CENACLUL de PĂLTINIȘ Sumarrevistacenacluldelapaltinis.poesis-journal.com/issues/72paltinis.pdf · CENACLUL de PĂLTINIȘ la sumar Nr 72 decembrie 2019 Acest număr este realizat

CENACLUL PĂLTINIȘde la sumar Nr 72 decembrie 2019

Acest număr este realizat cu lucrări ale lui Eugen Dornescu

1

CENACLUL PĂLTINIȘde la

Revista Cenaclul de la Păltiniș este apreciată cu Diploma de Excelență din partea Bibliotecii Naționale a României,

cu diploma de onoare din partea Bibliotecii Militare Centrale- cu ocazia împlinirii a 140 de ani de activitate,

cu Premiul de Excelență în cultură din partea Revistei E-creator din Baia Mare.

Valentin Leahu - Redactor șef Coordonatori

Silviu Guga - Coordonator literar Corneliu V. Mihail - Reportaj

Ovidiu Calborean - Secretar general al redacției Sorin Sava - DTP

Silviu Crăciunaș - Website Elena Moisei - Secretar literar

Seniori editori: Doina Zaharia

COLEGIUL DE ONOARE: Bibioteca Națională a României,

Consiliul Județean Sibiu, Biblioteca Județeană Astra Sibiu, Teatrul de Balet Sibiu,

Ion Tache, Ioan Tămâian Ioan Cărmăzan Ioan Radu Văcărescu Mircea Ureche Ioan Topârceanu,

Mircea Ștețiu, Dumitru Ban, Mirela Gruiță, Mihai Gagea, Constantin Ilea, Dumitru Augustin Doman, Octavian

Hoandră, Constantin Necula, Părintele Madina, Romeo Petrasciuc

CORESPONDENȚI SPECIALI: Florin Predescu (Washintong, Montreal)

Dan Dănilă, Cristina Ana-Maria Leahu-(Rotterdam)

REDACTORI: Emil Almășan, Sabrina Ștef, Alexandra Mihalcea,

Iulia Almășan

Au plecat dintre noi: Eugen Jitariuc, Horia Tabacu, Dan Mucenic, Eugen Tăutu,

Petru Ovidiu Dumbrăveanu, Rareș Jitariuc, Ovidiu Macovei RELAȚII ȘI SCRISORI:

[email protected] [email protected]

www.revistacenacluldelapaltinis.ro tel: 0745.335.192

Revistă editată de Asociația Cenaclul de la Păltiniș, înscrisă în Registrul special al Asociațiilor și Fundațiilor, existent la

Judecătoria Sibiu FONDATORI: Gabriela Bica, Doina Zaharia, Ana-Maria

Cristina Leahu PREȘEDINTE în FUNCȚIE: Florin Pîrvu

VICEPREȘEDINTE: Emil Almășan SECRETAR: Llelu Vălăreanu Sârbu SENIOR EDITOR: Simona Radu

Revista Cenaclul de la Păltiniș deține la Biblioteca Națională a României codul ISSN: 2066-7957

Tiparul executat la Print ATU

SumarCorneliu V. Mihail Evocare blitz ..........................................2Valentin Leahu Un an încărcat cu de toate ..........................3Silviu Guga Cum l-am cunoscut pe Eugen Ionescu ..............4Să nu-l uităm pe Noica Să nu-l uităm pe Noica .....................8Ioan Vulcan Întru aducere aminte ....................................10Perna pisicii Mirela Gruiță ..................................................14Ars Poetica Emil Almășan ..................................................18Ars Poetica Valentin Leahu ................................................19Maria Trif ............................................................................20Octavian Mihalcea ............................................................22Liviu Vișan ..........................................................................24Romeo Aurelian ILIE ..........................................................26Când iubirea se roagă prin poezie ......................................26Elena Moisei ......................................................................28Isabela Nicoară ..................................................................30Cronică Literară Nicolae DINA ............................................32Nicolae Vălăreanu Sârbu ....................................................35Liliana Popa .......................................................................38Emma Poenariu-Serafim ...................................................40Cristi Serafin ......................................................................42Despre spațiu și timp în istoria filozofiei ............................42Debut Bogdana Găgeanu ..................................................44Sandu Tarsia ......................................................................46Ars Poetica Ioan Topârceanu .............................................50Ars Poetica ........................................................................52Mădălina Bărbulescu .........................................................52Mihai Posada Singur printre jurnaliști ..............................54Concertul alb Lazăr Zăhan ................................................56Daniel Luca ........................................................................59EUGEN DORNESCU .............................................................60Nicolae Nistor ....................................................................76Daniel Marian ....................................................................80Walter Johrend ..................................................................84Marian Vișescu ...................................................................86Fantasma iubirii Veronica Blaj ...........................................88Teatrul de Balet Sibiu Barococo Party ................................90Ars teatrica Ovidiu Dragoman ...........................................91Teatrul de Balet Sibiu Povestea Printesei Deocheate .........92George Mihăiță, invitatul conferinței speciale FITS și TNRS din decembrie. ...............................................94Istoricul-Muzeograf MedieșanGheorghe (George) Togan ................................................96Ioan Vulcan Dragoste și război-Război și dragoste ...........99

3CENACLUL PĂLTINIȘde la CENACLUL PĂLTINIȘde

laEditorial Editorial2

Corneliu V. Mihail

Evocare blitz Apăsat de tirania aducerilor aminte,

mi-e imposibil să nu invoc şi să evoc o înaltă personalitate a burgului, criticul de artă dr. Alexandru Lungu, Ducu, pentru apropiaţi, plecat dintre noi. De o erudiţie copleşitoare şi un bun simţ înnăscut, descendent din iluştri memorandişti, fostul mare director al Muzeului Brukenthal, care ne-a delectat spiritul cu balsam cromatic şi expuneri fulminante, s-a retras intempestiv într-o muţenie bizară.

Maestre, ducem dorul festinelor intelectuale cu care ne-ai tratat în somptuosul palat, fără să fi fost vreodată agresaţi de şobolanii care, mai ieri, inundau galeriile! Ştiind că atenţiile servile vă deprimă, vă rog să primiţi semnalul meu ca un salut de camarad intrigat. Ne lipsiţi enorm! Concitadinii ştiutori vă scandează încă numele!

Gând şi inimă bună!

Despre boemă şi LeahuSă ne întrebăm, fără răutăcioasă

invidie, doar cu uimire şi admiraţie, de unde mai scoate cifre Valentin pentru apariţia acestei reviste minunate (este vorba despre Cenaclul de la Păltiniş )

De unde mai are energie, elan şi voie bună. Cu toţii am fi clacat în acest efort solitar. Sudistul acesta (bucureştean, se ştie), căruia expresia facială de conspirator carbonar îi subminează calitatea intelectuală şi bonomia răvăşitoare, se zbate pentru creiţari şi impunerea boemei ca stil de viaţă. A răsfoit dicţionare, căutând definiţia cea mai plastică a boemei, în sensul izbăvirii ca om, poet, ziarist şi soţ. Dintr-un scrupul adânc, el caută motivaţiile deraierilor bahice, ştiind că absintul a provocat doar notorietatea poeţilor blestemaţi.

Inocent, risipitor, cu lecturi vaste, Valentin aşterne cuvinte minunate, cu iz de cramă voievodală. Într-un burg mereu obosit, vag convenţional, cu o grămadă de doctori experţi doar în condoleanţe, isprava lui hilară, cu crâşma asediată de plutonul ce-l conducea, nu va pro-voca decât un recul cu mină gravă, ori sentinţe de încarcerare literară. Într-adevăr, prea mulţi scorţoşi pedanţi şi insipizi îşi vântură veleităţile prin instituţiile cetăţii!! Dar, şansa ta, Leahule, suntem noi, câţiva mino-ritari literari (cu drag pentru lectura inspirat-savuroasă), care admitem că libertatea harului, poate mântui pe oricine!

Valentin LeahuUn an încărcat

cu de toateAm depăşit numerele 60, 70 ale

revistei şi, iată-ne ajunşi la 72. Mulţi nu credeau că vom fi aşa de buni şi de rezistenţi la viaţa burgului minunat în care ne răsfăţăm existenţa. Am avut şi ajutor de la prieteni, de la Consiliul Judeţean, de la Teatrul de Balet, prin aprecierea pe care ne-o arată directorului acestuia, Ovidiu Dragoman, am avut şi avem susţinerea Boromir, firma condusă de Mircea Ureche şi Ioan T0pârceanu. Ne-au ajutat prietenii nostri, scriitori din toată ţara, care ne iubesc şi au înţeles că noi nu avem ştate de plată şi nu suntem pregătiţi pentru a plăti colaboratorii. Aşa că ei fac muncă patriotică şi scriu de drag, la noi în revistă. L-am comemorat pe maestrul Noica, de ziua domniei sale, pe 12 iulie, la Schitul Păltiniş, alături de părintele Valer şi Bogdan Eduard, ne-a adus bucuria cărţii lui, Nopţi albe la Rohia, prezentată la mormântul de la schit, în prezenţa unor distinse feţe bisericeşti. L-am comemorat, la împlinirea a 32 de ani de la trecerea în nefiinţă, pe cel care ne-a lăsat motivul revistei, marele Noica, omul care ne spunea că Oamenii te iartă dacă faci crime, dar nu te iartă dacă ești fericit!

L-am comemorat, unde altundeva decât la Biblioteca ASTRA, o bibliotecă apropiată de sufletele noastre, sprijiniţi cu tot dragul de Silviu Borş, directorul aşezământului cultural. Am avut bucuria să fim gazdele marelui actor Mihai Bica, şi noi la rândul nostru i-am întors vizita, la Braşov, la premiera Sinucigaşul, de Nikolai Erdman. Am poposit , invtați,la premiera Fierarii, cu Maia Morgenstern, George Mihăiţă şi Horaţiu Mălăele, acesta din urmă fiind şi regizorul piesei. I-am aplaudat şi am făcut poze cu cei trei minunaţi actori. Se scurg clipele şi ajungem în al diosprezecelea an de când Cenaclul de la Păltiniş este pe scena revistelor de cultură din ţară, alături de Euphorion, Dumitru Chioariu, Ioan Radu Văcărescu, Transilvania, condusă de Radu Vancu,de ECREATOR, Ioan Romeo Roşiianu, Rapsodia şi Gligor Stopiţă. Aş mai putea să vă enumăr prieteni din sfera presei culturale dar mă opresc aici şi îi las pe ei să fie cei care vorbesc şi despre noi ca prietenii lor literari. Se scurg clipele şi intrăm în anul de graţie 2020, păşind pe un covor de litere la care ne-am gândit să fie căt mai frumos. Dumnezeu să ne ajute pe noi şi pe cititorii nostri minunaţi!


laEditorial Editorial4

De pe vremea când eram elev aveam dorinţa să văd un scriitor în carne şi oase şi în scurtă vreme am cunoscut toţi scriitorii cu faimă locală din Deva. Apoi am ajuns, rând pe rând, să cunosc sute de scriitori şi chiar pot să spun că am avut norocul, de-a dreptul nevero-simil, de a fi stat în preajma unor mari personalităţi. Să amintesc doar pe Constantin Noica, George Călinescu, Dumitru Stăniloaie, Nichita Stănescu, Marin Preda, Geo Bogza, Monica Lovinescu, Fănuş Neagu, Marin Sorescu, Gellu Naum, Lucian Raicu, ca să-i enumăr câţiva dintre cei plecaţi în eternitate. L-aş aminti şi pe Emil Cioran pe care l-am văzut dar, deşi mă bucuram de prietenia fratelui său Relu Cioran şi aveam „indicaţia şi recomandarea” lui clară de a-i cunoaşte fratele, m-am sfiit să-i vorbesc, mai alesc că „pronunţia” mea în franceză era pre-cară şi filozoful din mansarda pariziană refu-za să vorbească româneşte. Oricum şi el intră în rândul celor pe care i-am văzut „în carne şi oase”. Dar îmi place, mai ales, să mă laud cu faptul că l-am văzut şi pe marelui Eugen Io-nescu. L-am văzut (fapt de neimaginat pen-tru mine) şi pe ilustrul dramaturg „în carne şi oase”, însă... într-un fel mai aparte.

La sfârşitul lui martie 1994 am fost în Franţa într-un parteneriat şcolar între un liceul din Sibiu, unde eram profesor, şi un liceu din Vitré (în vestul Bretaniei). Familia profesorilor unde eram găzduit m-a chemat într-o zi să aud ştirile la televizor. Era anun-ţată moartea academicianului şi dramatur-gului Eugéne Ionesco. Posturi după posturi întrerupeau emisiunile ca să facă acest anunţ.

Sunt intervievate personalităţi din lumea literară şi teatrală, se transmit fragmente din spectaco-lele cu piesele sale, aud şi multe informaţii biografice şi în aproape toate era menţionat că întemeieto-rul teatrului absurdului s-a năs-cut în România. Mi-am notat în jurnalul meu la data de 29 marie 1994: „Toată Franţa e bulversată

de moartea compatriotului meu Eugen Io-nescu. Eveniment tragic pentru toată lumea.” Murise, de fapt cu o zi înainte. Adevărul e că eu n-am simţit atunci nimic tragic, dim-potrivă, mă eliberasem de „complexul de a fi român” şi eram bucuros că se vorbea atât de mult în Franţa despre România. Trăiam o emoţie la gradul inefabilului şi nu pudeam decât să-i mulţumeam lui Dumnezeu că mi-a făcut o favoare că s-a gândit să-l ducă în lu-mea celor drepţi pe Eugen Ionescu tocmai când eu eram în Franţa şi mă rugam să-l ierte de păcate, dacă le are.

Deşi e o distanţa apreciabilă între Vitré şi Paris, gazdele mele, emoţionate şi ele că au un compatriot al lui Ionesco în casă, mi-au promis că mă duc la înmormântare. Şi s-au ţinut de cuvânt. Astfel datorita lui Françoise şi Dominique Avelange, cu care am rămas prieten şi cărora le port recunoştinţă, mă pot lăuda că l-am văzut în carne şi oase, pe Eugé-ne Ionesco, dar... era mort.

Slujba de înmormântarea a avut loc la Biserica Ortodoxa Română (are hramul Sfin-ţii arhangheli Mihail, Gavril şi Rafail ) de pe strada Jean de Beauvaire din Cartierul Latin, pe care o mai văzusem. Aici a fost cântăreţ în strană (diac) Constantin Brâncuşi. A fost

Silviu GugaCum l-am cunoscutpe Eugen Ionescu

lume multă, strânsă cu mult înaintea ceremo-nialului religios şi auzeam vorbinduse româ-neşte, spre încântarea mea. A fost trezent şi regele Mihai. Atunci l-am văzut pentru pri-ma dată şi, profitând de aglomeraţie, l-am şi atins uşor cu mâna, apoi m-am strecurat prin mulţime până aproape de sicriu ca să-l văd pe „Eugen Ionescu al nostru”. (Aşa am auzit pe cineva spunând în limba română.) Cu familia regală a fost Doina Cornea. L-am văzut şi pe Paul Goma, la un moment dat am avut im-presia că e băut (deşi ştiam că nu-i băutor). A fost, probabil, o impresie greşită şi nu vreau să mă alătur celor ce l-au ponegrit deoarece am o mare admiraţie pentru curajul pe care l-a avut scriitorul şi omul Paul Goma în anii perioadei comuniste. Îl cunoscusem când i-a apărut volumul „Camera de alături”, dar n-am îndrăznit să-l abordez. Redactorii pos-tului de radio „Europa liberă” erau solemni şi au lăsat tuturor o foarte bună impresie. Mulţi dintre cei prezenţi nu urmăreau ceremonia religioasă şi îşi făceau cruce când vedeau pe cei atenţi că-şi fac. Printre imitatorii de pioşe-nie eram şi eu.

Despre Eugen Ionescu am auzit atunci că a debutat cu un studiu despre Ilarie Voron-ca, eu ştiam că a debutat cu poezii în „Bilete de papagal”. Două cucoane ce şoşoteau în franceză se contraziceau în privinţa vârstei ilustrului scriitor. Am urmărit-o pe fiica dra-maturgului, Marie-France, pe care n-am avut îndrăzneala s-o abordez (nici nu era cazul) ca să-i spun cât de mult a apreciat-o Sorin Titel, cu care s-a împrietenit şi care, după întoarce-rea lui din Franţa, o lăuda peste tot spunând că e la fel de inteligentă ca tataică-său. Atunci Marie-France mi s-a părut că era interesată de cine dintre academicienii francezi e prezent pentru a-l omagia pe tatălui ei şi a-l însoţi pe ultim drum spre cimitirul Montparnasse, nicidecum de slujba înmormâtării. Iară, desi-gur, o impresie greşită.

Înmormântarea a fost ca la români. În jur-nalul meu propoziţia aceasta am subliniat-o, pentru că am asistat la înmormântări fastu-oase şi la noi şi pentru că se şopteşte mult,

vrute şi nevrute despre cel mort, în timpul ceremoniei de înmormântare şi se dă colivă. Da! Am mâncat coliva „robului lui Dumne-zeu Eugen”. Coliva, mai târziu am aflat de la George Astalos, a fost făcută de Gabriela Di-misianu. Mi s-a părut că unii au venit la aceas-tă ceremonie ca să etaleze cât de bine îl cunosc pe răposat şi trebuie să recunosc că am aflat lucruri interesante pe care nu le ştiam. Nu ştiam, de pildă, că Eugéne Ionesco a fost şi pictor, nu ştiam că râdea de Cioran când aces-ta nu mai vrea să vorbească româneşte, nu ştiam că mama lui a fost evreică (ceea ce, am aflat mai târziu, s-a dovedit a fi neadevărat, dar şi dacă e adevărat nu contează), nu ştiam că avusese obiceiul românesc de a se distra la nunţi şi spunea mirilor urarea „Casă de pia-tra” şi, ceea ce e mai grav, nici nu ştiam de unele piese ale sale.

Din „Le Figaro”, un num[r consacrat ma-relui dramaturg, mi-am notat un fragment dintr-un fel de testament al lui, pentru că s-a vorbit la înmormântarea, cât de credincios a fost:â

„Am fost ajutat de Dumnezeu, când refu-giat la Paris, căci nu voiam să mă alătur co-muniştilor din Bucureşti, am luat coşul într-o zi fără nici un ban, şi m-am dus la piaţă unde am găsit 3000 de franci din 1940. Atâtea îm-prejurări mi-au venit în ajutor. Poate că Dum-nezeu m-a ajutat în viaţă în eforturile mele şi eu nu mi-am dat seama...Câteodată mă gândesc să mă rog. Cine ştie poate va fi totuşi ceva. Probabil „după” va fi bucurie, care e for-ma lui Dumnezeu. Eu cred că forma lui Dum-nezeu e ovală...Am ajuns la 80 de ani şi chiar la 81 şi jumătate cu frica de a muri fără să-mi dau seama că Dumnezeu a făcut pentru mine ceva bine. El n-a abolit pentru mine moartea, ceea ce găsesc inadmisibil. În ciuda eforturilor mele, a preoţilor, n-am reuşit niciodată să mă abandonez în braţele lui Dumnezeu. N-am reuşit să cred suficient. Eu sunt, vai!, ca acel om despre care se spune că în toate dimineţile îşi zice rugăciunea: Doamne, fă ca eu să cred în tine.”

Aşa l-„am cunoscut” pe Eugen Ionescu.


lain mEmoriam in mEmoriam6

Comemorare la Schit în prezența Cenaclului de la Păltiniș

Să nu-l uităm pe NoicaFotografii din colecţia Ion DUR

Celebra poză cu pipa

Pleșu, Liiceanu și părintele Antonie Plămădeală.



Să nu-l uităm pe Noica

Comemorare la Schit în prezența Cenaclului de la Păltiniș


laamintiri amintiri10

Ca urmare încerc să reamintesc, atât uitucilor cât şi neuitucilor mei conaţionali, nu numai că în data de 4 decembrie 1987 se stingea din viaţă filosoful Constantin Noica (n.12 iulie 1909), dar şi că vrednicii săi discipoli reuşiseră ducere la bun sfârşit a ultimei sale dorinţe pământene: aceea de a-i fi aşezat trupul neînsufleţit în pământul înmiresmat de cetina brazilor Schitului Monahal din înaltul Păltiniş al Mărginimii Sibiului.

Era, aşadar, în data de 6 decembrie 1987. O zi de toamnă prelungită în timp, dar care prinsese să se „îngâne” şi chiar să se „certe” cu iarna geroasă care avea să vină în noaptea spre zorii acelei zile de Sfântul Nicolae. De cum s-a luminat de ziuă, în pământul presărat cu conuri de brad, din prejma acelui vechi schit al Munţilor Cindrel, groparii adânceau un mormânt stingher, în vreme ce călugării şi turiştii, întâmplător trecători pe-acolo, le priveau întristaţi opinteala cazmalelor şi târnacoapelor în efortul lor de a străpunge pojghiţa îngheţată a pământului lutos, plin cu rădăcini. Jos, în cartierele Sibiului, ca şi în casele ţăranilor-oieri ai satelor mărginenilor, frumoşii, cuminţii şi somnoroşii lor copii, nepoţi şi strănepoţi căutau în ghetuţele lor lustruite darurile aduse, pe nesimţite, de Moş Nicolae. Iar

feciorii se strângeau în cetele cântării colindelor apropiatelor sfinte sărbători ale Crăciunlui. De departe, de peste munţi, păduri şi ape, cântul de toacă şi cel al dangătului clopotelor de aramă din turlele bisericilor chemau credincioşii la Liturghie. Spre orele amiezei, rând pe rând, apropiaţii celui care urma să fie îngropat în acel mormânt aduceau înfrigurate coroane şi jerbe de flori, autoturismele lor purtând numere de înmatriculare din mai toate judeţele ţării. Una dintre coroane purta mesajul şi emblema cunoscută a Uniunii Scriitorilor din România; o alta, cea a Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului şi a Facultăţii

Ioan VulcanÎntru aducere aminte

de Teologie Şaguniene din Sibiu. Pe cea mai înflorată dintre ele scria discret:

„Nu te vor uita-Discipolii Tăi!”. Printre celelalte coroane se afla şi cea venită din partea lui Emil Cioran, filosoful de la Paris, fostul coleg de studenţie bucureşteană cu Noica, adusă de soţii Eleonora şi Aurel Cioran, cumnata şi respectiv fratele filosofului prisian. Slujba înmormântării avea să fie oficiată de ÎPS Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului. De acel eminent teolog şi scriitor care hotărâse, împreună cu Teoctist, Patriarhul României, că se poate petrece o astfel de rânduială creştin-ortodoxă. Adică: ca trupul neînsufleţit al unui anume mirean să se poată odihni în vecii vecilor în pământul unui Schit Monahal Ortodox. Împlineau astfel dorinţa sinceră şi netăinuită a lui Noica.

Firesc că vestea tristă a încetării din viaţă a „Gânditorului din Păltiniş”, fost deţinut politic, avea să îndolieze (sporadic, declarativ şi vizibil), doar pe puţinii intelectuali curajoşi ai ţării de atunci. Mult mai netemători de oamenii securităţii statului aveau să fie membrii unor familii de ţărani din câteva sate mărginene. Dovadă că în cei 12 ani ai şederii sale în Păltiniş, prietenosul şi modestul lor învăţăcel reuşise să se facă tare îndrăgit, devenind oaspetele plăcut al multor păstori de vite, ciobani de oi şi pădurari. Aşa se explică şi de ce la oficierea slujbei creştine a înmormântării sale erau prezenţi nu numai numeroşi ţărani ai unor sate, dar şi preoţii, medicii şi dascălii acestora şi copiii lor. Unii dintre ei îmbrăcaţi în vechi şi mândre straie

româneşti şi purtând cocarde tricolore prinse pe laibăre, pieptare, cojoace şi recăle. Însă cel mai trist şi îndurerat, dintre toţi cei cu feţele cernite, părea a fi unul dintre cei mai apropiaţi prieteni şi tovarăşi de bucurii şi suferinţe ai filosofului: meteorologul Păltinişului. Modestul, inteligentul şi regretatul domn Octavian Nicolae, prietenul şi frecventul oaspete al fimiliei mele din Sibiu. Cel care, asemeni lui Noica, a fost şi el deţinut politic în închisorile comuniste. Mormântul său, din Cimitirul Central al Sibiului, fiind gol, rudele sale apropiate înmormântându-l la Turnu Severin, lână soţia sa. Doar două fragmente din a lui carte-ilustrată şi autobiografică „DE LA POARTA ALBĂ LA PĂLTINIŞ”, apăută la Editura ANIMA, Bucureşti 2004:” …după mulţi ani de suferinţă, am avut privilegiul, dat poate în compensaţie de soartă, să fiu ani de-a rândul, la Păltiniş, alături de marele filosof, de marele înţelept şi, poate mai mlt, de marele om Constantin Noica. De la el am învăţat că „uşile noastre nu trebuie să fie interzise nimănui”. Îmi spunea: „Puiule, să-i primim pe cei are ne vizitează la Păltiniş atât de frumos şi de bine, încât să regrete când pleacă şi să revină.” (n.a. pag. 9, Cuvânt înainte). „În seara de 3 spre 4 decembrie 1987, am rămas cu George Purdea la spital (n.a. cel din Sibiu, unde Noica, cu două zile în urmă, fusese internat de urgenţă, în urma unor fracturi osoase cauzate de o căzătură accidentală, survenită în camera lui de meditaţii şi odihnă în Păltini). I-au dat nişte sedative. George Purdea s-a dus în camera de


laamintiri amintiri12

gardă a medicilor să se odihnească. Pe la ora zece-unsprăzece, domnul Noica a început să aibă o respiraţie mai greoaie. Am chemat medicul de gardă şi i-au pus o mască de oxigen. Îl ţinem de mână şi mă strângea. Din ce în ce, respiraţia îi era tot mai agitată. Începuseră şi mici horcăieli. Era zbuciumat, dar totuşi simţeam că încă mă mai strânge de mână. Pe la ora trei dimineaţa, horcăielile erau deja mai zgomotoase şi strângerile de mână mai slabe şi întrerupte. Cred că era conştient că se sfârşeşte. La ora patru, mâna lui catifelată se odihnea în mâna mea. Doctorul îl ţinea de mâna cealaltă, urmărindu-i pulsul. La patru şi douăzeci s-a stins…” (n-a, pag. 49-50)

Au trecut, aşadar, 32 de ani de când Constantin Noica se odihneşte, întru-veşnicie, lângă mica şi bătrâna biserică a schitului din Păltiniş. Timp şi răstimp în care cocheta staţiune turistică încă mai păstrează răsleţe fragmente din amintirea dragă a lui Noica, precum şi frumuseţea simplităţii mormântului său, şi a sărăcăcioasei vile de lemn din pădure, unde, în modesta-i cămăruţă de la etaj, şi-a trăit ultimii ani ai vieţii sale zbuciumate. Constat, însă, cu regret că mult prea fălosul Sibiu-Hermannstadt continuă să rămână zgârcit în a marca, cum se cuvine, prezenţa intelectuală a lui Constantin Noica! Dovadă că doar o şcoală gimnazială şi o stradă poartă frumosul său nume de renume. Noroc cu distinşii redactori şi colaboratori ai prestigioaselor cotidiene „CUVÂNTUL LIBER”,

din Târgu Mureş şi „TRIBUNA”, din Sibiu, periodicelor „ CRONICA TIMPULUI” şi „CERTITUDINI”, din Bucurşti, ale UZPR-ului, „GAZETA HÂRTIBACIULUI”, din Agnita, precum şi cu cei ai revistelor literare „TRANSILVANIA” şi „CENACLUL DE LA PĂLTINIŞ”, din Sibiu, precum şi „PLUMB”, din Bacău. Cei şi cele care măcar nu uită să îi întreţină trează amintirea dragă!. La care se mai adaugă un CD cu vocea şi cu gândurile sale, referitoare la viaţa şi opera lui Mihai Eminescu, precum şi un mic fond de carte, de documente, de manuscrise şi de fotografii, toate adăpostite de seculara Bibliotecă ASTRA din Sibiu. Însă ceea ce, cu siguranţă, n-au cum să uite câteva sute de sibieni este farmecul şi unicitatea acelei „Şezători Literare” din după-amiaza târzie a zilei de 15 ianuarie 1985. Atunci când se împlineau 135 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu. Domnul Noica, însoţit de Aurel Cioran şi de soţia acestuia, sosiseră în Sala Festivă a Bibliotecii Astra să prezinte cele dintâi file foto-copiate din voluminoasa comoară a „Caietelor Eminesciene”. Manuscrise păstrate în seifurile Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti. Vestea îmbucurătoare că va conferenţia marele filosof a făcut ca acea sală să devină neîncăpătoare, deopotrivă pentru numeroşii iubitori ai lui Eminescu şi ai operei sale, cât şi pentru simpatizanţii, declaraţi sau anonimi, ai vorbitorului. Şi cu toate că se părea a fi o manifestare culturală omagială obişnuită, până

la urmă ea avea să se transforme nu numai într-o inegalabilă desfătare a spiritului intelectual şi patriotic, dar şi într-o surpinzătoare premieră în istoria literaturii române. De ce?. Pentru simplul motiv că distinsul oaspete oferea bibliotecii-gazdă, în dar, nu numai acel set de manuscrise eminesciene foto-copiate, dar şi înflăcărata şi documentata sa rostire, de aproape două ore, imprimată pe bandă de magnetofon. Totul constituindu-se într-un fascinant recital de aleasă cultură şi de dragoste pentru Omul Eminescu şi pentru inagalabila sa operă literară şi documentar-istorică.

