17
Scrisoare-n plic de gheaţă .................................................. 20
Cu mintea mea un pic zurlie .............................................. 21
Sub lună ............................................................................. 22
Daniel Lăcătuș ........................................................................ 23
timpul a rămas în loc .......................................................... 24
am înțeles ........................................................................... 25
amintiri de dincolo de viață ................................................ 27
sunt clipe ............................................................................ 28
minune între minuni ........................................................... 29
confesiune .......................................................................... 30
Violeta Deminescu ................................................................. 31
și toamna mor poeții ........................................................... 32
caz disperat ......................................................................... 34
lângă o mamă și moartea citește biblia .............................. 35
Dumnezeu nu știe cum e .................................................... 36
păsări pe ramuri .................................................................. 37
două vieți și două morți ...................................................... 39
primăvara în sfârșit un fluture alb ...................................... 41
everafter ............................................................................. 42
fluturii nu zboară niciodată iarna ....................................... 43
Cioburi de suflet
4
lonely and fabulous ............................................................ 44
Simion Cozmescu ................................................................... 46
Bătrânul, pianul și lacrima ................................................. 47
Spam .................................................................................. 48
Trecătoarea unei amieze ..................................................... 49
O vreme .............................................................................. 50
Secunda târzie .................................................................... 51
Dorin Dănescu ........................................................................ 52
Spovedanie ......................................................................... 53
Mărunte caractere ............................................................... 55
La biserica străveche .......................................................... 57
Destin ................................................................................. 59
Nikolaus Rudolf Pilly ............................................................. 60
Noapte călăneană ............................................................... 61
Un zâmbet pentru umor ...................................................... 63
Amintire nichelată .............................................................. 65
Doamnele ........................................................................... 67
Poemuț tuciuriu .................................................................. 69
Nicolae Bela Farcaș ................................................................ 72
Poetul călător în stele ......................................................... 73
Îndrăgosteală ...................................................................... 74
Nu aștepta ........................................................................... 75
Oxigen rarefiat ................................................................... 76
Superman geme .................................................................. 77
Nu e păcat? ......................................................................... 79
Atât rămâne după tine ........................................................ 81
Corina Popa ............................................................................ 82
Început și sfârșit ................................................................. 83
Doar din dragoste ............................................................... 84
Doar tu ............................................................................... 86
Omul făcut din sertărașe .................................................... 87
Cioburi de suflet
5
Pentru sufletul tău .............................................................. 88
Fără revers .......................................................................... 89
Moarte ................................................................................ 91
Dor de tata .......................................................................... 92
Ghiță Cornea........................................................................... 94
Umbră vie ........................................................................... 95
Vremuri trec ....................................................................... 97
Ileana Cocîrlă ......................................................................... 99
Nostalgica toamnă ............................................................ 100
De dor ............................................................................... 102
Tu ești tot ......................................................................... 103
Ce e omul? ....................................................................... 104
Eugen Teodorescu ................................................................ 105
Tu! .................................................................................... 106
Catren ............................................................................... 107
Creații artistice (picturi) de Corina Popa .............................. 108
Cioburi de suflet
6
Cuvânt înainte
După antologiile Sub arcuri de lumini (1978), Semințe
literare (2011), Cu fața spre oameni (2016), avem în față o nouă
culegere, editată ca rod al activității unui mic cerc cultural care își
desfășoară activitatea, începând cu anul 2017, la sediul filialei
Călan a Forumului Democrat German din România, din inițiativa
unui grup format din cititori și iubitori de literatură și artă. În
paginile sale puteți citi versuri de Ioan Gelu Crișan, plecat dintre
noi în octombrie 2017, Violeta Deminescu, Simion Cozmescu,
Dorin Dănescu, Nicolae Bela Farcaș, Nikolaus Rudolf Pilly,
Corina Popa, Ghiță Cornea, Ileana Cocîrlă, Eugen Teodorescu și
creații ale subsemnatului. Dintre aceștia, merită menționat, patru
sunt debutanți, anterior nepublicând în nicio altă culegere literară
sau în reviste, anume: Dorin Dănescu, Corina Popa, Ghță Cornea
și Ileana Cocîrlă. Din creațiile lor putem observa urme de talent,
care trebuie cultivat și nu lăsat să piară. Contează ca autorii, nu
doar cei debutanți, să fie receptivi la critica de specialitate.
Scrise în stil clasic, modern și postmodern, creațiile din
carte sunt certitudinea faptului ca poezia, cum remarcase într-un
editorial din Algoritm literar profesorul Silviu Guga, nu a fost
niciodată abandonată la Călan. Unele dintre versuri, mai puțin
performante estetic, nu trebuie judecate tăios, ci înțelese ca un
exercițiu literar, mulți dintre cei cuprinși în antologie fiind abia la
început de drum în viața literară.
Daniel Lăcătuș
Cioburi de suflet
7
Ioan Gelu Crișan (n. 15.04.1961 - d. 09.10.2017
• Ioan Gelu CRIȘAN. S-a născut în data de 15 aprilie 1961. De
profesie jurist, absolvent al Facultății de Drept „Dimitrie
Cantemir” din Cluj-Napoca.
Volume: Acolo unde-s liberi inorogii, Editura Studis, Iași 2012;
Din roșu crud spre alb incert, Editura Studis, Iasi 2013; Habar
n-am, Editura Studis, Iași 2014; Catrene în bucate și-mbucate,
Editura Studis, Iași, 2015; În memoriam Cornel Cerb Lazăr
(volum colectuv) Editura StudIS, Iași, 2015.
Antologii: Freamăt de dor, Editura 3D, 2009; Însemne, Editura
Docucenter, Bacău, 2010; Seminţe literare Editura Pim, Iaşi,
2011; Cu fața spre oameni, Editura StudIS, Iași, 2016.
Cioburi de suflet
8
Colaborări: Algoritm Literar, Cuib Literar, Șansa, Cetatea
Culturală, Poezia, Fereastra, Climate Literare, Onyx. Dăruiri
Literare, Lada de zestre, Visul,
Premii: Premiul II, secțiunea volume publicate, la Concursul de
creație literară „Visul”, Ediția a VII-a, 2012, Orăștie, jud.
Hunedoara; Premiul special acordat de Societatea Limba
Noastră cea Româna, Chisinau, Filiala 43, Orăștie, 2012;
Premiul III la Concursul, „Peace” – secțiunea Poezie – 2015.
Organizat de Lyone Studio, U.S.A; Mențiune la concursul
internațional de poezie „Alexandru Macedonski”, Craiova,
2015. Scriitorul Ioan Gelu Crișan s-a stins din viață pe data de 9
octombrie 2017.
Referințe: Maria Oprea, în prefața volumului Din roșu crud
spre alb incert; Valerian Bedrule, în prefața volumului Acolo
unde-s liberi inorogii; Valorile Călanului (f.a) în Fereastra, nr.
1 (59 - 60), 2011; Gheorghe Andrei Neagu, bibliopolis, în
Oglinda Literară, nr. 165, septembrie 2015. În presă: Mihaela
Petroșan, Lansare de carte Gelu Crișan în Informația de
Hunedoara, anul VIII, nr. 341, 3 - 9 iulie 2015, Ziarul Văii
Jiului, 29 iunie 2015; Mihaela Petroșan, La Călan, Colinde la…
fierăstrău, în Ziarul Văii Jiului, 14 decembrie 2014; Daniel
Lăcătuș, Biobibliografie. Ioan Gelu Crișan, Editura Stef, Iași,
2017.
Cioburi de suflet
9
Cioburi de suflet
10
Dar... unde este lumea?
Dar unde este lumea pe care am iubit-o,
Cine-a furat albastrul senin din munții mei?
Ia, uite, curcubeul! Îl duc doi derbedei...
De ai habar de-acestea, să-mi spui, te rog, iubito!
Dementă-i lumea noastră și totu-i la extreme,
La centru și-nainte, pustiu, ca-n apărare,
Se pare că terenu-i prea mic sau mult prea mare,
Iar dracul din tribune aruncă anateme.
Pe sfinți batjocorindu-i, când le stricăm odihna,
Vrem să-i livrăm în tranșe, bucăți de kilograme
Și dealer-ii pragmatici, apoi, în miligrame;
Iar noi sperăm ca proștii, că moartea-aduce tihna.
Grămezi de bani cu sânge se iau în lume-arvună,
Guvernele îmi pare că au orbit cu totul,
Iar noi le dăm putere, atunci când punem botul
Și le cântăm balade țicnite pe o strună.
Apare câte-un guru... și-i caută toți poala,
E ca o imprimantă, cu mintea prin cerneluri,
Cu săbii de hârtie se luptă pe creneluri,
Și-n vremurile-acestea își face planuri boala.
