The following ad supports maintaining our C.E.E.O.L. service 

 

 

LOCUL ŞI ROLUL POLIŢIEI LOCALE ÎN SISTEMUL ADMINISTRAŢIEIPUBLICE

«THE PLACE AND THE ROLE OF LOCAL POLICE IN THE PUBLICADMINISTRATION»

by Iulia Bulea

Source:Public Security Studies (Studii de securitate publică), issue: 2 / 2013, pages: 31­35, onwww.ceeol.com.

31

LOCUL ŞI ROLUL POLIŢIEI LOCALE ÎN SISTEMUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

THE PLACE AND THE ROLE OF LOCAL POLICE IN THE

PUBLIC ADMINISTRATION

Iulia BULEA

Aspecte generale privind înfiinţarea Poliţiei locale Caracterul de noutate al poliţiei locale, cât şi faptul că are în spate, din punct de vedere istoric,

alte două instituţii – Corpul Gardienilor Publici şi Poliţia comunitară – relevă nevoia de îmbunătăţire a sistemului de asigurare a ordinii şi liniştii publice la nivel local şi alinierea acesteia la noile cerinţe ale mileniului III. Modalităţile prin care acest serviciu pune în aplicare, în plan concret, ceea ce constituie un scop suprem, desăvârşit, de încercare de a preveni şi combate faptele antisociale presupune un fenomen deosebit de complex, perfectibil în timp pe baza experienţelor anterioare şi ţinând cont de evoluţia societăţii, ineluctabilă, care aduce cu ea noi exigenţe, necesităţi şi provocări.

Poliţia locală se vrea a fi o instituţie în slujba comunităţii, relaţia dintre aceste două entităţi bazându-se pe încredere, sprijin reciproc, respect şi necesitând o dezvoltare continuă, având în vedere dinamismul existenţial evident al societăţii. Doar în acest mod se va ajunge la finalitatea propusă. Deciziile în ceea ce priveşte activitatea propriu-zisă a funcţionarilor publici fiind luate de către primarul localităţii respective şi de directorul executiv al Poliţiei locale, care cu siguranţă cunosc într-o măsură mai mare problemele cu care se confruntă cetăţenii decât structurile de la nivel central, evidenţiază şi asigură un management modern, eficient şi eficace. Interesul imediat de a asigura ordinea, liniştea publică, siguranţa cetăţeanului şi a unităţii administrativ teritoriale pe care o conduc determină luarea celor mai bune decizii în acest sens.

Analizând factorii determinanţi ai reorganizării instituţiei Poliţiei comunitare, nu putem trece cu vederea faptul că atribuţiile acesteia nu erau suficient delimitate de cele ale altor structuri cu responsabilităţi de inspecţie şi control din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale şi de cele ale unităţilor teritoriale ale Poliţiei Române sau Jandarmeriei. Atribuţiile Poliţiei comunitare erau considerate insuficiente de către autorităţile administraţiei publice locale de municipiu. La acest nivel problemele cu fluenţa traficului şi inspecţia în urbanism, comerţ şi protecţia mediului au o complexitate deosebită, precum şi capacitatea de pregătire şi instruire a personalului care era redusă1. Poliţia locală integrează acum compartimentele din aparatul de specialitate al primarului cu atribuţii în inspecţia în construcţii, protecţia mediului, comerţul şi evidenţa persoanelor. În plus, dacă până acum Iulia BULEA este asistent universitar în cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Drept şi doctorand al Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti; Email: iuliaparean@yahoo.com. 1 Raportul Comisiei de administraţie publică de adoptare a proiectului de lege privind înfiinţarea poliţiei locale.

Abstract 2010 was a year when the most significant reorganization of the defense system of

local policing was made; today, the local police institution is indeed a guarantor of social security by the contribution they make to its prosperity. It remains to be seen what direction it will follow once we will overcome the difficult national and international times we are living for several years now, but forecasts are positive, especially considering the fact that the evolution of the Community Police to the Local Police could be achieved in such adverse conditions.

Keywords: Local police, public order, country’s defense system, public policy.

Access via CEEOL NL Germany

32

procedura nu permitea poliţistului care constata o contravenţie să o şi sancţioneze, noua legislaţie elimină birocraţia şi simplifică mecanismele. În plus, primarul va fi cel care stabileşte obiectivele strategice de ordine publică şi priorităţile comunităţii locale2.

Uniunea Europeană – o provocare ce impune evoluţia instituţională a României Integrarea europeană oferă statelor membre ale Uniunii Europene, şi implicit cetăţenilor

acestora, armonie, stabilitate şi prosperitate. Aceşti factori, de care depinde în fond evoluţia şi echilibrul social, economic, cultural şi chiar politic al fiecărei ţări în parte, au constituit o tentaţie permanentă pentru state de a adera la acest spaţiu.

