Ce este pedagogia Waldorf

8/7/2019 Ce este pedagogia Waldorf

http://slidepdf.com/reader/full/ce-este-pedagogia-waldorf 1/24

Şcoala Waldorf este o alternativă la învăţământul tradiţional, a cărei pedagogie sebazează pe indicaţiile pedagogice ale lui Rudolf Steiner.

Rudolf Steiner (1861-1925)

Rudolf Steiner (1861-1925) s-a născut într-o localitate aflată la graniţa dintreAustria şi Ungaria, ca fiu al unui funcţionar al căilor ferate austriece. După ce a absolvit

şcoala reală, şi-a luat bacalaureatul la Wiener Neustadt şi a studiat matematica şi ştiinţelenaturii la Universitatea Tehnică din Viena. Pe lângă acestea a mai audiat şi cursuri defilosofie, literatură, psihologie şi medicină. În acelaşi timp a fost preocupat deexperimente şi observări ale naturii, care l-au familiarizat cu metodele de cercetare aleştiinţelor naturii practicate de Goethe.

În anul 1889 a fost chemat la arhiva Goethe-Schiller din Weimar, pentru a se îngriji deeditarea operei lui Goethe referitoare la ştiinţele naturii, în cadrul ediţiei patronate deMarea ducesa Sophie din Weimar.

Ca rezultat al studiilor sale asupra operei lui Goethe şi a strădaniilor salefilosofico-metodice, în scopul de a stabili o punte de legătură între gândirea modernă şi



perspectiva spirituală, scrie în 1886 „Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii înconcepţia despre lume a lui Goethe, cu referire îndeosebi la Schiller”. În 1891 apare„Adevăr şi ştiinţă”, o extindere a lucrării sale de doctorat, având de asemenea o temă deteoria cunoaşterii. În anul 1894 apare capodopera sa filosofică: „Filosofia libertăţii”.Sfârşind munca la ediţiile Goethe, Steiner se mută la Berlin, pentru a redacta acolo revistaculturală ,,Magazin de literatura’’.

Participă intens la viaţa socială şi politică a vremii prin conferinţe, scrieri şiinitiaza diverse modalitati de lucru cu adultii.

Printre altele, este îndrumătorul unor iniţiative inovatoare în domeniul artei – euritmia, arta vorbirii; al medicinei – medicina de orientare antroposofică; al arhitecturii– arhitectura organică; al agriculturii – agricultura bio-dinamică; al pedagogiei – pedagogia Waldorf, pedagogia curativă, terapia socială.

Prima şcoală

Steiner elaborează lucrări şi conferinţe despre „caracterul tripartit al organismuluisocial”: viaţa legislativă, viaţa economică şi viaţa culturală. Emil Molt, proprietarulfabricii de ţigarete „Waldorf-Astoria” din Stuttgart, preia aceste idei şi instituie cursuripentru muncitori

Prin eforturile financiare ale lui E. Molt şi ale muncitorilor, în septembrie 1919 seînfiinţează prima şcoală Waldorf la Stuttgart, şcoală unitară de doisprezece ani,cuprinzând şcoala primară, gimnazială şi cea liceală, deschisă fiecărui om, indiferent decondiţia sa socială. Doi ani mai târziu s-a înfiinţat şi o grădiniţă. Când a fost deschisă,şcoala avea 8 clase şi număra aproximativ 300 de elevi. Purta numele fabricii la carelucrau la inceput majoritatea parintilor:,,Scoala libera Waldorf’’



Emil Molt l-a convins pe Rudolf Steiner să preia conducerea pedagogică a şcolii.Această şcoală s-a bucurat rapid de un larg interes public, astfel încât s-a dezvoltat

şi a atras după sine înfiinţarea altora asemănătoare în Europa şi America. În Germaniaaceste şcoli au fost închise în perioada dominaţiei naţional-socialiste, dar şi-au continuatactivitatea în Elveţia şi Marea Britanie. După cel de-al doilea război mondial au fostdeschise numeroase şcoli Waldorf. Astăzi există şcoli Waldorf sau Rudolf Steiner petoate continentele.

Pedagogia Waldorf

Importanţa ritmului în Şcoala Waldorf

În Scoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea vointei, urmarindu-se ritmulunei ore, al zilei, al lunii si al anului. Ritmul orei este reliefat de împartirea cursuluiprincipal, ce se desfasoara la începutul cursurilor în primele doua ore, în trei parti:

* o partea ritmica, prin care este solicitata vointa copilului* o partea cognitiva care se adreseaza intelectului si* o partea de povestire care se adreseaza simtirii.

Utilizarea ritmului în educatie permite ca întreaga fiinta a persoanei educate sa fieabordata si nu numai componenta sa intelectuala.

Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteiasi a celor artistice si practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibila adâncireasubiectelor teoretice prin aplicarea lor în practica si prin însufletirea lor artistica.

http://waldorf.ro/pedagogia-waldorf/

http://waldorf.ro/pedagogia-waldorf/



Ritmul lunii se refera la existenta unor module de 2-4 saptamâni în care zilnic între orele8 si 10 sunt studiate materiile principale (româna, matematica, fizica, chimie, geografie,istorie, biologie etc.). Aceste module poarta denumirea de epoci.