Şi ar mai trebui adăugate multe alte întâmplări neîntâmplătoare, referitoare la omul Constantin Noica. Bunăoară că, odată cu trecerea timpului, mereu va mărturisi, celor apropiaţi lui, că acea vreme de când se afla în Păltinişul de deasupra Sibiului, a fost cea mai liniştită etapă a vieţii sale. Întregită şi de o aleasă încărcătură intelectuală şi sufletească!. Că nesperatul său noroc a fost că era îndrăgostit atât de Sibiu şi de locuitorii lui, cât şi de împrejurimile sale mirifice. Toate la un loc prelungindu-i clipele de linişte sufletească şi de meditaţii filosofice şi inspiraţii scriitoriceşti. În fond, după atâta suferinţă, inclusiv detenţia politică în închisorile comuniste, simţea nevoia, ca aparent, să se autoexileze. Încerca, astfel, să se îndepărteze, cât mai mult, de ochii indiscreţi ai celor care îl supravegheau neîncetat. El fiind considerat de autorităţile acelor

vremuri, un fost deţinut politic foarte periculos şi incomod de inteligent. Şi cu toate aceste piedici şi neajunsuri, inclusiv cu starea sa tot mai precară de sănătate, Noica şi-a încununat ultimul „sejur” al vieţii sale pământeşti în Păltinişul Sibiului, reprezentând 12 ani, cu un adevărat triumf în demersul său personal de a scoate la lumină „Caietele Eminesciene”. Şi era pe vremea când, pentru prima oară, publicul larg avea posibilitatea să admire şi să „pipăie” cu privirea mirată, enciclopedicul, ordonatul şi frumosul scris eminescian.

Notă: Nădăjduiesc ca în anul care stă să vină să-i deschidem larg uşile caselor noastre, pentru al sărbătorii, aşa cum se cuvine, pe poetul Mihai Eminescu: 15 ianuarie-15 iunie: 170 de ani de la naştere şi respectiv 131 de ani de la moarte. De asemenea, pe neîntrecutul său cronicar de peste timp, „Gânditorul din Păltiniş”, filosoful-scriitor Constantin Noica: 12 iulie-4 decembrie 2020: 111 ani de la naştere şi 33 de ani de la moarte. Aşadar, dragi români, să faceţi tot efortul necesar al schimbării felului nostru de a uita oamenii de seamă ai neamului, prin nefireasca, trista şi păguboasa noastră indiferenţă!. Şi haideţi să-i dăltuim domnului Noica un bust, pe care să îl aşezăm pe aleile cărturarilor români din Parcul ASTRA, din Sibiu, primăvara cu castanii şi teii învrziţi, în miez de vară cu ei înfloriţi şi înmiresmaţi, toamna cu frunzele ruginii, iar de Crăciun şi Bobotează înălbiţi de promoroaca gerurilor şi înnălbiţi de neau iernii!.


laProză Proză14

Bătrâna se legăna pe balansoarul ei vechi. Şi-l dorise mult. Văzuse în filme-le americane cum mai toată lumea stătea pe verandă şi se legăna în balansoare. I-l cumpărase Alexandru de la un târg. Între timp se stricase, dar, cu mici reparaţii, o mai lăgăna şi acum, în sus şi-n jos. Avea pe umeri un pled gros, cu toate că afară era destul de plăcut. Privea strada. De fapt era o uliţă pe care arar trecea cineva. Dar ea se încăpăţâna să privească. Era ca un ecran pe care putea să-şi proiecteze amintirile: se-n-vălmăşeau, se rânduiau apoi, ea le trimitea în timp pe unele, le alunga pe altele şi tot aşa, pentru că doctorul îi spusese că emo-ţiile puternice îi pot agrava boala de inimă. Avea dreptate. Ori de câte ori îşi amintea ceva ce voise să uite şimţea un nod în gât şi în piept o bubuitură puternică.

Totul începuse după moartea lui Ale-xandru. Fuseseră împreună aproape pa-truzeci de ani. O înşelase când ea îl adora şi nici nu şi-ar fi închipuit un alt bărbat în viaţa ei, apoi îl înşelase când el s-a liniştit şi hotărâse că familia e portul cel sigur. Pro-dusese durere, dor şi bucurie bărbaţilor cu care se iubise. Era mereu în căutarea afecţi-unii lor, dragostei lor, atingerilor lor.

Ce mi-o fi lipsit? – se întreba adesea şi fugea repede la copilăria încărcată de alint, dar şi de frică, de exaltare, dar şi de dispe-rare.

Simţi cum toba inimii începe să bată. Închise ochii şi văzu munţii, zăpada, pâr-tiile de schi, primăvara pomilor din livada casei. Toba se linişti.

Nu suport să fiu obligată să face ceva, îşi

spuse Lili uitându-se la ceas şi trecând grăbită maşina de călcat peste bluza cu vo-lane. De ce nu mi-am luat un pulover subțire croșetat? Știu de ce! Ar fi fost încă un prilej de aducere aminte pentru mătușa Maria: <ei, uite ce lucruri frumoase îți făceam…Îl mai ai? Vai, ce bine-mi pare că îl mai păstrezi etc. etc..> N-avea chef de întoarceri în tmp, de repro-şuri sau laude. O cunoştea bine. Stătuse la ea în timpul facultăţii. O păzise când a vrut să se sinucidă, îi ascultase văicărelile, o admirase pentru pofta de viaţă şi o urâ-se când a aflat că se culcase cu nepotul ei, cu 15 ani mai tânăr. Da, mătuşa îl sedusese pe fratele ei, Costin. Într-o zi, mama i-a găsit goi în bucătăria de vară. Atunci i-a gonit pe amândoi de acasă. A fost un scandal uriaş. Frate-meu era încă elev la liceu. A vuit tot satul. Ne făceam vacanţele şi concediile în casa bunicilor de la ţară. Acum e numai casa mamei. Volanele se lăsau greu călcate şi ea nu mai avea răbdare.

Costin număra orele. Pe peretele celulei

Perna pisiciiMirela Gruiță

îşi făcuse, ca toţi puşcăriaşii, un calendar. Tăia anii, lunile, zilele. Acum mai avea câ-teva ore şi va fi liber. Liber să ce?

Nu ştia ce va face dincolo de poarta cu sârmă ghimpată. Să-şi ia de lucru, nu prea avea chef. Poate-i va face o vizită mătuşii lui dragi care-l băgase în belea, o va chi-nui puţin să vadă şi ea cum e cu durerea fizică, o va ocoli pe sor-sa cu smiorcăielile ei de fată bătrână şi-o va ucide pe hoaşca aia care i-a fost mamă. Ştia că nu va sta mult afară. Se obişnuise aici. Douăzeci de ani erau mai mult decât avusese el când îl condamnaseră. Se va-mbăta sigur şi-şi va căuta o femeie. Nu, o fiemeie, nu. O femeie îl convinsese că uciderea bărbatu-lui ei le-ar fi salvat dragostea. Dragoste… Nici măcar nu ştia ce e aia la vârsta lui. Sexul, da, sexul îl obsedase. O pândea noaptea când se spăla la pompa din curte, venea şi se aşeza pe patul ei din bucătăria şi ea-l lăsa să-i mângâie ţâţele cu sfârcuri tari şi îmbietoare. Se fereau de maică-sa. Mergeau în grădină. Porumbul crescuse şi nu se vedeau acolo. Aştepta vacanţele la ţară ca pe nişte premii. Maică-sa era fericită că lui îi plăcea să muncească şi că mătuşi-sa Maria îl ajuta la matematică şi chimie, doar era inginer chimist. Lucra la Bucureşti, la o întreprindere plină de femei. Îi spunea că e bărbatul cel mai viril pe care-l întâlnise şi că pămpălăul de-acasă nu se pricepea s-o facă fericită. Ce tâmpit fusese! O crezuse.

Auzi paşi. Era Eugenia, vecina din spa-tele casei. Venea de două ori pe zi să vadă dacă mâncase. Îi lăsase ei în grijă toată gos-podăria şi pământul de peste râu. Se gân-dea chiar să-I facă acte pe ele. Merita. De la moartea lui Alexandru închisese poarta şi nu mai voise să vadă pe nimeni. Nu de du-rere. Nici măcar pentru că ar fi copleşit-o dispariţia lui. Se obişnuise cu ideea încă din tinereţe, când îi făcea bagajele şi se gân-

dea dacă să-I pună tot dulapul sau numai strictul necesar. Lua două geamantane cu el în concediu. An de an ea rămânea cu co-piii acasă, iar el pleca. La început îl aştepta, apoi, după ce au crescut copiii, se ruga la Dumnezeu să nu se mai întoarcă. Dumne-zeu i-a ascultat ruga târziu, când simpla lui prezenţă nici n-o mai simţea.

Eugenia intră în săliţa cu vedere spre uliţă, scutură perna de pe scaunul de ală-turi şi-i spuse pentru a mia oară: E cea mai răsfățată pisică pe care o știu. O ții pe pernă curată, iar dumneata dormi pe sulul ăla care-ți sucește gâtul.

Era o femeie cumsecade, Eugenia. O cunoscuse de copilă, o ajutase să-şi termine liceul şi apoi îi găsise de lucru la primărie, Mirosea a grajd, dar şi a iarbă, a prăjeală, dar şi a pâine coaptă. O simţea după miros.

-Zău, doamnă, n-aţi mâncat nimic! Păi de-aia gătesc eu?

Cuvântul gătesc o duse în bucătăria de vară. A dărâmat-o după ce a prins-o pe soră-sa Maria cu Costin. Băiatul ei. Lumina ochilor ei. Bucuria lui Alexandru şi mân-dria ei. Sânge blestemat, gândi, şi-o auzi pe Eugenia bodogănind prin curte.

Era micuţă când o găsise pe maică-sa plângând, plină de sânge. Îl văzuse pe taică-su plecând, trântind uşa şi înjurând. Apoi unchiul, fratele tatălui, a dispărut de acasă. A aflat mai târziu că murise pe front. Şi-acum se-ntreba dacă fusese vreo legătu-ră între plecarea precipitată a unchiului şi bătaia pe care o primise maică-sa.

Se opri din legănat. Pisica torcea pe sca-un. Privi calendarul. Trecuseră 23 de ani de când nu-şi mai văzuse sora şi fiul. Pe Lili n-o punea la socoteală. Ea venea, mai lua câte ceva din casă, îi fura ceva bani din portofelul lăsat înadins la capătul patului, o săruta rece pe obraz şi pleca. Nefericita! Nefericiţii!

Dar ea, ea fusese fericită?Lili sună la uşa mătuşii Maria. O găsi în


laProză Proză16

furou, fardată puternic.-Nu ştiu cu ce să mă îmbrac, Lili dragă.

Dacă-mi pun taiorul o să mă creadă o bă-bătie, cu dungi mă îngraşă, iar fusta şi blu-za galbenă îmi dau o paloare nefirească…

Peste tot erau haine aruncate. Maria n-o avusese niciodată cu ordinea, dar cu cât îmbătrânea, cu atât apartamentul arăta ca într-un continuu inventar. Lili obosise s-o mai certe. Oricum, tot cum voia ea se îmbrăca: în culori stridente şi niciodată asortate. Spunea că asta-i acoperă doliul din suflet. Rahat. Trecuse peste toate ca un somnambul. După ce Costin încercase şi aproape reuşise să-i omoare bărbatul, devenise victima geloziei unuia şi brutali-tăţilor celuilalt, rol pe care îl jucase foarte bine şi la tribunal. Apoi, scăpată de orice suspiciuni, stătuse un timp în garsoniera lui Lili, cumpărată de Alexandru, iar când Lili a vrut să stea singură, cu gând să se mărite, a închiriat un apartament confort II într-unul din cartierele Bucureştilor.

Cum o fi arătând?, se-ntrebă bătrâna, şi toba din piept începu din nou să bată. Ar fi trebuit s-o pedepsesc pe ea și să-l iert pe el. Era copil. Dar să omori un om pentru o femeie care putea să-i fie mamă?! Să iei viața cuiva crezând că așa vei fi fericit?! Continua să se legene. Privea uliţa cu drag. Văzuse şi trăise atâtea. După pensionare, îi făcuse lui Lili oferta de a se muta în apartamentul lor. Refuzase. Spunea că-i al lui Costin şi că, atunci când va ieşi din închisoare, trebuie să aibă o casă. Avusese dreptate. Aşa că plecase aici, să-şi petreacă ultimii ani în casa în care se născuse.

Stătea numai într-o odaie. Nu trecea cu zilele prin celelalte camere. N-avea de ce. Eugenia venea, deretica şi pleca. Şi asta – de ani şi ani. Era ca o moartă în balansoar. Nimic n-a atingea, nimic n-o interesa. Dacă n-ar fi fost bubuitul tobei şi nodul din gât ar fi putut spune că e doar un trup.

N-am să apuc prânzul, gândi Costin şi

râse. Prânz. Mâncarea aia cu care până la urmă se obişnuise şi pe care o refuzase la început. Sor-mii i-am zis că ies la 4. Nu vreau să le văd mutrele. Precis că i-a spus și mătuși-căi. Mătușica Maria. Așa i-am scris din pușcă-rie. S-a supărat foc. Zicea că-i spuneam, când-va, Maricuța. Cândva.

-Hai, mătuşă, că se face 4 şi noi nici n-am plecat. Până luăm autobuzul, până ajungem, Costin va sta cu ochii beliţi în mijlocul drumului. Ce dracului te foieşti atât? Ce, crezi că o să-ţi sară de gât, o să-ţi zică mulţumesc şi o să te pupe? Ți-am zis că nu e o idee bună să vii…

Maria se aşezase pe scaun şi-şi aprinse-se ţigarea. Îşi vopsise părul şi unghiile, se epilase şi-şi pensase sprâncenele. Acum se uita fix la nepoata ei şleampătă, pe care n-o suferise niciodată, dar care a fost singura care n-o scuipase după proces. Avea drepta-te. Sunt o nenorocită și i-am nenorocit și pe ei.

Se ridică, îşi trase la întâmplare o rochie pe ea, îşi puse pantofii de piaţă, trecu pe lângă oglinda din hol şi zise:

-Hai!

Alarma ceasului o trezi. Aţipise. E ora să-mi iau medicamentele.Alea de-mi fac inima să bată. Sau aproape.

Eugenia i le pregătise pe măsuţa de lân-gă balansoar. Nu făcu nicio mişcare. Întin-se mâna şi apropie scaunul pe care stătea pisica. Puse perna pe el şi-o aşeză cât mai vizibil.

E singura și cea mai ușoară cale de a-mi opri respirația, îşi spuse bătrâna. Nu-l văd strân-gându-mă de gât. Ar trebui să mă privească în față sau măcar reflexia mea în geamul verandei. Cuțitul l-a folosit pentru amărâtul ăla care-i stătea în drum. Perna e cea mai simplă cale.

Se ridică şi, după 23 de ani, descuie sin-gură poarta. Aştepta.

Costin pipăi buzunarul hainei. Che-ile de la apartamentul din Bucureşti erau acolo. I-l lăsase maică-sa. Aşa i-a spus Lili. El nu credea. El n-avea mamă. Era doar o femeie pe care avea s-o omoare şi pentru care se va întoarce din nou, pe vecie, aici.

Porni pe jos spre oraş. Spre staţia de taxi.

Întâi femeia, apoi Maria şi, în final, îi va da lui Lili cheile apartamentului. Nu-i erau de folos. Cum nu i-au fost de folos nici scri-sorile ei, nici ale tatălui, nici ale Măricuţei. Minciuni, minciuni, minciuni. Fusese înşe-lat, batjocorit, lepădat, urât, alungat.

Îl întrebă pe taximentrist cât costă dru-mul până în satul N.. Erau banii lui, câşti-gaţi la închisoare. Taximetristul refuză să-l ia. Văzuse moarte îm ochii bărbatului.

Ziua era frumoasă. Avea chef de un pa-har cu vin. Dorinţa unui condamnat. Îi era lene să se ducă în cămară. Păstra pe rafturi conserve de la 1907, cum zicea Eugenia.

Continua să se legene, şi fiecare legănat avea puterea unei unde electromagnetice: departe, departe, cât mai departe…Cos-tin scăldându-se la fântână, Lili spălând rufele păpuşii, Alexandru dormind sub nuc, mama alergând de colo-colo, tata mă-surând zarea şi ghicind vremea, şi ea, ea – undeva, în poala bunicii, ascultând poveşti de război.

Ajunse spre după amiază. Satul era pustiu ş, oricum, numeni nu l-ar recunoaş-te. Gardul fusese schimbat cu unul nou şi mai înalt. Poarta era deschisă. Câini nu mai aveau demult, de când Lăboanţă se spânzurase de propriul lanţ. Fusese prima lui zi de înlănţuire. Muşcase un vecin care intrase în curte cu un băţ în mână. Oricine îți arată bățul înainte de a ști cine ești trebu-ie omorât, fusese, probabil, deviza lui Lă-boanţă. Era şi a lui.

Se lăsa amurgul. Toba mare din ini-mă avea pauză. Toba mică bătea rar, ce-i drept, dar putea respira. Ce viață-i asta, dacă totul depinde de un medicament?, îşi spuse bătrâna când desluşi paşi în partea din faţă a casei.

Mai e puțin, îşi spuse, şi fiinţa ei se rela-xă între braţele balansoarului. Îi simţi mai întâi mirosul. Nu şi-l schimbase: un ames-tec de acru cu spray de proastă calitate.

Stătea în fața ei și o privea. Un ghem de

oase înfășurate într-un pled. Părea că doarme. N-o mai recunoștea sau, mai bine zis, n-o cu-noscuse niciodată. Și, totuși, un val cald venea dispre ființa prăbușită în balansoar. Frânturi, flasch-uri din copilăria reprimată încercau să-i găurească memoria.

Luă perna și-o ținu îndelung în mâini. Nici măcar ură nu mai simțea. Era gol. El și mama lui, față-n față după 23 de ani… Doi străini. To-tuși, gura îi amintea de râsete și chemări, pome-ții de săruturi, fruntea de încruntări. La dracu cu toate! Ridică perna.

Acum o s-o facă, gândi bătrâna. Toba mare își pornise ritmul, nodul din gât pulsa. Ar fi des-chis ochii să-l vadă, dar știa că asta l-ar fi oprit din marea încercare. Ritmul tobei era tot mai puternic. Deschise gura să respire.

Privi perna din mâinile sale. I se păru apoi că mama vrea să spună ceva. Deschisese gura. Degetele lui Costin încleștară perna pisicii.

Paznicul închisorii le spuse că numitul Du-mitru Costin plecase la ora 11. Cele două femei rămaseră în fața pușcăriei neștiind ce să facă.

Maria fu prima care exclamă, bătându-și palmele una de alta:

-Doamne, Veronica!Lili o privea buimacă. Într-un târziu, înțe-

lese:-Doamne! Mama!


laars PoEtica ars PoEtica18

Ars PoeticaEmil Almășan

La CoziaDoar liniştea Ta

Sunt atât de aproape de cer,că aud gândurile curgând senine...Astăzi, nimic nu-ţi mai cer...Eşti liniştea, Doamne, din mine

Ochii mei, preaplânşi, îi ridicsă privim doar o clipă-mpreună,poate-i ruga din urmă, pe care o zicîn trecerea mea spre ţărână

Atât de aproape îţi suntc-aş putea la piept să Te strâng,dar m-ai face, iarăşi, cuvânt,şi, rostindu-Te, mă tem că mă frâng

Şi-aş rămâne, pe drumuri, sărac,şi-atâta uitare stă să mă-ngroape...Rogu-Te, dă-mi putere să tac,atunci când te simt respirându-mi aproape

Atât de aproape, încâtaud stelele cum se-aprind să lumi-ne...Şi sufletul, Doamne, mi l-am pier-dut...Doar liniştea Ta e în mine

Sufletul meuSufletul meu e un cântpururea dăruitcelor ce cred în cuvântşi-n dragoste, nemărginit

Sufletul meu e-mpăcarepentru cel ce la el s-a oprit,odihnă şi alinarepentru cel rătăcit

Când din lumină se-adapă,sufletul meu e-o fântână din care cei ce beau apăpleacă cu inima bună

Câteodată, îngenuncheat,se face icoană de sare,pe care s-au vindecatrâuri de lacrimi amare

Cât cerul deasupra-mi rămâneşi-n iubire sunt ocrotit,sufletul meu e o pâinepentru cel ostenit

E fără sfârşit căutarela care mereu se înjugă...Sufletul meu e iertare,sufletul meu e o rugă

(Din volumul „Păcate şi sfinţi”,

Cea mai frumoasă viațăŞtii, iubito,Am cea mai frumoasă viaţă,Viaţa mea lângă tine, beau cea mai bună apă, Apa din palmele tale,Am cel mai fierbinte foc,Focul din inima mea,Aprins pentru tine,Visele mele trăiesc pentru iubirea ta, iubito,Pentru oful tău, oftat pentru mine,Păsul tău, apăsat pentru inima mea,Dorul de tine, iubito, Stă zălog în inima mea, ştrengară,Te iubesc în fiece clipă, iubito,Ceas de ceas,De cu zori până-n seară.Apoi mă trezesc, iar, tot cu tine în gând,Cu inima ta,Cu viaţa mea lângă tine,Cu setea de viaţă din inima ta,Cu fericirea mea lângă sufletul tău,Aceeaşi fericire,Ce mereu mă-nfioară,De cu zori, până-n seară!

DestinEşti destinul meu, iubito!Lacrima ce-mi desculţă ochii,Floarea de tei ce se scutura toamna,Fulgul de nea ce pluteşte din nori,Aprigul fulger ce se-anunţă cu ploi,Ploaia care îmi bate-n fereastră,

Soarele cerului in mijloc de zi,Cerul înstelat cu muguri de noapte,Susurul râului cu muguri de şoapte,Eşti luceafărul nopţii ce bate,Orologiul scăpat din clepsidra nisipu-lui vieţii mele deşarte,Eşti sufletul meu, fără poate!

Iubire în anotimpuriŞtii, iubito, eşti primăvara mea,Atunci când răsar ghioceii,Eşti vara mea când marea capătă căldură,eşti toamna mea,când se coc fructele,în nopţile cu lună,eşti iarna mea, cu colinde,eşti viaţa mea, iubito,cea mai bună!

Ars PoeticaValentin Leahu

PsalmCalea aceasta e fără sfârşit,o străbat în genunchi, în tăcere.Până fi-voi, de ea, izbăvit,rogu-te, dă-mi numai putere

Adevărul... Câte lacrimi adunăîntrebări, căutări în zadar!Doar liniştea, peste tâmple, stăpână,am simţit-o, mereu, ca un jar

Viaţa se scurge, străină,cu taine ţinute departe.Sufletu-i doar o luminănăscută, poate, prin Moarte



Maria TrifDegringoladă

Nici n-a venit şi parcā dā sā plece Aceastā varā în manta de ploaie, Curg lacrimile cerului şiroaie Privind la rāul care ne petrece.Orânduirea s-a întors pe dos, Degringolada le-a cuprins pe toate, „Ajuns” e numai cel ce merge-n coate Printre noroaie ce pātrund la os.Satrapii ne conduc, oportuniştii Le cântă serenade, îi aclamā, Noi, orbii cei mai orbi şi cu reclamā, Alegem hoţi sā facā pe vardiştii.Tot mai anostā-i lumea şi îngustā, Mişei sadea şi-mpart, în parte, legea Urcând la rang înalt fārādelegea, Noi înghiţim... chiar dacā ne dezgustā?!

Ninga-ne salcâmiiPe gruiul blând salcâmii-şi fac de cap Ningând curat poveştile-nflorite, Tu mā cuprinzi atât cât sā te-ncap, Sā-ţi fiu îndeajunsul viu, iubite.Eu te inspir adânc, cât sā-mi rāmâi, Tulburātor parfum de-amiezi de varā, Minunea caldā-a focului dintâi Ce-a coborât lumina-n ochi de searā.Tu pe-un versant iar eu pe celālalt, Cāutātori de ceruri largi, deschise În pregātirea ultimului salt Spre vāile de simţāminte ninse.Versantul stâng e cel mai neumblat, Pe-aici vin ciute şi se-aratā cerbii, Aici, în aşteptarea celuilalt, Nicicând nu se usucā firul ierbii.Voi fi aici, la margine de crâng,

Uitând de frigul din strâmtoarea lumii Îţi voi aprinde dimineţi, pe rând, Sā ştii s-ajungi... Şi ningā-ne salcâmii!