Autonomia locală şi descentralizarea serviciilor publice în contextul dialogului constant al statului nostru cu instituţiile Uniunii Europene conduc la o reinterpretare a unor raporturi atât de către comunităţile locale şi societate, cât şi de administraţia publică locală şi celelalte instituţii publice.

Dezvoltarea Uniunii Europene reprezintă o provocare majoră pe de o parte pentru ea însăşi, în ansamblu, şi, pe de altă parte, pentru fiecare stat candidat, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local.

Provocările ce survin în plan social, economic şi de mediu înconjurător reprezintă factori cu care se confruntă toate nivelele de autoritate pe plan european, naţional, regional şi local.

Poliţia locală într-un sistem descentralizat de apărare a ordinii publice Ţara noastră are o poziţie relativ nouă în cadrul structurii internaţionale. Trecerea de la un

regim de dictatură la unul democratic şi, odată cu ea, schimbarea de sistem, au necesitat eforturi de adaptare majore. În această perioadă s-au asigurat bazele statului de drept, ale democraţiei participative, precum şi ale respectului datorat drepturilor omului.

Chestiunile relative la noile forme de cooperare internaţională, la progresul colaborării la nivel internaţional regional, la locul statului şi al suveranităţii, la evoluţia autonomiei locale şi respectarea drepturilor omului se află în atenţia celor mai actuale radiografieri ale societăţii în ansamblul ei.

Având în vedere deschiderea democratică pe care o propune autonomia locală şi, de asemenea, rolul pe care îl îndeplinesc structurile europene în definirea acestui principiu, considerat ca făcând parte din patrimoniul comun al tuturor democraţiilor din Europa, legiuitorul român s-a inspirat în definirea descentralizării administraţiei publice din legislaţiile progresiste ale statelor europene.

În condiţiile existenţei unei legi a descentralizării3, care îşi propune să transfere competenţa administrativă şi financiară de la administraţia publică centrală la nivel local, o poliţie mai aproape cu un pas de problemele comunităţii din fiecare municipiu, oraş, sector, comună este binevenită. Colectivităţile teritoriale locale joacă astăzi un rol din ce în ce mai însemnat pe scena internaţională prin aspectul extern al autonomiei locale. Putem astfel remarca faptul că prin constituirea acestei structuri, ţara noastră urmează cerinţele Uniunii Europene privind descentralizarea administraţiei publice şi totodată ale acquis-ului Schengen, de mare actualitate în acest moment la nivel naţional şi european, o integrare în structurile europene impunând o lărgire a viziunii ţării noastre asupra ceea ce reprezintă ordinea publică şi siguranţa de stat. Redistribuirea competenţei în aceste domenii şi împuternicirea Poliţiei locale cu o parte dintre prerogativele deţinute până acum doar de către Poliţia naţională şi Jandarmerie denotă capacitatea şi disponibilitatea statului de a depune toate eforturile necesare alinierii la standardele impuse de evoluţia instituţională de la nivel european.

Creşterea rolului administraţiei de stat în societatea modernă determină necesitatea cunoaşterii aprofundate a acesteia pentru a face posibilă organizarea raţională şi funcţionarea sa eficientă.

La prima vedere s-ar putea crede că, fiind vorba de o activitate pur executivă, persoanele care-şi desfăşoară activitatea în afara administraţiei de stat ar trebui doar să asculte şi să execute ordinele şi dispoziţiile primite de la organele puterii de stat. În realitate, însă, fenomenul administrativ are esenţa şi particularităţile sale privind activităţile desfăşurate în condiţii specifice de organele de poliţie.

Prin abordarea şi cercetarea ştiinţifică a instituţiei poliţiei se poate acţiona cu eficienţă în activitatea sa, aceasta realizându-se după observarea fenomenului administraţiei poliţieneşti prin

2 Ion Ţincu, în Gândul din 19 anuarie 2011. 3 Legea cadru a descentralizării 195/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 25 mai 2006.

33

prisma normelor de drept care reglementează organizarea şi funcţionarea organelor de poliţie, precum şi prin aspectele tehnice şi tactice ale acestui fenomen4.

