cerbul lopatar.pdf

0

Centrul de cercetare: Managementul Durabil al Resurselor

Forestiere şi Cinegetice

Drd. Ing. Cătălin MĂCINIC

CERBUL LOPĂTAR (DAMA DAMA L.) ÎN CÂMPIA DE VEST

FALLOW DEER (DAMA DAMA L.)

IN WEST FIELD

Rezumatul tezei de doctorat

Dissertation Summary

Conducător ştiinţific Prof. Dr. Ing. Dieter Carol SIMON

Braşov, 2011

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere

Şcoala Doctorală Interdisciplinară

1

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

Braşov, B-dul Eroilor nr. 29, tel: 0040268413000, fax: 0040268410525

RECTORAT

D-nei/D-lui ...................................................................................

Vă aducem la cunoştinţă că în ziua de 17octombrie 2011, ora 13:00, în sala SI2 a Facultăţii de

Silvicultură şi Exploatări Forestiere, va avea loc susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată:

CERBUL LOPĂTAR (DAMA DAMA L.) ÎN CÂMPIA DE VEST, elaborată de

doctorandul ing. MĂCINIC I. Cătălin, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de doctor, în

domeniul SILVICULTURĂ.

COMISIA DE DOCTORAT numită prin

Ordinul Rectorului Universităţii Transilvania din Braşov Nr. 4744 din 02.09.2011

PREŞEDINTE: - Prof. univ. dr. ing. Gheorghe SPÂRCHEZ PRODECAN – Fac. de Silvicultură şi Exploatări Forestiere

Universitatea “Transilvania” din Braşov CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: - Prof. univ. dr. ing. Dieter Carol SIMON

Universitatea “Transilvania” din Braşov REFERENŢI: - Prof. univ. dr. ing. Teodor MOŢ Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara

- Prof. univ. dr. ing. Florian BORLEA Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara

- Conf. univ. dr. ing. Ovidiu IONESCU Universitatea “Transilvania” din Braşov

Vă invităm să participaţi la susţinerea publică a tezei de doctorat. Eventualele apecieri şi observaţii asupra conţinutului tezei pot fi trimise pe adresa Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Braşov, str. Şirul Beethoven, nr. 1, 500123, la numărul de fax: 0268415406 sau pe email: [email protected]. Vă mulţumim.

2

CUPRINS

Rez

umat

Teză

1. INTRODUCERE ..……………………………………………................. 6 5

2. EVOLUŢIA ŞI RĂSPÂNDIREA CERBULUI LOPĂTAR …..…........... 7 7

2.1. Încadrarea sistematică a cerbului lopătar…………………………............ 7 7

2.2. Răspândirea cerbului lopătar în Europa, în perioada glaciară……............ 8 10

2.3. Răspândirea cerbului lopătar în perioada postglaciară şi actuală….......... 9 12

2.4. Evoluţia cerbului lopătar pe teritoriul României…………………............ 10 17

2.5. Înrudiri ale cerbului lopătar european………………………………......... 11 22

2.6. Rasele cerbului lopătar european………………………………...…......... 12 25

3. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR PRIVIND CERBUL

LOPĂTAR.................................................................................................

13

30

3.1. Caracterele anatomo – morfologice ale cerbului lopătar............................ 13 30

3.2. Ecologia şi etologia cerbului lopătar........................................................... 14 36

3.3. Reproducerea cerbului lopătar.................................................................... 15 41

3.4. Bolile cerbului lopătar................................................................................. 16 46

3.5. Dezvoltarea trofeului cerbului lopătar........................................................ 17 50

3.6. Tipuri comune ale formei trofeului şi lopeţii cerbului lopătar.................... 18 54

3.7. Compoziţia chimică a coarnelor cerbului lopătar....................................... 19 59

3.8. Evaluarea trofeului de cerb lopătar............................................................. 20 61

4. SCOPUL, OBIECTIVELE, MATERIALUL, LOCUL ŞI

METODELE DE CERCETARE................................................................

21

65

4.1 Scopul, obiectivele, materialul şi metodele de cercetare…........................ 21 65

4.2 Locul cercetărilor…………………………………………........................ 27 73

5. REZULTATUL CERCETĂRILOR........................................................... 34 84

5.1. Lungimea totală a corpului, înălţimea la greabăn, perimetrul

toracic şi lăţimea toracelui..........................................................................

34

84

5.2. Greutatea cerbului lopătar şi determinarea unei formule

de apreciere a ei.........................................................................................

36

89

3

5.3. Randamentul de obţinere şi de prelucrare al carcasei de cerb

lopătar..........................................................................................................

38

98

5.4. Variaţia greutăţii carcasei în blană de cerb lopătar în funcţie de

sezonul de recoltare....................................................................................

39

102

5.5. Corelaţii între parametrii hematologici ai cerbului lopătar

din zona studiată.........................................................................................

42

106

5.6. Pierderile de umiditate suportate de craniul cerbului lopătar..................... 43 110

5.7. Compararea trofeelor recoltate în zonele Chişineu Criş

şi Şarlota – Pişchia.....................................................................................

45

116

5.8. Evoluţia în timp a trofeelor de cerb lopătar din zona Chişineu Criş........... 47 165

5.9. Evoluţia în timp a trofeelor de cerb lopătar din zona Şarlota – Pişchia...... 49 196

5.10. Caracteristicile trofeelor medaliabile recoltate în zona Chişineu Criş........ 49 206

5.11. Particularităţile şi gradul de importantă al fiecărui element măsurabil în

cazul trofeelor mediabile de cerb lopătar recoltate în zonele Chişineu

Criş şi Şarlota – Pişchia..............................................................................

50

224

5.12. Corelaţiile dintre masa trofeului de cerb lopătar şi punctajul C.I.C. ......... 52 231

6. CONCLUZII............................................................................................... 55 238

6.1. Concluzii generale....................................................................................... 55 238

6.2. Contribuţii personale................................................................................... 58 242

6.3. Recomandări pentru practică...................................................................... 60 244

7. REZUMAT……………………………………......................................... 63 247

8. BIBLIOGRAFIE......................................................................................... 65 248

4

CONTENT

Sum

mar

y

The

sis

1. INTRODUCTION..…………………………............................................... 6 5

2. FALLOW DEER EVOLUTION AND DISTRIBUTION ………………… 7 7

2.1. Systemic placement of fallow deer …….……………….............................. 7 7

2.2. Fallow deer distribution in Europe in glacier period …................................ 8 10

2.3. Fallow deer distribution in post-glacier and present period …...................... 9 12

2.4. Fallow deer evolution on Romanian territory …………............................... 10 17

2.5. European fallow deer relatives ……...…………………............................... 11 22

2.6. European fallow deer breeds ……...…………………….............................. 12 25

3. ACTUAL KNOWLEDGE OF FALLOW DEER ………............................. 13 30

3.1. Anatomical and morphological characters of fallow deer …........................ 13 30

3.2. Ecology and ethology of fallow deer ............................................................ 14 36

3.3. Reproduction of fallow deer …..................................................................... 15 41

3.4. Diseases of fallow deer.................................................................................. 16 46

3.5. Development of fallow deer’s trophy ........................................................... 17 50

3.6. Common types of trophy’s form and the shovels of fallow deer................... 18 54

3.7. Chemical composition of fallow deer antlers……........................................ 19 59

3.8. Evaluation of fallow deer trophy…............................................................... 20 61

4. PURPOSE, OBJECTIVES, MATERIAL, PLACE AND METHODES

OF RESEARCH ……..................................................................................

21

65

4.1 Purpose, objectives, material and methods of research……………………. 21 65

4.2 Place of research…………………………………………………………… 27 73

5. RESEARCH RESULTS…………................................................................ 34 84

5.1. Total body length, height at withers, chest area and chest width………..… 34 84

5.2. The weight deer and determination of a formula for assessing it…………. 36 89

5.3. Obtaining and processing yield of fallow deer carcass…………………..… 38 98

5.4. Variation of carcass’weight in fallow deer fur depending on

harvesting season...........................................................................................

39

102

5

5.5. Corelations between hematological parameters of fallow deer in

the studied area.............................................................................................

42

106

5.6. Humidity losses incurred by fallow deer skull………………...................... 43 110

5.7. Comparison between trophies harvested in Chişineu Criş and

Şarlota – Pişchia areas…………………………...........................................

45

116

5.8. The evolution of fallow deer trophies in the Chişineu Criş area................... 47 165

5.9. The evolution of fallow deer trophies in the Şarlota – Pişchia area …......... 49 196

5.10. The characteristics of awarded trophies harvested in Chişineu Criş area….. 49 206

5.11. The particularities and significance of each measurable element in

the case of awardable fallow deer trophies harvested in Chişineu Criş

şi Şarlota – Pişchia areas...............................................................................

50

224

5.12. Corelations between fallow deer trophy’s weight and C.I.C. scoring........... 52 231

6. CONCLUSIONS............................................................................................ 55 238

6.1. Genereal conclusions .................................................................................... 55 238

6.2. Personal contributions .................................................................................. 58 242

6.3. Recommandations for practice ..................................................................... 60 244

7. ABSTRACT……………………………………………………………...… 64 247

8. BIBLIOGRAPHY......................................................................................... 65 248

6

1. INTRODUCERE

Vânătoarea reprezintă una din cele mai vechi îndeletniciri ale omului. Omul la începutul

existenţei a vânat pentru a se apăra de animalele sălbatice, dar şi pentru a-şi asigura hrana, iar

odată cu domesticirea câinelui vânătoarea a făcut un salt evolutiv important. Pe măsură ce s-a

dezvoltat agricultura şi creşterea animalelor domestice importanţa vânătorii în viaţa omului scade

şi astfel a devenit, fie un mijloc de antrenare, fie unul de distracţie.

Fiecare vânat ocupă un anumit spaţiu fizico-geografic în care îşi duce existenţa, adică un

anumit biotop. Acesta reprezintă mediul geografic în care trăieşte un grup de plante şi animale în

conditii omogene. Astfel se pot distinge mai multe biotopuri: biotopul alpin, biotopul subalpin,

biotopul montan, biotopul submontan, biotopul de deal, biotopul câmpului, biotopul luncilor şi

deltei (Negruţiu et al. 2000).

Suprafaţa teritoriului pe care se întâlnesc condiţii specifice existentei unei anumite specii

poartă denumirea de areal (Negruţiu et al. 2000). Arealul unei specii poate fi situat într-un singur

biotop sau poate ocupa mai multe biotopuri.

Populaţia a fost definită de către STUGREN (1965, cit. de Negruţiu et al. 2000) ca fiind

„un element concret al biocenozei, alcătuit din indivizi aparţinând aceliaşi specii, purtători ai

unei funcţii specifice în ecosistem”, iar OPRESCU (1999) o defineşte ca fiind „ansamblul de

indivizi din aceeaşi specie ce trăiesc în acelaşi teritoriu şi pot să se reproducă între ei”.

Având în vedere că într-un biotop întâlnim mai multe populaţii de vânat, din care unele

autohtone, iar altele alohtone, dar şi faptul că vânătoarea cu toate că a scăzut ca importanţă în

decursul evoluţiei omului, a rămas totuşi o ocupaţie mult apreciată în zilele noastre este necesar

să se studieze, în special, speciile de vânat alohtone, deoarece acestea pot primi o importanţă

majoră în evoluţia vânătorii.

Cerbul lopătar (Dama dama dama) reprezintă o specie alohtonă pe teritoriul României,

specie care influenţează celelalte specii de cervide, căpriorul (Capreolus capreolus L.) şi cerbul

comun (Cervus elaphus L.), specii cu care intră în competiţie pentru hrană.

7

2. EVOLUŢIA ŞI RĂSPÂNDIREA CRBULUI LOPĂTAR

2.1. Încadrarea sistematică a cerbului lopătar

Cerbul lopătar european (Dama dama dama) alături de căprior (Capreolus capreolus L.),

de cerbul comun (Cervus elaphus L.), de elan (Alces alces L.), precum şi de cerbul Sika (Cervus

nippon nippon Temm.) face parte din familia Cervidae, încadrarea sistematică fiind prezentată

mai jos:

Regnul – Animalia

Subregnul – Metazoa

Încrengătura – Chordata

Subîncrengătura – Vertebrata

Supraclasa – Gnathostomata

Clasa – Mammalia

Subclasa – Theria

Infraclasa – Eutheria

Supraordin – Ungulata

Ordin – Artiodactyla

Subordin – Ruminantia

Familia – Cervidae

Subfamilia – Cervinae

(Tribul – Cervini)

Genul – Dama

Specie – Dama dama

Subspecie – Dama dama dama

(Simon 2002; Feider 1976, cit. de Şelaru 1995; Negruţiu 1983; Negruţiu et al. 2000; Huffman

2008; Nolan et al. 2005; Ueckermann & Hansen 2002)

Cerbul lopătar face parte din genul Dama, nu din genul Cervus, care include cerbul

comun (Cervus elaphus) şi cerbul Sika (Cervus nippon). Diferenţele principale dintre aceste

genuri constau în faptul că cerbii din genul Dama produc coarne „lăţite”, sunt lipsiţi de părul

lung de pe gât în perioada boncănitului şi nu prezintă canini în maxilarul superior (Nolan et al.

2005).

8

2.2. Răspândirea cerbului lopătar în Europa, în perioada glaciară Demonstrabil este doar faptul că au existat cerbi lopătari cu o dezvoltare asemănătoare

celor din ziua de azi în Pliocenul Mijlociu; pentru fosilele care datau înaintea acestei perioade nu

se poate afirma cu exactitate că provin de la cerbi lopătari (Ueckermann & Hansen 2002).

În Germania s-au găsit fosile de cerb lopătar în apropierea Berlinului, care datează din

timpul glaciaţiunii, mai exact un schelet cu trofeu care se află inclus în calcarul provenit din apa

dulce (Ueckermann & Hansen 2002).

Speciei Dama clactoniana, datând din Pleistocen, i-a fost atribuită denumirea ştiinţifică

după locul unde a fost descoperită, Clacton, Essex, Anglia (Ueckermann & Hansen 2002). Fosile

de Dama clactoniana datând din Pleistocenul Mijlociu s-au găsit şi în Franţa, în zona Arago

(Rivals et al. 2009).

În Danemarca s-au găsit multe fosile de cerb lopătar care datează din intervalul între

ultimele glaciaţiuni. Şi în alte ţări din Europa, cum ar fi Grecia şi Italia, s-au găsit fosile din

perioada glaciaţiunii, iar în afara Europei, s-au descoperit în Palestina, Liban şi Gibraltar, cele

din Palestina şi Liban fiind probabil de cerb lopătar mesopotamian (Ueckermann & Hansen

2002).

Astfel s-a demonstrat că cerbul lopătar a fost prezent pe teritoriul Europei în perioada

glaciară, iar faptul că nu s-au găsit fosile din perioada postglaciară demonstrează că acesta a

dispărut din acest teritoriu în perioada glaciară. S-a găsit un corn rupt de lopătar (Werth 1917,

cit. de Ueckermann & Hansen 2002) care s-a crezut că ar data din perioada de topire a gheţarilor,

dar până la urmă cercetătorii au susţinut că este din perioada glaciară (Ueckermann & Hansen

2002).

MASSETI şi RUSTIONI (1988, cit. de Ueckermann & Hansen 2002) văd dispariţia

cerbului lopătar după perioada glaciară ca rezultat al vânării intensive a acestuia ei susţinând că

densitatea mare de fosile găsite în unele zone ar fi rezultatul vânării intensive a lopătarului.

Totuşi această densitate de fosile poate fi şi rezultatul unor populaţii de cerbi care au prezentat

densităţi foarte mari ale efectivelor datorită concentrării cerbilor în unele locuri cu hrană

abundentă sau cu alte rechizite preferate de cerbi.

9

2.3. Răspândirea cerbului lopătar în perioada postglaciară şi actuală

Cerbul lopătar din Europa după perioada glaciară nu a apărut natural datorită migrării, ci

a fost introdus artificial de către om. Interesant este faptul că în toate cazurile de populări s-a

folosit subspecia europeană a cerbului lopătar nu cea mesopotamiană. Cu această subspecie nu s-

au făcut populări (Ueckermann & Hansen 2002).

MANOLACHE şi DISSESCU (1977) susţin că cerbul lopătar a fost introdus în Europa în

secolele II – V de către romani, într-o primă etapă în insulele Britanice şi peninsula Iberică.

Date informative despre răspândirea şi efectivele cerbului lopătar Informative data about the spread of fallow deer

Tab. 1

Ţara Efectiv Sursa Belgia 170 Ueckermann & Hansen 2002 Bulgaria 7.100 Genov 1992 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Cehia şi Slovacia 16.500 (în anul 1991) Ueckermann & Hansen 2002 Danemarca 5.000 Strandgaard 1992 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Finlanda 200 (în anul 1991) Ueckermann & Hansen 2002 Franţa 300-350 Ueckermann & Hansen 2002 Grecia 60-80 Papaevangelu 1991 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Irlanda 10.000 Mulloy 1980 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Italia 4.500 Tosso 1992 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Lituania 350 Bluzma 1992 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Marea Britanie 50.000 Cadman 1971 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Olanda 60 Van Haaften 1991 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Polonia 6.000 Prinkowski 1991 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 Portugalia 400 Cabral 1981 cit. de Ueckermann & Hansen 2002 România 5.700 Anonymus 2008 Suedia 7.500 Von Essen 1980 cit. de Ueckermann & Hansen 2002

Cu toate că cerbii lopătari au fost puţin numeroşi în Ungaria, acestă ţară a oferit recordul

mondial. În anul 1971 în zona Gyulaj s-a recoltat un cerb lopătar care în anul 1972 a fost evaluat

la 220,31 puncte C.I.C., care apoi a fost coborât de pe locul întâi din lume după ce s-a recoltat în

anul 1991 în zona Guth un cerb lopătar care în anul 1992 a fost evaluat la 233,11 puncte C.I.C.,

cerb care îşi avea originea tot în zona Gyulaj (Ueckermann & Hansen 2002). În anul 2002 tot în

zona Guth s-a recoltat un cerb lopătar care în anul 2003 a fost evaluat la 237,63 puncte C.I.C., el

reprezentând recordul mondial pentru trofeul de cerb lopătar (Buzgó 2006).

10

2.4. Evoluţia cerbului lopătar pe teritoriul României

Pe teritoriul României în Pleistocen (Diluviu) au trăit simultan cerbul uriaş (Cervus

megaceros), cerbul comun (Cervus elaphus) şi cerbul lopătar (Cervus dama), trei specii bine

definite şi cu deosebiri fundamentale, astfel că se exclude ideea că cerbul uriaş ar fi strămoşul

cerbului lopătar sau a celui comun, dar desigur toate cele trei specii au avut un ascendent comun

(Nedici 2003).

Se pare că cerbul lopătar ar fi fost introdus de către romani din Asia Mică în Panonia şi în

Dacia în primele secole, fiind crescut în ţarcuri, iar odată cu venirea năvălirilor barbarilor

(secolele IV-X), ar fi scăpat în libertate şi s-a sălbăticit (Nedici 2003).

În anul 1830 au fost colonizaţi cerbi lopătari într-o pădure cu o suprafaţă de 4.000 ha

situată de-a lungul Crişului Negru, pe teritoriul de astăzi al Ungariei, la graniţa cu România, dar

datorită existenţei lupilor s-au înmulţit anevoios şi astfel în anul 1900 pădurea şi o parte din

terenul agricol învecinat s-au îngrădit. Datorită condiţiilor prielnice pe care le-a găsit în ţarc,

vânatul s-a înmulţit atât de puternic încât a creat pagube pădurii şi astfel după cca 15 ani

(aproximativ în anul 1915) ţarcul s-a desfiinţat şi se presupune că de aici unii cerbi lopătari s-au

mutat în pădurea învecinată Socodor, situată la 9-12 km. Astfel cerbul lopătar ar fi ajuns pe

teritoriul României pe la sfârşitul Primului Război Mondial, iar după acesta pădurea actualului

Ocol Silvic Criş a fost cuprinsă în fonduri de vânătoare de protocol, astfel că cerbul lopătar a

putut creşte numeric (Cazacu 1983).

În România cele mai clare dovezi asupra existenţei cerbului lopătar sunt din anul 1904

când s-a înfiinţat parcul de vânat de la Şarlota (Judeţul Timiş), lopătarii de aici fiind aduşi din

Cehoslovacia, Austria şi Europa Centrală (Wrbitsky 1937, cit. de Cotta et al. 2001). Înfiinţarea

acestui ţarc cu o suprafaţă de 1.260 ha a început în anul 1902 şi s-a finalizat în anul 1904, în

interiorul lui suprafeţele în curs de regenerare erau protejate de gard de sârmă (Anonymus 2002).

În anul 1918 efectivul de cerb lopătar din România a numărat 500 de exemplare grupate

în nouă nuclee. Singurele populaţii care au trăit în libertate au fost cele de la Săvârşin şi Socodor,

Judeţul Arad (Geacu 2009).

În anul 2007 conform „Raportului privind starea pădurilor României în anul 2007”

efectivul de cerb lopătar din libertate a fost evaluat la 5.700 exemplare.

