CertA

S

ISSN: 2537- 4397ISSN-L: 2537- 4397

Pedagogia viitorului

Să învățăm ALTFEL!

Corespondențe Trecut-Prezent-Viitor

Noi...despre Noi...cu Noi

Idei, Gânduri și Creații

ECHIPA DE REDACȚIE

COORDONATOR

Iliescu Claudia

REDACTORI

Pahonțu Ana Maria

Moraru Georgeta

Filip Virgil

Chirobocea Nicolae

Vădan Mirela

COLABORATORI

I.S.J. Prahova

CCD Prahova

Primăria Măgurele

ISSN: 2537- 4397

ISSN-L: 2537- 4397

Cuprins

I. Pedagogia viitorului

1. Virgil FILIP, Dezvoltarea competenței interculturale- obiectiv central al educației

postmoderne

2. Elisabeta Bianca CIULAC, Educația pentru carieră

3. Claudia ILIESCU, Calitatea activitatilor extrașcolare Contributii la pregătirea pentru

viață a elevilor.

4. Ana Maria PAHONȚU, Pedagogia multimedia

5. Adriana PETCU, Demersuri creative în activitatea de predare-învățare.

II. Să învățăm ALTFEL! Activități educative

1. Magdalena-Maria GEORGESCU, Cristina LUNGAN, Modelul educațional finlandez

aplicat cu succes la noi în școală

2. Ana Maria PAHONTU, Parteneriatul european Hărți pentru a construi și a înțelege

Europa ERASMUS+

3. Georgeta MORARU, Proiect regional Magia Crăciunului

4. Claudia ILIESCU, Proiect judeţean Monumente istorice şi tradiţii locale

5. Ana Maria PAHONTU, Proiect interjudețean Francofonia la noi

III. Corespondențe Trecut-Prezent-Viitor

1. Cetatile dacice si rolul lor in istoria locala “Ramidava in Prahova?”

2. Repere din istoria locala. Tezaurul dacic de la Coada Malului – Prahova, 1932

IV. Noi...despre Noi...cu Noi

1. Mirela VADAN, Experiențe de învățare prin voluntariat în cadrul Strategiei Naționale de

Acțiune Comunitară

2. Madalina NICOLAE, Action anti-bullying

V. Idei, Gânduri și Creații

1

2

Dezvoltarea competenței interculturale- obiectiv central al educației postmoderne

Prof. Filip Virgil

A. Societatea globală și competența interculturală

Provocările inerente construcției unei societăți globale, în care recunoașterea diversității

culturale joacă un rol fundamental, determină modificări structurale, evidente și la nivelul câmpului

educațional. În setul de competențe acumulate de elev în decursul desfășurării traseului educațional,

apare astfel absolut necesară o competență care permite o conștientizare de către elev a fenomenului

interculturalității, o cunoaștere a bogăției și varietății unor culturi diferite, dar și dezvoltarea

respectului și toleranței față de identitatea diferită a Celuilalt.

Pentru J.M.Bennett și M.J.Bennett, competența interculturală poate fi definită ca „abilitatea de

a comunica eficient” în contexte care implică intersectarea unor culturi diferite, dar și „de a relaționa

adecvat într-o varietate de contexte culturale”.[1] Mai mult, se poate vorbi de o competență de

comunicare interculturală, pe care cercetătorii fenomenului (în viziunea lui Ildikó Lázár) o percep ca pe

o completare a competenței de comunicare.[2] Competența menționată integrează trei dimensiuni

fundamentale care permit și o posibilă evaluare a acesteia. Prima dimensiune este legată de a cunoaște

și presupune înțelegerea raportului dintre culturile comparate (în termeni de asemănări și diferențe). A

doua dimensiune este de a ști să faci și implică interacțiunea desfășurată într-o limbă străină în diferite

contexte date. Nu în ultimul rând, a treia dimensiune trimite către nivelul de a exista/de a ființa,

reunind atitudini, valori, credințe, motivații, etc.[3]

B. Raportul dintre competența interculturală și predarea limbilor străine

Asimilarea competenței interculturale de către elevi capătă o nouă dimensiune în special în

cadrul orelor de limbi străine. Profesorul, facilitator al educației, deplasează accentul pe rolul

comunicării cu celălalt, dar și pe construirea și dezvoltarea unor atitudini și valori care să asigure o

conștientizare a diversității identității culturale. În studiul său, M.J.Bennett introduce conceptul de

fluent fool, referindu-se la o persoană capabilă de a se exprima într-o limbă străină, dar incapabilă de a

înțelege „conținuturile sociale și filosofice ale acelei limbi”.[4] Un astfel de vorbitor riscă să provoace

neînțelegeri și chiar conflicte interculturale. Obiectivul dezvoltării competenței interculturale îl

constituie exact opusul: elevul se poate exprima în limba învățată, dar este și capabil să interacționeze

corect din punctul de vedere al conștientizării culturale.

Într-un articol din 2004, Kip Cates sugerează zece pași care pot fi urmați pentru ca profesorul și

clasa acestuia să atingă această competență, pentru ca ora de limbă străină să capete o dimensiune

internațională.[5] Kip Cates își concentrează atenția pe aspecte generale, precum reconsiderarea rolului

limbii engleze sau redefinirea misiunii profesorului, dar și pe chestiuni concrete legate de tematică

(abordarea unor subiecte de interes global) sau de strategii și activități de predare (desfășurarea de

jocuri, de jocuri de rol sau vizionarea de filmulețe care pot contribui la dezvoltarea competenței).

Pentru Kates, un rol major îl pot juca activitățile extracurriculare, călătoriile școlare (de tipul

excursiilor de studiu), dar și concursurile internaționale, prin intermediul cărora elevii au acces la

experiențe culturale diferite (autoarea sugerează ipostaza corespondenței între elevi din țări diferite).

În privința profesorului, autoarea articolului nu uită să precizeze necesitatea sporirii cunoștințelor prin

intermediul dezvoltării profesionale.

C. Competența interculturală și depășirea prejudecăților și stereotipurilor

3

O comunicare eficientă cu un reprezentant al unei alte culturi presupune în primul rând

abandonarea unei viziuni greșite. Bazate pe strategia greșită a generalizării, prejudecățile și

stereotipurile devin obstacole periculoase care conduc la instalarea unui climat de tensiune între

reprezentanți ai unor culturi diferite, la construirea unei relații negative în care ura ocupă locul central.

Asumarea de către elevi a competenței interculturale asigură îndepărtarea unor astfel de pericole. Un

elev care percepe diferența într-un mod pozitiv, ca pe un factor de colaborare și apropiere, și nu ca pe

un aspect negativ care determină repartizări ierarhice de tipul superior/inferior, are capacitatea de a

declanșa și susține relații și raporturi eficiente cu cei din jurul său si mai târziu în cariera aleasă.

Schimbarea unor fenomene negative care există în societatea globală contemporană poate fi

rezultatul tocmai al asimilării unor astfel de competențe. De exemplu, Emil Păun și Laura Șerbănescu

atrăgeau atenția asupra corespondenței dintre educația interculturală și fenomene precum intoleranța:

„Educația interculturală este un mod eficient de a aborda fenomenul modern al rasismului, al

discriminării rasiale și intoleranței.”[6]

Pentru Michael Byram, Bella Gribkova și Hugh Starkey, astfel de obstacole pot fi depășite

printr-un management eficient al clasei, în care să se asigure șansa analizării nu numai a unor idei sau

gânduri, dar și a unor sentimente. Dezbaterile trebuie concentrate pe criticarea unor idei, și nu pe

atacarea persoanelor care emit astfel de idei, astfel încât discuțiile să capete un caracter constructiv.

Pentru autori, de asemenea, analiza critică a discursului poate deveni o variantă de conștientizare a

prejudecăților și stereotipurilor existente la nivelul unui fragment de text. [7]

Competența interculturală, respectiv competența de comunicare interculturală, reprezintă în

concluzie o șansă de a deschide căile de comunicare între reprezentanți ai unor tradiții culturale

diferite. Dezvoltarea unei astfel de competențe depinde într-o măsură foarte mare de implicarea

profesorului. Așa cum sublinia și Lies Sercu într-un articol din 2005, este necesară o revizuire a

manierei de a percepe misiunea profesorului (în special a profesorului de limbi străine). Accentul se

deplasează pe dezvoltarea propriei educații interculturale într-un proces de perfecționare continuă, de

asimilare a unor cunoștințe, abilități sau atitudini specifice. [8]

Note:

1. Bennett, M.J., Bennett, J.M., Developing intercultural sensitivity, în Landis, D., Bennett, J., Bennett, M., Handbook of

Intercultural Training, Sage, Thousand Oaks, p. 149 (trad.n.).

2. Ildikó Lázár, Intercultural Communication and Language Teaching, în Web Collaboration for Intercultural Language

Learning, edited by Kurt Kohn&Claudia Warth, icEurope Comenius Project Guide, MV-Wissenschaft, 2008, p. 16.

3.Conceptual Framework of Reference for ICC, în Developing and Assessing Intercultural Communicative Competence , edited

by Ildikó Lázár with Martina Huber-Kriegler, Denise Lussier, Gabriela S. Matei, Christiane Peck, European Centre for Modern

Languages/Council of Europe, Graz/ Strasbourg, 2007, p. 25-26.

4. Bennett, M.J., How not to be a fluent fool: Understanding the cultural dimension of language, în New Ways of Teaching

Culture, edited by A.E. Fantini, TESOL, Alexandria, 1997, p. 16 (trad.n.).

5. Cates, Kip, Becoming a Global Teacher: Ten Steps to an International Classroom, în The Language Teacher, Publication of

the Japan Association for Language Teaching, iulie 2004, p. 31.

6. Păun, Emil, Șerbănescu, Laura, Domenii educaționale reprezentative. Noile educații. Formal, nonformal și informal în

educație. Alternative educaționale, în Potolea, Dan, Neacșu, Ioan, Iucu, Romiță B., Pânișoară, Ion-Ovidiu, Pregătirea

psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II, Polirom, Iași, 2008, p. 82.

7. Byram, Michael, Gribkova, Bella, Starkey, Hugh, Developing the Intercultural Dimension in Language Teaching. A Practical

Introduction for Teachers, Council of Europe, Strasbourg, 2002, p. 27-28.

8. Sercu, Lies, Teaching Foreign Languages in an Intercultural World, în Foreign Language Teachers and Intercultural

Competence. An International Investigation, Multilingual Matters, Clevedon, 2005, p. 5.

4

EDUCAŢIA PENTRU CARIERĂ

prof. Elisabeta Bianca CIULAC

Inspectoratul Școlar Județean Prahova

Trăim într-o societate în care ritmul schimbărilor este unul alert mai ales în ceea ce priveşte

piaţa muncii. Acest fapt impune din partea indivizilor flexibilitate, receptivitate la nou, capacitate de

adaptare cu uşurinţă la schimbare. Din această perspectivă, procesul de educaţie, formare şi orientare

desfăşurat de şcoală trebuie să se centreze nu atât pe formarea unor absolvenţi bine instruiţi, cât mai

ales pe pregătirea unor absolvenţi direct angajabili şi imediat productivi.