Cioburi de suflet
11
Poezie cu „antă”
Mai știi, pe când mi-erai amantă,
erai studentă… eu, golanul,
din vina mea ai ratat anul
şi-ai devenit un pic, perdantă.
Cu o purtare arogantă,
voiam să-i umflu vieţii potul,
dar din păcate n-a pus botul
și chiar a fost puțin şocantă.
M-ai dărâmat ca pe-o şarpantă,
o demolare controlată
şi am plătit, rată cu rată,
până la ultima turnantă.
Cu o mişcare epatantă,
m-ai dat afar’ şi-ai pus zăvorul,
s-a dus la naiba tot amorul;
ai devenit chiar premiantă.
În lumea mea beligerantă
sunt fericit, ca tot poporul
şi între noi nu mai știu scorul,
doar că terenul e în pantă.
Cioburi de suflet
12
Acuma ştiu, eşti importantă,
şi am primit chiar azi avizul,
când îţi spălam la stop parbrizul;
pedeapsa-mi pare aberantă.
E-o poezie redundantă,
chiar ecologic e-o risipă,
sunt numai versuri scrise-n pripă,
de mintea mea cea deviantă.
Cioburi de suflet
13
Bordelul
În casa mea, iubito, frumos miroase-a foame,
Mai am doar o țigară și-o coastă afumată,
În sticlele de votcă averea mea e toată,
Dar am și o speranță, ce-n dimineață-adoarme.
Nu mai găsesc elanuri, la drum să mă pornească,
La mijloc de oceane azi cresc aeroporturi,
În Vegas limuzinele parcă-s vapoare-n porturi,
Iar eu visez ca boul la țara românească.
Ei fură și vând totul, petrolul și pădurea,
Jilava o să fie, curând, un club de fițe
Și-n loc de gardieni, îi vor păzi pipițe;
E gata poezia... Mă duc să iau securea!
Cioburi de suflet
14
În mintea mea
E gândul meu metalic o ploaie de rugină -
cu fiecare clipă, se prăbuşeşte-n mine;
nu am tutun în pipă, fumez în schimb rutine,
pe un pervaz, boceşte o plantă androgină.
L-aş vizita pe Kafka, dar nu-i mai ştiu
îmi pun cravata albă cu strasuri violete,
îndes prin buzunare un fel de amulete
şi-o iau tot înainte cât îmi permite lesa.
Mergând pe drum, aiurea, mă prinde Young la bârfe,
încerc să am răbdare, dar nu-i mai tace gura;
vorbeşte-atât de logic… şi nu suport figura -
în faţa mea, un peşte plasează două târfe.
Eu…ca în filmu-acela…"Când vreau să fluier, fluier!"-
a pagubă, se pare, îmi iese cel mai bine;
în mintea mea, porneşte un dans de balerine,
dar muzica, prea tare, e mai degrabă şuier.
Cioburi de suflet
15
Ruleta rusească
O cârciumă infectă, cu aer insalubru
mizeria umană prin porii toţi respiră;
o viaţă-n fotograme în faţă mi se-nşiră,
am mintea rătăcită - decorul e lugubru.
Sinistre felinare împart lumina-n fante,
iar fumul se lipeşte de geamurile-nchise;
o lume fascinantă, cu legile nescrise -
esenţa ei se află în cărţile lui Dante.
Cu târfele la masă, abandonat de fire,
cu şleahta adunată din locuri rău famate
eu joc ruleta rusă cu gânduri înecate,
nu văd ruina tristă ce sunt - în devenire.
Cioburi de suflet
16
Degeaba eu voi scrie
Ce vremuri blestemate, şi noi suntem ca ele,
ne pleacă în direcţii cu unic sens cocorii,
pe game de soprană înnebunesc tenorii,
iar filozofii, sceptici, se-nchid în paralele.
Ne guvernează viaţa eclectice sisteme,
iar haosul se pare că a cuprins tot lutul,
ne-arată orbul calea şi ne vorbeşte mutul,
prelaţii, fără noimă, se-ntrec în anateme.
Ne-au învăţat că zborul e-o permanentă vrie
şi dreapta se compune din multe linii frânte,
că robii, din galere, nu pot urca pe punte,
iar despre-acestea toate degeaba eu voi scrie.
Cioburi de suflet
17
Pacea noastră, pacea voastră…
În raniță îmi duc războiul,
E mult din Kandahar încoace,
Eu am uitat ce-nseamnă, pace,
Iar visele-au fugit cu roiul.
Un mercenar prin mine ară
C-un vârf stricat de baionetă,
În mintea mea, într-o gheretă,
,,Stă un copil mort pentru țară.”
Pe chipul lui scrie petrol
Și ,, victime colaterale”,
La defilări aud urale,
Când mii de oameni intră-n rol.
Eu doar un an n-am fost acasă,
Dar ce schimbat îmi pare totul,
La vorbe mari nu mai, ,,pun botul”,
Mă-ndrept timid spre-această casă.
Pe-o esplanadă cenuşie,
De sus, din ceruri, bate vântul
Și-n cleşti de gheaţă ia pământul;
Privirea nopţii e saşie.
Cioburi de suflet
18
Din vechiul turn al catedralei,
Un clopot liniştea-mi retează
Și glasul lui profund vibrează
În vatra tristă-a mahalalei.
Statui pe ziduri răstignite,
Lumină caldă în vitralii
Și fulgi rotunzi ce par mitralii,
Cad trist pe-arcadele-mpietrite.
Acestea toate mă îndeamnă
La o secundă de spăşire
Și înţeleg dintr-o privire,
Cât mi-au lipsit şi cât înseamnă.
Un imn de slavă-n tonuri grave,
Născut din orgă se aude;
Îmi trec prin minte gânduri crude,
Ce le-mpletesc legând octave.
E dar divin, chemând mirenii,
Tămâie arsă-n fum se-ntinde,
Parfumul mirului cuprinde,
Un bătrânel ce-aleargă renii.
Iar Dumnezeu e-atât de-aproape!
El soarta lumii o repară
Și face răul să dispară;
Cioburi de suflet
19
Ne şterge lacrima din pleoape.
Acum o floare de ibiscus,
Într-un M16 voi planta,
Feliciano-mi va cânta,
În limba lui și-n limba mea:
Coboară, Doamne, ,,come down, JESUS!”
Cioburi de suflet
20
Scrisoare-n plic de gheaţă
În dune de rugină pustiul se comprimă,
Ciulinii se îndoaie sub apriga povară,
Un vânt născut sălbatic, adânc prin suflet ară
Şi-o fantă de lumină încearcă să revină.
În hăurile negre se-aud pierdute şoapte,
Culori demult uitate încep uşor să-nvie,
Pastelu-acesta-i sumbru, doar tu, atât de vie
Şi-mi străluceşti în gânduri, în fiecare noapte.
Cu mâna ta cea stângă ţii candela aprinsă,
Să-ţi lumineze calea prin ploaia de comete,
Un pui de lună nouă îţi joacă şui prin plete,
Iar eu ridic spre ceruri privirea mea învinsă.
Şi-mi vine-un un rău sălbatic, durerea reînvie,
Iar Dumnezeu, se pare, că are o restanţă.
Mi-ating cu mâna pieptul şi-l simt, e ca o zdreanţă,
Doar inima albastră pulsează-n poezie.
Eu voi pleca, iubito, spre ţările ce-ngheaţă,
E-o altă lume-acolo şi sufletul nu doare,
Să-mi scrii o poezie, în care el nu moare,
Să pui şi-o sărutare, în plicul cel de gheaţă.
Cioburi de suflet
21
Cu mintea mea un pic zurlie
Sunt ca un zombi între valuri,
Veştmântul meu e sarea mării.
Mă-ndrept spre zodia uitării,
Şi muşc rugina de pe maluri.
Vapoare nu mai pot atinge,
Sunt doar o umbră printre ape,
Iar întunericul e-aproape,
Lumina-n el uşor se stinge.
Ca un spartan eram odată
Şi temeri nu aveam niciuna,
Cînd eu opream în mâini furtuna;
Pe hărţi acum sunt doar o pată.
Dar nu voi sta la mâna sorţii,
Să-mi schimbe sufletul cu-o piatră,
Am amintiri trăite-odată;
Sunt ca un zid în faţa morţii.
Şi nu mi-e frică de hidoasa,
Am s-o lovesc la temelie!
Cu mintea mea un pic zurlie,
Eu, târfei îi voi rupe coasa…
Cioburi de suflet
22
Sub lună
Lacheii toamnei insipide
Alungă iar spre sud cocorii,
Pădurea-şi ceartă căpriorii;
Sunt devorat de stări stupide.