Gustul depărtăriiCunoşti, iubite, gustul din pelinul Ce ţi-l aduce, spre servire, chinul, Pe-o tavā cu mânere lustruite, Cu mâna seacā-a orei vāduvite? Ştii cât deşert sedimenteazā sarea Sub lacrima ce plânge-nstrāinarea, Cum ţi se frâng privirile, iubite, Sub mii de cāutāri nemaigăsite? Ştii cât amar încape în amarul Speranţei care-şi stinge felinarul, Închide uşi cu lacātele grele Şi ai doar chei potrivnice la ele? Tu ştii, iubite... nu-ţi doresc sā ştii! Mai ducā-se amarul pe pustii Şi sā cunoascā numai gura mārii Supliciul mut al ocnei depārtārii!

PropunereAm venit sā-ţi propun Sā fugim într-un vis. E momentul cel bun, Însāşi astrele-au zis.Nu-s soldaţi la hotar, Nu sunt paznici plātiţi, Luna este-n pātrar, Lupii dorm liniştiţi.Dacā vii nici nu ştiu, Dar îţi spun, sā-nţelegi, Cā mi-e somnul pustiu, De-anotimpuri întregi.Am un loc de tāceri, Dobândit pe nedrept, Dup-un val de dureri Ce m-apasā sub piept.Prin iatacul îngust Mā învârt cu nerost, Patul, dat de Procust, Scoate-un sunet anost.Nu încap printre vii, Nu mā vreu printre morţi Şi te-aştept, vreau sā ştii, Cu brādetul la porţi.De aceea îţi spun - Chiar şi astrele-au zis - Cā-i momentul cel bun Sā fugim într-un vis.

Vară inodorăE iunie, pe-aleea şerpuitā

Îşi cerne teiul florile regeşti, Eu mā întreb: acolo unde eşti Nu-ţi ţine rece vara pietruitā? Nici nu mai ştiu, acum la tine-i searā? Nu ştiu ce fus îţi toarce-ncet fuiorul Rāstimpului, nici de te-ncearcā dorul Acelui început de primāvarā Ce ne-a gāsit, pierduţi, la o rāscruce Cu paşii-nnāmoliţi în vremea rea.

N-am mai simţit, atunci, cā ne-ar durea Cārārile ce-aveam a ni le duce! Cât timp s-a scurs, parc-au trecut milenii Şi nu mai ştiu de tine mai nimic. Nisipul searbād curge pic cu pic Din alambicul strāveziu al vremii. Îmi e puţinā vara, drāmuitā, Nici nu mai am puterea s-o privesc. Nu sunt minuni ce nu se mai sfârşesc! Plâng teii toţi pe-aleea-ţi pietruitā…

Chiar dacă...Chiar dacā mi-e tot mai toamnā, te iubesc, puterea mea, Zborul meu, înalt, de varā, luminarea mea de stea! Ține-mi paşii cât de-aproape, ţine drumul meu bātut Şi vom fi bogaţii lumii cu o brumā de avut.Hai sā ducem spaima iernii sus, pe crestele de munţi, Sā-i înveşnicim şederea în exil fārā de punţi. Noi sā coborâm urcuşul, cātinel, cu paşii calzi, Rezemându-mā de tine sā te simt cum, încā,-mi arziCu privirile adâncul reflectat pe chipul tāu Când continuām idila nepārerilor de rāu, Chiar dacā picteazā seara pe-orizontul vineţiu Un tablou abstract, ambiguu, cu o tentā de pustiu.Hai sā facem sā ne fie un lung cântec ce-a rāmas! Ancorându-ne povestea de tācerea unui ceas, Sā ne-apropiem de ţārmuri, înspre chei, unde se-mbarcā Toţi învingātorii vremii care cred în vis, chiar dacā...



Octavian Mihalcea SUBPĂMÂNTURI

Sub cele ce nu se vădîntotdeauna poţi risipi viaţao urmă neclară acoperăchiar şi cea mai mare prăbuşiredespre care ştiaică tocmai s-ar petrece alăturiceasurile rotesc totce a fost şi ar fi putut fiîntre acei ani străpunşi în inimăcontinent fluid tăcutlocuitor doar locuitoral unuia dintre subpământuriatât de aproape fierul focul tarememoria tăiată care mereuschimbă chipurile

ARIPI FINE

Drumurile noastre în jurulunei figuri ce disparesomn nemişcat prin somnmult foc aprins în vene calmealte draperii singure cheamăcentrul unei porţi dincolo de cerdacă aştepţi vezi altă lumeîntinsă între punctecare unesc mult prea repededimineaţa cu noapteazâmbete cunoscute prin fumsemnele ard aripi fine

SÂMBĂTĂ

Spui asta pentru că mă iubeştiatingi marginea unghiei

dar sunt unghii moidar mă iubeştiuitaţi-vă se zice că potînmulţi tuşele frumoasepriviţi fix descoperirea capuluisâmbătă vorbim domolrară lecţie simplă

SUNET

Chopin o seară sau douăpoate prăbuşireae mult prea aproape sunetulvom învia întrebândsă fim acum trăitoriprintre rănipe o jumătate a teatruluistă simbolul lui Gustavecerul pe care l-ai văzutodată când erai tânărfără vină acoloaflasem unde se termină albul

CIOBURILE

Puterea găsitănumai de noiar trebui să ne salvezepentru că am plutitîn preajma nisipurilor liberepentru că mările eraudin ce în ce mai puredar acum cioburilealungă linişteastrălucirea colţuluiaminteşte ceva

DECORATIVĂ

Călătoriile – schiţede vineri până în maipasionale coborâripe scena oricărui abandonîn acelaşi timp se poate ivi punteadecorativă greu definibilătotul pentru a expune sentimenteledintr-o fotografie fără numecele mai mari sustragerivor acoperi pământul tuturorsuflet riscând toate speranţele

DEASUPRA FUGILOR

Ştiam să numesccele mai mari problemefără multe cuvintecred că frumuseţea era dublăambiguitatea spectacoluluine va apropiafrica voluptatea părăsireaunei bucurii a lumiicapcană sau ironie?se desfăşoară fantasme solitareacum norocul deasupra fugilorcărţile iernii încă trăiesc

VOM FI MULȚI

Învingător aruncă soareleporţie pentru aziintrare scurtăfără nume cunoscutcândva nu se puteaspune totulvom fi mulţi dacă atingem lavacare încet e recedupă ceaţa finăînvie mareaîn care se moare

UŞA DE GHEAȚĂ

Palton lung negruse aratăzăpada caseisclipeşte vagaici respira fricaam deschis uşa de gheaţăvocea: ţi-ai învinsuna dintre morţi!mereu la rândrânduri rândurilupii aproape de sânge

SCHUBERT NETERMINAT

Ai fost acololângă amintiri sclipitoareera verde a opta siluetădintr-un Schubert neterminatultimele culori sunt aicigalbenul nu va mai ajungespuneai că apele sunt liberetrăim alături închiderilemetale învinse printre noinici nu ştiu...ce ar mai rămâne de rănit?



Liviu VişanEXERCIȚIU DE DICȚIE

poezia nu se recită pe dinafarăcum îmi spunea învăţătoarea de la ţarăse recită pe dinlăuntru

poezia nu se scrie ci se trăieştecerneala ei de sânge albastrustârneşte cu vârful peniţei nevăzutezborul păsărilor ce poartă bilet la inel

de aer e versul nu din cuvintecum încercam să-i explic învăţătoarei melecare mă bătea cu linia peste palmăsă nu mai scriu poeme cu mâna stângă

POEM UITAT

vino în spaţiul nemăsurat al tăceriiunde poemul se ascundecu frică de sunetcu foame de vocale mute

gura flămândă a vocaleiva muşca din carnea inimii taleun cuvânt inexistent în vreo limbăvorbită

litere nesăţioase te vor devora încetcu cerneală de sângecu boturile lor miciascuţite ca briciul

pe un pergament al tăceriisăgeţi de lumină vor zburaca falangele nearticulateale maşinii de scris

TAROTpoetului Octavian Mihalcea

ca să trăiascăpoetul vinde iluziidureros de ieftinamanetează metaforesclipitoare peniţe de aurde la frânte stilouri vechi chinezeşticălimări de cristalmurdare la gurăde păcatul cuvântuluiamanetează versuripoeme uriaşe roiuri

de musculiţe beţivelitere îmbălsămatehieroglife care îţi fac semn cu degetulsă te apropiibine-aţi venit în raiul oniricpoetul a deschis pentru noicartea cărţilor uriaşul tarotal pierzaniei

CĂLĂTORIE

mi-e frică să nu mă afundşi mai mult în imaginea din iaz a pădurii

deasupra mea o mierlă zboară spre cuibcu un cocon de îngerîn colţul pliscului

am visat că trebuiesă-mi leg singur la degetul micun bănuţ de aramă pentru luntraş

atât de înaltatât de înaltmi se pare tărâmul celălalt

PAŞI DE VALSpoetului Mircea Brăiliţa

am un prieten care mă cheamăla o întâlnire de searănimeni nu mai umblă pe aleea luirăstignită în semn de cruce cu alte alei

mă cheamă să-mi recite cuvintele unui valsrămas fără divina muzicăa vieţii cheltuiteîn folosul poeziei

nimeni nu ştie dacă peste inimăcămaşa de zăpadă i se încheiesub pământcu bulbi de lalele

METOPĂ

o veche cochilie păstrează în urechivaierul mării sarmaticeaproape de locul unde coloanele de marmurăs-au frânt în aşteptarea ta

cioplitorii bătrâni şi-au uitat degetelede cuvinte printre pietrecu tot cu povestea lorneştiută de nimeni

se spune că literele de piatrăsunt cele mai trainicedar adevăr grăiesc vouăcă literele muşcate de vocala tăcerii nu pier

APOCRIFĂ

când vei găsi în uitareosemintele vorbelor melecu mare atenţie să le puivertebră lângă vertebrăînţeles lângă neînţelesla locul lorîn carnea pierdutăa poemuluivei găsifiorul cânteculuirăstignitpe rugul osemintelorvei găsi moarteaîn chiar viaţa cuvintelor


lacronică cronică26

Situaţia poeziei româneşti de as-tăzi seamănă întru câtva cu cea din perioada interbelică, în sensul că, aşa cum atunci exista o mare diversitate de curente literare, de la poporanism şi semănătorism, până la futurism, şi dadaism, trecând prin simbolism şi modernism, şi fiecare se putea bucu-ra de publicul său fidel şi de aprecieri obiective din partea criticii de specia-litate, tot aşa şi astăzi, avem dinainte o paletă foarte diversificată de moduri de exprimare a fiorului poetic. Şi, la fel ca atunci, fiecare faţetă a poeziei îşi are admiratorii săi. Şi consider că este foarte just să fie aşa şi că, în fond, nu formula abordată dă adevărata va-loare a poeziei, ci destoinicia poetului de a turna în tiparul ales, mierea unei poezii oneste. Căci în poezie despre asta este vorba: de a-ţi pune sufletul pe tavă, aşa cum este el, în duhul gol, cu toată sinceritatea şi cu tot riscul afe-rent.

Poetul Emil Almăşan are acest me-rit, de a fi sincer cu sine şi cu cititorul, indiferent de formula poetică aborda-tă. De altfel, din acest punct de vede-re, este foarte greu de prins în rigorile vreunui curent literar. Şi sunt convins că nici nu îşi doreşte acest lucru. El vrea doar să îi vorbească omului frate în cuvinte cât mai frumoase, alinân-du-i astfel durerile de zi cu zi.

De altfel, noul volum de versuri al domniei sale, intitulat, aşa cum se va

vedea, cu o conotaţie precisă, „Păcate şi sfinţi”(editura Epica Magna, 2018), se deschide cu un poem – urare, adre-sat prietenilor: „Bine-ai venit, priete-ne drag,/ în liniştea cuvintelor mele, acasă!/ Păşeşte senin peste prag,/ orice grijă, afară, o lasă// Dacă eşti singur, şi-n noapte ţi-e frig,/ şi drumul o rană ţi-a fost,/ cuvintele, prin care te strig,/ îţi vor fi adăpost”. Vedem aşadar, cum poetul îşi exprimă făţiş scopul pentru care scrie: pentru alinarea celor aflaţi în suferinţă. Ceea ce, dintru în-ceput, învăluie poezia sa într-o mantie de înaltă nobleţe sufletească.

Dar de unde, oare, această chema-re pe care o simte poetul, de a face bine? Aflăm din ars poetica sa, situa-tă, probabil din modestie, ceva mai în interiorul volumului, nu la început, cum se obişnuieşte, intitulată, la fel de onest „Destin”: „Avem noi, poeţii, în inimi, un dor,/ un jar ce ne arde, în tai-nă, mocnit - / prin tot ce e veşnic sau e trecător,/ iubim de la minus la plus infinit// Avem noi, poeţii, un clocot aprins/ în tâmpla-nsetată de cer şi de soare - / iubim cu durere, năvalnic, ne-stins,/ şi nemărginirea, şi clipa ce moa-re// În lacrima noastră tot cerul coboa-ră,/ fântâni de lumină curate ţâşnesc,/ prin tot ce e veşnic şi tot ce-o să moa-ră,/ în sufletul nostru iubiri veşnicesc// Avem, în cuvinte, o cruce de dus,/ pe drumuri de foc şi de sare,/ şi-n ruga ce nouă ni-i dată de spus/ suntem şi

Romeo Aurelian ILIECând iubirea se roagă prin poezie

Cronica volumului de versuri „Păcate şi sfinți” de Emil Almăşan (Editura Epica Magna, 2018)

păcat şi iertare”. Această poezie ar putea fi şi o primă explicaţie pentru alegerea titlului volumului: poetul este cel care ştie să convertească păcatul la sfinţenie, mai cu seamă pentru că a fost dăruit de Dumne-zeu cu darul lacrimilor, adevăratul furnal ce arde orice păcat, turnând mântuirea topită în sufletele nemu-ritorilor muritori.

De altfel, întregul volum este structurat sub forma unui zig-zag între păcat şi mântuire, iar cuvân-tul de legătură dintre acestea este iubirea, care funcţionează de când lumea ca un lift, ce poate trage omul în jos, spre cele mai obscure patimi, sau îl poate înălţa spre cele mai înalte culmi ale spiritului. Iar faptul că iubirea este poarta spre cer, îl atestă poetul în poezia „Cea mai frumoasă rugă de pe pământ”: „Eşti cerul răsărit deasupra mea.../ De-atâta iubire, întineresc/ în clipa în care, spre-a mă ierta,/ psalmii ochilor tăi mă privesc// Eşti cea mai frumoasă rugă de pe pământ/ în-tru iertarea păcatelor mele.../ Inima ta e cel mai sfânt/ altar ridicat vreodată sub stele// Eşti cuvântul care îmi ţine sufletul viu.../ Eşti taină, eşti cale şi pace.../ Eşti singura lumină pe care o ştiu/ de la facerea lumii încoace”.

Ceea ce oferă un plus de savoare poeziilor lui Emil Almăşan din volu-mul „Păcate şi sfinţi” este muzicalita-tea pe care acesta o obţine, în mod ne-obişnuit, fără a se preocupa prea mult de regulile rigide ale prozodiei clasice, fără a ţine seamă de ritm sau măsură, ci practicând mai degrabă rima lejeră, dacă îmi este permis să o numesc ast-fel. De altfel, tind să cred că nici acest tip de rimă nu este urmărit cu tot dina-dinsul, ci vine mai degrabă din muzi-

ca interioară a sufletului poetului, ceea ce este cu atât mai frumos.

Aşa cum spuneam şi mai sus, po-etul Emil Almăşan este greu de prins într-un curent literar, într-o direcţie sau în vreo şcoală de poezie anume. În poezia sa se regăsesc elemente de cla-sicism, de romantism, de modernism. Aş spune mai degrabă că el scrie fiind însoţit în duh de marea poezie a lumii, indiferent de stil sau epocă, că în căli-mara sa el realizează printr-o tehnică alchimică secretă, o sinteză echilibrată a tuturor marilor curente literare ale poeziei universale.

Iar dacă ar fi să rezum într-o sin-gură propoziţie, esenţa poeziei din „Păcate şi sfinţi”, aş spune simplu că „acest volum este un balsam pentru sufletele ostoite de prea multă viaţă”.



ÎN NOAPTEA ASTA...În noaptea asta numai tu,Vei înţelege de ce doare,Un Univers în Da sau Nu,Ce mi se-ntinde la picioare...

În noaptea asta-n Da şi Nu,Vorbesc şi florile-n petale... Şi dacă mă iubeşti şi tu,Îmi vor şopti buzele tale...

În noaptea asta ochii tăi,Mi-au împletit ninsori pe ape,Ce curg din nori plini de văpăi...Şi ceru-mi pare mai aproape...

În noaptea asta numai tu,Îmi dai răspunsul la-ntrebare...Dacă mă iubeşti sau nu...Îmi spune luna când răsare...

În noaptea asta numai tu…

ŞI DACĂ TĂCERILE VORBESC...Şi dacă tăcerile vorbesc,Sub o ploaie de săruturi,Ascultă cum frunzele şoptesc...Şi se pierd în zbor de fluturi...

Sub umbra de lumină plină,În ochii tăi de jar aprins,Tresar emoţii ce se-nclină,Sub pasul meu de frunze nins...

Şi dacă împletită-n timpuri,Rugina frunzei sângera...În goană printre anotimpuri,Eu mă îmbrac cu umbra ta...

Şi dacă tăcerile vorbesc,Într-o noapte fără tine...Ascultă cum frunzele şoptesc,Legănate în suspine…

SUB ŞOAPTA GÂNDULUI...Sub şoapta gândului se scurse,Secunda stinsă-n necuvânt,Ce-n urma timpului se-ascunse,Strivită-n umbrele de vânt...

În noaptea nesfârşită pare,Că timpul s-a oprit în loc...Sub norii de cenuşă moare,Lumina-n clipele de foc...

Şi ninge peste zări albastre,La ceas de taină-n necuprins...Şi toate gândurile noastreSe-aprind sub cerul nopţii nins...

Pe-obrazul nopţii-ncet se-aprinse,

Prin şoaptele căzute-n drum,O pată de argint ce ninse,Iubirea-n nuanţe cu parfum…

NOUĂ...Un fulg ţi-a căzut pe-o geană...Nu ştiu dacă l-a durut...Doi obraznici pe-o sprânceană,S-au topit într-un sărut...

Împletind ninsoarea toată,Trei în păr s-au aşezat...Pasul vântului înoată,Pe sub ceru-ngenuncheat...

Patru fulgi piaptăna harul,Lunii-n seara de Ajun...Cinci pe horn aruncă darulLumii-n noaptea de Crăciun...

Şi din cerul alb se lasă,De pe dunga norului,Şoapta stelelor ce apasă,Lungul drum al dorului...

Şi coboară-ncet, coboară,Pe sub umbra nopţilor,Raza stelelor uşoară,În lumina viselor:

Nouă îngeri de lumină,Întinzând aripile,Din a cerului grădină,Luminându-ţi clipele…

FRUNZA... A căzut o frunză pe alei... În faţa când se-nsera... Tu ai privit cum trişti plâng ochii ei... Şi ai trecut alăturea de ea...

Credea... când noaptea se-nfiripă, Ai s-o păstrezi târziu în palma ta... Tu te-ai oprit... Şi în aceeaşi clipă, ai privit-o tristă cum cădea...

A căzut o frunză pe alei... În faţa ta Şi tremura... Nu te-ai oprit să mângâi ochii ei...Şi-n jarul nopţii tristă, sângera... Când iese luna la apus, În alb costum de promoroacă, Privind la stelele de sus, O frunză geana îşi apleacă...

SE AUDE-UN ZVON... Se aude-un zvon de noapte rece, Într-o toamnă fără frunze, Sub talpa timpului ce trece, Trist prin clipele confuze... Trecea o toamnă pe cărare, Într-o lume neclintită... În noaptea lacrimei ce doare, Şoapta doarme ostenită... Treceam şi eu în noaptea-n care , Rătăceam pierdut prin umbre, Cu mâinile în buzunare... Trist tablou în tonuri sumbre... Călcam pe suflete de frunze, Descompuse-n clipe goale... Pulsau prin umbrele ascunse, Lungi sfârşituri demenţiale...

PoeziiElena Moisei



Astăzi am fost cu Nichita la Beriu

Mirosea a fum şi a cetină arsă când am ajunsA fost frig ca intr-o criptă dimineaţaPort zilnic un rucsac şcolăresc în spateColegele râd uneori de mineŞi mă întreabăMă IsaCe naiba tot cari in ghiozdanul ăsta?Eu râdAcum un an pe o vreme câineascăla un târg de cartemi-am făcut mie un dar de sufletCinci cărţi de aur la un sfert de preţmană cereascăDe atunci îl port zilnic în tolba meaşi mă străduiesc din răsputerisă nu se murdăreascăElNichita

ÎnomenireE tare multă vremede când se istoriseştedespre îngerul trimis de Dumnezeu pe pământsă-i aducă cel mai preţios darşi noi îl socoteam pedepsitcartea de laudă şi vitraliul secundeiscot la lumină frumuseţea trupeascăblândeţea acestor zilestă în puterea de a iubicel fără păcat a fost răstignit

susură apa vie în piatra acum deschi-săşi ne trecem vraja de parcă am uita ce suntemne învăţăm şi mărturisim dragosteasă ne jucăm de-a îngerul în prima lui zicând poate nu ştia ce putere aveacând se închipuia stea sau pasăre

Spunem că orice înger se face din în-gerşi cautăm fiecare în noi cel mai pre-ţios dar

În mintea mea ninge de-o veşniciemi-a răpit vederea ninsoareasănii verzi înhămate de lupiPatria mea nu are ochimai oarba decât orbul împins în Scăl-datoareaşteaptă minuni

Naşterea asta n-are să ţieom lângă omlup lângă lupva fi doar umbră pe umbra din um-brăva fi doar un ger mereu întreruptpatria mea nu are ochivedesimtegândeşte cu limba

Globurile de sticlă îmi amintesc uneori copilăriaodăile bătrâneşti mirosind a gazînfierbântatul trup al frunzeiînmiresmând leagănulcând se apropiau sărbătorileîn ochii tuturor ardea o înţelegere nouănepămînteanălumina răpită pe aripi de fiinţe nevă-zutese ivea târziu din adâncul păduriicăprioară albă cu creştetul ridicat în ninsoaream visat să o pot atingetrupul mamei se micşora pe zi ce tre-ceaca un filament captiv într-un globun fitil preţios aşezat în cochilii de steasub icoane

focurile de la case s-au stinss-au ciobit vitraliiledoar pământul nu a fost strămutat niciundeam curăţat un petic şi am sadit bulbi de floriera aproape îngheţat dar m-am cul-cat pe o dungă să-i iau mireasmaîn marea mea tulburarede-abia aşteptam să se trezească mama

să-i spun ce învăţasemam zărit umbrele înainte să cunosc oameniilumea din plastic aşezată pe buturu-ga cea neagrăpare că se sfarmă mult prea uşorşi lemnul timpului putrezit e înlocuit de ebonită

Stăteam odată şi am vazut că era in contemplare

şi l-am întrebatspune-mi unde eraidar nu-mi răspundeaparcă închis într-un trandafirparcă înspinat de gândurişi nu pricepeam de ce nu-mi vorbeaatunci mă duceam la îngerul mai bă-trânsă-mi tălmăcească tacerea luicu mir în podul palmei în cerul guriinu mă duceam la ompentru că inima omului rar bate cu cea a lui Dumnezeuîngerul mai tânăr nu poate fi atât de crudîmi spuneamdoar dacă e văruit pe un pereteşi aşteaptă să i se albească nimbulpe zidul plângerii

Făceam din barbatul iubit profetîl năşteam din dragostepoate era deja profetdar nu cuvânta lipsit de harnu se vedea prea proaspăt ivitdragostea mea nu-l făcuse să simtă cânteculfirul acela abia şoptitmai subţire decât firul de paianjen care ţine inima legată de inimă

Isabela Nicoară


lacronică litErară cronică litErară32

VIAȚA DIN SPATELE CUVINTELOR

Nicolae Vălăreanu

Sârbu, Insomnii de Lumină (Editura eCreator, colecția Poesis, Baia Mare, 2018)

Deşi cu o pregătire şi cu o activitate profesională destul de străine de literatură, dar cu o aplicaţie profundă spre filosofie (este absolvent al unei facultăţi de profil), Nicolae Vălăreanu Sârbu are ştiinţa şi măiestria de a-şi îmbrăca ideile, gândurile şi tot ceea ce simte şi îi animă inima şi sufletul în „cuvinte potrivite”, dovedind un har al comunicării cu supra de măsură.