Domeniile de activitate ale Poliţiei locale Actuala înfăţişare a „poliţiei primarului” este o altă formă, îmbunătăţită, a instituţiei Poliţiei

comunitare, creată din dorinţa legiuitorului de a dezvolta acest tip de serviciu pe plan local. Se prefigura, înainte de publicarea Legii 155/2010, învestirea funcţionarilor publici din Poliţia

locală cu atribuţii de constatare a infracţiunilor. Acest lucru nu s-a întâmplat, ei păstrându-şi competenţele de a constata contravenţii şi aplica sancţiuni contravenţionale, însă într-un număr sporit de domenii. Apar astfel prerogative noi cu privire la circulaţia pe drumurile publice (care nu se suprapun cu cele ale Poliţiei naţionale decât atunci când există obligaţia de colaborare între cele două instituţii), disciplina în construcţii şi afişajul stradal, protecţia mediului, activitatea comercială, evidenţa persoanelor (fără a exista însă interferenţe de atribuţii cu Serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, sens în care putem exemplifica prin următoarele prerogative ce revin Poliţiei locale: înmânarea cărţilor de alegător persoanelor care au împlinit vârsta de 18 ani, verificarea de date cu caracter personal la solicitarea autorităţilor competente, constatarea de contravenţii şi aplicarea de sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea normelor legale privind domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români), pe lângă vechile atribuţii în domeniul ordinii şi liniştii publice şi al pazei bunurilor. Această din urmă activitate – paza bunurilor – revine în exclusiva competenţă a personalului contractual al Poliţiei locale.

Cu privire la infracţiuni, legea face referire doar la cele surprinse în flagrant, situaţie în care poliţistul local are obligaţia de a imobiliza făptuitorul, de a lua măsuri pentru conservarea locului faptei, de a identifica martorii oculari şi de a sesiza în cel mai scurt timp organele competente pentru a preda autorul pe bază de proces-verbal, în vederea continuării cercetărilor5.

Atribuţiile funcţionarilor publici din Poliţia locală vor spori şi datorită faptului că se încearcă o reorganizare a Serviciului Ordine publică şi Poliţie de proximitate de la nivelul Poliţiei naţionale, deocamdată aceasta fiind în stadiu de proiect-pilot la nivelul a trei judeţe din ţară.

Personalul Poliţiei locale Deosebit de importantă este prevederea în Legea 155/2010 a obligaţiei poliţiştilor locali cu

atribuţii în domeniile ordine şi linişte publică şi circulaţie rutieră de a urma un program de formare iniţială organizat într-o instituţie de învăţământ din cadrul Ministerului Administraţie şi Internelor, după numirea în funcţie.

Acest lucru poate fi analizat din două puncte de vedere distincte: dispoziţia impune funcţionarilor publici o pregătire temeinică, superioară celei pe care o aveau poliţiştii comunitari, însă mult mai eficientă ar fi în cazul în care s-ar face înainte de numirea în funcţie şi s-ar finaliza cu o evaluare a competenţelor dobândite de cursanţi, cu posibilitatea de a selecţiona personalul la acel moment.

În ceea ce priveşte interferenţa între atribuţiile diferitelor instituţii cu prerogative poliţieneşti având teritorii de competenţă comune, apar, pentru prima dată, menţiuni exprese în actul normativ ce reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei locale. Astfel, aceasta conlucrează cu Poliţia naţională şi cu Jandarmeria „sub coordonarea directă” a lor.

Se relevă o colaborare mult mai strânsă între aceste autorităţi, atât prin prisma faptului că poliţiştii locali vor urma cursuri în cadrul instituţiilor de profil ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, vor fi coordonaţi în activităţile comune de către Poliţia naţională şi Jandarmerie, vor avea acces la bazele de date ale Poliţiei naţionale, conform legii; în plus, conlucrează la implementarea punctelor-amendă timp de un an de zile de la înfiinţarea Poliţiei locale, iar funcţionarii publici din Poliţia locală specializaţi în domeniul gestionării circulaţiei rutiere îşi exercită atribuţiile împreună cu structurile Poliţiei rutiere române (pe aceeaşi perioadă de timp).

4 Gheorghe Nicolaie Şuteu, Teorie şi tactică poliţienească, Volumul I, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2008, p. 5. 5 Legea poliţiei locale nr. 155/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 14 iulie 2010.

34

Conform articolului 14 din Legea 155/2010, personalul poliţiei locale este compus din funcţionari publici care ocupă funcţii publice specifice de poliţist local, funcţionari publici care ocupă funcţii publice generale şi personal contractual. Primelor două categorii de personal li se aplică prevederile Legii privind Statutul funcţionarilor publici6. În ceea ce priveşte reglementarea raporturilor de muncă ale personalului contractual, aceasta se face conform Codului muncii, iar în cazul personalului contractual cu atribuţii în domeniul pazei bunurilor şi a obiectivelor de interes local se va ţine cont şi de respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor7, cu modificările şi completările ulterioare.