Pământu’-şi schimbă-n taină polii,
Atât de gol e universul,
Neputincios îmi este versul,
De peste Styx se-arată solii.
Am pregătit de taxă, ortul,
Direct spre Hades e-azimutul;
În amintiri mi-e tot avutul,
Căci jocul vieţii fură totul.
Din ochii tăi voi lua lumină,
S-o pun în loc de lumânare
Şi din a morţii depărtare,
Te voi privi sub lună plină.
Cioburi de suflet
23
Daniel Lăcătuș
Cioburi de suflet
24
timpul a rămas în loc
mulțimi de steaguri
se înalță în bernă
de cum pășesc pragul cetății
nu aș fi vrut niciodată
să văd ce mi-a fost dat
sub ochii învolburați
am descoperit aici sărăcia
în forma ei incurabilă
așa a vrut Dumnezeu
îmi spun majoritatea
alții invocă legea karmei
sau ordinea astrelor
nimic nu s-a schimbat
doar vremurile
în rest timpul a rămas în loc
Cioburi de suflet
25
am înțeles
am înțeles
că nu-ți trebuie
întotdeauna cuvinte
ca să te faci înțeles
e de ajuns să taci
că nu e suficient să vrei
trebuie să poți
și invers
am înțeles
că bucuria nu stă
doar în zâmbete
de multe ori
își face cuib în amintiri
am înțeles
ce n-am putut
în anii de școală
ce înseamnă radical sau vertical
compus și descompus
perfect impefect
sau mai mult ca perfectul
noțiuni banale
pentru cei mai mulți
Cioburi de suflet
26
în care se regăsește
esența acestei lumi
Cioburi de suflet
27
amintiri de dincolo de viață
întâi am crezut că a fost mâna
caldă a mamei mele
care mă însoțea
în fiecare noaptea
am simțit o căldură
cum se apropia
cu pașii unui elf
m-am trezit acoperit
de frânturi din zid
ca de o copertina
în strigăte și lamentații
tata a venit prea târziu
lacrimile îi curgeau șiroaie
de neajuns
să-mi stingă trupul
ultima amintire este geamătul
familiei mele incinerat
Cioburi de suflet
28
sunt clipe
sunt clipe îmi spunea bunica
când trăiești fiecare secundă
în bătăi de inimă
cu impresia că ești mort
nu mai simți niciun fel
de dureri trupești
și asta pentru că știi
că durerea purifică mântuie
ai puternicul sentiment
că l-ai întâlnit pe Dumnezeu
când va veni ziua
la sosirea sa o întâmpine martirii
și să o conducă spre orașul sfânt
Cioburi de suflet
29
minune între minuni
am navigat spre Olympia
Efes și Alexandria
în ținuturi pe care mi le arătau
furnici îmbrăcate în doliu
și unde liniștea
zbârlea coama tigrului
ghidat de un far impresionant
pentru a te așeza
minune între minuni
cu acul gingășiei
țeși pânza anilor mei
Cioburi de suflet
30
confesiune
în ceea ce privesc cuvintele mele
ele sunt întotdeauna triste
fragile și întunecate
ca grota din care vă scriu
majoritatea îi spuneți „lume”
Cioburi de suflet
31
Violeta Deminescu
Cioburi de suflet
32
și toamna mor poeții
(Premiul I, konku, 2017 și Premiul Revistei Literadura)
fiecare poet își are noaptea lui
într-o clepsidră întoarsă ultima dată
pentru atunci când
prin nisipul îngerilor
cuvintele părăsesc poezia
sufletul singur
frângându-se în sine
sfâșietoare îmbinare
drumul pe dinăuntru
cel mai frumos
moartea mea a fost ușor poetică
m-a învins eternul rival timpul
răstignește-l răstignește-l
strigătul de fond al lumii
prin coloana sonoră a propriei vieți
am ars atât de mult
că nu-mi va ajunge încă
o viață să-mi împrăștii cenușa
nu m-aș naște nicicând toamna
trecerea poetului e altfel
te arzi pe tine ca un opaiț
îți luminezi drumul
Dumnezeu șade pe prispă
Cioburi de suflet
33
cârpește o inimă
(în memoria poetului Eugen Evu)
Cioburi de suflet
34
caz disperat
ca o viață adevărată
permanent pe lista de așteptare
nu ai îngeri de dat la schimb
iubirea
tumoră inoperabilă
în sunete negre
citești pe solzii unui mâine
în braille
un flash îți limpezește gândurile
când pe întuneric te izbește lumina
un adevăr pe care nu-l putuseși vedea
bărbatul ideal risipit în toți bărbații din viața ta
doar că în fiecare
ceva
Cioburi de suflet
35
lângă o mamă și moartea citește biblia
(Premiul I, Concursul de poezie „Femeia și Dumnezeu”
2016)
citesc prin dioptriile tale doamne
despre mine
în primăvara asta dată-n mintea copiilor
curcubeul se adapă și din noi femeile
ca și când am fi primit în dar
un buchet din penele păsării paradisului
și în brațe copiii
ca un decret de viață veșnică
îmi port pruncii la sân
și coasta aproape
lângă un dumnezeu cu mâinile la vedere
și viața în haine de duminică
nicio stea orfană nu iese nevie
dintr-o asemenea îmbrățișare
femeie
cină cu dragostea în bucate
mamă
vocea iubirii în seara de blind-uri
care mântuie de păcate și un zeu
și Doamne
de vei rămâne vreodată orfan
șterge-ți lacrimile înstelate și
vino la sânul meu
Cioburi de suflet
36
Dumnezeu nu știe cum e
(Premiul Konku 2016)
acesta nu e un poem
ci o încăpere pustie
din care au plecat și ferestrele
doar noi două mamă
inima neîntreagă între noi
o cruce de piatră cu brațele rupte
și un cer sub care latră doar câinii
s-ar zice că iubirea mamei
e sărutul infinitului adus în lumea finită
însă uneori mamele sacrifică
un copil pentru ceilalți
oricum de nesalvat
eviscerez durerea
cu o jumătate de cântec
nu vreau să-l asculți vreodată mamă
iubirea mea lumină pe umărul vremii
am să-ți trimit o pasăre mir
ca o lumânare din ceara iertării
plătită să ardă-n altar
pentru atunci când și Dumnezeu
care n-a pierdut dragostea mamei
te va întreba
de ce
Cioburi de suflet
37
păsări pe ramuri
(Premiul I Concursul de poezie „Și iarna mor poeții”
2016)
te apropii abordezi fața de empatizat cu rudele
jalnică adunare se aude glasul culegător de lacrimi al
preotului
îți ascunzi râsul în mănușă și privești îndurerata adunare
neamuri vecini prieteni mai toți în negrul de complezență
ca o eroare în vocabularul vieții
un prapur vechi cu icoana maicii domnului desprinsă
într-un colț
fetița cu fâș roz singura pată de culoare
sănătosul satului gângăvind în așteptarea colacului
priviri furișate cercetător
strângi cu recunoștință mâna bărbatului frumos de lângă
tine
din cerul albastru moartea își ia tălpășița
eu dac-aș putea n-aș merge nici la propria mea
înmormântare
șoptește ca un poet căruia-i place să se asculte
un amic mereu pus pe glume și responsabil cu țuica
tineri toți credem că vom rămâne repetenți la capitolul
moarte
ne numără pe nume
s-o ierte încheie preotul
cimitirul sus pe deal într-o desprimăvărare neașteptată
îți vine să așezi păsări pe ramuri
Cioburi de suflet
38
nu-i pare rău că pleacă mai auzi
groapa ca o alveolă în așteptarea primăverii adevărate
și viața ca o corigență eternă
Cioburi de suflet
39
două vieți și două morți
mai du-te și tu pe la jeni
îmi spune soră-mea care o vizitează a treia oară
săptămâna aceasta
o spală o hrănește îi pune pansamente
cum n-a făcut pentru nimeni niciodată
degeaba
moartea s-a ascuns bine de bisturiu
duhnește
scurmă în jeni cum ar căuta după viață
nici ea nu mai găsește decât un licăr
jeni e frumoasă are părul lung blond
așa ca lanul copt din spatele casei ei
la anul nu va mai fi aici să-l picteze
jeni pictează frumos în acuarelă
are ochii albaștri mai ales pe aceștia îi vrea moartea
și nu se sperie nici de unghiile ei lungi întotdeauna
vopsite în roșu
vezi jeni să-ți găsești un bărbat care să facă el de toate îi
spusese mamă-sa
nu l-a găsit pe acela așa că nu s-a măritat
n-are copii și-au rămas singure
sap în grădină straturile mă mint că de-aia n-am fost
decât o dată la ea de când s-a întors de la operație
n-o pot vedea așa durerea se prelinge în mine