Cunoaşterea indeniabilă a tuturor ramificaţiilor lexicale şi a tot ceea ce înseamnă reguli ale comunicării, completată cu o capacitate impresionantă de a exprima idei şi concepte în forme laconice şi sugestive, îi caracterizează întreaga operă lirică încă de la primul volum publicat în anul 2010 („Ferestrele nopţii”), el având darul de a descoperi frumuseţea lucrurilor banale cărora un om obişnuit nu le acordă atenţie, de a revela semnificaţiile delicate ale vieţii prozaice. El ştie mai bine decât mulţi alţii să combine acele „boabe de mărgăritar”, cum numea cândva cuvintele, cu atâta măiestrie, încât recunoşti în persoana sa Poetul, gânditor, visător, filosof, adică aşa cum însuşi îl vede ca pe „nevăzătorul

închis în sine,/omul cu gândurile dispuse pe verticală/într-o coloană prin care urcă visele”, aflat în permanentă luptă cu trecerea inexorabilă a timpului şi cu propriul sine în căutarea adevărului, a luminii, a frumosului şi a absolutului, deoarece „Poetul îşi cautꞌ-un loc de vază/cu muzele cuvântul să-şi alinte/şi-n ziua ceruită la amiază,/adună-n poezie haruri sfinte”. Fiindcă „poezia adevărată este arta sufletului, este lumina pe care întunericul nu o poate distruge, este un mesaj de dincolo de lume ca îndemn la viaţă” (Gheorghe A. Stroia), Nicolae Vălăreanu Sârbu ne oferă un nou volum, „Insomnii de lumină”, publicat în anul 2018, la Editura „eCreator” din Baia Mare, a cărui tematică diversă reprezintă un tot al imaginilor, al amintirilor şi al gândurilor unui poet interesat de unitatea în alteritate a vieţii, a lumii, a propriului sine implicat în cele mai diverse aspecte ale existenţei. Ceea ce m-a impresionat

Cronică LiterarăNicolae DINA

din capul locului au fost emoţia evocării satului natal şi regretul că acesta este din ce în ce mai depopulat („oamenii locului din ce în ce mai puţini”), satul care îi aminteşte celui plecat de mult timp spre alte zări de „toate nostalgiile copilăriei”, când colinda hai-hui prin „măguri şi prin pădurile de vis”, ascultând trilurile armonioase ale păsărilor şi admirând „stelele aflate în acelaşi loc/în care le-am lăsat pe acoperişul veacului trecut”. Emoţia şi bucuria revederii consătenilor săi sunt stările sufleteşti trăite la întâlnirea cu locurile natale în care „livezile satului sunt părăsite şi azi mă iubesc” şi în care „sătenii rămaşi mă recunosc” („livezile satului meu”). Alteori, eul liric se simte „un străin veritabil/ce nu-şi mai recunoaşte locurile”, dar nici nu mai este recunoscut, căci „oamenii se întreabă cine eşti şi ce cauţi”, fiindcă timpul i-a produs „schimbări neaşteptate”. Recunoscându-l pe cel care, revenit în satul natal, încearcă „să între în pielea fragedă a copilăriei”, oamenii „se luminează la faţă” şi „ascultă cu plăcere/orice noutate venită din afară” într-o lume închisă, părăsită, fără nicio cale de comunicare în care s-a transformat satul cu doar câţiva locuitori, rămaşi acolo „ca nişte apostoli”. Copilăria petrecută „în pădurea de salcâmi înfloriţi” într-o atmosferă estivală este perioada cea mai luminoasă din viaţa sa, un „miros de flori de salcâm” trezindu-i „amintirile care cad în târziul ochilor”, dar şi bucuria retrăirii acelei epoci fericite, când „concertul sui-generis” al păsărilor este ascultat cu aceeaşi „plăcere lăuntrică şi eclatantă” dintotdeauna („mai presus de cuvinte”). Dăruit de muze „cuvântul să-şi alinte”, copilul de altădată, ajuns poet, nu-şi va uita „satul cu ţăranii obosiţi de somn” şi simte că are datoria de onoare să nemurească „trudnica pornire pentru pământ” a acestora şi să rememoreze

faptul că „grădina-i înflorită-n taină”, iar merii devin simboluri ale sălaşului mitic, ca topos al tradiţiilor ancestrale perpetuate de-a lungul tuturor generaţiilor ca nişte „haruri sfinte”, şi ale căror fructe devin simboluri ale cunoaşterii şi, totodată ale reînnoirii, ale reîntineririi, aşa cum se simte poetul ajuns pe meleagurile natale după amar de vreme („poetul”). Totodată, natura îi este alături, este în sufletul său, comuniunea cu aceasta fiind ceva firesc, din moment ce, aflat în pădurea al cărei foşnet reverberează în inima sa, fiind „numai ochi şi urechi/la pândă” pentru a nu pierde cântecul minunat când „frunzele vibrează/cu nervurile întinse la soare” („eu le ascult cântecul”). Acelaşi copil de cândva, ajuns matur, trăieşte un acut sentiment de nostalgie după pădurile care-i ofereau adăpost şi loc de joacă atunci când constată dispariţia acestora din cauza inconştienţei oamenilor, clamându-şi regretul pentru „pădurile de altădată/în care mi-am lăsat copilăria”, în locul lor rămânând doar „pietre colţuroase”, fără a mai avea „măcar pomi pe margini,/să-şi lase umbra pradă odihnei” („unde-s pădurile de altădată”). Poemul este, în acelaşi timp, un fin reproş adresat celor care au tăiat pădurile din interese mercantile, ignorând cu bună ştiinţă consecinţele dispariţiei „oceanului verde”, omul fiind „nevoit să ducă soarele în şa”. Plecat la oraş, fiul satului întâmpină dificultăţi în a-şi afla rostul, trăind un sentiment al dezrădăcinării de sorginte poporanistă când mărturiseşte, dureros, că „mă caut pe unde n-am fost niciodată,/nu ştiu să-mi găsesc în altă parte rădăcini”, căci „la porţile oraşului” hălăduiesc atât „saltimbanci” şi „semănători de vrajbă”, cât şi „oamenii de bine”, aceştia din urmă trezindu-i eului liric nu numai dorinţa, ci şi încrederea că cei dintâi „vor fi luaţi de furtună/îşi vor


lacronică litErară ars PoEtica34

găsi cerul în mocirla vremii/fără urme de stele” („la porţile oraşului”). Necunoscut de ceilalţi, eul liric trăieşte senzaţia că este un venetic ajuns pe nepusă masă în oraşul indiferent la trăirile sale, căci „oamenii nu mă ştiu/oraşul mi-e străin” şi, singur, se simte „închis în cercurile concentrice”. Aflat în această stare, iluzia că poate fi acceptat de „oraşul străin” se destramă, aşa cum „dimineţile aşteaptă cu rubinul pe buze/ploile verii să înlăture praful/de pe catapeteasma pământului”, metaforele fiind semnificative pentru speranţa deşartă într-o viaţă luminoasă în acest nou mediu urban. Aşadar, acest vis nu se poate împlini şi „totul e o iluzie” („oamenii nu mă ştiu”). Nici măcar poeţii nu-şi mai află locul în „oraşul cu ochi de pisică”, ei căutându-şi sinele „rătăciţi în tavernele pline de dragoste”, iar versurile lor sunt „inutile pentru cei ce nu citesc” („oraşul cu ochi de pisică”). Atunci când poetul îşi caută sinele adâncindu-se în propriul suflet („Nu-mi văd aripile/de păsări/şi tânjesc cu ochii aţintiţi/la un zbor care spintecă norii”), trăindu-şi propriile simţiri pentru a le da, zadarnic, un nume, are toate şansele să nu mai nimerească drumul spre lumină, spre adevăr, spre absolut. Dar CUVINTELE, îmbinate cu măiestrie şi cu har artistic, îl scot pe poet la lumină, fiindcă arta, în general, şi creaţia lirică, în special, au puterea să-l înalţe deasupra timpului, să-i asigure eternitatea prin capacitatea lor expresivă, să-i umple solitudinea şi să-i alunge dezamăgirea provocată de neputinţa de a atinge absolutul: „Când o să revin îţi las cuvintele/pe hârtie/să-mi păstrezi fiorul vieţii/în memorie” („nu-mi văd aripile”). Tristeţea, nostalgia, mai ales solitudinea sunt sentimentele trăite de-a lungul unei vieţi pline de încercări sau măcar de neîmpliniri. Toate se află sub semnul timpului care „face pauze să treacă/în

pământ, urne de oseminte”, fiindcă unii oameni „nu văd când clipa se frânge” şi „primesc singurătatea în sânge”. De aceea, „singurătatea, linişte durută” este starea peste care domneşte de-a pururi „eternitatea, regina schiloadă” („singurătate, linişte durută”).

Sufletul poetului este luminat de iubire, aceasta fiind şi calea de a se desprinde din mrejele solitudinii, de aceea se îndreaptă spre femeia aleasă „cu iubirea pe buze”, bucuros şi lecuit de orice angoasă, simţind că „acum trăiesc bucuria/înstrăinată de răni/vindecate de teamă” („cu iubirea pe buze”). Portretul iubitei este creionat din câteva tuşe din care nu lipsesc elemente ale mediului casnic, deoarece ea „are sâni cu miros de pâine/care nu-mi lipsesc din privire,/se coc într-o vară de iubire” şi, bineînţeles, ale naturii, din moment ce sentimentul atât de cald freamătă în acelaşi ritm cu firea când „se deschide într-o floare dimineaţa pe rouă,/în părul ei locuiesc fluturii albi/şi atunci îi număr cuvintele roşii/în petalele trandafirilor îmbobociţi” („o pedepsesc din dragoste”). Se observă uşor că poetul are măiestria de a îmbina motivele cultivate cândva de romantici, reprezentate de elementele naturii, cu motivul cromatic. Roua, ca simbol al fertilităţii naturii, este harul care înflăcărează sufletul poetului, iar culoarea roşie ne duce cu gândul la faptul că picăturile de rouă fac să înflorească „petalele trandafirilor îmbobociţi”, aceştia simbolizând chiar sufletul, inima, în fond, iubirea curată. Albul este culoarea purităţii şi, totodată, cea a zorilor, acel moment al zilei („dimineaţa pe rouă”) când visul depăşeşte realitatea, „fluturii albi” reprezentând ghirlanda pe care i-o va oferi iubitei ce-i va deveni mireasă

Iarna de CrăciunIarna s-a prăbuşit peste aşteptările oamenilorcu nişte amplitudini care se mişcă mereu,eu te întreb cum poţi rămâne constantcând totul pare să se îmbrace anormaldupă un scenariu necunoscut din timp.

Oricum şi sufletul meu se joacă cu anotimpulface un om de zăpadă în curtea casei,împodobeşte bradul de crăciun şi-i cântă,iar tu eşti aşa de înduioşată şi visezi privindu-l,într-o copilărie întârziată în care se joacă nepoţii.

Îl aşteapă pe Moş Crăciun şi bătrânul vine,dar are şi el pretenţiile lui exagerate ca şi copiii,se cântă, se spun poezii scurte şi chiar poveşti,dar soseşte noaptea, copiii-s somno-roşi, moşul la felşi uite aşa trece minune de frumos şi dragoste.

Doamne ce de jucării, dulciuri, hăinu-ţe etc...

dimineaţa e mai săracă, nu mai vine niciun moş,a fost pe la bunici şi mai ştiu eu pe undeşi a lăsat şi acolo multe cadouri,oricum până la anul e destul de mult.

Aştept CrăciunulStau cu gândul dus în copilărie,desenez din imaginaţie oameni de zăpadăhaioşi cu nasuri mari,toate trăirile îmi sunt aproapele aduc din ziua de Crăciun.Tu n-ai să ştii niciodatăcum aşteptam eu pe Moşulchiar sărac fiind aveam sufletul atât de bogatîncât părinţii străluceau de bucurie

Nicolae VălăreanuSârbu

37CENACLUL PĂLTINIȘde la cEnacluCENACLUL PĂLTINIȘde

laars PoEtica36

şi uitam toate neajunsurile fireşti.Lumina plecării şi întoarcerii de la bisericăo împărţeam cu fraţii meiîmbrăcaţi în haine noi.Doamne, ce minunăţie când mai cân-tam şi colindepe la toţi vecinii încântaţişi totul nu se termina până la sfântul Ionziua tatălui nostru.Azi sunt prea pătruns de mireasma Crăciunuluişi-l trăiesc din plin,aştept piţărăii din ajuncare la oraş nu vin,măcar să vină pe la voi...

Magii răsărituluiLumina mă dezghioacă de coajepătrunde în interior,cu degete transparenteaduce-n căuşul palmei sufletulşi nu-l poate scoate.

Ca o rază se desprindeşi dă bineţe ceruluicu înălţimi de gând.

Din întunericse naşte un cântec de flautcu dans de iele.

Din depărtaresosesc în goana cailormagii răsăritului.

NaştereaRidic privireaşi cu ochii pliniîţi mângâi aerul de femeiemistuită de bucurie şi durerecu pruncul sfânt în braţe.

S-a oprit steaua luminoasă,craii privesc minunea,i se închină cu darurişi pleacă mulţumiţi la răsărit.

Dumnezeirea s-a întrupat în om!.

Naştere magicăCred că-s netezite cărărilecare duc în faţa magicului,mă luminez de bucuria naşterii,pruncul creşte în mine şi-n cer.

O stea cu nimb călătoreşteodată cu craii purtători de darurişi închinare,aurul vorbelor ninsorile oprind.

Apele morţii poartă umbre deasupra,printre pădurile visurilor melenu se întâmplă nimiccând izvoare apar peste tot.

Mă simt în zilele aprinse-n cuvântcu glasul viorii,dar nici ele nu se varsă-n cântec

Neînţelescu ochii trişti de uitareun colind vechi îmi pare c-aud,

sub pieleaveam doar un fior trecător.

În mine intra smereniaflux luminosîn inima magicului pur.

Mulţi nu ştiu ce-i orgoliulşi se lasă vânaţi de încredere

pe ei,trebuie să-i atingemcu dâra subţire de pământpe unde durerile trec.

Un semn de lumină creştecu obiceiuri şi datiniveste şi colind înălţând.

Noapte de CrăciunÎţi aud mâinilecum pipăie conturul viselorşi le aşază pe rafturi în stelecare încă n-au răsărit.

Se aude cum închizi uşa,cari după tine geamantane -cu toate înfrângerile de până acum.Cum te apropii, se scutură ninsorile,dimineţile albe de aşteptareîşi lipesc florile de geamul ferestrei,în tâmple parcă-mi bat clopote surde.

Se deschide poarta destinuluipe care-l poftesc să intre;Moş Crăciun cu sania nopţii,

Te înconjor cu daruri şi sunete de steleaflate acum pe acoperiş;sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucuriiîn odaia cu brad împodobitunde iubirile noastre vin şi trec.

Ninsoare pe gânduri

Se aşează o ninsoare pe gânduri,norii flutură pe suflet sărbători.Se zideşte în vorbe cuvântul,cerul îţi coboară norii pe umerideasupra stelele clipesc în păr.

Se forează în adâncime prin visecaut izvorul şi nu-l găsesc.

Acum când sunt atât de sigurcă vei fi o prinţesă de verde,mă-ntunec şi mă luminez ca un bradsub care Moş Crăciun ascultă copiiişi le împarte bucuriile lumii.

Inima mea călătoreşte cu magiisub aceeaşi călăuzitoare stea,sub care şi tu mi-ai născutpruncii atât de frumoşi.



Tablou sinoptic Seara mă plimb desculţă prin parcuri tălpile mele fierbinţi decupează întunericul. Pe aleile alungite cu iarbă perlată sub arcul de triumf şi lumină al copacilor urmele mele, mereu paralele se vor întâlni în punctul de fugă.aseară drumul fără întoarcere stătea rezemat de un copac cu auzul încordat. Ştia cînd voi veni.Copacul acela, acoperit cu anotimpuri păstrează zîmbetul unui copil făclie în palmele sufletului.în livada stelară.Îmi curge timpul povestit în cuvinte pictateÎntr-un tablou sinoptic.

Ordinea timpuluiPicioarele mele îmbrăcate în sandale de ceaţă ies din ordinea timpului. De o vreme picioarele mele rătăcesc prin iarba albastră a nopţii lumina mi se strecoară printre degete. De la o vreme picioarele mele ies din ordinea timpului

CaneluriCopacul ăsta se uită la mine de câteva ore. Îmi tâmplăreşte gândul de acum, Se uită la mine, la tine, la toate. Degeaba mai sorb înfiorări din gândul cu tine În seara asta nu freamăt,

Nu mai am foame, nu mai am sete Mi-e teamă să adorm, să nu alunec..... Îmi dezleg ochii din eşarfa ultimei înserăriCanelurile copacilor păstrează umbra Sărutările, şoaptele, emoţiile Iar scoarţa lumina, candoarea şi ura, Tot cad frunze din teiul înalt Sus, pe o crengă, ferită de aştri, O frunză a prins forma unri inimii A inimii mele sau a altcuiva.Se apleacă uşor, tot mai mult spre pământ

de astruFloare galbenă de astru Unde-i Pegas cel măiastru Să mă poarte pe un astru Noaptea, pe un ţărm salmastru

Răspuns către George MihalceaDeschisă-i poarta dintre lumi

Liliana PopaCu moartea albă în neaşteptare Noi cu Homer printre genuni Eram demult pe umărul lunii acoperitoare

Poveste dintr-o perfuzieBule de aer Se întîlnesc Se regăsesc Pentru o secundă, două Unele dispar Altele se duc în întîmpinarea primei venite Şi o conduc Nu o lasă singură pe drum.Poveste dintr-o perfuzie

Uimire Ioanei Preda MiroslavLa crepuscul conturul frunzelor rămîne şi uimirea din ochii copilului de altădat. Şi prima întîlnirie cu uimirea din ochii copilului tău. Şi peste toate o fată blondă aplecată peste tabla de şah.

Albastrul perfectlui Traian ChiricuţăAm fost pe un tărîm albastru într-o lume albastră aproape perfectă şi versurile deveniseră albastre şi cîntecele erau albastre într-o lume perfectă gîndurile lor, doar ale lor se întîlnesc şi pentru o clipă lumea devine albastră tărîmul, aerul, apa şi cerul pentru că acela e cerul lor !

Aşteptând absurdul Liniştea adoarme pe luciul apei Coboară din cer neştiută Să nu tulbure sărutul Oprit la poarta minţii. Stelele clipesc a uimire Şi surd e valul lunii.Fluturi de seară Dansează în culorile crepusculului Şi numară florile de tei. Mă cufund în noapte Ca într-o ie de borangic.Mă cufund in noapte Mă cufund în ochii tăi Să ascult toate poveştile curcubeului, Aşteptând absurdul De teama unui nou burlesc.

Arborii de pe KiseleffToată noaptea am visat că le recitam poezii copacilor De pe şoseaua Kiseleff. Teii din Piaţa Victoriei m-au întâmpinat cu reverenţă Cu frunzele lor nerostite Cu scorburile doldora de răspunsuri.Castanii îşi scutură tâmplele Cu sufletele ascunse în tăcerea castanelor.Arborii de pe Kiseleff sunt poeţi. Din când în când opresc timpul. Cu crengile, cu parfumul lor Cu parfumul lor care păzeşte Noaptea, luna şi lumea.

Ceasul aruncat pe fereastră am dat timpul mai departe cu o oră să nu ştiu că ştii ce ştiai că ştiu, basmul imoral fuga de iad uşa de cristal neterminatul bal. ceasul aruncat pe fereastră îmi mai ticăie în piept chiriaş pentru un timp.



RetoricăOare unde îşi au rostul gândurile neştiute?Unde zace neştiinţa într-o minte fără minte?Cum aduni litere sparte într-o mie de cuvinte?Dar uitarea-n timpuri scurse e aducere aminte?

Unde trec gândiri uitate să se-aşeze-n nemurire?Unde sapă greu durerea, rădăcini cu crengi pe frunte?Oare gândul din uitare, poate cere revenire?Unde trec buclele murei, prin şuviţele cărunte?

Unde plecă disperarea, când dureri rămân în urmă?Cine aduce curajul nedreptatea s-o înfrunte?Cum se alege măgarul de ne duce ca-ntr-o turmă?Stâncile plăcerii mute sunt potecile din munte?

Cine ne opreşte frica şi cutează să ne-avânte?Cum se desprinde cuvântul din peniţa ta poete?Simfonia existenţei o faci sacra vieţii punte?Unde ţii iubiri apuse de-ţi mai par şi desuete?

Cum imagini neştiute se deşartă-n fantezie?Ori pe căi necunoscute poate scrie ţie versul?Iar din curgerea lor scrisă sub un titlu-s poezie?Şi iţi pot strivi privirea ori desprinde Universul?

Încercând să dai răspunsul te poţi trece ca un zeu?Ori negând Dumnezeirea crezi că poţi a fi ateu?Ori Luminile Iubirii, ar putea fi Curcubeu?Sigur faptele Luminii se fac preş spre Dumnezeu!

Cine ?A trecut de tine clipa, să văd cine te iubeşte,Cine te adoarme-n braţe, cine-ţi capătă lumină?Cine te dezmiardă toată şi te face-n veci regină?Cine te îmbracă-n zdrenţe, ori cine te ponegreşte?

Cine îţi întinde brazda, de ţi-o creşte, mare...mare?Cine piaptănă Carpaţii, cine Dunarea-ţi adună?Cine-ţi mângâie durerea, doar în tine să rămână?Cine-i grănicerul ‚cela să-ţi păzească vechi hotare?

Cine ţine ziua-n...ziuă, să nu-ntunece de seară?Cine-şi pierde interesul şi al tău devine-al lor?Cine bagă plugu-n brazdă să-nflorească-al

Emma Poenariu-Serafimtau ogor?Cine-şi ia ţărâna-n sine şi pe dânsa scrie ţară?

Cine-ţi spală ochii umezi cu un val desprins din mare?Cine te va pune-n ramă că pe maica-n veci fecioară?Cine-ţi îndreaptă coloana ca-nceput să te cam doară?Cine-ţi dăruie din suflet chiar şi ultima suflare?

Cine-aşterne toate-n tine, toate, tot, la locul lor?Cine-şi înghite sudalma din cuvinte otrăvite?Cine pleacă jos genunchiul, să-ţi mai fie-ngăduite,Cântecele ciocârliei, din cavale...vechi de dor!

Ce frigSibiul a-ngheţat, de-aseară!Şi norii-şi varsă plăpumi mariDin roiuri albe de bondariOri fumegă din vânt...să doară ....

Cum ligheoanele se-nvârtPrintre mustăţile de gheaţăCe pomii şi le-au prins pe faţăDin părul alb şi tuns cam scurt.

De nea, mi-e ţeapănă portiţaŞi scrâşnetul i-a îngheţat,Tăcere mare pe-noptatCând vântu-şi volbură cosiţa.

Lăbuş adulmecând înjurăŞi-mi pare-n vânt înfuriat,Că vede volburi pe-nseratŞi spintecă un fulg...în gură!

Dacă timpul nu ar fiAzi prin timpul strâns grămadă, toate zilele mă trecTimpul nu poate străbate din cotlonul proaspăt mortTrupul greu din alte veacuri mă gândesc cum să-l mai portCu bagaj de fapte grele cum pot Doamne să-l petrec?

Din viaţa viitoare n-am cum faptele să-mi strângCă îmi e necunoscută ca drumeagul prin pustiuPoate este, poate nu e, n-am acum curaj să ştiuNici de zbor prin fericire, nici de sufletul mi-l plâng.

Dar bagajul greu din cârcă, peste trup e stăpânireIar de-ai strâns bobi de lumină, noaptea ta devine zoriIar de pietrele ,,greşalei’’ sunt bogate poţi să moriCe ţi-ai strâns tu în bagaje nu-i a Domnului menire.

Păsările din nopţi albe zboară-n gândurile meleŞi mă iau în zbor cu ele şi mă-nalţă, ori mă las’Peste capăt de gândire unde pot să-mi fac popasSă despic în nopţi albastre toate gândurile-n stele.

Mă trezesc vorbind cu mine n-am cum să-mi iau ,,bun rămas!”Somnul a plecat departe, peste mine-şi las-un fiuN-am cum să ştiu unde-mi este că e ziua a pustiuNoaptea-mi pare pe sfârşite, ziua-mi prinde de-are glas.

Iar de timpul ce m-adună nu a fost şi nici n-o staLeg distanţa dintre fapte, pentru a mai exista.

Țara mea cu doruri multeȚara mea cu doruri multe, azi te-ai îmbrăcat în ie,Râurile-ţi curg ciupaguri, peste trupu-ţi României .Sânii tai bogaţi din dealuri alăptează vechi păduri,Oameni harnici cu minţi limpezi şi credenţele-n scripturi.


laistoria FlosoFiEi istoria FlosoFiEi42

Încă de la începutul apariţiei omului pe Pământ, acesta şi-a pus întrebări cu privire la existenţa lui, dar mai ales în ceea ce priveşte existenţa Universului. Astfel spaţiul şi implicit timpul au constituit teme fundamentale ale existenţei şi continuă şi în ziua de azi să fie teme de dispută filozofică chiar dacă unele aspecte au fost elucidate şi pe de-a întregul acceptate, rămân totuşi şi multe întrebări care nu şi-au găsit încă răspunsul.

Pentru început am selectat câteva teorii cu privire la spaţiu şi timp de-a lungul istoriei gândirii umane şi care au menirea de-a pregăti o nouă viziune mai complexă în ceea ce priveşte aceste concepte existenţiale.

Conform Dictionarului de filozofie ( Editura Politehnică Bucureşti, 1978) spaţiul şi timpul sunt „fenomene de bază ale oricărei existenţe”:

- Spațiul reflectă raporturile de coexistenţă dintre obiecte sau fenomene sau dintre părţile lor, respectiv întinderea, distanţa, poziţia lor etc.

- Timpul reflectă durata de existenţă a obiectelor şi fenomenelor, simultaneitatea sau succesiunea lor.

Democrit considera spaţiul că un „receptacul” ( loc în care se adună, se înmagazinează ceva) vid şi infinit al atomilor materiali. În aceeaşi perioadă, Euclid prezenta geometria spaţiului ca fiind dată de trei drepte perpendiculare pe care le denumeşte dimensiuni (3D).

Platon are aceeaşi viziune în ceea ce priveşte spaţiul şi identifică timpul cu mişcarea.

Aristotel susţine că spaţiul este suma locurilor pe care le ocupă obiectele şi atât spaţiul cât şi materia sunt finite la fel ca în geometria lui Euclid. Referitor la timp el consideră că timpul este singular dar mişcările sunt multiple. Mişcarea este un fel de substrat al timpului - „aspectul numărabil al mişcării”.

Cristi SerafinDespre spațiu şi timp în

istoria filozofiei

Sfântul Augustin din Hipona vede problematica timpului în sfera conştiinţei, a interiorităţii; timpul nu mai este un corelat al devenirii lumii exterioare ci un corelat al devenirii interioare: „ Ce este timpul, aşa cum apare acesta conştiinţei sau sufletului uman?”.

Isaac Newton consideră că spaţiul şi timpul sunt absolute, obiective şi universale, deci independente de materia în mişcare. Timpul şi spaţiul sunt concepute sub forma unor receptacule, cadre sau medii în care se cufundă lucrurile. Pentru o măsurare este nevoie de un reper ce trebuie să fie imuabil, absolut. „Nu timpul şi spaţiul absolute se află în Univers ci Universul este cuprins în timpul şi spaţiul absolute, cu care însă nu stabileşte nici o relaţie”.

Engels afirmă că formele de bază ale oricărei existenţe sunt spaţiul şi timpul şi că o existenţă în afara timpului este o absurditate tot atât de mare cât şi una în afara spaţiului.

Hume neagă obiectivitatea spaţiului şi timpului punandu-le în dependenţă de conştiinţa omului sau ca forme subiective ale trăirilor sale subiective.

Immanuel Kant - „Sensibilitatea are două forme a priori ( independente de lumea experienţei): forma simţului extern - spaţiul şi forma simţului intern - timpul. Cu ajutorul spaţiului, subiectul cunoscător îşi reprezintă

obiectele că fiind situate în afara lui, iar cu ajutorul timpului conştiinţa se intuieşte pe ea însăşi în stările ei succesive…. Spaţiul desemnează o ordine de coexistenţă, iar timpul desemnează o ordine de succesiune.(...) Timpul şi spaţiul nu deţin o existenţă reală, nu sunt obiective, ele nu aparţin obiectelor, ci mai curând ele ţin de constituţia subiectivă a simţirii noastre”.(Critica raţiunii pure). În viziunea kantiană, spaţiul şi timpul sunt noţiuni transcendentale care se manifestă în conştiinţa umană şi dincolo de ea.