11

2.5. Înrudiri ale cerbului lopătar european (Dama dama dama)

Cea mai apropiată rudă a cerbului lopătar european (Dama dama dama) este cerbul

lopătar mesopotamian (Dama dama mesopotamica), care după unii autori reprezintă o specie

distinctă (Haltenroth 1959, cit. de Ueckermann & Hansen 2002), dar în listele noi ale speciilor

apare ca subspecie a lopătarului, fiind ocrotit în Persia (Ueckermann & Hansen 2002, Nolan et

al. 2005).

Afirmaţia că cerbul lopătar european este înrudit cu cel mesopotamian şi că ambii nu sunt

înrudiţi cu cerbul Sika este întărită de faptul că încrucişări între cerbul lopătar şi cel de Sika nu

sunt cunoscute după afirmaţiile lui GRAY (1954, cit. de Ueckermann & Hansen 2002).

Afirmaţia este întărită şi de faptul că şi în ţarcuri încercările de a încrucişa cerbul Sika cu cerbul

lopătar nu au avut succes deoarece cerbul lopătar nu a încercat să se împerecheze cu ciutele de

cerb de Sika, ci doar cu femelele sale (Steinbacher 1965, cit. de Ueckermann & Hansen 2002).

Aceste cercetări coincid şi cu faptul că în prezent în multe ţarcuri se ţin de mult timp captivi

cerbi lopătari şi cerbi de Sika fără ca aceştia să se încrucişeze (Ueckermann & Hansen 2002).

S-a obţinut însă o încrucişare între un cerb axis (Axis axis) şi o ciută de cerb lopătar,

hibridul a fost crescut la Grădina zoologică din Bloemfontein (Gray 1954, cit. de Ueckermann

& Hansen 2002).

Încrucişări între cerbul lopătar mesopotamian şi cel european au avut loc cu succes. În

Kronberg ca şi în München s-au obţinut hibrizi între Dama dama mesopotamica şi Dama dama

dama (Ueckermann & Hansen 2002). În grădinile zoologice din Londra s-au obţinut mai mulţi

hibrizi între masculi de cerb lopătar mesopotamian şi femele de cerb lopătar european (Gray

1954, cit. de Ueckermann & Hansen 2002). Hibrizii obţinuţi între cele două subspecii sunt fertili;

aceştia sunt mai mari decât cerbul lopătar european după corp, dar nu au coarnele atât de lăţite ca

cel european. Hibrizi între cele două subspecii au fost introduşi în fermele din Irlanda pentru a

creşte greutatea corporală a exemplarelor crescute (Nolan et al. 2005).

12

2.6. Rasele cerbului lopătar european Cum atât variabilitatea culorii, cât şi dezvoltarea trofeului se pare că au origini

genetice, se pot diferenţia la cerbul lopătar rase, în special în funcţie de culoarea blănii sau chiar

în funcţie de dezvoltarea lopeţilor (Ueckermann & Hansen 2002). Datorită faptului că în trecut

populaţiile s-au încrucişat des şi că toţi cerbii lopătari din Europa au fost introduşi de om şi astfel

fondul de gene a fost amestecat necontrolat, numeroase populaţii prezintă doar o variabilitate

mare, fără ca acestea de la caz la caz să prezinte caractere evident diferite (Ueckermann &

Hansen 2002).

Cu toate acestea în privinţa culorii şi dezvoltării lopeţii se pot diferenţia varietăţi de cerbi

lopătari. Deoarece la unii cerbi dezvoltarea lopeţii are loc diferit faţă de ceilalţi, cum ar fi în

Alsacia, în Franţa; aici cerbii lopătari dezvoltă în general lopeţi foarte înguste, care au o lăţime

aproximativ egală cu lăţimea palmei omului (Ueckermann & Hansen 2002).

În Germania se lucrează deja din 1980 la selecţia exemplarelor de cerb lopătar european

şi se poate vorbi deja despre o nouă rasă, cerbul lopătar de Neumuehle-Riswicker. În comparaţie

cu cerbul lopătar obişnuit această nouă rasă nu este atât de sperioasă şi este mai uşor de

gospodărit; în 25 de ani de creştere s-a obţinut o creştere remarcabilă în ceea ce priveşte

producţia de carne (Riemelmoser & Riemelmoser 2006).

Există patru varietăţi coloristice principale ale cerbilor lopătari, brun-castaniu, brun-

deschis, negru şi alb, iar pe lângă acestea mai există o varietate coloristică brună închisă care

deseori este considerată ca fiind de fapt varietatea neagră (Nolan et al. 2005). Faptul că există o

variaţie coloristică la această specie este o indicaţie asupra încrucişării lor în parcuri şi asupra

semidomesticirii de multe secole, mai exact asupra creşterii selective îndelungate, însă toate

varietăţile, cu excepţia celei albe, au culoarea mai deschisă pe partea interioară a membrelor şi pe

abdomen.

Pe lânga culoare, se mai deosebeşte o varietate de cerb lopătar în funcţie de lungimea

părului, adică a blănii, mai exact varietatea cu păr lung din pădurile Mortimer din Shropshire,

Anglia. Varietatea cu păr lung a fost descoperită în anul 1953 de Gerald Springthorpe care i-a dat

şi denumirea de Dama dama springthorpeii, această varietate neîntâlnindu-se în nici un alt loc

din lume (Anonymus 2008). Această varietate reprezintă coloristic forma obişnuită, dar cu o

blană lânoasă şi cu smocuri de păr ieşind afară din fiecare ureche (Nolan et al. 2005).

13

3. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR

PRIVIND CERBUL LOPĂTAR

3.1. Caracterele anatomo – morfologice ale cerbului lopătar

Cerbul lopătar este o specie de cervide ce prezintă înălţimea la greabăn de 85 – 110 cm şi

lungimea totală a capului şi a trunchiului de 130 – 160 cm (Cotta et al. 2001). UECKERMANN

şi HANSEN (2002) susţin că înălţimea la greabăn este de obicei 90 cm. Longevitatea după unii

autori este de 15-20 ani (Riemelmoser & Riemelmoser 2006), iar după alţii 20 – 25 ani (Cotta et

al. 2001).

Greutatea corporală eviscerată a cerbului lopătar variază în funcţie de capacitatea de

hrană a biotopului. Greutatea maximă a masculilor atinge 120 kg (Raesfeld 1957, cit. de Cotta et

al. 2001), media fiind de 70 kg în biotopurile favorabile şi 40 – 45 kg în cele slabe, cea a ciutelor

este de 29 – 37 kg, maxima atingând 67 kg, iar cea a viţeilor la vârsta de 8 – 9 luni este de 12 –

20 kg (Cotta et al. 2001). UECKERMANN şi HANSEN (2002) susţin că greutatea maximă a

cerbului lopătar cu viscere este de regulă cca 100 kg. Greutatea poate să scadă chiar până la 50

kg în cazul cerbilor dacă sunt crescuţi în ţarcuri, ciutele fiind mai puţin afectate de aceste variaţii

în greutate (Volosciuc 1957). Masculii pierd în medie 26 % din greutatea corporală datorită

împerecherii (McElligott et al. 2003); şi lipidele din ficatul cerbului lopătar scad puternic, dar

reversibil (Zomborszky & Husvéth 2000).

Schimbarea blănii primăvara începe la începutul lui mai durând cca 40 de zile în funcţie

de regiune, evoluţia vremii, starea de sănătate şi vârsta exemplarului; ea începe pe picioare, apoi

pe cap şi pe gât şi se termină pe corp (Riemelmoser & Riemelmoser 2006). Primăvara la ciute,

care de regulă sunt gestante, durează mai mult decât la cerbi, iar la noacine, ele nefiind gestante,

durează mai puţin decât la ciutele gestante. Cu cât un exemplar este mai bătrân cu atât el începe

să năpârlească mai târziu primăvara (Ueckermann & Hansen 2002).

Schimbarea părului toamna durează mai mult la masculi decât la femele datorită faptului

că aceştia îşi consumă rezervele de energie în perioada boncănitului, ea începe la începutul sau

mijlocul lunii septembrie la femele, dar la cerbi doar spre sfârşitul lunii septembrie

(Riemelmoser & Riemelmoser 2006). Ea durează 40 de zile la ciute şi 50 de zile la cerbi

desăvârşindu-se la sfârşitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie la cerbi şi în a doua

jumătate a lunii octombrie la ciute (Ueckermann & Hansen 2002).

14

3.2. Ecologia şi etologia cerbului lopătar

Biotopul optim îl constituie pădurile de foioase de întindere mică (500 – 100 ha) cu

poieni în interiorul lor, păduri care se intercalează cu terenurile agricole. Zone favorabile găseşte

la câmpie şi la coline cu climă dulce; terenurile cu altitudini mari şi cu climă aspră nu îi sunt

favorabile (Cotta et al. 2001).

După terminarea boncănitului se observă cârduri de ciute şi viţei şi separat de tauri, dar

acolo unde densitatea este redusă se pot întâlni şi cerbi lopătari bătrâni care trăiesc solitar (Cotta

et al. 2001). Unde densitatea masculilor este redusă ei se pot alătura cârdurilor de ciute, cârduri

care au o dezvoltare mare sub raport numeric iarna şi sunt reduse ca dimensiuni vara (Thirgood

1996). Grupurile mixte, alcătuite din ciute cu viţei şi cerbi prezintă o probablitate mai mare să se

scindeze, decât cele alcătuite dintr-un singur sex. Scindarea de regulă se face în grupe alcătuite

dintr-un singur sex (Villerette et al. 2006). Totuşi schimbarea compoziţiei cârdurilor este o

caracteristică specifică acestei specii. Ciutele gestante se îndepărtează de cârd pe la sfârşitul lunii

mai, începutul lunii iunie, şi caută locuri bine ascunse, liniştite, însorite pentru a făta (Fischer &

Schumann 2002). În primele 7-10 zile de viaţă ale viţeilor ciutele îşi petrec timpul doar cu

progenitura lor (Chapmman & Chapman 1975, cit. de Ekvall 1998).

Hrana cerbului lopătar este constituită din graminee, frunze şi lujeri de arbori şi arbuşti,

dar consumă şi ghindă, jir, castane porceşti, mere şi pere pădureţe şi nu este pretenţios în

alegerea hranei. În zone cu densităţi mari produce pagube datorită consumării lujerilor terminali

ani la rând. În ogoarele destinate hranei vânatului se recomandă cultivarea: lucernei, trifoiului

roşu, sparcetei, ovăzului, rapiţei, verzei furajere şi celei palmier şi napilor porceşti. Hrana

complementară administrată constă în: otavă, lucernă, trifoi roşu, sparcetă, toate bine uscate,

snopi de mazăre şi ovăz din care consumă doar frunzele şi tulpinile subţiri, dar şi frunzare,

inclusiv de napi porceşti (Cotta et al. 2001). El prezintă o preferinţă relativă pentru leguminoase

faţă de celelalte plante erbacee (Piasentier et al. 2007), iar în ceea ce priveşte scoarţa speciilor

forestiere prezintă preferinţă faţă de scoarţa acerineelor şi a frasinului (Riemelmoser &

Riemelmoser 2006). Hrana bogată în tanin este mai puţin consumată decât cea cu un conţinut

redus în tanin (Alm et al. 2002; Rautio et al. 2008). Aversiunea faţă de hrana bogată în tanin este

prezentă şi la viţei, aceste preferinţe sunt prezente la viţei înainte ca ei să devină rumegătoare

funcţionale şi astfel să poată beneficia de învăţătura postingestivă (Bergvall 2009).

15

3.3. Reproducerea cerbului lopătar

Vârsta maturităţii sexuale a femelelor este atinsă la un an şi cinci luni ele fătând pentru

prima dată la doi ani. Rar se întâmplă ca o ciută să rămână neîmperecheată până la vârsta de doi

ani şi cinci luni (Cotta et al. 2001). Ciclul estrogen durează în medie 22,4 zile (Asher 1985), iar

prezenţa cerbilor nu este o condiţie necesară pentru un răspuns în ceea ce priveşte ovulaţia

ciutelor, adică pentru apariţia unui estru fertil (Morrow et al. 1995). La masculi spermatocite

primare apar pentru prima dată la vârsta de şase luni şi începând cu vârsta de 16 luni se produc

spermatozoizi viabili, pubertatea fiind atinsă la vârsta de 16 luni (Chapman & Chapman 1970),

dar cu toate acestea la această vârstă ei nu participă la boncănit (Riemelmoser & Riemelmoser

2006).

Perioada de împerechere începe pe la mijlocul lunii octombrie şi ţine până la mijlocul

lunii noiembrie, ea este precedată de o perioadă de îngrăşare a cerbilor, luna august şi

septembrie. Cerbii lopătari boncănesc de regulă doar seara şi dimineaţa, iar când are loc apogeul

împerecherii, boncănitul lor poate fi auzit şi noaptea (Cotta et al. 2001).

În timpul boncănitului cerbul lopătar îşi schimbă glasul, datorită faptului că la începutul

boncănitului muşchii vocali nu sunt încălziţi, nefiind folosiţi de o perioadă mare de timp, iar la

sfârşitul lui schimbarea glasului apare datorită epuizării fizice a cerbilor cauzată de luptele din

timpul împerecherii şi consumul redus de hrană (Vannoni & McElligott 2009). Semnalele vocale

din timpul boncănitului se consideră că reprezintă o ameninţare pentru alţi cerbi. Cerbii

înconjuraţi de ciute în perioada boncănitului boncănesc mai puternic decât dacă sunt înconjuraţi

de alţi cerbi, astfel s-a concluzionat că semnalele vocale nu au ca scop principal de a atrage

ciutele, ci de a menţine ciutele care însoţesc cerbii. Imediat după copulaţie creşte intensitatea

boncănitului, ceea ce poate servi la reducerea posibilităţii de împerechere a ciutei cu alt cerb

(McElligott & Hayden 1999).

Ciutele îşi menţin capacitatea de reproducere până la o vârstă înaintată, gestaţia durând 7

½ luni. Majoritatea ciutelor fată în luna iunie şi de regulă un singur viţel, rar se înregistrează

gemeni, viţelul rămâne cu mama lui până toamna târziu, iar sporul natural reprezintă 50 – 60 %

din efectivul ciutelor (Cotta et al. 2001). Alţi autori susţin că sporul natural este de 75% din

ciutele mature la 1 aprilie (Fischer & Schumann 2002), iar în ţarcuri sporul natural este de 90 %

din ciutele adulte (Riemelmoser & Riemelmoser 2006).

16

3.4. Bolile cerbului lopătar

Perioada de împerechere coincide cu perioada de cădere a frunzelor şi retragerea

animalelor domestice de pe păşuni, fapt care face ca această specie să ridice cele mai puţine

probleme de prevenire şi combatere a bolilor (Nesterov 1984).

Tuberculoza, o altă boală de natură bacteriană specifică exemplarelor din captivitate,

este caracterizată prin leziuni pulmonare şi a ganglionilor, leziuni care se exteriorizează prin tuse

scurtă şi uscată, care apoi devine frecventă şi însoţită de expectoraţii şi scurgeri nazale de

mucozităţi, tuse care devine mai evidentă după eforturi de deplasare forţată (Nesterov 1984).

Acestă boală are o evoluţie progresivă mai accentuată la cerbii lopătari crescuţi în regimul

ţarcului decât la cei din libertate (Robinson et al. 1989 şi Clifton-Hadley & Wilesmith 1991, cit.

de Lloyd-Webb et al. 1995). Ea a fost prima dată diagnosticată la cerbul lopătar din captivitate în

Noua Zeelandă în anul 1978 (Wahlström et al. 1998).

Paratuberculoza este o boală bacteriană care afectează intestinul subţire, exemplarele

infestate slăbesc cu toate că prezintă acelaşi apetit şi în final mor datorită epuizării (Riemelmoser

& Riemelmoser 2006). Aceasta boală produce modificări macroscopice la nivelul intestinului şi

ganglionilor limfatici (Balseiro et al. 2008), iar în Europa, la cerbul lopătar din libertate, a fost

pentru prima dată semnalată în anul 1997 în Spania (Marco et al. 2002).

Fascioloza (gălbeaza mare) se caracterizează la început printr-o stare de moleşeală,

schimbul blănii se realizează mai târziu şi neuniform. Apoi exemplarul infestat slăbeşte treptat şi

apar edeme în special sub guşă şi în zona pleoapelor, dar şi în alte zone ale corpului, iar în ultima

perioadă abdomenul se balonează, flancurile devin escavate şi părul zburlit (Nesterov 1984).

Datorită acestei parazitoze, la cerbul lopătar concentraţia de cupru şi calciu din ficat este mai

mică la exemplarele infestate, iar în sânge conţinutul de calciu şi sodiu este mai mic iar cel de

glucoză şi cupru mai mare (Vengušt et al. 2003). Cu toate acestea cerbul lopătar este tolerant la

infestarea cu Fasciola hepatica, neprezentând semne clinice evidente deşi în unele ţarcuri toate

exemplarele pot fi infestate (Munro 1994, cit. de Vengušt et al. 2003).

Dicrocelioza (gălbeaza mică) este o parazitoză care nu are o acţiune prea puternică

asupra exemplarelor infestate, ea contribuie mai mult la agravarea evoluţiei altor boli (Nesterov

1984).

17

3.5. Dezvoltarea trofeului cerbului lopătar

Primul rând de coarne apare la cerbii de un an şi ele sunt reprezentate de regulă de suliţe.

Al doilea rând de coarne apare la cerbii care au doi ani, când coarnele prezintă, de regulă şi în

condiţii normale, lopeţi mici.

Cerbul lopătar matur dezvoltă prăjini vizibile care au deasupra rozetei raza ochiului, apoi

raza mijlocie şi în continuare o parte mai mult sau mai puţin lăţită denumită lopată, spinul şi doar

foarte rar apare raza de gheaţă. Partea din faţă a lopeţii este netedă, părţile posterioare şi

superioare sunt mai mult sau mai puţin scobite, astfel că pot apărea intrânduri în lopată şi

terminaţii, adică vârfuri pe marginea lopeţii. Dacă terminaţia cea mai de jos de pe partea din

spate a lopeţii este lungă şi subţire ea poartă denumirea de spin. Perlajul de întâlneşte doar pe

rozete dar prăjinile şi lopeţiile deseori prezintă muchii, striaţiuni şi excrescenţe (Ueckermann &

Hansen 2002).

Ca şi celelalte specii de cervide din România, cerbul lopătar prezintă un ciclu anual de

lepădare şi creştere a coarnelor. Cerbilor lopătari le cresc coarnele în timpul primăverii şi verii

când hrana este disponibilă şi capabilă să furnizeze elementele nutritive pentru creşterea

coarnelor.

Timpul necesar dezvoltării trofeului creşte odată cu vârsta. Pe când suliţarii leapădă

coarnele la mijlocul lunii mai, cerbii bătrâni pierd coarnele de la începutul lunii aprilie până la

mijlocul lunii mai; lepădarea coarnelor are loc cu atât mai devreme cu cât vârsta este mai mare.

Date orientative despre data lepădării coarnelor şi cea a curăţirii coarnelor în cazul cerbului lopătar Information guidance about the data of shedding and cleansing the antlers for fallow deer

Tab. 2

Vârsta (ani)

Perioada lepădării coarnelor Perioada curăţirii coarnelor

1 mijlocul lunii mai mijlocul lunii august 2 mijlocul lunii mai 3 începutul până la mijlocul lunii mai 4-5 sfârşitul lunii aprilie 6-7 mijlocul până la sfârşitul lunii aprilie 8-10 de la mijlocul lunii aprilie

sfârşitul lunii august până la începutul lunii septembrie (perioadele se suprapun)

>10 mijlocul lunii aprilie începutul lunii septembrie (date preluate din Damwild. Ansprechen und Bejagen – Fischer & Schumann 2002) (data taken from Damwild. Ansprechen und Bejagen – Fischer & Schumann 2002)

18

3.6. Tipuri comune ale formei trofeului şi lopeţii cerbului lopătar

Dacă mărimea trofeului se schimbă an de an în funcţie de înaintarea în vârsta a

exemplarului, forma trofeului rămâne aceeaşi (Fischer & Schumann 2002).

Pentru a păstra valoarea populaţiilor de cerbi lopătari este important să se recunoască

cerbii peste ani, astfel încât cerbii cunoscuţi ca fiind valoroşi să fie protejaţi şi să-şi poată

transmite genele la descendenţi. Deoarece, în general, până la vârsta de cinci – şase ani forma

lopeţii cerbului lopătar diferă semnificativ an de an, forma trofeului are un rol foarte important

pentru a putea recunoaşte cerbii lopătari ani la rând (Fischer & Schumann 2002).

Se întâlnesc mai multe forme ale trofeului de cerb lopătar care sunt prezentate succint

mai jos (Fischer & Schumann 2002).

A) Forma ideală a trofeului de cerb lopătar - are formă de „inimă” prăjinile plecând

lateral, curbat, de la cilindrii frontali, şi apoi, tot curbat, în sus; şi lopeţile sunt curbate în acest

caz, iar partea superioară, terminală, a lopeţilor este curbată spre interior.

B) Trofeul în formă de „U” - prezintă prăjinile în partea de jos, de lângă cilindrul

frontal, puternic crescute spre exterior, foarte puţin curbate, aproape orizontale şi apoi cu mers

aproape drept în sus, lopeţiile nefiind curbate. Partea superioară, terminală, a lopeţilor este mai

mult sau mai puţin îndreptată spre interior.