Realizarea acestui deziderat nu este posibilă fără activitatea de consiliere şi orientare şcolară şi

profesională, activitate care este sinonimă cu educaţia pentru carieră. Este adevărat că, nu de puţine

ori, în alegerea şcolii şi a profesiei un rol de luat în seamă îl are întâmplarea, şansa sau coincidenţa

fericită. Aceasta nu înseamnă că este şi o condiţie suficientă pentru alegerea carierei. Dimpotrivă,

pentru a veni în « întâmpinarea şansei » trebuie multiplicate ocaziile favorabile opţiunii, alegerii,

deciziei şcolar- profesionale. Acest demers se poate realiza doar prin activitatea de consiliere şi

orientare a carierei.

Realitatea socială ne demonstrează că locurile de muncă actuale încep să difere din ce în ce mai

mult de cele existente acum zece ani. Sunt solicitate noi calificări şi deprinderi pentru noi locuri de

muncă. De exemplu, multe dintre ele se caracterizează printr-un nivel înalt de tehnicizare ceea ce

reclamă necesitatea formării unor deprinderi /capacităţi de utilizare a unor mijloace moderne, precum

calculatorul. Altele necesită achiziţionarea unor categorii de competenţe cum ar fi: limbi străine,

informatică, management, comunicare şi relaţii cu publicul.

Privatizarea şi restructurarea determină instituţiile să se reorganizeze şi chiar să-şi reducă

personalul ceea ce generează sporirea nivelului şomajului. Statisticile arată că rata acestuia este mai

ridicată în rândul anumitor categorii de populaţie printre care se numără tinerii până la vârsta de 25 ani,

persoanele de sex feminin, persoanele de peste 45 - 50 ani, persoanele cu deficienţe. Având în vedere

această situaţie, activitatea de consiliere a carierei nu presupune, cu necesitate, înlăturarea obstacolelor

din calea individului , însă avertizează individul că acestea există, că majoritatea pot fi evitate şi ceea

ce este cel mai important – îl învaţă cum să o facă.

Un aspect de maximă importanţă este cel legat de aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană,

fapt care impune o nouă abordare a acestui domeniu de activitate. La nivel european, noile realităţi

politice, culturale şi economice impun actualizări, modernizări şi restructurări ale tradiţionalelor

sisteme naţionale de orientare profesională. Aceasta se justifică prin faptul că piaţa forţei de muncă va

avea particularităţi noi, diferite de cele naţionale. Prin urmare, educaţia pentru carieră trebuie să – l

pregătească pe elev pentru a face faţă provocărilor profesionale, a fi capabil să se adapteze în diferite

contexte economice, sociale şi culturale specifice unei pieţe multinaţionale a locurilor de muncă.

În acest context al schimbărilor profunde, complexe, elevul trebuie să se întrebe mai degrabă ce

carieră să-şi aleagă, cu sensul de ce stil de viaţă îşi doreşte, decât să opteze pentru o anumită activitate

simplă care să-i furnizeze doar mijloacele de trai. De asemenea, trebuie să înţeleagă, aşa cum afirma

M.Jigău că „ o carieră profesională de 25-40 ani de muncă va însemna cu necesitate reorientări

profesionale, intervale de şomaj sau retrageri voluntare de pe piaţa forţei de muncă pentru

perfecţionarea/ actualizarea cunoştinţelor” (Jigău, M., 2007, p.51).

Cum viitorul în carieră nu trebuie identificat , ci creat printr-un demers activ, această activitate

oferă elevului posibilitatea de a se cunoaşte şi evalua pe sine realist, de a explora aria de oferte şcolare

şi profesionale şi de a face o alegere în cunoştinţă de cauză. Însă, cea mai importantă achiziţie a

elevului este capacitatea de planificare a propriei cariere. Aceasta presupune elaborarea unor proiecte

5

personale privind cariera, care să fie aplicate în practică şi care să permită autoafirmare,

autodezvoltare personală.

Conţinutul activităţii de consiliere şi orientare a carierei

Educaţia pentru carieră este, între altele, şi rezultatul unui proces în care se întrepătrund două

sisteme de reprezentări: pe de o parte, reprezentările universului profesional şi ale ofertei de formare,

pe de altă parte, reprezentarea de sine. Acest fapt exprimă ideea ca toţi factorii implicaţi în această

activitate să-şi concentreze eforturile în următoarele direcţii:

• cunoaşterea personalităţii elevului şi dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere;

• informarea şcolară , profesională şi dezvoltarea capacităţii de autoinformare;

• educarea/dezvoltarea capacităţilor de decizie şi planificare a carierei.

Ca act de reflectare a personalităţii unui individ în propria-i conştiinţă, autocunoaşterea

presupune confruntarea impresiilor despre sine cu cele ale altora cu privire la propria persoană şi

extragerea unor concluzii realiste. De asemenea, implică identificarea calităţilor şi defectelor, punerea

corectă în balanţă a realizărilor personale, aprecierea adecvată a succeselor şi eşecurilor.

În domeniul consilierii şi orientării carierei o alegere corectă necesită o bună autocunoaştere, ceea

ce înseamnă ca elevul:

• să-şi cunoască punctele tari şi cele slabe;

• să-şi delimiteze aria intereselor profesionale;

• să-şi identifice credinţele şi valorile despre muncă;

• să-şi descopere aptitudinile şi deprinderile;

• să-şi stabilească corect tipul de personalitate.

Informarea şcolară şi profesională

Prin intermediul acesteia elevul trebuie să cunoască: a) diversitatea tipurilor, profilurilor de

şcoli şi specializări; b) specificul anumitor meserii căutate pe piaţa muncii ( indicaţii/ contraindicaţii

medicale, nivel de pregătire, calităţi, capacităţi psihice şi fizice); c) dinamica pieţei muncii; d)

aspecte legate de legislaţia muncii ( încadrarea în muncă, drepturile şi obligaţiile salariatului, aspecte

juridice şi implicaţii psihologice ale şomajului).

Nu lipsite de importanţă sunt informaţiile despre dinamica socio-economică europeană şi chiar

mondială. Din acest punct de vedere se impune informarea elevilor cu privire la următoarele aspecte:

• globalizarea pieţei forţei de muncă;

• extinderea sistemului economiei de piaţă în majoritatea ţărilor lumii;

• punerea în aplicare de noi politici guvernamentale cu privire la dezvoltarea economică, şcolară şi

formare profesională;

• aplicarea în practică a noilor politici de migraţie şi mobilitate transfrontalieră a forţei de muncă.

De asemenea, el trebuie familiarizat cu modalităţi de autoinformare. Asta înseamnă că trebuie

învăţat „să caute”, „ cum să caute”, „ unde să caute” – la ce instituţii să apeleze, să se informeze în

vederea alegerii carierei.

Activitatea de consiliere trebuie să-l sprijine pe elev în conceperea unui plan de acţiune în

vederea căutării unui loc de muncă. Acest plan implică căutare, explorare, autoinformare. Astfel,

elevul trebuie învăţat : să identifice sursele de informare, să se informeze contactând direct firmele, să

întocmească toate documentele de autoprezentare/ autocaracterizare ( scrisoare de intenţie, C.V.,

interviu, scrisoare de mulţumire).

Dezvoltarea capacităţilor de decizie şi planificare a carierei

Concret, decizia de carieră reprezintă procesul de selecţie a unei alternative din mulţimea de

variante disponibile la un moment dat. Importanţa acesteia rezidă în interacţiunile multiple dintre

6

carieră şi celelalte aspecte ale vieţii: stilul de viaţă, starea de bine, exercitarea rolurilor, prestigiul.

Aşadar, decizia de carieră nu trebuie luată la întâmplare ci trebuie să se bazeze pe o motivaţie

corespunzătoare, să dovedească raţionalitate şi să fie liberă. Acesta presupune:

- sprijinirea elevului în vederea raportării corecte la posibilităţile şi aspiraţiile personale, dar

şi cele ale familiei;

- înţelegerea de către elev a valorii şi consecinţelor deciziei pentru viitorul său profesional;

- formarea la acesta a unui sistem de valori cu relevanţă socială;

- cultivarea responsabilităţii faţă de sine şi faţă de societate.

Este foarte important ca luarea deciziei să se facă având în vedere „sfatul de orientare”. Gh.

Tomşa consideră că acesta are „ un caracter facultativ, constând în informaţii şi indicaţii cu privire la

profilul de studii şi ramura de activitate profesională în care elevul are cele mai mari şanse de

dezvoltare şi afirmare”(Tomşa, Gh., 1999, p.147). Datorită complexităţii şi mai ales implicaţiilor pe

care le are, acordarea sfatului de orientare revine ca sarcină dominantă consilierului şcolar. Acest fapt

nu exclude colaborarea cu ceilalţi factori, deoarece consilierul şcolar trebuie să fie un bun collaborator

şi pentru aceştia pe probleme legate de consilierea şi orientarea carierei elevului. Semnificativ este

faptul că acest sfat nu trebuie să fie unul imperativ, ci mai degrabă el trebuie să exprime părerea despre

corectitudinea alegerii făcute de elev, despre felul în care acesta se cunoaşte, despre ceea ce trebuie să

facă în viitor pentru a-şi putea transpune în viaţă opţiunea. În consecinţă, elevul trebuie să

conştientizeze faptul că părinţii, dirigintele, prietenii, colegii, consilierul şcolar îl sprijină în alegerea

carierei, însă el este cel care va decide. Hotărârea îi aparţine, este personală.

Aşadar, trebuie învăţat să acţioneze independent şi să fie responsabil, fiindcă numai aşa va fi

capabil ca în viitor, în diferitele situaţii cu care se va confrunta pe parcursul său şcolar şi profesional,

să adopte cu promptitudine decizii corecte, realiste, responsabile care să-i asigure succesul, afirmarea

personală.

Bibliografie :

- “Consilierea carierei”- M.Jigău, Editura Sigma, Bucureşti, 2007;

- “Dicţionar de consiliere şi orientare”- Gh. Tomşa, Editura Credis, Bucureşti, 2005

7

CALITATEA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE CONTRIBUŢII LA PREGĂTIREA

PENTRU VIATA A ELEVILOR

Prof. Claudia Iliescu

Şcoala Gimnazială Măgurele

"Educaţia este un proces al vieţii şi nu o pregătire pentru viaţă. Cred că şcoala trebuie să

reprezinte viaţa actuală, viaţa tot atât de reală şi de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în

familia sa, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă." John Denvey.

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de

schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale. Accentul trece de pe informativ pe

formativ. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre

patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur

diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.

Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia

extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine

stabilit în formarea personalităţii tinerilor. Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin

procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra elevilor.

Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din

procesul de învăţare şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra

dezvoltării elevilor.

Prin activitățile extracurriculare se urmărește identificarea și cultivarea corespondenței optime

dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului

creativ în diferite domenii. Un impact pozitiv al activităților extracurriculare îl are formarea și

dezvoltarea personalității elevilor, inițierea, proiectarea și implementarea de programe și proiecte prin

atragerea de fonduri extrabugetare. Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter

interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele

primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.