Hegel consideră spaţiul şi timpul ca fiind două categorii ale ideii absolute.

Matematicienii secolului XIX - Gauss, Lobacevski, Bolyai, Riemann consideră că proprietăţile geometrice spaţiale nu sunt pretutindeni aceleaşi, fiind determinate de proprietăţile fizice. Spaţiul este deci neomogen şi anizotrop.

Matematicienii Henri Poincare şi Hermann Minkowski dezvoltă ideea de continuul spaţiu - timp cu patru dimensiuni - trei spaţiale şi a patra timpul. Spaţiul şi timpul sunt mărimi între care există o legătură intrinsecă şi ca urmare nu pot fi considerate entităţi separate. Acest spaţiu ( numit şi spaţiul Minkowski) este un spaţiu anizotrop şi este cadrul referenţial al teoriei relativităţii, elaborate de Albert Einstein şi pe care o vom trata separat fiind cea mai completă teorie fizică a spaţiului şi timpului de până acum.



Plânsetul ploiiŞtiţi ce se întâmplă când

plouă?Tatăl Nostru plânge... Pentru că fiii săi s-au luat

un pic mai mult cu joaca...Şi au crescut...Şi au uitat de El.

De atunci aşteaptă ca ei să se întoarcă

Şi să-i aducă-n dar iubire, Nu doar rugăminţi.

S-a oprit ploaia. Atunci Tatăl e fericit. Toţi Fiii s-au întors acasă,

cu capul plecat:„Iartă-ne, Tată!”

Tic-Tac

Opreşte-mi, Doamne bătăi-le inimii

căci dacă bate pentru cine-va

care nu mă iubeşte.... E CA ŞI CUM AŞ MURI

AȘ/AiAŞ vrea să fiu un câine, să-mi vorbeşti... AŞ vrea să fiu o stea, să mă priveşti...AŞ vrea să fiu un vers pe care să-l rosteşti.

AI vrea să fiu soldat şi să te ascult mereu

AI vrea să te comporţi ca un derbedeu,

să fii ca-n anii de liceu, să mă ai ca pe-un trofeu.

AŞ vrea ca să contez,

DebutBogdana Găgeanu

să nu te mai somez, să nu mă enervezi, să nu încerci să blufezi.

AI vrea să ai mereu drepta-te,

să te privesc ca pe un fante, să faci comedia dell’arte. AŞ/AI relaţia noastră.

Morții Moarte, te credeam un

monstru atunci când, în copilărie, mi-ai luat

mama şi ai înfăşurat-o în giulgiul

Tău negru.

Te-am imaginat ca pe o ca-racatiţă cu multe braţe

care îşi ia birul.

Acum te chem eu: nu aştept până vei ciocăni la uşa mea

M-am convins:Tu nu eşti aşa hâdă, ci Oamenii.

Aşa că... Ia-mă... nu mai vreau să trăiesc cu fiare lângă mine

Fiare numite... Oameni, dar care sunt mai hămesite ca tine.

Cine ştie dacă, într-o zi, Nu te-or vâna şi pe tine,

Moarte?

Mă numesc Bogdana Găgeanu. Am studiat la Facultatea Transilvania din Braşov, secţia Litere, Româno-engleză. Sunt pasionată de citit, de scris şi actorie. Am publicat în Revista „Scriitorul”, intitulată „Şi Moşul trebuie să primească cadouri”. Am scris o piesă de teatru, intitulată „Fă-o tu şi pentru mine”, care s-a jucat în 2011, la Casa de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina.

CENACLUL PĂLTINIȘde laars PoEtica46 47CENACLUL PĂLTINIȘde

la ars PoEtica

VersuriSandu Tarsia

Sufletul între os şi sânge

”Nebun ce eşti ! Ceea ce semeni tu nu este trupul ce vas ă fie(…)Dumnezeu îi dă un trup , aşa cum vrea El : fiecărei seminţe un trup ”Sfântul Apostol Pavel I Corinteni 15, 36-38

Îmi pierdui minţile.Le declar nule.Găsitoarei însă , deşi ştiu bine că mi-a furat inima toată ( şi mănâncă din ea , ca Eva-n Eden din fructul oprit euharistic acum ei oferit)îi dăruiesc totodată(precum altădată ea a şi primit pe tavă,capul înainte –mergătorului Ioan ,ce a coborât în iad ,precum Hristos în Iordan )pieile sufletului meu , răzuite până la sângeca să se vadă osul binecu carnea încă atârnând ciosvârte lungi pe mine pentru dimineaţa Învierii când vor fi puse toate laolaltă cu grijă părintească , a unei nespuse încă artă :

os , piele şi sânge îmbinate atât de bine şi închegate într-un mod miracu-los , ingenios şi nou ,ca să nu-l poată ghici niciodată,nici o minte , oricât ar fi ea de deş-teaptă( cine citeşte să înţeleagă )deşi trează , e bine , dacă nu tot mereu , măcar câteo-dată, să fie şi mintea noastră.

Căci trează fiind ,poate doar mintea ca să vază cum vede sufletul pe Dumnezeu , adică fără să –L înţelegă tocmai el

, nemintosul sufleţel pe Bunul Dumnezeu , dar ghicindu- L uneori ,cu iubirea cea oarbă,doar din acel tainic acord , înscris apoi în cordîntre suflet şi corp , ce se realizează uneori, într-un echilibru perfect dar mereu primejduit ,între cei îndrăgostiţi .

Şi mintea iarăşi nu are nici un ames-tec aici. Căci mintea noatră nici măcar nici nu ştie bine ( şi chiar teologii se pronunţă despre astadoar enigmatic şi aluziv )cum va fi atunci când vom fi treziţi deodată ,în sunet de trâmbiţă,cu triluri prelungi pentru Învierea de pe urmă, care va fi urmată ,fireşte de Judecată ,între atât de multă lume pentru asta ,sculată în Lumina neînserată .Căci va fi atunci ,fireşte o nouă , fără de sfârşit dimineaţă,pentru cei cărora li se vor absolvi în sfârşit, greşelile ce le vor fi făcut pe pământ, iertare acum primind .

Dar cine ar vrea să înţelegăJudecata lui Dumnezeu vreodată, exprimată în sentinţa iubirii lui de acum ( formulată în chip provizoriu sau poate chiar conclusiv şi defi-nitiv : să ne ferească Dumnezeu atunci !)ar fi bine poate , să umble o vreme , indiferent de anotimp sau de de vreme , dacă nu chiar cu capul în mâini ( aşa cum a coborât în iad , luminându-şi drumul , un personaj, asemeni Botezătorului Ioan -să-i mulţumim lui MirceaIvănescu, poetul sibian pentru sugestia din versul de azi -sau precum a petrecut în infern un anotimp, un alt poet francez , şi Dante călăuzit de Virgiliu bineînţeles),atunci măcar să se preumble aşa prin oraş , cu ochii legaţi , precum simbolul justiţiei romane oarbe având în mâini doar un cântar şi o sabie :

O sabie aşadar , aşa cum au uneori , lipsite de umor, dar pline de umori înfricoşătoarele zeiţe asiatice ori chiar , cum din Apocalips am aflat


la ars PoEtica

că vine Călăreţul înarmat îmbrăcat într-o mantie stropită cu sângeaşa cum trece deci prin cer , chiar El călare Cuvântul lui Dumnezeu , altădată în Iudea , Om acum Fiul Omului , călăreţul norului,cu o sabie ieşind din gura Lui şi lovind cu ea neamurile pămân-tului.

Iar cântar e chiar Crucea Domnu-lui , pe Golgota înfiptă în căpăţăna lui Adam ,ca o balanţă măsurând sufletele la rând , începând chiar cu cei doi tâlhari de rând : unul înălţăndu-se uşure la rai , căci spune doar aşa :- Pomenește-mă , Doamne când vei veni întru întru Împărăția Ta iar cestălalt , greu, căutându-şi propria lui împărăţie, coboară la iad , unde se va întâlni şi cu sufletului Dom-nului Iisuscoborât acum aici ,poate , si pentru a lui mântuire…

Ca o balanţă, Crucea Domnului brusc acum se (a)pleacă , spre infern şi spre moarte ,

eliberând , în acelaşi timp , sufle-tul tâlharului celui bun , spre cer voios zburând , în timp ce sufletul lui Hristos, coboară în iad tot mai jos , iar trupul Său este pusîn Sfântul Învierii Mormânt, de către Iosif şi Nicodim .

Şi apoi din nou, Crucea - balanţăca o cumpănă de fântână se ridică spre spre cer ,încă o dată cu Hristos Înviat purtând nu doar ca Atlas , pământul întreg ci şi un şir întreg de strămoşi , sfinţii din Ierusalim ,care s-au arătat mai întâi înviind,ca Lazăr în trup oarecând.

Şi aşa cu gândul doar la Iisus,ce a coborât în iad , decât Ioan ,şi mai adânc,sufletul meu a fost, în sfârşit, cântărit şi izbăvit , încât sabia îl va putea apoi repede,reteza de acum de trup, ca şi cum ar fi acesta un simplu cap, aşa cum lucrurile s-au şi întâmplat cu înainte-meregătorul Domnului Ioan , iar mai apoi cu Pavel , cetăţean ro-man.

Mi-am pierdut deci minţile

iubundu-te pe tine.Şi mă simt bine , uitând de mine,acum când , conştiinţa mea se dizolvă şi ea , nu ştiu dacă cu ştiinţa ta ori ba, aici în infernul în care m-ai arunat cu voia ta, ori a Celui Care m-a dat pe mâna ta.

Iar când văd dintr-o dată ,acum , deasupra mea ,sabia ridi-catăca să mă descăpăţâneze dintr-o dată,precum sabia lui Irod , capul lui Ioan ,ori cum sabia lui Damocles din mitologia grecă sau mai bine ,ca sabia dintre suflet şi minte a Cuvântului lui Dumnezeu , ce străbate până la despăţitura aceea indicată de trihotomia greacă--în loc să mă tem de ea,văzănd sabia filistenilor ridicată asupra mea, să o sărut aş vrea ,să o sărut aş vrea, ca şi cum însăşi mântuirea mi-ar veni prin ea , ca şi prinsuliţa soldatului roman , încă pă-gân, Longhin.Cel ce a murit pe cruce atunci , ştie ce spun acum.

Căci dacă apoi ,jupoi înainte de judecata de apoi , luminoasă pielea mea de acum , va creşte repede, o altă piele ,peste , la fel de transparentă,la fel de diafană şi la fel de pală,ca şi pielea ta de doamnă sau domnişoară , la urma urmei un simplu sac , plin cu oase , carne şi sânge,exuvii de femeie , ca să nu mai spun nimic , Doamne fereşte !, de cele ce se află prin măruntaie –-căci nu-i nimeni să mă creadă , când dorinţa desfrânată să intri acolo , te îndeamnă.

Dar totuşi, de ce simt oare ,Doamne, în cerul gurii ,un gust de înviere ?Căci în jurul meu văd pretutinde-ni risipite,doar oase de îngeri printre căcăreze de draci , şi pene de păsări , pe care le foloseau , până nu demult ,poeţii acum demodaţi .


la ars PoEtica

La cumpana anilor…cât de mare e secundacare taie timpu-n douăca o ancoră solidăce străpunge fundul mării,este mică şi sublimăca un firicel de rouăce răsare din tumultulcutezanţei şi visării.

şi ca ea–s atâtea clipece se scurg neobservatepeste pragul vârstei noastreca un fagur de lumină,răsfirându-şi fără pregetdin a sa intimitatebogăţia veşnicieia căderilor ruină.

poate doar din întâmplarene gândim că ea,secundarevenind mereu aceiaşitot frumoasă şi intactăse alungă-n nemurireprecum valul sparge undaapărându-ne în faţăcând citim ora exactă.

cât de scurtă,cât de mareeste totuşi pentru noie un fel de jucăriece revine an de ansau cum apa cristalinăveşnic curge în şuvoirăsărind din întunericşi pierzându-se-n van

ce e timpul? O ideiece-o păstrăm din moşi strămoşica o zestre ce naturane-a lăsat-o moştenireca prin el să crească totuloameni vajnici şi frumoşibradul verde de pe muntece-i aduce-n veci cinstire.

noţiunea lui e vagăexistenţa relativăpentru că el nu se vedenici aievea nu-l simţimveşnic curge ca o apănicăieri nu face stivătotuşi îl vedem pe umerisau în păru-ncărunţit.

e o aspră contopirede esenţă şi de haose un râu ce chiar de estemi se pare ireal

Ars Poetica Ioan Topârceanu

el venind fără căderefără poftă de repaosca şi cum în a lui hainătotu-i imaterial.

îi vedem numai statuiadesenată-n mii de formece zâmbeşte fără vinăprintre foi de calendarîncercându-şi dedublareatot pe noi să ne transformepe când el rămâne acelaşica un antic sanctuar.

îl împărţim ca pe o comoarădupă cum ne este vrereane jucăm cu a lui esenţăşi cu chipul său rebeldrămuindu-l ca pe o marfădupă cum ne e plăcereaca un puşti ce din zăpadăîşi durează un castel.

i-am dat forme curioaseanotimpuri,secoli,eremăsurându-l în secunde grămădindu-le în ceasl-am desprins destul de binedintre antice himereca în marşul său funebrutotuşi taina a rămas.

în sfârşit povestea-i lungăprecum lung e al său drumce nu ştim de unde vineşi-ncotro-i aşa grăbitavem totuşi datoriaca esenţa lui de acums-o zidim în fapta noastrăce în timp a poposit.

ce imfimă mi se pareo secundă...o clipităun omagiu ce naturani-l aduce azi cadoutotuşi e atât de mare

chiar de e nedefinităea fiind hotarul falnicîntre omul vechi şi nou.

între astăzi ziua plinăomul vechi ce se sfârşeşteşi secunda unde mâineprinde grabnic a se naştee un gol imfim ,probabildinspre care-n veci renaşteiarăşi el,acelaşi,timpulfără însă al cunoaşte.

în acea tăcere sfântăretrăim schimbări eterneîmpreună cu imensulde răvaşe răvăşitaud totul cum vuieştecum tumultul se aşternesă contemple veşniciace cu el s-a logodit.

Subiect in doi…împovărat de gânduride taine fără dezlegareveghind hotarul cuvintelorversul tău albîmi trece pe lângă frezăca un vântpe necrupinsa câmpie.

Cântec sub dimineață...stelele ceruluiveghind sămânţa noastrăau aţipit aşa cum aţipesc cosaşiidupă o zi lungă de varăprintre gene îmi trece un câine-lupdisperarea îmi curge prin veneiar frigul îmi junghie carneasatul se cutremurăde sania cu zurgălăiîn cântecul sub dimineaţă.



Iubirea asta a mea, emirateză perlă

Vei simţi tu, oare, cel de nicăieri,cât de pribeag îmi este gândul beduin?Şi vei simţi tu, oare, cel dintotdeauna,că sufletul îmi este pictat şi el cu henna?Şi că nuntirea lui c-un rol de vodevile tocmai cazna cruntă de a-ţi iubi tăcerea?Şti-vei tu vreodată că truda-mi hărăzită,în trecerea-i prin dune de aur istovit,purcede-al său alai, tânjind chiar mângâiereade a-şi găsi-n Safari califul emerit?Că eu, neobrăzata, voi toropi deşertul,iar simţul lui păgân îl pun la cingătoareşi-asemeni unei cobre, regal unduiesc trupul,tânjind batista mov; simţi-vei atunci oare?

Iubirea asta a mea ca un hijab ce-mi prindeîn legea lui chiar vrerea...Iubirea asta a mea, emirateză perlă,pierdută pe o urmă a celui fără chip…Mă tem că va sfârşi ocnaşă-n lampa lumii,ca ochii lui Oedip!

Vipie clandestinăMi-ai vătămat fiinţa cu mirări!Ce mistuire cugetătoareîntre două depărtări frântepe sfielnicul afect...Mi-ai vătămat fiinţa cu zvârcoliri!Ce vârtoase ispitiri îmi parcutezările tale adânciteîn prielnicu-ţi deşert...

Mi-am făcut din eresul tău ibovnic.Fără prihană, l-am lăsatsă-mi treacă lacrima prin suflet,prin mândria sprinţară...Zefir ce mă soarbe în tremurul săucârmuitor de stihii femeieşti,jinduitor de voluptate crudă –ce leac, ce desfătare, ce candid onor...Pierduţi pân’la-ntregireîn cele arăbeşti.

Noi – două bucăţi de al-amira,vălurind o primăvară şi-o toamnă,doi clandestini ai vipieişi-o dragoste infamă..

Semn la versetul jilțuluiCând lunile sfinte se vor fi terminat,pune-mi inima ca pe un semnla Versetul Jilţuluişi vei afla că noi,două talere de chimval,de-o parte şi de alta a lumii,avem acelaşi Dumnezeu.Atunci, apleacă-ţi fruntea pe sufletul meu,ca pe un covor de rugăciune.

Cu rugăciunea putem vâna şoimi...

În riadul dintre coaste„Ucigându-mă pe mine, te ucizi pe tine însuţi!”A strigat în miezul sorţii,cu-ncălţări de şapte leghe,sub un strai de serasir,sufletu-mi ce sta de veghe,ca un ultim sclav fachir.N-ai ştiut că-n purgatoriuldintre inimile noastre,dragostea e lapidată,stă s-adaste izbăvirea.„Datoria morţii mele e iubirea!”Ți-am tot spus şi n-ai crezut,iar de-atunci, iubitul meu,timpul curge în havuz cu-mprumut.N-ai ştiut c-asemeni apei, clipa lină e adâncăşi că şoimii-n urma meaţi se-îneacă la hotare,că pacea fără ruinăe sub scutul care moare.Din Sahare, vine ploaie de nisipşi se-aşterne pe lumina care pieredupă stelele fugare –o lumină fără chip...Pare-se, eu n-am ştiut

c-aşteptarea şi tăcereadintre inimile noastreau rămas fără ştergare;se-nfiripă a uitare...În riadul dintre coaste,nu miroase a trandafirişi a flori de portocal;din pocal, s-au scurs de multmirtul, nardul şi uleiul de santal;nici măcar o băieşiţă în hamam n-a mai rămas,iar în ziduri scurmă tigvavisurilor de pripas.Într-un ceas, mi-atârnă ştreanguldin satin violaceu.N-ai gândit, iubitul meu,că-n riadul scufundat într-un somn de noapte albastră,timpul curge în havuznumai împotriva noastră.

Dragostea din minaretCum ne-ar fi dragostea,dacă timpul nu ar avea muguri?Şi-ar fi născut sfârşitulîn ale deşertului belşuguri?Sau ar fi fost asemeni unui armatan,ce-şi poartă-n piept nesomnul,fără de liman?Îmi rostuiesc neştirea cu-atâtea întrebări,de parcă n-aş vedea că dragosteane este văduvă de moarte,de parcă n-aş vedea că-n ale ochilor prinsori,ne este o podoabă cu inimi nestemate...Al timpului caftan şi-a pus...de-a străbătut atâta amarde vieţi şi reîntoarceri;şi ne-am găsit, acum, părtaşii unui crugşi-al veşniciei toarceri;şi ne-am găsit, acum, devoţii ei utopici,preaflămânzi de focuri – rugi în zaiafet;iar ea, un muezin, ne cheamă la-nsoriredin castu-i minaret;

Ars Poetica Mădălina Bărbulescu



în urma unor studii savanteelaborate serios pe bani publiciexperţii-cercetătorii-oamenii de ştiinţăau descoperit că populaţia planeteisuferă un proces general de tâmpire

internetul geme de plăceredistribuind senzaţia-ştire

şocant redactată să deconcertezesă mireboierii minţii şi zeiţa slujiriiar fi marx-engels şi ana pauker

ai democraţiei desecretizate spun ştiriştiiuluindu-şi publicul-ţintă aflat în derivăîn vrie ca titanicul în fluxul de ştiriori, cum în isoscelul bermudelorintraţi bezmetici piloţii orbirii

să mănânci dulciuri şi grăsimica să slăbeşti sau că toate alimentelesunt cancerigene e-un mizilicprintre ştirile care se bat cap în

capprecum munţii din basmele vechinerevendicate şi încă nerestituite

alte noutăţi informează că simboluri creştine: icoane altare sfintele cruci trebuie acoperitecu negre linţolii spre a nu-i ofensa pe necreştiniştiri mai vechi amintesc de un papă habotnicîmbrăcând în cârpe nudurile capelei sixtine...

dar cine ia hotărârile nu ni se spuneoricum nu sunt ardeleni – cum (ar) zice blaga

: nu duc lucrurile până la capăt – nici eidecizionalii nici ziariştii cu ştirile lor

urmând raţionamentul luminilor cetăţeneşti– raţiunea raţionaliştilorcare pe cardinali i-au ghilotinatşi pe preoţi, toate fecioarele ar trebui defloratespre a nu ofensa adevărata feminitate oricumdubioasă în democratura de gen (egalitatea vs.

segregarea) toate albinele exterminate sprea nu îi jigni pe trântori şi de ce nu toţi bărbaţiiemasculaţi pentru a nu-i deranja pe impotenţi

probabil o ştire va veni-ntr-o (bună) zivestind că populaţia planetei de care tocmaivorbeam va suferi o mică intervenţiede lobotomie democratic-menităsă nu îi mai tulbure pe majoritarii tâmpiţiştirea îndobitocirii generale fiind de bunăseamă încununarea unui popular referendum

dar şi aşa lobotomizată opinia publicănu încetează să se bucure să se mireun miliardar a oferit o mare sumă de banipentru restaurarea catedralei notre damecare tocmai a ars la paris o noapte întreagă

şi va fi refăcută în câteva zeci de anispune altă veselă ştire dar ce edoamnelor şi domnilorla urma urmei notre dame

: ascunzătoarea bântuită de un monumental cocoşat ?: o bastilie nedemolată la timp de revoluţionari ?: un muzeu de relicve religioase jenante ?: un simbol al defunctei europe creştine ?: o jignire la adresa neomarxiştilor atei ?

Mihai PosadaSingur printre jurnalişti

57CENACLUL PĂLTINIȘde la ProzăCENACLUL PĂLTINIȘde

laProză56

Urmele ploii de peste zi încă mai per-sistau în aerul înceţoşat al serii. Tereza ajunse acasă udă şi înfrigurată. Nu se gân-dise că vremea se poate înrăutăţi atât de brusc şi plecase de acasă nepregătită. Se grăbi să-şi facă duşul obişnuit şi apoi să intre sub plapumă, cu o carte în faţă.

Îndată ce se văzu la căldură, gândul îi zbură la surprinzătoarea întâlnire cu Andrei, din ziua vizitării expoziţiei de la Primărie. Revăzu scena din pădure şi re-trăi teama că el ar putea glumi public pe seama acestei întâmplări. Dar ca şi atunci, Andrei se purtase cavalereşte, discret şi integru. Şi cu cât se gândea mai mult, cu atât îi era tot mai clar că omul putea fi un prieten de nădejde şi un iubit serios pen-tru prietena sa, Angela. Adormi cu gândul acesta liniştitor şi cu cartea alături. A doua zi, sâmbătă, urma să plece în obişnuita vizită săptămânală la casa de vacanţă a familiei Filip. Deşi drumul şi procedura terapeutică îi luau câteva ore, de fiecare dată mergea cu drag. Acum era însoţită de Angela.

Aşa cum s-au înţeles, au plecat mai devreme. Voiau să se alăture celor doi în obişnuita lor plimbare de dimineaţă de pe malul râului, înainte ca Tereza să se ocupe de profesor. Era un ritual pe care Marta şi Alex îl practicau de ani de zile. De câteva ori s-a nimerit ca şi fetele să li se alăture, spre marea lor încântare.

Pe drum Angela îi mărturisi faptul că Andrei este căsătorit şi că ea s-a culcat cu el.

— A fost astă iarnă, pe gerul acela cumplit, povesti ea mai departe. La el în

casă era cald, iar vinul pe care l-am băut a făcut minuni. Şi a mai fost ceva. O amintire care a declanşat totul. Auzind mărturisirea prietenei sale, Tereza rămăsese crispată pe volan şi cu privirea aţintită înainte. Simţi o scurtă strângere de inimă, apoi îşi reveni.

— Şi abia acum îmi spui?— Acum s-a ivit momentul. Dar să nu-

ţi faci probleme, girafa nu a luat foc. Tereza îi aruncă o privire scurtă, dar

plină de reproş. Ştia ce-i cu girafa în flăcări. Văzând că nu primeşte nici un răspuns, Angela continuă, încercând oarecum să se dezvinovăţească.

— O noapte cu un bărbat căsătorit nu-i decât o noapte.

— Poate, dar o noapte fierbinte cu un bărbat căsătorit este mai mult decât o

noapte pur şi simplu, nu?— Doar ţi-am spus, nu a fost fierbinte,

girafa a rumegat cuminte la locul ei. Poate uşor călduţă, nu neg asta, dar atât. Apro-po, oare girafele rumegă? Te întreb ca pe o fostă posibilă zootehnistă.

Tereza îi aruncă o privire aspră apoi izbucni în râs.

— Eşti răutăcioasă, îşi baţi joc de o me-serie onorabilă, dar îţi spun. Este rumegă-toare. Acum poţi fi liniştită. Tu cu plăcerea ta călduţă, iar girafa cu plăcerea tihnită a rumegatului. Fiecare animal cu plăcerile lui.

Angela o asculta amuzată. Se bucură că Tereza revenise la sentimente mai bune.

— Mulţumesc, dar poate că ai drepta-te, fiecare cu plăcerea lui. Apoi, dacă stau să mă gândesc, în concertul unei prietenii dintre un bărbat şi o femeie, faptul că au petrecut o noapte împreună, nu înseamnă mare lucru. Se poate întâmpla, sau nu. Cel mai bine este să laşi lucrurile să meargă de la sine.

Tereza, tăcută, se concentră asupra drumului cu gândul la cele discutate. Nu ştia dacă să se bucure sau să se îngrijoreze de cele auzite. În faţa lor peisajul submon-tan se deschisese în toată splendoarea lui. Aici, în zona lui mai umbroasă, verdele sănătos încă nu apucase să cedeze în faţa uscăciunii sfârşitului de vară fierbinte din zonele mai expuse soarelui. Mai departe, dincolo de versanţii prăpăstioşi ai cheilor străbătute de vâltoarea spumegândă a apei care le-a creat, parcă un alt tărâm se arăta privirii celor două.

La destinaţie au fost primite cu bu-curie. Gazdele, ca de obicei, se străduiau să fie la înălţime. Angela, care venea mai rar era mai stânjenită, în timp ce Tereza sa purta ca şi cum ar fi fost de-a casei.