C) Trofeul în formă de „V” - are prăjini poziţionate evident oblic, prăjinile cresc oblic

de lângă cilindrul frontal şi sunt foarte puţin curbate sau chiar deloc curbate, iar lopata de regulă

nu este curbată.

D) Trofeul în forma de „coş” - prezintă prăjinile în partea de jos, de lângă cilindrii

frontali, puţin curbate, drepte sau oblice, iar apoi acestea se îndreaptă treptat în sus mai mult sau

mai puţin liniar, iar lopata de regulă nu este curbată.

În literatura de specialitate mai este precizată o formă a trofeului, mai rară, trofeul în

formă de „O”. La acest trofeu prăjina sub ramura ochiului şi deasupra ei este curbată, astfel

formează un cerc (Szabolcs 1968).

Odată cu vârsta de cinci - şase ani se ajunge aproape la dezvoltarea completă a lopeţii şi

forma lopeţii aproape că se menţine aceeaşi an de an (Fischer & Schumann 2002). Atfel se pot

observa următoarele forme: lopată plină (obişnuită), în formă de „scândură”, de „Karo”, de

„burtă de peşte’, „triunghiulară” sau în formă de „pană”, „spintecată” şi „franjurată”.

19

3.7. Compoziţia chimică a coarnelor cerbului lopătar

BUBENIK (1959, cit. de Ueckermann & Hansen 2002) a adus lămuriri în ceea ce

priveşte microstructura trofeului. Ca urmare a tăieturilor realizate în coarne de cerb lopătar,

autorul susţine că din exteriorul spre interiorul cornului diferă ţesuturile. Marginea exterioară

este deschisă la culoare şi este numită şi „osul fin”. Acest inel deschis la culoare este mărginit de

o zonă mai închisă la culoare, care, după BUBENIK, se numeşte os lamelar. Datorită faptului că

este o zonă în care sunt prezente vase de sânge are culoarea roşcată, lucru care dă indicii asupra

formării lui. Partea interioară a cornului este alcătuită din masă spongioasă.

Existenţa ţesutului în care are loc circulaţia sanguină în trofeu are consecinţă apariţia

sângerărilor în cazul în care au loc ruperi ale trofeului. Despre un astfel de caz vorbeşte

MÜLLER – KAEMPFER (1961, cit. de Ueckermann & Hansen 2002). Un cerb lopătar de şapte

ani împuşcat de autor a avut o rază mijlocie ruptă şi doar după două zile de la împuşcare a încetat

sângerarea din ruptură. De asemenea ROLF şi HARD (1999, cit. de Chen et al. 2009) au

descoperit sânge cu osteroblaste active şi osterocite vii în coarne de cerb lopătar, la o oră după

momentul lepădării.

Investigaţiile pentru determinarea compoziţiei chimice a cornului au arătat că la cerbul

lopătar coarnele sunt constituite din 10 % apă, 50 % cenuşă (substanţe anorganice) şi 40 %

substanţe organice. Astfel există o corelaţie perfectă cu compoziţia coarnelor la căprior şi cerb

comun pentru care RAESFELD (Raesfeld 1978; Raesfeld & Reuecke 1988) menţionează o

proporţie de substanţe anorganice de 56 % şi a celor organice de 44 %.

Pe lângă aceste elemente se mai poate determina concentraţia anumitor poluanţi în

coarne, cum ar fi de exemplu plumbul, astfel coarnele reprezintă şi indicatori ai poluării

habitatelor (Kierdorf & Kierdorf 2006).

HEIDEMANN şi KNIEF (1976, citaţi de Ueckermann & Hansen 2002) au găsit în zona

mijlocie a prăjinilor caracteristici deosebite, mai precis greutatea specifică şi compactitatea în

această zonă sunt minime. S-a concluzionat că odată cu formarea coarnelor în zona mediană se

formează o zonă preformată de rupere pentru a se proteja rănirea craniului dacă prăjina se supune

unor presiuni neobişnuite. Ruperea coarnelor cerbului lopătar în zona mediană obţine astfel o

explicaţie.

20

3.8. Evaluarea trofeului de cerb lopătar

Pentru a putea compara trofeele recoltate de-a lungul anilor s-au stabilit unele criterii

unitare de evaluare a acestora. În prezent trofeele de cerb lopătar în Romania se evaluează după

prevederile „Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr.

418/02.06.2005”; instrucţiunile de evaluare sunt aplicabile trofeelor tipice de cerb lopătar,

trofeele atipice neputând fi evaluate

Atunci când se constată doar lipsa unei singure raze, trofeul este considerat tipic, iar în

cazul când se constată lipsa a două raze, fie ambele ale ochiului, fie ambele mijlocii fie una a

ochiului şi una mijlocie trofeul este considerat atipic. Ramurile rupte nu sunt considerate lipsă,

acest caz nu este un motiv pentru a considera trofeul atipic (Şelaru 2006).

Cele mai valoroase trofee de cerb lopătar din România The most valuable fallow deer trophies in Romania

Tab.3 Nr. crt.

Vânătorul Terenul de vânătoare Anul dobândirii

Punctajul omologat

Locul şi anul omologării

1 N. Ceauşescu Socodor – Arad 1983 204,06 Brno - 1985 2 N. Ceauşescu Socodor – Arad 1969 199,48 Budapesta - 1971 3 V. Cotta Bratovoiesti – Dolj 1978 195,30 Nitra - 1980 4 M. N. Deme Ceala – Arad 2002 194,63 Bucuresti - 2003 5 N. Ceauşescu Resca – Olt 1984 194,60 Brno - 1985 6 N. Ceauşescu Socodor – Arad 1983 193,86 Brno - 1985 7 N. Ceauşescu Socodor – Arad 1983 192,87 Brno - 1985 8 N. Ceauşescu Socodor – Arad 1983 192,08 Brno - 1985 9 N. Ceauşescu Bratovoiesti – Dolj 1979 191,62 Nitra - 1980 10 N. Ceauşescu Socodor – Arad 1970 190,21 Budapesta - 1971

(date preluate din Trofee de vânat european – Şelaru 2006) (data taken from Trofee de vânat european – Şelaru 2006)

Recordul naţional al trofeului de cerb lopătar a fost recoltat în anul 1983 pe fondul de

vânătoare Socodor, fiind evaluat la 204,06 puncte C.I.C. şi a fost omologat în anul 1985 la Brno.

Şase trofee din primele 10 au fost recoltate pe fondul de vânătoare Scocodor (Tab. 3), din care

patru în anul 1983, unul în anul 1970 şi unul în anul 1961. În primele 10 trofee din România se

mai află un trofeu recoltat tot în Judeţul Arad pe fondul de vânătoare Ceala în anul 2002.

În ceea ce priveşte recordurile de trofee de cerb lopătar pe naţiuni România se află pe

locul cinci din lume în prima jumătate a celor mai bune 10 ţări. Cu toate acestea diferenţa între

primele două ţări, Ungaria, respectiv Cehia şi România este de peste 20 puncte C.I.C., 33,57 în

cazul Ungariei şi 23,21 în cazul Cehiei.

21

4. SCOPUL, OBIECTIVELE, MATERIALUL, LOCUL ŞI METODELE DE

CERCETARE

4.1. Scopul, obiectivele, materialul şi metodele de cercetare

Scopul acestei teze de doctorat este de a determina unele particularităţi

morfologice ale cerbului lopătar prezent în Câmpia de Vest, de a urmări evoluţia calitativă a

acestei specii alohtone de vânat în Câmpia de Vest şi de a permite realizarea unor corelaţii

economice între particularităţile stabilite.

În vederea îndeplinirii scopului de mai sus s-au urmărit realizarea următoarelor

obiective:

a) Determinarea unor particularităţi morfologice ale cerbului lopătar, cum ar fi: lungimea

totală a corpului, înălţimea la greabăn, perimetrul toracic şi lăţimea toracelui;

b) Determinarea greutăţii exemplarelor imediat după recoltare şi obţinerea unei formule

de apreciere a ei cu ajutorul perimetrului toracic;

c) Determinarea randamentului de obţinere al carcasei şi cel al prelucrării carcasei în

industria mezelurilor;

d) Determinarea greutăţii carcasei în blană în funcţie de perioada de recoltare;

e) Determinarea unor corelaţii între parametrii hematologici ai ciutelor de cerb lopătar

(numărul de eritrocite, cantitatea de hemoglobină, hematocritul, concentraţia medie a

hemoglobinei eritrocitare şi volumul eritrocitar mediu);

f) Studiul pierderilor de umiditate suportate de craniul cerbului lopătar şi influenţa lor

asupra modului de tarifare a trofeelor;

g) Compararea elementelor măsurabile ale trofeelor de cerb lopătar în cazul celor două

populaţii: cea din zona Şarlota – Pişchia şi din zona Chişineu Criş;

h) Evoluţia în timp a caracteristicilor măsurabile ale trofeelor, în cazul populaţiei din

zona Chişineu Criş;

i) Evoluţia în timp a caracteristicilor măsurabile ale trofeelor, în cazul populaţiei din zona

Şarlota – Pişchia;

j) Determinarea caracteristicilor trofeelor medaliabile recoltate în zona Chişineu Criş;

22

k) Determinarea particularităţilor şi a gradului de importanţă pentru fiecare element

măsurabil, în cazul trofeelor medaliabile provenite din cele două populaţii importante: cea din

zona Şarlota – Pişchia şi din zona Chişineu Criş;

l) Determinarea unei ecuaţii de corelaţie între masa trofeului şi punctajul C.I.C. pentru

fiecare populaţie studiată.

Pentru a fi indeplinite obiectivele prezentate mai sus s-a folosit următorul

material:

a) exemplare recoltate de cerb lopătar (55 exemplare)

b) exemplare recoltate de cerb lopătar (42 exemplare)

c) exemplare recoltate de cerb lopătar (42 exemplare şi 3.370 kg)

d) exemplare recoltate de cerb lopătar şi carcasele acestora (1.095 exemplare)

e) probe de sânge (7 probe)

f) cranii de cerb lopătar care au prezentat coarnele detaşate (13 cranii)

g) trofee de cerb lopătar (309 trofee)

h) trofee de cerb lopătar (236 trofee)

i) trofee de cerb lopătar (28 trofee)

j) trofee de cerb lopătar (228 trofee)

k) trofee de cerb lopătar (245 trofee)

l) trofee de cerb lopătar (550 trofee)

S-au folosit următoarele metode:

a) După recoltare exemplarelor de cerb lopătar li s-au determinat unele date biometrice,

cum ar fi: lungimea totală a corpului, înălţimea la greabăn, perimetrul toracic şi lăţimea toracelui.

Lungimea totală a corpului reprezintă distanţa măsurată de la vârful botului până la vârful

cozii, determinată cu ajutorul unei panglici din material plastic gradată.

Înălţimea la greabăn reprezintă distanţa de la pământ până la cel mai înalt punct al

greabănului. Ea s-a măsurat paralel cu corpul, cu ajutorul unei panglici din material plastic

gradată, de la locul în care piciorul face contact cu solul până la o riglă aşezată perpendicular pe

înălţimea corpului şi tangentă la cel mai înalt punct al greabănului.

Perimetrul toracic reprezintă perimetrul cavităţii toracice, măsurat imediat în urma

membrelor anterioare cu ajutorul unei panglici din material plastic gradată (Fig. 1).

23

Fig.1 Măsurarea perimetrului toracic Fig.2 Cântărirea exemplarelor de cerb lopătar Measuring thoracic perimeter Weighing specimens of fallow deer

(original) (original)

Lăţimea toracelui reprezintă lăţimea maximă a cavităţii toracice, măsurată cu ajutorul

unei panglici din material plastic gradată, ca distanţa între nivelul solului, exemplarele fiind

aşezate lateral pe sol, şi o riglă paralelă cu solul, tangentă în punctul toracelui cel mai îndepărtat

faţă de suprafaţa solului.

b) Greutatea cerbului lopătar este reprezentată de greutatea exemplarelor determinată

imediat după recoltare, înainte de a se îndepărta organele sau extremităţile membrelor,

determinată prin cântărire cu ajutorul unui cântar verificat metrologic (Fig. 2).

Pentru exemplarele cântărite s-a calculat greutatea prin formula lui Crevat şi apoi s-a

determinat o nouă formulă de barimetrie pentru aprecierea greutăţii în cazul populaţiei de cerb

lopătar din zona Chişineu Criş, în funcţie de perimetrul toracic.

Formula lui Crevat.

G = 80 x C3

G – greutatea vie

C – perimetrul toracic

c) După recoltarea exemplarelor de cerb lopătar li s-a făcut o incizie la gât prin care s-a

secţionat traheea şi esofagul şi o secţiune circulară în jurul anusului care l-a eliberat din

aderenţele naturale. La masculi înainte de efectuarea acestei operaţii s-a îndepărtat organele

genitale. Apoi s-a făcut o incizie de la bazin până la stern prin care s-a pătruns în cavitatea

abdominală, s-a secţionat diafragma în jurul bordajului costal şi s-au extras esofagul, traheea,

pulmonii şi cordul împreună, iar apoi s-a extras ficatul, stomacul şi intestinele împreună cu

organele genitale la femele, în aderenţă naturală. După aceea s-a îndepărtat capul de la prima

24

vertebră şi extremităţile picioarelor, cele anterioare de la articulaţia genunchiului, iar cele

posterioare de la articulaţia tibio-tarsiană. Astfel s-a obţinut carcasa în blană. Acesteia i s-a

determinat apoi greutatea prin cântărire cu ajutorul unui cântar verificat metrologic. În cazul

exemplarelor cărora li s-a determinat atât greutatea totală cât şi greutatea carcasei s-a calculat

randamentul de obţinere al carcasei.

S-a mai urmărit randamentul obţinut la prelucrarea carcasei în blană în vederea obţinerii

mezelurilor, comparativ între cerbul comun şi cel lopătar, dar şi proporţia de participare a blănii

în cadrul carcasei. Astfel s-au considerat drept deşeuri blana, oasele, grăsimea şi carnea care

datorită recoltării prin împuşcare nu poate fi folosită în industria mezelurilor. Deoarece acest

ultim tip de deşeu poate fi îndepărtat prin împuşcarea exemplarelor în cap, lucru realizat în

ţarcurile de vânătoare destinate obţinerii cărnii de vânat, s-a tratat diferenţiat randamentul

prelucrării carcasei de cerb lopătar. La obţinerea randamentului efectiv se consideră că acest

deşeu este neutilizabil, iar la obţinerea randamentului ideal se consideră că acest deşeu este

utilizabil.

d) Pentru exemplarele de cerb lopătar recoltate în zona Chişineu Criş, mai multe perioade

de vânătoare s-a determinat greutatea carcasei în blană cu ajutorul unui cântar verificat

metrologic şi s-a determinat greutatea medie pe sexe şi categorii de vârstă (cerbi, ciute şi viţei),

urmărindu-se evoluţia ei.

e) Probele de sânge au fost prelevate direct din inimă de la femele clinic sănătoase cu

vârsta cuprinsă între unu şi doi ani, în vacutainere cu anticoagulant (EDTA K3). Examenul

hematologic a constat în determinarea numărului de eritrocite (E), a hemoglobinei (Hb),

hematocritului (Ht) şi a indicilor eritrocitari (volumul eritrocitar mediu - VEM, concentraţia

medie a hemoglobinei eritrocitare - CHEM). Determinările hematologice s-au efectuat cu

ajutorul analizorului semiautomat Vett-Screen. S-a urmărit dacă între cantitatea de hemoglobină

şi numărul de eritrocite, hematocritul şi concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare şi dacă

între numărul de eritrocite şi indicii eritrocitari există corelaţii semnificative.

f) Cranii de cerbi lopătari cu vârsta cuprinsă între unu şi patru ani, după ce li s-au

îndepărtat coarnele şi o parte din cilindrii frontali (Fig. 38) prin secţionarea lor la baza cilindrilor

frontali s-au ţinut în apă o perioadă de 48 de ore pentru ca osul să îşi umple porii cu apă,

procedeu care are loc şi în cazul fierberii trofeului. După acest interval craniile au fost lăsate

pentru a se zvânta şi imediat după zvântare s-au cântărit, iar apoi s-au cântărit periodic la un

25

interval de trei ore în prima zi, zilnic timp de o săptămână şi apoi săptămânal, timp de şase

săptămâni. De asemenea craniile au fost cântărite şi înainte de a fi introduse în apă. S-a urmărit

variaţia greutăţii lor pe parcursul acestei perioade de şase săptămâni, datorată pierderii apei.

g) Trofeelor de cerb lopătar li s-au determinat elementele măsurabile cu ajutorul unei

rulete metrice, excepţie făcând masa care s-a determinat prin cântărire cu ajutorul unui cântar

verificat metrologic. Lungimea prăjinii s-a măsurat pe curbura exterioară a prăjinii şi lopeţii,

începând de la baza rozetei, până la cea mai îndepărtată concavitate din vârful lopeţii, urmărindu-

se măsurarea lungimii maxime a acesteia. Lungimea ramurii ochiului s-a măsurat începând de la

partea frontală a rozetei, pe curbura exterioară a ramurii, până la vârful acesteia. Lungimea

lopeţii s-a măsurat pe curbura exterioară, din punctul în care circumferinţa prăjinii este cu un cm

mai mare decât circumferinţa superioară a prăjinii, până la concavitatea cea mai adâncă din

vârful lopeţii. Lăţimii lopeţii s-a măsurat în locul cel mai lat al lopeţii de jur-împrejurul acesteia

(pe ambele feţe), după care valoarea obţinută s-a împărţit la doi. Circumferinţa rozetei s-a

măsurat fără a apăsa ruleta în eventualele scobituri sau întreruperi ale acesteia. Circumferinţa

prăjinii, cea inferioară (situată între ramura ochiului şi ramura mijlocie) şi superioară (situată

între ramura mijlocie şi lopată) s-a măsoară în punctele unde prezintă dimensiunile cele mai

mici. Masa s-a determinat prin cântărire după o perioadă de 24 de ore din momentul curăţirii

trofeului. După determinarea acestor elemente trofeele au fost evaluate, determinându-se

punctajul C.I.C. Trofee recoltate în perioada 2001-2010 în cele două zone studiate, zona Şarlota

– Pişchia şi zona Chişineu Criş, s-au grupat pe categorii de punctaj astfel încât să se obţină loturi

omogene şi reprezentative pentru cele două populaţii şi apoi s-au studiat diferenţele existente la

nivelul elementelor măsurabile.

h) În cazul trofeelor recoltate în zona Chişineu Criş la studiul evoluţiei s-a avut în vedere,

pe cât posibil, ca perioada de timp scursă între recoltări să fie îndeajuns de mare încât trofeele

comparate să aparţină unor generaţii diferite şi în acelaşi timp loturile realizate să fie omogene şi

reprezentative pentru populaţie, studiindu-se evoluţia elementelor măsurabile. Cu toate acestea s-

a realizat un lot reprezentat de trofee recoltate în perioada 2006-2008, cu toate că nu aparţine

unei generaţii diferite comparativ cu perioada 2008-2010, datorită faptului că în perioada 2004 -

2007 în acestă zonă iarna s-a administrat hrană complementară ce a conţinut premixuri.

i) În cazul trofeelor recoltate în zona Şarlota – Pişchia la studiul evoluţiei s-a avut în

vedere, pe cât posibil, ca perioada de timp scursă între recoltări să fie îndeajuns de mare încât

26

trofeele comparate să aparţină unor generaţii diferite şi în acelaşi timp loturile realizate să fie

omogene şi reprezentative pentru populaţii, studiindu-se evoluţia elementelor măsurabile.

j) În cazul trofeelor medaliabile recoltate în zona Chişineu Criş s-au studiat diferenţele

existente în cazul elementelor măsurabile aferente categoriilor medaliabile, dar şi diferenţele

existente între gradul lor de participare în cadrul punctajului total.

k) În cazul trofeelor medaliabile recoltate în cele două zone, după gruparea lor în loturi

omogene şi reprezentative pentru populaţie s-a determinat existenţa unor diferenţe între cornul

stâng şi cel drept. Comparativ, între cele două populaţii s-a determinat gradul de importanţă al

fiecărui element măsurabil în determinarea punctajului C.I.C.

l) Pentru fiecare zonă, trofee recoltate în perioada 2001-2010 şi evaluate au fost grupate

separat pe categorii de punctaj, la intervale de 10 sau 20 puncte C.I.C., astfel încât să se obţină

loturi statistice, iar pentru acestea s-a determinat atât punctajul mediu cât şi masa medie. Apoi s-

a determinat dacă există o corelaţie statistică semnificativă între aceste două elemente şi s-a ales

ecuaţia care cuantifică cel mai bine variaţia punctajului în funcţie de masa trofeului.

Pentru prelucrarea şi analiza statistică a datelor s-au folosit programele EZ Anova şi

Microsoft Office Excel 2003.

27

4.2. Locul cercetărilor

Câmpia de Vest la început a avut denumirea de Câmpia Tisei, apoi de Câmpia Tisei de

Est şi doar în jurul anului 1970 a apărut denumirea de Câmpia de Vest. În partea de sud, de vest

şi de nord limita ei este dată de graniţa României cu Uniunea Serbia şi Muntenegru, Ungaria şi

Ucraina, iar la est de Dealurile de Vest, însă ea pătrunde adânc în lungul principalelor râuri care

străbat dealurile. Trecerea de la Câmpia de Vest la Dealurile de Vest aproape totdeauna are loc

gradual, astfel că limita între cele două unităţi de relief a rămas până azi într-o ambiguitate.