ca o felină prin frunziș
Cioburi de suflet
40
jeni se prelinge din viață în suferințe cumplite
dar zâmbește
moartea e sindromul cu care te naști mi-a spus
osârdia soră-mii îmi flutură prin fața ochilor un soi de
vinovăție
lumina începe să crească în jurul ei ca niciodată
poate a aflat că iubirea este singurul implant profanator al
morții
o viață în suflet o viață în trup
o moarte în trup o moarte în suflet
mai du-te și tu și pe la mamă-sa îmi spune iar
ce
ne strică încă o casă
jumătate mie jumătate ție
Cioburi de suflet
41
primăvara în sfârșit un fluture alb
și uite cum ne intersectăm
așa ca din întâmplare pe șosea
și chiar e-o întâmplare
mașinii mele negre nu-i mai deraiază inima
înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă
i-am reglat unghiul de fugă al uitării
ai fi putut saluta
cum ai luptat în turnir pentru mine într-o altă viață
aș fi putut ridica mâna așa ca un drapel în bernă
dar tu știi că nu mai am de ce să șterg ochii
fluturilor albi
au părăsit demult doliul
și scriu poezia asta
pe drumul cenușiu dintre cele două orașe
mi-aș dori să fie caldă ca o felie de pâine cu unt și miere
lângă ceașca de ceai aromat când nu știi că urmează
execuția
e doar un replay al tăcerii întinse ca o față de masă
pentru ultimul mic dejun împreună
de după deal cimitirul se repede înspre mine
ca un câmp cu ghiocei uriași
maledetta primavera
strigă din toți plămânii radioului loretta goggi
și soarele se însănătoșește brusc
Cioburi de suflet
42
everafter
a fost atât de frumos
să spun
pe când îngerul
mă va servi cu o cafea
și
cu un zâmbet complice
îmi va arăta pe fereastră
eternitatea
să-mi pun iar degetele
la încolțit
Cioburi de suflet
43
fluturii nu zboară niciodată iarna
am cunoscut de atâtea ori moartea
că nicio otravă nu mai ucide
înghit în doze mici
tristețea unei duminici de ianuarie
un fluture prea grăbit va sucomba între ferestre
între rai și iad
purgatoriul iubirii
și teracota asta
singurul arhitect al căldurii
dintre noi
Cioburi de suflet
44
lonely and fabulous
de ce mama naibii nu poate crede nimeni
că n-ai acasă bucătarul menajerul
grădinarul maseurul personal
adică iubitul perfect
pe internet se poate obține miraculous totul
în numai douăş'patru de ore scapi de celulită varice de
kilogramele în plus de
consumul exagerat de curent totul la numai da da la
numai 'j'nouă virgulă nouă'j'nouă
numai reclamă la partener ideal nu găseşti
dacă te riști nimeni nu-ți garantează în treizeci de zile
returnarea integrală a timpului pierdut inclus
în preț nevasta sau amanta de care tocmai ai aflat
ce să mai răscumperi
așa gol de sentimente cum l-ai găsit pe saitul cu pricina
de acasă la serviciu îmbraci rând pe rând toate culorile
gândurilor
cvasiperverse ale vânzătorului de la tutungerie
farmacistului şoferului de autobuz poliţistului de la colţ
barmanului
ale celui de la volanul maşinii grozave staţionată în faţa
barului „la inteligenți”
privirile liceanului prelinse de pe ciorapul lycra pe
tocurile de zece centimetri
Cioburi de suflet
45
care îl dă naibii pe arghezi ortografia și-ți cere prietenia
pe net cf te întreabă
pensionarul angajat cu jumătate de normă la poarta
liceului care se repede
amabil să deschidă uşa toţi cred că ai cel puţin doi amanţi
unu-ţi plăteşte garderoba magazinul second hand are
marfă super
altul orele de aerobic ai în grădină numai vreo unş'pe
straturi
şi o rată la maşină cam de tot atâtea milioane
sărut-mâna ravisantă şi vezuviană doamnă te
salută amicul de la brutărie
(aşa ca între noi mamele de băieţi azi fiul meu m-a rugat
să-l ajut
să scrie cred prima lui scrisoare de dragoste
în sfârșit am găsit-o pe cea care-ți seamănă mami)
mai ai două teancuri de teze de corectat și ceva frisoane
plasa cu caiete îți întinde brațele până la podea
unde o fi mister perfect
la rând la casa de marcat îți spui că n-o să mai fii lonely
când ăla ultimul
îți va pune felii de ceapă în ciorapi dacă o să faci gripă
şi n-o să-ți mai pese
că ai şai'şopt de like-uri pe facebook
sau niciunul
Cioburi de suflet
46
Simion Cozmescu
Cioburi de suflet
47
Bătrânul, pianul și lacrima
bătrânul cânta la pian într-o lacrimă
agățată de coada ochiului meu
cânta fără să îi pese de
viața trăită cândva
lumina foșnea risipind notele în aerul ce-mi invada
plămânii
degetele bătrânului
alergau pe clapele albe, gri și negre
ce pian ciudat
dar parcă se înserează
atât mi-am spus
și lacrima căzu
alunecând pe obrazul drept
ultima notă mă lăsă la marginea unui amurg
violent
însetat
de atunci
clape albe, negre și gri mă mângâie
mă lovesc
în curând voi fi un bătrân căutând
o lacrimă
melodia o știu
Cioburi de suflet
48
Spam
amurg.
soarele e un ou spart lăbărţându-se pe asfalt.
am schimbat azi trei ploi
şi niciuna nu mi s-a potrivit.
clipa îmi balansează pe pleoapa violetă
ea îmi biciuie tigrul care fumegă şi mă înconjoară de opt
ori.
în noaptea asta nu voi dormi acasă
(în patul din lemn de cireş sprinţar
cu saltea antialergică, antiţânţari,
antiglonţ, antisomn, antitot)
voi căuta luna printre templele din Khajuraho
şi o voi include între ghilimelele unei declaraţii
de dragoste carnale, poetice şi nemiloase
pe care însă nu o vei găsi dimineaţă,
va fi
alături de promoţii şi alte oferte triste
în spam.
Cioburi de suflet
49
Trecătoarea unei amieze
Nu ştiu dacă ţi-a mai sărutat cineva
îndărătul genunchiului,
trecătoare pe tocuri înalte prin privirea mea.
Fusta verii cu maci roşii îţi răcoreşte mersul -
părul liber cârlionţat peste umerii goi,
mirosul îmbietor de tinereţe,
de femeie tânără, cu genunchi sprinţari
şi coapse care se ating nonşalant şi sfidător.
Notă muzicală pe portativul unei melodii de dorinţă,
nescrisă şi totuşi, auzită de mai multe singurătăţi decât
există cu adevărat.
Lunecare a vâslei în întunecarea roditoare a patimii.
Nu ştiu dacă te pot opri o clipă,
cât ar durea, cât ar dura
lipirea buzelor mele pe pielea fină,
netulburată
din spatele genunchiului tău prin care curg
neostoite,
obsesiile tale.
Tu, trecătoarea unei amieze
deja apuse.
Cioburi de suflet
50
O vreme
mă-nnorez în toamnă
dimineața mă-nsingurez
duc cerul pe marginea apei
adăpându-l odihnă
apoi plec tehui
de găsesc sau de mă găsește un cal
ne potrivim la potcoavă și mai urcăm o amiază
lină cernere de umbre de lumini prin frunzele încărunțite
cărare molcomă prin mirosul uitat al florilor
pietrele nezdruncinate ale aerului clipind a fior și a dor
ploaia a stat aici îi văd urma corpului aburind în iarbă și
hățiș
hai murgule mai du o amiază la toamnă
mai limpezește
o vreme
un cer pentru înstelare
nu-mi cere fân sau zăbavă curgi ca un râu somnoros
înspre seară
lasă-mă să îți gust
o vreme
copita amară
Cioburi de suflet
51
Secunda târzie
Te privesc cum treci peste tristeţi,
aroma toamnei se prelinge-n urmă-ţi din călcâie.
Cu pleoape de aur împrăştii cenuşa unei dimineţi
peste crengi şi inima ce-mi bate, clopot în pustie.
Nu am răspunsuri la câte întrebări vei pune,
nu ştiu ce clipă s-aleg din multele care se-mbie
să ne poarte-acum în vernale, orfice lagune,
deschise-n nopţi brumate, mirosind a iasomie.
Păşim unul prin altul, eşti ceaţa, eu - izvorul.
Două biserici albe — două egrete în câmpie,
despărţite de un şuier, strivind în dangăt dorul
la marginea pământului, înclinat dinspre vecie —
ne aşteaptă şi îşi amână zborul învelit în rugăciune.
