Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; Joi - Spovedanie, ora 18;

Curs de formare continuă, ora 20; A treia vineri din lună – Sf. Maslu, ora

19-30; Sâmbăta – Spovedanie, h 16. (În post, vinerea—spovedanie, h17:30)

Săptămâna a IV-a a Postului:

Duminică: Evr4,14-16;5,1-6;Mc8,34-38; 9,1-Sf. Chiril, Arhiep. Ierusalimului.

Luni: Is 14, 24-32 - Sf. Mc. Hrisant, Daria şi Ilaria.

Marţi: Fc 8,21-9,7;Pr11,19-12, 6 - Cuv. Mc. ucişi în M-rea Sf. Sava cel Sfinţit.

Miercuri: Fc 9, 8-17; Pr 12, 8-22 - Sf. Ier. Iacob Mărt.; Sf. Ier. Toma.

Joi: Fc 9, 18-10, 1; Pr 12, 23-13, 10 - Sf. Cuv. Mc. Vasile, pr. din Ancira. Vineri: Fc10,32-11,9;Pr13,19-14, 6- Sf. Cuv. Mc. Nicon şi cei 199 ucenici ai lui

Sâmbătă: Evr 6, 9-12; Mc 7, 31-37 - Cuv. Zaharia; Sf. Ier. Artemon.

CATEHEZELE DIN POSTUL MARE, susținute de către PS Părinte

Episcop Siluan la sediul Episcopiei, în fiecare sâmbătă din postul mare,

începând de la ora 18. (Detaliile programului de cateheză sunt la Afișier)

Cateheze în parohia noastră în luna MARTIE

CATEHEZĂ PENTRU PĂRINȚI ȘI ADULȚI

Temă: POSTUL ȘI SPOVEDANIA – Postul de bucate - postul de plăceri și de

păcate; Postul pentru părinți și pentru copii, în condițiile date de serviciu, de

școală, de sănătate; Spovedania familiei (postul ca abținere de la consumul excesiv, în favoarea celor lipsiți – referire la

Epistola a II-a către Corinteni)

Binecuvântarea adusă de Întruparea lui Dumnezeu - Buna Vestire

Miercuri, 21 martie, ora 19:30

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi și a vieții Sfinților

“Crucea a risipit mânia lui Dumnezeu faţă de oameni, i-a împăcat cu

El, a făcut din pământ un cer, a reunit pe muritori cu îngerii, a răsturnat

fortăreaţa morţii, a distrus puterea diavolului, a nimicit influenţa păcatului,

a izbăvit pământul de greşeală, a readus adevărul, a alungat diavolul, a

răsturnat templele lor, a minat altarele lor, a oprit jertfele lor, a împlântat

virtutea, a pus temeliile Bisericii.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Apolstol: Evrei 4, 14-16; 5, 1-6

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An V, Nr. 11 (18 martie 2012)

n vremea aceea, Iisus chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va

pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige

lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.

Duminica a III-a din Post (a Sfintei Cruci) Marcu 8, 34-38

Fraților, drept aceea, având Arhiereu

mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus,

Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie

mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care

să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile

noastre, ci ispitit întru toate după

asemănarea noastră, afară de păcat. Să

ne apropiem, deci, cu încredere de

tronul harului, ca să luăm milă şi să

aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit.

Căci orice arhiereu, fiind luat dintre

oameni, este pus pentru oameni, spre

cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri

şi jertfe pentru păcate; el poate să fie

îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de

vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune.

Din această pricină dator este, precum

pentru popor, aşa şi pentru sine să

jertfească pentru păcate. Şi nimeni nu-şi

ia singur cinstea aceasta, ci dacă este

chemat de Dumnezeu după cum şi

Aaron. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit

pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci

Cel ce a grăit către El: "Fiul Meu eşti

Tu, Eu astăzi Te-am născut". În alt loc

se zice: "Tu eşti Preot în veac după

rânduiala lui Melchisedec".