Câmpia este alcătuită din două trepte, cea joasă de cca 100 m altitudine, câmpii de divagare

tabulare joase şi cele situate pe mlaştinile desecate, şi cea înaltă 100 – 170 m, o succesiune de

glacisuri ce se îmbină cu terasele situate de-o parte şi de alta a râurilor ce intră în câmpia de dune

(Pop 2005).

În vestul României cerbul lopătar prezintă două populaţii semnificative, una care

habitează în zona Chişineu Criş şi una în zona Şarlota – Pişchia (Fig. 3), prima fiind situată în

Câmpia Crişurilor, iar cea de-a doua la interferenţa dintre Câmpia Banatului şi dealurile

Banatului.

A. Zona Chişineu Criş

a) Geomorfologie

Zona se află în Câmpia Crişurilor care reprezintă treapta cea mai de jos a Câmpiei de

Vest.

Această zonă se caracterizează printr-o energie de relief foarte redusă. Altitudinea

terenului variază între 87 şi 100 m, iar cea a pădurii între 89 şi 97 m, cu variaţii foarte mici în

cadrul unei unităţi amenajistice, depăşind rar un m. Se diferenţiază oarecum microforme de

relief, lunca joasă, câmpia joasă, depresiunea şi japselele, iar insular există microdepresiuni.

Aceste forme de relief şi-au pus amprenta asupra genezei solurilor, staţiunilor şi vegetaţiei.

b) Hidrologie

Zona este străbătută de râul Crişul Negru, cu afluenţii Teuz şi Sarteş şi de Crişul Alb cu

meandrul Crişul Mort, dar reţeaua hidrografică este completată de o vastă reţea de canale de

28

hidroamelioraţii. Încă de la începutul secolului XIX s-au realizat lucrări de regularizare şi

îndiguire a principalelor râuri ce străbat zona care au continuat până în perioada comunistă, doar

Sarteşul şi Crişul Mort nu sunt îndiguite. Astfel, zona este scoasă de sub influenţa apelor de

inundaţii şi este relativ desecată, doar în anii ploioşi apele stagnante sunt adevărate calamităţi.

Scurgerea medie multianuală este sub 30 mm.

Regimul hidrologic se caracterizează prin viituri pluvio-nivale în timpul iernii şi prin ape

mari primăvara. Râurile au o adâncime care nu ajunge la nivelul apelor freatice şi astfel în anii

puţin ploioşi Sarteşul şi Teuzul seacă. Datorită căderii mici de pantă pe care o prezintă Teuzul

până la vărsarea în Crişul Negru, în cazul creşterii cotelor apei Crişului Negru peste nivelul critic

apare fenomenul de „remu” pe cursul Teuzului.

Fig.3 Localizarea celor două zone studiate (1- Zona Chişineu Criş; 2 - Zona Şarlota - Pişchia)

Location of the two study areas (1- Chişineu Criş area; 2 - Şarlota – Pişchia area) (după www.liis.ro)

29

c) Climatologie

Zona este caracterizată printr-o climă specifică silvostepei, caracterizată prin ierni

moderate şi veri călduroase; iarna predomină activitatea ciclonică şi invaziile de aer umed şi

relativ călduros. Indicele De Martonne are valoarea anuală de 28.

Regimul eolian în această zonă se caracterizează prin predominarea perioadelor de

calm. Vânturile cele mai frecvente sunt cele dinspre nord, ele prezintă o frecvenţă de 12,2 % şi o

viteză medie de 3,0 grade Beaufort. Acest regim este foarte favorabil atât vegetaţiei cât şi faunei.

Regimul termic

Primele zile cu îngheţ apar în jurul datei de 20 octombrie, iar ultimele zile cu îngheţ apar

în jurul datei de 17 aprilie, astfel rezultă o durată medie a zilelor fără îngheţ de 186 zile.

Temperatura medie minimă se înregistrează în luna ianuarie (-1,1 º C), iar cea maximă în luna

iulie (21,4 º C), amplitudinea fiind de 22,5º C.

Regimul pluviometric

Numărul mediu al zilelor cu cer senin este de 116 zile, al zilelor cu cer acoperit este de

cca 52, iar restul zilelor prezintă cer variabil. Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă este de

31,4 zile. Media anuală a precipitaţiilor este de 577 mm/an, maximul înregistrându-se vara, în

luna iunie, lună când au loc ploi torenţiale, care de obicei sunt urmate de perioade de secetă.

d) Solurile

Productivitatea vegetaţiei forestiere din această zonă depinde şi de favorabilitatea

condiţiilor pedologice. Dacă există fenomenul de înmlăştinare asociat cu cel de salinizare,

depinde de măsura în care acesta permite substanţe fiziologic active. Solul aferent vegetaţiei

e) Vegetaţia

Vegetaţia forestieră este alcătuită din 37 % stejar (Quercus robur), 23 % frasin (Fraxinus

excelsior), 14 % cer (Quercus cerris), 13 % salcâm (Robinia pseudacacia), 7 % diverse specii

tari, 3 % diverse specii moi şi 3 % jugastru (Acer campestre). Principalele tipuri de pădure sunt

reprezentate de şleauri, de stejărete şi stejăreto-şleauri (98,3 %). În cadru vegetaţiei forestiere

predomină arboretele din clasa a doua şi a treia de vârstă (33,9 %, respectiv 33,5 %).

30

Speciile erbacee sunt reprezentate de Festuca sulcata, Festuca valesiaca, Festuca

pseudovina, Stipa joannis, Cynodon dactylon, Poa bulbosa, Poa pratenssi, Rubus sp.. Bălţile şi

mlaştinile sunt acoperite cu Agrostis sp., Typha sp. şi mai rar cu Juncus sp., iar zonele

sărăturoase cu Aster tripolium, Artemisia pontica şi Lolium gmelini.

În zona dintre digul de protecţie şi malul cursului de apă se găsesc specii de sălcii (Salix

sp.), plopi (Populus sp.) şi amorfă (Amorpha fruticosa).

Zona studiată cuprinde o suprafaţă de 54.299 ha, din care suprafaţa cu pădure utilizată de

vânat este de 2.693,0 ha, iar suprafaţa medie a unităţii amenajistice este de 3,3 ha. Faţă de

această suprafaţă a pădurii au mai fost preluate 206 ha de teren degradat, suprafaţă care s-a

îngrădit şi, fie s-a împădurit, fie este în curs de împădurire. Zona mai dispune de terenuri

destinate hranei vânatului cu o suprafaţă de 177,9 ha şi de linii parcelare, care constituie pajişti

naturale pentru vânat, cu o suprafaţă de 52,2 ha.

* Datele sunt preluate din Amenajamentul Ocolului Silvic Criş.

Deoarece vegetaţia arborescentă, arbustivă şi erbacee din pădure nu a putut satisface

necesarul de hrană al vânatului s-au înfiinţat culturi agricole destinate hranei vânatului (Tab. 12).

De asemenea în perioada de iarnă în sezoanele de vânătoare 2004 - 2005, 2005 - 2006 şi 2006 -

2007 pe lângă hrana complementară administrată vânatului conform normelor în vigoare s-au

administrat în uruieli premixuri „Trofeea-mix Vitafort” în cantitate totală de 475 kg (Fig. 41).

Acest premix conţine 18,52 % calciu, 8,05 % fosfor, 1,77 % sodiu, 1,21 magneziu, dar şi

vitaminele A, D3, E, zinc, fier, mangan, cupru, iod, seleniu şi cobalt.

Culturi agricole destinate hranei vânatului Crops intended for game

Tab.4 Cultura -ha- Sezonul

Luc

ernă

Tri

foi

Mei

Ovă

z

Grâ

u şi

trit

ical

e

Sor

g

Bor

ceag

Por

umb

Iarbă

de s

udan

Mei

cu

poru

mb

Ghi

zdei

Mazăr

e

Rap

iţă

fura

jeră

Pla

nte

fura

jere

Tot

al

2000-2001 4,0 3,0 5,0 6,0 1,0 4,0 9,0 8,0 4,5 1,5 1,0 0,0 0,0 0,2 47,2 2001-2002 5,2 8,5 10,0 5,5 0,0 1,7 23,6 11,0 10,3 0,0 1,3 0,0 10,2 3,6 90,9 2002-2003 16,1 6,5 5,6 26,5 13,1 6,5 16,7 5,7 7,9 0,0 4,3 2,0 1,0 15,0 126,9 2003-2004 10,8 7,5 9,6 0,0 16,7 5,2 14,0 0,0 16,9 0,0 2,5 0,0 0,0 4,3 87,5 2004-2005 18,6 1,5 4,7 0,0 21,0 4,0 16,6 0,0 0,0 0,0 4,1 2,4 0,0 6,6 79,5 2005-2006 17,1 0,0 5,1 8,3 24,3 0,0 18,4 2,0 0,0 0,0 4,1 3,0 0,0 4,0 86,3 2006-2007 15,8 3,0 1,6 7,3 0,0 0,0 18,4 0,0 0,0 5,5 0,0 0,0 0,0 0,0 51,6 2007-2008 17,0 4,0 2,4 8,2 0,0 0,0 49,1 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 80,7 2008-2009 18,8 4,0 3,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 9,4 0,0 0,0 0,0 0,0 35,2 2009-2010 5,5 0,0 0,0 3,7 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 9,2

31

B. Zona Şarlota - Pişchia

a) Geomorfologie

Zona se află la interferenţa dintre Câmpia Banatului şi a Dealurilor Banatului.

Această zonă este situată în regiunea dealurilor de tip banato – crişan şi a Câmpiei de

Vest cu câmpii aluviale de luncă, energia de relief variind între 10 – 25 m pentru 1.000 m în zona

de câmpie şi 100 – 150 m pentru 1.000 m în zona de dealuri. Dealurile sunt prelungi,

piemontane, monoclinale sau slab cutate, cu o altitudine de 200 – 300 m, fragmentate de văi largi

cu terase. Câmpiile sunt piemontane joase, aluvio-proluviale, uşor înclinate şi cu fragmentare în

general moderată, cu văi divergente şi terase evantai, care dispar treptat în aval, sau de tipul

luncilor, caracterizate prin importante acumulări de aluviuni, prin văi puţin adânci, albii părăsite

şi terase îngropate.

În zona dealurilor eroziunea este slabă sau moderată, dominând de-a lungul văilor, iar în

zona de câmpie este practic inexistentă, excepţie făcând zona din lungul apelor, unde malurile

sunt abrupte şi procesul erozional este activ.

b) Hidrologie

Zona se află în bazinul principal al Râului Bega, acest râu primeşte ca afluent Beresgăul.

Afluenţi Valea Lungă, Valea Nadăşului, Valea Potoc, Valea Honoş, Valea Şumanda şi Valea

Cavaş străbat zona forestieră şi se varsă în Beresgău. Scurgerea media multianuală este de 0 –

200 mm.

Toate aceste văi se caracterizează prin debit foarte variabil, producând inundaţii în zona

luncilor şi câmpiei, datorită ploilor torenţiale sau de lungă durată, iar în perioadele secetoase

seacă în cea mai mare parte, mai ales în amonte. În lunci, unde văile formează meandre

numeroase, albiile sunt adânci, apa se menţine sub formă de bălţi şi este impură.

c) Climatologie

Zona este caracterizată printr-o climă de la suficient la relativ umedă cu precipitaţii mai

bogate decât în zona silvostepă şi cu indicele De Martonne de peste 30.

Regimul eolian în această zonă prezintă o manifestare moderată. Vânturile cele

mai frecvente sunt cele dinspre sud şi sud-est care prezintă o frecvenţă de 18 % şi o viteză între 4

şi 7 m/sec., dar nu afectează într-un mod major vegetaţia forestieră.

32

Regimul termic

Primele zile cu îngheţ apar în jurul datei de 6 octombrie, iar ultimele zile cu îngheţ apar

în jurul datei de 23 aprilie, astfel rezultă o durată medie a zilelor fără îngheţ de 166 zile.

Temperatura medie minimă se înregistrează în luna ianuarie (-0,5º C), iar cea maximă în luna

iulie şi august (21,0 º C), amplitudinea fiind de 21,5º C.

Regimul pluviometric

Numărul mediu dintr-un an al zilelor cu cer senin este de 120 zile, al zilelor cu cer

acoperit este de cca 107, iar restul zilelor prezintă cer variabil. Numărul mediu al zilelor cu strat

de zăpadă este de 37,5 zile. Media anuală a precipitaţiilor este de 697,5 mm/an, maximul

înregistrându-se vara, în luna iunie.

d) Solurile

Productivitatea vegetaţiei forestiere din această zonă depinde şi de favorabilitatea

condiţiilor pedologice, de modul în care arborii îşi pot dezvolta lateral şi în profunzime

rădăcinile în sol şi de măsura în care acesta asigură substanţe fiziologic active. Solul aferent

vegetaţiei forestiere este reprezentat în principal de luvosol (82,6 %).

e) Vegetaţia

Vegetaţia forestieră este alcătuită din 41 % cer (Quercus cerris), 18 % gârniţă (Quercus

frainetto), 16 % salcâm (Robinia pseudacacia), 7 % stejar (Quercus robur), 4 % tei (Tilia sp.), 4

% divese specii tari, 3 % frasin (Fraxinus excelsior), 3 % carpen (Carpinus betulus), 2 % gorun

(Quercus petraea) şi 2 % jugastru (Acer campestre). Principalele tipuri de pădure sunt

reprezentate de cerete, cereto-şleauri şi gârniţeto-şleauri (86,4 %). În cadru vegetaţiei forestiere

cu toate că predomină arboretele din clasa a treia şi a patra de vârstă (21,4 %, respectiv 21,0 %)

există o distribuţie relativ uniformă a arboretului pe clase de vârstă.

Speciile erbacee sunt reprezentate de Festuca sulcata, Festuca pseudovina, Stipa joannis,

Agrostis tenuis, Botriochloa ischaemum. Pe văi se găsesc specii de sălcii (Salix sp.) şi plopi

(Populus sp.) (Pop 2005).

Zona studiată cuprinde o suprafaţă de 52.907 ha, din care suprafaţa cu pădure este de

8.248,8 ha, iar suprafaţa medie a unităţii amenajistice este de 7,4 ha. Zona mai dispune de

terenuri destinate hranei vânatului cu o suprafaţă de 331,5 ha, de linii parcelare, de înaltă

33

tensiune şi de apărare împotriva incendiilor de pădure care constituie pajişti naturale pentru

vânat, ele având o suprafaţă de 51,1 ha.

* Datele sunt preluate din Amenajamentul Ocolului Silvic Timişoara, cu excepţia paragrafelor unde există

referire la autor.

Deoarece vegetaţia arborescentă, arbustivă şi erbacee din pădure nu au putut satisface

necesarul de hrană al vânatului s-au înfiinţat culturi agricole destinate hranei vânatului (Tab. 18).

Culturi agricole destinate hranei vânatului

Crops intended for game Tab.5

Cultura -ha- Sezonul L

ucer

nă

Tri

foi

Ovă

z

Iarbă

Bor

ceag

Por

umb

Ghi

zdei

Mei

TO

TA

L

2000-2001 10,1 1,3 4,7 14,5 3,0 3,0 0,0 7,0 43,6 2001-2002 12,6 1,3 4,0 14,0 10,7 3,0 1,5 4,0 51,1 2002-2003 9,0 3,0 9,0 33,0 0,0 0,0 1,5 0,0 55,5 2003-2004 13,4 6,0 7,5 27,5 3,0 0,0 1,5 0,0 58,9 2004-2005 13,0 6,0 12,0 27,5 3,0 0,0 0,0 0,0 61,5 2005-2006 6,0 6,0 22,0 27,5 0,0 0,0 0,0 0,0 61,5 2006-2007 9,0 0,0 27,0 32,5 0,0 0,0 0,0 0,0 68,5 2007-2008 9,0 0,0 19,0 25,5 0,0 0,0 0,0 0,0 53,5 2008-2009 9,0 0,0 20,0 25,5 0,0 0,0 0,0 0,0 54,5 2009-2010 7,0 0,0 2,0 13,5 0,0 0,0 0,0 0,0 22,5

34

5. REZULTATUL CERCETĂRILOR

5.1. Lungimea totală a corpului, înălţimea la greabăn,

perimetrul toracic şi lăţimea toracelui

Exemplarelor recoltate li s-au determinat unele caracteristici biometrice, cum ar fi:

lungimea totală a corpului, înălţimea la greabăn, perimetrul toracic şi lăţimea toracelui.

Lungimea totală a corpului în cazul cerbului lopătar Total body length in fallow deer

Tab. 6 Valoarea factorului p Categoria

Media

aritmetică

Numărul de probe

Intervalul de încredere pentru o probabilitate

de transgresiune de 5 %

Abaterea standard

Coeficientul de variaţie

% Cerbi Ciute Viţei

Cerbi 170,90 21 170,90 ± 5,23 11,49 6,72 ------ 0,0001 0,0001 Ciute 147,26 19 147,26 ± 3,39 7,03 5,30 0,0001 ------ 0,0001 Viţei 126,07 15 126,07 ± 3,68 6,65 5,83 0,0001 0,0001 ------

Înălţimea la greabăn în cazul cerbului lopătar

Height at withers for fallow deer Tab. 7

Valoarea factorului p Categoria

Media aritmetică

Numărul de probe



Abaterea standard




Perimetrul toracic în cazul cerbului lopătar Thoracic perimeter for fallow deer


Media

aritmetică

Numărul de probe



Abaterea standard




35

Lăţimea toracelui în cazul cerbului lopătar Chest width for fallow deer


Media

aritmetică

Numărul de probe



Abaterea standard




Diferenţele între valorile medii ale lungimii totale, înălţimii la greabăn, perimetrului

toracic şi lăţimii lăţimii toracelui determinate pentru cerbi lopătari, ciute de cerb lopătar şi viţei

de cerb lopătar sunt foarte semnificative.

Media lungimii totale a cerbului lopătar este maximă în cazul cerbilor, în cazul ciutelor

este mai mică, iar în cazul viţeilor este cea mai mică. Media lungimii totale a ciutelor reprezintă

87 % din cea a cerbilor, iar cea a viţeilor doar 75 % din cea a cerbilor (Tab. 6). Doar lungimea

ciutelor se încadrează în intervalul de 130 – 160 cm (Negruţiu et al. 2000), cea a cerbilor fiind

mai mare decât limita superioară a intervalului, iar cea a viţeilor, mai mică decât limita inferioară

a acestuia, ceea ce permite identificarea sigură a viţeilor.

Media înălţimii la greabăn a cerbului lopătar este maximă în cazul cerbilor, în cazul

ciutelor este mai mică, iar în cazul viţeilor este cea mai mică. Media înălţimii la greabăn a

ciutelor reprezintă 83 % din cea a cerbilor, iar cea a viţeilor doar 74 % din cea a cerbilor (Tab.

7). Doar înălţimea la greabăn a cerbilor se încadrează în intervalul de 85 – 110 cm (Cotta et al.

2001; Negruţiu et al. 2000), cea a ciutelor şi viţeilor fiind mai mică decât limita inferioară a

intervalului.

Media perimetrului toracic al cerbului lopătar este maximă în cazul cerbilor, în cazul

ciutelor este mai mică, iar în cazul viţeilor este cea mai mică. Media perimetrului toracic al

ciutelor reprezintă 82 % din media în cazul cerbilor, iar cea a viţeilor doar 68 % din cea a

cerbilor (Tab. 8).

Media lăţimii toracelui cerbului lopătar este maximă în cazul cerbilor, în cazul ciutelor

este mai mică, iar în cazul viţeilor este cea mai mică. Media lăţimii toracelui ciutelor reprezintă

71 % din cea a cerbilor, iar cea a viţeilor doar 58 % din cea a cerbilor (Tab. 9).

36

5.2. Greutatea cerbului lopătar şi determinarea unei formule de apreciere a ei

Greutatea exemplarelor recoltate de cerb lopătar s-a determinat prin cântărire înainte de a

se îndepărta organele sau extremităţile membrelor şi prin formula lui Crevat. S-a determinat o

nouă formulă de barimetrie în funcţie de perimetrul toracic pentru aprecierea greutăţii în cazul

populaţiei de cerb lopătar din zona Chişineu Criş.