Activitatea educativă şcolară şi extraşcolară permite transferul şi aplicabilitatea cunoştinţelor,

abilităţilor, competenţelor dobândite în cadrul orelor prevăzute în programa şcolară. Elevii sunt atraşi

de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi

stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea

urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea valorilor, toleranţa, comunicarea

interculturală etc. Activitatea educativă școlară și extrașcolară dezvoltă gândirea critică și stimulează

implicarea tinerei generații în actul respectării drepturilor omului și al asumării responsabilităților

sociale, realizându-se astfel, o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea comportamentală.

Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii pot avea un conţinut cultural, artistic,

spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi

activitatea comunităţii locale. Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea

procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor şcolarilor, la organizarea raţională şi

plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună

şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor

extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în

imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni

frumoase şi valoroase. Modelarea, formarea şi educaţia omului cer timp şi dăruire.

Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,

produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor

li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme

conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună

voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi

deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai

frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestui obiectiv depinde în

8

primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a

temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .

Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le

comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături

specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească

setea de cunoastere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri

pentru a-şi forma convingeri durabile. Totodată particularităţile specifice ale educației extracurriculare

pentru cetățenie activă facilitează implementarea noii abordării didactice prin care elevul devine

resursă, producător, lider de opinie, deci participant activ.

Bibliografie :

* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ,

în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

* Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi

autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în

curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002

* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în

“Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

PEDAGOGIA MULTIMEDIA

Prof. Pahonţu Ana-Maria

În prezent, învăţarea poate fi un demers pe cât de dificil pe atât de plăcut şi – de ce nu? –

distractiv, datorită varietăţii de metode şi, mai ales, mijloace didactice. Ne referim aici la practica

pedagogică, ce se adaptează în permanenţă noilor tehnologii multimedia, în sensul de a fi incluse în

demersul didactic. Fie că este vorba despre documente audio şi/sau video, emisiuni radio, televizate

sau Internet, potenţialul inovator al resurselor multimedia constă în cumularea text- imagine- sunet a

conţinuturilor disponibile, permiţând astfel dezvoltarea concomitentă a competenţelor de înţelegere şi

exprimare, dar şi interacţiunea, comunicarea.

Panorama tehnologiilor multimedia care pot fi utilizate în procesul didactic este foarte largă, pornind

de la utilizarea calculatorului, a manualelor numerice şi a platformelor specializate până la utilizarea

Internetului.

Principalul atu al tehnologiei web 2.0 este faptul că se valorifică inteligenţa colectivă, orice

persoană putând să publice conţinuturi şi să reacţioneze la ceea ce au publicat alţii. Astfel, evoluţia

Internetului permite învăţarea bazată nu numai pe căutarea şi gestionarea informaţiilor, dar mai ales pe

colaborare şi interacţiune.

Principalele instrumente online care prezintă interes didactic în învăţarea limbii franceze sunt blogul,

wiki, reţelele sociale, mesageria electronică, forumul. Utilizarea acestora se înscrie în perspectiva

acţională de învăţare, deoarece este implicat un grup - comunitatea de învăţare şi o sarcină de învăţare

care va fi realizată prin interacţiunea între membrii grupului.

Blogul are forma unui jurnal online, uşor de creat şi administrat, care funcţionează pe baza unui soft de

gestionare a conţinuturilor. Este compus din articole afişate în mod anticronologic, mesajul cel mai

recent apărând primul pe pagină.

Cititorul are posibilitatea să adauge comentarii la aceste articole şi să comunice astfel cu

autorul sau cu alţi vizitatori. În cadrul unei clase, profesorul poate să deschidă un blog ca spaţiu de

comunicare şi consultare: rezumate ale lecţiilor sau ceea ce s-a lucrat pe parcursul săptămânii, puncte

importante de reţinut, informaţii suplimentare sau complementare lecţiei din clasă, prezentarea unor

compuneri etc. Elevii pot să răspundă la mesajele publicate de profesor sau de ceilalţi elevi. Profesorul

poate să-i încurajeze pe elevi să scrie despre regiunea/ ţara lor, despre timpul liber, să creeze un

portofoliu al clasei, blogul fiind astfel o unealtă de analiză şi de autoevaluare.

9

Wiki este un instrument de publicare şi de colaborare, bazat pe o tehnologie uşor de învăţat

(wiki înseamnă rapid în hawaiiană). Acesta permite mai multor elevi să editeze împreună un text. Este

vorba deci despre un tip de scriere colaborativă, în care elevii au posibilitatea să împartă, să modifice,

să adauge sau să şteargă conţinut. Utilizarea wiki în cadrul orelor prezintă mai multe avantaje:

ameliorarea competenţelor lingvistice şi sociale, precum şi deyvoltarea creativităţii şi a motivaţiei

elevilor.

Reţelele sociale sunt cele mai cunoscute şi mai utilizate dintre instrumentele web 2.0. Prin

natura sa, o reţea socială propune numeroase posibilităţi de co-acţiune şi de interacţiune cu locutori

nativi, ceea ce asigură contactul direct cu limba în situaţii autentice. Pot fi publicate mesaje, imagini,

fişiere audio, video, comentarii. Acest instrument permite realizarea unui grup pentru corespondenţă şi

colaborare într-un anumit domeniu pentru profesori, elevi sau două clase implicate într-un proiect etc.

Forumul este o aplicaţie care permite postarea de mesaje publice accesibile tuturor sau doar membrilor

înregistraţi. Firul de discuţie este constituit din mesajul original care poate fi lansat de profesor şi

mesajele de răspuns.

Mesageria electronică permite schimburi bilaterale sau colective. Foarte uşor de utilizat, acest

instrument prezintă avantajul de a păstra mesajele, pentru a reveni asupra lor, a le analiza şi a ameliora

exprimarea scrisă.

De cele mai multe ori, atât forumul cât şi mesageria electronică pot fi ataşate unei platforme de

învăţare online, de exemplu Moodle, platforma existentă şi în cadrul şcolii noastre la adresa

http://www.scoala-magurele.ro/moodle/index.php, care permite gestiunea unui spaţiu de curs, în care

profesorii postează resurse, informaţii pentru elevi, iar elevii rezolvă sau depun teme care vor fi

recuperate de profesori direct de pe platformă. Deoarece prezintă în acelaşi timp mai multe funcţii,

aceasta poate funcţiona complementar orelor de curs, ca o clasă virtuală, mutând interacţiunea reală

dintre elevi în spaţiul online.

În prezent, apariţia acestor instrumente ne situează într-o zonă de convergenţe multiple şi puternice

dintre evoluţiile didactică, socială, ideologică şi tehnologică. Acesta este un fapt istoric major: un

asemenea nivel de convergenţă nu s-a produs anterior. (Christian Puren, La Didactique des langues

face à l’innovation technologique, 2001)

Desigur, nu putem trage o concluzie clară într-un domeniu care evoluează atât de rapid, însă

avem suficiente motive să afirmăm că utilizarea Internetului în procesul de predare- învăţare va duce

pedagogia într-o etapă superioară pe care o putem deja numi … multimedia.

DEMERSURI CREATIVE ÎN ACTIVITATEA

DE PREDARE-ÎNVĂȚARE

Inv. Petcu Adriana

Şcoala Gimnaziala Beuca

Idealul educaţional, obiectivele curriculare generale vizează deja de multă vreme valorificarea

şi desăvârşirea potenţialului uman în vederea formării unei personalităţi armonioase şi creative,

capabilă să se implice şi să exercite orice profesiune cu randament optim. Idealul educaţional include,

deci, ca notă intrinsecă, creativitatea, şi urmăreşte dezvoltarea celor mai importante calităţi general-

umane: aptitudini, atitudini, motivaţii, interese.

Viaţa modernă, cu schimbările socio-economice şi micşorarea depozitului de resurse

convenţionale, impune dezvoltarea creativităţii şi punerea ei în slujba progresului uman şi bunăstarea

materială şi spirituală a omenirii. Rolul cel mai important în depistarea, stimularea şi finalizarea

creativităţii îl ocupă şcoala. Astfel şcoala contemporană trebuie să fie centrată pe elev, oferindu-i

posibilitatea de dezvoltare la maxim a capacităţilor şi aptitudinilor creatoare prin procesul învăţării.

În domeniul educaţiei, criteriul de validare a creativităţii este eficienta comunicării pedagogice.

Acţiunea eficientă în acest domeniu înseamnă medierea permanentă realizabilă între subiect şi obiect,

cu participarea creatoare a acestora. Atitudinile creative ale cadrelor didactice orientează capacităţile

personalităţii acestora în direcţia proiectării unor activităţi pedagogice inovatoare. Între atitudinile

creative ale cadrelor didactice se remarcă încrederea în forţele proprii (dublată de o pregătire

10

profesională foarte bună), interesele cognitive şi devotamentul faţă de profesie, atitudinea antirutinieră,

cutezanţa, perseverenţa în căutarea de soluţii optime, atitudinea valorizatoare şi simţul valorii,

receptivitatea la nou, respectul fată de originalitate şi cultivarea consecventă a acesteia şi angajarea

sociala.

În demersul didactic, creativitatea se transpune în flexibilitate, opusul stereotipiilor, rutinei.

Structura creativităţii exprimă interdependenţa dintre produsul creator, procesul creator si

personalitatea creatoare. Elementul nou, raportat la experienţa socială sau cea individuală a creatorului,

este produs creativ. El trebuie să îndeplinească cerinţele de originalitate, relevanţă, şi utilitate.

Produsul creator de tip pedagogic se situează la nivelul inventivităţii, a capacităţii profesorului de a

realiza corelaţii instrucţionale şi educaţionale noi. Poziţia profesorului în faţa provocărilor pe care le

constituie instruirea în societatea actuală trebuie reorientată în acord cu cerinţele prezentului, dar mai

ales ale viitorului. Este necesară redimensionarea rolurilor şi ipostazelor, comportamentul deschis şi

atitudinea pozitivă, activizantă şi reflexivă, promovându-se învăţarea interactivă şi realizându-se

stimularea potenţialului creativ al elevilor.

Când elevii sunt implicaţi în procesul învăţării creative, achiziţiile sunt mai eficiente şi mai

consistente. Elevii dobândesc capacitatea de a-şi reorganiza şi restructura permanent propriile achiziţii,

devenind capabili să elaboreze proiecte personalizate de învăţare, să-şi asume responsabilitatea

desfăşurării învăţării, conştientizând, aplicând, evaluând, gestionând şi dobândind progresiv autonomie

în formarea proprie .

Criza prin care trece educaţia în zilele noastre, necesită schimbări la nivelul sistemului de

învăţământ. Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor. Un prim pas

trebuie făcut în formularea obiectivelor instructiv-educative, astfel încât cultivarea creativităţii să stea

alături de educarea gândirii, prin combaterea conformismului cultural manifestat la mulţi dintre

profesori.

Foarte importantă este atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Atitudinea autoritară poate crea

blocaje afective ale elevilor. Este de preferat o atmosferă democratică, destinsă, prietenoasă. Profesorul

trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor (în limite rezonabile), să încurajeze imaginaţia. Profesorii

trebuie să pătrundă în inima elevilor dându-le exemple de viaţă, povestindu-le din experienţa proprie

sau a altora, rezolvând conflictele prin blândeţe şi surprinzându-i cu reacţii neaşteptate.

În concluzie, „o şcoală în care profesorul nu învaţă şi el este o absurditate” afirma C. Noica.