Învăţarea în epoci

Materiile cognitive sunt studiate în epoci; o clasa studiaza, de exemplu fizica, zilnic,primele doua ore fara pauza, timp de 2–4 saptamâni. Într-o astfel de epoca se poateparcurge chiar si materia pe un an scolar, economia lucrului fiind deosebit de eficienta.

Urmeaza alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu fizica doar peste câteva luni, poate chiar peste un an. Desigur ca între timp elevii uita ce au învatat, dar aceasta nu trebuie saîngrijoreze.

În Scoala Waldorf uitarea este considerata un aliat, din doua motive: în primul rândpentru ca uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacitatile unui nou domeniu,de exemplu literaturii, iar în al doilea rând pentru ca, dupa ce fizica a fost uitata aparentcomplet, la reîntâlnirea cu aceasta stiinta, elevul îsi va reaminti mult mai intens celeînvatate.

Un alt avantaj al predarii în epoci este faptul ca informatiile si întrebarile primite peste zisunt prelucrate subconstient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât si profesorii, gasesc maiusor rezolvarea lor.

Însa nu toate materiile participa la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular limba materna si gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia si stiintele



naturii. Aceste materii pot sa apara si în ore de exercitii care au rolul de a fixa cât maibine materia la cursul de baza. Celelalte materii, cum ar fi limbile straine, educatia fizica,desenul si celelalte activitati artistice sau practice, apar ca si ore fixe dupa cursul de bazasi orele de exercitii.

O şcoală fără manuale

Absenta manualului unic contribuie la cresterea respectului fata de carti si la întarireaautoritatii profesorului, care are astfel o legatura directa în comunicarea cu elevii.

Pe de alta parte, elevii se obisnuiesc sa se documenteze din cât mai multe surse în studiulunei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului deînvatamânt noi informatii sau materiale aparute în domeniul respectiv, si are posibilitateade a adapta nivelul predarii si al cerintelor la nivelul clasei.

Formarea unei pareri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate si viata deautodidact sunt calitati evidente pe care le dobândesc elevii astfel scolarizati.

Ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice

Ponderea ridicata a cursurilor artistice si a celor practice iese în evidenta de la primaprivire asupra orarului obisnuit din Scoala Waldorf, întrucât aceasta îsi propune sarealizeze o educatie echilibrata, oferind pe de o parte fiecarui copil ceea ce i se potriveste,însa intervenind si cu preocupari în acele domenii spre care acesta nu are înclinatii, dar care sunt necesare unei educatii complete.



Un argument în plus pentru acest principiu: de regula, educatia intelectului prin stiintecultiva distanta, individualismul, antipatia si concurenta iar, dimpotriva, educareasufletescului prin arte si mestesuguri cultiva simpatia, apropierea, lucrul în echipa sicolaborarea.

Ambele laturi ale educatiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic sa-sicontroleze singur viata, fara a se lasa manipulat din exterior.

Indirect însa, la nivelul manualitatii, cursurile artistice sau practice sustin materiileadresate intelectului. Iata doua exemple: o în clasele mici, atât fetele cât si baietiitricoteaza, activitate care ajuta puternic la formarea vederii în spatiu, necesara îndeosebimatematicii; o la începutul fiecarei zile, întreaga clasa parcurge o parte ritmica în carecânta, recita sau danseaza (jocuri adecvate vârstei, însotite de batai din palme, jocuri

ritmice si gesturi sugestive).

Partea ritmica îi aduce pe toti la unison, le canalizeaza energia si îi pregateste pentru ora.Importanta cursurilor artistice rezida si în faptul ca le educa starile sufletesti. Ele suntevidentiate în arte, iar elevul traieste, în procesul reprezentarii lor, caracteristicile proprieipersonalitati, pe care astfel o cunoaste si o stapâneste bine. El îsi cultiva capacitatea de apercepe starile sufletesti, dezvoltându-si abilitati de comunicare dincolo de calea verbala.



Conducerea clasei de către învăţător, dincolo de clasa a IV-a

Activitatea de îndrumare a clasei este realizata, de regula, de catre o personalitate, care îsiasuma corelarea si coordonarea evolutiei scolare a elevilor pe parcursul unei treptescolare.

Particularitatile de vîrsta, antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14 ani, cerîn mod obiectiv prezenta unei aceleiasi persoane în aceasta functie coordonatoare.

În sistemul clasic de învatamânt Waldorf, aceasta functie didactica este numita„învatatorul clasei” si are ca si îndatoriri pedagogice predarea unui numar de discipline,cuprinse în epoci, de-a lungul celor opt ani de studiu pâna la liceu.

Disciplinele predate în epoca sunt, de obicei, cele cognitive, iar predarea lor interdisciplinara este un deziderat esential al acestei pedagogii. Cu totii cunoastem faptulca, la aceasta vârsta, elevii percep evenimentele, actiunile din realitate iar predareatrebuie sa tina cont de acest fapt si sa mentina treaza aceasta capacitate de observare,bazata pe interesul firesc al elevului.

Experimente, excursii, observatii minutioase sunt modalitati fundamentale de organizarea învatamântului pâna la pubertate. Formele de lucru introduse în clasele primare suntbaza pe care se aseaza munca de observare din clasele gimnaziale.