Greutatea ciutelor de cerb lopătar determinată prin cântărire şi formule de aproximare The weight of fallow does determined through weighting and approximation formulas

Tab. 10 Greutatea cântarită sau obţinută prin

ecuaţia:

Media aritmetică

Numărul de probe

Intervalul de încredere pentru o

probabilitate de transgresiune de 5 %

Abaterea standard

Coeficientul de variaţie %

Valoarea factorului p faţă de greutatea cântărită

Cântărită 44,73 11 44,73 ± 3,32 4,94 11,04 ------ Crevat 54,51 11 54,51 ± 10,31 15,35 28,16 0,0579 Y = 1,5 · X - 80 50,77 11 50,77 ± 8,54 13,58 26,75 0,1806 Y = 1,5 · X - 81 49,77 11 49,77 ± 8,54 13,58 27,29 0,2605 Y = 1,5 · X - 82 48,77 11 48,77 ± 8,54 13,58 27,84 0,3642 Y = 1,5 · X - 83 47,77 11 47,77 ± 8,54 13,58 28,43 0,4926 Y = 1,5 · X - 84 46,77 11 46,77 ± 8,54 13,58 29,04 0,6438 Y = 1,5 · X - 85 45,77 11 45,77 ± 8,54 13,58 29,67 0,8128 Y = 1,5 · X - 86 44,77 11 44,77 ± 8,54 13,58 30,33 0,9918 Y = 1,5 · X - 87 43,77 11 43,77 ± 8,54 13,58 31,03 0,8288 Y = 1,5 · X - 88 42,77 11 42,77 ± 8,54 13,58 31,75 0,6586

Y = 10000

6 2XX ••

43,35 11 43,35 ± 6,55 10,41 24,01 0,6951

Y – greutatea (kg) X – perimetrul toracic (cm)

Greutatea viţeilor de cerb lopătar determinată prin cântărire şi formule de aproximare The weight of fallow deer fawns determined through weighting and approximation formulas


ecuaţia:

Media aritmetică

Numărul de probe



Abaterea standard



Cântărită 27,10 10 27,10 ± 3,45 1,85 6,83 ------ Crevat 31,21 10 31,21 ± 5,89 8,24 26,40 0,1411 Y = 1,5 · X - 80 28,90 10 28,90 ± 6,07 9,14 31,63 0,5494 Y = 1,5 · X - 81 27,90 10 27,90 ± 6,07 9,14 32,76 0,7893 Y = 1,5 · X - 82 26,90 10 26,90 ± 6,07 9,14 33,98 0,9467 Y = 1,5 · X - 83 25,90 10 25,90 ± 6,07 9,14 35,29 0,6890 Y = 1,5 · X - 84 24,90 10 24,90 ± 6,07 9,14 36,71 0,4655

Y = 10000

6 2XX ••

27,28 10 27,28 ± 3,94 5,94 21,77 0,9281

37


Greutatea cerbilor lopătari determinată prin cântărire şi formule de aproximare The weight of fallow bucks determined through weighting and approximation formulas


ecuaţia:

Media aritmetică

Numărul de probe



Abaterea standard



Cântărită 85,90 21 85,90 ± 3,45 7,58 8,82 ------ Crevat 97,71 21 97,71 ± 7,73 16,99 17,39 0,0059 Y = 1,5 · X - 72 87,79 21 87,79 ± 4,29 9,72 11,07 0,4882 Y = 1,5 · X - 73 86,79 21 86,79 ± 4,29 9,72 11,20 0,7449 Y = 1,5 · X - 74 85,79 21 85,79 ± 4,29 9,72 11,33 0,9649 Y = 1,5 · X - 75 84,79 21 84,79 ± 4,29 9,72 11,46 0,6795 Y = 1,5 · X - 76 83,79 21 83,79 ± 4,29 9,72 11,60 0,4353 Y = 1,5 · X - 77 82,79 21 82,79 ± 4,29 9,72 11,74 0,2529 Y = 1,5 · X - 78 81,79 21 81,79 ± 4,29 9,72 11,88 0,1334 Y = 1,5 · X - 79 80,79 21 80,79 ± 4,29 9,72 12,03 0,0641 Y = 1,5 · X - 80 79,79 21 79,79 ± 4,29 9,72 12,18 0,0238 Y = 1,5 · X - 81 78,79 21 78,79 ± 4,29 9,72 12,34 0,0115 Y = 1,5 · X - 82 77,79 21 77,79 ± 4,29 9,72 12,50 0,0044 Y = 1,5 · X - 83 76,79 21 76,79 ± 4,29 9,72 12,66 0,0016 Y = 1,5 · X - 84 75,79 21 77,79 ± 4,29 9,72 12,82 0,0005

Y = 10000

6 2XX ••

70,72 21 70,72 ± 4,56 10,33 14,61 0,0001


Greutatea medie a cerbilor lopătari determinată prin cântărire imediat după recoltare este

aproape dublă faţă de cea a ciutelor şi triplă faţă de cea a viţeilor. Greutatea medie a cerbilor

lopătari determinată cu formula lui Crevat este aproape dublă faţă de cea a ciutelor şi triplă faţă

de cea a viţeilor, şi acestea determinate tot cu formula lui Crevat.

Cu cât greutatea exemplarelor de cerb lopătar creşte cu atât apare o diferenţă mai mare

între greutatea determinată prin cântărire imediat după recoltare şi cea calculată cu formula lui

Crevat, astfel în cazul viţeilor şi ciutelor diferenţa între cele două greutăţi este nesemnificativă

(Tab. 10 şi Tab. 11), iar în cazul cerbilor ea este distinct semnificativă (Tab. 12).

În cazul cerbilor lopătari ecuaţia care cuantifică cel mai bine relaţia dintre perimetrul

toracic şi greutatea vie este „Y = 1,5 · X - 74”, iar diferenţa dintre media greutăţii determinate

prin cântărire şi cea determinată cu ajutorul acestei formule este de 0,11 kg. Corelarea celor două

38

elemente prin funcţia putere, „Y = 10000

6 2XX ••

”, nu este indicată deoarece diferenţa dintre

media greutăţii determinate prin cântărire şi cea determinată cu ajutorul este foarte semnificativă

(Tab. 12).

În cazul ciutelor de cerb lopătar ecuaţia care cuantifică cel mai bine relaţia dintre

perimetrul toracic şi greutatea vie este „Y = 10000

6 2XX ••

”, iar diferenta dintre media greutăţii

determinate prin cântărire şi cea determinată cu ajutorul acestei formule este de 1,38 kg. În cazul

ecuaţiilor polinomiale care cuantifică această relaţie coeficientul de variaţie este de peste 25 %,

fapt care recomandă ca acest tip de ecuaţie să nu fie utilizat în practică (Tab. 10).

În cazul viţeilor de cerb lopătar ecuaţia care cuantifică cel mai bine relaţia dintre

perimetrul toracic şi greutatea vie este „Y = 10000

6 2XX ••

”, iar diferenţa dintre media greutăţii

determinate prin cântărire şi cea determinată cu ajutorul acestei formule este de 0,18 kg. În cazul

ecuaţiilor polinomiale care cuantifică această relaţie coeficientul de variaţie este de peste 30 %,

fapt care recomandă ca acest tip de ecuaţie să nu fie utilizat în practică (Tab. 11).

5.3. Randamentul de obţinere şi de prelucrare al carcasei de cerb lopătar

Pentru evaluarea riguroasă a cerbului lopătar din punct de vedere economic se urmăreşte

determinarea randamentului de obţinere a carcasei în blană pentru cerbi, ciute şi viţei. De

asemenea se urmăreşte comparativ cu cerbul comun randamentul de prelucrare al carcasei în

industria mezelurilor.

Randamentul de obţinere al carcasei în blană de cerb lopătar Yield of obtaining the carcase in fur for fallow deer

Tab.13 Valoarea factorului p Categoria

Media

aritmetică

Numărul de probe



Abaterea standard




39

Diferenţa între randamentul de obţinere al carcasei în blană este foarte semnificativă între

randamentul determinat pentru cerbi şi cel determinat pentru ciute şi viţei, iar între cel determinat

pentru ciute şi cel determinat pentru viţei diferenţa este nesemnificativă.

Randamentul de obţinere al carcasei în blană este mai mare cu cât exemplarele de cerb

lopătar sunt mai masive, în cazul cerbilor el are valoarea cea mai mare, iar în cazul viţeilor

valoarea cea mai mică (Tab. 13).

Procentul de participare al blănii în cadrul carcasei obţinut în acest studiu este mai mic la

cerbul comun, care are o greutate mai mare, decât cerbul lopătar, fapt ce ne duce la concluzia că

acest procent scade odată cu creşterea greutăţii, adică la concluzia că un corp cu cât este mai

masiv prezintă o pierdere de energie termică pe unitatea de masă a corpului viu, mai mică.

S-a obţinut un randamentul de prelucrare al carcasei mai mare în cazul cerbului comun

decât în cel al cerbului lopătar, ceea ce ne duce la concluzia că acesta creşte odată cu creşterea

greutăţii corporale.

S-a obţinut o scădere a randamentului datorită recoltării vânatului prin împuşcare este de

7 % în cazul cerbului lopătar. Datorită acestui procent destul de mare se recomandă ca metoda de

vânare în cazul ciutelor şi viţeilor de cerb lopătar să fie cea la pândă în cadrul căreia vânatul să se

împuşte doar în cap.

Procentul blănii în cadrul carcasei de cerb lopătar este în medie de 10,75 %. Procentul

carcasei fără blană este cuprins între 54 % şi 61,5 %, mai mare decât cel obţinut în Germania în

ţarcurile destinate producerii cărnii de vânat (Riemelmoser & Riemelmoser 2006). Acest procent

este mai mare deoarece în libertate exemplarele se sacrifică la vârste mai înaintate decât în

ţarcuri, iar procentul de obţinere al carcasei creşte odată cu masivitatea exemplarelor, deci

implicit cu vârsta. Randamentul în cazul cerbilor este egal cu cel obţinut de VOLPELLI şi colab.

(2002) în cazul cerbilor hrăniţi suplimentar cu concentrate, randamentul fiind de 61,5 %.

5.4. Variaţia greutăţii carcasei în blană de cerb lopătar in funcţie de perioada de recoltare

Mai multe perioade de vânătoare s-a urmărit greutatea carcasei în blană a cerbilor

lopătari, ciutelor şi viţeilor pentru a se observa dacă hrana complementară administrată

(premixurile) influenţează semnificativ greutatea exemplarelor.

40

Greutatea medie a carcasei cerbilor lopătari în funcţie de perioada de recoltare Average weight of fallow bucks carcase depending on harvesting season

Tab.14 Valoarea factorului p

Perioada de vânătoare

Med

ia a

ritm

etică

Număr

ul d

e pr

obe Intervalul de

încredere pentru o probabilitate de transgresiune de

5 %

Aba

tere

a st

anda

rd

Coe

fici

entu

l de

vari

aţie

%

2004

-200

5

2005

-200

6

2006

-200

7

2007

-200

8

2008

-200

9

2004-2005 64,35 46 64,35 ± 3,21 10,76 16,72 ------ 0,0002 0,0001 0,0005 0,0001

2005-2006 57,61 54 57,61 ± 1,64 5,98 10,38 0,0002 ------ 0,2278 0,5368 0,3736

2006-2007 56,07 46 56,07 ± 2,01 6,75 12,04 0,0001 0,2278 ------ 0,6634 0,7722

2007-2008 56,74 35 56,74 ± 2,46 7,12 12,55 0,0005 0,5368 0,6634 ------ 0,8626

2008-2009 56,47 55 56,47 ± 1,96 7,25 12,84 0,0001 0,3736 0,7722 0,8626 ------

2004-2009 58,23 236 58,23 ± 1,06 8,23 14,13 ------ ------ ------ ------ ------

Diferenţe foarte semnificative apar între media greutăţii carcasei pentru perioada de

vânătoare 2004-2005 şi restul perioadelor de vânătoare, iar diferenţele între mediile celorlalte

perioade de vânătoare sunt nesemnificative.

Greutatea medie a carcasei ciutelor de cerb lopătar în funcţie de perioada de recoltare Average weight of fallow does carcase depending on harvesting season



Med

ia a

ritm

etică

Număr

ul d

e pr

obe Intervalul de


5 %

Aba

tere

a st

anda

rd

Coe

fici

entu

l de

vari

aţie

%

2004

-200

5

2005

-200

6

2006

-200

7

2007

-200

8

2008

-200

9 2004-2005 28,12 136 28,12 ± 0,78 4,59 16,32 ------ 0,9319 0,6639 0,1783 0,9431

2005-2006 28,18 119 28,18 ± 0,91 5,02 17,81 0,9319 ------ 0,6328 0,1977 0,9060

2006-2007 27,86 91 27,86 ± 0,93 4,48 16,08 0,6639 0,6328 ------ 0,3110 0,8272

2007-2008 26,88 33 26,88 ± 1,91 5,38 20,01 0,1783 0,1977 0,3110 ------ 0,3519

2008-2009 28,06 33 28,06 ± 1,72 4,84 17,25 0,9431 0,9060 0,8272 0,3519 ------

2004-2009 27,98 412 27,98 ± 0,46 4,77 17,05 ------ ------ ------ ------ ------

Diferenţele între greutăţile medii ale carcasei ciutelor de cerb lopătar determinate în

funcţie de perioadele de vânătoare sunt nesemnificative pentru toate valoriile determinate. Cu

toate acestea în sezonul de vânătoare 2007-2008 se observă o uşoară scădere a greutăţii medii,

dar care este nesemnificativă.

41

Greutatea medie a carcasei viţeilor de cerb lopătar în funcţie de perioada de recoltare Average weight of fallow deer fawns carcase depending on harvesting season



Med

ia a

ritm

etică

Număr

ul d

e pr

obe Intervalul de


5 %

Aba

tere

a st

anda

rd

Coe

fici

entu

l de

vari

aţie

%

2004

-200

5

2005

-200

6

2006

-200

7

2007

-200

8

2008

-200

9

2004-2005 15,47 133 15,47 ± 0,41 2,39 15,45 ------ 0,8533 0,2996 0,6425 0,2349

2005-2006 15,42 124 15,42 ± 0,41 2,31 14,98 0,8533 ------ 0,2254 0,5421 0,2912

2006-2007 15,81 85 15,81 ± 0,49 2,27 14,36 0,2996 0,2254 ------ 0,7120 0,0446

2007-2008 15,66 47 15,66 ± 0,67 2,26 14,43 0,6425 0,5421 0,7120 ------ 0,1587

2008-2009 15,03 58 15,03 ± 0,59 2,23 14,84 0,2349 0,2912 0,0446 0,1587 ------

2004-2009 15,49 447 15,49 ± 0,22 2,31 14,91 ------ ------ ------ ------ ------

Între media greutăţii carcasei viţeilor de cerb lopătar a perioadei de vânătoare 2006-2007

şi cea a perioadei 2008-2009 există o diferenţă semnificativă, în rest diferenţele între medii sunt

nesemnificative.

În cazul cerbilor lopătari diferenţele, în ceea ce priveşte greutatea carcasei (Tab. 14), apar

datorită faptului că în sezonul de vânătoare 2004-2005, 65 % din cerbi au fost recoltaţi în

perioada 15 septembrie – 15 octombrie, perioadă când cerbii au greutate mare şi doar 35 % în

restul perioadei legale de vânătoare, pe când în celelalte sezoane de vânătoare în perioada 15

septembrie – 15 octombrie s-au recoltat maxim un 40 % din cerbi, majoritatea recoltându-se

după data de 15 octombrie, când greutatea cerbilor este mai mică. S-a arătat, că greutatea

masculilor scade puternic în luna octombrie şi prima jumătate a lunii noiembrie, iar apoi

scăderea este mai puţin accentuată (Măcinic et al. 2010).

La scăderea greutăţii carcasei ciutelor de cerb lopătar în sezonul de vânătoare 2007-2008

un factor ar putea fi considerat hrana (Tab. 15). În sezoanele 2004-2005, 2005-2006 şi 2006-

2007 în perioada de iarnă s-a administrat hrană concentrată în care s-au amestecat şi premixuri

(în total 475 kg), în cantităţi suficiente, iar apoi s-a renunţat brusc la această hrană cu premixuri,

precum şi faptul că au lipsit borceagurile de toamnă şi culturile de toamnă.

Scăderea greutăţii viţeilor apare în sezonul de vânătoare 2008-2009 (Tab. 15), sezonul

următor după scăderea greutăţii ciutelor 2007-2008, adică viţeii care au apărut în urma

împerecherii ce a avut loc în toamna anului 2007. Această scădere a greutăţii apare la prima

generaţie de viţei apăruţi după trei sezoane consecutive în care hrănirea iarna s-a făcut şi cu

premixuri înglobate în uruieli, dar se suprapune şi peste un sezon de vânătoare în care culturile

42

pentru hrana vânatului au fost reduse atât ca suprafaţă, doar 35,2 ha, când în celelalte sezoane

suprafaţa lor era de aproximativ 80 ha, cât şi ca diversitate, fiind alcătuite din lucernă şi trifoi 65

%, iar restul culturilor fiind reprezentate de mei şi porumb; lipsesc borceagurile, cel de primăvară

şi cel de toamnă, dar şi celelalte culturi de toamnă.

5.5. Corelaţii între parametrii hematologici ai cerbului lopătar din zona studiată

S-a urmărit determinarea unor corelatii statistice între cantitatea de hemoglobină şi

numărul de eritrocite, hematocritul şi concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare şi existenţa

unor corelaţii între numărul de eritrocite şi indicii eritrocitari.

Ecuaţiile de corelaţie între cantitatea de hemoglobină şi numărul de eritrocite Equations of correlation between the amount of hemoglobin and number of erythrocytes

Tab.17

Ecuaţia determinată Numărul de determinări R2

Y = 0,8605 · X - 3,847 7 0,4560 Y = 13,061 · Ln(X) - 26,30 7 0,4659 Y = - 1,762 · X 2 + 53,816 · X - 401,20 7 0,7602 Y = 0,1591 · X 1,4918 7 0,4797 Y = 2,0674 · e 0,0983 · X 7 0,4696

Y – numărul de eritrocite (E - mil/mm3) X – cantitatea de hemoglobină (Hb - g/dl)

Având în vedere ecuaţiile şi valorile abaterii medii pătratice (Tab. 17) se poate afirma că

există o corelaţie statistică semnificativă (R2>0,754) între cantitatea de hemoglobină existentă în

sângele ciutelor de cerb lopătar şi numărul de eritrocite, cuantificată printr-o relaţie polinomială

de gradul doi.

Ecuaţiile de corelaţie între cantitatea de hemoglobină şi hematocrit Equations of correlation between the amount of hemoglobin and hematocrit

Tab.18

Ecuaţia determinată Numărul de determinări R2

Y = 4,2146 · X - 18,174 7 0,2796 Y = 64,464 · Ln(X) - 129,49 7 0,2901 Y = - 14,193 · X 2 + 452,39 · X - 3381,10 7 0,8367 Y = 0,7476 · X 1,512 7 0,3200 Y = 10,158 · e 0,099 · X 7 0,3091

Y – hematocritul (Ht - %)

43

X – cantitatea de hemoglobină (Hb - g/dl)

Având în vedere ecuaţiile şi valorile abaterii medii pătratice (Tab. 18) se poate afirma că

există o corelaţie statistică semnificativă (R2>0,754) între cantitatea de hemoglobină existentă în

sângele de ciutelor de cerb lopătar şi hematocritul, cuantificată printr-o relaţie polinomială de

gradul doi.

S-a obţinut o corelaţie statistică semnificativă între cantitatea de hemoglobină existentă

în sângele ciutelor de cerb lopătar şi numărul de eritrocite şi hematocritul (Tab. 17 şi Tab. 18),

însă între cantitatea de hemoglobină şi concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare nu s-a

obţinut o corelaţie semnificativă. Între numărul de eritrocite din sângele ciutelor de cerb lopătar

şi volumul eritrocitar mediu şi concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare nu s-a obţinut o

corelaţie statistică semnificativă.

S-a arătat (Moţ et al. 2008) că valorile proteinemiei şi valoarea ALT din sângele ciutelor

de cerb lopătar, provenite din zona studiată, sunt mai mari decât cele obţinute pentru cerbii

lopătari continentali şi cei insulari; albuminemia nu înregistrează diferenţe semnificative, iar

activitatea enzimei AST este mai scăzută.

De asemenea s-a arătat (Măcinic et al. 2008) că valorile privind numărul de eritrocite şi

concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare în sângele ciutelor de cerb lopătar, provenite din

zona studiată, sunt mai mici decât cele existente în literatura de specialitate, valorile

hemoglobinei, hematocritului şi leucograma (număr leucocite, formula leucocitară) nu prezintă

diferenţe semnificative, iar calcemia prezintă valori mai mari.

5.6. Pierderile de umiditate suportate de craniul cerbului lopătar

După preparare masa trofeelor scade treptat o perioadă de timp datorită evaporării apei

din oasele craniului, astfel este influenţat în principal elementul în funcţie de care se stabileşte

preţul de vânzare al trofeului, dar şi punctajul C.I.C.

44

300

325

350

375

400

0 ore 3 ore 6 ore 9 ore 12 ore 15 ore 18 ore 21 ore 24 ore

Gre

uta

te (

gra

me)

250

275

300

325

350

375

400

0 ore 24 ore 48 ore 72 ore 96 ore 120

ore

144

ore

168

ore

Gre

uta

te (

gra

me)

Fig. 4 Dinamica masei medii pentru craniul Fig. 5 Dinamica masei medii pentru craniul de cerb lopătar, în primele 24 de ore de la de cerb lopătar, în primele 168 de ore de la momentul uscării momentul Dynamics of average mass of fallow skulls Dynamics of average mass of fallow skulls in the first 24 hours from the moment of drying in the first 168 hours from the moment of drying (original) (original)

312.23307.85 309.92

380.69

310.38

300.85

250

270

290

310

330

350

370

390

Initial 0 sapt 1 sapt 2 sapt 4 sapt 6 sapt

Masa (

gra

me)

Fig. 6 Graficul stabilităţii masei medii a craniului de cerb lopătar în timp

Graphical representation of the stability in time of fallow buck skulls average mass (original)

Masa craniilor de cerb lopătar scade pe tot parcursul perioadei de 24 de ore, perioadă care

se scurge din momentul punerii craniilor la uscare în aerul liber (Fig. 4).