Toamna aceasta e o linişte care va să vie
prin vene, ape, şuşoteli mâzgălite în cărbune —
e acel cuvânt care lipseşte, secunda târzie,
cadenţa finală, ultima suflare închisă între peceţi.
În alba clipă când te privesc cum treci peste tristeţi.
Cioburi de suflet
52
Dorin Dănescu
Cioburi de suflet
53
Spovedanie
Primeşte azi, părinte, un mare păcătos
Ce inima şi-o varsă, înstrăinat de lume;
O ultima scursură, un vierme, un lipos,
Un mercenar ce vinde până şi al său nume.
Miros a iad, sunt descompus, creştine,
Sunt mort, dar viu în slujba celui rău
Cât de urât mi-ai spune, cuvintele-s puține
Şi nu e chip netrebnic mai slut decât al meu.
Sfădeşte-mă, părinte, si fă-mă de ocară,
Răstoarnă iar clepsidra, nisipul s-a vărsat;
E timp puțin si timpul mi-e povară,
Cumplit îmi arde pieptul si gâtul s-a uscat.
Eu am furat, părinte, sunt plin de răutate,
Am chinuit dreptatea în locul ei de veci
Şi am ucis, părinte, în strigate de moarte
Nădejdea multor semeni, iar buzele mi-s reci...
Am preacurvit, părinte, amantă mi-e minciuna
Şi-o mai înşel, aievea, c-un zambet prefăcut,
Cu câte-o vădană ce are pe satana.
Cu mine, omenia pereche n-a făcut.
Cioburi de suflet
54
Şi chip cioplit făcut-am din entități profane,
Dorința de avere în sange mi-a intrat.
Am necinstit parinți şi suflete sărmane
Iar numele tău, Doamne, odată n-am chemat...
A călărit mamona pe limba mea zăludă
Născând o nouă fire, ce înghite firea dată.
Mi-a biciuit voința în propria feudă,
Speranța regăsirii, conştiința deportată.
Hai, lasă-mă, părinte, să ating măcar potirul,
Să prindă rădăcină credința în Hristos,
Lucească nemurirea mai tare ca safirul
Iar lacrima vărsată să fie cu folos
Din ochii mei să plouă, oceane să adune.
O viată risipită nu o schimbă un canon,
De-ar fi un veac de post si rugăciune.
Preasfânta vindecare e în lacrima de om!
Cioburi de suflet
55
Mărunte caractere
În lacrimi și rușine se naște întrebarea
Crescută-n noi , cu cicatrici în cer,
Care să fie, semeni dragi, justificarea
Celor ce sunt lipsiți de caracter?
Să fie teama lor de-a pierde avuția,
Instinct barbar, ce lege l-au făcut,
Schimonosiți, mimează omenia
De care n-au fost demni de la-nceput.
Să fie incapabili de-a lepăda mândria,
Uitând porunci divine, trufia e păcat,
Devreme sau târziu, ne vom primi simbria,
Lipsiți de caractere, ei încă n-au aflat.
Se vând mereu, în ochiul lor e demon.
Sub rânjete stupide, păstrează neputința
De-a îmbrățișa destinul, ca orișicare om.
Infama lașitate, asta le e credința.
Puștiul vostru doar o dorința crește,
Uscate caractere, veniți de nicăieri,
Să fiți pe plac celui ce va hrănește
Și nu-i același azi, cu cel cea a fost ieri.
Cioburi de suflet
56
Ați transformat, în noapte, pe tăcute,
Coliba voastră sufletească într-un dom,
Lipsa de caracter, trecută în virtute,
Voi oameni mici, la umbra unui mare Om.
Cuvânt aveți, dar plin de mătrăgună,
Deși cu iasomii v-ați parfumat,
E liniște acum, dar vremea se răzbună,
Va mirosi gunoiul ce-ați scurmat.
Dar fratele care adânc iubește,
Privindu-vă, vânzând deșertăciuni în bâlci,
Înclină tâmpla și iartă creștinește,
Că a crescut la sân niște năpârci.
Cioburi de suflet
57
La biserica străveche
Cu ferestre rupte-n piatră,
Neclintită până azi,
Tâmpla albă și-o înalță
Biserica-ntre brazi.
Din lacrimi și sudori trudită
În coasta ruptă a unui deal,
Iubire și credință infinită;
Destin uman și Ideal.
Pentru ea, lespezi romane
Dintr-un castru răvășit,
Scormonite de cormane,
La creștinism s-au convertit.
Își ridică-ntre morminte
Ziduri, din greu încercate,
Nu ne-o spune în cuvinte,
Vine din Eternitate!
Ziduri reci, în linii sobre,
Strigă înspre cer deodată
Că-n clopotnița uitată
Zace clopotul stingher.
Cioburi de suflet
58
Clopot făurit din aur
A avut cândva, se spune;
Glasul lui trezea și morții,
Îngeri reușea s-adune.
Astăzi… nimeni nu se suie,
Nu vrea nimeni să-l mai tragă.
Scara veche, vorbitoare
Nu mai e la nimeni dragă.
Numai șoimii mai cutează
Să dea turlei roată-n cer.
Cu privirea lor tăioasă,
S-o găsim parcă ne cer.
Trecătorule, prea mândru,
Prins în goana spre nimic,
La început a fost Cuvântul,
Din El lumea s-a încropit.
Vino omule, te pleacă,
Sfințește-o clipă, dacă vrei
La biserica cea veche,
La biserica din Strei.
Cioburi de suflet
59
Destin
Nu mă lăsă să fiu ceea ce sunt, mi-e teamă,
Și poți să crezi că n-am nimic de spus,
Când florile conștiinței cresc în grabă
La umbra unui gând demult apus.
Mergând pe stradă, azi , priveam ca trecător,
Rețin doar ochi, picioare și fețe acoperite;
Un vânt vulgar intrând apăsător,
În craniul timpului și-n minți, pe nesimțite.
O primăvară caldă, încă nevenită
Plângea-n pustiu cu chip de om bătrân,
Iar eu căzut, un ceas, poate o clipă,
În goana pietrelor către nisip, în alt țărâm.
În noapte am urcat, în lacrimi, pe o stâncă,
Să prind de gât și să întorc destinul crunt;
M-am prăbușit în marea de blestem și muncă
Învins, dar demn și sunt… ceea ce sunt.
Cioburi de suflet
60
Nikolaus Rudolf Pilly
Cioburi de suflet
61
Noapte călăneană
Pământul și-a acoperit cu beznă fața,
apare luna să secere cerul nocturn,
combinatul pe moarte e tot taciturn,
deznădejdea domnește și frigul și ceața.
Câinii vagabonzi sunt muți de ger și foame,
pe străzile pustii doar vântul slab se plimbă,
un nour singuratic imaginea-și schimbă,
sărută-n drum luna, ca-n zări să se destrame.
Streiul murmură-n noapte, frunze cad din ramuri,
ce tot mai despuiate, nasc făpturi bizare,
zvon de tren se-aude, cu-n hăuit dispare,
pleoapele își coboară, casele pe geamuri.
Stele-s semănate să-mpodobească cerul,
dar cine mai ridică privirea-n sus la ele,
când și-n mărețe hale cântă cucuvele,
iar noii stăpâni fac plan doar să taie fierul?
Șomeri în multe case au lungi și albe nopți,
se svârcolesc în pat și-și blestemă destinul,
pe guvern și parlament își varsă veninul,
căci cei ce-s azi în frunte sunt comuniști răscopți.
Cioburi de suflet
62
Dar ce ajută ura, pe-aceștia- i au ales
și-și merită aleșii și dezamăgirea;
unde-i bunăstarea și ce-a dat cârmuirea?
Pâinică pentru mâine, e rodul ce-au cules!
Cioburi de suflet
63
Un zâmbet pentru umor
De la vreo optzeci ani în sus,
viața pășește spre apus,
trăind cu gândul pozitiv
și peste ziuă tot activ,
cu un cânt mereu pe buze,
chiar pe spate cu ventuze,
mergând cu băț sau fără băț,
nu refuză niciun ospăț,
iar de trece o mașină,
cu curent, nu cu benzină,
sau o damă sexi trece,
asta nu îl lasă rece.
Ia! uitat e handicapul,
după ea întoarce capul,
cervicala spondiloză,
anulată-i prin hipnoză.
Își permite-oleacă lene,
se scoală târziu din pene
și-ntre timp el retrăiește
pic din viața-i de poveste,
toate bune, toate rele,
mai ușoare sau mai grele,
tot amorul cu dulceața-i,
tot ce însoțise viața-i.
Cioburi de suflet
64
A pierdut pe rând toți dinții?