Așadar, creativitatea didactică în educație, se naște și se dezvoltă într-o stare de libertate a tuturor,

individuală și socială, în deplină concordanță cu actele politico-economice, morale și culturale ale

societății, care permit și asigură independența personalității în vocație și acțiune practică. Pentru a se

adapta la realităţile noi, cadrul didactic trebuie să-şi cultive aptitudinile creative, să-şi activizeze

resursele interne care acţionează favorabil asupra propriei creativităţi şi să stimuleze creativitatea

elevilor pe care îi formează.

BIBLIOGRAFIE

1. A. Cosmovici, L. Iacob, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1999.

2. C. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2001.

3. C. Ciocănel, ”Dezvoltarea creativităţii în învăţământ” http://www.asociatia-profesorilor.ro

4. N. Jurcău, (coord.), - Psihologia educaţiei, Editura U.T. Pres, Cluj-Napoca, 2001.

11

ACTIVITĂȚI EDUCATIVE

MODELUL EDUCAȚIONAL FINLANDEZ

APLICAT CU SUCCES LA NOI ÎN ȘCOALĂ

Profesor matematică Magdalena-Maria Georgescu

Școala Gimnazială ,,Sfânta Vineri”, Ploiești, Prahova

Inspectoratul Școlar Județean Prahova

Profesor limba engleză Cristina Lungan

Școala Gimnazială ,,Sfânta Vineri”, Ploiești, Prahova

Stagiile de formare continuă prin

Programul Erasmus+ oferă cadrelor didactice

șansa de a intra în contact cu diverse sisteme

educaționale care oferă exemple de bună

practică ce pot fi adaptate si puse în practică la

noi în țară, întrucât ele au fost testate și s-au

dovedit deosebit de eficiente în țările

respective.

În perioada 4-8 octombrie 2015 am

hotărât să participăm la cursul “Benchmarking-

Exemple de bună practică” în cadrul proiectului

de mobilitate școlară Erasmus+, acțiunea cheie

1 care s-a desfășurat la Helsinki, în Finlanda,

deoarece voiam să aflăm care este cheia

reușitei, atât pentru profesori, cât și pentru

elevi.

Cursul a avut drept obiective

familiarizarea cu sistemul performant de

învățământ finlandez, prin participarea la ore,

atât în învățământul primar, gimnazial, liceal,

dar și vocațional. De asemenea, am avut ocazia

să facem schimb de experiență, prin

prezentarea punctelor tari și slabe din școala

fiecărui participant.

Un lucru important pe care l-am aflat în

cadrul acestei experiențe, de care și școala

românească este interesată de ceva timp, este

schimbarea abordării structurii programei

şcolare, de la axarea pe discipline, la axarea pe

teme de interes. Astfel, sistemul de învăţământ

finlandez va cunoaşte în următorii ani una

dintre cele mai radicale reforme prin care

materii clasice precum matematica sau istoria

vor fi eliminate şi înlocuite cu studiul unor

teme sau fenomene. Promotorii acestei idei

spun că schimbarea reprezintă de fapt o

adaptare a educaţiei la felul în care a evoluat

lumea în care trăim, în condiţiile în care pentru

finlandezi principala menire a şcolii este de a-i

pregăti pe copii pentru viitor.

Rezultatele și beneficiile participării la

acest curs nu au întârziat să apară chiar din

prima săptămână după întoarcerea noastră la

școlă, în sensul că am acordat o atenție mărită

utilizării metodelor interactive în procesul de

predare-învățare, am pus un accent deosebit pe

ritmul propriu de învățare al fiecărui elev în

parte și, nu în ultimul rând, am folosit mai mult

mijoacele audio-video in timpul orelor.

Impactul asupra instituţiei, personalului

şcolii, elevilor, părinţilor și comunităţii locale

s-a concretizat prin schimbarea sau updatarea

12

ofertei școlare și a curriculumului în

conformitate cu nevoile societății de astăzi și

ale copiilor, precum și dezvoltarea

competențelor elevilor, pornind de la abilitățile

lor individuale, mai ales că ei vor ajunge să

facă în viitor meserii care nici nu există în

prezent.

În concluzie, experiența finlandeză ne-a

întărit convingerea că există șanse ca elevii să

devină din ce în ce mai motivați să participe

activ la procesul instructiv-educativ, numai că

acest lucru necesită o restructurare totala și o

întelegere că vremurile s-au schimbat și, odata

cu ele, și interesul copiilor, iar modelele

educaționale de succes cum ar fi cel din

Finlanda, ar trebui aplicate și în România.

PARTENERIATUL EUROPEAN

HĂRȚI PENTRU A CONSTRUI ȘI A ÎNȚELEGE EUROPA

Preocuparea permanentă a Școlii

Gimnaziale Măgurele de a-i pregăti pe elevi să

se integreze cât mai bine într-o lume aflată în

mișcare s-a materializat încă o dată prin

stabilirea unui nou parteneriat european cu alte

trei școli din Franța (Collège Alex Mézenc, Le

Pouzin), Italia (Instituto Comprensivo Dalmatio

Birago, Passignano sul Trasimeno) și

Portugalia (Agupamento de Escolas Dr. Flavio

Gonzalves, Povoa de Varzim). Acest proiect

vizează schimbul de bune practici și

favorizează deschiderea noastră spre Europa,

contribuind la formarea cetățeniei europene

active.

Obiectul de studiu în cadrul proiectului

sunt hărțile. Plecând de la ideea că Europa

actuală este fructul unei construcții progresive

și încă în evoluție, care se bazează pe legături

ce se țes între popoare de-a lungul istoriei, pe

relații complexe care le unesc, le aseamănă, le

diferențiază și uneori le opun, parteneriatul

școlar Hărți pentru a construi și a înțelege

Europa are ca vector acest instrument de

reprezentare a lumii, foarte prezent în viețile

noastre.

Pe parcursul a doi ani școlari 2016-2017

și 2017-2018, elevii îndrumați de profesorii lor

vor derula activități în fiecare dintre cele patru

școli, urmând ca în cadrul reuniunilor

transnaționale să

fie prezentate

rezultatele obținute

și să se realizeze

activități comune

de proiect. Astfel,

vor avea loc 4

reuniuni

transnaționale cu

elevii: Italia

(februarie 2017),

România (mai

2017), Portugalia

(noiembrie 2017) și Franța (aprilie 2018).

Valoarea adăugată a acestor activități o

constituie tocmai dimensiunea lor europeană,

transnațională, faptul de a aborda o tematică

comună din perspective culturale diferite,

precum și utilizarea limbilor străine pentru a

colabora și a comunica între membrii echipelor.

Vom aborda așadar hărțile ca o reprezentare a

lumii și ca pe un instrument de comunicare

între noi. Ele vor reprezenta o modalitate

privilegiată pentru a reprezenta mediul nostru

de viață, lumea, legăturile existente și de a le

împărtăși celorlalți.

În contextul actual al tensiunilor legate

de integrarea într-o lume aflată în mișcare, este

necesar mai mult ca oricând să le dăm elevilor

noștri posibilitatea de a înțelege mai bine

relațiile existente în Europa, precum și să îi

ajutăm să perceapă sentimentul unei

apartenențe comune, o cetățenie la scara

spațiului european. A cartografia lumea este un

mod de a o înțelege mai bine, un mod de

reprezentare și de comunicare, un subiect

13

pertinent pentru studiul transdisciplinar și

transnațional.

Acest proiect este posibil datorită

cofinanțării prin Programul Erasmus+ al

Comisiei Europene, nr. referință 2016-1-FR01-

KA219-024080_4 .

MAGIA CRĂCIUNULUI

Crăciun magic, seară magică, atingere

magică, iubire magică - oamenii vorbesc despre

magie când sunt atinşi de emoţii speciale pe

care nu pot sau, mai degrabă, nu vor să le

explice. „Adu puţină magie în viaţa ta" - e

dictonul ce rezonează fenomenal de bine cu

aşteptările unei întregi generaţii. Magia este

visul omului matur, zâna, spiriduşul sau Moş

Crăciunul celor care au nevoie să li se întâmple

lucruri extraordinare pentru a le spori pofta de

viaţa.

Crăciunului modern i s-a adăugat cu

atât de mult succes această nouă semnificaţie,

încât ea pare să devină amprenta sărbătorii. Eşti

îmbiat să accepţi gândul că ţi se poate întâmpla

şi ţie, să fii dispus să cauţi, să vezi lucruri

speciale, situaţii magice, detalii şi ocazii

inexplicabile, sentimente aparte. Pentru cei care

primesc oferta, magia Crăciunului înseamnă

emoţie, anticipare şi vis.

Să fii mai bun, să asişti la miracolul

transformării oamenilor de Crăciun înseamnă,

de fapt, aceeaşi căutare a copilului din noi după

un tărâm al frumuseţii, al purităţii. Pentru toţi

aceştia, magia sau miracolul Crăciunului este

magia propriului vis.

Iată de ce am dorit sa propunem

aceasta tematica pentru concursul nostru.Prin

culoare imaginație și creativitate elevii au

încercat să aducă în faţa noastră câte puţin din

frumuseţea sărbătorii de Crăciun,pe care cu

atâta nerăbdare o aşteptăm cu toţii.

Continuând iniţiativa începută în anul

trecut, invatatorii din Şcoală Măgurele, au

organizat în anul şcolar 2015-2016 ,ediţia a III-

a a Concursului de de arte vizuale “Magia

Crăciunului” Intrând pe tărâmul magic al sărbătorilor

de iarnă , care ne–a fermecat pe toţi încă din

copilărie, elevii au participat cu entuziasm la

acest concurs , punându-şi la încercare talentul

în artă plastică și lucrari practice deosebite.

Scopul urmărit în acest concurs a fost:

Identificarea, stimularea şi valorificarea

potenţialului artistic al copiilor din

învăţământul primar, prin realizarea

unor lucrări artistico- plastice originale.

Astfel concursul propus de noi a trezit

interesul cadrelor didactice şi a elevilor de la

numeroase şcoli din ţară. Astfel au participat la

concursul MAGIA CRĂCIUNULUI un număr

de 690 de copii de la 105 şcoli, din 35 de

judeţe ale ţării. Judetele implicate au fost:

Prahova, Ilfov,Ialomita, Dâmbovița, Buzău,

Galați,Giurgiu, Teleorman,Argeș, Olt, Vâlcea,

Dolj, Gorj, Cluj, Mures, Brasov, Hunedoara,

Alba, Satu-Mare, Maramures,

Harghita,Bistrița-Năsăud, Arad, Caras-Severin,

Timis, Sălaj, Bihor, Constanta, Tulcea, Bacău,

Botoșani, Suceava, Neamț,Iași, Vrancea

Din judeţul Prahova au participat un

număr de 9 şcoli. Aceşti elevi au fost

coordonati de 190 cadre didactice din

învăţământul primar.

14

Concursul s-a finalizat cu acordarea unui

număr de 358 premii: 45 premii I, 80 premii II

şi 50 premii III, 183 mențiuni precum și

diplome de participare pentru unii elevi.Unii

elevi au participat cu lucrări la mai multe

secţiuni ale concursului.