Duminica a treia din Sfântul şi Marele Post al Paştilor se numeşte ş i D u m i n i c a S f i n t e i C r u c i . Evanghe l i a Dum in i c i i S f in t e i Cruci începe cu îndemnul Mântuitorului ca fiecare om să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-I urmeze Lui. Apoi întreabă Mântuitorul:"Ce-i foloseşte omului să câştige lumea aceasta, dacă îşi pierde sufletul său? ". Iar în partea ultimă a textului Evangheliei se spune că între cei prezenţi se află oameni care"nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere". Deşi textul Evangheliei acestei duminici este relativ scurt, el este foarte bogat în înţelesuri duhovniceşti legate atât de taina vieţii creştine, în general, cât şi de perioada aceasta a Postului Sfintelor Paşti.

Textul Evangheliei reprezintă o iniţiere sau o luminare a credincioşilor în urcuşul lor spre Înviere, spre Sfintele Paşti. Evanghelia ne spune că pentru a dobândi mântuirea, în primul rând trebuie să ne lepădăm de noi înşine, să ne luăm crucea noastră şi să-i urmăm lui Hristos, pentru că cel ce voieşte să-şi scape viaţa sa o va pierde, dar cine îşi pierde viaţa pentru Hristos şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Aceste cuvinte ne aratăcă există o singură modalitate sau o singură cale pentru a ne mântui: a ce e a de a n e u n i cu Dumnezeu. Cine voieşte să-şi scape viaţa prin sine, cu propriile sale forţe intelectuale şi fizice, se va pierde, iar cine se dăruieşte pe sine lui Hristos-Izvorul vieţii veşnice, chiar până la jertfa propriei sale vieţi, acela se va mântui. Iată de ce perioada Sfântului şi Marelui Post al Sfintelor Paşti este un timp sfânt în care, prin post şi pocăinţă, ne dezlipim şi ne despătimim de ceea ce este rău în viaţa noastră, de tot ceea ce este păcat şi patimă egoistă, şi ne unim cu Hristos Cel Sfânt prin rugăciune şi fapte bune. Ne

lepădăm de păcate prin post, prin înfrânare de la păcatele lăcomiei de plăcere, de avere şi putere, prin pocăinţă şi Spovedanie, ca apoi să ne unim cu Hristos prin rugăciune, Împărtăşanie şi fapte bune. În acest înţeles, Evanghelia ne spune că cine îşi pierde viaţa sau sufletul său pentru Hristos şi pentru Evanghelie, adică cel ce renunţă la voia sa proprie, egoistă şi păcătoasă, pentru a urma voia sfântă a lui Hristos, acela se va mântui, adică va dobândi viaţă veşnică. Cine trăieşte egoist, pentru sine, acela merge spre moarte, iar cine se dăruieşte în iubire curată lui Hristos şi semenilor merge spre viaţă veşnică, chiar dacă trece cu trupul său prin moarte, potrivit învăţăturii lui Hristos, Care zice: "cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac" (Ioan 11, 25-26).

Al doilea mare adevăr pe care ni-l comunică Evanghelia din Duminica Sfintei Cruci esteTaina crucii ca lumină a vieţii creştine. Evanghelia îndeamnă ca fiecare să se lepede de sine, adică să nu mai facă voia sa, ci voia lui Dumnezeu, să-şi ia crucea sa şi să urmeze lui Hristos. Aici crucea poate însemna dimensiunea nefericită a vieţii omului, partea ei de suferinţă sau durere, mai precis o boală, o neputinţă, o neîmplinire, o încercare, o constatare permanentă a finitudinii condiţiei umane, precum şi o permanentă răstignire a omului între idealul propus şi rezultatul obţinut, "căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc". Pentru unul, crucea este o boală sau o patimă nevindecată, pentru altul, crucea este neîmplinirea unui ideal; pentru unul, crucea poate fi o stare nedorită, pentru altul, crucea poate fi o chemare neînţeleasă sau o şansă ratată. În multe feluri se poate înţelege cuvântul cruce, priv it duhovniceşte, când îl referim la propria n o a s t r ă v i a ţ ă . T o t u ş i ,