Rămâne măseaua minții!
Ia! auzul și vederea,
cu tensiunea și durerea,
părul care se rărește
și din rădăcini albește,
niște sunete bizare,
scurgerile-ntre picioare,
parkinsonul, șchiopătatul,
amețeala și uitatul,
țin de viață și-i firește,
pentru-un om ce lung trăiește.
Copii, nepoți și strănepoți,
luminează-i viața toți
sunt izvorul fericirii,
bucuria împlinirii,
e când soarele apare.
Bucuria cea mai mare,
și-l anunță cu-un cârcel,
c-a răsărit și pentru el.
Cioburi de suflet
65
Amintire nichelată
Înger coborât din ceruri,
duci luceferi pe pământ,
cu ochii-ți de giuvaeruri,
cu-n albastru de descânt,
pana corbului e părul,
pe fața-i zăpadă albă,
oglindindu-se bujorul,
pune-n umbră orice salbă.
Gingașă ca nicio floare,
grațioasă ca o zână,
sub sprâncene, pânditoare,
cu-o ochiadă te dărâmă.
Astăzi zi de sărbătoare,
a ieșit cu mama ei,
ca să facă o plimbare,
pe a parcului alei.
Ne-ntâlnim la o răscruce.
Ce privirea îmi irită,
e frumoasa ce seduce
lângă-o mamă-nbătrânită.
Cioburi de suflet
66
-Tinere! Fata-mi privește.
O minune prea frumoasă!
Așa-m fost și eu, firește,
printre fete, o crăiasă!
Uite-așa grăit-a mama,
eu, timid și fâstâcit,
am uitat din toată gama,
complimentul potrivit.
Dar, mă străfulgeră un gând;
frumoasa se va degrada,
veni-va și ei vremea când,
ca mama ei va arăta.
M-am hotărât, precum se știe,
de-al ei drag, n-am rămas burlac,
c-așa-mi veni pe „scăfârlie”
și sunt convins...n-a fost „dovleac”!
Cioburi de suflet
67
Doamnele
(Parodie la fabula „Curcile” de Vasile Alecsandri )
Patru doamne-mbătrânite,
gârbovite, și zburlite,
la fereastră stau cârtind
și privind cu pizmuire,
a porumbilor iubire,
una zice plin de jind (!):
Iată ce frivolitate,
așa păsări desfrânate,
mai văzuta-ți încă voi?
Ia priviți, o! surioare,
cum se drăgostesc la soare,
făr-a le păsa de noi!
Dezmățului se dedică,
de Domnul nu le e frică,
n-au rușine nicidecum,
drumu-n paradis ratează,
a noastră pildă n-o urmează,
călăuză pe al viații drum.
Intră-n vorbă-atunci un câ‘ne:
-Voi acum sunteți bătrâne,
ramolite și zbârcite,
gârbovite și zbârlite.
iar de ciudă și cu ură,
stați cobind și dând din gură,
clevetind cu pizmuire,
Cioburi de suflet
68
porumbeilor iubire,
căci de mult v-ați trăit traiul,
v-ați mâncat de mult mălaiul:
Valorați toate-mpreună
doar cât o uscată prună!
Cioburi de suflet
69
Poemuț tuciuriu
Mary e fostă Maria,
și-ajuns „Miss Rrro mania”,
că-i frumoasă ca o zână,
pe-orice inimă stăpână.
Dintre mostre ea alege,
pentru întâlniri dulcege,
Inimi care-n ritmuri ´nalte,
deosebit de celelalte,
bat în trupuri ce se scaldă,
în bănet, dau dar o salbă,
inel, cercei sau brățară:
Mary nu e pecuniară.
Zice ea, dar Ghiță spune
că-i o pură ficțiune
și din a sa experiență,
vine cu o confidență.
Își citea în parc ziarul,
câte-o gură din nectarul,
câte-o tură cu privirea,
continuând apoi citirea,
când de-odat´ pe neașteptate,
fără vreo formalitate,
o minune de femeie,
leneveala sa încheie.
Cioburi de suflet
70
Lângă Ghiță se așează,
el, ocazia n-o ratează,
o absoarbe cu privirea,
își ascunde dârdăirea,
reușind chiar să rostească,
cu tandrețe bărbătească,
cu iz de adulație
și de-amor declarație.
Tot zâmbind și luându-i mâna
și pupând-o, iată zâna,
îi zâmbește afectuoasă,
cu privire drăgostoasă
și lipindu-se de Ghiță,
actriță, mironosiță,
îl supune prin hipnoză,
în reală simbioză.
Abia când noaptea s-a lăsat
peste parc și peste sat,
sus pe cer lună și stele,
printre-a norilor perdele,
ba se-ascund, ba se arată,
spre-a Streiului vale cată,
lângă pomii de răchită
văd ´cea bancă...părăsită.
Ghiță-n ziua următoare
retrăiește cu amploare
Cioburi de suflet
71
momentele de neuitat
ce le-a trăit cu-adevărat,
clipe dulci? Ba, clipe sfinte,
ce știu doruri să alinte,
fac în inimi să se nască
dragostea, ca simț, firească
apărută cu-o scânteie
între el și-acea femeie.
Prea șocat, de-odat´ tresare,
căci căutând prin buzunare,
portofelul nu-i de găsit
și se-ntreabă nedumerit,
sigur fiind că n-a băut,
ce-a făcut că l-a pierdut?
În târg nimic n-a cumpărat,
deci, portofelu-a fost furat!
Iar ceasul său de mână? Nu-i!
Au l-a pierdut pe cărărui?
Caută iar. Tot nu-l găsește,
nevăzut e ca-n poveste.
Au s-a desfăcut cureaua?
Sau…e fata chiar beleaua?
Vădit, cu femei ușoare,
vise dulci, devin… amare!
Cioburi de suflet
72
Nicolae Bela Farcaș
Cioburi de suflet
73
Poetul călător în stele
(În memoria regretatului poet Ioan Gelu Crișan)
Și se mai duse unul înspre stele,
Purtat pe spate de zvelți inorogi;
Străine, stai o clipă să te rogi
Și-aruncă o privire către ele.
Și-o să îl vezi cu zâmbet sugubăț,
Pictând pe stele albe și incerte
Planete roșii crud ce par inerte,
Strunite habar n-am cum de-al său hăț
Apoi te-așează vesel, stai la masă,
Catrene să asculți și să le îmbuci;
Cu-n freamăt omagiu să-i aduci
Și un picur doar de vin să cadă lasă.
Cu fața înspre oameni să păsești,
Semințe literare vei afla,
Căci le-a sădit cu sârg în viața sa
În toți, chiar și în mine le găsești
Cioburi de suflet
74
Îndrăgosteală
Aurore boreale pline de culori stelare,
Și vârtejuri de lumină-n curcubee ireale,
Mă aruncă-n caruselul ce mă-nvârte si mă suce;
Sunt dopat cu tot amorul ce iubirea mi-l aduce.
Simt în mine mii de fluturi ce-mi adie azi trăirea,
Sentimente neștiute 'liberează fericirea,
Tremur parcă, am și febră, fără chiar să fiu bolnav,
Uneori aș vrea să-mi treacă parcã-s slab, parcă-s gângav.
Bat-o vina de rațiune, și conștiință, și de minte,
M-a zăpacit 'drăgosteala, nu puteam să stau cuminte?
Ba mi-i bine, ba mă-ngheață, când e bine, când păcat,
Rai și iad în 'drăgosteală tot una-i, eu am aflat!
Cioburi de suflet
75
Nu aștepta
Când dragostea te smulge din banal,
Când viața ta e pe-al iubirii val,
Când simți prin trup fiori de dor,
Aruncă-te-nainte în amor.
Deci zboară-n sus, spre ea, precum Icar,
Dragostea ei este supremul dar,
Renunță la a ta gândire rece,
Nu aștepta-n zadar căci viața trece.
Poate 'or fi furtuni si amăgiri,
Dar sigur vei avea si amintiri,
Și clipe minunate vei avea,
Deci nu mai sta, deci nu mai aștepta!
Ce-i viata fără ea, fiind tu cu tine,
Un singuratic sec, ascuns în sine?
Nu poți să fii complect fără iubire,
Și-i chin de crezi altfel, e amăgire.
Dragostea-i soare ce atinge gheața,
Mugur de floare ce renaște viața,
Dragostea-nseamnă să trăiesti în „doi”,
Dragostea e esență din cuvântul ,,noi"!
Cioburi de suflet
76
Oxigen rarefiat
Călcând pe strașina lumii,
am alunecat pe o pată de lună.