Diseminarea rezultatelor s-a făcut prin

organizarea unei expoziţii în incinta Scolii

Gimnaziale, Comuna Măgurele. Expoziţia s-a

bucurat de un real succes în rândul elevilor,dar

şi al locuitorilor comunei, care au avut prilejul

s-o admire cu ocazia desfăşurării serbărilor de

Crăciun.

Interesul de care s-a bucurat concursul

nostru ne-a determinat să continuăm şi în anul

2016 cu desfăşurarea acestui proiect la nivel

regional.

Prof. inv. primar Moraru Georgeta

PROIECT JUDEŢEAN

MONUMENTE ISTORICE ŞI TRADIŢII LOCALE

Parteneri:

Primăria Comunei Măgurele

Centrul Cultural Măgurele

Şcoala Gimnazială Zamfira

Şcoala Gimnazială Teisani

Şcoala Gimnazială Izvoarele

Şcoala Gimnazială Gornet

Centrul Cultural Izvoarele

Argument:

Identitatea unei comunităţi locale este

elementul de bază şi punctul de plecare în

construirea unei societăţi civile active şi

funcţionale. Numai având o definire clară a

propriilor valori locale, a potenţialului se poate

merge mai departe în dezvoltarea comunităţii.

Afirmarea propriei identităţi ar trebui să fie nu

o acţiune impusă din exterior, ci o expresie a

dorinţei de afirmare pe plan regional, naţional

şi chiar internaţional a comunităţii. Din acest

motiv instrumentul cel mai potrivit pentru

(re)descoperirea identităţii şi afirmarea ei este

cunoaşterea valorilor comunităţii locale, a

tradiţiilor şi obiceiurilor, a prsonalităţilor şi

monumentelor, a trecutului comunităţii.

Proiectul oferă copiilor posibilitatea să se

implice în cunoaşterea şi păstrarea nealterată a

obiceiurilor şi tradiţiilor.

Proiectul este aşadar o reacţie la nevoia

de a promova şi valorifica patrimoniul local ca

mijloc de afirmare a identităţii locale. Această

activitate se doreşte a fi o poartă deschisă spre

istorie şi spiritualitate, spre umanitatea noastră

culturală care să ne trezească interesul viu

pentru promovarea unor monumente şi tradiţii

prin care de fapt ne recunoaştem adevărata

noastră identitate .

Scopul proiectului

Familiarizarea elevilor cu tradiţiile şi

obiceiurile comunităţii, valorizarea istoriei

locale şi dezvoltarea sentimentului de

apartenenţă la comunitatea locală din care fac

parte.

Obiectivele proiectului

- promovarea şi valorificarea

patrimoniului cultural local

- conştientizarea importanţei cunoaşterii

obiceiurilor şi tradiţiilor populare

pentru păstrarea identităţii româneşti

- identificarea elementelor locale

tradiţionale specifice zonei în care

locuiesc

- descrierea tradiţiilor şi obiceiurilor

specifice comunităţii locale şi cultivarea

15

respectului faţă de acestea

- conştientizarea necesităţii conservării

şi promovării monumentelor istorice

- cultivarea sensibilităţii artistice a

copilului

- realizarea unui schimb de experienţă

între cadrele didactice participante

Graficul activităţilor

1. Lansarea proiectului – Monumente

istorice şi tradiţii locale -20 ianuarie

2017

2. Realizarea lucrărilor la nivelul

unităţilor de învăţământ participante

-23 ianuarie-17 februarie 2017

3. Înscrierea participanţilor -20

februarie – 16 martie 2017

4. Organizarea expoziţiei tematice - 20-

31 martie 2017, Căminul Cultural

Măgurele

5. Monumente şi personalităţi locale-

prezentarea materialelor în format

PowerPoint - 21 aprilie 2017

6. Susţinerea programului artistic de

către formaţiile din unităţile

participante - 5 mai 2017

FRANCOFONIA LA NOI

Studierea limbii franceze în şcolile din

România nu este un fapt întâmplător, ci

urmarea firească a certitudinilor pe care istoria

ni le demonstrează: mai întâi, originea latină a

celor două limbi europene, precum şi legătura

îndelungată pe care ţara noastră o păstrează cu

Franţa, limba franceză fiind un mijloc de

propagare a ideilor revoluţionare care au

schimbat faţa Europei în secolele al XVII-lea şi

al XVIII-lea.

Francofonia este un concept apărut încă

din secolul al XIX-lea, având ca punct de

plecare comunitatea oamenilor care vorbesc

limba franceză, ca limbă maternă sau ca limbă

străină, şi care împărtăşesc valori umane

comune precum libertatea, solidaritatea,

drepturile omului etc. România este membră a

Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, din

anul 1993, fiind unul dintre cele 80 de state de

pe cele cinci continente.

În acest context, în fiecare an, pe data

de 20 martie, francofonii din lumea întreagă

sărbătoresc Ziua Internaţională a Francofoniei.

Această sărbătoare a devenit o tradiţie şi în

şcoala noastră, unde, cu această ocazie, elevii

participă la activităţi care au ca obiectiv

învăţarea limbii franceze, conştientizarea

apartenenţei la o comunitate numeroasă ce are

în comun limba franceză.

Proiectul La Francophonie chez nous a

prins viaţă încă din anul 2013, în parteneriat cu

alte trei şcoli din judeţ Şcoala Gimnazială Ing.

Gh. Pănculescu Vălenii de Munte, Colegiul

Naţional Jean Monnet din Ploieşti, Şcoala

Gimnazială Platon Mocanu din Drajna, cu

sprijinul Alianţei Franceze din Ploieşti.

Principalele activități au vizat realizarea de

materiale tematice în școlile partenere,

participarea directă la activitatea principală,

comună, a proiectului care a cuprins

urmatoarele etape: prezentare, expozitie,

concurs si festival.

16

Incepand din anul școlar 2015-2016, acest

proiect a fost inclus în Calendarul Activităților

Educative Județene, fiind organizat de Scoala

Gimnaziala Măgurele, în parteneriat cu alte trei

școli din judetul Prahova: Liceul Tehnologic

Măneciu, Scoala Gimnaziala Eroilor Lipănești,

Colegiul National I.L. Caragiale Ploiesti, cu

susținerea Alianței Franceze din Ploiești. La

activitatea comună organizată cu ocazia Zilei

Francofoniei au participat aproximativ 100 de

elevi și profesori din cele patru școli partenere.

Elevii au primit diplome și premii constând în

dicționare, cărți si CD-uri în limba franceză,

contribuind la creșterea motivației pentru

studiul limbii franceze. Un alt rezultat al

acestui proiect este faptul că elevii si profesorii

participanti au posibilitatea de a colabora pe o

temă de interes comun, dezvoltând relații de

prietenie si colaborare, care se vor concretiza in

proiectele viitoare.

Pentru ediția din acest an, proiectul va

primi un suflu nou, datorită faptului că vor

participa elevi și profesori din alte județe.

Prof. Pahonțu Ana-Maria

17

Cetatile dacice si rolul lor in istoria

locala

“Ramidava in Prahova?”

Istoria nu este

memorie.

De aceea istoricul

ţine cont de

memoria martorilor,

dar nu se rezumă la

aceasta, ci practică

demersul ştiinţific

de stabilire a

faptelor prin

confruntarea

amintirilor cu

documente.

De câte ori ne gândim la strămoşii nostri,

ne vin în minte aceste locuri fabuloase. Poate din

cauza misterului ce le înconjoară, poate din cauza

frumuseţii sălbatice a Vaii Telejenului. Dar dacă

am vrea să înţelegem mai mult din identitatea

noastră, să înţelegem mai mult din rădăcinile

noastre şi din trecutul străbunilor noştri, ar trebui

să ne întoarcem privirile catre judetul Prahova, veche vatră de istorie româneasca. Intens locuit de

geto-daci, ţinutul Prahovei dispune de un număr

important de dovezi arheologice în acest sens (

ceramică, unelte, arme, etc..). La Tinosu, Drajna de

Sus, Gura Vitioarei, Coada Izvorului, au fost

identificate locurile pe care cândva se ridicau

puternice cetăţi dacice. Prezenţa romană,

deasemenea este atestată din plin de cele trei castre

puternice: Tîrgşor, Mălăiesti, Drajna de Sus.

Complexele de la Tîrgşor şi Budureasca, vechile

cetăţi de la Slon şi Tabla Buţii atestă prezenţa şi

neântrerupta continuitate de locuire pe aceste

meleaguri a poporului român. Tinutul Prahovei se

afla in centrul statului centralizat si independent

din timpul regelui Burebista si sa nu uitam ca in

anul 1980 se descopera la Budureasca imaginea

stindardului dacic pe o ceasca de lut. Aceasta este

prima si cea mai veche imagine a stindardului

dacic: balaurul cu cap de lup si coada penata.

Hartile reprezentand teritoriul Daciei au

avut ca sursa descrierea facuta de geograful grec

Ptolemeu (cca. 90 – 168 p.Chr.), care a lasat ca

mostenire si o incercare de coordonate geografice.

Ptolemeu (Ptolemey), cel mai mare geograf al

antichităţii, a trăit cea mai mare parte a vieţii sale

la Alexandria. Cea mai importantă lucrare a sa în

domeniul geografic a fost Geografia, un tratat care

cuprindea cam tot ce se ştia despre lumea

cunoscuta în Imperiul Roman al secolului al II-lea.

Lucrarea făcea referire la circa 8000 de indicaţii

toponimice şi cuprindea 28 de hărţi, realizate prin

utilizarea unor proiecţii cartografice. Din păcate

copiile care au rezistat vremurilor nu mai conţineau

şi hărţile. Din această cauză ediţiile tipărite ale

tratatului cuprindeau hărţi întocmite pe baza

inform

aţiilor

din

textul

ptole

meic.

Metod

ele

sale

cartog

rafice

au

dăinui

t aproape un mileniu şi jumătate.

Ramidava in Prahova?

18

Una dintre controversele care planează încă

în istoriografia românească este legată de

localizarea cetăţii dacice Ramidava amintită de

Ptolomaeus Claudius Castronom, imediat dupa

cucerirea Daciei de catre romani, insa localizarea

cu precizie a acesteia nu a fost inca facuta. Hadrian

Daicoviciu, M. Mecrea împreună cu alţi autori

plasează Ramidava din raţionamente arheologice şi

strategice la Drajna de Sus, pe locul numit

Grădiştea unde va fi ridicat castrul roman.

Constantin Giurescu (1946) plasa Ramidava în

Moldova sud-vestică iar la Drajna punea sub

semnul întrebării existenţa Cetăţii Pirum.

Una dintre cele mai sigure localizări ale

toponimelor lui Ptolemeu este Comidava în Ţara

Bârsei, graţie unei inscripţii descoperite de M.

Mecrea în 1939 în castrul roman din apropiere. În

aceste condiţii, cunoscând sigur poziţia Comidavei

şi ţinând seama de distanţele relative dintre

localităţile lui Ptolemeu se poate afirma că

Ramidava a fiinţat pe Valea Teleajenului la Drajna

(Vulpe R., 1975). Daca ar fi sa analizam

materialele documentare publicate de diferiti

istorici, avand in vedere si motivatia economica a

existentei unei asemenea cetati, putem afirma ca

localizarea cea mai posibila a cetatii Ramidava ca

centru organizatoric al tribului dac al Cotensilor

este in bazinul superior al raului Teleajen (anticul

Ordissus).