Aşa după cum toată lumea ştia, primul lucru care trebuia făcut neapărat şi înainte de orice era obişnuita plimbare. Au por-

nit-o încet pe malul apei în sus, urmând cărarea ce însoţea îndeaproape malul râ-ului. Toţi îşi reglau pasul după cel al pro-fesorului care, fără să fie vioi, călca încă apăsat, sprijinindu-se din când în când în baston, pentru câte o scurtă pauză. Atunci priveau în urmă spre căsuţa de vacanţă ce, văzută de sus şi de la o oarecare distan-ţă, părea una de jucărie. Mai în jos, satul vechi de mai bine de opt secole ce urma mersul sinuos al apei, răsfirându-se până departe, în vale. Turla bisericii, strălucind argintiu în bătaia soarelui şi casele răspân-dite aparent haotic printre grădini pline de verdeaţă, îi dădeau un aer de poveste.

— Când te gândeşti că pe aici l-or fi purtat paşii şi pe Blaga, parcă şi mai mult îţi vine să te plimbi, spuse profesorul în timpul unei scurte pauze de drum.

— Paşii şi iubirile, îl completă, Angela.— Trecătoarele iubiri, mai adăugă şi

Alex, cu un aer meditativ. Zic trecătoare, pentru că mi se pare că asta este dat iubi-rilor să fie, deoarece riscul cel mai mare al unui îndrăgostit sincer şi devotat este să devină plictisitor.

—Chiar aşa să fie? îl întrebă maliţioasă Marta.

— Dragă, mă refeream la poeţi, la ar-tişti, la genii. Pentru ei timpul curge altfel, iar noutatea este elementul stimulator esenţial. Ei nu părăsesc şi nu trădează, ci îşi urmează calea ce îi face apţi pentru cre-aţie.

— Atunci mă bucur că nu ai fost poet. Acesta continuă, neluând în seamă

mica înţepătură a Martei. — Oricum, locul acesta ştie multe, dar

tace. Şi este frumos din partea lui. Dar câ-teva ecouri tot au răzbătut până la noi.

Angela, cu gândul la trecătoarele iubiri ale poetului, interveni.

— Oare geniile au păcate? Ar fi dorit să întrebe mai mult pe

această temă, dar se opri. Ştia că uneori o

Concertul alb Lazăr Zăhan


laProză ars PoEtica58

întrebare scurtă şi spontană poate genera răspunsuri mai bogate, decât una elabora-tă îndelung.

Cu un zâmbet larg, bătrânul Filip privi în jur preţ de câteva secunde, înainte de a răspunde.

— M-ai aruncat în ceaţă, Angela. Între Nietzsche şi Kant, între legea morală eter-nă şi relativismul moralei lumeşti, ce să aleg? Nu sunt decât un biet muritor.

— Chiar aşa, domnule profesor, se repezi şi Tereza, în stilul ei caracteristic. De ce iubirea unei femei măritate pentru un poet sau un artist este pardonabilă, pe câtă vreme iubirea aceleaşi femei pentru un bărbat oarecare, nu. De ce Veronica Micle este muză, iar doamna Bovary este o depravată? ca să mă refer doar la două cazuri celebre. Mie mi se pare că aici este o problemă nu neapărat de judecată mora-lă, ci una mai profundă, de însăşi înteme-ierea moralei. O morală care dă drepturi unora şi interzice aceleaşi drepturi altora, cred că este una strâmbă din capul locului.

— Tereza, nu-ţi plac geniile? întrebă pe un ton glumeţ soţia profesorului.

— Doamna Marta, nu despre genii este vorba aici, ci despre un principiu.

— Nu ştiu dacă ne este dat nouă să rezolvăm această eternă poveste, interve-ni oarecum împăciuitor Alex, dar observ că am pornit de la iubirile poetului şi am ajuns să discutăm despre morală. Este o meteahnă păcătoasă a intelectualilor din-totdeauna. Oricum, cu sau fără trădări, iubirea stă la temelia lumii. Ştiu o poves-te care mie îmi place şi pe care am să v-o spun şi vouă, înainte de a coborî. Mai ales că are legătură cu cele discutate mai îna-inte.

Femeile l-au privit atente. — Ştiţi mitul biblic. Dumnezeu a dă-

ruit bărbatului femeia, socotind că nu-i bine ca omul să fie singur. Numai că la un moment dat, şarpele, viclean cum îi este

firea, s-a apropiat de ea şi i-a şoptit ceva la ureche. O taină atât de adâncă încât nici Adam şi nici măcar Creatorul nu au putut să o afle. Poetul, despre care noi tocmai vorbeam mai înainte, spune undeva că de atunci femeile o poartă sub gene şi acesta ar fi motivul pentru care bărbaţii le caută necontenit. Sună frumos, nu?

Au pornit înapoi. Coborau cu aceeaşi grijă cu care urcaseră.

Ajunşi la cabană, şi-au băut cafeaua la măsuţa de pe terasă după care, Tereza împreună cu Alex au întrat în casă pen-tru şedinţa de reflexoterapie, iar Angela a rămas să discute mai departe cu doamna Marta.

La plecare, gazdele le-au condus câţiva paşi, după care s-au oprit pentru a-şi lua rămas bun. Apoi, cele două fete au cobo-rât pe scurta cărăruie acoperită cu prundiş mărunt ce le ducea la maşina parcată mai jos, pe marginea drumului.

— Uite-l, spuse Tereza la un moment dat în timp ce coborau.

Angela se opri şi privi în jur. La câţiva metri de maşină, aşezat pe un bolovan, un bărbat aştepta. Atentă la fiecare pas, nu-l văzuse până atunci. Dintr-o privire înţele-se. Era Sebastian, bărbatul despre care îi vorbise Tereza şi pe care îl întâlnise cu oca-zia acestor escapade. Arăta exact aşa cum îl descrisese ea, poate puţin mai plictisit, dar asta putea fi şi din cauza aşteptării. Au făcut cunoştinţă, apoi au pornit la drum. Un drum parcurs într-o neaşteptată tăce-re, în care fiecare parcă dospea în propriul gând. Angela nu-şi aminteşte ca Sebastian să-i fi făcut atunci vreo impresie.

*Fragment din romanul cu acelaşi

nume aflat în curs de apariţie.

Daniel LucaCercel

Te-am muşcat de lobul urechiişi-am rămas atârnat.Cercel viu.

Cădere

M-am împiedicatde gândul tăuşi m-am sprijinit în căderecu inimade copac.

Limba

Mi-am rătăcit limbaîntre sânii tăi blonzi.De-atunci sunt călător.

Soare

Inima meapoate îngheţasoarele.

Cafeaua

Ai căzut în ceaşca meaplină cu cafeaşi te-ai topit.Sorb încet din ea,la intervale mari de timp.Nu aş mai vrea să se golească vre-

odată.

Rătăcire

M-am pierdutîn labirintul zâmbetului tăulipsit de indicatoare rutiere.

Trofeu

La cununie ţi-am luat voaluldrept trofeu.Îl voi aşeza la loc de cinsteîn vitrinahăului meu.

Teritoriu ocupat

Te-am primitîntr-un versdin poemul meu,dar tu, nonşalant,l-ai ocupatîntru totul.


laGalEria uaP sibiu EuGEn dornEscu60

EUGEN DORNESCUCV EUGEN DORNESCU

Născut la 3 sept. 1955 în Băluşeşti, jud. Neamţ, Romania. Pictor şi grafician.Studii: Academia de Artă „George Enescu” Iaşi, secţia Pictură, clasa prof.Dan Hatmanu, absolvent 1981. Master în Management Educaţional, Univ. Lucian Blaga Sibiu, 2009Profesor de pictură la Liceul de Artă din Sibiu2014 – 2016, director al Liceului de Artă SibiuMembru al Uniunii Artiştilor Plastici din România

Expoziţii personale:Iaşi - 1979, 1994, 2004, 2013, 2018Sibiu - 1983, 1991, 1995, 1998, 2000, 2001, 2002, 2004, 2005, 2006, 2011, 2013Rm. Valcea – 2013, cu Ion TămâianTârgovişte, Deva, Alba Iulia, 2016„ Transparexpression”, Muzeul Brukenthal Sibiu, cu Ion Tămâian, 2016Târgu Mureş, 2017Bacău, Bistriţa, 2019

Acheres (Franţa), 1994 - graficăFlein, Heilbronn (Germania), 1996 - picturăWürzburg (Germania), 1996 - pictură şi graficăRandersacker (Germania),1998 - graficăMatelica (Italia), 2000 - graficăAsnaes (Danemarca), 2006 - pictură şi graficăTaastrup (Danemarca), 2007 şi 2008, pictură şi grafică

Participări la expoziţii colective şi de grup în ţară şi în străinătate:Din 1977 participă la expoziţii de grup în cadrul filialelor UAP Iaşi şi Sibiu. Între anii 1982 - 1989 participă la expozţiile de desene umoristice de la Vercelli, Marostica şi Tolentino (Italia), Knokke-Heist (Belgia), Montreal (Canada), Havana (Cuba}1986 - Expoziţia Republicană de pictură – Bucureşti1986 - Expoziţia Filialei Sibiu la sala Dalles - Bucureşti1987 - Expoziţia Republicană de grafică - Bucureşti1987 - „Art of Today” Budapesta (Ungaria}1987 - „In memoriam Kurt Schwittwes şi Kassak Lajos”- Budapesta (Ungaria) şi Nove Zamky (Cehoslovacia)1988 - Expoziţia filialei Sibiu la Arad1987 - Ex libris-„ Kunst in der Stadt”-Wiesbaden (Germania)1987 - Ex libris- Kronach (Germania)1989 - „Contemporary European Ex libris”- New York (U.S.A)1989 - „Miniature Art”- Toronto (Canada)1991 - Bienala de Grafică - Gyor (Ungaria)1992 - Bienala de Artă - Ankara (Turcia)1992 - Expoziţie de Gravură - Kanagawa (Japonia)1994 - „10 Artistes de Sibiu”- Gaillard (Franţa)1994 - „Week-end Art”- Gometz le Chatel (Franţa)

63CENACLUL PĂLTINIȘde la EuGEn dornEscuCENACLUL PĂLTINIȘde

laGalEria uaP sibiu62

1994 - „Miniature Art”- Gornji Milanovac (Iugoslavia)1994 - 3rd Biennial Of Graphic Art - Belgrad (Iugoslavia)1995 - International Biennial Of Small Prints - Leskovac (Serbia)1996 - Expoziţie de grup - Trelleborg (Suedia)1996 - Expoziţie de grup - Geneva (Elveţia)1996 - „Miniprint International”- Cadaques (Spania}1996 - „Art and Music Festival”- Wingfield (Anglia)1996 - „Small Graphic Prints - Budapesta (Ungaria)1996 - Expoziţie de grup –“Zece artişti plastici sibieni la Iaşi”1997 - Bienala Internaţională de Gravură „I Iser”- Ploieşti (România)1997 - Bienala Internaţională de Grafică mică - Cluj Napoca (România)1997 - 3rd Biennial Of Graphic Art - Kuala Lumpur (Malaesia)1998 - „Art Addiction” - Veneţia (Italia)1998 - Salonul Naţional de Gravură - Tulcea (România)1998 - Salonul artei transilvane - Alba Iulia1999 - Expoziţie de grup - Rennes (Franţa)2000 - Expoziţie de grup - Ingolstadt (Germania)2001 - Festivalul Internaţional „Europa Hoch Vier” Hamburg – (Germania)2001 - Salonul Naţional de Artă-Bucureşti (România)2001 - Festivalul Internaţional al Artelor grafice - Cluj Napoca (Romania)2003 - „Man And Fisch”- ex libris - Rijeka (Croaţia)2003 - „24 Internaţional Impact Art Festival” - Kyoto (Japonia)2004 - Bienala Internaţională de Gravură „Graphium” - Timişoara (România}2006 - Salonul Naţional de Artă Bucuresti - Palatul Parlamentului2007 - Simpozionul International „Artele Focului” (sticlă) - Sibiu2007 - Expoziţie de grup - 5 artişti sibieni la Iaşi2007 - Salonul Profesorilor de Arte plastice – Iaşi2007 - „Formula 4” - Expoziţie internaţională de grup Sibiu2008 - Expoziţie de grup Veneţia, Centrul Cultural Român2009 – Salonul Naţional de Artă. “Atitudini contemporane”, itinerant, România2012 – Expoziţia “Medial 3 Art Biennial”, Londra (Anglia)2013 – Salonul “Personalităţi sibiene”, galeria Primăriei Sibiu2014 – Artişti plastici sibieni, Palatul Parlamentului, Bucureşti2014 – Salonul “Grafica românească contemporană”, Bucureşti şi Chişinău (R. Moldova)2014 – Salonul “Grafica Românească, Bucureşti”2015 – Salonul „Grafica romanească contemporană” , Bucureşti2015 – Salonul Naţional “Meeting Point”, Arad, Romania, ediţia a V-a2015 – Artişti plastici sibieni, Palatul Cotroceni, Bucureşti2015 – Artişti plastici sibieni, Muzeul de Artă Craiova2015 – Artişti plastici sibieni, Galeria „Artis”, Rm. Vâlcea2016 - Estetiche divagazioni grafiche – gravori români la Caerano, Treviso, Italia2017 – Bienala de gravură Douro, Portugalia2017 – Expozitia Naţională de Artă „Temeiuri”, Palatul Parlamentului, Bucureşti2017 – Salonul Meeting Point, Arad, ediţia a VI-a 2017 - Salonul “Grafica Românească, Bucureşti”2017 – Portretul contemporan, expoziţie naţională, Rm. Vâlcea2018 – “Alter Ego“ – Expoziţie de grafică Romania – Italia în Trieste şi Cluj Napoca2018 - Salonul “Grafica Românească”, Bucureşti2018 - Expoziţia colecţiei Nicolae Vrâncean, Muzeul Brukenthal, Sibiu2019 - Salonul 10 Art, sala Amfitrion de la Patria, Filarmonica Braşov

2019 - Salonul National de Miniatură, MNAMC Pavel Şuşară, Bucuresti

Călătorii de studii şi documentare: Franţa, Austria, Elveţia, Germania, Italia, Danemarca.Tabere de creaţie: Câmpulung Moldovenesc, Piatra Neamţ, Iacobeni, Hărman, Ocnele Mari, Călimăneşti, Brezoi, Scobinţi, Iaşi

Lucrări în colecţii de Stat - Consiliul Culturii Sibiu, achiziţie din 1986.Lucrări în colecţii particulare - Franţa, Austria, Belgia, Germania, Italia, Danemarca, An-glia, Spania, Suedia, Olanda şi S.U.A.

Premii şi distincţii:1986 - Premiul special al juriului la Expoziţia de desene umoristice de la Vercelli {Italia}1992 - Premiul Filialei UAP Sibiu1997 - Premiul Inspectoratului Judeţean de Cultură Prahova la Bienala Internaţională de gravură „I.Iser”- Ploieşti1999 - Premiul „Dan Hatmanu” la Concursul Naţional de Artă plastică - Bârlad2000 - Nominalizare la Bienala de Artă „Lascar Vorel”- Piatra Neamţ2007 - Premiul „N.Tonitza” la Expoziţia Naţională de Artă – Bârlad2009 - Menţiune la Salonul Naţional de artă „Atitudini contemporane” – Bucureşti2011 – Diploma de onoare la “Turneul Regilor”, turneu internaţional de şah, Mediaş, pent-ru lucrări tematice (grafică, tehnică mixtă)2011 – 2015 - Diploma de excelenţă a U.A.P. Sibiu2012 – Diploma de Onoare „Medial3 Art Biennial’, Londra – Anglia2012 – Diploma Onorifică a revistei „Transilvania”, Sibiu2015 – Diploma Onorifică a revistei „Contact International”, Iaşi

2000 - Inclus în Enciclopedia Artiştilor români contemporani - Editura „Arc 2000” 2002 - Inclus in Enciclopedia “Who’s Who în România” 2002 2010 - Inclus în Enciclopedia „Hubners Who is who”, Elveţia2010 - Inclus în Dicţionarul ilustrat al Artelor frumoase din Moldova, autor V. Ciucă2015 - Ilustrează revista de cultură Contact International din Iaşi2018 - Ilustrează revista de cultură „Tribuna din Cluj” nr. 3712019 - Medalion in revista de cultură „Scriptor” nr 11 - 12 , Iaşi

Adresa: Sibiu, Bd. Vasile Milea, bl. B1, ap. 10Atelier: Sibiu, str. Gladiolelor 10, ap 16.

Mobil +40723434253E-mail [email protected]

mailto:[email protected]









73CENACLUL PĂLTINIȘde la EuGEn dornEscuCENACLUL PĂLTINIȘde

laGalEria uaP sibiu72

Galeria UAP SibiuEugen DornescuNăscut pe data de 3 septembrie 1955.

Pictor şi grafician. Absolvent al Institu-tului de Arte Plastice din Iaşi, clasa prof. Dan Hatmanu (1981). Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din

România.Fost director al LIceului de Artă Sibiu.

Expozitii personale: Iasi, 1980 Sibiu, 1983 Acheres (Franta), 1994 Iasi, 1994





peste sufletul meu încremenitrespiraţia unui porumbelcare desenează pe cer albastrulfără anotimpurifără furtunile din viaţăcare ştie reîntoarcerealacrimi albastre pe o retină moartăcare zâmbeşteîntr-o vitrină cu fecioare miresenu mai sunt respiraţie demultşi nu mai pot spune alola capăt este doar ecoulcare strigă disperatpână cerul este înecatde umbrealomai este cineva acolo?!

Magazia sufletului meu

aici am dreptul să plantezun copac sau o statuiesă mă multiplic în poezieîn viaţăîn urmele naşteriinemuritoarelucrurile inutile zac înmagazia cu amintiritablouri deformatesau şterse de timppantofi nefolositoriperuca cu nasul colorat în roşulumea asta ascunsă de viaţătrăieşte numai noapteacând se deschid lacătele lumilorşi trezesc cortinele luminoaseun spectacol pentru noiăştia depăşiţi de timppe pământ am dreptulla un film alb-negrudin colecţia din minepână ce magazia sufletului meuva fi la tine în veşnicie

PĂRĂSIRI ÎN OCHI DE CIUTĂ Ai plecat atunci, odată cu marea la ceas de seară, am rămas singur pe ţărmul înde-părtat, mai văd şi azi în locul nostru, văd năluca în alb, care aleargă sub clar de lună, viaţa noastră o hărţuire din iubire, cu certuri şi reveniri pătimaşe... Cum să mă înec în ochii aceia de ciută, cum să ating trupul tău dansând în soare, sau cuibărită lângă mine, ca un copil dornic de iubire. Interminabilele discuţii despre artă, lumea ta era diferită de a mea, tu fugeai de ei, eu de ai mei. Eram refugiaţii legaţi de o eşarfă de mătase, suspendaţi deasupra lumii, deasupra vieţii, voiam altceva, diferit de obişnuit, voiam să facem pace după disperatele tale alergări ratate. Aşteptările mele plictisite, ascunse-n lacrimi de culori, arun-cate pe o pânză asemeni confortului unui burghez ce îşi ascunde spaimele în tăcerile ţigărilor de foi. Aştept chiar dacă timpul se uită fix spre mine de parcă i-au obosit dimensiunile. Aştept anotimpul ciutelor căzute de pe stânci din curiozitatea împerecherii.

Ars PoeticaNicolae Nistor

amuţeşte tăcerea

ce se întâmplă acummă face să mă exprim tăcutca o pasăre cu aripile plângândcândva totul din mine era verdenu înţelegeam cântecul de lebădăsingurătatea mea folosea tuturorşi niciodată nu credeam că vom fi vânaţieram gălăgioşii din curtea şcoliicare tresăreau la sunetul clopoţe-luluinu ştiam că vom fi sub clopoteprea tineri să ne fie teamă de noaptenaivi să credem în minţile ascunsecare frângeau cerul cu îngerii păzitorişi dureros cerul cădea pe noice se întâmplă acumamuţeşte tăcerea gata să explodeze

oprirea timpului

timpul are accidente de metrousuntem prinşi cu povestirile noas-tre în tunelunde lumina răguşită striga prin-tre pietreviaţa începătorilor era sechestratăcu cei care erau diagnosticaţiîn umbră omul din puşcărieprins din nou în lumi diferiteiar noi care divorţamjucam puzlee cu minunea de copilînchis în elpână acum treceam pe lângă oameni

fără să ştiu nimic din ce cărau cu eiîn afară de zâmbetelacrimi sau durere fizicăaccidentele au spovedania unui popăcare ascunde sutanaşi se exprimă necanoniccine mai are credinţăîntr-o lume unde ne mişcăm ca zombicum se amestecă trăirile noastrecând timpul se opreşte o clipăapoi ne întoarcem la orbirea gene-ralăca mintea unui calculatorşi nu ştim dacă am trăit sau nutimpul are accidente pentru fiecaredepinde unde te găseşte singursau într-o tragică uitare!

Alo ,este cineva acolo?!

tu poţi să spui oriceniciodată nu cad pietre



Alteori îţi privesc ochii în minte, te văd înlăcrimată ca mine. Ai plecat când anotimpurile ne desfrunzeau amintirile ascunse în pădure.

SFĂTUITORUL DIN UMBRĂ Mi-am amintit de tine, cel neplecat din mine… Vegheai în umbrele care mă urmăreau ca un sfătuitor supus, iar eu zâmbeam când cineva voia să mă arunce pe un tărâm ascuns şi mă salvai de mine departe de apus…

Mă gândesc la tine... Azi mă gândesc la vremea când eram doi, La paharele din nopţile cu nori, uitate, Cum acoperiţi de noaptea miro-sind a zori, Aşteptam lumina prin ferestrele deschise-n noi. Eu mă ascund de timp, singurăta-tea doare, Clopotul anunţă o zi de sărbătoa-re, Spălaţi de ură păşim pe-un covor de flori Şi privim în urmă, la ce-a rămas din noi. Azi mă gândesc la tine, ecouri umblă prin noi Şi apusul lasă semne paşii din

noroi. Ce poate timpul să mai uite? Miro-sul de fum, alcool, Cărţile de poker măsluite, şi poate destinul gol. Pierdut sunt şi înlăcrimat de soare, Las singurătatea să mă arunce veşnic la hotare. De câte ori vrei, întoarce-te la cel de dinainte, La cel uitat ca o pasăre mută prin-tre cuvinte! Azi mă gândesc la flori, la ce spe-ranţe mai am, Să urc drumul către întunecatul tău geam!

Amor beţiv

Nu plâng, doamnă, nici nu râdcă am fost un om nătângsă mă bag în pat cu tine,portofelul stă în vine,conţinutul nu-ţi convine,mă alungi,afară, plouă,eu, desculţ pe caldarâm,şi pilit, şi om nebun,fredonez romanţe triste,şi trezesc cocote triste,ce aruncă după mineofuri pline de regrete,tinereţile vor pierde -şi aşa le trece timpulcu un zurbagiu ca mine,lefter şi cu pantaloni în vinecât lui Cronos îi convine!

Îmbarcarea

nu ştiam că lucrurile rămân nemiş-cateşi câteva urme în camera goalăscările de bloc au evenimentecu uşile care se deschid

în ambele sensurigustul plantelor fără mirosaşezate pe lemnul crudpuţin pământ reavănpovestiri despre liniştela căsuţa poştalăau sosit rezervele de timpprogramărilenu ştiam că lucrurileşi viaţa vor fi uitate într-o candelăaprinsă câteva secundeacolo unde timpul aşteptă îmbar-careaapoi altă respiraţie în suflete crudecare se plimbă printre ceipe care nimeni nu-i aude

PLACENTA

Lacrimile le am de la Dumnezeu, un prim exerciţiu de vorbire, în astă lume! Cu ele pot şterge geamurile mate care mă împresoară. Pot vorbi orice în afara placentei, despre naştere,despre iubire,des-pre tristeţe. Dorm încolăcit să nu mă atingă decât, mama,care împarte cu mine, totul!

PARTEA DIN MINE ...

