carte serbia FINAL · 2018-05-15 · Vechimea i continuitatea populaiei ... Originea populaiei româneti ... Mackenzie G. Muir si Irby A.P. Map of the south Slavonic countries (1867),

�

1�

�

Ionelia�Toarc��

�

�

Comunitatea�româneasc��din�estul�Serbiei�

Studiu�geografic

Lucrarea apare sub egida Institutului ‘Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni

Str. Walter M�r�cineanu, nr.1-3, Sector 1, Bucuresti Tel:004 021 3102698, Fax: 004 021 3101536

��

www.hurmuzachi.ro��


2�

�

Dedic�aceast��lucrare�tuturor�românilor/vlahilor�din��r�s�ritul�Serbiei,�existen�a�lor�fiind�pentru�mine�motivul�realiz�rii�acestei�cercet�ri�

�Coperta��i�tehnoredactarea:�Cristian�Negoi�

�Copyright�©�2012�

Toate�drepturile��i�responsabilit��ile�asupra�con�inutului�apar�in�autorului.��

Descrierea�CIP�a�Bibliotecii�Na�ionale�a�RomânieiTOARC�,�IONELIA��Comunitatea�româneasc��din�estul�Serbiei:�studiu�geografic�/�Ionelia�Toarc�.��Bucure�ti�:�Semne,�2012��ISBN�978�606�15�0155�7�

323.1(=135.1)(497.11)�911.3(=135.1)(497.11)�

�

�Editur��acreditat��de�Consiliul�Na�ional�al�Cercet�rii��tiin�ifice�

din�Înv��mântul�Superior�(CNCSIS)��

Editura�SEMNE�Str.�Barbu�Delavrancea�nr.�24�

Sector�1,�Bucure�ti�Tel./Fax:�021�318�83�44�

email:�[email protected]�web:�www.semneartemis.ro�

�� Difuzare:�

Tel./Fax:�021�223�41�16,�021�311�49�36�email:�[email protected],�

[email protected]�COMENZI�ONLINE�

www.semneartemis.ro��

Tiparul�executat�la�S.C.�SEMNE�‘94�SRL�Tel./Fax:�021�667�08�20�

�Bucure�ti,�2012�


3�

�

CUPRINS

ARGUMENT ............................................................................................ 5 I. ISTORICUL CERCET�RILOR ..................................................... 7 II. CADRUL NATURAL ..................................................................... 11 III. ELEMENTE DE GEOGRAFIE ISTORIC� ............................... 20 Perioada antic� ........................................................................................ 21 Perioada otoman� .................................................................................... 25 M�n�stiri ctitorite de domnitori români ................................................... 28 Perioada austriac� ................................................................................... 31 Perioada sârbeasc� .................................................................................. 32 Situa�ia popula�iei din regiune dup� anexarea la Serbia .......................... 33 Denumiri date în timp, arealului moravo-timocean ................................ 34 IV. ELEMENTE GEODEMOGRAFICE .............. ...................... .......39 Vechimea �i continuitatea popula�iei ...................................................... 39 Num�rul �i evolu�ia numeric� a popula�iei ............................................. 41 Densitatea �i structura popula�iei ............................................................ 43 Num�rul �i evolu�ia numeric� a popula�iei române�ti ............................. 53 Originea românilor din estul Serbiei ....................................................... 60 Grupuri etnografice �i graiuri locale ....................................................... 65 V. A�EZ�RILE UMANE .................................................................... 71 Atestarea documentar� a a�ez�rilor umane ............................................. 73 Re�eaua de a�ez�ri ................................................................................... 76 A�ez�ri române�ti din estul Serbiei .......................................................... 81 Originea popula�iei române�ti ................................................................ 81 Atestarea documentar� a a�ez�rilor umane .............................................. 82 Legende despre întemeierea a�ez�rilor rurale ......................................... 86 Ocupa�ii tradi�ionale ................................................................................ 88 Gospod�ria rural� tradi�ional� �i modern� ............................................... 89 Tipologia �i organizarea gospod�riei ...................................................... 90 Materialele de construc�ie ....................................................................... 95


4�

�

Obiceiuri de construc�ie .......................................................................... 97 A�ez�ri sezoniere �i temporare (s�la�e/colibe) ........................................ 98 Cimitirul ................................................................................................. 99 Cimitirul satului Criveli ......................................................................... 101 Cimitirul vechi al ora�ului Bor .............................................................. 101 Mormintele “într� u�a c��ii” ................................................................. 102 VI. ELEMENTE DE TOPONIMIE .................................................. 114 Toponime din perioada trac� ................................................................. 115 Toponime din perioada roman� ............................................................ 115 Toponime române�ti ............................................................................. 118 Toponime din perioada otoman� ........................................................... 120 Toponimia regiunii dup� anul 1800 ...................................................... 121 Patronimele ......................................................................................... 126 VII - VIA�A SPIRITUAL� ................................................................ 130 Obiceiuri �i tradi�ii .............................................................................. 130

Obiceiuri �i s�rb�tori din ciclul vie�ii de familie .................. 130 Obiceiuri legate de na�tere ........................................................ 130 Obiceiuri legate de c�s�torie .................................................... 143 Obiceiuri legate de înmormântare ............................................. 158 Obiceiuri legate de cultul mor�ilor ............................................ 177 Obiceiuri �i s�rb�tori calendaristice ..................................... 182 S�rb�tori de toamn� .................................................................. 184 S�rb�tori de iarn� ....................................................................... 186 S�rb�tori de prim�var� .............................................................. 198 S�rb�tori de var� ....................................................................... 209 Zavecina-hramul satului ............................................................ 210 Obiceiuri calendaristice disp�rute .......................................... 212

Fiin�ele supranaturale în credin�ele românilor ................................ 214 Cultura popular� ............................................................................... 217 Portul popular ..................................................................................... 225 VIII. CONCLUZII ............................................................................... 234 SUBIEC�I INTERVIEVA�I ........................................................... 241 GLOSAR .............................................................................................. 242 INDEX FOTOGRAFII ...................................................................... 254 BIBLIOGRAFIE ....... .................................................................... ......258 ANEXE .................................................................................................. 265


5�

�

ARGUMENT

Motto: “S� nu uita�i c� patrie �i iubire de patrie sunt abstrac�ii sarbede, dac�

nu te-ai dus singur s� te înfr��e�ti cu p�mântul �i poporul din care faci parte”

G. Vâlsan Pornind de la cuvintele marelui geograf George Vâlsan, în realizarea

lucr�rii Comunitatea româneasc� din estul Serbiei. Studiu geografic, un prim motiv l-a constituit dorin�a cunoa�terii neamului din care facem parte, precum �i urm�rirea destinului comunit��ilor române�ti din teritoriile aflate în imediata vecin�tate a României, sim�ind înainte de toate o datorie moral� fa�� de oamenii cu care lucrez de mai bine de un deceniu.

Un al doilea motiv l-a constituit dispropor�ia mare dintre num�rul studiilor lingvistice �i de istorie f�cute pe aceast� zon� în ultima jum�tate de secol �i caracterul adesea lacunar al bibliografiei geografice.

Teritoriul analizat a intrat în aten�ia multor oameni de �tiin�� de-a lungul timpului, studiat îns� de cele mai multe ori tangen�ial �i f�r� a fi tratat ca întreg, toate lucr�rile fiind axate doar pe studiul comunit��ii române�ti din arealul moravo-timocean.

Privit în ansamblu, particularitatea acestui spa�iu o d� îns��i configura�ia antropogeografic� �i diversitatea etno-cultural�, având în vedere amplasarea zonei studiate în cadrul statului sârb.

În acest context, am încercat în demersul cercet�rii o abordare geografic� complex� a comunit��ii române�ti, studiul dorindu-se a fi un ghid, o carte de vizit� cât mai complet� �i obiectiv� a regiunii din r�s�ritul Serbiei, util� cercet�torilor, diploma�ilor �i opiniei publice.

Departe de a fi complet�, putând suferi oricând îmbun�t��iri, orice informa�ie nou� putând-o modifica, cercetarea a urm�rit structurarea demersului geografic, toponimic �i etnografic pe acele e�antioane ce au fost insuficient sau deloc abordate de pu�inii cercet�tori geografi, etnografi,


6�

�

lingvi�ti, care prin lucr�rile lor au încercat s� aduc� un plus de clarific�ri la cele mai importante probleme ce vizau zona.

Totodat� lucrarea nu s-a limitat doar la unele constat�ri pur teoretice, pornind de la observa�iile înregistrate în literatura de specialitate, referitoare la arealul studiat, ci a fost completat� cu investiga�ii recente efectuate în teren, bazate mai mult pe observa�ii directe �i interviuri, datorit� situa�iei delicate din teritoriu.

Rezultatul final se dore�te a fi o lucrare de analiz� �i sintez� a spa�iului estic al Serbiei care, prin con�inut, structur�, metode �i procedee utilizate, s� contribuie nu doar la clarificarea numeroaselor aspecte etnogeografice specifice acestui spa�iu geografic, dar �i la aducerea unor elemente de noutate.

În final, vreau s� îmi exprim recuno�tin�a �i respectul meu profund, comunit��ii române�ti din estul Serbiei, pentru faptul c� înc� mai exist� acolo, în ciuda numeroaselor procese de dezna�ionalizare �i asimilare, dar �i pentru curajul �i lupta zilnic� de care dau dovad� în p�strarea �i transmiterea identit��ii etnice române�ti.

Foto 1: Ansamblu folcloric copii, sat Brestovac

Februarie 2012 Autoarea

�

7�

�

I. ISTORICUL CERCET�RILOR

Obiectul lucr�rii îl reprezint� spa�iul geografic din estul Serbiei, spa�iu

cuprins între râurile Timoc, Morava �i fluviul Dun�rea, studiat sub mai multe aspecte: istoric, demografic, a�ez�ri umane, etnografic, cultural.

Informa�ii legate de arealul din r�s�ritul Serbiei, numit generic Craina Serbiei sau Valea Timocului sunt sumare, regiunea fiind, de-a lungul timpului, de cele mai multe ori, consemnat� doar accidental de numero�i înv��a�i �i c�l�tori.

Se remarc� totu�i, studiile ce trateaz� comunitatea româneasc� din aceast� zon�, majoritatea lucr�rilor elaborate care privesc acest spa�iu geografic, f�când referire la românii/vlahii din regiune �i �in mai mult de domeniul istoriei, etnografiei, culturii populare �i geopoliticii.

Spa�iul geografic moravo-timocean nu a fost analizat în detaliu din punct de vedere al geografiei umane pân� în momentul actual, analizele realizate având un caracter general în cadrul lucr�rilor de mare ansamblu, în care se fac referiri �i la acest areal, precum �i în lucr�rile care trateaz� doar anumite fragmente, cu accent pe comunitatea româneasc� de aici.

Cele mai multe din materialele consultate nu ofer� studii consistente despre acest spa�iu geografic. Informa�ii referitoare la acest areal, apar în studiile unor cercet�tori germani, italieni, francezi, englezi, bulgari, ru�i �i sârbi: F. Kanitz, G. Weigand, Ioszef Szabo, G. Lejan, E. Picot, St. Romansky, T. Georgevici, B. Karic, I. Cvijici, C. Jirecek.

Prezen�a elementului etnic românesc între Dun�re, Timoc �i Morava este confirmat �i în h�r�ile întocmite de geograful A.F. Marsigli (1696), Mackenzie G. Muir si Irby A.P. Map of the south Slavonic countries (1867), Lejean Guillaume Carte etnografique de la Turquie d’Europe et des etats vassaux autonomies (1869), H. Kiepert în Volker und Sprachen Karte vor Osterreich und die unter Donaulandern (1869), Florinschy I.D. în Harta etnografic� a slavismului apusean (1911), Scarlat Demetrescu, A.D. Atanasiu, Ed. Borcea Carte etnografique des regions habituées par les Roumains et des colonies etrangeres qui s’y trouvent (1919), (vezi anexe).

Aspecte de geografie istoric�, ce vizeaz� evolu�ia arealului studiat de-a lungul istoriei, precum �i originea �i permanen�a elementului românesc din zon� pe mai multe perioade istorice, se reg�sesc în lucr�ri cu referiri la spa�ii


8�

�

geografice, de cele mai multe ori, ample, avându-i ca autori pe Karic V. Srbija (1887), Gravier Gustave Les frontieres historiques de la Serbie (1919), Ion di la Vidin Românii din Tribalia (1990), Dr�gan Iosif Constantin Istoria românilor (1994), Zbuchea Gheorghe �i Stelian Brezeanu Românii de la sud de Dun�re, documente, Arhivele Na�ionale ale României (1997), Zbuchea Gh. O istorie a românilor din Peninsula Balcanic� secolul XVIII-XX (1999), Constantinescu N.A. Chestiunea Timocean� (2000), Zbuchea Gh �i Dobre C. Românii timoceni (2005), Dobrescu I.F., Dobrescu N.L. Românii din Serbia (2005), Dolha V. Totul despre românii din Timoc (2007), Copcea Florian Istoriografia românilor din Serbia de sud-est (2008), Draghi�a, Konstandinovic-Traian Românii din nord-estul Serbiei între anii 1804-1948 (2008).

Observa�ii lingvistice �i etnografice reg�sim în lucr�rile lui F. Kanitz Serbien (1868), Die Rumanische Dialekte der kleinen Walachei, Serbien und Bulgariens a lui Gustav Weigand (1900), în lucrarea Printre românii no�tri (1905), a etnografului sârb Tihomir Georgevic, care este unul dintre primele jurnale de teren din istoria etnografiei sârbesti.

�i etnograful bulgar St. Romansky viziteaz� în anul 1916 aproape toate satele române�ti din zon�, studiaz� etnografia acestui �inut, adun� date etnografice �i culege poezii populare �i alte texte folclorice incluse în lucrarea Românii dintre Timoc �i Morava (1926).

Primele însemn�ri despre folclorul românilor din acest areal apar înc� din secolul al XIX-lea �i sunt f�cute de cercet�torul sârb Vuk Karadic, de Emile Picot Chants populaires des Roumains de Serbie (1889), C. Cosmescu Poezii populare de la românii din Serbia în „Convorbiri literare, anul XXXIII, nr. 9, de geograful George Vâlsan �i lingvistul George Giuglea, care public� împreun� o culegere de de literatur� popular� Dela românii din Serbia (1913). Ovid Densu�ianu, I.A. Candrea si Th. Sperantia, la 1908, în Graiul nostru, public� folclor din sudul Cazanelor Dun�rii.