Luând în considerare o perioadă de 168 ore din momentul punerii craniilor de cerb

lopătar la uscare în aerul liber se observă că masa scade până la 120 de ore, la 144 de ore creşte

datorită umidităţii atmosferice ridicate, perioada dintre cele două determinări fiind caracterizată

de precipitaţii atmosferice, iar apoi scade din nou (Fig. 5).

45

Luând în considerare o perioadă de şase săptămâni din momentul punerii craniilor de

cerb lopătar la uscare în aerul atmosferic se observă că masa oscilează, diferenţele dintre masele

craniului „uscat” fiind nesemnificative (Fig. 6).

Se conchide că osul preia umiditate din atmosferă, doar astfel se pot explica fluctuaţiile

de masă ale craniului, masă care scade sub masa pe care au avut-o craniile în momentul începerii

experimentului.

Masa este un parametru variabil în timp care intră direct în calculul punctajului C.I.C. al

trofeelor, în cadrul elementelor măsurabile. Diferenţa apărută între masa determinată la 24 ore

din momentul punerii craniului la uscare şi minima determinată în această perioadă (şase

săptămâni) este în medie 43 g, masă căreia îi corespunde un punctaj calculat de 0,09 puncte

C.I.C., diferenţa maximă fiind de 54 g, respectiv 0,11 puncte C.I.C. Această diferenţă reprezintă

în medie 8,7 % din categoria de încadrare a trofeului pentru determinarea valorii de plată

aferentă lui, corespunzându-i o diferenţă de punctaj de 0,9 % din intervalul de 10 puncte C.I.C.

corespunzător unei categorii medaliabile (de bronz sau argint).

În perioada studiată fluctuaţiile înregistrate datorită umidităţii aerului atmosferic sunt în

medie de 13 g, maxima fiind de 19 g, greutăţi cărora, le corespund o variaţie de punctaj de 0,03

puncte C.I.C., respectiv 0,04 puncte C.I.C..

Conform „Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale numărul

418/02.06.2005 pentru aprobarea metodologiei de evaluare a trofeelor de vânat, în conformitate

cu metodologia Consiliului Internaţional de Vânătoare şi Protecţie a Vânatului”, la adaosuri se ia

în considerare masa, care este împărţită în clase de 250 grame, iar datorită scăderii greutăţii în

timp este posibil ca la evaluarea definitivă aceste adaosuri să scadă.

5.7. Compararea trofeelor recoltate în zonele Chişineu Criş şi Şarlota - Pişchia

După recoltarea şi evaluarea trofeelor, s-au realizat loturi omogene şi reprezentative

pentru cele două populaţii de cerb lopătar prin gruparea lor pe categorii de punctaj, urmărindu-se

diferenţele existente la nivelul elementelor măsurabile.

În cazul populaţiei de cerb lopătar din zona Şarlota – Pişchia, între trofeele apaţinând

categoriei de punctaj 150-160 puncte C.I.C. şi categoriei 160-180 puncte C.I.C. s-au obţinut

46

diferenţe distinct semnificative în cazul circumferinţei superioare medii a prăjinilor şi foarte

semnificative în cazul lungimii medii a lopeţilor şi a masei medii a trofeului. În cazul celorlalte

elemente măsurabile ale trofeului: lungimea medie a prăjinilor, lungimea medie a ramurii

ochiului, lăţimea medie a lopeţilor, circumferinţa medie a rozetelor şi circumferinţa inferioară

medie a prăjinilor, precum şi a raportului mediu între lăţimea şi lungimea lopeţilor diferenţele

sunt nesemnificative. Toate acestea ne duc la concluzia că trofeele ce aparţin celor două categorii

de punctaj sunt asemănătoare, astfel că nu există o diferenţă tranşantă în ceea ce priveşte toate

elementele măsurabile între trofeele medaliabile şi cele imediat următoare lor, mai precis la

concluzia că această populaţie este o populaţie puţin valoroasă.

În cazul populaţiei de cerb lopătar din zona Chişineu Criş între trofeele apaţinând

categoriei de punctaj 150-160 puncte C.I.C. şi categoriei 160-180 puncte C.I.C. s-au obţinut

diferenţe distinct semnificative în cazul lungimii medii a ramurii ochiului, în cazul celorlalte

elemente măsurabile ale trofeului diferenţele sunt foarte semnificative, iar diferenţa în cazul

raportului mediu între lăţimea şi lungimea lopeţilor diferenţa este nesemnificativă. Toate acestea

ne duc la concluzia că populaţia din zona Chişineu Criş este o populaţie valoroasă, foarte bine

structurată, obţinută în urma unei selecţii îndelungate.

La aceeaşi categorie de punctaj s-a observat că între cele două populaţii diferenţe cel

puţin semnificative apar în ceea ce priveşte lungimea medie a prăjinilor, lăţimea medie a

lopeţilor şi masei trofeului, precum şi a raportului mediu între lăţimea şi lungimea lopeţilor, atât

în cazul trofeelor aparţinând categoriei de punctaj 150-160 puncte C.I.C. cât şi categoriei 160-

180 puncte C.I.C., iar în cazul lungimii medii a ramurii ochiului şi lungimii medii a lopeţilor

diferenţele sunt nesemnificative. Circumferinţele medii, atât cea a rozetelor cât şi cele ale

prăjinilor, nu prezintă aceleaşi diferenţe în cadrul categoriilor de punctaj studiate, aceste

diferenţe sunt de altă natură la categoria de punctaj 150-160 puncte C.I.C. faţă de categoria 160-

180 puncte C.I.C. De asemenea diferenţele între procentul de participare al lungimii prăjinilor,

lăţimii lopeţilor şi masei trofeului în cazul categoriei de punctaj 160-180 puncte C.I.C. sunt cel

puţin semnificative pentru cele două populaţii. Toate acestea ne duc la concluzia că în cazul

aceleaşi categorii de punctaj trofeele recoltate în zona Şarlota – Pişchia sunt caracterizate de

prăjini mai lungi faţă de cele recoltate în zona Chişineu Criş, de lopeţi mai înguste şi de mase

mai mici, celelalte elemente măsurabile neputând caracteriza populaţia în întregime.

47

5.8. Evoluţia în timp a trofeelor de cerb lopătar din zona Chişineu Criş

Realizarea vânătorii comerciale poate duce la scăderea calitativă a populaţiei de vânat,

fapt pentru care s-a avut în vedere evoluţia elementelor măsurabile în cazul trofeelor valoroase.

Trofeele de cerb lopătar recoltate în zona Chişineu Criş în perioada 1992-2010 Fallow deer trophies harvested in Chişineu Criş area in 1992-2010 period

Tab.19 Bucăţi (buc) Procente (%) Sezonul de

vânătoare Total Medaliabile Aur Argint Bronz Medaliabile Aur Argint Bronz 1992-1993 206 111 34 36 41 53,9 16,5 17,5 19,9 1993-1994 106 24 2 7 15 22,6 1,9 6,6 14,2 1994-1995 45 5 0 2 3 11,1 0,0 4,4 6,7 1995-1996 20 4 0 2 2 20,0 0,0 10,0 10,0 1996-1997 10 4 0 0 4 40,0 0,0 0,0 40,0 1997-1998 20 6 0 1 5 30,0 0,0 5,0 25,0 1998-1999 26 14 1 6 7 53,8 3,8 23,1 26,9 1999-2000 37 23 7 6 10 62,2 18,9 16,2 27,0 2000-2001 50 29 4 8 17 58,0 8,0 16,0 34,0 2001-2002 48 31 4 13 14 64,6 8,3 27,1 29,2 2002-2003 50 32 7 13 12 64,0 14,0 26,0 24,0 2003-2004 52 22 0 9 13 42,3 0,0 17,3 25,0 2004-2005 46 26 1 10 15 56,5 2,2 21,7 32,6 2005-2006 54 28 3 12 13 51,9 5,6 22,2 24,1 2006-2007 46 26 4 10 12 56,5 8,7 21,7 26,1 2007-2008 35 28 7 8 13 80,0 20,0 22,9 37,1 2008-2009 58 28 5 11 12 48,3 8,6 19,0 20,7 2009-2010 49 22 6 8 8 44,9 12,2 16,3 16,3

Trofeele medaliabile de cerb lopătar recoltate în perioada 1992-2010 aparţin în principal

categoriei de bronz, 216 de exemplare care reprezintă 47 % din trofeele medaliabile, apoi de

argint, 162 de exemplare, 35 % şi ultimele sunt cele de aur, 85 exemplare, 18 % (Tab. 19). În

ultimele cinci sezoane de vânătoare din acestă periodă s-au recoltat în medie cinci trofee de cerb

lopătar medaliabile cu aur pe sezonul de vânătoare, iar ponderea trofeelor medaliabile recoltate

în ultimele 10 sezoane de vânătoare studiate este mai mare de 40 % din totalul trofeelor recoltate,

ponderea medie fiind de 55,7 %.

Datorită practicării vânătorii comerciale, în special în zona Chişineu Criş, după sezonul

de vânătoare 1992-1993 procentul mediu al trofeelor de cerb lopătar medaliabile recoltate în

următoarele cinci sezoane de vânătoare este de 21,4 %, fapt ce ne demonstrează faptul că acest

tip de vânătoare poate duce la distrugerea calitativă a populaţiilor. În ultimele două sezoane se

observă o scădere a acestei ponderi sub 50 %, datorată în principal faptului că s-a renunţat brusc

48

la hrana cu premixuri, precum şi faptul că au lipsit borceagurile de toamnă şi culturile de toamnă.

În sezonul de vânătoare 2003-2004 scăderea ponderii sub 50 % a avut loc datorită temperaturilor

scăzute din timpul iernii şi stratului gros şi persistent de zăpadă, înregistrându-se spre sfârşitul

iernii o mortalitate de 48 de exemplare de cerb lopătar.

S-a observat că cele mai multe diferenţe apărute între trofeele recoltate în perioada 1972-

1973 şi restul perioadelor apar la categoria de punctaj 150-165 puncte C.I.C., ceea ce ne

demonstrează că datorită selecţiei şi totodată datorită realizării unei vânători comerciale, în cazul

căreia tariful se stabileşte în funcţie de masa trofeului şi nu în funcţie de punctaj, s-au schimbat

caracteristicile acestor trofee. Astfel în ultimul deceniu în acestă categorie de punctaj sunt

cuprinse trofee care prezintă lungimea prăjinilor şi ramura ochiului semnificativ mai mari faţă de

trofeele recoltate în perioada 1972-1973, dar lăţimea lopetilor, circumferinţa inferioară şi

superioară, masa şi raportul între lăţimea şi lungimea lopeţilor semnificativ mai mici. Astfel s-au

promovat trofeele cu prăjini lungi care de regulă prezintă lopeţi lungi, dar înguste, trofee care

prezintă mase mai mari şi nu s-a ţinut cont de raportul între lăţimea şi lungimea lopeţilor.

Distribuirea de premixuri în perioada de iarnă dublată de existenţa culturilor de toamnă

determină creşterea semnificativă a ramurii ochiului în cazul trofeelor de vârf datorită faptului că

imediat după lepădarea coarnelor exemplarele au prezentat suficiente rezerve pentru creşterea

cornului. Ramura ochiului se conturează prima, înainte de conturarea ramurii mijlocii sau a

lopeţii, ceea ce ne duce la concluzia că exemplarele care prezintă această ramură de dimensiuni

mari nu sunt slăbite datorită iernii şi nu folosesc substanţele pentru refacerea corpului. După

două ierni în care s-a admninistrat premixuri în hrana complementară şi au existat culturi de

toamnă procentul trofeelor medaliabile obţinute a crescut considerabil, pentru perioada 2006-

2008 fiind de 66,67 %, acest procent scăzând în perioada 2008-2010 la 46,73 %, datorită lipsei

acestei hrăni.

Între perioada 2001-2003 şi perioada 2008-2010 apar diferenţe în cadrul categoriei de

punctaj 150-165 puncte C.I.C., datorită promovării trofeelor care prezintă prăjini şi lopeţi

semnificativ mai lungi, dar semnificativ mai înguste, datorită modului de tarifare al trofeului, în

funcţie de masa trofeului.

Modul de tarifare al trofeului în funcţie de masa sa a avut un efect negativ asupra

populaţiei, astfel că raportul mediu între lăţimea şi lungimea lopeţilor a scăzut.

49

5.9. Evoluţia în timp a trofeelor de cerb lopătar din zona Şarlota - Pişchia

Realizarea selecţiei artificiale are drept scop creşterea calitativă a populaţiei de vânat, din

acest motiv s-a avut în vedere evoluţia elementelor măsurabile în cazul trofeelor valoroase.

Trofeele de cerb lopătar recoltate în zona Şarlota - Pişchia în perioada 2002-2010 Fallow deer trophies harvested in Şarlota - Pişchia area in 2002-2010 period

Tab.20 Bucăţi (buc) Procente (%) Sezonul de

vânătoare Total Medaliabile Aur Argint Bronz Medaliabile Aur Argint Bronz 2002-2003 15 1 0 1 0 6,7 0,0 6,7 0,0 2003-2004 24 1 0 0 1 4,2 0,0 0,0 4,2 2004-2005 19 1 0 0 1 5,3 0,0 0,0 5,3 2005-2006 45 3 0 1 2 6,7 0,0 2,2 4,4 2006-2007 22 0 0 0 0 0,0 0,0 0,0 0,0 2007-2008 47 7 0 3 4 14,9 0,0 6,4 8,5 2008-2009 43 3 0 1 2 7,0 0,0 2,3 4,7 2009-2010 33 3 0 0 3 9,1 0,0 0,0 9,1

Singura caracteristică a trofeelor ce aparţin categoriei 140-160 puncte C.I.C. care a suferit

diferenţe semnificative este lungimea medie a lopeţilor, ea a crescut pe parcursul perioadei

studiate. Se observă că în perioada 2002-2010 nu s-a recoltat nici un exemplar care să prezinte

un trofeu de aur, ponderea medie a trofeelor medaliabile recoltate în această perioadă fiind de

doar 7,66 % din totalul trofeelor recoltate, iar în perioada 2008-2010 această pondere este de

7,89 % (Tab. 20). Din cadrul acestor trofee medaliabile recoltate pe parcursul a opt sezoane de

vânătoare doar 31,6 % sunt medaliabile cu argint, restul fiind medaliabile cu bronz. Toate

acestea ne duc la concluzia că se realizează o selecţie riguroasă, selecţie realizată într-o populaţie

puţin valoroasă, care nu poate deveni valoroasă doar cu ajutorul selecţiei realizate, ea necesitând

colonizări cu genitori valoroşi.

5.10. Caracteristicile trofeelor medaliabile recoltate în zona Chişineu Criş

Elementele măsurabile ale trofeului cresc foarte semnificativ odată cu creşterea

punctajului C.I.C., cu excepţia ramurii ochiului a cărei creştere este nesemnificativă. Raportul

mediu între lăţimea şi lungimea lopeţii scade, dar acestă scădere este nesemnificativă.

50

Prin compararea datelor obţinute pentru trofeele medaliabile recoltate în zona Chişineu

Criş cu tabelul determinat de MEHLITZ şi SIEFKE (cit. de Fischer & Schumann 2002) pentru

cerbii lopătari din Germania, s-a observat că în cazul cerbilor medaliabili din zona Chişineu Criş

lungimea prăjinilor corespunde cerbilor cu vârsta cuprinsă între patru şi opt ani. Circumferinţa

superioară a prăjinilor şi lungimea razei ochiului prezintă valori medii peste cele prevăzute de

MEHLITZ şi SIEFKE, lungimea şi lăţimea lopeţii prezintă valori corespunzătoare cerbilor din

Germania cu vârsta de 9-10 ani precum şi valori mai mari faţă de aceştia, iar circumferinţa

rozetelor şi circumferinţa inferioară a prăjinilor înregistrează valori corespunzătoare cerbilor cu

vârsta de 7-10 ani, dar şi valori mai mari. Toate acestea ne duc la concluzia că cerbii au fost

recoltaţi la o vârstă optimă şi că populaţia de cerb lopătar din zona Chişineu Criş este foarte

valoroasă.

5.11. Particularităţile şi gradul de importantă al fiecărui element măsurabil în cazul

trofeelor mediabile de cerb lopătar recoltate în zonele

Chişineu Criş şi Şarlota – Pişchia

Pentru a se realiza corespunzător selecţia şi a se menţine calitativ populaţiile de cerb

lopătar este necesară determinarea gradului de importanţă a elementelor măsurabile în

determinarea punctajului C.I.C., dar şi prezenţa unor particularităţi importante ale trofeelor

medaliabile.

Clasificarea elementelor măsurabile ale trofeelor medaliabile de cerb lopătar în funcţie de procentul de participare în determinarea punctajului total

Classification of the falollow deer trophy meansurable elements according to the procentage of participation for determing total score

Tab.21

Provenienţa trofeelor şi categoria de punctaj Nr crt

Elementul

Şarlota - Pişchia 160-180

Chişineu Criş

160-170

Chişineu Criş

170-180

Chişineu Criş

> 180 1 Lungimea medie a lopeţilor 1 1 1 1

2 Lungimea medie a prăjinilor 2 2 2 2 3 Circumferinţa superioară medie a prăjinilor 3 3 3 3 4 Lăţimea medie a lopeţilor 5 4 4 4 5 Circumferinţa inferioară medie a prăjinilor 4 5 5 5 6 Circumferinţa medie a rozetelor 6 6 6 6 7 Masa medie 8 7 7 7

8 Lungimea medie a ramurii ochiului 7 8 8 8

51

În cazul ramurii ochiului la trofeele recoltate în zona Chişineu Criş, care au punctajul

între 160 şi 170 puncte C.I.C., s-a observat că diferenţele între lungimea medie ramurii ochiului

în cazul prăjinii stângi şi celei drepte este distinct semnificativă, dar în cazul trofeelor cu

punctajul peste 170 puncte C.I.C. este nesemnificativă. Acest fapt ne duce la concluzia că această

diferenţă nu caracterizează întreaga populaţia, deoarece în cazul trofeelor cele mai valoroase, de

peste 170 puncte CI.C. diferenţa este nesemnificativă. Ramura ochiului în cazul cornului drept

este mai mică decât cea a cornului stâng la 65 % din trofeele de bronz recoltate şi la 60 % din

cadrul tuturor trofeelor madaliabile recoltate în zona Chişineu Criş, astfel că această diferenţă

constituie o caracteristică a unor exemplare, bine reprezentate în cadrul populaţiei, dar nu

caracterizează întreaga populaţie. Avându-se în vedere că procentul de participare al razei

ochiului în cadrul punctajului total este cel mai mic dintre toate elementele măsurabile se poate

afirma că această diferenţă nu are o importanţă majoră în determinarea punctajului.

Trofeele medaliabile din cadrul populaţiilor studiate se caracterizează printr-o simetrie

generală foarte bună, diferenţele între valorile medii ale parametrilor aferente prăjinii stângi şi

cele ale prăjinii drepte fiind în general nesemnificative, excepţie făcând trofeele medaliabile cu

bronz recoltate în zona Chişineu Criş.

Elementul care are cea mai mare influenţă în determinarea punctajului trofeului de cerb

lopătar este lungimea lopeţilor fiind urmat de lungimea prăjinilor, de circumferinţa superioară a

prăjinilor şi doar apoi de lăţimea lopeţilor, în cazul trofeelor recoltate în zona Chişineu Criş. În

cazul celor recoltate în zona Şarlota - Pişchia lăţimea lopeţilor se află situată ca şi importanţă

imediat după circumferinţa inferioară a prăjinilor, care urmează după circumferinţa superioară a

prăjinilor (Tab. 21). Se observă că masa are o influenţă mică în determinarea punctajului total,

dar odată cu creşterea masei cresc, de regulă, şi valorile celorlalţi parametrii ai trofeului.

Din datele obţinute s-a putut concluziona că există o categorie a exemplarelor valoroase

(medaliabile) din aceste două populaţii care nu se caracterizează prin asimetrii la nivelul

coarnelor, astfel populaţiile sunt valoroase din acest punct de vedere. Prin compararea

elementelor măsurabile ale trofeelor s-a observat însă că populaţia din zona Şarlota – Pişchia nu

este valoroasă sub aspectul mărimii acestor elemente, deoarece acestea sunt de regulă inferioare

celor prezentate de populaţia din zona Chişineu Criş.

52

5.12. Corelaţiile dintre masa trofeului de cerb lopătar şi punctajul C.I.C.

Avand în vedere că tariful de recoltare a cerbilor lopătari este perceput fie în funcţie de

greutatea trofeului fie în funcţie de punctajul C.I.C. este necesară realizarea unei corelaţii între

aceste două elemente pentru a se menţine permanent tariful la nivelul pieţei.

100

125

150

175

200

1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5

Masa (kg)

Pu

nc

taj

(pc

te C

.I.C

.)