Pisicul meu trăieşte viaţa prin minepriveşte pe geam cum cad clipeleca un om la maturitateel ştie mai bine ca minelocul unde timpul doarese aşează ca un doctorpe respiraţia meade parcă ştie că pleacă primulun simbiot care vrea să mai salve-

zeceva din noinoaptea se uită la mine cum dormştie când se va deschide poartaprin care eu voi respira mai puţincafeaua va păstra biscuiteleiar eu voi plânge peste cuvintefără fularul -doctor care va plecanu ştiu când,numai el ştieatunci voi privi pe geampartea din mine care nu mai vine

tăcerea şarpelui

suntem tăcuţi cu ochii înecaţide părăsirile ascunse dintre noişi ne imaginăm pe altcinevacând coapsele încep să doarăsuntem în fiecare noapte trei su-fleteluate câte trei - a câta oarăşi fiecare gemet nu vrea să moarăcând şarpele încolăcit în noise furişează în lumina de afarăiar clopoţeii se transformă în toiagîn fiecare seară

genunchiul nemuritorului

ştiam că statuile sunt nemuritoarefiecare lacrimă din mine din voidevine piatră şlefuită de sufletele noastrenoaptea trecută am adormit sub statuia mameiploaia mă ocoleaavea o mantie asemeni placenteicare mă ferea de spaimesigur statuile au lacrimiacoperite de timpuneori ţâşnesc din genunchiul Lui,o arteziană care ne face nemuritori



ieri am băuto soluţie – singuracare putea să existecât am căutat o soluţie – şi am găsit-o şiam băut-o

sfânto a venit dracul să te spele pe capsfânto a venit dracul să te pieptenesă te spele pe capsă te vopseascăsă-ţi pună bigudiurisfânto moţatoaşa te mai cunosc şi iocând prin preajmăsar capace de clorofilăsingurul animalpoţi fi tuîn târgul unde se dausfaturi cu peşteri de pomană(aşa mai rezişti o turăde sfinţenie - şi eusunt mândru de tine)

partida de vânătoaream zis să mă dau pe brazdăpe unde se poate ara prin gurăprin gât prin stomac şi prin maţe până la mintefluid chiar dacă puţin tulbure proaspătcât am tras la licoareade cinci stele – ca-n cer ca pe fugă şi ca la jug boul de corvoadăera generalul căruiai-am băut stelele pe rândau mai venit pe lângăsoldăţeii de bere

dar erau expiraţidintotdeauna ştiamo boală de cinci steletrebuie dusă până la capătdacă tot ai recunoscut-o dacă-i pe numele tăubea mă bea după ceîţi desfaci fermoarulsă te eliberezi de aluviunirămân în umbra memorieistelele cele cinci stelecare pot fi uneorichiar şapte nouă zeceasta dacă nu te pişi pe tineşi eşti scos din rând şi degradatdar nu eu sunt ordonat şi instruitacolo-i buda? nu aia-i cămaraunde s-au dus cârnaţii la culcarepeste gard e buda buda-i peste gardia-ţi avânt frate!

ai curaj şi crede în minunitânăr ca o problemă de matematicăimbecilă deci nerezolvată nici cu ecuaţii şi cu slujbeuna chiar şi fără pi să fiedar tot imbecilădeci aşa de tânăr încât uimesc când nici măcar nu latrumă scutur de nori şi m-apucde plouat şi de nins – îţi aducpicăturile de rouă pe care le aştepţiam timp destul îţi dau şi ţiesă fumăm împreună nişte timpsă bem şi să bucurăm nişte timp cu noi – azi e duminicăuna continuă festivă fără alt rostdecât a fi înainte de luni – va venişi joi nu avea nicio grijă pentruinevitabila joi dinainte de o vineri din nebăgare în seamăşi dacă mai sunt nişte zile încă

Ars PoeticaDaniel Marian

n-a fost nicio ană şi dac-a fost să-i fie de bine, ’i treaba ei de ghinionistă c-a chemat-o aşa şi nu rozi, levănţica sau trufanda. iar unul manole, cum putea să-l cheme pe ăla în felul ăsta şi să fie viu şi încă mare meşter pe la popi şi stăpânire, vedeţi-vă de treabă că-i nume de boactăr sau cel mult scriitor de vagoane. deunăzi s-a aflat şi stabilit în urma unor dispute aprinse, că ar fi fost una onico şi unul manea, dar n-aveau nicio treabă prea adâncă între ei, că ăla numai ce-o pişca de buci când îi dădea biştarii pentru cinzeacă ăleia de era chelneriţă. apoi de acolo de la atâta nu se putea pune de mănăstiri, cel mult de-o canapea deşi mergea şi pe tejgheaua de la bar. manea ăsta chiar era mare beţiv şi gândiţi-vă că mai era şi manea. şi onico avea buci faine, şi le preumbla pe la mese cu zvârcolire şerpească, îi plăcea, chiţăia în toate culorile dar mai ales roz şi mov, acuma n-am zis musai că era curvă. ce-i drept, s-ar putea ca manea s-o fi băgat pe onico în peretele de ghips carton, dar numai dintr-un ricoşeu, nenimerind din prima vitrina frigorifică spre care pornise să se pişe. şi gata legenda, au ajuns ăştia doi să fie zugrăviţi pe peretele birtului unde tot mai multă lume vine s-o tragă pe onico (de craci afară din perete) şi pe manea din vitrină. este pelerinaj în toată regula, birtul rezistă că aduce clienţi deci şi bani, împotriva vicisitudinilor

statului de drept şi ale statului paralel. dar ce-are asta cu vreo mănăstire, bă? că de câte ori s-a-ncercat să se facă feştanie-n birt, a ieşit mucegaiul din pereţi, lucrarea diavolului cu miesme de dohan şi pălinci contrafăcute. dacă or fi fost vreo altă ană şi vreun manole altul, ăia sigur nu erau de pe la noi, cine ştie ce se mai importă în ziua de azi, când avem registre, facturi şi toate de-alealalte, d’apoi atunci cândva, în vremi rudimentare de năvăleau din toate părţile, migraţia era de pe atunci la modă şi încă cum, numai că în sens invers. aşa că noi putem trăi liniştiţi şi fericiţi, nu suntem neam de criminali, să punem mândrele-n betoane, cel mult neam de piţipoance şi drojdieri, cu nivelul de trai până la buric. iar cu treaba aia cu mănăstirea, rezolvăm noi cumva, după ce mai renovăm om vedea ce iese.



neanunţate poate întârziatele aflăm pe după cânteculcocoşului care se va naşte dintr-o maimuţă de iarnăacuma nu-ţi fă probleme că la noie obştească primăvară

un dumnezeu pentru cei triştişi pentru cei singurimi s-a căţărat în pod i-am dus o lumânaresă-i ţină de cald priviriiîmbrobodite cu ceaţă a zis că vrea vin – i-am dus vinvrea pâine cu şuncă şi caşcavalvrea o cafea şi o ţigarăvrea un televizor un pisicnişte reviste şi un rebus– dar o carte nu vrei, ilustru musafir dumnezeu?– nu am destul timp să citescmi s-a scurtat timpul a luat-o pe o scurtătură tot mai rece – îţi aduc hârtie şi ceva de scrispoate ai idei poate vrei să ne povesteşti– nu-mi trebuie aceleasunt pentru clienţii meitot mai mulţi şi încă mai fac şi plozi grămadă– dar te văd că şi tu eşti singurşi pari cam trist pe aicioare nu te-ai rătăcitonorabile oaspete? – ei aş am nimerit cum trebuie pe la tine prin cătunul pentrusingurătăţi şi tristeţinu ştiu de unde le ai de unde le-ai strâns dar e treaba ta poate îţi plac colecţiile ciudate de fragmente umane de relicvenu te speria nu stau multnu vreau să-ţi stric pofta de viaţăte văd că eşti bine sănătos nu prea ai nevoie de minestau să mai prind ceva puteri

şi mă duc dar te mai rog cevalasă-mi mie toate astea mai alestelevizorul şi pisoiulam auzit că ajută la depresie– ţi le las stimate pribeagcine ştie pe unde nimereşti şi aceianu te vor recunoaşte te vor izgonivezi eu am ştiut că eşti tudacă vrei îţi aduc şi o oglindăsă te vezi că eşti tu dar mai stai dacă-ţi place îţi fac culcuşul în oricareodaie doreşti peste tot bate vântulpoate mă ajuţi la chituit fereştisau ce zici mai binele batem în cuie le prindem în niturivăd că ne-nţegem poţi rămâne chiar n-ar trebui să mai pleci

cum n-a mai plecat de la mine Dumnezeu

pe când niciun dumnezeu nu se arătase încăprafului de înţelesuri de aceea ele n-aveau cumsă devină idei – sau poate şi mai devreme să fi fost ori poate un scrâşnet mai încolo haisă zicem că s-ar fi întâmplat un dumnezeu mai mărunt ca o sămânţă ca un fir de nelinişteo geană înainte de a fi culoare nici vorbă de vreun fruct copt şi nici de vreun deplin simţământsă se fi pus la cale un pic de gri în drumulspre verde şi mult mai târziu spre pârguitele

galben roşu şi desigur albastru – se simţea o furnicătură pare-se prima de felul acesta

înţelesului de naştere îi era dor de ideea de naştereşi fiecărei prezumţii de trăire îi era dor de un scâncet mai blând ori mai aprigaşa cum ar fi trebuit să arate un dumnezeuunul adevărat ca o lacrimă ca o broboadă de sudoareera însă înainte de marele adevăr de facerea ceadinaintea oricărei faceri – ştiţi cum e atunciprima şi prima dată când copii plâng fără lacrimipentru că li se pare că se nasc şi le pare stranienaşterea mult mai grozavă decât le fusese promisă

era vremea dinaintea vremurilor – timpul abia de se subţiase pentru a se tăia felii spre a fi împărţit fără niciun rost ci doaraşa pentru a se şti că există timp – da erape atunci un dor nebun de timp de faptdespre asta era vorba în vremea aceea despre dor de unde pornesc mai departe toate celelalte

despre dor sau ce ar putea însemna acesta

la tine sus sunt izbeliştinici naiba nu le mai ştie

ai veveriţe în cap şi îţi cântăîntruna draga ciocârlie

aici e tristeţe şi jale iepurii ară pe câmp

nu te-mbăta pân’ la miezul nopţiicând vom culege trifoi

ia-ţi locul în furtună umilămâine ne deplasăm cu lumea

în sus şi în jos om vedea noipeste punţi aparate şi seceri

tu gândul nu-l mai preface în viţădin care apoi bem amândoi

cum ar fi universulgăurit şi silit să adoarmă

în veşnica lui plutirespre iară un vis de toamnă

dar e bine ştiai de la începutde pripas ce suntem tovarăşi

iarna abia a-nceputpână la ora a treiascriam priveliştidupă care a venit pe de ascuns ora patruşi mi le-a alungatunde eşti oră douăsau una să fie oracalendarul se-nvârtec-o patimă fără rost

când se preface cântatul cocoşuluiai zice că vine Dumnezeu să dea bună ziua



YoyoYoyo, pisica bătrână şi leneşă ca o Mata Hari ieşită la pensie,îşi freacă, în trecere spre terasă, coada de gambele melearse de-un soare iberic, galben ca mierea albinelor catalane când pinii sunt darnici,mai darnici decât ploile neaşteptate.Oare mă cheamă afară, să-i mângâi blana vărgată cum pe a ta când ghepardul îşi cere raţia de carnesau îşi aduce aminte de tinereţe când, necastrată, sărea peste ţiglele cără-miziişi nici un mascul nu-i asculta mieunatul neîndoielnic?Dar ce mai contează acum aşteptările tinereţiicând singura plăcere rămasă e să-i trec cu peria pe spateca un motan necunoscut niciodată...Yoyo, înţeleapta felină, începe să toarcă,când tu mă trădezi pe terasăbălăcindu-te goală în razele lunii pline,rotunde precum un pântec de înger că-zut în păcat...

Festival de poezieLa festivalurile de poezie din cetatepoetesele june cu creierele ciuruite de metaforeîşi depun chiloţii pe cuierele locaţiei,drept stindarde primite în dar de la Uni-une.

Criticii vin de obicei ultimii şi nu se prea mirăcă nu mai au loc pentru pălăriile de fe-tru,şepcile cu cozoroc de jucător de baseball,băştile cum cea a gânditorului de pe

deal.

Îşi iau acoperişul creierului în mâna stângă,ca să poată înălţa cu dreapta întru sărut pe cea a Norei,cu aceeaşi să strângă mâna asudată a preşedinteluişi să treacă cu palma peste decolteuri premiate.

Se citeşte. Se aplaudă. Se vorbeşte. Se tace. Cuvinteleîn strai de lexicon monolingv sunt ino-fensive pentru zidurile de ceară, ochii bulbucaţi ai seniorilor caută între ge-nunchii goicalea izbăvirii pornită din şanţul adânc şi lung dintre sâni.

De data aceasta decolteurile sunt lipsite de umor, genunchii prelungiţi până în semiobscurul de mister, de acolo, par niştecorpuri cereşti ieşite de pe orbită, zâm-betul premiatelorse prelinge ca lava spre brăcinarul pre-şedintelui.

Zidurile beciului încep să se fărâmiţeze,ţiglele din jurul ochilor de reptilă o iau la vale,limba clopotului mare şi evanghelic se zbate furios,că nu poate lovi bronzul cum măgarul, burta, cu sexul.

La plecare, nu se prea ştie încotro, băş-tilesunt pline de tanga verzi ca iarba de aca-să,

pălăriile gem de chiloţi cu aromă de rodie,

iar în şepcile de doc stringurile cer au-tonomie.

Walter JohrendRemember Frieda

Trece cu tava pe braţ Mădălina,zâmbet rigid de vagin implodat.Luna îşi stinge uimită lumina.Plouă cu orez nedecorticat.

Sunt băutor ponderat, dar notoriu.Lumea mă ştie cabotin şi poet.Sânul femeii, sculptat în ivoriu,râde cu sfârcul muiat în regret.

Vino cu mine pe galbene dune,zic, şi îţi cânt un psalm pe de rost.Luna, aici, numai vineri apune,ziua când curvele intră în post.

Whisky-ul îmi face ravagii prin vine,inima-mi spune că viaţa-i un risc.Joacă-între mese stafii cristaline;şchiopătă vesele-n rupturi de menisc.

Tava e caldă. Deasupra, un craniutrist îmi surâde din goluri de ochi.Nu e normal, decât ce e straniucum tigva mea împietrită-n deochi.

Secvență Anul acesta am stat la o vilă cu trei terase şi o pisică bătrână.Gazda plecase în stepă la stână,la muls de capră şi de cămilă

şi mă lăsase stăpân peste toate:whisky-uri scumpe şi vinuri alese,slujnice tari la minte şi-n fese,şi în răcitor idei congelate

pentru poeme încă nescrise,doi cârlionţi din pleata batavăpuse estetic pe colţuri de tavăsă mă-însoţească noaptea prin vise

şi, cum ziceam, pisica bătrânăcare-şi torcea sub mustaţă regretul,că nu-mi mai poate fi mie, poetul,muză de noapte pe post de cadână.

Dar vine, când ornicul bate târziul,şi-mi trage cearşaful, o slujnică vie.Se lasă deasupra-mi şi intră în vrieş-n mine, că geme de viaţă pustiul.

Sub ocrul fierbinte, sunt doar o stafiepe care mulatra o face morişcă,ţânţar leşinat ce nici nu mai pişcăstrivit între falduri de deal şi câmpie.

Un whisky cu cola îmi este răsplata,aşa cum îl beau în crâşmă la Ana.Vădit mulţumită, îşi-acoperă rananebuna de-o seară, cu pulberi de stele.

Noaptea-n pustiul Namib câteodatăîmi toarnă din ceruri atâta lumină,că tot universul în mine suspinămai fericit decât felina castrată.



Acum aş vrea să dorm, mă tem că bucuria o să-mi putrezească pe geneşi palmele tale nu sunt să-mi pun oful amăgirii-n ele.E timpul când mă rog, noaptea îşi asmute demoniipeste fumul rugăciunii mele, iar ziua de mâinemă condamnă la vremuri reci şi ninse.Tu acolo cum o duci? Ți-e locul veşnic înflorit?Aici e totul searbăd, iar noi, aşa cum ne-ai lăsat.Ochii mei încă îţi măsoară veşnicia; e ca un puzzle,se montează cu taină şi aprinde sângele pe drumul vieţii,unde destinul s-a pierdut şi stelele adorm când pică.Îmi moare jalea-n rugăciune –devine scrum, tăciune, iar lacrimile-mi curg şi râd,şoptindu-mi pe obraz: „Gata, îţi ajunge! Tristeţea s-o mănânce Iadul!”.De astăzi, eu voi râde, chiar dacă viaţa-mi cere seamă,iar astăzi, de sabat, îţi închin o rugăciune…Mamă!

Erotism nocturnMă trezesc într-o transpiraţie rece şi lipicioasă,alergând ca un mânz în faţa izvorului cu lapte.Somnoros, îmi întind mâna peste sânii tăi, zâmbesc,perna îmi vine ca o mănuşă, încercând să-mi spânzure toate visele din noapte, pe toate colţurile.M-am aplecat să-ţi sărut ochii învăluiţi în somn,iar clipa a topit patul cu totulşi l-a sădit în pieptul nostru.Mă întreb de ce-ţi fac toate astea, dacă cei mai frumoşi bărbaţi sunt aceiacare pot să picteze din tine opere colosale,pe un termen nedeterminat.Tot ei, cu neputinţa lor cu tot,

pot scoate interjecţii neprevăzute dintrepicioarele tale,inima ta,mâinile mele!

ExplicitÎntr-o zi, toţi anii s-au topit în zile,mi-au retezat genunchii şi s-au aşezat în inima mea caldă.Am suferit ca un om împuşcat; dorul era crud, iar carnea mea facuse viermi.Atunci, am ştiut că nu am să te mai văd vreodatăşi toate amintirile vor fi făcute piatră, praguri de sus, în care să dau cu capul,până am să-l sparg.În acea zi ,nu am mai ştiut cine eşti şi de ce ai mai rămas; ţi-am deschis uşile, să pleci, dar plecatul îţi era amant.Mi-au ieşit ochii din orbite, iar mâinile mi-au căzut,mă băteam în fiecare colţ de gară,dându-mi picioare în coaste.Nicio bucăţică din mine nu mai avea vreo legăturăcu cel care fusesem până atunci.Tu ai ales să te tot duci,în glasul roţilor de tren, reci,fără să ştii că laşi în urmă mocirla din careaveai să te hrăneşti mult mai târziu.

EfemeritateO picătură de sânge,durere şio rană,inimă frântă,şoapte în tăcere,minute şi secundeuitate,speranţe risipite,lucruri trecătoare –iubire!Tu, Eu,cu ochii stinşi.

Marian VişescuPoruncă

Niciodată să nu iei în deşertnumele pământului!Drumul tău e scris în elşi aşezat pe umerii lui Atlas;e închis în inima ta şi însemnatcu parafa buricului, ca o înţepătură de ochi a divinităţii.

Ceva idiopaticMă dor braţele sub greutatea frumuseţii tale,iar palmele mi se sparg sub sânii tăi.„Sunt bolnav de tine”, îmi spun într-o doarăşi mi-e teamă să nu mor de nevralgie intercostală.E o durere, ca vântul tomnatic,ce-mi străpunge plămânii, sălbatic.E dorul ori ceva ideopaticşi am nevoie de tratament serios.O să vin la tine, la camera de gardă.O să constaţi că boala nu-i chiar doamnăşi asta doar tu stii ce-nseamnăîmpachetări la pat, lângă tine… goală!

Rănile cu chip de îngeriÎmi ascult paşii pribegi şi tăcuţi,în bolta universului, unde mi se strâng anii.Simt în întuneric flacăra braţelor de gheaţăce vin să-mi sărute fruntea şi părul să-l albească.Sufletul hoinar îmi este peste valuri de stele,iar o rază cosmică îmi cerşeşte o lacrimă, sub lumânarea ce arde în odaie, acolo undesingurătatea îmi naşte lacrimi din copilarie.Fără să ştiu, vremea a curs cu urme de

mucegai,atinse de morgana ce-mi bântuie viaţa.Am plecat în lume să aduc inimii vindecare,în vreme ce chinurile-mi adânci închinau cerul, cu temple şi altare.Ploile îşi ţin strâns la sân copiii,atunci când noaptea adoarme, iar dimineţile îşi deschid pleoapele,sfârtecând tăcerea.Străbat cu teamă drumul dimineţii,pentru vindecarea rănilor cu chip de îngeri,desenate cu umbre în destinul vieţii!

Astăzi, de sabat...Mamă,din fragedă copilărie, am primit chinulpe care l-am dat bir dorului şi singurătaţii,păstrând tăcerea nopţilor interminabile şi nefericite,care mă chinuiau, hrănindu-se cu tot trecutul neîmbrăţişat.Azi, lumea flămândă îmi prinde lacrimile-n lanţuri,trupul mi-e cuprins de groază, iar plânsul întemniţatîntr-un regat zugrăvit cu spaimă.Dar mamă, încă n-am îngenuncheat!


lacronică cronică88

fesiunile lor sunt despre izbânda în lupta cu des-tinul, pentru dăinuirea iubirii lor. Toate aceste perechi au trecut prin cumpene mari şi le-au de-păşit (Niky: „... viaţa aş vedea-o ca pe o sumede-nie de noduri pe care trebuie să le dezlegi uneori singur, alteori cu vreun ajutor, dar obligatoriu este să le desfaci dacă vrei să vezi ce surpriză se ascunde în ur-mătorul nod. Şi să mergi mai de-parte. Îţi trebuie voinţă şi iubire”, p. 180).

Dacă cei amintitţi anterior sunt toţi nişte în-vingători, Anca (prin dificultatea de a trece peste dispariţia lui Alex) şi Teodosia (prin fuga de iubire) sunt două învinse ale sorţii.

Mai mult, Teodosia se află în impo-sibilitatea de a-şi respecta propriul sfat adresat Ancăi, acela de a trăi clipa, mo-mentul, de a trece în forţă mai departe, indiferent de dificultăţi [Anca: „Să iau în seamă viaţa, mă sfătuiai (...)”, p. 13].

Moartea se află mereu în preajma noastră, iar viaţa este, într-adevăr, o luptă. Ceea ce nu înseamnă că trebu-ie ca sentimentele să fie înnăbuşite şi să fugim din calea iubirii, „pârjolind câmpiile şi otrăvind fântânile”, întru-cât iubirea e reală şi nicidecum o fan-tasmă.

DANIEL LUCA

Fantasma iubiriiVeronica Blaj

Veronica Balaj nu reprezintă o ne-cunoscută pentru cititori, notăm aici doar câteva titluri de volume de pro-ză: Ne tirez plus! (1991), Cu îngerul la arat (1997), Baltazara (2001), Carnavalul damelor (2005), Mătase și cafea rece elve-țiană (2016).

Romanul Amiază nevindecată (Edi-tura Victor Babeş, Timişoara, 2018) este despre iubire, viaţă şi moarte. Nu lipsesc trăirile intense, sentimentele, analiza psihologică, însă autoarea ră-mâne la suprafaţa apei, fără a plonja în adâncuri.

Suntem în prezenţa unei povestiri în ramă, mai multe naraţiuni de sine stătătoare intercalându-se în alta, personajele avându-şi partitura bine definită.

Practic, iubirea este văzută din mai multe unghiuri, naraţiunea fiind făcu-tă la persoana I, un rol esenţial în con-turarea poveştii avându-l tehnologia, prin posibilitatea trimiterii şi primirii de mesaje într-un timp foarte scurt, spre deosebire de scrisorile clasice, conturând totuşi caracteristici ale ro-manului epistolar.

Personajele principale sunt Teodo-sia şi Anca, două foarte bune prietene, având în comun singurătatea.

Croaziera cu nava „Fantasia” (nume predestinat) este iniţiatică pen-

tru Teodosia (aceasta amintindu-şi iubirea pierdută faţă de Vio), supra-punându-se cu încercarea Ancăi de a trece peste moartea iubitului său, Alex.

Marea este ea însăşi iubire, fiind un mediu propice pentru trăirile cele mai intense [„Ironică, marea îşi râde parcă de fata cuprinsă de neastâmpăr, însu-fleţită de-o aşteptare neîmpăcată. E pasională şi amărâtă (desigur, dintr-o tulburare în amor). Un amor intangi-bil, se pare, spre care aspiră, se trudeş-te să-l câştige”, p. 13].

Dacă pentru Anca importantă este iertarea pentru renunţarea la copil de dragul lui Alex şi împăcarea cu pier-derea ireversibilă a iubitului, Teodosia preferă să trăiască în trecut, să fugă de fantasma unei noi iubiri, de Vio reîn-tâlnit acum, în această călătorie („Abia aştept să vină dimineaţa şi să-mi pre-gătesc plecarea. Rămân pe ţărm de unde voi lua un tren, un avion, orice mijloc de transport şi voi reveni acasă. Masca iubirii s-a fărâmat. Nu mai e ca-zul să-i lipesc cioburile”, p. 312).

Pe vas, Teodosia şi Mario, asisten-tul său, organizează petrecerea cu oca-zia nunţii de argint, pentru patru pe-rechi: Ema şi Waldemar Schulz, Betty şi Niky Wincloup, Ivanca şi Radomir Radovici, Gianina şi Giovanni. Con-


latEatrul dE balEt sibiu tEatrul dE balEt sibiu90

Producţia a fost pusă în scenă pentru prima dată în România în anul 1995, în deschiderea Festivalului George Enescu, bucurându-se de cronici excepţionale. Este, de altfel, primul spectacol de teatru dans în adevăratul sens al cuvântului, jucat la noi în ţară, având un concept unitar în care dramaturgia şi arta coregrafică

au un creator unic. Spectacolul aduce împreună pe scenă dansatori şi actori într-o simbioză perfectă a cuvintelor, dansului şi muzicii, stabilind o relaţie aparte cu spectatorul. Muzica îi aparţine compozitorului francez Royon Le Mée, sora compozitorului urmând a fi prezentă în sală la această reprezentaţie.

Teatrul de Balet SibiuBarococo Party

Teatrul de Balet Sibiu prezintă, în această stagiune, la Centrul Cultural „Ion Besoiu”, spectacolul Barococo

Party, un spectacol de teatru dans în coregrafia, dramaturgia şi regia lui Sergiu Anghel

Absolvent al Liceului de Coregrafie din Bucureşti şi al specializării Regie-Coregrafie din cadrul UNATC. Între 1983-1987 activeaza in cadrul Teatrului Naţional Sârb din Novi Sad şi intre anii 1987-1990 in cadrul Teatrului Naţional Sloven din Ljubljana. În 1997 devine director al Casei de Cultură a Municipiului Sibiu, calitate în care creează şi coordonează întreaga agendă cultural-sportivă a oraşului, anterior activand in invatamantul de specialitate. În 2005 este numit vicepreşedinte al Asociaţiei Aşezămintelor Culturale din România, având ca responsabilitate conceperea de strategii de dezvoltare la nivel naţional, coordonarea activităţilor culturale şi lansarea de iniţiative legislative. În 2007, an în care Sibiul este capitală culturală europeană, gestionează întrega activitate culturală a programului. Este director al Teatrului de Balet Sibiu de la înfiinţarea acestuia, în 2008.

Sibiul a fost întotdeauna un deschizător de drumuri. În anul 2008, când Teatrul de Balet din Sibiu a început să funcţioneze, cu doar zece balerini, majoritatea străini, au existat câţiva omeni care au crezut în succesul nostru şi mai ales în continuitatea acestui proiect atât de

îndrăzneţ la acea vreme. Astăzi, nu mai puţin de 40 de dansatori de balet din toate colţurile lumii interpretează pe scena Teatrului de Balet din Sibiu, iar modelul nostru a fost adoptat de aproape toate teatrele de balet din ţară. Ceea ce contează cel mai mult, însă, este aprecierea şi încrederea audienţei noastre aflate în continuă creştere, aceasta fiind una dintre cele mai mari satisfacţii.

Ars teatricaOvidiu Dragoman


labalEt balEt92

Teatrul de Balet SibiuPovestea Printesei DeocheateA primit în acest an trei premii

UNITER: pentru cel mai bun specta-col al anului 2018, în România, cea mai bună actriţă în rol principal (Ofelia Po-pii) şi cea mai bună scenografie (Dra-goş Buhagiar), va fi prezentat anul vi-itor într-un amplu turneu în Japonia, se joacă la Sibiu de fiecare dată cu sala plină şi a devenit în foarte scurt timp unul dintre cele mai apreciate şi căuta-te spectacole de teatru din repertoriul naţionalului sibian. „Povestea prinţe-sei deocheate”, regia Silviu Purcărete se joacă pe 17, 18 şi 19 decembrie 2019, în cadrul Festivalului Internaţional de Artă EUROPALIA, la Buxelles, în pre-

zenţa a peste şaizeci de oficiali şi invi-taţi importanţi. Spectacolele vor avea loc la Les Halles de Schaerbeek, de la ora 19:30.

„Unul dintre cele mai importante evenimente de la Festivalul EURO-PALIA va fi, în luna decembrie, «Po-vestea prinţesei deocheate», producţie a Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu. E cel mai important pro-iect teatral pe care România îl are în EUROPALIA, o confirmare a calităţii spectacolelor puse în scenă la teatrul din Sibiu“, Mirel Taloş, preşedinte al Institutului Cultural Român Povestea Printesei Deocheate

Povestea Printesei Deocheate Povestea Printesei Deocheate


latEatru tEatru94

George Mihăiță, unul dintre cei mai cunoscuți şi îndrăgiți actori de teatru şi film din România, este invitatul ultimei conferințe speciale FITS şi TNRS din 2019

George Mihăiţă (n. 23 septembrie 1948) este actor, iar din 2002 este şi directorul Teatrului de Comedie Bucureşti. Recunoscut pentru expresivitate facială, dar şi pentru vocea distinctivă, Mihăiţă a jucat în mai mult de 70 de filme şi este considerat un actor emblematic al României. Rolul Vuică din „Reconstituirea” de Lucian Pintilie (pelicula a fost aleasă drept cel mai bun film românesc din toate timpurile de către Asociaţia Criticilor Români de Film) a fost prima apariţie într-un film şi totodată rolul care l-a propulsat în carieră.