Terasele largi, pădurile vaste şi mai ales

râul Teleajen cu afluenţii săi mai importanţi

adăposteau o populaţie numeroasă, bine organizată

din punct de vedere militar, care odată cu

intensificarea presiunii romane va ridica cetăţi de

apărare la Gura Vitioarei, pe Gorganul de lângă

Bughea şi la Homorâciu, în vârful Cetăţuia.

Favorabilităţile geografice din acest sector

subcarpatic, printre care merită incluse şi resursele

bogate de sare, sunt reflectate în bună măsură şi de

interesul arătat de stăpânirea romană, care

construieşte pe aceste meleaguri spre Ardeal un

drum pavat cu piatră. Acestea toate ne indeamna să

ne întrebăm: Unde s-a aflat acum 2000 de ani

centrul vieţii civice, politice şi militare pe Valea

Teleajenului?

Ducând mai departe cunoştinţele şi tradiţia

de reprezentare specifică antichităţii, hărţile

medievale publicate în vestul şi nordul Europei vor

prelua în majoritatea cazurilor vechea terminologie

referitoare la teritoriul Daciei. Astfel, pe unele

materiale cartografice medievale, râurile şi

aşezările poartă denumirile date de Ptolemeu.

Harta geografului şi cartografului Gerard Mercator

publicată la Amsterdam în preajma anului 1578

aminteşte toponimul cu aspect getic Rhamidava

însă localizarea este cu totul incertă. Reiese totuşi

că în apropiere, mai la nord, tribul Ramae se

învecina cu cel al Cotensilor. Ambele, nume sunt

ipotetic atribuite unor neamuri celtice pătrunse în

interiorul Daciei şi contopite în masa populaţiei

geto-dacice. Harta gravată de P. Kaerius aparţinând

aceluiaşi Mercator, intitulată Dacia şi publicată în

anul 1620 aduce unele lămuriri privind poziţia

Ramidavei la sudul Carpaţilor, pe un afluent al

râului Naparis (Ialomiţa).

Care este afluentul nenumit pe malurile

căruia se afla cetatea Ramidava? În comparaţie cu

Prahova, râul Teleajen a deschis calea populaţiei de

la nord şi sud de Carpaţi cu câteva milenii înainte

de Hristos, fapt dovedit şi de ceramica munteană

cu aspecte întâlnite în zona Ardealului. Valea

râului Teleajen a jucat un rol primordial în difuzia

neamurilor invadatoare peteritoriul Daciei încă din

epoca bronzului, după cum crede Vasile

Pârvan(1926) când explică originea depozitului de

seceri şi topoare de la Drajna de Jos în lucrarea

„Getica”.Aşadar, credem că afluentul pe care râul

Naparis îl primeşte din zona Carpaţilor de Curbură

pe unele materiale cartografice nu este râul

Prahova ci Teleajenul.

În sprijinul acestei idei mai amintim harta

deosebit de valoroasă a lui Guillaume Sanson,

publicată la Paris în 1650, privitoare la Orientul

Iliric, Moesia şi Tracia. Aici fiecare dintre cele trei

cursuri de apă sunt reprezentate individual,

Ialomiţa se numeşte Naparis, Teleajenul poartă

numele de Ordissusiar, Prahova nu este însoţit de

hidronim. Pe malul drept al râului Ordissus apare

19

cetatea Ramidava şi in apropiere de confluenţa cu

Prahova, în zona de câmpie, cetatea Pirum.

Repere din istoria locala.

Tezaurul dacic de la Coada Malului –

Prahova, 1932

În absenţa unor izvoare scrise şi chiar a

unora orale, se poate arăta că istoria comunei

Măgurele se pierde în negura vremilor. Desigur, în

decursul anilor, cu deosebire în secolul al XX-lea

au fost făcute cercetări de renumiţi istorici, precum

Nicolae Iorga, Nicolae Simache, Eleonora Alexiu,

fostă elevă a marelui istoric, dar şi de către istorici

ai Prahovei. Toţi aceştia au demonstrat existenţa în

zonă a unor puternice cetăţi daco-getice încă de

prin secolele III şi II î.Hr, la Coada Malului, Făget,

Drajna şi Mehedinţa, unde se crede că există cea

mai importantă descoperire arheologică, care

datează din vremea Regelui dac Burebista.

Prea multe amănunte în legătură cu acest

tezaur şi cu punctul precis unde a fost descoperit

nu se cunosc, datorită faptului că existenţa sa a fost

trecută sub tăcere chiar de către cel care l-a

descoperit, aproape două decenii. În condiţii, de

asemenea, nebuloase, tezaurul a devenit

proprietatea unui negustor de antichităţi, care l-a

revândut unui colecţionar particular. Acesta n-a

putut afla decât că fusese găsit la Coada Malului şi

nimic mai mult. De aceea, diversele speculaţii în

jurul locului unde a fot dscoperit sunt simple

gratuităţi. Ar fi, totuşi, de remarcat că fibulele cu

mască umană din tezaurul descoperit aici sunt două

dintre puţinele chipuri omeneşti ce apar în cadrul

artei toreutice (a meşteşugului cizelării) dacice care

ne sugerează

capacitatea de

înţelegere şi de

preţuire a obiectelor

de podoabă lucrate

artistic de către

locuitorii plaiurilor

nord-danubiene.

Tezaurul dacic

de la Coada Malului

se compune dintr-un

colier realizat din

bară de argint cu

secțiune pătrată și

tensionat în jurul axului longitudinal, „o bucată din

bară de format rotund”, două fibule din argint cu

piciorul aplatizat în formă de triunghi isoscel pe

care e redat chipul unui personaj masculin (sau

feminin), „o brățară plurispirală din sârmă, cu

secțiunea de cinci mm și un tub realizat prin

înșurubarea unei plăcuțe dreptunghiulare”. Incerta

este aparteneta la aceasta descoperire a unei

monede de argint imitatie timpurie – Filip al II-lea,

dupa cum sustine D. Popescu – Inv. Arch. Fasc.5,

1968. Cele mai interesante sunt fibulele de argint,

cu mască umană executată în tehnica „au repoussé”

pe arcul cu aspect cordiform. Fibule cu placa

arcului puternic reliefata in tehnica au repousse,

prezinta la exterior urme de aurir, masoara peste 11

cm lungime si cantaresc intre 42 si 52 g. Arcul este

puternic curbat in preajma resortului, formand un

unghi de 90 de grade pe o portine scurta de cca 2

cm. Placa arcului se laţeste putenic si are conturul

unui triunghi isoscel, cu colturile bazei rotunjite si

varful spre portagrafa, asemanator conturului unei

frunze de iedera ( cvasicordiform). Placile acestor

fibule comporta o margine usor suprainaltata, cu

impresiuni oblice

Pe fibulele de la Coada Malului, masca

umana este incorjurata de un camp de siruri de

puncte poansonate. Deasupra protomei umane,

regasim un registru triunghiular ornamentat, cu

doua zigzaguri mai mari oblice dispuse simetric si

despartite de un al treilea mai mic, vertical. Aceste

decoruri din registrul triunghiular ar putea fi

interpretate eventual ca reprezentari ale unor aripi.

Pe volumul gatului mastii de la Coada Malului s-a

realizat un zigzag incadrat de linii care pot fi

interpretate ca intentii de redare a unei podoabe a

gatului.

Elemntul central al compozitiei in constituie

protoma umana, puternic reliefatafata de suprafata

placii, reprezentata frontal cu o coafura bogata,

dispusa in doua cozi ondulate de o parte si de alta a

20

fruntii. Reliefarea mai subtila a pometilor obrajilor,

incadrarea volumului ochilor de pleoape arcuite si

arcade pe care s-au redat prin gravare sprancenele,

barbia mai preominenta si despartirea buzelor

printr-o incizie marginita de doua poansonari care

sugereaza intredeschiderea si surasul gurii (efect

preluat din arta clasica) sunt detalii specifice numai

fibulelor elaborate de la Coada Malului. Aceste

doua piese de disting ca produse ale unui mester

influentat de anumite procedee si efecte plastice

specifice orfevreriei greco-romane.

Istoricul și cercetătorul Mihai Gramatopol

susține că pe aceste fibule apare chipul zeiţei

Bendis, cel ce ne este cunoscut şi din descrierea

tezaurului getic de la Galice (Bulgaria), fibula din

Transilvania aflată la Muzeul Naţional din

Budapesta, tezaurul de la Bălăneşti (descoperit în

1964; în prezent se găseşte la Muzeul din Piteşti),

teaca de pumnal de la Popeşti pe care apare coafura

cu bucle pe frunte de pe monedele de tip Bendis

sau de pe fragmentul ceramic de la Popeşti, toate

acestea fiind documente incontestabile, referitoare

la iconografi a acestei zeităţi dacice. Pe fibulele de

la Coada Malului se remarcă componentele

fizionomice specifice sexului: îngustimea fină a

gurii la bază, bogăţia capilară aranjată în două

coade groase care pornesc în lături, obrajii şi ochii

caracteristic feminini. În jurul acestor chipuri se

află incizat un decor liniar în formă de ramură de

brad (este încadrată de „Pomului Vieții”; este

„inclusă” în verticalitatea lui).

Bendis (Béndis, Mendis) este o zeiță din

mitologia dacică adorată ca zeiță a Lunii, a

pădurilor, a farmecelor, a nopții și poate ca zeiță

magiciană (a misterelor). Herodot o menționează

pe zeița Bendis ca fiind împrumutată de neamul

trac de la daci. Este o Zeiță a căsătoriei, care

veghea asupra legăturilor matrimoniale. Numele ei

este derivat din indo-europeanul „bhendh”, cu sens

de „legătură” (de unde „bandă”, sau „bentiță”, ca

„cea care unește”, „cea care leagă”, „cea care

„îndoaie”). Preluată din panteonul geto-dac, din

secolul al V-lea î. Hr, Bendis apare ca obiectul

unui cult statal în Atena (Grecia). În ceremoniile

numite „Bendideia” aveau loc două procesiuni, una

formată din atenieni, alta din tracii bogați din

Pireu.

Prima atestare documentară a

comunei

Aceasta apare printr-un hrisov la 2

septembrie 1493 din vremea voievodului Vlad

Basarab al IV-lea – Călugărul, domn al Ţării

Româneşti, fiul natural al lui Vlad Dracul, care, la

rândul său era fiul lui Mircea cel Bătrân. Acest

document este hrisovul emis de domnitorul Ţării

Româneşti, Vlad Călugărul, la Târgovişte, la 2

septembrie 1493 (7002), hrisov prin care „Vlad

voievod, domnul Ţării Româneşti întăreşte

jupanului, Staico logofătul, ginerele său şi fiilor

săi, Jupan Pîrvu şi Jupan Barbu, asupra moşiei

Bucovului, schimbată pentru fraţii din Bucov,

Topliţa, Bârzeşti, pentru jumătăţile din Suharna”.

(Martori: Scrie Radu clucer).