Evanghelia Duminicii Sfintei Cruci este

o Evanghelie a speranţei . Recunoscând noi povara vieţii sau

neputinţa noastră, o aducem la Hristos,

ca El să ne ajute să o purtăm. Astfel, neputinţa noastră va fi integrată

în prezenţa iubirii Sale milostive,

atotputernice şi smerite. Să lăsăm pe

Hristos-Doctorul să lumineze viaţa noastră, să vindece neputinţele noastre

sufleteşti şi trupeşti, să ne ajute să

purtăm crucea vieţii noastre spre înviere, pe calea mântuirii. Cu alte

cuvinte, necazul, încercarea, neputinţa

pe care le avem nu trebuie să ne despartă de Dumnezeu sau să ne

îndepărteze de Dumnezeu, ci să

devină motive în plus pentru a ne apropia mai mult de

Dumnezeu. Înce rcă r i l e ş i

suferinţele nu ne lasă neutri niciodată. Cei care trec prin

multă suferinţă şi poartă o cruce

grea nu mai pot fi oameni neutri

sau indiferenţi în raport cu sensul şi taina vieţii. Necazul şi

suferinţa pot să-i apropie sau să-i

îndepărteze de Dumnezeu! Totul depinde de credinţa lor.

Evanghelia Duminicii Sf intei

Cruci ne îndeamnă să asumăm şi să purtăm crucea vieţii noastre şi să facem

din ea drum spre înviere, adică prilej

de apropiere şi de unire cu Hristos Cel Răstignit şi Înviat. Lui să-i cerem ajutor

ca să fie alături de noi, să ne ajute să

ne purtăm crucea spre înviere, aşa cum

a purtat El Crucea Sa. Mai învăţăm, însă, din Evanghelia acestei zile şi

adevărul pe care Mântuitorul Iisus

Hristos l-a spus ucenicilor Săi: "sunt unii din cei ce stau aici care nu vor

gusta moartea până ce nu vor vedea

Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere". Prin aceasta, Mântuitorul a

vrut să arate taina Schimbării Sale la

Faţă, eveniment care a avut loc nu cu mult timp înainte de pătimirea şi

răstignirea Sa. Atunci, pe muntele

Taborului, cei trei ucenici - Petru, Iacov

şi Ioan - au văzut faţa lui Iisus

strălucind ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina, iar ucenicii

Lui simţeau o pace şi o bucurie

negrăită. Această trăire sau experienţă minunată era pregustarea Împărăţiei lui

Dumnezeu, ea fiind"dreptate, pace şi

bucurie în Duhul Sfânt". E foarte

semnificativ faptul că în Evanghelia de azi Mântuitorul Iisus Hristos vorbeşte,

în acelaşi timp, de Cruce şi de vederea

slavei Împărăţiei lui Dumnezeu. În felul acesta, El pregăteşte pe ucenicii Săi să

înţeleagă atât suferinţa Crucii, cât şi

bucuria Învierii. Cel ce poartă crucea urmând lui Hristos merge spre

Înviere, pentru că lumina Împărăţiei

lui Dumnezeu intră tainic în sufletul şi în viaţa lui, iar el simte

bucuria chemării lui Hristos şi e

bucuros să-L urmeze, chiar dacă întâmpină greutăţi şi necazuri.

Puterea Sfintei Cruci este

vindecătoare şi mântuitoare,

pentru că prin ea se arată iubirea milostivă a lui Hristos-

Dumnezeu pentru toate popoarele

adunate în Biserica Sa:"Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase

Dumnezeule, pe Cruce Ţi-ai întins

preacuratele Tale mâini adunând toate neamurile care strigă: Doamne, slavă

Ţie!"

Pu te m s p u ne c ă l e gă tu r a d i n t r e D u m i n i c a S f i n t e i

Cruci şi Săptămâna Sfintelor Pătimiri

ale lui Hristos se vede în însuşi faptul

că viaţa creştină se sfinţeşte printr-o asceză de răstignire a patimilor egoiste

ale lăcomiei (plăcerilor) şi de biruinţă

asupra temerii sau fricii de durere, pentru a dobândi iubirea smerită şi

milostivă ca izvor de bucurie a învierii

sufletului din moartea păcatului. Să aducem mulţumire Domnului

nostru Iisus Hristos, zicând: "Crucii

Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim",spre

lauda Preasfintei Treimi şi mântuirea

noastră. (preluat din Ziarul Lumina)