De aceea este esential ca una si aceeasi persoana sa însoteasca elevul pe parcursul acestoropt ani, când îsi formeaza instrumentele de cunoastere.



Din punct de vedere psihologic, schimbarea învatatorului în clasa a cincea nu înseamnadoar despartirea de o persoana, adesea îndragita, ci si de un mod de lucru. În mod natural,aceasta despartire se realizeaza la pubertate, când tânarul nu mai accepta prezenta unuimodel de imitat, ci îsi cauta propria forma de exprimare. Aici este normal sa apara maimulte personalitati în fata elevului, pentru a-i da posibilitatea sa aleaga elemente diversesi de a-si exersa formele proprii, prin acceptare sau combatere sanatoasa.

Datorita formelor legislative si de pregatire existente, aceasta forma de organizare nu esteoficial acceptata în România, dar este încurajata de unele inspectorate si de cercetatori înpedagogie si de psihologi.

Conducerea colegialăRudolf Steiner a cerut corpului profesoral sa accepte ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor scolii, îndeosebi a celor pedagogice, înconsiliul profesoral.

Acesta este de fapt directorul scolii. Si pentru ca problemele curente se cer discutate pemasura ce au loc, consiliul profesoral se întruneste saptamânal. Aici profesorii spun ce

predau, cum predau, daca au avut succes cu o tema sau esec cu alta. Aici sunt luate îndiscutie clase de elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situatie mai dificila sau maideosebita si au nevoie de atentia întregului corp profesoral pentru a depasi situatia creata.Aici sunt dezbatute teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participatoti profesorii si învatatorii, caci pe toti „membrii familiei” îi intereseaza drumul celuilalt.



Imaginea copilului ramâne însa mereu ca imagine centrala a preocuparii fiecarei teme, fieea si administrativa. Bineînteles ca mai exista si probleme delicate. Unul sau altul dintredascali are dificultati majore în stapânirea clasei; exista dascali noi în activitate, caretrebuie îndrumati; se cer organizate încadrarile cu personal pentru anul scolar urmator:toate acestea sunt discutate într-un cerc mai restrâns, în consiliul de administratie.

La el participa acei pedagogi care au experienta pedagogica si în existenta scoliirespective, care îsi asuma de buna-voie viitorul scolii, ca viitor al propriei biografii.Dintre toti colegii, unul este ales ca reprezentant al scolii în fata tertilor. Nu este deconfundat acesta cu functia obisnuita a directorului, caci nu are puteri decizionalesupreme, nu poate lua decizii singur si nici nu are toate responsabilitatile pe umerii sai.Acestea sunt împartite între diferiti profesori sau învatatori. Purtarea responsabilitatii de

catre mai multi oameni duce la cresterea implicarii în „familie”.

Materii şi activităţi specifice

Prezentarea completa a tuturor materiilor Waldorf ar necesita un spatiu prea mare si deaceea ne propunem doar o prezentare succinta, care sa ofere o imagine de ansambluasupra stilului de predare si a metodelor folosite.

Arta dramatică

Aceasta este o materie specifică pedagogiei Waldorf, prezentă apoape în fiecare an, chiar dacă nu apare în planul de învăţământ.

http://waldorf.ro/arta-dramatica/

http://waldorf.ro/arta-dramatica/



Fiecare disciplină poate da ocazia unei dramatizări, fie că vorbim despre limbi străine saudespre fizică.

La sfârşitul clasei a VIII-a, elevii pun în scenă o piesă de teatru mai amplă, pe care o vor

prezenta în faţa părinţilor şi a întregii şcoli. Această piesă de teatru este o încununare amuncii lor ca şi colectiv de-a lungul celor opt ani petrecuţi împreună. Pentru realizareapiesei de teatru, elevii sunt solicitaţi să participe activ la toate etapele de elaborare arecuzitei şi de punere în scenă a textului, având astfel posibilitatea de a avea o experienţăproprie foarte intensă privind munca artistică.

Munca la această piesă, care de obicei durează câteva luni, întăreşte şi uneşte foarte multcolectivul clasei, îi face pe elevi să fie mai toleranţi unii cu alţii, îi face să se ajute multmai mult între ei. Prezentarea piesei de teatru de către clasa a VIII-a este un evenimentdeosebit pentru întreaga şcoală şi în special pentru clasele mai mici, aceştia urmărindu-icu foarte mare atenţie pe colegii lor mai mari. Acest eveniment se repetă la un nivel decomplexitate mult mai mare, la sfârşitul liceului, când piesa de teatru le oferă elevilor posibilitatea de a se depăşi şi de a-şi consolida performanţele în exprimarea socială şiartistică.

Abilităţile practice şi educaţia tehnologicăAceste materii au o deosebită importanţă în formarea copiilor pentru viaţă.

Tricotând, sculptând, modelând lutul sau împletind nuiele, copiii îşi dezvoltă pe lângădiferitele abilităţi şi voinţa.

Simţul artisitc, cel tactil, simţul echlibrului şi al armoniei sunt cultivate în fiecare lucrarepractică realizată.