Dup� al doilea r�zboi mondial, cele mai importante lucr�ri apar�in lingvi�tilor de la Cluj, Emil Petrovici Note de folklor dela românii din Valea Mlavei (1942) �i Ion P�tru� Folklor dela românii din Sârbia (1942).

În 1967, Cristea Sandu Timoc public� o bogat� colec�ie de peste 500 de texte, în culegerea Cântece b�trâne�ti �i doine.

Dup� 1989 cercet�ri sunt f�cute în special de c�tre lingvi�ti. Prof. dr. Otilia Hede�an efectueaz� o serie de anchete de teren în Serbia, în urma c�rora public� numeroase articole �i studii cu privire la aspectele etnografice, folclorice dar �i identitare ale comunit��ii române�ti din spa�iul moravo-timocean.


9�

�

Petru Neiescu, Eugen Beltechi �i Nicolae Mocanu, de la Cluj Napoca întocmesc în 2006 Atlasul lingvistic al Regiunii Valea Timocului – Contribu�ii la atlasul lingvistic al graiurilor române�ti dintre Morava, Dun�re �i Timoc, iar Annemarie Sorescu-Marinkovi�, în lucrarea de doctorat Fiin�e demonice la românii din Timoc (Serbia) (2010), face o ampl� analiz� a universului demonic al românilor din estul Serbiei, în special a fiin�elor mitologice ce populeaz� acest spa�iu.

Studii despre cultura popular� a locuitorilor din regiune, apar �i în Serbia, cu prec�dere dup� anul 1962, data la care s-a anun�at inten�ia construirii hidrocentralei de la Por�ile de Fier �i, prin urmare, inundarea satelor de pe malul Dun�rii. Apar o serie de monografii ale localit��ilor din regiune elaborate �i publicate de Institutul de Etnografie din cadrul Academiei Sârbe de �tiin�e �i Arte din Belgrad, precum �i de Glasnik Etnografskog Muzeja1.

În ultima perioad�, datorit� numeroaselor schimb�ri sociale �i politice din Serbia, interesul cercet�torilor pentru comunitatea româneasc� din r�s�ritul Serbiei a crescut, unii fiind chiar români din acest areal: etnologul Paun Es. Durlic, antropologul Dejan Dimitrijevic-Rufu, Marijana Petrovic-Rignault, etnologul Slavoljub Gacovic etc...

Num�rul lucr�rilor care abordeaz� într-o m�sur� mai mare sau mai mic� elementele umane ale acestui teritoriu este îns� foarte mic.

Geograful George Vâlsan este cel care în anul 1913 public� trei studii, intitulate Românii din Serbia, Românii din Craina Serbiei �i Românii din Bulgaria �i Serbia – A�ezare, vechime, num�r, fizionomie, stare economic� �i social�. Prin aceste lucr�ri s-a dorit semnalarea existen�ei unor comunit��i române�ti aproape nestudiate din sudul Dun�rii, interesul pentru comunitatea românilor din aceast� regiune fiind de natur� geografic�, istoric� �i etnografic�/folcloric�.

Urmeaz� lucr�rile Românii din Serbia (Boga L.T., 1913), La peninsule balkanique (Cvijic J., 1918), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV (Dragomir Silviu, 1922), Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic �i geografic (Szabo Jozsef, 1923), Românii dintre Timoc �i Morava (Trâpcea Th. N., 1999 reeditat�), Craina - O verig� a spa�iului etnic românesc (Popp N. M., 1941) �i cele trei volume Românii din Timoc (1942-1943) sub îngrijirea lui C. Constante �i Anton Golopen�ia. În 1929, C. Constante public� lucrarea intitulat� Românii din Valea Timocului �i a Moravei, iar în

��1 Marinkovic Sorescu Annemarie, Cultura popular� a românilor din Timoc, Institutul de Balcanologie, Serbia, p. 87.


10�

�

anul 1943, A. Dumitrescu-Jippa �i Octavian Metea public� lucrarea Timocul.

Cel mai recent studiu asupra popula�iei a�ez�rilor umane din estul Serbiei a fost realizat de Dorin Lozovanu în anul 2008 în cadrul lucr�rii de doctorat Popula�ia româneasc� din Peninsula Balcanic�. Studiu uman geografic, unde face o ampl� analiz� din punct de vedere uman geografic a comunit��ii românilor din Serbia, aducând în discu�ie originea �i evolu�ia etnic� a acestora, grupurile etnografice aflate în aceast� regiune, datele etnodemografice prezentate fiind cele mai recente �i mai complete date publicate pân� în prezent.

�

11�

�

II. CADRUL NATURAL

Cadrul natural al Serbiei Serbia (în limba sârb� Srbija/��), oficial Republica Serbia

(�� /Republika Srbija) este situat� în cuprinsul a dou� regiuni istorico-geografice, Balcanii de Vest �i partea de sud a Câmpiei Panoniei. Are grani�e comune cu Albania, Muntenegru, Bosnia �i Her�egovina, Bulgaria, Croa�ia, Macedonia, România �i Ungaria. F�r� a avea ie�ire direct� la mare, Serbia are acces prin intermediul Dun�rii la Marea Neagr� �i Europa Central�2.

Relieful Serbiei, este variat, predominant muntos în sud (apar�inând Alpilor Dinarici, alt. max. 2656m în vf. Daravica) �i est (Mun�ii Serbiei, cu Defileul Dun�rii), colinar �i de câmpie (Câmpia Moravei), în partea central�, �i numai de câmpie (Câmpia Dun�rii) în nord, Serbia fiind str�b�tut� de Dun�re si de râul Morava, tributar al fluviului, cu o suprafa�� de 77.453 kmp. Pe teritoriul Serbiei se reg�sesc mun�ii: Carpa�i, Balcani, Rodopi �i Dinarici, precum �i partea de sud a Câmpiei Panoniei.

Regiunile geografice din Serbia nu au un statut oficial, unele dintre ele fiind folosite ca baz� pentru împ�r�irea administrativ� de ordin secund în Serbia (okrug). Neavând o definire administrativ�, grani�ele acestor regiuni sunt vagi de cele mai multe ori, fiind delimitate diferit de c�tre speciali�ti. De cele mai multe ori, regiunile corespund v�ilor sau cursurilor de ap�, primind denumirile de la acestea, fiind m�rginite cel mai adesea de masivele muntoase. V�ile �i câmpiile de-a lungul celor mai late râuri sunt cazuri speciale. În limba sârb�, ele sunt cel mai adesea folosite cu prefixul po-(Sava-Posavina, Dunav–Podunavlje, Morava–Pomoravlje).

Considerate regiuni geografice, acestea sunt folosite frecvent �i acoper� arii foarte mari (ex.: Pomoravlje). Teritoriul Serbiei este împ�r�it în 6 regiuni geografice: nordic�, vestic�, central�, estic�, sud-vestic� �i sudic�.

Organizarea administrativ-teritorial� a Serbiei este reglementat� prin Legea cu privire la organizarea teritorial�3, adoptat� de Adunarea Na�ional� a Serbiei, la 29 decembrie 20074.

��2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia 3 Legea privind organizarea teritorial� �i Autonomia local�, Parlamentul Serbiei.


12�

�

Conform Legii, unit��i ale organiz�rii teritoriale sunt: municipiile/opštinele (în limba sârb�) în num�r de 150, ora�ele (24) �i provinciile autonome (2).

Cele dou� provincii autonome sunt: Kosovo-Metohija pe scurt Kosovo (cu 28 municipii/opštine �i 1 ora�) aflat� în partea de sud a ��rii (actualmente în administrarea Na�iunilor Unite), �i Voivodina (cu 39 municipii/opštine �i 6 ora�e) în partea de nord.

Zona care se întinde între Voivodina �i Kosovo este numit� Serbia Central� (cu 83 municipii/opštine �i 17 ora�e), aceasta nefiind o diviziune administrativ� (spre deosebire de provinciile autonome), �i neavând autoritate regional� proprie.

Municipiile/opštinile (principalele diviziuni administrative cu prerogative reale) �i ora�ele sunt adunate în districte/jude�e (okrug în limba sârb�), care sunt centre regionale ale autorit��ii statale, Serbia fiind împ�r�it�, în temeiul Punerii în aplicare a Guvernului din 29 ianuarie 19925, în 29 de districte/jude�e, 5 dintre ele în Kosovo, 7 în Voivodina, 17 în Serbia Central�.

Serbia central� (Uža Srbija - �� ), denumire folosit� mai mult în timpul Republicii Federative Yugoslavia, nu este o diviziune administrativ� în sine, ea fiind sub directa jurisdic�ie a autorit��ilor Republicii. Voivodina are o anumit� autonomie teritorial�, iar Kosovo chiar dac� �i-a declarat independen�a, este considerat� de c�tre statul sârb tot o provincie sârbeasc�. Cele 17 jude�e/districte (okrug) ale Serbiei Centrale plus ora�ul Belgrad sunt: Jude�ul Ma�va, Jude�ul Rasina, Jude�ul Kolubara, Jude�ul Bor, Jude�ul Moravica, Jude�ul Zaje�ar, Jude�ul Zlatibor, Jude�ul Nišava, Jude�ul Podunavlje, Jude�ul Pirot, Jude�ul Brani�evo, Jude�ul Toplica, Jude�ul �umadija, Jude�ul Jablanica, Jude�ul Pomoravlje, Jude�ul P�inja �i Jude�ul Raška6.

��4 Lokalni i pokrajinski izbori u maju, B92, 29 decembrie 2007. 5 Guvernul Serbiei: disticte din Serbia, 1992 6 http://en.wikipedia.org/wiki/Districts_of_Serbia

Harta nr. 1


13�

�

Pozi�ia geografic� �i limitele fizico-geografice ale arealului din estul Serbiei

Zona studiat� �i anume, zona de r�s�rit a Serbiei, face parte din regiunea geografic� Serbia Central�, frontiera natural� a acestei regiuni fiind format� de fluviul Dun�rea la nord, râul Timoc �i grani�a cu Bulgaria la est, râul Morava la vest, iar la sud de o linie care une�te râul Morava cu râul Timoc, prin mun�ii Râtani.

Peste acest spa�iu geografic se suprapun în prezent, ca delimitare administrativ� jude�ele (okrug în limba sârb�) Bor, Zaje�ar, Pomoravije �i Brani�evo, ce se întind pe o suprafa�� de 11.867 kmp.

Caracterizarea fizico-geografic�. Relieful este un tot armonios, completându-se cu formele de relief din

Banat �i Oltenia, având acelea�i caractere geografice, toate prinse de Dun�re, cu o în�l�ime maxim� de 1300 m7.

��7 George Vâlsan, (2005), Românii din Craina Serbiei, în vol. 3 din Românii Timoceni, Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, DC Promotions, pag. 10-15.

H�r�ile nr. 2 �i 3

��


14�

�

�

Harta nr. 5 (sursa: Atlasul Geologic al Serbiei, 1:200.000)

Aceast� regiune se înf��i�eaz� ca o mare platform� muntoas�8, aici desf��urându-se partea de sud a mun�ilor Carpa�i, fiind un �inut de leg�tur�

între dou� mari sisteme muntoase, Carpa�ii �i Balcanii, între dou� unit��i geografice importante în toate timpurile pentru cicula�ia popoarelor, Câmpia român� �i Stepa maghiar�9. În Serbia de r�s�rit, Mun�ii Carpa�i se întind pe direc�ia nord–sud, fiind situa�i între valea râului Morava la vest, valea râului Timocul

Alb la est �i valea râului Ni�ava la sud10. Cu toate ca ace�ti mun�i din punct de

vedere geologic (alc�tui�i din roci eruptive, formate în mezozoic �i neozoic ter�iar), fac parte din mun�ii Carpa�i, nu au fost inclu�i în aceast� grup� decât în secolul 20 de c�tre cercet�tori. În trecut, ace�ti mun�i erau trecu�i ca f�când parte din mun�ii Balcani. Îns� G. Vâlsan afirma: “Carpa�ii nu se opresc la Dun�re, ci la Timoc”11. Carpa�ii de pe teritoriul Serbiei, considera�i uneori parte a Carpa�ilor Sudici împreun� cu mun�ii Banatului, sunt începând de la Dun�re: Mun�ii Miroci (Miro� planina), Mun�ii (H)omolie (Homoljske planine), Marea �i Mica Câr�� (Veliki i Mali Krš), Mun�ii Deli Jovan, ��8 N.A.Constantinescu, (2000), Chestiunea Timocean�, Litera Interna�ional, Bucure�ti, p.13. 9 Th. N. Trâpcea, (1999), Românii dintre Timoc �i Morava, Domino, pag. 8-9. 10 Jovan . Markovi�, (1990): Enciklopedijski geografski leksikon Jugoslavije; Svjetlost-Sarajevo. 11 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Bulet. Soc. de Geografie, p.12.

Harta nr. 4


15�

�

Mun�ii Beljanica (Beljanica planina), Mun�ii Ku�ai (Ku�ajske planine), Mun�ii Râtani (Rtanj planina), Mun�ii Ozren �i Devica (Ozren i Devica).

Regiunea cuprinde toate varia�iile formelor de relief, începând cu zona mun�ilor cu p�duri întinse, p��uni pentru cre�terea vitelor, iar subsolul bogat în z�c�minte de aur, aram�, c�rbuni �i lignit, continuând cu podi�ul unde se cultiv� cereale �i vi�a de vie �i sfâr�ind cu �esul, ce se întinde pe cursul râurilor, unde se g�sesc toate bog��iile animale ale zonei de câmpie (câmpia Moravei – de-a lungul v�ii Moravei �i câmpia Negotinului – de-a lungul v�ii Timocului, singurele câmpii mai întinse din zon�).

Hidrografia zonei12 este armonios distribuit�, ea fiind dominat� de cele dou� râuri mari: Morava �i Timocul, care se vars� în Dun�re. Astfel, râul Morava curge de la sud la nord, unde se vars� în Dun�re �i are ca afluent din podi�ul timocean râul Re�ava.

Tot în aceea�i direc�ie curge �i râul Mlava, care se strecoar� printre versan�ii mun�ilor Golubina.

Mai spre est, urmând aceea�i direc�ie �i v�rsându-se în Dun�re în apropierea frontierei româno-sârbe curge râul Pek cu doi afluen�i.

În dreptul Cazanelor curge râul Pore�, iar la sud râul Timoc cu cei doi afluen�i Timocul Alb �i Timocul Negru, cu direc�ia vest–est. Restul re�elei hidrografice este alc�tuit� din râuri scurte �i repezi, afluen�i ai celor dou� râuri �i ai Dun�rii. ��12 Mala Prosvetina Enciklopedija, (1985), Third edition, Prosveta.