A doua atestare documentară a

comunei este cea din anul 1503 (7011), din vremea

domnitorului Radu cel Mare (1495-1508),

document care prezintă conflictul dintre Iancu

Căpitan ot Gherghiţa şi fiul său, vitreg,

Dumitraşcu, precum şi Clucerul Dumitru din

Filipeşti, care revendica, prin hrisoave, stăpânirea

asupra satului Măgureni, numele mai vechi al

aşezării Măgurele.

COORDONATOR: prof. Claudia Iliescu

Elevi: Radulescu Bianca Gabriela

Barbu Catalina

21

PALATUL DOLMABAHCE

Prof. Diana Haidei

Școala Spirea Sorescu Zamfira

Istanbul , orașul care face legătura

dintre continentul european și cel asiatic este

cel mai mare oraș al Turciei,o punte între

Orient și Occident.Orașul este împărțit în două

de Strâmtoarea Bosfor ce leagă Marea Neagră

și Marea Marmara.În partea europeană a

orașului se află principalele obiective

turistice,precum Moscheea Albastră,Aya Sofia,

Cisterna, Obeliscul lui Theodosius, Palatul

Topkapi, Turnul Galata,Bazarul egiptean etc.

Dintre acestea m-a impresionat foarte mult

Palatul Dolmabahce,ai cărui arhitecți au fost

Gabaret și Nikogoș Balyan. Ultima

extravaganță a Imperiului Otoman a fost

construcția Palatului Dolmabahce, inaugurat în

1856 de sultanul Abdulmecit.Dolmabahce

înseamnă “umplut cu verdeață”, ce vine din

cuvântul turcesc ”dolma” (umplut) și ”bahce”

(grădină).

Palatul Dolmabahce poate fi comparat,

ca opulență – cu cele 46 de încăperi ornate cu

aur și cristal, cu Palatul Versailles din Franța.

Costurile totale ale construcției s-au ridicat la 5

milioane de bani de aur, echivalentul a 35 de

tone de aur,dintre care 14 tone de aur în formă

de frunză de aur au fost folosite pentru a auri

tavanul celor 45.000 de mp ai palatului. Acesta

este situat pe o suprafata de 20 de ha,intre

Bosfor si zona Dolmabahce din Beșiktaș.În

urmă cu 400 de ani aici se afla un golf imens.În

perioada otomană acest golf era utilizat pentru

salutarea flotelor care plecau în expediții.În

secolul al XVII-lea golful a fost asanat și a

devenit grădina privată a sultanului unde erau

organizate deseori petreceri. Designul conține

elemente eclectice din Baroc, Rococo și

Neoclasic, împletite cu arhitectura tradițională

otomană pentru a crea o nouă sinteză. Aspectul

palatului și decorul reflectă influența crescândă

a stilurilor și a standardelor europene în cultura

și arta otomană, în timpul perioadei Tanzimat.

Dolmabahce este cel mai mare palat din

Turcia, având în vedere că în sine construcția

ocupă 45.000 mp. Înainte, sultanul și familia sa

au trăit la Palatul Topkapi, însă acesta nu mai

prezenta lux și stil pentru această familie, astfel

că Abdulmecid a luat decizia de a construi

Palatul Dolmabahce lângă locul fostului Palat

Besiktas, care a fost demolat. Palatul

Dolmabahce a fost casa a șase sultani din anul

1856, când a fost prima oară locuit, până la

abolirea lui Califat în 1924: ultima persoană

regală care a locuit aici a fost Califatul

Abdulmecid Efendi. O lege intrată în vigoare

din 3 martie 1924 a transferat proprietatea

palatului în moștenire națională a Republicii

Turciei.

Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul și

primul președinte al republicii anterior

menționată, a folosit palatul ca rezidență

prezidențială în timpul verilor. Ataturk și-a

petrecut ultimile zile ale tratamentului său

medical în acest palat, unde a murit pe data de

10 noiembrie 1938. Toate ceasurile din palat au

fost oprite și setate la 9:05 după moartea sa.

Ceasul din camera în care a murit Ataturk arată

încă ora 9:05, în memoria sa.

Palatul Dolmabahce este o clădire

dreptunghiulară care a fost proiectată în mod

simetric.Este alcătuit din 285 de camere,46

lojii,6 băi turcești și 68 de toalete.Clădirea

principală a palatului a fost ridicată paralel cu

nivelul mării,de-a lungul coastei și este

alcătuită din trei părti: Camera Imperială,

Salonul de festivități și Camera privată.În

centrul palatului se află o lojă de ceremonii și o

sală de baluri care este mai înaltă și mai

impunătoare decât celelalte părți ale

palatului.Haremul este situat vertical față de

mare și este conectat la palat printr-un plan în

formă de L.Secțiunea Haremului Imperial

(Harem-I Humayun)din cadrul palatului este

alcătuită din camerele Reginei

22

Mamă,dormitorul Reginei Mamă, camera de

lucru a lui Ataturk,camera lui Abdulaziz,

camera lui Abdulmecit, camera de călarie a

haremului,camera unde prințesele participau la

cursuri.În aceste secțiuni se află astăzi expuse

servicii de masă din porțelan,servicii de ceai

care au fost folosite în viața zilnică a

ocupanților palatului,servicii de argint și de

cristal în stil otoman,vaporizatoare de

parfumuri,picturi in ulei.În saloanele palatului

se află 36 de candelabre de Boemia,Bakara și

Beykoz. În palat atrag atenția șemineurile de

cristal,balustradele din cristal,candelabrele de

cristal si argint.(cel mai mare având 4,5 tone).

Punctul culminant al unei vizite la Dolmabahce

e intrarea în Sala Muayede, o incintă care îți

taie respirația. E o sală atât de înaltă încât sub

cupola ei ar putea încăpea un bloc cu 12 etaje.

De cupola cu diametru de 25 de metri și înaltă

de 36 m atârnă un candelabru de cristal,

fabricat în Anglia,în secolul al XIX

lea.Candelabrul, un cadou de la regina Victoria,

are 750 de lămpi și cântărește 4.5 tone.

Dolmabahce are cea mai mare colecție boemă

și de candelabre de cristal Baccarat din lume,

una dintre scările mari are balustrade de cristal

Baccarat. Impresia de grandoare a sălii care se

deschide către mare printr-o terasă e dată de

cele 56 de coloane sculptate și de pictura

tridimensională care îi accentuează proporțiile

printr-o iluzie optică.

În cei 2.000 de metri pătrați ai Sălii

Muayede s-au petrecut evenimente cu

rezonanță istorică pentru Turcia. De Ramadan,

aici era adus de la Palatul Topkapi tronul

sultanului, care primea onorurile prinților și

ambasadorilor acreditați. În această sală

sultanul Abdulmecid l-a primit pe împăratul

Franz Joseph și tot aici Murad al V-lea s-a

încoronat. Dar locul e legat și de modernizarea

Turciei: primul parlament al Imperiului

Otoman și-a ținut ședința inaugurală sub

aceeași cupolă în 1877, iar la proclamarea

republicii tot în Muayede Hall, Mustafa

Kemal Ataturk și-a ținut primul discurs în

calitate de președinte. Discursul a fost tipărit și

înrămat pe unul din pereții sălii. În fine, la

moartea lui Ataturk în 1938, trupul neînsuflețit

a fost depus chiar în sala Muayede astfel încât

admiratorii săi din Istanbul și din toată Turcia

să îl poată omagia pe acest mare reformator.

Palatul Dolmabahce este considerat

“Versailles-ul Est-ului”. Dolmabahce încă mai

este folosit de Parlamentul sau de Președintele

Turciei pentru întruniri oficiale sau pentru a

găzdui personalități sau oficialități ale altor

state. Dacă doriți să vizitați Istanbulul,nu ratați

Palatul Dolmabahce!

23

Motto:

„Dacă mi se spune – uit

Dacă învăţ – îmi amintesc

Dacă mă implic – învăţ”

STRATEGIA NAȚIONALĂ DE ACȚIUNE

COMUNITARĂ

Anul școlar 2016-2017 a adus noi

perspective educaționale Școlii Gimnaziale

Măgurele, datorită proiectului „Strategia

Naţională de Acţiune Comunitară”(SNAC),în

colaborare cu Centrul de Servicii Comunitare

“Sfânta

Maria”din

Vălenii de

Munte.

SN

AC este un

program

coerent şi

coordonat de activităţi desfăşurate cu

regularitate ,care antrenează voluntari şi copii

cu nevoi speciale, aflaţi în situaţii de risc, în

dificultate sau în pericol. Este un program la

care participă elevi voluntari și cadre didactice ,

care implică o varietate largă de activități

creative și pline de imaginație, a căror menire,

pe lângă mesajul educativ, este acela de a crește

gradul de integrare socială.

Strategia

Naţională de Acţiune

Comunitară îşi

propune următoarele

obiective:

1.Cooptarea copiilor

aparținând grupurilor

dezavantajate

/familiilor

vulnerabile din punct

de vedere social,

copiilor/elevilor cu

CES din centrele de

plasament, în

comunităţile locale;

2.Implicarea copiilor cu dificultăți de adaptare,

a profesorilor, elevilor şi a altor voluntari în

cadrul unor proiecte ce vor fi realizate

împreună;

3.Realizarea incluziunii şi implicării prin

angajare a tuturor celor interesaţi într-un

program educaţional de activităţi ce

promovează intens, printre altele, integrarea

socială;

4.Familiarizarea voluntarilor cu organizarea

practică și implementarea unui Program de

Acţiune Comunitară, în scopul sprijinirii /

dezvoltării educaţionale a persoanelor

defavorizate.

Aceasta strategie presupune dezvoltarea

activităţii de voluntariat, care permite acestora

să devină cetăţeni informaţi şi devotaţi

solidarităţii umane.

Voluntarii desfăşoară diferite activităţi

(de socializare, jocuri, confecționarea de

medalioane, felicitări și alte mici obiecte

decorative ,de divertisment,excursii,vizite la

atracții turistice și istorice, de terapie etc.) cu

copii şi adulţi ,care au un acces limitat la viaţa

comunităţii.

Astfel, vineri 11 noiembrie, echipa de

voluntari SNAC de la Scoala Gimnazială

Măgurele a participat la prima acţiune inclusă

în proiect, săptămâna

numită” Atelier desen”.

Această activitate s-a

desfăşurat la Centrul de

Servicii Comunitare

“Sfanta Maria”din

Vălenii de Munte.Echipa

de voluntariat, alcătuită

din opt elevi de la

învătămantul primar /

gimnazial şi cadrele

didactice implicate, a realizat activităti de

24

pictură şi a urmărit consolidarea abilităţilor

copiilor de a trăi împreună cu ceilalţi într-o

societate unită şi solidară, în care contează

valenţele umanitare, implicarea, angajamentul,

responsabilitatea. Toţi elevii s-au declarat

încântaţi de această activitate şi în special de

ceea ce presupune activitatea de voluntariat.