De aceea este important ca aceste discipline să nu rămână doar la nivel de teorie, ci săpermită copilului să crească prin abilităţile manuale pe care le dobândeşte în lucrulconcret.

http://waldorf.ro/abilitatile-practice-si-educatia-tehnologica/

http://waldorf.ro/abilitatile-practice-si-educatia-tehnologica/



La nivel liceal, specializarea pe o anumită tehnică poate fi exersată în amănunţime, fără aduce însă la o calificare certificată.

Muzica

Deşi şcoala Waldorf nu este o şcoală de muzică, această artă este omniprezentă în viaţacopiilor. Prin muzică, realitatea poate pătrunde mai lesne în sufletul copiilor.

Deseori partea ritmică de la începutul cursului principal se bazează pe muzică, oricarematerie putând beneficia de sprijinul absolut benefic al muzicii. Dar cum evolueazăaceastă materie în Şcoala Waldorf?

Din clasa I toţi elevii cântă la flaut. Pentru început se foloseşte flautul diatonic.

Până în clasa a III-a elevii cântă însă fără note, imitând învăţătoarea din faţa clasei.

De-abia la sfârşitul clasei a III-a se introduce portativul. Până la nouă ani, muzica estetrăită sub formă de ritm. Din acest moment apare măsura, iar cântecele încep să fietrecute pe portativ.

În clasa a IV-a se învaţă canonul. Odată elevii trecuţi de momentul armoniei din clasa aV-a, după 12 ani, apare studiul pe voci.

În continuare, studiul muzicii presupune diferenţierea percepţiei artistice şi aposibilităţilor de exprimare. Orchestra şcolii şi a liceului sunt momente de studiu şi deaplicare a noţiunilor studiate. Curentele muzicale sunt studiate de elevi în liceu, pentru apercepe şi din această perspectivă evoluţia omenirii, care a fost însoţită de muzică prinformele ei specifice.

Euritmia

Euritmia este o formă de mişcare frumoasă, care completează strădania metodiciiWaldorf de a introduce artistic fiecare conţinut, fie el noţional sau de formare adeprinderilor.

http://waldorf.ro/muzica/

http://waldorf.ro/euritmia/

http://waldorf.ro/muzica/

http://waldorf.ro/euritmia/



Euritmia însăşi este o artă: vorbirea şi a cântatul reprezentate vizibil, folosind cainstrument de redare corpul uman. Ea aduce în faţa ochilor intervale, tonuri muzicale,sunete rostite printr-o curgătoare şi expresivă gestică a braţelor, a palmelor şi a corpului,într-o unitate dinamică.

A doua latură a euritmiei este cea didactic-pedagogică, fortificând copilul întreg, aşa cumeste el privit în pedagogia Waldorf. În timpul orelor de euritmie, copiii mici interpreteazăprin mişcări sugestive mici întâmplări sau povestiri. Pe măsură ce cresc, ei dobândescabilitatea de a-şi controla gesturile braţelor, formele de deplasare cu paşii şi reuşesc sădea formă prin mişcarea braţelor şi a picioarelor unor ritmuri, unor sunete care cer gesturispecifice.

Piesele muzicale sau poetice care sunt transpuse euritmic rezultă din translatarea tonurilorsau a sunetelor în gesturi precise, de conotaţie specifică. Nu se cer posturi, ca în balet, nuse cere un mimetism, ca la vârstele mici, ci se cere o înţelegere a mesajului, a sunetuluicorelat cu mesajul şi cu gestul, a costumului şi culorilor acestuia cu întreaga semnificaţiea gestului artistic.

Elevii sunt îndrumaţi să înţeleagă semnificaţia ritmurilor, să o aplice, odată cu

instrumentalizarea trupului pentru expresia artistică. Există şi un al treilea domeniu aleuritmiei – cel terapeutic – latură de sine stătătoare folosită în tratarea diferitelor deficienţe.

Fizica şi chimia

Drumul natural în descoperirea acestor ştiinţe a fost: experimentul – observaţia – concluzia – legitatea. Acest drum natural este respectat şi în predarea ştinţelor naturale în

şcoala Waldorf.În prima zi a fiecărei teme noi, au loc o serie de experimente. Ca temă, elevii trebuie sădescrie cu acurateţe şi corectitudine cele văzute la fiecare experiment.

http://waldorf.ro/fizica-si-chimia/

http://waldorf.ro/fizica-si-chimia/



A doua zi sunt analizate aceste experimente, trăgându-se primele concluzii asuprafenomenelor studiate.

În a treia zi sunt enunţate legităţile căutate cu o zi înainte. Beneficiind de predarea în

epoci, mintea copilului va prelucra inconştient şi în timpul nopţii cele văzute în ziuaprecedentă, trăind la maximum primii paşi în fiecare domeniu studiat.

Acest mod de lucru, bazat pe observaţia individuală, susţine interdisciplinaritateapermanent prezentă în pedagogia Waldorf. Exprimarea corectă, diferenţiată, nuanţată şi laobiect este un mod de a exersa limba română, lucru care se petrece firesc şi la celelaltematerii de studiu din afara orelor de limbă. De aceea, profesorul de specialitate aredatoria să asimileze în predarea sa şi informaţiile care ţin de alte discipline.