Fig.7 Reprezentarea grafică a corelaţiei dintre masa medie şi punctajul mediu

pentru trofeele de cerb lopătar recoltate în zona Chişineu Criş Graphical representation of correlation between average mass and score

for fallow deer trophies harvested in Chişineu Criş area (original)

Ecuaţiile de corelaţie între masă şi punctaj pentru trofeele de cerb lopătar recoltate în zona Chişineu Criş

Equations of correlation between average mass and score for fallow deer trophies harvested in Chişineu Criş area

Tab.22 Ecuaţia determinată R2

Y = 35,892 · X + 54,08 0,9836 Y = 104,52 · Ln(X) + 49,51 0,9983 Y = - 7,2609 · X 2 + 79,46 · X – 8,1528 0,9988 Y = 0,0603 · X 3 – 7,8012 · X 2 + 81,025 · X – 9,6163 0,9988 Y = 1,445 · X 4 – 17,186 · X 3 + 67,745 · X 2 – 62,762 · X + 90,628 0,9989 Y = 77,748 · X 0,6721 0,9912 Y = 80,486 · e 0.229 · X 0,9615

53

S-au calculat corelaţiile dintre media punctajului şi media greutăţii, pe clase de punctaj

alese, pentru trofeele recoltate în perioada 2001-2010, iar pentru ecuaţia care cuantifică cel mai

bine această corelaţie s-a trasat curba (Fig. 7).

100

125

150

175

1.5 2.0 2.5 3.0

Masa (kg)

Pu

nc

taj

(pc

te C

.I.C

.)

Fig.8 Reprezentarea grafică a corelaţiei dintre masa medie şi punctajul mediu

pentru trofeele de cerb lopătar recoltate în zona Şarlota - Pişchia Graphical representation of correlation between average mass and score

for fallow deer trophies harvested in Şarlota - Pişchia area (original)

Ecuaţiile de corelaţie între greutate şi punctaj pentru trofeele de cerb lopătar recoltate în zona Şarlota – Pişchia

Equations of correlation between average mass and score for fallow deer trophies harvested in Şarlota – Pişchia area

Tab.23 Ecuaţia determinată R2

Y = 47,24 · X + 34,862 0,9841 Y = 107,79 · Ln(X) + 55,203 0,9934 Y = - 15,459 · X 2 + 118,66 · X – 45,418 0,9938 Y = 43,08 · X 3 – 315,28 · X 2 + 804,07 · X – 559,98 0,9988 Y = - 82,497 · X 4 + 804,86 · X 3 – 2928,2 x3 X 2 + 4749,5 · X – 2772,8 0,9996 Y = 76,011 · X 0,7663 0,9843 Y = 65,958 · e 0,3346 · X 0,9680

54

S-au calculat corelaţiile dintre media punctajului şi media greutăţii, pe clase de punctaj

alese, pentru trofeele recoltate în perioada 2001-2010, iar pentru ecuaţia care cuantifică cel mai

bine această corelaţie s-a trasat curba (Fig. 8).

Se observă că există o corelaţie statistică strânsă între masa medie a trofeelor şi punctajul

mediu al acestora atât în cazul trofeelor recoltate în zona Chişineu Criş (R2 > 0,707 şi Tab. 22)

cât şi în cazul trofeelor recoltate în zona Şarlota – Pişchia (R2 > 0,811 şi Tab. 23), odată cu

creşterea masei medii a trofeelor are loc şi creşterea punctajului mediu al acestora.

În cazul trofeelor de cerb lopătar recoltate în zona Chişineu Criş curba care cuantifică cel

mai bine corelaţia între masă şi punctaj este reprezentată de un polinom de gradul patru, acest

polinom putând fi utilizat pentru intervalul cuprins între 1,4 kg şi 4,2 kg (Tab. 22 şi Fig. 7).

În cazul trofeelor de cerb lopătar recoltate în zona Şarlota - Pişchia curba care cuantifică

cel mai bine corelaţia între masă şi punctaj este un polinom de gradul patru, dar acesta nu poate

fi utilizat pentru întervalul de masă care a făcut obiectul studiului. Dintre curbele prezentate

polinomul de gradul doi reprezintă curba care cuantifică cel mai bine corelaţia dintre masă şi

punctaj şi care poate fi utilizat pentru intervalul cuprins între 1,4 kg şi 3,4 kg (Tab. 23 şi Fig. 8).

În cazul ambelor populaţii aceste ecuaţii pot fi folosite pentru estimarea punctajului

aferent unei anumite greutăţi şi astfel permit compararea grilelor de tarifare exprimate în funcţie

de greutate cu cele exprimate în funcţie de punctaj, precum şi întocmirea unor grile noi de

tarifare.

55

6. CONCLUZII

6.1. Concluzii generale

a) Populaţia din zona Chişineu Criş prezintă alte dimensiuni corporale faţă de cele

menţionate în literatura de specialitate din România. Lungimea ciutelor se încadrează în

intervalul menţionat de NEGRUŢIU şi colab. (2000), lungimea cerbilor fiind mai mare decât

limita superioară a intervalului, iar cea a viţeilor, mai mică decât limita inferioară a acestuia.

Înălţimea la greabăn a cerbilor se încadrează în intervalul menţionat de COTTA şi colab. (2001)

şi de NEGRUŢIU şi colab. (2000), înălţimea ciutelor şi viţeilor fiind mai mică decât limita

inferioară a intervalului.

b) Diferenţa între greutatea masculilor şi cea a femelelor este clar vizibilă, greutatea

masculilor fiind aproape dublă faţă de cea a femelelor, iar în cazul carcasei în blană, greutatea

masculilor este chiar mai mare decât dublul greutăţii carcasei femelelor.

Formula de barimetrie determinată de Crevat, privind aprecierea greutăţii cu ajutorul

perimetrului toracic nu este aplicabilă în cazul cerbului lopătar, deoarece diferenţele între

greutăţile apreciate cu ajutorul acestei formule şi cele reale sunt de regulă mari, distinct

semnificative în cazul cerbilor şi semnificative în cazul ciutelor şi viţeilor.

c) Randamentul de obţinere al carcasei în blană este mai mare cu cât exemplarele de cerb

lopătar sunt mai masive, în cazul cerbilor el este maxim, iar în cazul viţeilor este minim.

Pierderile în industria mezelurilor datorate recoltării prin împuşcare sunt destul de

însemnate, ele reprezintă în medie 7 % din greutatea carcasei în blană şi în medie 4,7 % din

greutatea vie.

d) Greutatea medie a carcasei de cerb lopătar, în cazul cerbilor, depinde în principal de

perioada de recoltare, iar cea a ciutelor şi viţeilor este influenţată şi de hrana administrată în

timpul iernii. Greutatea medie a viţeilor de cerb lopătar este în corelaţie cu greutatea medie a

ciutelor de cerb lopătar din sezonul de vânătoare precedent.

e) Corelaţii semnificative între parametrii hematologici s-au înregistrat doar între

cantitatea de hemoglobină şi numărul de eritrocite şi între cantitatea de hemoglobină şi

hematocritul. Între numărul de eritrocite şi volumul eritrocitar mediu, precum şi concentraţia

medie a hemoglobinei eritrocitare nu există nici o corelaţie statistică.

56

f) Pierderile de umiditate înregistrate de craniul cerbului lopătar se reliefează mai

pregnant la determinarea preţului de valorificare al trofeului de cerb lopătar, în cazul în care

acesta este determinat în funcţie de masa trofeului determinată la 24 de ore de la preparare

folosindu-se categorii de 0,5 kg, decât în cazul în care el s-ar determina în funcţie de punctaj

folosindu-se categorii de 10 puncte C.I.C.

g) Diferenţele existente în cazul trofeelor de cerb lopătar recoltate în zona Şarlota –

Pişchia demonstrează faptul că trofeele sunt destul de asemănătoare. Lipsa diferenţei tranşante în

ceea ce priveşte lungimea medie a prăjinilor, lungimea medie a ramurii ochiului, lăţimea medie a

lopeţilor, circumferinţa medie a rozetelor şi circumferinţa inferioară medie a prăjinilor între

trofeele medaliabile şi cele imediat următoare lor sugerează existenţe unei populaţii care prezintă

o valoare scăzută.

Diferenţele existente la nivelul trofeelor de cerb lopătar recoltate în zona Chişineu Criş

sugerează faptul că această populaţie este o populaţie valoroasă, foarte bine structurată, obţinută

în urma unei selecţii îndelungate.

Diferenţa între trofeele recoltate în zona Chişineu Criş şi Şarlota – Pişchia se pare a fi

rezultatul unei selecţii îndelungate şi riguroase realizată în zona Chişineu Criş. Această selecţie

este scoasă în evidenţă de faptul că populaţia de cerb lopătar din zona Şarlota – Pişchia prezintă

puţine trofee valoroase, populaţie asupra căreia nu s-a intervenit în ultimii ani prin populări cu

cerbi lopătari preveniţi din alte populaţii.

h) Trofeele recoltate în zona Chişineu Criş în perioadele 2001-2003, 2006-2008 şi 2008-

2010 prezintă raportul între lăţimea medie şi lungimea medie a lopeţilor mai mic faţă de trofeele

recoltate în perioada 1972-1973 datorită practicării vânătorii comerciale în ultimul deceniu.

Astfel s-au promovat trofeele cu prăjini lungi care de regulă prezintă lopeţi lungi, dar înguste,

trofee care prezintă mase mai mari şi nu s-a ţinut cont de raportul între lăţimea şi lungimea

lopeţilor.

Modul de tarifare al trofeului în funcţie de masa sa a avut un efect negativ asupra

populaţiei, determinând reducerea raportului mediu între lăţimea şi lungimea lopeţilor.

Reducerea suprafeţelor cultivate agricol şi destinate hranei vânatului, în special a

culturilor de toamnă a determinat reducerea procentului trofeelor medaliabile recoltate, procentul

a scăzut în perioada 2008-2010 faţă de perioada 2001-2003 cu 17,6 %.

57

Distribuirea premixurilor în perioada de iarnă dublată de existenţa culturilor de toamnă

măreşte procentul trofeelor medaliabile, acesta a crescut datorită administrării acestei hrane în

timpul iernii, la 66,7 %. Acesta este cu 2,4 % mai mare faţă de perioada 2001-2003, cu toate că

presiunea vânării a fost puternică în perioada cuprinsă între 2003 şi 2006, iar faţă de perioada

2008-2010 este mai mare cu 19,9 %.

Datorită practicării vânătorii comerciale, în perioada 1993-1998 procentul mediu al

trofeelor de cerb lopătar medaliabile este de doar 21,4 %, ceea ce ne demonstrează faptul că acest

tip de vânătoare poate duce la distrugerea calitativă a populaţiilor.

i) În zona Şarlota – Pişchia trofeele recoltate în perioada 2008-2010 prezintă lungimea

medie a prăjinilor, lungimea medie a ramurii ochiului, lungimea medie şi lăţimea medie a

lopeţilor mai mari decât cele recoltate în perioada 2002-2005. De altfel şi procentul trofeelor

medaliabile recoltate în perioada 2008-2010 este cu 2,7 % mai mare faţă de perioada 2002-2005.

Acestea apar ca rezultat al unei selecţii riguroase realizată într-o populaţie puţin valoroasă.

Populaţia de cerb lopătar din zona Chişineu Criş este calitativ superioară celei din zona

Şarlota – Pişchia, ea prezentând un procent mediu de recoltare al trofeelor medalabile de 48,3 %

faţă de doar 7,7 %, în zona Şarlota – Pişchia, situaţie care probabil îşi găseşte un răspuns în

zestrea genetică prezentată de cele două populaţii.

j) În cazul trofeelor medaliabile recoltate în zona Chişineu Criş toate mediile elementelor

măsurabile cresc ca valoare de la categoria de bronz la cea de aur, doar raportul între lăţimea

medie şi lungimea medie a prăjinilor scade, scăderea ce probabil îşi găseşte un răspuns în zestrea

genetică a cerbilor cei mai valoroşi din această zonă.

Prin compararea datelor obţinute pentru trofeele medaliabile recoltate în zona Chişineu

Criş cu tabelul determinat de MEHLITZ şi SIEFKE (cit. de Fischer & Schumann 2002) pentru

cerbii lopătari din Germania, se observă că populaţia de cerb lopătar din zona Chişineu Criş este

foarte valoroasă.

k) Elementul cel mai important în determinarea punctajului C.I.C. este, în cazul ambelor

zone studiate, reprezentat de lungimea medie a lopeţilor, lăţimea lopeţilor fiind al patrulea

element ca importanţă pentru trofeele recoltate în zona Chişineu Criş şi al cincilea pentru cele

recoltate în zona Şarlota – Pişchia, iar masa este ca importanţă ultimul sau penultimul element

măsurabil, în determinarea punctajului.

58

Între elementele măsurabile ale cornului stâng şi cele ale cornului drept, în cazul trofeelor

medaliabile de regulă diferenţele sunt nesemnificative, demonstrându-se astfel că ambele

populaţii studiate sunt valoroase din acest punct de vedere.

Prin compararea elementelor măsurabile ale trofeelor medaliabile se observă că populaţia

din zona Şarlota – Pişchia este mai puţin valoroasă ca populaţia din zona Chişineu Criş, deoarece

acestea sunt de regulă inferioare celor prezentate de populaţia din zona Chişineu Criş.

l) Între masa medie a trofeelor şi punctajul mediu există o corelaţie statistică, care diferă

de la o zonă de recoltarea la alta, în funcţie de caracteristicile populaţiei, dar ambele corelaţii

sunt cuantificate cel mai bine prin intermediul unor ecuaţii polinomiale. În cazul populaţiei din

zona Chişineu Criş ecuaţia care cuantifică cel mai bine această corelaţie este „Y = 1,445 · X 4 –

17,186 · X 3 + 67,745 · X 2 – 62,762 · X + 90,628”, iar în cazul populaţiei din zona Şarlota –

Pişchia este „Y = - 15,459 · X 2 + 118,66 · X – 45,418”, unde „Y” reprezintă punctajul (puncte

C.I.C.), iar „X” masa trofeului (kg).

6.2. Contribuţii personale

a) Prin această teză de doctorat s-au determinat unele particularităţi biometrice ale

cerbului lopătar din Câmpia de Vest, zona Chişineu Criş, locul unde habitează cea mai valoroasă

populaţie de cerb lopătar din România. Astfel în cadrul acestei populaţii s-a determinat pentru

cerbii lopătari, ciute şi vitei lungimea totală a corpului, înălţimea la greabăn, perimetrul toracic şi

lăţimea toracelui.

b) Pentru populaţia de cerb lopătar din zona Chişineu Criş s-a determinat o nouă formulă

de barimetrie în vederea aprecierii greutăţii în funcţie de perimetrul toracic, separat pentru cerbi

şi ciute cu viţei, ambele fiind formule a căror aplicare este uşoară.

c) În funcţie de categoriile de vârstă şi de sex s-a determinat randamentul de obţinere al

carcasei, precum şi cel de prelucrare al carcasei în industria mezelurilor. De asemenea s-a

determinat şi pierderile medii înregistrate în această industrie datorită recoltării cerbului lopătar

prin vânare.

d) Ca şi în cazul altor cervide greutatea cerbului lopătar depinde în principal de perioada

de recoltare, aceasta suprapunându-se peste perioada de împerechere. Greutatea ciutelor şi

59

viţeilor este influenţată şi de hrana oferită în timpul iernii, reprezentată de culturile de toamnă şi

de hrana concentrată administrată.

e) În cazul ciutelor de cerb lopătar s-a determinat o corelaţie semnificativă între cantitatea

de hemoglobină şi numărul de eritrocite, precum şi între cantitatea de hemoglobină şi

hematocritul. În cazul stabilirii aceloraşi corelaţii cu ocazia unor noi determinări, în viitor este

posibil să se renunţe la realizarea analizelor pentru elementele care oricum sunt corelate.

f) Această teză a demonstrat că fluctuaţiile de umiditate ale craniului cerbilor lopătari se

reliefează mai puternic în intervalul de masă folosit la determinarea preţului de valorificare al

trofeului, decât în intervalul de 10 puncte C.I.C., corespunzător unei categorii medaliabile.

g) În urma cercetărilor realizate s-a demonstrat că populaţia din zona Şarlota – Pişchia

reprezintă o populaţie de cerb lopătar cu o valoare scăzută, iar populaţia din zona Chşineu Criş

reprezintă o populaţie valoroasă de cerb lopătar.

În cazul trofeelor de cerb lopătar recoltate în zona Şarlota – Pişchia lipsa diferenţei

tranşante în ceea ce priveşte lungimea medie a prăjinilor, lungimea medie a ramurii ochiului,

lăţimea medie a lopeţilor, circumferinţa medie a rozetelor şi circumferinţa inferioară medie a

prăjinilor între trofeele medaliabile şi cele imediat următoare lor sugerează existenţe unei

populaţii care prezintă o valoare scăzută. În cazul populaţiei din zona Chişineu Criş diferenţele

existente la nivelul tuturor elementelor măsurabile ale trofeelor sugerează faptul că această

populaţie este o populaţie valoroasă, foarte bine structurată.

h) Această teză a reliefat faptul că datorită practicării vânătorii comerciale în ultimul

deceniu în cadrul căreia tariful de valorificare al trofeului s-a făcut în funcţie de masa sa în zona

Chişineu Criş s-au promovat trofeele cu prăjini lungi care de regulă prezintă lopeţi lungi, dar

înguste şi nu s-a ţinut cont de raportul între lăţimea şi lungimea lopeţilor, trofee care prezintă

mase mai mari. De asemenea s-a evidenţiat că distribuirea premixurilor în perioada de iarnă

dublată de existenţa culturilor de toamnă determină creşterea ponderii trofeelor medaliabile.

i) S-a arătat că deşi s-a îmbunătăţit calitativ populaţia din zona Şarlota – Pişchia datorită

realizării selecţiei, astfel ponderea trofeelor medaliabile crescând spre sfârşitul perioadei studiate,

această populaţie este puţin valoroasă, valoare sugerată de faptul că nu s-a recoltat nici un trofeu

medaliabil cu aur.

j) S-a demonstrat faptul că populaţia de cerb lopătar din zona Chişineu Criş este o

populaţie foarte valoroasă, elementele măsurabile ale trofeelor medaliabile provenite din această

60

populaţie fiind chiar mai mari decât cele menţionate de MEHLITZ şi SIEFKE (cit. de Fischer &

Schumann 2002) pentru cerbii lopătari din Germania.

k) S-a arătat faptul că cel mai important element în determinarea punctajului C.I.C. este

lungimea medie a lopeţilor şi nu masa trofeului, element în funcţie de care se stabileşte preţul de

valorificare al trofeului. De asemenea s-a arătat că, cu toate că ambele populaţii sunt valoroase

din punctul de vedere al simetriei coarnelor, populaţia din zona Chişineu Criş este mai valoroasă

faţă de populaţia din zona Şarlota – Pişchia.

l) S-au determinat ecuaţii de exprimare a punctajului mediu în funcţie de masa medie a

trofeului, astfel s-au realizat ecuaţii de corelaţie între cele două elemente în funcţie de care se

stabileşte de regulă tariful de valorificare al trofeului.

6.3. Recomandări pentru practică

a) Pentru realizarea în viitor a lăzilor folosite la transportul exemplarelor vii de cerb

lopătar se recomandă ca să se ţină cont de dimensiunile corporale stabilite cu ocazia acestei teze

de doctorat. De asemenea în cazul realizării hrănitorilor care permit accesul restricţionat în

funcţie de lăţimea toracelui pentru categoriile de vârstă şi sex se recomandă folosirea

dimensiunilor stabilite de aceste cercetări. În cazul realizării altor studii despre cerbul lopătar din

România se recomandă ca datele noi obţinute să fie comparate cu datele obţinute cu ocazia

acestui studiu.

b) În cazul valorificării exemplarelor vii provenite din zona Chişineu Criş, dacă nu este

posibilă cântărirea lor, nu se recomandă folosirea formulei de apreciere a greutăţii determinată de

Crevat, ci a noii formule de barimetrie determinată în acest studiu. În cazul cerbilor lopătari se

recomandă folosirea formulei „Y = 10000

6 2XX ••

”, iar în cazul ciutelor şi viţeilor a formulei „Y

= 10000

6 2XX ••

”, unde „Y” reprezintă greutatea (kg) şi „X” reprezintă perimetrul toracic (cm).

c) Pentru creşterea randamentului de utilizare al cărnii în industria mezelurilor se

recomandă ca recoltarea ciutelor şi viţeilor să se realizeze prin împuşcare în cap, astfel carnea

61

deteriorată datorită recoltării prin împuşcare se va rezuma doar la masculi, care nu pot fi

împuşcaţi în cap, deoarece acesta împreună cu coarnele reprezintă trofeul.

d) Pentru realizarea unui venit mai mare din valorificarea cărnii de vânat, dar şi pentru

realizarea unei populaţii de cerb lopătar cu caracteristici calitative superioare se recomandă ca

recoltarea cerbilor de selecţie să se realizeze imediat după începerea perioadei legale de

vânătoare, înainte de începerea boncănitului, iar a celor de recoltă să se realizeze la sfârşitul

perioadei de împerechere, pentru a le permite să participe la împerechere şi să-şi transmită

caracterele descendenţilor. Majoritatea ciutelor şi viţeilor se recomandă să se recolteze imediat

după perioada boncănitului, deoarece prezintă greutăţi mari, în această perioadă.

e) În cazul realizării altor studii despre parametrii hematologici ai cerbului lopătar în

România se recomandă ca între datele obţinute să se probeze existenţa corelaţiilor stabilite în

această teză de doctorat, pentru a se observa dacă aceste corelaţii sunt valabile şi în alte populaţii

de cerb lopătar.

f) Avându-se în vedere faptul că pierderile de umiditate ale craniului cerbilor lopătari se

reliefează mai puternic în intervalul de masă folosit la determinarea preţului de valorificare al

trofeului, decât în intervalul de 10 puncte C.I.C., corespunzător unei categorii medaliabile se

recomandă ca tariful de valorificare al trofeelor să se realizeze în funcţie de punctajul C.I.C.

stabilit cu ocazia evaluării trofeului, înainte de a fi înmânat proprietarului.

g) Pentru a avea o populaţie valoroasă şi în zona Şarlota – Pişchia se recomandă

capturarea unor exemplare valoroase din zona Chişineu Criş şi eliberarea lor în populaţia existent

în zona Şarlota – Pişchia. După realizarea acestor colonizări se recomandă urmărirea şi

promovarea cerbilor lopătari colonizaţi în populaţia din zona Şarlota – Pişchia, dar şi realizarea

unei selecţii riguroase în această populaţie care să aibă drept finalitate îmbunătăţirea calităţii

trofeelor.

h) Pentru a se menţine populaţia de cerb lopătar în continuare valoroasă se recomandă ca

la realizarea vânătorilor să se ţină cont de raportul între lăţimea şi lungimea lopeţilor astfel încât

trofeele valoroase care prezintă un astfel de raport mai mare ca şi media stabilită să fie

promovate.