Stau întins pe spate... sunt înmărmurit că mie
privirea mi se prelinge tandră într-un nufăr,
simt în el criptarea propriei mele melancolii
care îmi inundă limfa..., fără limfa poetică nu pot trăi;
Ba poți, tâmpitule” Strigă imberb existența.
Cum pot și cu ce pot, ori ce mai pot? Răspund,
Mai pot să fiu EU cel trecut prin afundul unui el și tu
devenind impersonal?
Mă ridic cu fruntea spre steaua polară, calc cu mult mai
multă grijă pe strașina lumii.
Este, a fost și o să fie extrem de alunecoasă
Cioburi de suflet
77
Superman geme
Am prizat o linie de tramvai,
cu rânjet grotesc l-am lovit pe Superman în tensticule....
Ploaie cu broaște râioase....,
fleșcăitul lor, atunci când izbesc caldarâmul, imită
budinca englezeasca azvârlită în wc.
Cu un „tackling” întârziat, i-am luat și ultima speranță
Cenusăresei...
pantoful meu sportiv, ,,adidas” pentru sintetic face deja
sex pervers cu unul dintre pantofii de cleștar ai starului
de basm......
Superman geme!
Sunt regele Lear si Micul Prinț, deodata....
Am rămas însărcinat de către Zeus cu nașterea unui nou
continent ,,criminal".
Auziți fluieratul strident al lui Batman?
Am o întelegere cu ,,eroul”, eu il masez pe spate când se
întoarce de la partidele jucate cu Jocker,
eroul îmi aduce dimineața cafeaua la pat.
Batman a rămas aceeași cocotă bigotă.
Superman geme!
Latră un coiot lângă unica mea sinapsă functională....
ridic grăbit un neuron mort si lovesc cu sete
,,sălbaticul"....
Chelălăie și geme,
îmi mestec conștiinta cu dinții strapeziți....
Cioburi de suflet
78
Am întâlnit si filozoful, nu stiu cum îl cheamă...este
autentic pentru că are ,,holograma"...
Nu îi cunosc numele, dar am aflat ca îi place să sară cu
parașute și să bea apă demineralizată, cu aromă de
CHANEL 5.
Superman geme și… adoarme
Cioburi de suflet
79
Nu e păcat?
Și au plecat românii, mulți,
În pribegie peste munți,
Și peste mări, peste câmpii,
Peste oceane, zeci de mii.
Milioane apoi au tot plecat,
Nu e pãcat?
Iar mulți nu s-au întors deloc,
S-au rupt de vatra lor de foc,
S-au rupt de neam și de părinți,
Cu ochii uzi strângând din dinți,
Ca râuri vii au emigrat,
Nu e pãcat?
În tară sansă n-au avut,
Dar s-au luptat cât au putut,
Izbiți de multã nedreptate
Și de minciuni nenumãrate,
Dreptatea-n țară n-au aflat!
Nu e pãcat?
Și toate astea avură loc,
Căci țara n-a avut noroc,
Cã au condus-o niste hoți,
Politicieni bandiți cu toți,
Cioburi de suflet
80
Și-ntreb acuma supărat:
Nu e păcat? Nu e păcat?
Cioburi de suflet
81
Atât rămâne după tine
În lume se adună om cu om,
Bãrbat, femeie... împreună,
Prin viață trec tinându-se de mânã,
își fac și casă, sădesc și-un pom.
Dar cel mai important moment rămâne,
Când fiul tău sau a ta fată
Strigă voioși „mamă” și tată”,
Și-ntelegi c-atât rămâne după tine.
Se luptă oamenii pentru averi, putere,
Familii se ,zdrobesc" să facă bani,
Și realizează când nu mai au ani,
Că zbaterile lor sunt doar durere.
Fă un copil, sau ia de suflet unul,
Atunci abia un cerc tu ai închis,
Cãci viața trece iute ca un vis,
Veți fi și voi bunica și cu bunul.
Cioburi de suflet
82
Corina Popa
Cioburi de suflet
83
Început și sfârșit
Poate nu știi, dar ai fost totul pentru mine,
Și adormeam, și mă trezeam cu tine-n gând,
Și visele-mi erau la fel cu tine
Și tot mai des plângeam în loc să râd.
Și eram tot mai inundată de iubire,
Și tu te-ndepărtai din ce în ce mai mult,
Și-aș fi făcut orice să-ti fie bine,
Și-aș fi făcut orice să fii mai bun.
Și tot mai des plouă afară,
Și tot mai plină îi lumea de câini.
Și-i tot mai frig, și-i tot mai multă ceață.
Și tu tot te-ncăpățânezi ca să rămâi,
Și totuși mai există o speranță,
Și soarele ieși-va într-o zi,
Și-aștept o nouă dimineață
Și tu muri-vei și doar eu voi fi.
Cioburi de suflet
84
Doar din dragoste
Dacă sufletul meu ar putea lua o formă,
Mi-ar plăcea să fie-un porumbel,
Alb și pur.
Și acel porumbel, dacă ar ajunge în mâinile tale,
Aș vrea să se transforme-n floare
De-un roșu aprins.
Iar aceasta când se va ofili și petalele îi vor cădea,
Aș vrea ca ceea ce rămâne să fie o inimă
Curată.
Doar pentru tine!
Ce-ai face cu acea inimă?
Cum ai putea s-o păstrezi?
Sau...Ți-ai dori aceasta?
Sunt întrebări pe care poate nu ți le vei pune....
Sau....la care n-ai ști să răspunzi.
Sufletul, dacă l-ai primi pur și simplu,
Nefiind ceva palpabil,
Probabil nici n-ai ști că ți-a fost dat
Și-i mult mai sigur că-l vei pierde.
Dar așa?
Văzând, simțind acea inimă caldă în mâinile tale,
Ce-ai face?
Te-ai gândit vreodată?
Un sfat...?
Păstreaz-o!
Cioburi de suflet
85
Și oricât de-ncercat ai fi
Fă un efort pentru a ține-o cât de mult,
Dar... vie!
Cioburi de suflet
86
Doar tu
Mă faci să râd,
Mă faci să plâng,
Mă faci să cânt și să urăsc,
Mă faci să zbor,
Să mă-nfior
Și tot mai mult mă faci...
Să te iubesc.
Cioburi de suflet
87
Omul făcut din sertărașe
Dacă am fi făcuți din sertărașe
Și de-aș avea onoarea să le umplu toate,
Aș pune inima în primul rând,
Aș pune minte
Și apoi iubire... multă
Credință... neapărat.
Aș pune milă, dar și bunătate,
Onoare, stimă și respect.
Iertare, fără doar și poate
Și echilibrul e perfect.
Cioburi de suflet
88
Pentru sufletul tău
Praf de pe stele am luat
Și mi-am pus pe buze,
Ți-am sărutat ochii
Și ți-am luminat calea.
O rază de soare am luat
Și m-am încins,
Ți-am pus-o în buzunarul inimii
Și ți-am redat sufletul înghețat.
M-am rugat pentru tine,
Și apoi ți-am dat inima și sufletul meu...
Și am murit.
Și-așa ți-am arătat că mai există oameni.
Cioburi de suflet
89
Fără revers
Decad din ce în ce mai jos,
Mi-e greață, vărs, dar continui drumul;
E-abis și apoi pământ uscat
Și se îngroașă tot mai tare fumul.
Credeam c-o să m-opresc odat ',
Dar sap... și sap în continuare...
Iubire nu voi mai găsi eu niciodat ',
Iar suferința capătă amploare.
În suflet spini și sânge, durere și amar,
Găsi-voi oare eu vreodată alinare?
Nu....Viața mea a fost sortită.... Așadar
Nu mai există cale de scăpare.
Un chip de înger apăru...apoi un diavol...
Iubire, ură…ură și iubire,
Și iarăși înger, iarăși diavol;
Toate au dus la despărțire....
Alerg prin ploaie, pe un câmp cu flori,
Desculță sunt și fericită,
Și ceru-i un tablou cu nori,
Dar ce contează! Iubesc și sunt din nou iubită!
Cioburi de suflet
90
O lacrimă îmi curge pe obraz... și mă trezesc.
Sunt iar dezamăgită!
Realitatea dură mă pleznește-n față...
Mă uit în jur...mocirlă, fum și ...ceață.
Plângând, alerg prin ploaie...și e noapte...
Un tunet...fulgere și șoapte...
Și lupii urlă, bufnițele cântă...
Și nu-i un vis...e doar o viață cruntă.
Cioburi de suflet
91
Moarte
Tăcută, nemiloasă și rea,
Prin ceață și ploaie răzbește...
Ea vine pur și simplu, te ia,
Nimic n-o mai oprește!
Nu vreau s-accept, nu cred,
Mă doare sufletul prea tare
Și plâng degeaba, tată drag,
Nu există nicio scăpare.