Pornind de la această necesitate, pedagogia Waldorf susţine prezenţa unui singur cadrudidactic în primele opt clase, pentru predarea disciplinelor din epocă. În personalitateaunui astfel de om, elevul se poate regăsi cu strădania sa de a asimila conţinuturile maimultor materii.

Geografia

Această materie apare prima dată în clasa a IV-a sub forma unei epoci despre ţinutulnatal.

În prima lecţie, elevul îşi desenează banca în care stă, cuprinsă în sala de clasă, respectivbiroul de acasă în camera sa.

Urmează apoi planul şcolii şi al locuinţei, apoi curtea şcolii şi a locuinţei, apoi curteaşcolii cu strada, respectiv blocul sau curtea de acasă cu strada.

Pasul următor îl reprezintă un plan parţial al oraşului, în care apare drumul de acasă pânăla şcoală.

http://waldorf.ro/geografia/

http://waldorf.ro/geografia/



Planul general al oraşului, cu formele de relief şi apele principale, se poate face subforma unei machete tridimensionale. Aceasta se modelează din lut, apoi se acoperă cumulte straturi de hârtie înmuiată şi lipici (mucava); după uscare se îndepărtează lutul, iar macheta rezultată este pictată de elevi.

Urmează împrejurimile localităţii cu fauna şi flora, putându-se merge până la întreagaregiune (judeţul şi judeţele învecinate).

Astfel se deprind elementele realizării unei hărţi, de la spaţiul concret, la simbol.

Din clasa a V-a se studiază geografia fizică a patriei, a ţărilor învecinate.

Pornind pe Dunăre în sus se poate trece în clasa a VI-a la cunoaşterea Europei. Spresfârşitul acestei clase se vor prezenta în linii mari şi celelalte continente. Geografia Asiei,Africii şi a Americii, cu cele mai reprezentative ţări şi zone, va fi predată pornind de lamarile descoperiri geografice (Marco Polo, Vasco da Gama, Columb şi Magelan).

Important este ca, în studiul zonelor geografice, să fie percepute polarităţile, structurilecaracteristice. De aceea extremele, uscat-mare, frig-căldură, verdeaţă-deşert suntpreferate în prezentările acestora.

În vederea examenului de capacitate, pentru clasa a VIII-a este rezervată GeografiaRomâniei, deşi programa Şcolii Waldorf ar cere pentru această clasă continuareastudiului geografiei mondiale. Din ţările sau continentele studiate, elevii vor învăţacântece specifice, percepând cât mai mult din specificul şi temperamentul oamenilor dinzona respectivă. Studiul geologiei, al mişcărilor tectonice, al ritmurilor Pământului,reprezintă în liceu o treaptă superioară de înţelegere a fenomelor de existenţă a acesteifiinţe vii, care este Terra.

Matematica

În predarea matematicii, dascălul trebuie sa respecte câteva principii de bază.

Principiul analitic (de la întreg la o parte) este unul dintre cele mai importante.

http://waldorf.ro/matematica/

http://waldorf.ro/matematica/



Un alt principiu deosebit îl reprezintă mersul de la cazul particular spre general, spredifiniţie.

Definiţiile sunt evitate pe cât posibil, preferându-se caracterizarea noţiunilor într-un mod

viu. Când sunt însă absolut necesare, acestea sunt cât mai accesibil prezentate, folosindu-se din plin intuiţia elevilor.

Parcurgerea materiei cât mai aproape de mersul istoric este un principiu general pentruşcoala Waldorf, deosebit de important în matematică. Predarea în mişcare aducematematica mai aproape de copil. De la jocuri ritmice de învăţare a tablei înmulţirii pânăla forfecarea paralelogramului (translatarea unei laturi pe dreapta suport cu păstrareaariei), totul trebuie predat cât mai viu.

La geometrie se evită cu desăvârşire demonstrarea relaţiilor evidente, insistându-seasupra afirmaţiile neevidente. Mersul de la problema practică la teorie este deseori maiapropiat elevului decât prezentarea unei teorii fără legătură cu realitatea cunoscută deelevi, urmată de aplicaţii ipotetice.

Desenul geometric cu mâna liberă

Predarea geometriei în Şcoala Waldorf începe în clasa a V-a, printr-un studiu activ alprincipalelor figuri geometrice.

Elemente geometrice redau prin transformarea lor procesul de devenire ale unor formefixe, pe care apoi elevul învaţă să le denumească şi să le definească.

Pentru a crea un simţ cât mai solid al figurilor geometrice, acestea sunt desenate fărăinstrumente geometrice.

http://waldorf.ro/desenul-geometric-cu-mana-libera/

http://waldorf.ro/desenul-geometric-cu-mana-libera/



Şcoala Waldorf în România

În ianuarie 1990, au avut loc la Bucureşti primele întâlniri între reprezentanţi aipedagogiei Waldorf din Germania şi oficialităţi ale Ministerului Învăţământului dinRomânia, în prezenţa d-lui Ministru Mihai Şora.

Ca urmare a deschiderii sociale de atunci, s-au lansat diferite forme de pregătire pentrucadre didactice şi nu numai, simpozioane internaţionale şi cursuri de perfecţionare.