A studiat Arta Actorului la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L Caragiale” din Bucureşti, absolvind în 1971. Cariera sa de peste patru decenii a însumat numeroase roluri atât în teatru cât şi în filme. Cu spectacolul „Revizorul” de N.V. Gogol, regia Horaţiu Mălăele, în care George Mihăiţă joacă rolul Primarului, a participat la numeroase festivaluri

din Europa, dintre care: Festivalul International Fringe, Edinburgh, Scoţia, Bukarest Festtage, Viena, Austria, Teatrul Arenal Madrid, Spania, Teatrul Katona Joszef, Budapesta, Ungaria. Pe lângă actorie, s-a dedicat tinerilor şi problemelor acestora, încercând să îi ajute şi să îi încurajeze prin revistele Salut şi Salut Generaţia Pro, pe care le-a înfiinţat. Două publicaţii emblematice pentru presa scrisă din România. A publicat cartea Dramele adolesenţilor, o carte

care s-a bucurat de mare succes, în care răspunde întrebărilor puse de adolescenţi despre problemele specifice acestei vârste. Ca preşedinte al Clubului UNESCO Adolescenţii, şi ca o dovadă a implicării sale în aceast domeniu, a înfiinţat Festivalul de Teatru pentru Liceeni „Jos Pălăria” şi de asemenea, în 1994, la iniţiativa sa, a fost instaurată Ziua Adolescenţilor.

Ca director al Teatrului de Comedie a revitalizat această instituţie prin introducerea mai multor proiecte importante: Festivalul Comediei Româneşti - festCO (unic în România), COMEDIA ȚINE LA TINEri, Concursul de Comedie Românească, workshop-uri, dar şi alte evenimente culturale importante. Abordarea sa modernă şi campaniile inedite de marketing au propulsat Teatrul de Comedie ca fiind unul dintre cele

mai importante instituţii culturale din România.

În 2002 a fost decorat cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler „pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului românesc”.

Numele George Mihăiţă este strâns legat de teatru, de cinema şi de adolescenţi, dar este totodată sinonim cu inovaţia şi cu un spirit tânăr.

Conferinţele speciale FITS şi TNRS sunt organizate de Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu în parteneriat cu Departamentul de Artă Teatrală din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu şi Habitus. Informaţii pe larg despre evenimentele TNRS sunt publicate pe site-ul oficial al teatrului: www.tnrs.ro.

George Mihăiță, invitatul conferinței speciale FITS şi

TNRS din decembrie.



Pe omul care a purtat vreme de mai bine de 93 de ani acest nume de renume l-am cunoscut, dacă nu mă înşeală memoria-mi precară, cam pe la începuturile anilor ’60 ai veacului trecut. Îmi făcusem drum prin sălile Muzeului din Mediaş, constatând cu uimirea minţii şi cu încântarea ochilor, că biroul său de lucru avea mai de grabă imaginea întâlnită în încăperile unor mult prea bătrâni şi grăbiţi arhivari şi colecţionari. Astfel că mă întrebam, în sinea mea, mirându-mă: cum de se descurcă acest om cu atât de multe cărţi, creioane, gume, stilori, ascuţitori, fiţuici şi agrafe risipite peste tot. Dar şi cu mapele pline de vrechi documente scrise în limbi de mult uitate, până şi de manualele şcolare. Caligrafiate în alfabetul chirilic al cronicarilor voivozilor şi domnitorilor români. Sau în cele latin, slavon, greac şi german-gotic ale învăţaţilor de odinioară. Apoi, cu o mulţime de piese arheologice aşternute pe mese, purtând pe ele amprenta pământului şi a multor secole de uitare. Cu o maşină de scris atât de bătrână încât părea a fi piesă de muzeu. Şi toate, dispuse deavalma, peste tot. Numai într-un târziu, când aveam să-i trec pragul casei părinteşti am înţeles că aceea „dezordine-organizată” semăna surprinzător de mult cu cea din biblioteca-i personală şi de pe masa lui de citit şi scris. Şi cu toate acestea, acel om singuratic şi sfătos ştia exact unde se afla fiecare lucru de care avea nevoie.

De unde şi dorinţa mea ca din acele rare, însă lungile şi plăcutele întâlniri, să reproduc măcar câteva crâmpeie din spusele şi gesturile gazdei mele. Ca urmare, las în uitarea timpului trecut episodul aproape neînsemnat de la muzeu şi zăbovesc, spre aducere aminte, asupra popasului făcut în

intimitatea exponatelor sale valoroase. Ca şi în grădina-floricolă, pomicolă şi viticolă a casei de locuit, transformată în expoziţie de cărţi rare, de manuscrise, fotografii-document şi tablouri picturale. Între care şi portretul din tinereţea gazdei mele, zugrăvit cu măestrie, în tuşeuri groase de vopsele colorate, de penelul prietenului său, pictorul Alexandru Ciucurencu (1903-1977). Curtea şi grădina-tomnatică era plină de flori, de mere şi pere coapte, iar strugurii aveau boabele dulci şi aromate. Ici-colo straturi de legume şi zarzavaturi de tot felul. Şi toate astea la un loc, doar la o singură adresă: Mediaş, str. Plevnei, nr.18. Cu precizarea că tot ce voi scrie, de aici încolo, nu fac altceva decât să reproduc, aproape identic, copiind din înregistrările radiofonice ale acelor întâlniri, păstrate în fonoteca-mi documentară, dar şi în manuscrise şi tipărituri de tot felul. Cer scuze cititorului pentru incoerenţa unor viitoare spuse. Ca şi pentru fragmentarea mărturisirilor venite din partea unui erudit cărturar enciclopedist şi poliglod. Ştiutor, în ale scrisului şi vorbitului fluente în nu mai puţin de opt limbi străine, între care: germana-şcolară şi liceală; săseasca de la ţară, franceza şi engleza academică, maghiara uzuală, greaca şi slavona de cercetari istorice, ahelogice şi arhivistice.

Iată-ne, aşadar, în frumoasa şi înmiresmata grădină a casei sale. Zăbovim sub un păr încărcat de roade. La umbra lui stau înfipte în pământ picioarele unei mese şi a unei bănci de lemn. Aflu că aici au întârziat la vorbă şi la degustat fel de fel de bunătăţi ale pământului numeroşi oameni de cultură şi artă, între care şi romancierul Liviu Rebreanu (1885-1944). Încercasem să înfirip un dialog,

întrebându-l: - În ce an, în ce zi. Şi cam cum era el în acea vreme. - Pot să spun precis ziua în care a fost: în 2 septembrie 1938. Era însoţit de scritorul-dramaturg Mihail Sorbu (1885-1966). Numai că el era invitat în altă parte. La noi a venit doar Rebreanu, împreună cu soţia şi cu Puia, fica lor. - Ştim că la-ţi cunoscut pe Liviu Rebreanu , precum şi pe membrii familiei sale, la Bucureşti. Înţelegând că se întâmpla mult mai devreme de a vă reîntoarce definitiv în Mediaşul natal. - Desigur. De când eram student şi lucram, în momentele de răgaz, ca redactor la ziarele „Adevărul” şi „Timpul”. Pe acea vreme el fiind directorul Teatrului Naţional. Venind să ne viziteze a adus o carte proaspăt tipărită, care-i purta semnătura: romanul „Răscoala”. Pe prima filă aşternând la masa de sub acel păr bătrân o dedicaţie adresată mie şi familiei mele. Deci gazdelor de-o zi, de la început de toamnă. - Şi cum era Liviu Rebreanu ?. Ca om. - Ca aspect fizic era de statură mijlocie. Pieptănat cu cărare. - Cu păru’ castaniu. Aşa îl ştim şi din fotografile-document!. - Da. Şi avea părul lins. Era o fire foarte modestă. Chiar, extrem de popular. - Vorbăreţ …S-au tăcut ?!. - Nu din cale-afară. Din când în când trebuia să-l provoci la discuţii. - Şi cu ce i-au servit, pe acei distinşi musafiri, părinţii dumneavoastră. - Noi, bărbaţii, am luat câte un păhărel de ţuică. Femeile, câte unul cu vişinată, în amestesc cu afinată şi cu zmeurată de casă. A urmat o supă de găină, cu tăiţei. Apoi, o friptură din carne de pasăre şi porc. Cu garnitură de cartofi prăjiţi. Şi salată de ardei copţi. Plus roşii proaspete din grădină şi castraveţi acrii, covăsiţi la soare. Iar ca desert, o cafeluţă şi un castronaş cu dulceaţă din nuci verzi. Dar şi prăjituri făcute de mama mea. Inclusiv, gogoşi calde şi rumene de ţi-se topeau în gură. Precum şi uscăţele împletite şi crocante. De asemenea, vin vechi de un an. Adus de tata în sticle direct din piviniţa răcăroasă de sub zidurile casei. Şi turnat în paharele din vestitul cristal „Vitrometan de Mediaş”. La concurenţă cu vestitele cristaluri germane şi cehe. Familia

mea avea în preajma oraşului, spre Moşna şi Nemşa, un întreg hectar de viţă-de-vie nobilă. Cu struguri din soiurile Fetească Regală, Muscat Ottonel, Rissling şi Traminer. Vinul fiind cum nu se poate mai natural. Deci, era un vin curat. De culoare gălbui-rozalie.

- Şi le-a plăcut ?. – Foarte mult. Dovadă că Liviu s-a exprimat în felul următor :”Vinum bonum Toganensis”. Adică: vin bun de la Togan. Şi, curând, acea vorbă avea să ajungă în literatura vremii. Şi aşa a rămas. Oricine ar fi venit la noi tot cu un astfel de vin era servit de părinţii mei. - Vă aflaţi acum, trecut dincolo de pragul celor nouă decenii de viaţă. De muncă creatoare. De neodihnă?!. – Şi simt că timpul n-ar mai avea răbdare cu mine. Şi aş fi avut încă multe lucruri de făcut. Bunăoară, să aşez pe bătrânul păr o placă cu numele tuturor oamenilor de ştiinţă şi cultură care au călcat pe cărările acestei grădini!. Şi ea trecută în scrisul literar al multor condeeri. La fel ca şi „vinul Toganensis”. Pentru că nu este numai o simplă grădină. Ea este făcută să trezească emoţii plăcute şi amintirile de neuitat celor care o vizitează. Pentru că eu, în decursul vieţii, am făcut nu numai filosofia gândirii umane ci şi filosofia, poezia şi arta picturală a grădinei! Un pictor, din orice loc ar privi-o, cu siguranţă că ar putea crea un tablou. Şi nici nu şi-ar da seama că-i în grădina istoricului George Togan. Pentru că de mic copil am lucrat la pământ. Alături de bunici şi de părinţi. Făcând tot felul de munci. Ca şi acum. Însă mai domol. Că-s tot mai bătrân. Şi tot mai bolnav. Şi poate că munca asta în soare, în grădină, combinată seara cu activitatea intelectuală în bibliotecă, a făcut să-mi prelungească viaţa până la vârsta de acum. De aproape 93 de ani. Mai adăugăm şi cei aproape 50 de ani de fost „săpător-căutător” de istori vechi pe şantierele arhelogice dintre cele două Târnave!. Din documentele scrise şi din cele ascunse, scoase din pământ, am izbutit să aduc la lumină, în anul 1962, cele aproape şapte secole (de atunci), de atestare documentară ale Mediaşului. Şi-am aflat vârstele rotunde

Istoricul-Muzeograf Medieşan Gheorghe (George) Togan

(N.4 Dec.1910 –D. 26 Feb. 200X 109 ani de la naştere)



şi ale altor vechi aşezări transilvane, între care: Sighişoara, Agnita, Luduş, Târnăveni, Reghin şi Cetatea de Baltă... Întrerup aici şirul destăinuirilor acestui „Cetăţean de Onoare” al municipiului Mediaş, însă cu dorinţa de a revenii, cândva, pentru a depăna spusele sale strânse în repetatele şi plăcutele noastre întâlniri. Cu precizarea că cei care l-au cunoscut trebuie că au simţit cum că de mic a avut o bună creştere. Părinţii trimiţânu-l să se instruiască în şcoli şi licee cu predare în limba germană. Fiind un sârguincios elev şi student, colaborator apropiat al profesorului său, savantul Hermann Oberth (n.25 iunie 1894-d.28 dec.1989), inventatorul rachetelor spaţiale. Iar ca student-gazetar a fost de un real sprijin istoricului-academician Nicolae Iorga. Încă cu mulţi ani în urmă a gândit şi statuat o Fundaţie a Istoricilor Transilvăneni, „Casa părintească”, cu toată zestrea ei de comori ale scrisului şi artei plastice, preconizându-se a deveni nu numai sediul ei, ci şi muzeu şi bibliotecă documentară care să-i poarte numele de familie şi pronumele de botez creştinesc. Şi încă un amănunt: printre oficialii care participau, în data de 14 octombrie 1937, la dezvelirea şi sfinţirea Obelisului Eroilor-Martiri Horea, Cloşca şi Crişan, din Cetatea Carolina a Albei Iuliei, se afla şi tânărul Gheorghe Togan. Pe atunci în vârstă de 27 de ani. NOTĂ: Miercuri, 4 decembrie 2019, avea să fie ziua lui de naştere. Aşdar, trecuseră de atunci şi până acum, 109 ani. Iar de la Unirea cea Mare, 101. Iar el, elev fiind, s-a dus, împreună cu părinţii săi şi cu numeroşi medieşeni, la acele festivităţi de la Alba, din 1 Decembrie 1918. Promit să revin asupra acestui inedit subiect gazetăresc şi scriitoricesc-documentar, în care eroul principal este nu numai Omul şi Istoricul George Togan, dar şi frumosul şi multisecularul Mediaş.

PS: Sunt trist de îngândurat şi îndurerat, nu numai pentru că de la moartea acestui OM deosebit de cult, de inventiv şi de neastâpărat, au trecut atât de mulţi ani „uituci” (16 la număr), ci şi pentru că nu s-a făcut absolut

nimic ca memoria acestuia să rămână vie, fie şi numai în minţile şi în sufletele coorăşenilor săi. Aşa cum bine şi frumos s-a rânduit cu istoricu-cărturar şi preot evanghelic sas, Ştefan Ludwig Roth (1796-1849), dar şi cu savantul sas, fizicianul-matematician şi chimist, Hermann Oberth (1894-1989). Ca urmare, astfel de anapoda stând lucrurile, mult visata „CASĂ-MEMORIALĂ ŞI MUZEALĂ, GEORGE TOGAN” este părăsită şi tot mai dărăpănată, oficaliţăţile locale nexplicând cetăţenilor urbei, veche de aproape 8 secole, nici măcar presupusa soartă viitoare a acelui edificiu, împreună cu grădina şi cu curtea lui! Şi cine mai ştie câte dintre inestimabilele sale valori mai sunt la locul lor. Este vorba de tablouri de mari maeştri ai picturii româneşti, de manuscrise, scrisori, tipărituri rare- inclusiv incunabule- şi de cărţi cu autografe, de piese arheologice, albume, piese de mobilier de epocă, colecţii numismatice şi filatelice, vase ceramice, etc.etc. Este nu numai o condamnanilă delăsare, dar şi o evidentă reavoinţă!! Şi trebuie trecute peste ele, indiferent câte greutăţi şi oprelişti s-au pus şi se vor mai pune în calea înfătuirii acelui demers. Istoricul-arhelog şi muzeograf, George Togan, fiind unul dintre puţinii români de vază din trecutul glorios al Mediaşului!. Fac precizarea că dintr-o fugară discuţie-semidialog, purtată întâmplător într-o tomnatică zi a acestui an (2019), pe uliţa mare a comunei Moşna, cu actual primar al Mediaşului, cu domnul Gheorghe Roman, am înţeles că sunt slabe speranţe să se facă ceva din toate cele care ar trebui să se facă urgent de tot. Dacă chiar aşa stau lucrurile, colegii mei gazetari din ţară (inclusiv cei din Mediaş) să întreprindă ample anchete pe această temă şi să-i oblige pe consilierii locali să introducă respectivul demers-postmortem George Togan pe Ordinea de zi a celei mai apropiate Şedinţe de Consiliu al Primăriei Mediaşului, cu invitarea măcar a câte unui cetăţean reprezentativ din fiecare tradiţională Secţie de votare electorală.

Când miercuri, 27 noiembrie 2019, se îm-plineau 134 de ani decând se năştea Liviu Rebreanu, mă gândeam că ar fi nimerit să omagiez, cumva, atât amintire romancieru-lui cât şi mestrul său scris. Şi, deoare ce nu prea ştiam cum să încep mai bine a lui poves-te din trecut, m-am trezit că amintirile mele cele mai îndepărat prinseseră a „scotocii” , cu ochii minţii, printre lucrurile îndesate în raniţa din spatele gârbovit de greutatea caz-malei şi a gloanţelor unui ostaş-român rănit, iar apoi mort pe linia frontului Oituz-Mără-şeşti-Întorsura Buzăului, din timpul Primu-lui Război Mondial. Astfel că aveam să gă-seasc în acea raniţă ciuruită de gloanţe atât fotografia mamei acelui soldat cât şi o fiţuică de hârtie pe care prinsese a aşterne, cu mâ-na-i sângerândă, o scrsoare în versuri rămasă neterminată: „Plâng, Maica Românie/ Că am să mor neîmpărtăşit/Un glonţ spre pieptul meu şi al Țării mele/ Trecuse rătăcit…”.

Aşadar, acel tânăr-erou n-a mai apu-cat să vadă nici că sus, în munţii din Curbura Carpaţilor Româneşti, luptele au continuat să se poarte până şi la baionetă pentru recu-cerirea fiecărui petec de pământ românesc, şi nici că peste aproape doi ani din munţii, şesurile şi colinele Transilvaniei, Banatului şi Maramureşului aveau să se îndrepte spre Alba Iulia nesfârşite şiruri de care şi căruţe trase de cai, între ale căror loitre şi coviltire stăteau la poveşti, şezând pe fânuri şi otă-vuri, acei înflăcăraţi patrioţi români care aveau să participe, cu zecile de mii, la Adu-narea de la Alba Iulia, pentru proclamarea Marei Uniri de la 1 Decembrie 1918. Şi tot acel ostaş român-erou n-avea cum să afle şi trista veste că atunci când cmarazii săi îl jeleau, în-mormântându-i trupul, pe un pinten de deal, din apropierea unei multiseculare păduri de brazi, fagi şi stejari, cu trunchiurile spintecate de schije şi ghiulele, un pluton de execuţie, format din homvezi şi husari, cu pene de co-coşi în pălăriile lor verzi, atârnau de ştrean-

gul spânzurătorii trpul firav al un chipeş şi tânăr ofiţer. Cel care avea să se adeverească că doar după uniformă era ungur, în realitate el fiind român neaoş şi ardelean-năsăudean. Învinuit nu numai că ar fi încercat să dezer-teze, dar şi că simpatiza cu inamicul. Adică: cu cei din neamul său cel românesc. Era sub-locotenentul Emil Rebreanu, fratele lui Liviu, scriitorul-romancier. Cel care va povesti tra-gica întâmplare într-una dintre cărţile sale de căpătâi: romanul „Pădurea spânzuraţilor”. Mai târziu, subiect de scenariu pentru un foarte reuşit film documentar-artistic

Mărturiesc că de fiecare dată când trec prin acele ţinuturi ale fundăturii Văii Fru-moase a Ciucului şi străbat cu pasul o mică parte din lunga şi întortocheata trecătoare montană Ghimeş-Făgent-Palanca-Păltiniş, niciodată nu uit să mă abat din drum pentru a urca treptele monumentului înălţat pe un pinten de deal, descris cu atâta măestrie în roman. Ajuns în acel trist loc de reculegere, mă închin în faţa Crucii sfântului mormânt de mirean creştin, timp în care mă surprind că îmi picură o lacrimă fierbinte pe a lui lespede rece, după care dau să o acopăr cu o floare. Ştiu că poate cititorul acestor rânduri este oarecum mirat de gestul meu. Tocmai de aceia îl rog să continuie lectura şi să-mi as-culte şi următoarele destăinuiri. Bunăoară, să fi fost cam prin anul 1964 când am izbutit să dau de urma unei înţelepte bătrânici. Nimeni alta decât frmoasa secuiancă Aronko. Iubirea fugară a tânărului ofiţer Emil Rebreanu. Cel care avea să poarte în romanul fratelui său numele de Apostol Bologa. Din toate câte mi-au fost spuse atunci, am reţinut că-l îndrăgise mult de tot pe chipeşul ofiţer care doar după uniforma ce o purta era militar ungur. El fi-ind, precum am mai spus, ardelean-năsău-dean de origine română. La dorinţa ei şi a pă-rinţilor săi, dacă ar fi fost PACE şi nu RĂZBOI, iar între oameni bună înţelegere, s-ar fi mări-tat cu el. Şi mi-a mai spus încă ceva. Şi tot cu

Ioan Vulcan Dragoste şi război-Război şi dragoste

CENACLUL PĂLTINIȘde lain mEmoriam100

ochii înlăcrimaţi. Că iubitul ei drag, cunoscut printr-o fericită întâmplare când abia împli-nise 18 ani, vorbea maghiara şi germana tot atât de bine şi de frumos precum româna lui maternă şi paternă. Dar şi că n-a fost an să nu fi urcat măcar odată dealul Mormântu-lui-Monument al Eroului Emil Rebreanu. Şi că de dragul celui care se odihneşte în el nu s-a căsătorit niciodată, cu atât mai mult cu cât rămânând însărcinată a născut în maternita-tea din oraşul Miercurea Ciuc, un băieţele că-ruia i-a pus prenumele de Emil. Fericitul eve-niment petrecându-se după nici nouă luni de la tragica lor despărţire. Respectiv: cea din zorii zilei de 4 mai a anului 1917.

Şi cum au trecut mai bine de 56 de ani de la a mea primă-întâlnire cu eroina principală din romanul-film „Pădurea spân-zuraţilor”, mă îndrept acum spre bunătatea sufletului tău cititorule şi te întreb dacă nu-i drept, cinstit, omenesc şi creştinesc ca trăito-rii din acest rotund de ţară să dăinuiască în prietenie precum aceste două personaje de roman adevărat, în care scriitorul îşi oma-giază şi îşi plânge fratele român-ardelean şi năsăudean, iar secuianca harghiteană, iubita ostaşului-erou îl venerează şi îl jeleşte pe mu-safirul ei şi al părinţilor săi de numai câteva zile şi nopţi!? O tragică şi nostalgică întâm-plare petrecută în vremea sângerosului şi za-darnicului Prim Război Mondial, de la cărei declanşare au trecut cu ceva mai mult de 100 de ani. Numai că unii dintre noi vrem cu tot dinadinsul să dăm uitării şi relele şi bunele din trecutul istoric comun, visând a le spu-ne acestor frumoase locuri transilvane, doar în limba lor maghiară, când „Ținuturi Secu-ieşti”, când „Trei Scaune”. Şi aceasta cu toate că sus de tot, în munţi, către Ghimeş-Palancat, stă aşezat cuminte, în calea trecătorilor, spre aducere aminte, Mormântul-Monument al sublocotenentului-erou Emil Rebreanu.

Notă: Ceva mai mult decât o simplă fişă de autor. Liviu Rebreanu era născut în data de 27 noiembrie 1885, în satul Târlişua, din actualul judeţ Bistriţa Năsăud şi moare la 1 septembrie 1944, fiind înmormântat, iniţial, în ţintirimul din Valea Mare, judeţul.Argeş, satul preferat al vacanţelor sale estivale, iar apoi deshumat şi depus într-un mormânt de pe Aleea Scriitorilor Cimitirului Bellu din

Bcureşti. Manuscrisul romanului „Pădurea spânzuraţilor” a văzut lumina tiparului în anul 1922. Fratele său, Emil, era cu 6 ani mai mic decât el, pentru că se năştea în 17 decem-brie 1891. Astfel că atnci când a fost spânzurat (4 mai 1917) avea vârsta de 26 de ani. Şi cum nu era singurul român ardelean, din armata austro-ungară, căruia i-a fost curmată viaţa în acel brutal mod, localnicii românii, secu-ii şi ceangăii au numit acel ţinut „Pădurea spâzuraţilor”. De unde şi titlul amintitului roman.

-Şi câteva referi privitoare la ceea ce a ur-mat imediat după încheierii Primului Război Mondial şi semnarea Tratatului de Pace de la Trianon (4 iunie 1920). Înţelegere inter-naţională parafată oficial de Franţa, Marea Britanie, Italia, Statele Unite ale Americii, Ja-ponia, România, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, de Cehoslovacia şi de alte nouă state, pe de o parte, şi de Ungaria, pe de o altă parte, reprezentată de Agost Bernard şi de Arnold Drasche-Laza. Iar România, de Ioan Cantacuzino şi de Nicolae Titulescu. Tratat urmat de altele încheiate separat între Puterile Aliate şi Austria, Bulgaria, Germania şi Turcia. Se destrămau, astfel, patru mari imperii: cele care au fost conduse, secole la rând, de împăraţii habsburgici, de kaizerii germani, de ţarii ruşi şi de paşii şi vizirii tur-ci. Făcând loc pe harta Europei unor state noi şi independente, între care şi România Mare.

-După ce o vreme a dispărut ca prin minu-ne, prin acoperire cu var, sper că pe suprafaţa concavă a Arcului de Triumf din Bucureşti să mai dăinuie, încă, înscrisul care glorifica vic-toria armatei române, obţinută în anul 1919, la Budapesta, împotriva regimului bolşevic a lui Bela Kun (1886-1938). Intervenţia militară românească de atunci fiind motivată, în prin-cipal, de intenţia mişcării bolşevice de a nu recunoaşte Tratutul de la Trianon. Şi, deci, la nici un an de la Marea Unire de la 1 Decem-brie 1918, ar fi urmat realipirea Transilvaniei la Ungaria. Fac precizarea că pe acel simbolic Arc de Trimf sunt consemnate locurile unor istorice bătălii victorioase ale armatei româ-ne, precum: Posada, Rovine, Călugăreni, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi Budapesta.

Documents

CENACLUL de PĂLTINIȘ Sumarrevistacenacluldelapaltinis.poesis-journal.com/issues/72paltinis.pdf · CENACLUL de PĂLTINIȘ la sumar Nr 72 decembrie 2019 Acest număr este realizat