SNAC are următoarele beneficii pentru

voluntari:

1.Promovarea cunoştinţelor şi aptitudinilor lor

cu privire la unele aspecte importante ale

educaţiei, într-un mod plăcut şi incitant

2.O mai bună înţelegere şi conştientizare a

nevoilor individuale si a provocărilor cu care se

confruntă alte persoane din comunitatea lor

3.Încurajarea ingeniozității, inteligenţei şi

creativității lor, pentru a răspunde nevoilor lor

individuale precum şi ale comunităţii din care

fac parte

4.Obţinerea sentimentului de împlinire în urma

întreprinderii de activități competitive și utile

5. Dezvoltarea și îmbunătățirea unor calităţi

precum toleranța, răbdarea şi devotamentul

Actiunile comunitare din cadrul SNAC

oferă oportunităti si sanse egale de afirmare

tuturor copiilor, fie că sunt cu dizabilităti,

provin din medii sociale defavorizate sau din

scoli obisnuite. Acestea, ca activităţi voluntare,

reprezintă o oportunitate de învăţare valoroasă,

care nu vine prin studierea cărţilor, ci prin

implicarea activă şi personală în procesul de

învăţare.

Prof. înv.primar Vădan Elena Mirela

ACTION ANTI-BULLYING

Siguranța la școală înseamnă nu doar că

elevii sunt protejați, ci faptul că ei au un

sentiment al siguranței, pot iniția un dialog cu

profesorii și se află într-un mediu care le

consolidează respect ul față de sine.

Conform statisticilor s-a scos în

evidență că în mod repetat, în școală, 3 din 10

copii sunt amenințați cu bătaia/lovirea de alți

colegi, alți 3 din 10 sunt excluși de colegi din

grupul de copii, 1 din 4 a fost umilit în fața

colegilor.

Bullying-ul este atitudinea

ostilă, violența emoțională

și/sau fizică intenționată,

repetitivă, care implică un

dezechilibru de putere.

O persoană hărțuită,

singură, nu poate opri un

bully, dar ajutată , acest lucru

poate deveni posibil. De

aceea, cadrele didactice de la

Școala Gimnazială, Măgurele

au luat atitudine. Motto-ul lor

a fost ce spunea Mahatma Gandhi ,,Mă opun

violenței, deoarece chiar și atunci când pare că

face bine, binele este doar temporar, pe când

răul pricinuit este permanent!”

În prima fază d-na director Iliescu

Claudia, d-na Pahonțu Ana, d-na Nicolae

Mădălina au participat la cursul ACTION

ANTI-BULLYING, inițiat de ISJ Prahova în

colaborare cu NortHampton Centre for

Learning Behaviour (din Marea Britanie),

CeCe (din Spania), ICaro (din Italia).

vizează întreaga școală,

strategii pentru crearea unui

mediu educațional non-

violent. Și elevii au fost

implicați prin activități de

dezbateri, workshop-uri, cât și

în sesiuni de desen pe teme

conexe.

ACTION ANTI-

BULLYING a culminat cu

vizita partenerilor din Spania,

Italia, Marea Britanie, care au apreciat

activitatea cadrelor didactice, modul de a-i face

pe elevi să rezoneze cu obiectivele acestui

proiect, cu găsirea de soluții centrate pe viitor,

un viitor care la Școala Gimnazială Măgurele

să însemne pentru fiecare elev dreptul de a se

simți în siguranță, respectat și acceptat.

25

TE VOI IUBI MEREU

Te iubesc pur si simplu

Nu pentru ca ma iubesti,

Te iubesc pentru ca te iubesc!

Si ma gandesc la tine tot timpul

Tu nu ma judeci, ma pretuiesti!

Zambesc mereu cand esti cu mine

Si nu voi inceta o clipa sa ma gandesc,

Din nimic se naste ceva maret cand

sunt cu tine.

Iti spun sincer: Te iubesc!

Totul pare roz cand esti cu mine,

Viata pare perfecta cand te afli aici,

Uit de tot pentru tine

Stiu ca orice-ar fi, esti aici sa ma

ridici.

Tu imi dai curaj si putere

Sa pasesc in viata pe drumul meu,

Cand te vad, simt iubire

Si esti mereu aici, cand mi-e greu.

Nu te iubesc pentru ceea ce esti,

Te iubesc pentru ceea ce sunt cand

sunt cu tine,

Tu ma schimbi in bine,

Ma simt altfel cand esti cu mine!

Pana Alexia Claudia

Clasa a VII-a

Vitaminele si rolul acestora în organismul

uman

Miercuri, 16 noiembrie 2016, elevii

școlii Măgurele au susținut o activitate de

conștientizare și informare cu privire la rolul și

importanța unei alimentații sănătoase, sub

coordonarea doamnelor profesoare Mihăilescu

Mihaela și Mei Roșu Carmen. Elevii au pregătit

cu această ocazie prezentări PowerPoint pe

această temă, dar au și creat panouri și postere.

Mai mult, au elaborat joculețe interactive care

să sporească nivelul cunoștințelor colegilor.

Activitatea s-a înscris în seria demersurilor

interdisciplinare, fiind rezultat al împletirii

noțiunilor de biologie și chimie, acumulate de

elevi în cadrul orelor de curs.

Curiozitatea elevilor a fost răsplătită de

răspunsurile bine documentate ale colegilor

care au reușit încă din debutul activității să

capteze atenția într-o manieră atractivă și

relaxantă. Feedback-ul oferit de doamnele

profesoare, dar și de doamna director, a

contribuit la creșterea motivației elevilor de a

descoperi și de a se informa, de a folosi

resursele tehnologice moderne într-o manieră

pozitivă.

La finalul acestei activități, elevii au

exprimat dorința de a participa la cât mai multe

astfel de acțiuni:

26

"Activitatea care s-a

desfasurat pe

parcursul acestei zile

care a avut ca tema

Vitaminele,un izvor

de sanatate ne-a

ajutat să aflam care

sunt alimentele care

merita sa fie

consumate si care

contin coloranti.

Gandeste sanatos si

vei trai mai fericit,vei avea un organism mai

sanatos.Viata ta va fi una minunata si plina

doar de ganduri bune. Le multumesc mult

cadrelor didactice care au venit cu initiativa si

care ne-au deschis mintea. Unele alimente

chiar merita sa fie consumate datorita tuturor

beneficiilor pe care ni le aduc.Activitatea de

astazi a avut o influenta profunda asupra

micilor ascultatori care nu stiau benefiiciile

unui aport normal de vitamine.Sigur vei trai

mai sanatos si vei avea o viata mai buna atunci

cand consumi vitamine!!Vitaminele sunt un

izvor de sanatate!!" Pana Alexia,clasa a VII-a

,Scoala Gimnaziala Magurele.

"Ma bucur ca am oportunitatea de a

participa la aceste evenimente desfasurate la

nivelul scolii noastre.Consider ca am avut o

dezbatere interesanta despre influenta

vitaminelor asupra organismului nostru,despre

beneficiile acestora. De asemenea, mi-au

placut si prezentarile celorlalti. In urma acestei

experiente am acumulat cunostinte noi si

fascinante despre vitamine. Am remarcat faptul

ca o viata sanatoasa inseamna o viata plina de

zambete si de aceea incurajez fiecare persoana

in parte sa fie mai atenta la produsele

alimentare pe care le consuma ." Nicolae

Alexandra,clasa a VII-a ,Scoala Gimnaziala

Magurele

O ZI PLINĂ DE EMOȚII

Educaţia face parte

din viaţa de zi cu zi a

fiecărui om, de aceea, ca şi

cadre didactice,trebuie să

insuflăm celor mici

dragostea pentru cunoaştere,

educaţie, autoeducaţie, cultivarea

respectului pentru cei care oferă educaţia, adică

dascălii, fie ei

educatori, învăţători

sau profesori. Astfel,

în această zi deosebită,

5 octombrie, am

încercat să realizez cu

elevii mei (cls. a IV-a

B), CARTEA

ȘCOLII. Copiii au fost

entuziasmați de idee,

astfel că imaginația lor

a zburdat și cele mai

năstrușnice idei au fost transpuse în paginile

acesteia. Rezultatul finit a fost impresionant:o

veritabilă colecție de cărți valoroase în paginile

cărora se regăseau impresiile pline de

sinceritate ale unor copii cu sufletul curat

despre ceea ce înseamnă școala.Mărturie este și

poezia unuia dintre elevi:

"Școală dragă, te iubesc!

Școală, eu îți mulțumesc!

Multe tu m-ai învățat,

Eu mereu te-am respectat."

(Tănase Theodora)

Activitatea a culminat cu realizarea unei

expoziții a cărților și cu acordarea diplomelor

pe care toți elevii le-au meritat din plin .

Prof. Dobre Aurelia

Satul meu în prag de toamnă...

Ca să te poți bucura cu adevărat de

splendoarea toamnei trebuie să o vezi la sat:

prin împrejurimile, grădinile și curțile

gospodarilor, dar și în incinta școlii, una dintre

cele mai importante instituții ale localității

noastre, unde zilnic pășesc zeci de copii. Astfel,

în cadrul activității extracurriculare cu tema

,,Satul meu în prag de toamna”, elevii clasei a

III-a A au fost informați cu privire la

monografia comunei Măgurele, apoi au

participat la o acțiune de ecologizare în jurul

școlii. Prin derularea acestui proiect copiii au

fost antrenați în vederea cunoașterii

elementelor caracteristice localității noastre și

în același timp s-a

încercat o educare a

lor în spiritul

valorificării

frumuseților naturii,

precum și formarea

unor deprinderi de a

27

respecta reguli de conviețuire, de a fi toleranți,

cooperanți și de a lua inițiativa în vederea

păstrării curățeniei în școală și satul natal.

Prof. învățământ primar,

Cuculeanu-Munteanu Adriana

Anotimpul culorilor, prin ochii copiilor din

Măgurele

V-aţi gândit vreodată că un copil poate

merge de plăcere la şcoală în timpul vacanţei?

Se întâmplă la Măgurele, unde nu unul, ci mai

mulţi copii merg la cercul de pictură chiar şi în

perioada vacanţei şcolare. Iar rezultatul muncii

lor s-a văzut în vernisajul expoziţiei de pictură

"Anotimpul culorilor", vernisaj care a avut loc

la Muzeul Memorial ”Constantin şi Ion Stere”

Bucov. Cele mai multe tablouri au fost realizate

la atelierele de pictură organizate de Şcoala

Gimnazială Măgurele în parteneriat cu Primăria

comunei. Trebuie să menţionăm şi abilitatea

Claudiei Iliescu, directoarea unităţii de

învăţământ, care reuşeşte să îi

facă pe elevi să se simtă bine şi să revină,

oricând, cu plăcere la şcoală

Copiii din Măgurele au avut prilejul de

a participa şi la vernisajul expoziţiei temporare

”România 100 - Memoria Marelui Război”,

eveniment înscris în Programul ”România 100”

la Muzeul Memorial ”Constantin şi Ion Stere”

Expoziţia este organizată cu prilejul

împlinirii a 100 de ani de la intrarea României

în Primul Război Mondial şi aduce, în atenţia

publicului vizitator, mărturii ale jertfei

soldaţilor români. Expoziţia prezintă fotografii

inedite din Primul Război Mondial, dar şi

obiecte păstrate cu grijă în depozitele Muzeului

Judeţean de Istorie Prahova. Expoziţia poate fi

vizitată până la sfărşitul lunii martie.

Sursă:http://stiriactuale.ro/administratie/

16785-anotimpul-culorilor-prin-ochii-copiilor-

din-magurele.htmle 2017.

28

ISSN: 2537- 4397ISSN-L: 2537- 4397