Forma iniţială de pregătire de un an a cadrelor didactice, organizată de Centrul pentruPedagogie Waldorf din România, a aflat din 1996 o formă nouă prin înfiinţareaColegiului Universitar de Institutori Waldorf din Bucureşti. Acesta pregăteşte timp de trei

ani cadre didactice pentru învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial clasic şi Waldorf cu specializările arte plastice şi educaţie fizică.

Primele grupe şi clase Waldorf au fost înfiinţate în 1990 în cadrul învăţământului de statprin Decizia Ministerului Învăţământului privind înfiinţarea claselor şi şcolilor Waldorf,din 01.06.1990. Învăţământul Waldorf a cunoscut o extindere deosebită , iar organizareaacestuia are loc prin Federaţia Waldorf din România, ce cuprinde asociaţiile Waldorf şireprezintă mişcarea Waldorf la nivel naţional şi internaţional.

.



Prezentare

În România, Şcoala Waldorf este o şcoală alternativă de stat, în cadrulMinisterului Educaţiei Naţionale. Profesorii sunt plătiţi de către M.E.C. după normele în

vigoare pentru toţi profesorii. Elevii contribuie doar la fondul clasei şi al şcolii, obişnuitîn majoritatea şcolilor, Şcoala Waldorf nefiind o şcoală cu plată.

Şcoala Waldorf nu este o şcoală ajutătoare, ci se adresează copiilor obişnuiţi.Sistemul este astfel conceput, încât să-i ajute deopotrivă pe cei slabi, în atingerea unuinivel acceptabil, cât şi pe copiii dotaţi, în aspiraţia lor naturală spre performanţe cât mainotabile. Mai presus de toate, însă, această şcoală îşi propune dezvoltarea copiilor dintoate punctele de vedere, într-un mod cât mai armonios.

Ca diferenţe cât mai evidente faţă de sistemul clasic de învăţământ, în ŞcoalaWaldorf:

• nu se dau note sau calificative, elevii primind la sfârşitul clasei o caracterizarecompletă scrisă de învăţător şi de profesorii săi;

• nu se folosesc manuale în clasele primare, elevii putând folosi, pe lângă caietul cunotiţe, toată gama de cărţi existente în legătură cu domeniul studiat. Din gimnaziupot apărea cărţi de literatură primară, culegeri, în funcţie de cerinţele elevilor;

• materiile principale (limba română, respectiv maghiară, matematica, istoria,biologia, geografia, fizica şi chimia) sunt predate în module (epoci) de câte 3-4săptămâni. Elevul studiază câte o astfel de materie zilnic, primele două ore, timpde 3-4 săptămâni, după care se trece la o altă materie. Abilităţile, adică limbilestrăine, sportul, muzica, cursurile artistice, cât şi orele de exerciţiu la literatură,gramatică şi matematică apar în orar după primele două ore;

• pe lângă preocuparea clasică pentru diferitele ştiinţe, există o preocupareimportantă şi pentru educaţia sufletească şi spirituală. Fără a impune o doctrinăreligioasă, Şcoala Waldorf încearcă pur şi simplu să educe omul în ansamblul său;

• programele diferitelor materii, cât şi metodica, sunt mai mult sau mai puţindiferite faţă de sistemul tradiţional. Astfel din clasa I sunt studiate două limbistrăine, pe când scrisul şi cititul sunt învăţate mai lent, pe parcursul primelor două-trei clase. Cu toată această libertate, Şcoala Waldorf echivalează nivelul



cunoştinţelor, faţă de şcoala tradiţională, o dată la patru ani (clasa a IV-a,examenul de capacitate şi bacalaureatul);

• faţă de materiile obişnuite, există şi alte discipline, cum ar fi: euritmia, desenulformelor, astronomia sau geologia, care umplu anumite „goluri” în evoluţiacopilului.

• şcoala Waldorf susţine necesitatea ca învăţătorul să însoţească o clasă până înclasa a VIII-a.

• în sistemul de învăţământ Waldorf, copiii lucrează foarte mult cu mâinile -tricotat, modelat, sculptat etc. – ca şi contrapondere a teoriei.

Un alt aspect ce trebuie clarificat de la început este următorul: Şcoala Waldorf nu

este o şcoală ajutătoare. Dacă şcoala noastră este mai blândă decât cea tradiţionalăromânească, aceasta se datorează nevoilor copiilor. Şi aici nu vorbim de copii cu gradredus de inteligenţă, ci de nevoile stabilite de psihologi pentru orice copil cu o dezvoltarenormala.

Din acest punct de vedere, în şcolile clasice se manifestă din anii ’80 încoace oobsesie pentru un învăţământ dur, tare, de vârf. Profesorii sunt împinşi să facă totul

pentru a obţine rezultate la olimpiade. Cu timpul gradul de dificultate al materiei acrescut atingând cote tot mai greu de suportat de către elevi. Efectele acestei politiciasupra elevilor constau în aceea că majoritatea elevilor trebuie ajutaţi acasă, în ciclulprimar de către părinţi, mai târziu de către profesori de specialitate,pentru ca scoala estemult prea grea.

În Şcoala Waldorf dimpotrivă, exerciţiile şi cunoştinţele, materia în general nureprezintă un scop în sine, ci sunt privite ca modalităţi de a dezvolta în copil toate acelecapacitate necesare unui om complet.