Foto 2 Muntele Stol -d. �i Mun�ii Veliki �i Mali Kr� (Clean�u al mic �i Clean�u al mare) – s.

Foto3 Râul Morava în apropierea ora�ului Paracin


16�

�

Râul Morava Mare (denumit� de romani Margus), este partea final� a râului Morava, cel mai mare sistem hidrografic din Serbia. Este format din confluen�a râului Morava de Sud �i Morava de Vest, în apropierea or��elului Stalac, un important nod feroviar din Serbia Central�. De aici �i pân� la confluen�a cu Dun�rea, la nord de ora�ul Smederevo, râul Morava Mare are o lungime de 185 km.

Bazinul hidrografic al râului este de 6.126 km², acesta curgând prin cel mai fertil �i populat teritoriu din Serbia Central�, �inut numit �i valea râului Morava sau Pomoravlje. Pomoravia actual� s-a format într-un vast bazin fosilifer, unde acum 200.000 ani se g�sea Marea Panoniei. În secolele trecute, pe aceast� suprafa�� se întindeau numai p�duri, acum nu a mai ramas nimic din acestea. Morava �i-a schimbat de nenum�rate ori cursul, vechile cursuri devenind în timp lacuri de mici dimensiuni, cunoscute sub termenul de moravi�te. Începând din 1966, s-a încercat prevenirea inunda�iilor, prin construirea de diguri �i baraje pe cele 3 râuri, �i pe afluen�i (lacurile Bovan, Celije, Gazivode). Morava Mare este navigabil� ast�zi pe 3 km, în trecut fiind navigabil� pân� la ora�ul uprija, adic� pe ¾ din lungime.

Chiar dac� Valea Moravei este cea mai populat� parte din Serbia Central�, numeroasele inunda�ii i-au determinat pe oameni s� se fereasc� �i s� nu î�i construiasc� locuin�ele chiar pe malul râului. Singurul ora� pe marginea râului este uprija, adesea inundat (de câteva ori chiar în 1990). Alte a�ez�ri de-a lungul râului sunt Para�in, Jagodina, Batocina, Lapovo, Svilajnac, Velika Plana, Pozarevac �i Smederevo. În istoria sârb�, aceast� vale a devenit leag�nul Serbiei moderne, începând cu sec. 19, denumit� �i Serbia Morav�.

Râul Timoc13 este râul din Serbia de R�s�rit �i vestul Bulgariei. Denumirea lui deriv� din vechea denumire latineasc� Timacus �i are ca afluen�i numeroase râuri mici, care poart� cam acela�i nume: (Timocul Svârligului (Svrljiški Timoc), Timocul Târgovi�tei (Trgoviški Timoc), Timocul Alb [Beli (Knjaževa�ki) Timoc], Timocul Negru, [rni (Krivovirski) Timoc], Marele Timoc (Veliki Timoc).

De la izvoare (din mun�ii Svârlig) pân�

��13 http://ro.wikipedia.org/wiki/Raul Timoc

Foto 4 Râul Timocul Negru în amonte de satul Gradskov


17�

�

la confluen�a cu Dun�rea (ca Marele Timoc), râul Timoc are o lungime de 203 km, pe ultimii 15 km pân� la v�rsare, formând grani�a între Serbia �i Bulgaria.

Cel mai important afluent al Timocului este Timocul Negru14, care curge prin depresiunea �ârna Reka, populat� cu multe sate mici: Valakonje, Savina�, Seli�te, Zvezdan. Acesta str�bate cea mai poluat� zon�, bazinul ora�ului Bor, de unde �i denumirea. Râul a fost puternic afectat ecologic în ultimii ani datorit� mineritului �i industriei de metale grele din zona Borului �i Kriveli, poluând în consecin�� i Dun�rea cu metale grele: cupru, cadmiu etc…Are ca afluen�i pe dreapta, râul Radovan, râul Zlot, râul Jasen, râul Banjska, ca în apropiere de ora�ul Zaje�ar (Z�iceri) s� se uneasc� cu Timocul Alb, pentru a forma pe ultimii 88 km, Timocul Mare sau pur �i simplu râul Timoc.

Timocul se vars� în Dun�re în dreptul ora�ului Negotin, la 30 km sud de �igana�i (Mehedin�i), locul unde fusese proiectat podul peste Dun�re. Pe malul s�u stâng aproape de limita teritoriului locuit de români se g�se�te ora�ul Zai�ear. Râul Timoc a dat �i numele r�scoalei împotriva regelui sârb Milan Obrenovic IV, în 1883 Timo�ka buna (r�scoala din Timoc).

Climatul este de tip temperat-continental cu influen�e sub-mediteraneene, cu men�iunea c� aici domin� subtipul de climat montan, cu temperaturi medii pentru luna ianuarie de -2�C în depresiuni, �i -11�C pe culmi, iar vara temperatura medie a lunii iulie este de 7�C, pe culmi.

Vânturile care bat în aceast� regiune sunt: Co�ava (vântul rece care distruge planta�iile); Severa�ul (numit �i Vântul mare); Vântul de Sud (numit �i Viforni�� sau Viorni��) este un vânt cald, care bate mai ales toamna, dar �i

��14 UNECE, (2008), Environmental and Risk Assessement of the Timok River Basin.

Foto 5 Exploat�rile miniere de la Majdanpek (st.) �i Bor (dr.)


18�

�

prim�vara, când tope�te z�pezile. Vântul de Vest îi urmeaz� Co�avei, fiind un vânt bogat în ploi15. Precipita�iile se caracterizeaz� prin neregularit��i în reparti�ia în timp, concluzia fiind aceea c� la trei ani boga�i în ploi, revine un an secetos16.

Vegeta�ia specific� a regiunii este cea de p�dure. Domin� p�durea de foioase, totu�i p�durile de alt�dat� sunt reduse la un adev�rat maquis (cec�ri�), uneori râpele �i “câr�ile”, fiind pietroase. Datorit� caracterului sub-mediteranean se mai întâlnesc înc�, nucul crescut în stare natural�, smochinul, liliacul, p�rul s�lbatec. Muntele mai p�streaz� înc� tisa, existând �i în toponimie “tisa padina”, lâng� �tirb��, iar la poala dealului “mo�molul”. Pinul �i jneapanul nu sunt cunoscu�i. Regiunea teraselor, în afar� de gr�dini, se caracterizeaz� prin mul�imea viilor17.

Terenul fiind variat �i cuprinzând toate formele de relief, d� teritoriului o nuan�� de bogat� vegeta�ie. Regiunea dintre Morava �i Timoc este extrem de bogat�. Din zona Borului se exploateaz� aurul �i arama, fiind cea mai important� regiune minier� din fosta Yugoslavie. La Maidan Pek se exploateaz� pirita. Aurul se extrage din minele de la Glogovica �i Neresnica, iar lignitul de la Vâr�ca-Ciuca, Avramica, Bogovina �i Râtani18.

Regiunea studiat�, dup� cum s-a constatat, datorit� pozi�iei geografice prielnice, precum �i a cadrului natural favorabil, poate oferi bogate �i variate resurse de trai, atr�gând astfel, de-a lungul timpului, diferite comunit��i umane în aceste locuri.

��15 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 25. 16 *** (1971), Monografia economic� RSF Iugoslavia, Osdem, Bucure�ti, p. 10. 17 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 19. 18 M. Stanojevic, Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX, 1905, p. 264.

Harta nr. 6 (prelucrat� dup� Harta Vegeta�iei, Horvati�, 1967)


19�

�

Premisele geografice din acest areal duc la permanen�a locuirii în principal, datorit� succesiunii pe distan�e reduse a formelor majore de relief, precum �i accesibilitatea mun�ilor Carpa�i de pe teritoriul Serbiei, definit� de altitudini moderate, dar �i de numeroasele v�i �i depresiuni.

Cu un asemenea poten�ial de habitat, acest teritoriu a favorizat dup� fiecare perioad� istoric� critic�, statornicia �i redresarea demografic� a locuitorilor regiunii.

Harta nr. 7

(prelucrat� dup� Harta rutier� a Serbiei, 1: 200.000)


20�

�

III. ELEMENTE DE GEOGRAFIE ISTORIC� Serbia19 este un stat care a trecut printr-o serie de transform�ri politico-

administrative de-a lungul timpului. R�d�cinile statului sârb se întind pân� în secolul al VII-lea �i se

suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirovi�. Regatul Serbiei a fost fondat în secolul al XI-lea, Serbia medieval� formându-se în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea avându-l ca figur� central� pe Marele Jupan �tefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui �tefan I, Serbia a devenit regat, iar în anul 1346 �tefan Du�an a înfiin�at Imperiul Sârb, dezintegrat în urma înfrângerii în fa�a turcilor otomani în anul 1389.

Între anii 1459 - 1804, Serbia în pofida a trei invazii austriece �i a numeroase rebeliuni, a r�mas sub conducerea Imperiului Otoman. Via�a religioas� a fost dominat� de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri. Cei converti�i au preluat denumirea de musulmani, iar mai târziu pe cea de bosniaci, refuzând s� mai fie identifica�i drept de sârbi.

Revoltele din anii 1804-1813, respectiv 1815, au dus la înfiin�area Principatului Serbiei. Având o autonomie larg� fa�� de Imperiul Otoman, este considerat precursorul Serbiei moderne.

Între anii 1815 - 1903, Serbia a fost condus� de c�tre Dinastia Obrenovi�, cu excep�ia perioadei dintre anii 1842 - 1858, când la conducerea ��rii s-a aflat Prin�ul Aleksandar Kara or evi�. Prin Tratatul de la Berlin din 1878, se recunoa�te independen�a Serbiei �i Muntenegrului.

În anul 1918, Serbia fonda împreun� cu Muntenegru, Regatul sârbilor, croa�ilor �i slovenilor, cunoscut mai târziu sub denumirea de Regatul Iugoslav.

În 1945 Serbia se proclam� Republica Popular� Federativ� Iugoslavia, iar în 1963 Republica Socialist� Federativ� Iugoslavia condus� de Josip Broz Tito pân� la moartea acestuia în 198020.

De la c�derea celei de-a doua Iugoslavii în 1992 �i pân� în 2003, Serbia a format, împreun� cu Muntenegru, Republica Federal� Iugoslavia. Între ��19 http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia 20 A.Bârsan, (1968), Mic Atlas Geografic, ed. �tiin�ific�, Bucure�ti, p.76.


21�

�

anii 2003 - 2006, Serbia a fost parte a Uniunii Statale Serbia �i Muntenegru, dup� care la referendum Muntenegru �i-a declarat independen�a, acela�i lucru urmând s�-l fac� �i Serbia în 2006.

Republica Serbia ca enitate politic� independent� continu� s� se confrunte cu instabilitate teritorial� pân� în prezent, agravat� de proclamarea independen�ei provinciei Kosovo-Metohia, sub denumirea de Republica Kosova în februarie 2008, care de facto nu mai este controlat� de autorit��ile sârbe din 1999.

ISTORICUL SERBIEI DE R�S�RIT Perioada antic�. Teritoriul cuprins între râurile Timoc �i Morava este

o arie de veche �i continu� populare, izvoarele istorice �i descoperirile arheologice demonstrând faptul c� acest spa�iu a fost locuit permanent din vremuri str�vechi, diferite popula�ii succedându-se pân� în timpurile moderne.

Cele mai numeroase �i bine conservate urme se p�streaz� din perioada mezolitic� (unelte, ceramic� �i chiar locuin�e), cea mai veche cultur� identificat� în cadrul regiunii fiind cultura Lepenski Vir21-Schela Cladovei (în România), situl arheologic mezolitic situat la 19 km de ora�ul Donji Milanovac constând dintr-o a�ezare mare, cu aproximativ zece sate satelit. Prima dovad� a folosirii metalelor de c�tre om, se înregistreaz� între mileniu 5-6 în siturile arheologice de la Majdanpek �i Rudna Glava22.

Mai târziu se extinde �i la sud de Dun�re cultura neolitic� cunoscut� sub numele de Starcevo-Cri� precum �i cea numit� Turda�-Vinca.

Perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului, este reprezentat� cel mai bine de cultura Kostolac23, contemporan� culturii Co�ofeni din România (2500-1900 B.C.).

Epoca fierului este reprezentat� de cultura Basarabi (sec. VIII-VII), necunoscându-se apartenen�a rasial� a celor mai vechi popula�ii din zona dun�rean�, a celor care erau autohtoni. Mul�i le-au atribuit apartenen�a la

��21 John Chapman, (2000), Lepenski Vir, in Fragmentation in Archaeology, Routledge, London, p. 194-203. 22 N. Tasic, (1995), p. 157. 23 Cristian Iona Popa, (2009), Cultura Co�ofeni, Univ. Alba Iulia, p.13.


22�

�

marele grup al pelasgilor, popula�ie cu o istorie în egal� m�sur� misterioas� �i controversat�24.

În antichitate, pe teritoriul studiat, s-au succedat mai multe culturi �i civiliza�ii, acestea întinzându-se de la sfâr�itul epocii bronzului (începutul Epocii de Fier), pân� la cucerirea Balcanilor în 168-75 î.Hr. de c�tre romani.

Primii locuitori ai zonei, care populau Serbia înainte de migrarea ilirilor înspre sud-vest25 sunt Tribalii (424 î. Hr., fiind atesta�i aici înc� din sec. VII-III î. Hr.)26, un trib trac foarte r�zboinic27, cu care regele Filip al II-lea al Macedoniei, apoi fiul s�u Alexandru au purtat numeroase r�zboaie28. Începuturile istoriei politice a tribalilor sunt pu�in cunoscute, Herodot amintind de tribalii care tr�iau lâng� Istru29, ace�tia având o organizare statal� proprie. Tribalii sunt men�iona�i �i de al�i istorici antici, precum: Tucidide, Apian, Arian �i Trogus Pompeius. Strabon �i Diodor îi consider� pe tribali de neam tracic, pe când �tefan din Bizan� crede c� sunt de neam iliric.

În secolul al III-lea, este cunoscut� p�trunderea unui trib celtic, Scordiscii mici, care st�pânesc temporar aceast� regiune.