Ca ieri erai, acum nu ești...
Nu cred ce crudă-i viața!
Și vinovată doar tu ești,
Mai rece, moarte, decât gheața!
Cioburi de suflet
92
Dor de tata
Mi-e dor de tine, tată,
Nu pot să nu te plâng.
Odat’ eram aproape,
Acum ești în pământ.
Ce dor îmi e de tine,
De strig, nu mă auzi,
Și iar mă uit la poze,
Și iar mă-înec în plâns.
Aș vrea să sorbi din ciorbă,
Să-mi spui că sunt o proastă,
Să țipi, să urli tare!
Să-ți simt prezența-n casă.
Să suni că-ți este foame,
Să mă grăbesc și eu,
Să sforăi foarte tare,
Să mă amuz mereu...
Și-apoi s-ascult, cu-oroare
O... „Floricuța.. buze dulci”,
Să-ți simt iubirea mare,
Și-apoi, iar să te culci.
Cioburi de suflet
93
Să mă petreci la poartă,
Să mă privești cu drag,
Să nu gândesc la soartă,
Să nu plec c-un gust amar...
Cioburi de suflet
94
Ghiță Cornea
Cioburi de suflet
95
Umbră vie
Lângă salcia pletoasă
Curge râul liniștit;
Într-o vară călduroasă
Privirea ți-am întâlnit.
Printre crengi se arăta
Raza fierbinte de soare,
Trupul ție îți mângâia,
Părul își schimbă a sa culoare.
Alături te-ai așezat,
Știu că eram în vacanță,
Tu zâmbind ai salutat,
Eu confuz fără speranță.
După un timp fără să spună,
Ca un hoț ploaia veni;
Discret m-ai luat de mână
Și de atuncea zi de zi.
Așa timp de o săptămână
Tot acol' ne-am întâlnit,
Tu erai cu voia bună,
Eu mereu nedumerit.
Cioburi de suflet
96
Dar n-a fost poate să fie,
Vacanța sa terminat;
Eu eram o umbră vie
Tu alt drum vei fi urmat.
Plânge salcia bătrână,
Fânul e demult cosit,
Umbra ei nu mai alină
Trupu-ți cald, neliniștit.
Ne-am mai revăzut o dată
Peste timp când ai venit,
Erai cu o micuță fată
Și un băiat ce a zâmbit.
Lângă salcia pletoasă
Curge râul învolburat;
Te-am zărit erai frumoasă
Ai zâmbit și ai plecat!
Cioburi de suflet
97
Vremuri trec
Cânt de dor pe mândru plai,
Codrii nu-s doar rece vânt;
Unde-i gura cea de rai
Ce a fost pe acest pământ
Că din recele mormânt
Moșii noștri parcă-ntreabă?
N-am făcut noi legământ,
Înfrățiți în viața-ntreagă?
Unde-s holdele bogate
Ce se rumeneau la soare;
Grâu, porumb, alte bucate,
Pășuni pline de mioare?
Pastori drepți și cu credință
Ce-și iubeau turma nespus,
Fără pete pe conștiință,
Slujitori ai lui Isus.
Vremuri trec și vremuri vin,
Nu-nvățăm nimic, se pare;
Vai! Creștini ne mai numim,
Când e atâta nepăsare?
Cioburi de suflet
98
Cânt de jale pe acest plai
Și prăpastia-i adâncă,
Turmă, tu, pastor nu ai,
Lupii mieii îți mănâncă!
Sunt oameni pe acest pământ,
Pentr-o mână pe arginți,
Ca și Iuda, c-un cuvânt,
Își vând proprii părinți.
Gânduri sumbre, oameni triști
Nu-și găsesc locul în lume,
Nicidecum nu sunt convinși
Că a lor fapte nu sunt bune.
Dar și visători mai sunt,
Răsfirați prin astă țară;
Nu se rup de acest pământ
și au inima amară.
Ei tot speră ne-ncetat
Să se-ntoarcă frații iară,
Că nu-i loc mai minunat
Cum este-n a lor țară.
Când vei hotărî, române,
Să te-ntorci din depărtare,
Vezi să aduci de acolo cu tine
dragoste, nu dezbinare.
Cioburi de suflet
99
Ileana Cocîrlă
Cioburi de suflet
100
Nostalgica toamnă
Dacă ar ninge ar fi iarnă,
Dar ploaia bate-n curtea mea,
Din cer, din norii grei EL toarnă
O toamnă gri în viața grea.
Nici vara nu ne dă uitării,
Ne-aruncă primăveri în drum,
Cu mult tam-tam și briza mării
Și de la mii de flori parfum.
Un răsărit târziu ne cheamă,
În anotimpul tumultuos,
Îl încadrăm frumos în ramă
Și peste el pășim sfios.
Să nu rănim a sa lumină,
Obrazul să nu-l zgâriem,
Să ne-aplecăm cu multă stimă
La răsăritul efemer.
E primavară-n Univers,
Iubește lumea, poarta stima!
Fii om cinstit, și nu pervers!
În viața asta trecătoare
Cioburi de suflet
101
În viața asta trecătoare,
Ce lasă-n urmă mici povești,
Înveți ce-i bine-nveți ce doare,
Dar cel mai bine să iubești.
Să nu rupi pagina din vreme
Sau raza Soarelui-răsare,
Săruta urmele inimii mele
Și n-o răni adânc, că doare!
Eu scriu de dragoste și dor,
Asta-i a mea menire,
Și drept vă spun nu vreau să mor
Fără a mea iubire.
Precum Luceafărul și Luna
Aleargă-n Univers,
Așa-i și dragostea și ura
Un legamânt pervers.
Ca niciodată, cei doi aștrii
N-au loc de întalnire,
Și-au să rămână doi sihastrii;
O ură și-o iubire.
Cioburi de suflet
102
De dor
Mi-e tare dor de-a ta iubire,
Mi-e dor de dorul tău nebun,
Și iar mi-e dor de-a ta privire,
Dar cel mai dor mi-e să ți-o spun.
Adesea ne plimbam de mână
Cu ai tai ochi în ochii mei,
Îmi povesteai cu glas de zână
Și zburam ca doi porumbei.
Peste păduri și ape multe,
Peste multe lumi din cer,
Stătea natura să asculte
Al meu sărut de cavaler.
Și multe ierni au curs în vreme
Peste bucățile din noi
Și nu mai știm nici a ne teme
De amintirile din doi.
De ești în primavara vieții
Să iei aminte ce scriu,
Că tu porți zarurile sorții
Și spiritul iubirii viu!
Cioburi de suflet
103
Tu ești tot
Frumoasă eșți ca un ocean,
Cum te privesc în zare,
Cu ochi senini, trup diafan,
Dar te topeșți sub soare.
Tu eșți frumoasa mea din cer
Cu ochi ca două stele,
Dar dimineața ele pier
Iar tu dispari cu ele.
Tu eșți un vis din visul meu,
Eșți dragostea divină,
Eșți chiar un înger, curcubeu,
Eșți inima mea plină.
Alerg, chiar zbor să te iubesc,
Bucata mea de lume,
Cu cât mai mult eu te doresc
Cu-atât mi-e greu a-ți spune.
Soarele meu eșți pe Pământ
Ce însoțește Luna,
Sau poate marea cu-al ei cânt
Eșți ieri, ești azi, întruna!
Cioburi de suflet
104
Ce e omul?
Ce e omul pe Pământ?
O pală mică de vânt,
O săgeată de la Soare,
Un mic picur dintr-o mare.
O petală de la floare,
Un sărut din depărtare,
E o flacăra cu fum
Sau doar ce-a rămas.... un scrum.
Toate trec și toate pleacă,
Vântul zboară, marea seacă,
Orice floare se usucă
Viată omului-i pe ducă.
El se naște printre stele
Când moare, zboară la ele,
Nu uitați dragii mei frați
Că în urmă ce lăsați,
Este tot ce ați creat
Ce-ați trăit cu-adevărat!
Cioburi de suflet
105
Eugen Teodorescu
Cioburi de suflet
106
Tu!
Ești floare a tinereții,
Ești inscripția vieții;
frumoasă și sublimă.
cum e apa cristalină.
Ești mereu surâsul dulce,
Acompaniind amorul,
Ești ființa care-aduce
în suflet liniștea și... dorul!
Cioburi de suflet
107
Catren
Aș vrea doar amintiri frumoase.
Viața cât mai lungă fie.
Să ne bucurăm de toate.
pace-n suflet, armonie!
Cioburi de suflet
108
Creații artistice (picturi) de Corina Popa (născută Uieț)
Cioburi de suflet
109
Ps: celelalte ilustrații din volum aparțin lui Ioan Vîlcelean