În cazul recoltării din greşeală a unor trofee de viitor sau a trofeelor medaliabile

provenite de la cerbi care nu au atins apogeul, cerbi care de regulă au o vârstă mai mică de opt

ani, se recomandă aplicarea unor amenzi vânătorilor a căror valoare să fie destinată exclusiv

62

îmbunătăţirii caracteristicilor populaţiei de cerb lopătar din care s-a recoltat exemplarul

respectiv, îndeosebi prin populări cu exemplare valoroase.

Având în vedere faptul că vânătoarea comercială se practică tot mai intens se recomandă

folosirea premixurilor în hrana administrată pe timpul iernii şi a culturilor destinate hranei

vânatului reprezentate de: borceaguri, grâu, triticale, trifoliene şi iarbă de sudan pentru a nu se

ajunge la degradarea calitativă a populaţiilor, dar şi pentru ca vânătorii să poată avea parte de

vânători atractive.

i) Cu toate că s-au realizat eforturi care au dat şi rezultate în ceea ce priveşte

îmbunătăţirea calitativă a populaţiei de cerb lopătar din zona Şarlota – Pişchia, reliefate prin

majorarea ponderii trofeelor medaliabile recoltate este necesară popularea cu exemplare de cerb

lopătar valoroase care să îmbunătăţească calitatea trofeelor populaţiei, mai ales datorită faptului

că ponderea trofeelor medaliabile este sub 10 %.

j) Trofeele valoroase simetrice care prezintă elementele măsurabile superioare trebuie

promovate astfel încât aceşti cerbi trebuie extraşi după ce şi-au transmis caracterele

descendenţilor şi doar atunci când ajung la apogeu. O atenţie deosebită trebuie acordată lungimii

prăjinilor deoarece aceasta este mai mică decât în alte zone, dar şi raportului dintre lăţimea şi

lungimea lopeţilor, deoarece acesta scade odată cu creşterea punctajului C.I.C.

k) Deoarece stabilirea punctajului C.I.C. reprezintă o acţiune mai complexă, stabilirea

tarifului de vânzare al trofeelor de cerb lopătar pentru trofeele tipice, care pot fi evaluate conform

criteriilor C.I.C., se recomandă să se realizeze în funcţie de lungimea medie a lopeţilor, tarif

ajustat apoi în funcţie de raportul între lăţimea medie şi lungimea medie a lopeţilor. Astfel

stabilirea preţului de vânzare al trofeului se realizează printr-o metodă rapidă şi simplă.

În cazul trofeelor atipice, stabilirea tarifului de vânzare al trofeelor se recomandă să se

realizeze în funcţie de greutatea determinată la o perioadă de timp de 24 de ore, scursă din

momentul curăţirii.

l) Pentru a se realiza o comparaţie între grilele de tarifare exprimate în funcţie de

punctajul C.I.C. şi cele exprimate în funcţie de masa trofeului determinată la 24 de ore de la

curăţire, se recomandă folosirea ecuaţiilor polinomiale, care exprimă pentru fiecare populaţie

corelaţia dintre punctajul mediu şi masa medie. Acestea se recomandă a fi folosite în stabilirea

grilelor pentru determinarea tarifului de valorificare al trofeului în cazul acestor două populaţii,

dacă se optează pentru exprimare tarifului în funcţie de masa trofeului.

63

7. REZUMAT

Au fost studiate populaţiile de cerb lopătar din zona Chişineu Criş şi Şarlota – Pişchia,

cele mai reprezentative populaţii din Câmpia de Vest. Pentru cerbii lopătari s-a obţinut o lungime

medie totală a corpului de 170,90 cm şi o înălţime la greabăn de 95,24 cm, pentru ciute 147,28

cm şi 78,37 cm, iar pentru viţei 126,07 cm şi 70,13 cm. Formula de barimetrie determinată de

Crevat nu este aplicabilă în cazul cerbului lopătar. Pierderile în industria mezelurilor datorate

recoltării prin împuşcare sunt destul de însemnate, ele reprezintă în medie 7,3 % din greutatea

carcasei în blană. Greutatea medie a carcasei cerbilor lopătari depinde în principal de perioada de

recoltare, iar cea a ciutelor şi viţeilor este influenţată şi de hrana administrată în timpul iernii.

Corelaţii semnificative între parametrii hematologici s-au înregistrat doar între cantitatea de

hemoglobină şi numărul de eritrocite şi între cantitatea de hemoglobină şi hematocritul.

Pierderile de umiditate înregistrate de craniul cerbului lopătar se reliefează mai pregnant la

determinarea preţului de valorificare al trofeului de cerb lopătar, în cazul în care acesta este

determinat în funcţie de masa trofeului determinată la 24 de ore de la preparare folosindu-se

categorii de 0,5 kg, decât în cazul în care el s-ar determina în funcţie de punctaj folosindu-se

categorii de 10 puncte C.I.C.

Populaţia de cerb lopătar din zona Chişineu Criş este calitativ superioară celei din zona

Şarlota – Pişchia, ea prezentând un procent mediu de recoltare al trofeelor medalabile de 48,3 %

faţă de doar 7,7 %, în zona Şarlota – Pişchia, precum şi majoritatea elementelor măsurabile ale

trofeului superioare. Datorită practicării vânătorii comerciale şi tarifării trofeului în funcţie de

masa sa în ultimul deceniu s-au promovat trofeele cu prăjini lungi care de regulă prezintă lopeţi

lungi, dar înguste, trofee care prezintă mase mai mari şi nu s-a ţinut cont de raportul între lăţimea

şi lungimea lopeţilor. Elementul cel mai important în determinarea punctajului C.I.C. este, în

cazul ambelor zone studiate, reprezentat de lungimea medie a lopeţilor, lăţimea lopeţilor fiind al

patrulea element ca importanţă pentru trofeele recoltate în zona Chişineu Criş şi al cincilea

pentru cele recoltate în zona Şarlota – Pişchia. Între masa medie a trofeelor şi punctajul mediu

există o corelaţie statistică, care diferă de la o zonă de recoltarea la alta, în funcţie de

caracteristicile populaţiei.

64

7. ABSTRACT

There were taken into study fallow deer populations in Chişineu Criş and Şarlota –

Pişchia areas, the most representative population in West Field. For fallow deer there was

obtained a body total average length of 170,90 cm and a withers height of 95,24 cm, for fallow

doe 147,28 cm and 78,37 cm, and for fawn 126,07 cm and 70,13. Barmeter formula determined

by Crevat is not applicable in fallow deer. The losses in meat industry are quite significant, they

represent on average 7,3 % in weight fur carcass. The average carcass weight depends mainly by

harvest period, and for doe and fawn is influenced also by the feed administrated during the

winter. Significant correlations between hematological parameters were registered only between

the amount of hemoglobin and red blood cell count and between hemoglobin and hematocrit.

Humidity losses registered by fallow deer skull reveals stronger recovery in determining the

price of trophy deer, if it is determined by the trophy weight determined 24 hours after

preparation using 0.5 kg categories, than if it were determined by using the category score of 10

points C.I.C.

Fallow deer population from Chişineu Criş area is qualitative superior to Şarlota –

Pişchia area, presenting an average percentage of medalist trophies harvested of 48,3% to the

7,7% in Şarlota - Pişchia region, as well as most of the superior measurable elements of the

trophy. Due to commercial hunting and trophy pricing dependent of its weight, in the last decade

there were promoted trophies with long beams, which usually present long, but slim shovels,

trophies that have bog weights, but there was not taken into account the ratio between width and

length of shovels.

The most important element in determination the C.I.C. score is, in both studied areas,

represented by the average length of shovels, the width of them being the fourth element as

importance for the trophies harvested in Chişineu Criş and the fifth for those harvested in Şarlota

– Pişchia area. Between the average weight and average score there is a statistical correlation

which differs form a collecting area to another, depending on the population’s characteristics.

65

8. BIBLIOGRAFIE

1. Alm, U., Birgersson, B., Leimar, O., 2002, The effect of food quality and relative

abundance on food choice in fallow deer, Animal Behaviour, 64, 3, 439-445;

2. Asher, G.W., 1985. Oestrus cycle and breeding season of farmed fallow deer, Dama

dama. Jurnal of Reproduction & Fertility, 75, 521-529, www.reproduction-online.org,

19.06.2009;

3. Balseiro, A., García Marín, J. F., Solano, P., Garrido, J. M., Prieto, J. M., 2008,

Histopathological Classification of Lesions Observed in Natural Cases of Paratuberculosis in

Free-ranging Fallow Deer (Dama dama), Journal of Comparative Pathology, 138, 4, 180-188;

4. Bergvall, U.A., 2009, Development of feeding selectivity and consistency in food

choice over 5 years in fallow deer, Behavioural Processes, 80, 2, 140-146;

5. Buzgó, J., 2006, A szarvasfélék túlszaporodásából eredő problémák áttekintő

viszgálata és a megoldás lehetőségei, Teză de doctorat, Sopron, http://ilex.efe.hu, 26.07.2010;

6. Cazacu, I., 1983, Contribuţii la cunoaşterea populaţiilor de cerb lopătar din teren

neîngrădit, Vânătorul şi Pescarul Sportiv, XXXV, 8 (414), 8-9;

7. Chapman, D.I., Chapman, N.G., 1970. Preliminary observations on the reproductive

cycle of male fallow deer (Dama dama), Journal of Reproduction and Fertility, 21, 1-8,

www.reproduction-online.org, 19.06.2009;

8. Chen, P.-Y. , Stokes, A.G., McKittrick, J., 2009, Comparison of the structure and

mechanical properties of bovine femur bone and antler of the North American elk (Cervus

elaphus canadensis), Acta Biomaterialia, 5, 2, 693-706;

9. Cotta V., Bodea M., Micu I., 2001 Vânatul şi vânătoarea în România, Ceres,

Bucureşti;

10. Ekvall, K., 1998, Effects of social organization, age and aggressive behaviour on

allosuckling in wild fallow deer, Animal Behaviour, 56, 3, 695-703;

11. Fischer M., Schumann, H.-G., 2002, Damwild, Ansprechen und Bejagen,

Neumann-Neudamm, Melsungen;

12. Geacu, S., 2009, Dinamica spaţio-temporară a populaţiilor de mamifere din familiile

Cervidae şi Bovidae din fauna României, Teză de Doctorat, Bucureşti, www.unibuc.ro,

02.08.2010;

66

13. Huffman., B, Subfamily Cervinae, www.ultimateungulate.com, 01.02.2008;

14. Kierdorf, U., Kierdorf, H., 2006, Roe and red deer antlers as bioindicators of

pollution of deer habitats by lead and fluoride, Veterinarski Arhiv, 76, 117-129, www.vef.hr,

19.06.2009;

15. Lloyd-Webb, E.C., Campbell, P.H., Witt, D.J., 1995, The specificity of the single

cervical intradermal tuberculosis test in a population of Tasmanian fallow deer putatively free of

bovine tuberculosis, Preventive Veterinary Medicine, 21, 4, 347-353;

16. Manolache, L., Dissescu, G., 1977, Mic atlas cinegetic Românesc, Ceres, Bucureşti;

17. Marco, I., Ruiz, M., Juste, R., Garrido, J.M., Lavin, S., 2002, Paratuberculosis in

Free-Ranging Fallow Deer in Spain, Journal of Wildlife Diseases, 38, 3, 629-632;

18. Măcinic, C., Ionescu, O., Simon, D.C., 2010, Variation in carcass weight in fallow

deer (Dama dama L.) in correlation with the harvesting season, Sympos. „FOREST AND

SUSTAINABLE DEVELOPMENT”, Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forstiere, Braşov;

19. Măcinic, I., Moţ, T., Măcinic, C., 2008, Haematological and biochemical

investigations in fallow deer (Dama dama L.) from western Romania, Sympos. „8th

CONFERENCE of the EUROPEAN WILDLIFE DISEASE ASSOCIATION”, Rovinj;

20. McElligott, A.G., Hayden, T.J., 1999, Context-related vocalization rates of fallow

bucks, Dama dama, Animal Behaviour, 58, 5, 1095-1104;

21. McElligott, A. G., Naulty, F., Clarke, W., Hayden, T. J., 2003. The somatic cost

of reproduction: what determines reproductive effort in prime-aged fallow bucks?, Evolutionary

Ecology Research, 5, 8, 1239-1250;

22. Morrow, C.J., Asher, G.W., Macmillan, K.L., 1995, Oestrous synchronisation in

farmed fallow deer (Dama dama): effects of season, treatment duration and the male on the

efficacy of the intravaginal CIDR device, Animal Reproduction Science, 37, 2, 159-174;

23. Moţ, T., Măcinic, I., Măcinic, C., Morar, D., Petruse, C., 2008, Biochemical blood

tests on wild fallow deer (Dama dama L.) from the west side of Romania, Sympos. „Animal

husbandry, veterinary medicine and economy in the healthy and food safetly production”, Univ.

Novi Sad, Novi Sad;

24. Nedici, G., 2003, Istoria Vânătoarei, Editura Paideia, Bucureşti;

25. Negruţiu, A., 1983, Vânătoare şi salmonicultură, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti;

67

26. Negruţiu, A., Şelaru, N., Codreanu, C., Iordache, D., 2000, Faună cinegetică şi

salmonicolă, Asociaţia Română pentru Educaţie Democratică, Bucureşti;

27. Nesterov, V., 1984, Bolile vînatului, Ceres, Bucureşti;

28. Nolan, L. M., Walsh, J. T., & Deer Alliance HCAP Assessment Committee, 2005,

Fallow Deer, www.deeralliance.ie, 06.08.2008;

29. Oprescu, I., 1999, Ecologie, Mirton, Timişoara ;

30. Piasentier, E., Saccá, E., Bovolenta, S., 2007, Dietary selection and ingestive

behaviour of fallow deer and sheep grazing on adjacent monocultures of white clover and tall

fescue, Small Ruminant Research, 71, 1-3, 222-233;

31. Pop, G.P., 2005, Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest, Editura Universităţii din

Oradea, Oradea;

32. Raesfeld, F.v., 1978, Das Rehwild, Paul Parey, Hamburg und Berlin;

33. Raesfeld, F.v., Reuecke, K., 1988, Das Rotwild, Paul Parey, Hamburg und Berlin;

34. Rautio, P., Kesti, K., Bergvall, U.A., Tuomi, J., Leimar, O., 2008, Spatial scales

of foraging in fallow deer: Implications for associational effects in plant defences, Acta

Ecologica, 34, 1, 12-20;

35. Riemelmoser, R., Riemelmoser, A., 2006, DAM-UND ROTWILD im Gehege,

Leupold Stocker, Graz – Stuttgart;

36. Rivals, F., Schulz, E., Kaiser, T.M., 2009, A new application of dental wear

analyses: estimation of duration of hominid occupations in archaeological localities, Journal of

Human Evolution, 56, 4, 329-339;

37. Simon, D., 2002, Zoologie generală şi sistematică, Editura Universităţii

„Transilvania”, Braşov;

38. Szabolcs, J., 1968, A dámvad, Mezőgazdasági Kiadó, Budapest;

39. Şelaru, N., 1995, Mistreţul, Editura Salut 2000, Bucureşti;

40. Şelaru, N., 2006, Trofee de vânat European, Cynegis, Bucureşti;

41. Thirgood, S. J., 1996, Ecological factors influencing sexual segregation and group

size in fallow deer (Dama dama), Journal of Zoology, 239, 4, 783-797;

42. Ueckermann, E., Hansen, P., 2002, Das Damwild. Biologie, Hege und Jagd,

Kosmos, Stuttgart;

68

43. Vannoni, E., McElligott, A.G., 2009, Fallow bucks get hoarse: vocal fatigue as a

possible signal to conspecifics, Animal Behaviour, 78, 1, 3-10;

44. Vengušt, G., Klinkon, M., Bidovec, A., Vengušt, A., 2003, Fasciola hepatica:

effects on blood constituents and liver minerals in fallow deer (Dama dama), Veterinary

Parasitology, 112, 1-2, 51-61;

45. Villerette, N., Helder, R., Angibault, J.-M., Cargnelutti, B., Gerard, J-F., 2006,

Sexual segregation in fallow deer: are mixed-sex groups especially unstable because of

asynchrony between the sexes?, Comptes Rendus Biologies, 329, 7, 551-558;

46. Volosciuc, A., 1957, Cerbul lopătar şi colonizara lui, Vînătorul şi Pescarul Sportiv,

X, 8 (105), 5-6;

47. Wahlström, H., Englund, L., Carpenter, T., Emanuelson, U., Engvall, A.,

Vågsholm, I., 1998, A Reed-Frost model of the spread of tuberculosis within seven Swedish

extensive farmed fallow deer herds, Preventive Veterinary Medicine, 35, 3, 181-193;

48. Zomborszky, Z., Husvéth, F., 2000, Liver total lipids and fatty acid composition of

shot red and fallow deer males in various reproduction periods, Comparative Biochemistry and

Physiology, Part A, 126, 1, 107-114;

49. *** Amenajamentul Ocolului Silvic Timişoara;

50. *** Amenajamentul Ocolului Silvic Criş;

51. *** Fallow Deer. The ecology of the European Fallow Deer (Dama dama dama),

www.countrysportsandcountrylife.com, 08.08.2008;

52. *** Ordinul 418/02.06.2005 pentru aprobarea metodologiei de evaluare a trofeelor de

vânat, în conformitate cu metodologia Consiliului Internaţional de Vânătoare şi Protecţie a

Vânatului;

53. *** Parcul de cerbi de la CHARLOTENBURG, 2002, Diana, 12 ,1,12-14;

54. *** Raport privind starea pădurilor României în anul 2007 -

http://www.madr.ro/pages/paduri/raport-starea-padurilor-2007.html, 08.08.2008;

55. *** www.liis.ro, 05.07.2010.

69

Curriculum Vitae

Informaţii personale Nume/Prenume MĂCINIC, Cătălin Adresa Str. Primăverii, nr.8, Chişineu-Criş, Arad, cod poştal 315100 Telefon 0731 844 230 E-mail [email protected] Data naşterii 23.11.1982

Educaţie şi formare Diploma Inginer diplomat Specializarea Silvicultură Perioada 2001-2006 Unitatea de Învăţământ

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAŞOV Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere

Experienţa profesională 24.07.2006 – 01.10.2006 - Inginer silvic în cadrul subunităţilor Direcţiei Silvice Timişoara 01.10.2006 – 08.10.2007 - Inginer silvic în cadrul Ocolului Regal Săvârşin 08.10.2007 – prezent - Inginer silvic în cadrul subunităţilor Direcţiei Silvice Arad

Perioada

01.10.2010 – 31.07.2011 - Lector universitar - Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad – Facultatea de Inginerie – Specializarea Silvicultură – Disciplina: Faună Cinegetică şi Salmonicolă

Lucrări Prim autor:- 1 Coautor: - 3

Limbi străine Engleza şi Germana

70

Curriculum Vitae

Personal data First name/ Surname

MĂCINIC, Cătălin

Adress Str. Primăverii, nr.8, Chişineu-Criş, Arad, cod poştal 315100 Phone 0731 844 230 E-mail [email protected] Date of birth 23.11.1982

Education and formation Diploma Diplomat engineer Specialization Forestry Period 2001-2006 University TRANSILVANIA UNIVERSITY OF BRAŞOV

Faculty of Silviculture and Forest Engineering

Professional experience 24.07.2006 – 01.10.2006 - Forest engineer on Forestry District from Forestry Department Timişoara 01.10.2006 – 08.10.2007 - Forest engineer on Săvârşin Royal Forestry District 08.10.2007 – present - Forest engineer on Forestry Districts from Forestry Department Arad

Period

01.10.2010 – 31.07.2011 - Assistent proffesor – West University „Vasile Goldiş” Arad – Faculty of Engineering – Specialization Forestry – Discipline: Wildlife games and salmonides

Publication First author:- 1 Co-author: - 3

Foreign languages

English and German

Documents

cerbul lopatar.pdf