În secolul II (168 î. Hr.), regiunea este cucerit� de romani �i i se d� denumirea de Moesia (împ�r�it� în anul 86 în Moesia Inferior �i Superior), dup� numele tribului traco-dac, care popula zona înainte de cucerirea roman� (75-29BC), popula�ia tracic� de aici fiind romanizat� înaintea celei de la nord de Dun�re. Moesia Superior a servit ca baz� de plecare în r�zboaiele împotriva dacilor în timpul împ�ra�ilor Domi�ian �i Traian, iar dup� retragerea aurelian� din 285, împ�ratul Diocle�ian împarte teritoriul în 4 provincii: Dacia Ripensis lâng� Dun�re, Dacia Mediteranea cu centrul la Ni�, Moesia Prima în nord-vest �i Dardania în sud. Despre locuitorii

��24 Gheorge Zbuchea, Cezar Dobre, (2005), Românii timoceni, vol. I, Editura Cd Promotions, Bucure�ti, p. 8. 25 Wilkes, J. J. The Illyrians, (1992), p. 85, "...the area [South Serbia] was originally populated with Thracians...". 26 ***, (1996), Dic�ionar de istorie veche a României, Bucure�ti, pagina 584. 27 Th. N. Trâpcea, op.cit., p. 29 28 K. Jiricek, J. Radonic, Istorija Srba, preveo i preradio, p. 18-20: Tribalii locuiau pe ambele maluri ale Moravei pân� la Isker. Erau r�zboinici renumi�i. Marele lor rege Sirmos a fost învins de Alexandru cel Mare. Mai târziu au luptat în Persia al�turi de regele macedonean. 29 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op.cit., p. 9.


23�

�

Moesiei, cronicarul grec Niceta Choniates afirma c� “înainte se numeau Moesi, iar acum se numesc Vlahi”30.

Epoca roman� este cunoscut� ca o epoc� de intens� colonizare, s-a asigurat pace, prosperitate31 dar �i un spor de popula�ie pozitiv. Dintre cei 80 de împ�ra�i romani, 40 au fost de origine traco-iliro-dac�, împ�ratul Caius Galerius Valerius Maximus n�scându-se într-o familie din Timoc dintr-o dac� refugiat� de la nord de Dun�re32.

Teritoriul dintre râurile Timoc �i Morava, din anul 285 �i pân� în sec.VII, a apar�inut provinciei romane Moesia Superior, partea de vest pân� la Maidanpek, �i Daciei Ripensis, partea de la est de Maidanpek33. Limesul roman a fost men�inut la Dun�re pân� la mortea lui Valens, în 378 d. Hr.

Între sec. IV-VI, este atestat� în aceast� regiune, o intens� via�� cre�tin�, prin existen�a a numeroase scaune episcopale la: Horeum Margi (Ciupria), Margum (Dobrovi�a), Viminacium (Costola�), Aquae (Negotin)34.

În secolele V si VI, actuala regiune este atacat� frecvent de c�tre huni, gepizi, ostrogo�i. Dup� plecarea ostrogo�ilor, imperiul bizantin î�i restabile�te grani�a la Dun�re, în aceast� perioad� numeroase cet��i fiind ref�cute35. Epoca lui Justinian (527-565), se caracterizeaz� printr-o oper� constructiv�36.

La începutul sec. VII domina�ia romano-bizantin� cedeaz� sub presiunea slavilor, avarilor �i apoi bulgarilor37.

Sârbii apar abia în aceast� perioad�, ei a�ezându-se în apusul actualei regiuni, ajungând s� se întind� peste toat� zona dintre Timoc �i Morava dup� mai bine de o mie de ani (1833). Triburile slave ale sârbilor �i bosniacilor s-au a�ezat ini�ial între râurile Drina �i Morava, primii migrând ulterior la vest de râul Drina, pe când sârbii ocup� regiunea de la sud de localitatea Kragueva�, în regiunile cunoscute în prezent sub numele de

��30 Nichita Choniates I, 4, p. 482, în: Izvoarele istoriei României, (1975), III, Bucure�ti, p. 254 -255. 31 K. Jiricek – J. Radonic, Istorija Srba, preveo i preradio, I, p. 30. 32 Iosif Constantin Dr�gan le în�ir� numele în “Istoria românilor”, (1993), Bucure�ti, p. 46. 33 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, (2005), Românii din Serbia, Geopolitica, Nr. 1(5), anul IV, pag. 80. 34 Pr. Dr. M. P�curariu, (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, E.I.B.M.B.O.R., Bucure�ti, p. 116. 35 D. Dragasevic, Arheologijsko-geografiska istrazivanja, pag. 19-41, cf. G. Popa-Lisseanu, Românii în isvoarele istoriei medievale, p. 21-25. 36 G. Popa Lisseanu, Românii în isvoarele istoriei medievale, p. 101-102; cf. N.Vulic, Nekoliko pitanja iz anti�ke prošlosti, p. 53-63. 37 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 36.


24�

�

Ra�ka, Kosovo, Sandjak �i Muntenegru, întemeind mai multe cnezate �i despotate38.

Astfel, la sudul Dun�rii procesul de formare a poporului �i limbii române prin durata mult mai mare a st�pânirii romane s-a putut desf��ura chiar mai temeinic decât în Dacia (al c�rei nume va fi chiar împrumutat pentru parte din Moesia). Mul�i lingvi�ti (printre care Sextil Pu�cariu, E. Gamillscheg), c�rora li se adaug� �i istoricul Silviu Dragomir, sus�in c� Timocul, Banatul �i Oltenia sunt leag�nul form�rii limbii române39. Sârbii au slavizat mult mai târziu �i numai par�ial, r�m��i�ele coloniilor romane �i popula�ia trac� romanizat�.

În timpul migra�iilor �i atacurilor avaro-slave de dup� sec. VII popula�ia sud-dun�rean� romanizat� a fost parte slavizat�, parte s-a retras în mun�ii din Peninsula Balcanic�, dând popula�ia aromân�, parte s-a retras înspre apus între coasta dalmat�, Drava �i Morava dând pe acei maurovlahi (morlaci sau vlahii negri)40, iar o parte a r�mas în mun�ii Timocului, numeroase izvoare amintind de vlahii timoceni. La 818 “ducis Timocianorum”41 trimit soli la franci spre a solicita ajutor împotriva bulgarilor. Stoian Markovici în “Les problemes serbes” se refer� la Constantin Porfirogenitul care men�iona c� pe Morava, Mlava, Pecus nu erau sârbi, ci o alt� “popula�ie de o alt� forma�ie etnic�”42.

�inutul ajunge de pe la anul 1000 iar în stapânire bizantin� vreme de dou� secole. Dup� cum relateaz� clericul Ansbertus43, participan�ii la cruciada a treia au fost ataca�i de vlahii dintre Timoc �i Morava. Niketas Choniates �i Kekaumenos amintesc de o tradi�ie a rezisten�ei valahe în fa�a bizantinilor.

În secolele X si XI, românii din r�s�ritul Serbiei au avut cnezatul lor propriu, ce se întindea pe ambele p�r�i ale Dun�rii, iar în secolul XII au contribuit la crearea unui �arat împreun� cu bulgarii, care s-a men�inut independent aproape un veac.

În 1292, Milutin, succesorul lui Stevan Nemanja, trece pentru prima oar� râul Morava, îi învinge pe D�rman �i Cudelin, evenimentul fiind foarte

��38 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.80. 39 Gheorghe Zbuchea, (2002), Românii timoceni, Editura Mirton, Timi�oara, pag. 26. 40 ***, (1996), Dic�ionar de istorie veche a României, Bucure�ti, p. 384. 41 Annales Regni Francorum, apud Aurel Decei, p. 63-64. 42 Sandu Cristea Timoc, (1995), M�rturii de la românii uita�i, Editura Astra Român�, p. 116 43 Ansbertus, Ystoria de expeditione Frederici.....în Fontes Rerum Austriacarum, I Abteilungen: Scriptores, I Band, p. 15; cf. L.Ranke, Die Serbische Revolution, p. 250.


25�

�

important pentru teritoriul cuprins între râul Morava �i mun�ii Miroci, aceasta fiind prima dat� când sârbii cuceresc aceast� regiune, procesul sârbiz�rii începând de acum încolo44. Puterea românilor din zon� înc� va mai persista, din moment ce în secolul XIII cnejii sârbi scot o lege prin care interziceau cununiile cu româncele, ca s� nu-�i piard� neamul.

Pe la 1365-1366, regatul Ungariei cucere�te întreg malul sudic al Dun�rii, de la Belgrad la Vidin, inclusiv �aratul de Vidin, stat ce a ap�rut dup� destr�marea imperiului As�ne�tilor la jum�tatea sec. al XIII-lea, care cuprindea partea de nord vest a acestuia, inclusiv partea estic� a regiunii studiate. Întreaga regiune se va afla pentru mai bine de dou� decenii sub influen�a �i suzeranitatea maghiar�. �aratul de Vidin va fi transformat de c�tre turci, dup� b�t�lia de la Nicopole din 1397, în sangeacul, apoi pa�alâcul de Vidin.

Perioada otoman�. În 1389 are loc b�t�lia capital� de la Kosovo-Pole (Câmpia Mierlei). Cre�tinii care formaser� o alian�� împotriva otomanilor au fost învin�i, turcii punând st�pânire pe regiune. La 1453 cade �i Constantinopolul, astfel, Imperiul Bizantin iese definitiv din istorie.

Pe la jum�tatea secolului al XV-lea, otomanii cuceresc întreaga peninsul� Balcanic�, inclusiv teritoriile dun�rene, mai pu�in Belgradul, care se afla sub st�pânire maghiar�, fiind ocupat de turci abia în 1521. Turcii n-au modificat limitele provinciilor, ci le-au l�sat a�a cum le-au g�sit, la început zicându-le sangeacuri, apoi pa�alâcuri. Popula�ia româneasc� dintre Timoc �i Morava avea s� fie pentru câteva sute de ani sub st�pânire otoman�, ace�tia creând pe Dun�re, între Begrad �i Vidin câteva sangeauri ce î�i aveau ca puncte centrale puternicele cet��i dun�rene: Belgrad, Smederevo, Branicevo, Golub��, Cladova �i Vidin.

Cât timp regiunea studiat� a fost sub st�pânire otoman� nu se cunosc prea multe date despre românii de aici, ce se �tie, este c� în regiune au existat mai multe sedii episcopale ce ascultau fie de Patriarhia de la Constantinopol, fie de cea de pe Peci, dup� reînfiin�area acesteia în secolul al XVII-lea45.

Din aceast� perioad� se cunosc dou� institu�ii: a martolosilor �i cea a cnezatului46. Prima era format� din b��tina�i, cu scopul de a face paza �inutului. Ei erau cre�tini �i luptau împotriva haiducilor, locul lor fiind pe drumuri �i la trec�tori. Organiza�ia martolosilor era numai în �inutul �ârna

��44 St. Stanojevic, Istorija sprskog naroda, p. 127. 45 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.81. 46 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 59-61.


26�

�

Reca. În Craina, Cliuci (Cheia) �i Stari Vlah, institu�ia cnezatului era diferit� de cea din peninsula Balcanic�. Aceste �inuturi se bucurau de o mare autonomie, cnezii având drepturi dup� “legea valah�” (jus valahichum, vlaski zakon), �i anume: cnezi proprii �i doar plata unui tribut anual, f�r� a se interveni în administra�ie. De aceea, nici unui turc, fie spahiu sau c�l�tor, nu îi era permis s� stea prea mult în �inutul respectiv �i le era interzis s� intre c�lare �i cu caii potcovi�i în satele din zon�.

Astfel, pa�a din Vidin, înainte s� ia vreo m�sur� cu repercusiuni asupra �inutului, trebuia s� îi consulte în prealabil pe cnezii de la Cladova �i Negotin. Func�ia de cneaz era ereditar�, se mo�tenea din tat�-n fiu, aceast drept fiind confirmat printr-un berat de sultan, pân� în secolele XVIII-XIX47. Balada lui P�tru din Cobilia spune c� satele aveau fiecare, cnezi care fac ,,s�bor de s�teni �i adun� birul”.

Aceast� func�ie de cneaz se mai p�streaz� �i în prezent în con�tiin�a locuitorilor din zon�, termenul local folosit de românii de aici, pentru primarul satului fiind acela de “chinezul satului” (termen derivat din cuvântul cneaz).

O alt� institu�ie era cea a voinicilor48, care se bucurau de imunitate fiscal� �i juridic�, satele lor fiind scutite de conac.

Dreptul românesc în �inutul dintre Timoc �i Morava era foarte puternic, acest fapt reie�ind dintr-un codice de legi, kanun-name din vremea lui Soliman Magnificul (1521), acordat vlahilor în schimbul serviciilor cu caracter militar, redat integral de Th.N.Trâpcea: “Vlahii din Branicevo �i Vidin s� nu pl�teasc� nici haraciu, nici ispenge; s� fie scuti�i �i liberi de orice dare, nici o dare de munc� s� nu dea. Gloabe �i pedepse s� pl�teasc�. Din gloabe �i pedepse pe care le dau, cnezii s� ia zeciuial�. Aminti�ii vlahi din cinci case s� dea un l�ncier. Ace�tia s� fac� de straj� în locurile deschise. Dac� se ive�te du�manul, to�i vlahii voinici ca c�l�re�i vor înso�i pe musulmani. De la fiecare cas� s� se dea anual sangeacului câte 85 de akce” 49. Totu�i, în aceast� perioad� de ocupa�ie turceasc� au avut loc numeroase revolte �i lupte duse de domnitorii români de la nord de Dun�re, ajuta�i de cnezii �i haiducii locali împotriva st�pânirii turce�ti.

��47 Vuk St. Karadjic, Danilo Aleksijevic I knezovi Karapandjici, p. 284-288; cf. D.Djurdjiev, Nešto o vaških starješinama pod turskom upravom, p. 53-54; cf. Chopin-Ubicini, Provinces danubiennes, p. 272; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 60.. 48 S.S.Bobcev, Coup d’oeil sur regime juridique des Balkans sous le regime ottoman, p. 188; St. Novakovic, Stara srpska vojska, p.33. 49 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 60.


27�

�

Iancu de Hunedoara va �ine piept otomanilor în sudul Dun�rii. În campania din 1443 i se al�tur� un uria� num�r de voluntari din zona Morava, când la 3 noiembrie va cuceri Ni�ul. Tot atunci Skanderbeg va întoarce armele împotriva turcilor în Albania în în�elegere cu Iancu de Hunedoara.

În 1444 Ioan Corvin cucere�te cetatea Cladova, ora�ul Vidin, apoi Razgradul, �umenul, Novi Pazarul ajungând pân� la Varna. Via�a bisericeasc� era sub ascultarea episcopului de Râmnic. Turcii acord� privilegii românilor, Craina fiind sub cârmuirea ereditar� a familiei Carapancea. Vestit a fost �i Stoian Buliba�a beg la Cladova care avea o so�ie Fira �i care s-a opus turcilor. În 1425, printr-o coordonare a armatelor muntene, b�n��ene �i transilv�nene, trupele b�n��ene au cucerit cetatea Vidin dup� o lupt� îndârjit�.