Personalul poliţiei locale este compus din: a) funcţionari publici care ocupă funcţii publice specifice de poliţist local; b) funcţionari publici care ocupă funcţii publice generale; c) personal contractual. Funcţiile publice din poliţia locală, inclusiv funcţiile publice specifice de poliţist local, în

raport cu nivelul studiilor necesare ocupării, se clasifică după cum urmează8: clasa I, ce cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii superioare de

lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalent; clasa a II-a - funcţiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii superioare de scurtă

durată, absolvite cu diplomă; clasa a III-a, cuprinzând funcţiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii medii

liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat. Funcţionarii publici din poliţia locală numiţi în funcţiile publice prevăzute pentru clasele a II-a

şi a III-a pot ocupa numai funcţii publice de execuţie. După nivelul atribuţiilor, funcţionarii publici din cadrul poliţiei locale pot fi funcţionari publici

de conducere sau funcţionari publici de execuţie. Competenţa poliţiştilor locali este strâns condiţionată de cunoaşterea temeinică a legilor ţării, a

dispoziţiilor şi instrucţiunilor de muncă, ce asigură dezvoltarea discernământului juridic, orientarea clară asupra priorităţilor muncii şi a formelor, metodelor şi mijloacelor cu un grad ridicat de eficienţă, necesar a fi folosite în cauzele cu care se confruntă.

Îndeplinirea exemplară de către aparatul de poliţie a sarcinilor şi misiunilor de o tot mai mare amploare şi complexitate, determină imperios perfecţionarea continuă a întregii activităţi a poliţiei, aşezarea acesteia pe baze ştiinţifice, care să asigure creşterea capacităţii organizatorice a intervenţiei, a discernământului şi combativităţii tuturor poliţiştilor locali9. Munca de poliţie reclamă o atitudine profesionistă faţă de cetăţean şi implică disponibilitate, discreţie şi onestitate, atribute principiale fără de care activitatea autorităţilor nu ar da roade.

Încercarea de a suprima cauzele principale ale criminalităţii, chiar dacă ele nu par a constitui elemente generatoare ale răului societal - şomajul, lipsa banilor, alcoolismul, consumul de droguri ş.a. - trebuie să devină preocuparea fundamentală a părţilor implicate în administrarea justiţiei. Cetăţeanul devine în acest proces nu doar parte beneficiară a înfăptuirii actului de justiţie, ci îşi asumă responsabilitatea participării efective la aceste activităţi10.

În spaţiul public, Poliţia răspunde de siguranţa cetăţenilor. Ea trebuie să reacţioneze când această siguranţă este ameninţată. Experienţa dobândită în activitatea specifică pe care a desfăşurat-o Poliţia naţională a determinat obţinerea unor rezultate pozitive în munca de prevenire şi combatere a faptelor antisociale, în înţelegerea etiologiei lor precum şi în identificarea mijloacelor şi metodelor de acţiune cele mai eficiente. În măsura în care o parte dintre informaţiile deţinute de Poliţia naţională, dobândite în timp, sunt utile Poliţiei locale şi există comunicare şi un parteneriat bazat pe încredere, integritate şi respect din partea celor două instituţii, contribuţia celei dintâi la dezvoltarea şi profesionalizarea serviciilor publice de poliţie locală aduce o serie de beneficii notabile atât pentru acestea, cât şi pentru cetăţeni.

6 Legea nr. 188/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare. 7 Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 525 din 22 iulie 2003. 8 Hotărârea de Guvern 1332/2010 privind aprobarea regulamentului - cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale. 9 Gheorghe Nicolaie Şuteu, op.cit., p. 35. 10 Pavel Abraham, Poliţia comunitară - abordări conceptuale şi perspective contemporane, Editura Expert, Bucureşti, 2002, p. 7.

35

O privire mai atentă spre esenţa serviciului public relevă faptul că înfiinţarea Poliţiei locale aduce beneficii majore atât pe plan local, cât şi naţional, în lupta împotriva factorilor generatori ai criminalităţii. Împărţirea clară, evaluată şi luată de comun acord a responsabilităţilor de apărare a odinii şi siguranţei publice între autorităţile îndrituite a o asigura este o decizie judicioasă care îşi va dovedi efectele benefice în timp.

BIBLIOGRAFIE

1. *** Legea cadru a descentralizării 195/ 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 25 mai 2006.

2. *** Legea poliţiei locale nr. 155/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 14 iulie 2010.

3. *** Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare.

4. *** Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 525 din 22 iulie 2003.

5. *** Hotărârea de Guvern nr. 1332/2010 privind aprobarea regulamentului - cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 882 din 29 decembrie 2010.

6. *** Raportul Comisiei de administraţie publică de adoptare a proiectului de lege privind înfiinţarea poliţiei locale.

7. Ion Ţincu, în Gândul din 19 anuarie 2011. 8. Gheorghe Nicolaie Şuteu, Teorie şi tactică poliţienească, Volumul I, Editura „Alma Mater”,

Sibiu, 2008. 9. Pavel Abraham, Poliţia comunitară - abordări conceptuale şi perspective contemporane,

Editura Expert, Bucureşti, 2002.