În general, putem considera că şcoala clasică produce oameni incomplet educaţi,



deoarece se preocupă preponderent de educaţia intelectuală a copiilor. Educaţia artisticăeste redusă la minim, la fel şi hrana spirituală şi sufletească oferită în anii de şcoală. A nuse înţelege că Şcoala Waldorf fuge după mai mulţi iepuri deodată, ci doar că educă încopii fiinţe complete şi echilibrate. Specializarea timpurie dă roade la puţini copii, lamajoritatea producând pagube ireparabile.

Etapele de dezvoltare ale copilului

Condiţia de bază pentru o pedagogie normală este cunoaşterea etapelor dedezvoltare ale copiilor. Respectarea acestora în procesul de învăţământ presupune

acordarea necesarului educaţional pentru vârsta respectivă. Această regulă de bază esteadesea încălcată de către învăţământul tradiţional din ţara noastră (de exemplu studiereaecuaţiilor şi mulţimilor din clasa I, chiar şi noţiunile primare).

Care sunt, deci, etapele prin care trece un copil în dezvoltarea sa?De la naştere până la maturitatea deplină de la 21 de ani, omul parcurge trei etape de

câte 7 ani cu următoarele caractere specifice: până la 7 ani copilul trăieşte într-o lumeeminamente bună. Copilul are încredere absolută în adult, îl imită în vorbire, mers şi

gândire. După 5 ani, copilul poate şi să înveţe limbi străine, el stăpânind deja limbamaternă. Totodată copilul învaţă prin simpla imitaţie tot ceea ce este generic numit “Cei 7ani de acasă”: ordinea, comportamentul şi limbajul civilizat,salutul etc.

Astfel îşi creează inconştient fundamentele de existenţă. Orice răutate din parteaanturajului (la copiii străzii sau la familii care practică duritatea în educaţie sau violenţa)va lăsa urmări de neîndepărtat în comportamentul copilului. Violenţa din desenele

animate prezentate la televizor este şi ea un exemplu negativ în acest sens.Capacitatea de a învăţa prin imitaţie rămâne însă activă până la 9 ani. Astfel, în

Şcoala Waldorf, se învaţă din clasa I două limbi străine prin imitaţie (cântecele şijocuri)fara a se apela la scriere.



Momentul de la 9 ani (9 ani şi 4 luni) este esenţial în dezvoltarea copilului. Putem spunecă până aici ţine copilăria cu poveştile ei, cu inocenţa specifică, cu frăţiorul adus de barzăşi cu Moş Crăciun. În acest moment, numit în pedagogia Waldorf RUBICON, copilulface un pas fără de întoarcere, se detaşează de cei din jurul lui.

De acum înainte va fi el, pe de o parte şi ceilalţi, pe de altă parte. După momentulRubiconului, care apare mai mult sau mai puţin pregnant, ca o mică încăpăţânare, elevulpoate aborda altfel şcoala, începând scrierea la limba străină şi primele elemente degramatica.

Urmează în intervalul 9-12 ani o perioadă de armonizare a copilului. După 12 ani, copiii

încep să crească, ajungând într-o stare ciudată când parcă nu mai ştiu ce să facă cupicioarele şi cu mâinile acestea mult prea lungi, cu vocea care o ia razna la băieţi şi cutoată preocuparea pentru sexualitate ce-i năpădeşte. În spatele tuturor aparenţelor creşteuneori insuportabil nesiguranţa, ajungând chiar la disperare.

Între 7 şi 14 ani, elevul trăieşte într-o lume frumoasă. Inconştient, acesta îşidoreşte să cunoască frumuseţile lumii în care va trăi, să trăiască în armonie cu ele. Şcoalaare obligaţia sacră de a-i oferi această frumuseţe, apărându-l de duritatea şi realitateacelor înconjurătoare.

Metode de genul “lasă să facă ecuaţii din clasa I, că-i prinde bine mai târziu”

distrug doar pofta de viaţă şi învăţătură a elevului. Teorii precum cele din fizică vor fiprezentate prin ce oferă ele mai spectaculos şi nu numai prin formulele lor exacte dar complicate.

Din punctul de vedere al educatorului, în primii şapte ani idealul este întruchipatde bunica iubitoare. În perioada şcolii primare, 7-14 ani, elevul are nevoie de o autoritateiubită. A-i lăsa pe copii în această perioadă să hotărască tot ce vor, nu îi va antrena pentrua lua hotărâri în viaţă, ci va creşte nişte oameni dezorientaţi. Din contră, o autoritate carele va arăta ce-i de făcut va fi un bun exemplu pentru viitorii adulţi.



Trecând de perioada de „turbulenţă”, după momentul de 14 ani, când tânărul îşiîntâmpină EUL, începe o perioadă de frământări sufleteşti adânci, când tânărul trebuie sătrăiască în lumea reală, cu suferinţele, rebeliunile, filozofiile şi teoriile ei.

După 14 ani, autoritatea trebuie înlocuită de o adevărată competenţă obiectivă.Educatorul şipărintele vor fi nişte prieteni mai mari şi experimentaţi, care prin propriulexemplu plin de personalitate vor fi bune modele, chiar ideale, pentru tânărul aflat într-oputernică căutare de repere solide. Dacă aceste modele vor lipsi, tânărul le va găsi întrecei de aceeaşi vârstă sau între cântăreţi ori actori, idealurile acestuia scăpând de subcontrolul educatorilor (dascăli sau părinţi).