Un eveniment important în timpul ocupa�iei turce�ti îl constituie ,,r�scoala chinejilor” (cnezilor) de la Dii (numele românesc al Vidinului care în antichitate a fost Bononia). La 22 iunie 1560, în fa�a palatului pa�ei Muzafer din Vidin, 500-600 cneji români din sangeacul Vidin care se întindea pân� spre Ni� �i dincolo de Morava protesteaz� atunci când se încearc� s� li se impun� darea ,,filurgiei”. Este o dovad� c� atunci erau peste 500 de sate valahe în zon�50. Provincia era autonom� pentru c� �inutul era o mo�ie a fostei sultane Validè de la Aja Sofia din Constantinopol, cu scopul de a asigura fonduri pentru între�inerea bibliotecii �i palatului imperial al sultanei.

Vlad �epe� va ucide în aceea�i zon� 29.000 turci, iar în 1595 deta�amente ale banului Craiovei au ars împrejurimile Vidinului �i Vâr�e�ul înaintând pân� c�tre râul Sava.

Mihai Viteazul spunea c� a alungat turcii din 2.000 de sate dintre �ara Româneasc� �i Grecia, primind la nord de Dun�re 16.000 refugia�i51. El a fost sprijinit �i de haiducii din Balcani. La 1596 românii atac� �i în Dobrogea iar Baba Novac, român sud-dun�rean �i el, a eliberat regiunea Vidinului �i a nimicit garnizoanele Cladovei, Plevnei �i Nicopolului.

În 1598 Mihai Viteazul a determinat Poarta s�-l recunoasc� domn al Munteniei prin victoriile de r�sunet care au dus la cucerirea cet��ilor Nicopol, Vidin, Cladova52.

��50 Sandu Cristea Timoc, 1944 (editia 2003), Istoria românilor timoceni din Serbia �i Bulgaria, Editura Ziarului N�dejdea, Vâr�e�, pag. 2. 51 ***, Poporul român �i … , pagina 161. 52 ***, (1992), Istoria României în date, Chi�in�u, pagina 124.


28�

�

Constantin Brâncoveanu va ap�ra �i reconstrui �i el cetatea Fetislam din Cladova la 1689. În ,,M�rturii române�ti peste hotare”, Virgil Cândea indic� un num�r impresionant de documente care atest� ctitoriile românilor în zona Timoc �i prezen�a româneasc� la sud de Dun�re.

M�n�stiri �i biserici ctitorite de domnitori români Leg�turile dintre popula�ia

românesc� de pe cele dou� maluri ale Dun�rii au continuat chiar �i în condi�ii vitrege, domnitorii români de la nordul Dun�rii venind de numeroase ori în ajutorul românilor din �inutul cuprins între Timoc �i Morava, ace�tia reu�ind s� construiasc� chiar l�ca�e de cult aici.

Radu I Basarab (1377-1384) a fost �i el protector al �aratului de la Vidin, acest lucru fiind consemnat de inscrip�ia voievodului Radu în biserica domneasc� de la Curtea de Arge� “domn singur st�pânitor al UngroVlahiei, al Vidinului �i al Oblastiei”. Mircea cel B�trân s-a impus �i el în Balcani în numeroase rânduri.

Primele m�n�stiri din zon� dateaz� din sec. XIII �i c�r�ile istorice sârbe�ti spun c� sunt f�cute de Radul I Voivoda Vla�ci-domnitorul Radu cel Mare (1496-1508).

Una dintre cele mai frumoase �i cunoscute biserici ctitorite de Radu cel Mare este biserica L�pu�nea din localitatea cu acela�i nume (Boliev��), de la poalele muntelui Râtani în ruinele bisericii g�sindu-se înscrip�ii ce indicau faptul c� aceasta a fost zidit� în anul 1501 de c�tre Ioan Radul Voievod (Radu cel Mare). Printre vizitatori a fost �i F. Kanitz53, Gheorghe Bal�54, arhitectul sârb Ður e Boškovic etc.

Tot lui Radu cel Mare i se mai atribuie zidirea m�n�stirilor din Patru�a �i Lucova, precum �i renovarea bisericii M�n�stiri�a din �inutul Cheia(Kliu�). În lucrarea “Spomenica Timo�ke eparhije” (1834-1934), ��53 F. Kanitz, (1985), Srbija. Zemlja I stanovništo, II, Beograd, p. 400-401. 54 G. Bal�, (1911), O biseric� a lui Radul cel Mare în Serbia la Lopu�nia, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, anul IV, Bucure�ti, p. 194-199, fig. 14 (inscrip�ia de ctitor)

Foto 6 Ruinele bisericii L�pu�nea


29�

�

despre M�n�stiri�a este legat “numele lui Radu-bei, cel care este cunoscut drept ctitor al bisericii de la L�pu�nea”, deci conform acesteia “probabil c� Radul-bei a renovat �i pictat m�n�stirea M�n�stiri�a”, deoarece “pe u�i pân� nu demult se putea citi...: Radulbei”55. În povestirile localnicilor mai în vârst� m�n�stirea a fost zidit� de Nicodie Sârbul, fiind reparat� �i din nou pictat� de un oarecare voevod valah Radul56.

Sfântul Nicodim de la Tismana era se pare fiul unui cnez român din Serbia �i a unei domni�e înrudite cu familia cneazului sârb Laz�r (1371 - 1389) �i �i-a început via�a monahal� la m�n�stirea Hilandar de la Muntele Athos, dup� care s-a stabilit la �aina, lâng� Cladova, întemeind aici m�n�stirea cu hramul Sfânta Treime. I se mai atribuie �i întemeierea m�n�stirii M�n�stiri�a, aflate în apropiere. Sfântul Nicodim a întemeiat �i condus m�n�stiri aflate pe ambele maluri ale Dun�rii, fiind protejat �i sprijinit în opera sa de construire de m�n�stiri �i de înt�rire a monahismului de c�tre familia Basarabilor �i de c�tre cneazul sârb Laz�r, care au d�ruit ctitoriilor sale mai multe sate �i alte importante dona�ii.

Ajutor bisericilor din sudul Dun�rii vor da �i Matei Basarab, Grigore I Ghica, �tefan Cantacuzino. În secolele X–XIV a existat �i o episcopie a “vlahilor”, supus� canonic arhiepiscopiei de Ohrida, care în secolul al XIII-lea î�i avea sediul la Vreanoti, localitate identificat� cu Vranje, în sudul Serbiei. Astfel, Nicolae Iorga consemna c� “pe la 1200 �tefan Nemania d� Hilandarului 170 de familii de vlahi, cu juzii lor. Sub �tefan Uro� I se adaug� alte 30 de familii la Drin. Dona�ii se mai fac, cu sutele de familii de �tefan Nemania pentru m�n�stirea Jicea, de �tefan Uro� II pentru o alt� m�n�stire �i pentru Graciani�a, de Du�an pentru o m�n�stire lâng� Prizern. Vlahii sunt pe atunci �i lâng� Marea Adriatic�, �i în Zeta �i pe la Pri�tina”.

Pentru m�n�stirea Corogla� din satul Milo�evo (Corogla�, în timpul turcilor Ocrugla�, actualmente Milo�evo), Negotin, sec. XIV, F. Kanitz relateaz� numeroase legende pe care le-a auzit “printre popula�ia vlah�”, iar ��55 M. Ð. Milicevic, Kneževina Srbija, II, p.113; cf. S. Gacovic, (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spa�iul zonei Timocului, Bor, p. 13. 56 I. P�elar, pisar �umruka Beogradskog, Okružie Ktainsko, Glasnik Društva srbske slovenosti, IX (1857), 216, br.19; cf. S. Gacovic, (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spa�iul zonei Timocului, Bor, p. 14.

Foto 7 Biserica din Lozni�a


30�

�

conform uneia din acestea, biserica “a zburat acolo din p�mântul p�c�tos valah”57. M. St. Rizinic o compar� cu bisericile din Mesembria58. M�n�stirea Corogla� mai este amintit� �i în articolele �i publica�iile lui J. Stojkovic59, Dušanka Bojanic Luka�60, M. Paunovic61 �i Ð. Boškovic62.

Despre m�n�stirea Vratna din satul românesc Vratna de lâng� Negotin, nu se cunoa�te momentul construirii �i nici ctitorul ei, dar se �tie cu siguran�� c� “a doua jum�tate a fost ridicat� în anul 1415 de Šarban vojvoda od Sturza din Bucure�ti”. Inscrip�ia a fost trascris� în anul 1856 într-un Slujbenic la pagina 163 de stare�ul de atunci Ghenadie (Živko �ur�i�) din Grgureva� în Srem63.

Despre M�n�stirea Vrelo, tradi�ia spune c� a fost întemeiat� de “voievodul valah Radul, dar Radul I din secolul XIV, �i nu Radul I din secolul XVI”64.

În Spomenica Timo�ke eparhije, apar amintite pe lâng� multe obiective vechi �i biserica Lozni�a (Crivi Vir, Boliev��, sec. XIV), cu hramul Sfantul Arhanghel Mihail precum �i m�n�stirea Crepiceva� (Crepicevac) din satul Iablani�a la nord vest de Bolieva�, sec. XIV, cu hramul În�l�arii Maicii Domnului, despre care se arat� c� au fost construite de acela�i Radul-bei, care a construit �i celelate biserici din împrejurimi65.

Pe lâng� aceste biserici �i m�n�stiri, în defterele turce�ti de recens�mânt din secolele XV-XVI mai apar �i: m�n�stirea Lucovo �i m�n�stirea din satul Oblak, din

��57 F. Kanitz, op. cit., p. 469. 58 M. St. Rizinic, (1888), Razvalinama manastira koroglaškom, Starinar, V, 3, p.103. 59 Sr. J. Stojkovic, (1893), Na lepom srbskom Dunavu, Beograd, p. 251; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14 60 D. Bojanic Luka�, (1968-969), Negotinska Krajina u vreme turske vladavine, GEM 31-32, p. 104; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14. 61 M. Paunovic, (1970), Ðerdap I Krajina, Zagreb, p. 104; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14. 62 Ð. Boškovic, (1950), Srednjovekovni spomenici severoisto�ne Srbije, Starinar, I, p. 196-197; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 15. 63 Spomenica Timo�ke eparhije, p. 33-34. 64 S. Veljkovic, Boljevac, I, p. 41; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 18. 65 Spomenica Timo�ke eparhije, p. 33-34; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 21-25.

Foto 8 M�n�stirea din Crepicevac


31�

�

nahia �ârna Reca, m�n�stirea Sveti Petr în nahia Vidin, �i Sveti Arhanghelo, în nahia Svrlig66.

În urma cercet�rilor arheologice, pe malul drept al Dun�rii apar câteva hramuri importante medievale cre�tine, p�strate în funda�iile lor, ce pot avea leg�tur� atât cu popula�ia slav� cât �i cu cea român� din regiune. Amintim resturile unui hram din localitatea Manastir din secolul al XIV-lea, apoi din localitatea Bolietin (Smorna) din secolele XII-XIII, din localitatea Rbni�a din secolele XII-XIII, din localitatea Pe�ca Bara din secolul al XIV-lea �i din localitatea Hajducica vodeni�a, secolul al XIV-lea67.

Perioada austriac�. La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar �i teritorii la sud de Dun�re (Semedria, Columbac �i Negotin). Aceste teritorii din sudul Dun�rii �i temporar Banatul, le vor pierde în confrunt�rile cu Poarta, un rol mare avându-l r�scoala românilor b�n��eni din anii 1736-1739. Abuzurile administra�iei habsburgice, coloniz�rile masive cu str�ini, au dus la o în�sprire a situa�iei popula�iilor cre�tine din Balcani. Astfel, sârbii din �inuturile Ra�ka, Kosovo, Muntenegru, Sandjak, Macedonia, Her�egovina �i Bosnia migreaz� în mai multe valuri în noile teritorii austriece: Voivodina, Slavonia �i Croa�ia Oriental�, într-o prim� faz�, apoi în Banat (unde austriecii le acord� anumite drepturi numite “privilegii ilirice”)68. Acest� masiv� deplasare de popula�ie sârbeasc�, a condus la deplasarea centrului politic, bisericesc �i cultural na�ional sârbesc din regiunile istorice Ra�ka �i Kosovo, spre regiunea dun�rean� cu centrul la Belgrad, care între 1718-1739 este capitala provinciei austriece Serbia �i din 1815 capitala principatului sârb vasal Imperiului Otoman. Prietenul sârbilor, G. Gravier recunoa�te �i el c� pân� �i sârbii din Belgrad sunt în imensa lor majoritate nou-veni�i din �inuturile din sud-vest.

Popula�ia român� de aici, se al�tur� otomanilor, a c�ror st�pânire o socoteau mult mai blând�. O important� victorie a românilor r�scula�i asupra austriecilor a fost cea de la Vâr�e� din 14 februarie 1739, represaliile imperialilor fiind groaznice69.

La începutul secolului al XIX-lea, în regiunile dun�rene dintre râurile Drina �i Timoc au loc dou� revolte ale popula�iei cre�tine sprijinite de c�tre Austria �i Rusia la care au participat �i volulntari români din �ara Româneasc� �i voluntari sârbi �i români din Imperiul Habsburgic.

��66 B. Kneževic, Manastiri u isto�noj Srbiji, p. 293-320; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 45. 67 S. Gacovic, op. cit., p. 46. 68 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.82. 69 ***, Istoria militar� …, vol. III, pagina 465.


32�

�

Prima revolt�, între 1804-1812, condus� de Gheorghe Petrovici Karagheorghe, a fost în�bu�it� de turci. Insurec�ia sârb� s-a bucurat �i de sprijin românesc. “Comitetul Serbiei” condus de Karagheorghe îl avea în componen�� i pe voievodul românilor timoceni Mi�u Karapancea de la Negotin. Unii români se al�tur� mi�c�rii de eliberare de sub turci dar se opun schimb�rii unui st�pân cu altul. Haiduc-Vâlcu lupt� împotriva turcilor cu pre�ul vie�ii la Negotin �i Prahovo având oaste �i tunuri. Acesta spunea adeseori: “Capu-oi da, Craina n-oi da”70 �i î�i ia titlul de “Voievod al Crainei”71. Dup� pacea din 1812 rezist� în cetatea Negotin. Al�i haiduci ai vremii erau Stevan Mokraina�, Veliko Petrovici, P�tru Cobilianu, Petar Dobrâniak, Stoian Abras din Bucopcea, Gicu Hraborg �i Milenko Stoikovici despre care românii din regiune spun c� erau de ai lor.