De la 16 ani spre terminarea liceului, tânărul este tot mai preocupat de filosofia

vieţii, de problemele sociale şi de viitorul lumii în care trăieşte. La 18 ani 7 luni şi 14 zile,când situaţia zodiacală este aceeaşi cu cea de la naştere, tinerii pot avea o revelaţie despredrumul ce trebuie să-l urmeze în viaţă.

Grădiniţa Waldorf Simeria -interior



Grădiniţa Waldorf reprezintă – la nivel preşcolar – una din alternativeleeducaţionale din sistemul românesc de învăţământ. Ca urmare a dezvoltării diferitelor alternative în învăţământul românesc (Waldorf, Montessori, Freinet, Planul Jena, Step byStep etc.) a fost elaborat Regulamentul de organizare şi funcţionare a învăţământului de

stat şi particular din România, Nr. 4517/13.09.2000. Fondarea, organizarea şifuncţionarea alternativei Waldorf se face prin legislaţia învăţământului românesc de statşi, în mod specific, prin Acordul General de Cooperare dintre Ministerul Învăţământuluişi Federaţia Waldorf din România, Nr. 113 04/7.11.1996. Educaţia promovată aici se



desfăşoară prin aplicarea pedagogiei întemeiate de Rudolf Steiner şi care îşi orienteazădemersul după evoluţia copilului – fizică, sufletească şi spirituală.

Educaţia preşcolară Waldorf se distinge de cea clasică prin următoarele elemente

specifice:

• programul zilnic specific al grupelor;• combinarea diferită a obiectivelor în activităţi;• predarea în epoci (predare modulară, în etape de 2-4 săptămâni);• viziunea antropologică asupra copilului;• abordarea diferenţiată a posibilităţilor de iniţiativă ale copilului;• conceptul ecologic asupra calităţii şi proprietăţii materialelor didactice folosite;• conducerea colegială a instituţiei.

Pedagogia Waldorf cultivă creativitatea în profesia pedagogică, dar şi asumarea în egalămăsură de către pedagogi şi părinţi a responsabilităţii de a-i educa pe copii. Aşadar sepune un accent deosebit pe formarea şi dezvoltarea comunităţii educaţionale formate dincopii, educatori şi părinţi. Educaţia oferită în această grădiniţă are în vedere finalităţileeducaţiei preşcolare în general şi ale pregătirii pentru şcoală în special. Pentru copiii care

urmează să treacă la nivel şcolar, sunt prevăzute activităţi individuale, sarcini care solicităautonomia, perseverenţa şi folosirea motricităţii fine. Ei sunt îndemnaţi să foloseascăcreator şi sintetizator noţiunile dobândite, astfel încât să poată beneficia de egalitateaşanselor pentru accederea la următoarea treaptă de învăţământ.

2. Principiile pedagogiei preşcolare Waldorf

La vârsta preşcolară, pedagogia Waldorf se orientează după următoarele principii:

1. Copilul este o unitate de voinţă - simţire - gândire.2. Copilul este o fiinţă larg receptivă din punct de vedere senzorial.3. Impresiile marchează fiinţa copilului până la nivelul formării organelor interne şi alproceselor sufleteşti.4. Imitaţia şi modelul caracterizează demersul educaţional necesar acestei vârste.5. Procesele de creştere şi cele de învăţare au loc sub acţiunea aceloraşi forţe.



6. Dezvoltarea cere timp. În educaţie, o treaptă se clădeşte pe cea anterioară.7. Ritmul şi repetiţia structurează activităţile în grădiniţa Waldorf.8. Pentru a optimiza procesul educativ şi cognitiv, grupa de grădiniţă este compusă dincopii de vârste diferite.

3. Scopurile activităţilor în grădiniţa Waldorf

În întreaga activitate din grupa Waldorf se urmăreşte:1. Dezvoltarea sănătoasă, armonioasă şi plenară – în voinţă, simţire, gândire – a copiluluivăzut ca individualitate în formare, prin crearea posibilităţii de afirmare a forţelor înnăscute din el.2. Asigurarea premiselor dezvoltării pentru întreaga viaţă a copilului.3. Crearea unui înveliş, protector prin ambianţa în care se desfăşoară activităţile, prinoferirea unui mod de viaţă sănătos şi prin modelul demn de urmat al educatoarei.4. Realizarea unei siguranţe interioare prin imprimarea obiceiurilor, ritmurilor şi prinrepetare.5. Crearea unei comunităţi educaţionale complexe prin organizarea grupei cu copii devârste diferite.6. Realizarea unui mediu de activităţi stimulatoare, cu sens, pornind de la nivelul realităţii

imediate.7. Oferirea de modele comportamentale şi de gândire, pe care copiii să le poată imita pebaza motivaţiei interioare, în funcţie de stadiul de dezvoltare la care se află.8. Încurajarea cunoaşterii, prin crearea de situaţii pedagogice inedite.9. Trezirea sentimentelor de iubire şi respect pentru om şi mediu.

Documents

Ce este pedagogia Waldorf