A doua revolt�, între 1815-1817, sub conducerea lui Milo� Obrenovici va conduce la ob�inerea autonomiei în cadrul Imperiului Otoman, a teritoriului cuprins între râurile Drina, Morava de sud, Timoc �i Dun�re, cu capitala la Belgrad. Aceste revolte ale sârbilor, au primit un important sprijin din partea românilor dintre Timoc �i Morava, f�r� de care ajutoarele venite din partea Rusiei nu ar mai fi ajuns la sârbi, datorit� faptului c� românii ocupau la acea dat� toat� linia Dun�rii. Chiar Tudor Vladimirescu a luptat în fruntea a 7.000 voluntari la sud de Dun�re, participând �i la importanta b�t�lie de la Cladova72.

Perioada sârbeasc�. În �inutul dintre mun�ii Miroci �i râul Timoc (Craina), sârbii î�i extind grani�a abia în 10 iunie 1833, la aproape 20 de ani de când statul sârb modern a fost creat cu ajutor rusesc �i austriac, pentru a servi interesele celor dou� imperii la sud de Dun�re. Milo� Obrenovici ob�ine de la turci, dup� lungi tratative (13 ani), alipirea Crainei la pa�alâcul Belgradului.

Bun diplomat, cu un deosebit sim� al realit��ii, Obrenovici nu �i-a întemeiat preten�iile pe considera�ii de ordin geografic (frontiera natural� a statului sârb o constituiau mai degrab� mun�ii Miroci, decât râul Timoc), nici de drept istoric (deoarece teritoriul de la est de mun�ii Miroci nu a apar�inut niciodat� statului medieval sârb), nici de ordin rasial (majoritatea popula�iei de la est de mun�ii Miroci era format� la acea dat� din popula�ie româneasc�, apoi bulg�reasc� �i în num�r neînsemnat cea sârbeasc�). El a revendicat acest teritoriu pe alte considerente, politice: “Aduce�i aminte ��70 G. Zanetov, B�lgarskoto naselenie v� srednite vekove, p. 46: “Glavata si davam, Negotina ne davam�”(Capul îl dau, Negotinul nu-l dau); cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 107. 71 V. Karadjic, Zitje Ajduka Veljka, p. 231; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 106. 72 N. Ciachir, (1968), România în sud-estul Europei, Bucure�ti, pagina 10.


33�

�

(ambasadorului rus), spunea Milo� deputa�ilor lui, c� în ceea ce prive�te Craina73 s� �tie bine, noi nu o vom ceda pentru nimic în lume, chiar dac� va trebui s� ne batem cu turcii. Pentru leg�turile noastre cu Rusia, ea ne este necesar� ca pâinea vie�ii”74.

Gaston Gavrier spune c� întreba�i fiind ru�ii cum de au cedat aceste teritorii Serbiei, ar fi r�spuns „c� ei (sârbii) revendic� atât, cât influen�a Rusiei poate s� le ofere”75. Autorul francez continu� spunând: „Dac� exist� o chestiune asupra c�reia el (Milo�) nu va sta la discu�ie vreodat�, aceasta este a Krainei (Margina de N-V). În ciuda obstacolelor naturale �i a greut��ilor de ordin politic, ce se opun la alipirea acestei provincii, care era apanagiul mamei sultanului, Milo� vrea cu orice pre�, s� ocupe regiunea pentru c� prin trânsa în adev�r se face leg�tura u�oar� cu ��rile dun�rene �i prin urmare cu Rusia”76.

Situa�ia popula�iei din regiunea cuprins� între Timoc �i Morava, dup� anexarea la Serbia. În urma în�elegerii de cedare a acestui �inut sârbilor, ace�tia încep s� nu mai respecte vechile privilegii date de c�tre turci, românilor de aici. Sârbii încep s� se instaleze în zon� �i încep un program agresiv de asimilare �i dezna�ionalizare a acestora.

Biserica ortodox� sârb� va avantaja din ce în ce mai mult popula�ia sârb�, preo�ii români sunt înlocui�i cu cei sârbi, accelerându-se astfel procesul de asimilare al românilor, dat fiind faptul c� pân� în 1913, popula�ia româneasc� era singura minoritate important� din cadrul Serbiei. Clerul român se va retrage dincolo de grani��, pe malul drept al râului Timoc (Bulgaria de ast�zi), înfiin�ând aici m�n�stirile Dosul Mare, Coilova, Cosova, Deleina �i Zlocutea, precum �i bisericile de la Albotina, Tar-Petrova, Dobridol �i Ursoaia, care vor intra mai târziu în posesia bulgarilor �i macedonenilor77.

Sârbii încep s� reduc� �i drepturile judec�tore�ti ale românilor din zon�, dar �i pe cele legate de rit. Se ajunge pân� la a li se interzice dreptul de a-�i “spune români”, trebuind s� spun� c� sunt “vla�i”78. Pentru a-i face pe

��73 El în�elege prin Craina, pe cele trei districte: Cheea (Kliuc), Craina, �ârna Reca. 74 Gaston Gravier, Les Frontieres historiques de la Serbie, p. 65; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 111. 75 Gaston Gavrier, Les frontieres historiques, p.81. 76 Nicolae Constantinescu, (2000), Chestiunea timocean�, Litera Interna�ional, Bucure�ti, p.75. 77 Ion di la Vidin, Românii din Tribalia, în Na�iunea nr. 5/1990, pagina 7. 78 Dorin Lozovanu, (2008), Popula�ia româneasc� din Peninsula Balcanic�, Studiu uman geografic, rezumat teza de doctorat, Ia�i, p. 105.


34�

�

români s� cread� c� sunt sârbi, biserica, �coala �i autorit��ile sârbizeaz� numele de botez, cât �i cele de familie. Nu insist acum asupra acestor aspecte, pentru c� vor fi prezentate detaliat în capitolul referitor la topominie. De asemenea, au fost interzise slujbele religioase în limba român�, fiind premise numai slujbele în limba sârb�. Pu�inele �coli române�ti au fost desfiin�ate, românii fiind exclu�i �i din administra�ia regiunii pe care o locuiau, fiind adu�i func�ionari, jandarmi �i preo�i sârbi. Se începe �i o reducere sistematic� a num�rului acestora în statistici79.

Dup� Unirea de la 1959, primul ministru de atunci, Mihail Kog�lniceanu intervine în favoarea românilor din Serbia, dar i se opune clasa boierilor români �i greco-fanario�i, împreun� cu biserica ortodox� greac�.

D.Rizoff scrie într-o lucrare publicat� la Berlin în 1917, c� “bazinul Timocului cedat de Turcia Serbiei în 1833 n-a intrat niciodat� în hotarele istorice ori politice ori religioase ale Serbiei” de pân� atunci.

I.F. Dobrescu afirm� c� “nu avem nici o dovad� de-a lungul a o mie de ani de istorie c� regiunea timocean� ar fi fost la origine sârbeasc� �i c� ulterior, la o dat� ne�tiut� ea s-a transformat într-una româneasc�, a�a cum se prezenta ea la sfâr�itul secolului al XIX-lea, când de la est de râul Morava �i pân� la grani�a cu Bulgaria nu se vorbea decât române�te” 80.

Dup� cum s-a putut constata, din lipsa unor izvoare istorice solide referitoare la arealul studiat, originea �i istoria exact� a popula�iei spa�iul moravo-timocean este greu de studiat. Vitalitatea deosebit� a românilor din regiune, ace�tia rezistând valurilor migratoare, presiunilor exercitate secole de-a rândul de unele puteri vecine: Imperiul As�ne�tilor, Imperiul Otoman, Imperiul austro-ungar �i pân� în prezent statul sârb, a f�cut ca în ciuda pozi�iei lor la interferen�a unor interese din partea marilor puteri europene ei s�-�i p�streze unitatea de limb� �i obiceiuri, poate �i datorit� faptului c� popula�ia autohton� de nenum�rate ori a fost nevoit� s� se retrag� spre ariile muntoase sau deluroase mai greu accesibile.

Denumiri date în timp, arealului moravo-timocean. De-a lungul

timpului, func�ie de perioada istoric�, de st�pânirile care s-au succedat în acest �inut, precum �i de c�l�torii care l-au vizitat, informa�i sau mai pu�in informa�i, teritoriului cuprins între râurile Morava, Dun�re, Timoc �i muntele Râtani, i s-a dat mai multe denumiri.

��79 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.83. 80 Ibidem, p. 86.


35�

�

Înainte de cucerirea roman�, întreaga regiune este cunocut� sub numele de Tribalia. În timpul romanilor i se d� denumirea de Moesia (fiind împ�r�it� în anul 86 în Moesia Inferior �i Moesia Superior). Din anul 285 �i pân� în sec.VII, teritoriul apar�ine provinciei romane Moesia Superior, partea de vest pân� la Maidanpek, �i Daciei Ripensis, partea de la est de Maidanpek81.

La începutul secolului XVI apare în documente denumirea de Kraina (Craina) dat� mai ales p�r�ii estice a regiunii studiate. În acea perioad�, românii din actualul r�s�rit al Serbiei se r�sculau des fa�� de Pa�alâcul Vidinului din care f�ceau parte, otomanii acceptând o reorganizare a zonei. Aceasta func�ioneaz� între 1565 �i 1833 ca Provincia Autonom� Margina, având capitala la Negotin, fiind condus� de cneji români82. Dup� aceea, din 1833, regiunea Margina – este inclus� în Serbia, p�strându-�i vechea denumire, îns� cu traducerea ei în sârb� Krajina / Craina.

Toponim slav, provenind din cuvântul “kraj”, ce înseamn� “sfâr�it”, cuvântul “krajina”, se refer� în primul rând la hotar, grani��, marginea unei ��ri cu delimit�ri militare de ap�rare, termenul sârbesc fiind sinonim cu termenul german Mark sau francez Marche83.

Denumirea o întâlnim �i în cadrul unor regiuni geografice, din Polonia, Croa�ia84, Bosnia-Her�egovina (Bosanka Krajina)85; Muntenegru (Krajina-la nord de Bar �i Ulcinj); Slovenia – (Bela krajina, grani�a Sloveniei cu Croa�ia), dar �i în cadrul unor regiuni politice, în: Rusia, Slovacia, Cehia, Ucraina sau forma�iuni politice din timpul r�zboiului din Croa�ia �i Bosnia Her�egovina, în anii 1990: Republica Sârb� Krajina, SAO Krajina, SAO Kninska Krajina, SAO Bosanska Krajina86 etc...

În Serbia, denumirea se referea ini�ial la dou� regiuni: 1. Timo�ka Krajina/Craina Timocului, era regiunea situat� în estul

Serbiei la grani�a cu Bulgaria, de-a lungul râului Timoc, aceasta însemnând “frontiera Timocului”. A fost denumit� a�a, datorit� loca�iei în apropierea

��81 Ibidem, p. 80. 82C.S.Timoc, (2008), Românii timoceni, din robie turceasc� în robie „strâmbeasc�”, Dacia Aurelian� - Revista românilor din Timoc. 83 Group of authors (1972), "Krajina". In colonel-general Nikola Gaževi� (in Serbian). Vojna enciklopedija, vol. 4. Belgrade. p. 681 84 Excerpt from the book, I. Marinovi�, B. Šuti�, M. Viski�, (2005): Ba�ina: Prošlost Ba�ine, Udruga Pagania, Plo�e. 85 Pandi Lajos, (1756-1997)– Kostes Europa . 86 http://en.wikipedia.org/wiki/Krajina


36�

�

râului Timoc, chiar în apropierea grani�ei statului (denumirea de “Krajina” însemnând – sfâr�itul, marginea statului) �i,

2. Negotinska Krajina/Craina Negotinului, denumire care nu apare decât în sursele istorice din secolul al XVIII-lea, în timpul administra�iei austriace. Aceasta este amintit� ca districtul Krajina, limitrof� districtelor Klju� �i Krivina87.

Milo� Obrenovici, revendicând teritoriul cuprins între mun�ii Miroci �i râul Timoc (1833), îl nume�te de asemenea Craina, denumirea sârbeasc� a regiunii fiind preluat� �i de locuitorii din zon�, indiferent de originea etnic�. Haiduc-Vâlcu (secolul al XIX-lea), luptând împotriva turcilor, spunea adeseori: “Capu-oi da, Craina n-oi da”. Cu timpul, popula�ia de aici ajunge s� se identifice cu denumirea slav� a regiunii, întreba�i fiind în prezent ce sunt, r�spunsul nu se las� mult a�teptat: “sîntem cr�inean�i”.

În prezent, denumirea de Craina Serbiei, nu se mai refer� strict la regiunea ini�ial�, situat� de-a lungul Timocului, ea s-a extins, confundându-se uneori, dar în acela�i timp devenind sinonim� cu cea a regiunii Timocului. Tendin�a actual� general� este aceea de a denumi întreg teritoriu din r�s�ritul Serbiei �i nord-vestul Bulgariei ce se întinde de la valea Moravei(vest) la valea Timocului(est), de la Dun�re(nord) pân� la Mun�ii Râtani(sud) cu termenii generici Valea Timocului sau Craina Serbiei mai rar.

Opiniile cercet�torilor sau c�l�torilor români, care au interac�ionat cu acest spa�iu, sunt împ�r�ite, fiecare delimitând �i dând denumirea teritoriului cel mai probabil, în func�ie de informa�iile avute, existând adesea �i confuzii.

În urma cercet�rilor efectuate pe teren, am aflat c� exist� �i alte opinii, �i anume cele ale românilor din teritoriu. Cele dou� numiri mai sus amintite nu se sus�in în fa�a localnicilor, din simpul motiv c� ace�tia nu se reg�sesc în denumirile generice date de c�tre al�ii.

Cu varianta regiunea Timocului sau românii timoceni, sunt de acord doar locuitorii din satele de pe valea Timocului: “la Negotin e Craina. �i m�i mult cuprind ��ranii, v�leanii din câmp, câmpenii. Da’ ai din m�i sus, de pe munte, le zâc ungureni. Aicea la noi nu e în minte c� sîntem ungureni, �tiin�a zâce c� sîntem ungureni, da la lume nu e. Noi sîntem rumâni, numa rumâni, nu sîntem ungureni. Administra�ia e împ�r�ât�, la tot îi zâce Timocka Craina, �i aici la noi, ama Craina e numai la Negotin. Cladova nu

��87 Etnografiski Muzei, (1970), Negotinska Krajina, Beograd, p. 26.


37�

�

e. Aici e valea Timocului. Pe al nostru, e numa aia lâng� Negotin �i ei sînt cr�inean�î88.

În ceea ce prive�te varianta Craina Serbiei, singurii care se denumesc cr�inean�i, sunt locuitorii din regiunea administrativ� ini�ial�, �i anume Timokca Krajina, zona din apropierea Negotinului.

Locuitorii din restul teritoriului studiat: valea Moravei, valea Dun�rii, mun�ii Homoli, zona Borului, nu recunosc nici o denumire, acestea fiind doar unele dintre �inuturile cunoscute la nivel local �i dup� care locuitorii se recunosc în teritoriu: Branicevo, Zvizd, Stig, Mlava, Re�ava, (H)omolie, Pore�, Kju� (Cheia), Krajna �i �rna Reka, ei numindu-se fie în func�ie de regiunea administrativ� sau �inutul din care fac parte: braniceveni, z�icereni; fie dup� localit��ile de provenien��: gr�di�teni, râmleni, sl�tineni, zloteni, osniceni, cislob�reni, m�n�stireni, c�mneni, turieni, cobileni, renovilceni, cuceveni etc… 89.

O alt� împ�r�ire pe care o recunosc este aceea a grupelor etnografice: munteni-ungureni �i ��rani, �tiind foarte bine fiecare, din ce grup� face parte.

Singura denumire generic� cu care românii din acest spa�iu sunt de acord �i care îi reprezint�, denumire promovat� de altfel �i de reprezenta�ii lor, este aceea de românii din Serbia de r�s�rit, din estul Serbiei �i uneori nord-estul Serbiei. Îns� tendin�a actual� general� este aceea de a denumi întreaga regiune din r�s�ritul Serbiei cu termenul generic Valea Timocului chiar dac� din punct de vedere istoric �i geografic nu este tocmai corect.

��88 Precizare f�cut� de F. P., 63 ani, sat Osnicea, aflat la sud de Zaicear 89 Mi s-a repro�at de multe ori, în discu�iile avute cu românii din arealul moravo-timocean, c� generalizând termenii de Timoc sau Craina pentru toat� zona, nu se vorbe�te despre ei, oamenii simpli nu percep aceste denumiri, deoarece sunt date de al�ii. Reac�ia era una singur�, de frustrare, de excludere, existând o singur� întrebare din partea lor: de ce se vorbe�te numai de o parte din ei, pentru c� români sunt �i pe valea Dun�rii �i pe valea Moravei, ace�tia nereg�sindu-se în denumirile date.

� 38�

�

H

arta

nr.

8

�

39�

�

IV. ELEMENTE GEODEMOGRAFICE

VECHIMEA �I CONTINUITATEA POPULA�IEI DIN ESTUL

SERBIEI. Teritoriul cuprins între râurile Timoc �i Morava, a�a cum s-a ar�tat în capitolul de geografie istoric�, este o arie de veche �i continu� populare, diferite popula�ii succedându-se pân� în timpurile moderne. Urme ale prezen�ei �i activit��ii omului s-au p�strat înc� din paleoliticul superior (arheologii identificând, mai ales în pe�teri unelte de os �i corn, unele obiecte de art�, respectiv reprezent�ri antropomorfe sculptate în piatr�).

Îns� cel mai numeroase �i bine conservate urme se p�streaz� din perioada mezolitic� (unelte, ceramic� �i chiar locuin�e), o caracteristic� general� fiind faptul c� în zona Por�ilor de Fier ale Dun�rii �i în apropiere, de o parte �i de alta a fluviului au existat adesea realit��i istorice identice sau foarte asem�n�toare.

Cea mai veche cultur� identificat� în cadrul regiunii cultura Lepenski Vir90-Schela Cladovei (în România), ajunge la apogeu între 5300 î.Hr. �i 4800 î.Hr., dar dovezile sugereaz� prezen�a primului om în localitate, în 7000 î.Hr.. Numeroasele sculpturi si arhitectura specifice sunt m�rturia unei bogate vie�i social� �i religioas� condus� de locuitori cu nivelul ridicat de cultur�. Se presupune c� oamenii din cultura Lepenski Vir erau descenden�i ai popula�iei europene de la sfâr�itul ultimei ere glaciare.

Dup� cultura neolitic� cunoscut� sub numele de Starcevo-Cri� precum �i cea numit� Turda�-Vinca, perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului, este reprezentat� cel mai bine de cultura Kostolac91 (2500-1900 B.C.). Urme de locuire apar prima dat� lâng� Por�ile de Fier (Cladovo) �i regiunea Timocului (Veljkov, Štubik, pe�terile din zona Zlotului) �i apoi mai departe de-a lungul Dun�rii �i Timocului.

Pentru epoca fierului reprezentant� este cultura Basarabi (sec. VIII-VII), cele mai importante situri92 din r�s�ritul Serbiei fiind cele de la Pecine lâng� Kostolac, Moara Haiducilor lâng� Prahovo, Mala Vrbica �i Vajuga-Pesak la Por�ile de Fier, pestera Zlot lâng� Bor.

��90 John Chapman, op. cit., p.194-203. 91 Cristian Iona Popa, op. cit., p.13. 92 N. Tasic, op.cit., p.17.


40�

�

În antichitate, pe teritoriul studiat s-au succedat mai multe culturi �i civiliza�ii, primii locuitori ai zonei despre care exist� informa�ii fiind tribalii, urma�i în secolul al III-lea, de scordiscii mici care pun st�pânire temporar� peste aceast� regiune.

În secolul II (168 î. Hr.), regiunea este cucerit� de romani �i i se d� denumirea de Moesia. Epoca roman� este cunoscut� ca o epoc� de intens� colonizare �i un spor mare de popula�ie. Se construiesc cet��i �i castele: Viminacium (lâng� Costola�), Cuppae (Golub��), Municipium (Cali�te), Idimis (Medvegea), Horreum Margi (iuprija), Pontes (Costol), Gamzigrad, Caput Fossae (Techia), Taliata, Zantes (lâng� Cladova); drumuri pietruite; se expoatez� minele de aram� de la Maidanpek; se înmul�esc sp�l�toriile de aur de la Podgor�93. Limesul roman a fost men�inut la Dun�re pân� la mortea lui Valens, în 378 d. Hr.

În secolele V-VI, în spa�iul moravo-timocean datorit� atacurilor frecvente ale hunilor, gepizilor �i ostrogo�ilor, via�a urban� decade, a�ez�rile rurale mutându-se deseori în locuri mai sigure �i mai pu�in accesibile, în zonele de munte.

La începutul secolului al VII-lea domina�ia romano-bizantin� cedeaz� sub presiunea slavilor, avarilor �i apoi bulgarilor. Sârbii apar tot în aceast� perioad�, ei a�ezându-se în apusul actualei regiuni.

Documentele istorice ale secolelor IX-XVI, atest� deja existen�a de a�ez�ri umane acoperind întreaga regiune, ce cuprind nuclee ale celei mai mari p�r�i din localit��ile actuale, majoritatea locuitorilor formând-o popula�ia trac� romanizat�, ce a dat popula�ia româneasc� de la sud de Dun�re, sau vlasii cum sunt numi�i de sârbi.

În sec. XIV urmele românilor/vlahilor se întâlnesc în mai multe acte oficiale ale ��rilor sârbe. Balcanistul Sanfeld arat� c� între sârbi �i bulgari s-au interpus vlahii din zona Moravei pomenind �i de Vla�ka Planina (Mun�ii Române�ti)94.

Este incontestabil faptul c� în apropierea Dun�rii, la r�s�rit de Morava s-au men�inut autohtoni români, urma�i ai celor care tr�iser� mai înainte în Dacia Aurelian�95.

Peste prima alc�tuire etnic� s-au ad�ugat apoi elemente macedo-române din Pind �i din Balcani, precum �i elemente bulg�re�ti, otomane, austrice �i sârbe�ti. ��93 M. Stanojevic, Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX, 1905, p. 264. În satul Bor s-a exploatat arama înc� din epoca bronzului. 94 Kristian Sanfeld, (1926), En oversigt over dens resultater og problemer, Copenhaga. 95 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 14.


41�

�

H�r�ile secolelor XVII-XIX, confirm� existen�a satelor cu prec�dere române�ti �i eviden�iaz� preferin�a acestora pentru v�i sau zone împ�durite, montane, ceea ce subliniaz� vechea func�ie a p�durii �i muntelui, de ad�post a a�ez�rilor, culturilor �i drumurilor.

Tot în aceast� perioad�, în spa�iul estic al Serbiei, se adaug� celor existente, noi elemente române�ti din Oltenia �i Banat. Prezen�a numeroaselor toponime române�ti r�spândite în întreaga regiune, atest� existen�a unei popula�ii române�ti, aflate �i în prezent în curs de asimilare.

Începutul secolului XX, se caracterizeaz� printr-un proces intens de înmul�ire a popula�iei �i a�ez�rilor, mai ales în zonele joase, de câmpie.

NUM�RUL POPULA�IEI. Popula�ia Serbiei conform

recens�mântului din 2002 este de 7.498.001 locuitori, f�r� teritoriul Kosovo, popula�ia medie estimat� din Serbia, în 2009 ridicându-se la 7.320.807. Pentru Serbia Central� s-a înregistrat un num�r de 5.466.009 de locuitori, dintre care arealul vizat având un num�r de 712.050 locuitori.

Începând cu anii 1990, în Serbia Central�, la fel ca în toat� Serbia, incluzând �i regiunea studiat�, se înregistreaz� tendin�e de depopulare (prin rata de cre�tere a popula�iei �i spor natural negative), procesul de depopulare fiind în continu� dezvoltare, estimându-se pentru anul 2009 o popula�ie total� de 7.320.807 locuitori.

Rata de cre�tere a popula�iei în raport cu anul 2008 a fost negativ �i s-a ridicat la -4.0 la 1.000 locuitori. Conform statisticilor, rata de cre�tere natural� a fost de -4.6 la 1.000 de locuitori (rata de n�scu�i vii 9,6 �i rata mortalit��ii 14.2). Din 2002 pân� în 2009 popula�ia a sc�zut cu 179 de mii, rata medie de cre�tere anual� a fost -3.5 la 1.000 de locuitori.

Tot în perioada 2002-2009, rata de n�scu�i vii a descrescut 10.4-9.6 n�scu�i-vii (la 1.000 de locuitori). Ponderea femeilor în perioada fertil� din popula�ia total� de asemenea, a descrescut de la 24,1% la 23,1%.

Rata mortalit��ii a crescut de 13.7 la 14.2 decese la 1.000 locuitori. Principalele cauze de deces sunt înc� bolile circulatorii �i neoplasm la b�rba�i, cât �i la femei. Rata popula�iei masculine a fost redus� în compara�ie cu 1991 (958.7-946.5), ceea ce înseamn� c� ponderea popula�iei feminine în totalul popula�iei este în cre�tere. Mortalitatea infantil� în schimb, a fost semnificativ redus� de la 10,1 decese infantile la 7,0 la 1.000 copii n�scu�i vii96.

��96 Statistical Office of the Republic of Serbia, (2010), Statistical Yearbook of Serbia, Belgrade, p.58-62.


42�

�

EVOLU�IA NUMERIC� A POPULA�IEI Recens�mintele în Serbia încep cu anul 1834, când se efectueaz�

primul recens�mânt în sensul modern al termenului, popula�ia total� fiind redus�, de numai 678.192 locuitori. Începând cu aceast� dat�, popula�ia cunoa�te o cre�tere continu� �i relativ echilibrat� a num�rului de locuitori, dat� îns� �i de extinderea teritorial� pe care Serbia o realizeaz� în timp. Ca urmare a r�scoalelor popoarelor cre�tine din Blacani din 1875-1877, dup� Congresul de Pace de la Berlin (1878), Serbia î�i extinde teritoriul cu 30% prin alipirea regiunii Ni�, crescând astfel �i num�rul popula�iei (tabel nr. 1). Dup� R�zboaiele Balcanice din anii 1912-1913, Serbia alipe�te �i vechea vatr� sârbeasc� Kosovo �i Ra�ka, precum �i o mare parte a Macedoniei97, între anii 1895-1921, popula�ia statului sârb aproape dublându-se. Astfel, la recens�minte se înregistreaz�:

Tabel nr. 1. Evolu�ia numeric� a popula�iei Serbiei 1834 678.192 locuitori 1841 828.895 locuitori 1843 859.545 locuitori 1846 915.080 locuitori 1850 956.893 locuitori 1854 998.919 locuitori 1859 1.078.281 locuitori 1863 1.108.668 locuitori 1866 1,216,21998 locuitori 1878 1,669,33799 locuitori 1895 2,493,770 locuitori 1921 4,133,478 locuitori 1948 6,527,966 locuitori 1953 6,979,154 locuitori 1961 7,642,227 locuitori 1971 8,446,591 locuitori 1981 9,313,677 locuitori 1991 (f�r� Kosovo) 7,822,795 locuitori 2002 (f�r� Kosovo) 7.498.001 locuitori

��97 Dobrescu I.F., Dobrescu N.L., op.cit., p. 82-83. 98 Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas, 1882 – Serbia. 99 Ibidem.


43�

�

DENSITATEA medie a popula�iei pentru Serbia Central� este de 97,7 locuitori/kmp. Îns� în partea r�s�ritean� densitatea este mult mai mic� (tabel nr. 2), 51 loc./kmp densitatea medie �i doar 20-25 locuitori/kmp în zona înalt�, de munte, existând unele diferen�ieri de la jude� la jude�, determinate de gradul de favorabilitate al condi�iilor naturale. Densitatea mic� se datoreaz� zonei preponderent montane (cu excep�ia depresiunilor �i v�ilor mai largi), existând îns� �i cauze de ordin istoric �i economic. Astfel, valori peste media pe �ar� întâlnim doar în ora�e.

STRUCTURA POPULA�IEI. Serbia este constituit� din trei teritorii: provincia Kosovo, provincia Voivodina �i Serbia Central�, acestea având o mare diversitate etnic�, ca urmare a ocupa�iei otomane în sud �i a imperiului austro-ungar în nord, fiind populate în majoritate de sârbi. Al�turi de sârbi, tr�iesc mai multe minorit��i na�ionale, mai semnificative, conform recens�mintelor fiind albanezii (care sunt majoritari în Kosovo), ungurii, bosniacii, �iganii, croa�ii, slovacii, bulgarii, românii etc. De-a lungul timpului, în recens�mintele oficiale, num�rul �i minorit��ile cele mai importante au variat sensibil.

Structura etnic�, la nivelul Serbiei, potrivit recens�mintelor oficiale. Astfel, potrivit Codului lui Du�an, Codul de legi al împ�ratului sârbilor �i grecilor Du�an cel Puternic, locuitorii din Imperiul sârb au fost între anii 1349-1354, dup� na�ionalitate: sârbi, greci, arbanasi (albanezi), vlahi, saxoni (germani-cei mai mul�i în a�ez�rile de mineri).

Istoricul Jiricek afirm� c� la 1365, Serbia avea 200.000 de locuitori, popula�ia fiind format� din sârbi �i vlahi100.

La 1389 turcii desfiin�eaz� Serbia ca stat, teritoriul acesteia fiind divizat vreme de mai bine de 400 de ani. Arealul moravo-timocean, va fi în ��100 Cristea Sandu Timoc, (1996), Tragedia românilor de peste hotare (9-13 milioane), ed. a-II-a rev�zut�, editura Astra Român�, Timi�oara, p. 16.

Harta nr. 9


44�

�

aceast� perioad� împ�r�it, partea estic� intr� în componen�a sangeacului Vidinului �i partea vestic� în componen�a sangeacului de Branicevo. Turcii întocmesc statistici despre românii din sangeacul Vidinului în anii 1530, 1586, 1723, 1736, 1740 �i 1783. În arhivele din Ankara �i Istanbul, cercet�toarea Desanka Bojanic Lucakc g�se�te tabelele cu recens�mintele popula�iei valahe chiar de la 1466, 1478, 1491.

Dup� cronicile turce�ti, în anul 1545, aici existau 457 sate valahe sau române�ti, 35 mahalale �i 90 c�tune101, ca în datele din anul 1560, când s-a recunoscut provincia autonom� Margina, de c�tre turci, s� apar� în Serbia de r�s�rit, 498 de sate, 50 de c�tune, 18 mo�ii turce�ti �i 26 de m�n�stiri în�l�ate de domnitorii români102.

În 1866, situa�ia apare alta la nivel de recens�mânt, pe na�ionalit��i. Din totalul de 1,216,219: sârbi=1,058,189 (87.01%), români (vlahi) = 127,545 (10.49%), �igani= 24,607 (2.02%), germani = 2,589 (0.21%), al�ii = 3,256 (0.27%).

În 1895 din totalul de 2,493,770, sârbi erau circa 2 milioane (cca. 90%), români (vlahi) = 159,000 (6.43%), �igani = 46,000 (1.84%).

La recens�mântul din 1921 (f�r� Voivodina, dar incluzând Kosovo �i Macedonia) se înregistrau din totalul de 4.133.478, sârbi �i croa�i=3,339,369 (80.87%), albanezi=420,473 (10.17%), vlahi=159,549 (3.86%), turci=149,210 (3.61%), germani= 5,969, ru�i 4,176, sloveni= 3,625, cehi �i slovaci = 2,801, unguri = 2,532, francezi = 717, italieni = 503, polonezi = 286, englezi = 231, ruteni = 35, al�ii (cei mai mul�i �igani) = 44,002.

În 1948 din totalul de 6,527,966, majoritatea o formau sârbii= 4,823,730 (73.89%), urma�i de albanezi = 532,011 (8.15%), unguri = 433,701 (6.64%), croa�i = 169,864 (2.60%), muntenegreni = 74,860 (1.15%), �igani = 52,181, sloveni = 20,998, macedoneni = 17,917, musulmani = 17,315.

Începând din acest moment, românii sau vlahii dispar din statisticile oficiale, ca urmare a tension�rii rela�iilor jugolavo-române, dot�rit� proiectului “Federa�ia Balcanic�” demarat de Iosip Broz Tito. Acest proiect al liderului jugoslav de a crea o federa�ie balcanic� în care s� fie incluse Albania �i Bulgaria, dar sub conducerea Jugoslaviei, a dus la o ruptur� între Stalin �i Tito.

��101 Ibidem 102 Cristea Sandu Timoc, (2009), LXXI. Câteva rela�ii medievale cu sârbii, în revista Dacia Aurelian�, Timi�oara, p. 5.


45�

�

La reuniunea Komintermului, din 25-28 iunie 1948 de la Bucure�ti, se emite un document prin care Tito este considerat “tr�d�tor al socialismului”. Documentul a trebuit s� fie aprobat, din motive lesne de în�eles �i de c�tre Gheorghiu Dej, fapt ce a înr�ut��it rela�iile dintre Jugoslavia �i România103.

În 1953 din 6,979,154 total, sârbi = 5,152,939 (73.83%), albanezi = 565,513 (8.10%), unguri = 441,907 (6.33%), croa�i = 173,246 (2.48%), muntenegreni = 86,061 (1.23%), musulmani = 81,081 (1.16%), �igani = 58,800, macedoneni = 27,277, sloveni = 20,717.

În 1961 din totalul de 7,642,227, sârbi=5,704,686 (74.65%), albanezi = 699,772 (9.16%), unguri= 449,587 (5.88%), croa�i = 196,409 (2.57%), muntenegreni = 104,753 (1.37%), musulmani = 93,467 (1.22%), macedoneni= 36,288, yugoslavi = 20,079, sloveni = 19,957, �igani = 9,826.

Românii/vlahii, reapar în recens�mintele oficiale dup� mai bine de 20 de ani de absen��, datorit� faptului c� din anul 1955, rela�iile dintre Jugoslavia �i România încep s� se detensioneze, în special prin demararea proiectului Por�ile de Fier, astfel sporindu-se încrederea între p�r�i. În iulie 1964, un grup de oficialit��i iugoslave de rang înalt au avut o întâlnire la Comitetul Central, în care au fost discutate probleme ale colabor�rii bilaterale104, execu�ia S.H.E.N. Por�ile de Fier începând la 7 septembrie 1964, finalizarea lucr�rilor fiind consemnat� la 16 mai 1972.

Drept urmare, la recens�mântul din anul 1971 din totalul de 8,446,591 din care sârbi = 6,016,811 (71.23%), albanezi = 984,761 (11.66%), unguri = 430,314 (5.10%), croa�i= 184,913 (2.19%), musulmani = 154,330 (1.83%), muntenegreni = 125,260 (1.48%), yugoslavi = 123,824 (1.47%), slovaci= 76,733, bulgari = 53,800, �igani = 49,894, macedoneni = 42,675,

��103 www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/serviciile-secrete-criza-iugoslava 104 www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/prietenul-belgrad-nevoie-se-cunoaste

Harta nr. 10


46�

�

ru�i = 20,608, turci = 18,220, sloveni = 15,957, se înregistreaz� �i un num�r de 14,724 de vlahi �i 57,419 de români.

În 1981 din totalul de 9,313,677, se înregistreaz� sârbi = 6,182,159 (66.38%), albanezi = 1,303,032 (13.99%), yugoslavi = 441,941 (4.75%), unguri = 390,468 (4.19%), musulmani= 215,166 (2.31%), croa�i = 149,368 (1.60%), muntenegreni = 147,466 (1.58%), �igani = 110,956 (1.19%), macedoneni = 48,986, sloveni = 12,006.

În 1991, (f�r� Kosovo) din totalul de 7,822,795, apar sârbi = 6,252,405 (79.93%), unguri = 343,800 (4.39%), yugoslavi = 320,186 (4.09%), musulmani = 180,222 (2.3%), muntenegreni = 118,934 (1.52%), croa�i = 97,344 (1.24%), �igani = 94,491 (1.21%), albanezi = 78,281 (1%), slovaci = 66,772 (0.85%), macedoneni = 45,068 (0.58%), români = 42,316 (0.54%), bulgari = 26,698 (0.34%), ucraineni = 18,052 (0.23%), vlahi = 17,804 (0.23%), al�ii = 34,698 (0.44%), nedeclarat = 10,538 (0.13%), afiliere regional� = 4,841 (0.06%), necunoscu�i = 47,949 (0.61%)

La ultimul recens�mânt efectuat în 2002 din totalul de 7.498.001, se înregistreaz� sârbi-6.212.838 (82,86%), muntenegreni -69.049 (0,92%), iugoslavi-80.721 (1,08%), albanezi-61.647 (0,82%), bosniaci-136.087 (1,82%), bulgari-20.497 (0,27%), goran�i -4.581(0,06%), croa�i-70.602(0,94%), macedoneni-25.847 (0,35%), musulmani (dup� na�ionalitate) 19.503 (0,26%), �igani-108.193 (1,44%), vlahi -40.054 (0,53%), români-34.576 (0,46%), germani-3.901 (0,05%), ruteni-15.905 (0,21%), ru�i-2.588 (0,03%), slovaci-59.021(0,79%), sloveni-5.104 (0,07%), cehi-2.211 (0,03%), ucraineni-5.354 (0,07%), unguri-293.299 (3,91%),

al�ii-11.711 (0,16%), nedeclara�i-107.732 (1,44%) �i necunoscu�i-75.483 (1,01%).

Harta�nr.�11


47�

�

În ultima perioad� inter-recens�mânt cota popula�iei sârbe este de

cre�tere lent� (de la 79,93% în 1991 la 82,86% în 2002). În plus, popula�ia de na�ionalitate valah� (român�) �i rom� (�iganii) a crescut, de asemenea. La membrii altor comunit��i etnice se înregistreaz� rate negative de cre�tere.

În Serbia Central� oficial, sârbii reprezint� 89.48% din totalul popula�iei, bosniacii fiind cea mai important� minoritate cu 2.48%, urma�i de �igani (1,45%) �i albanezi (1,10%).

Zona cuprins� între Timoc �i Morava, are o popula�ie de 712.050 de locuitori, conform recens�mântului din 2002, popula�ia regiunii fiind format� preponderent din dou� etnii. Majoritatea etnic� o constituie sârbii, urma�i fiind de minoritatea româneasc� (vlah�). Celelalte minorit��i sunt slab reprezentate, de cele mai multe ori reg�sindu-se în ora�e105.

Se a�teapt� cu interes rezultatele recens�mântului din septembrie 2011, mai ales la nivel regional.

Structura confesional�. Dup� religie, cea mai mare parte a popula�iei este cre�tin-ortodox�, ceilal�i credincio�i apar�inând cultului islamic ori unor secte religioase.

În ceea ce-i prive�te pe românii/vlahii din estul Serbiei, în ultimul secol biserica a fost aproape inexistent� în con�tiin�a acestora, deoarece lor li s-a suspendat dreptul la slujbele religioase în limba matern�. Majoritatea popula�iei nu are în prezent nici un contact apropiat cu divinitatea prin mijlocirea bisericii, ci aceast� legatur� o fac singuri, acest aspect fiind detaliat în capitolul legat de via�a spiritual� a românilor din aceast� zon�.

Din momentul alipirii regiunii moravo-timocene la statul sârb (1833), în timpul lui Milos Obrenovic, începe un program agresiv de discriminare

��105 Tabel nr. 3 cu rezultatele recens�mântului din 2002, pe etnii, în cele 4 jude�e.

0

50,000

100,000

150,000

200,000

an�1866

1895 1921 1948 1953 1961 1971 1991 2002

Grafic�nr.�1�Evolu�ia numeric� a românilor/vlahilor din Serbia, conform recens�mintelor oficiale


48�

�

na�ional� �i de asimilare for�at� a românilor din Serbia de R�s�rit, fapt care se continu� �i în prezent.

Biserica Ordotox� Sârb� a interzis categoric folosirea limbii române în bisericile din regiune, nici m�car la spovedanie nefiind admis� folosirea limbii materne de c�tre români, iar c�r�ile liturgice române�ti au fost arse. Preo�ii români din cele 87 de biserici �i 17 m�n�stiri române�ti, ce fiin�au sub jurisdic�ia Mitropoliei Ugro-Vlahiei106, sunt goni�i în România �i înlocui�i cu preo�i sârbi, ce cântau liturghia în slava veche, iar dup� 1992, sunt folosi�i în regiune, preo�i refugia�i din Bosnia �i Croa�ia Her�egovina107. De asemenea, prin circulara bisericeasc� nr. 765 din 18 august 1899, episcopul Timocului a dat ordin preo�ilor din eparhia lui ca la botez s� se dea copiilor numai nume “curat na�ionale”, dup� o list� cu nume de botez sârbe�ti, afi�at� în fiecare biseric�, obligatorie pentru to�i locuitorii zonei (Zbuchea Gh., Dobre C., 2005: 86).

De la anul 1860 biserica româneasc� din acest spa�iu geografic a fost transformat� în instrument de desna�ionalizare. Cei câ�iva preo�i de origin� român�, f�cându-�i studiile în seminarii sârbe�ti, li s-a �ters orice urm� de mândrie �i con�tiin�� româneasc�, devenind nu numai func�ionari ai statului,

ci �i agen�i ai slaviz�rii108. Aceast� situa�ie s-a perpetuat

pân� în secolul XXI, în prezent, în pofida numeroaselor presiuni venite

din partea statului sârb �i a Bisericii ortodoxe sârbe, situa�ia bisericii

române�ti în regiune, pare s� se îmbun�t��easc�. In anul 2004, dup� mai

��106 Boboc A. Cojocaru, (iunie-octombrie 2010), Boian Alexandrovic – simbol al con�tiin�ei na�ionale a românilor timoceni, Constela�ii ie�ene, anul V, nr. 2-3 (18-19), p. 29. 107 Dobrescu I.F., Dobrescu N.L., op. cit., p. 84-85. 108 A. Jippa Dumitrescu, Octavian Metea, (1943), Revista Timocul, p.47-51.

Foto 9 Biserica din Malaini�a (s.) �i Biserica din Isacova (Jasikovo) – d.


49�

�

bine de 150 de ani, se reiau slujbele religioase în limba român�, odat� cu sfin�irea primei biserici române�ti din teritoriu, la Malaini�a, Negotin, ca urmare a impresionantei lupte duse cu autorit��ile sârbe, de c�tre preotul Bojan Aleksandrovici. Cazul bisericii din Malaini�a ajunge s� fie comentat �i în presa interna�ional�. În 2005, BBC scria despre prima slujb� româneasc� de Pa�te înf�ptuit� în limba român� dupa 180 de ani de domina�ie sârb�. La sfâr�itul anului 2006, preotul Bojan Alexandrovic a fost condamnat de statul sârb la dou� luni de închisoare, cu suspendare. Actualmente este caterisit de Biserica Sârb�, de�i canonic apar�ine de Biserica Ortodox� Român�. Ca o recunoa�tere a eforturilor acestuia, Episcopia Daciei Felix din cadrul Patriarhiei Române îl nume�te în iunie 2011 în postul de preot vicar administrativ pentru Timoc al Episcopiei noastre109.

Cazul bisericii din Malaini�a dar �i situa�ia comunit��ii române�ti din Serbia de R�s�rit a f�cut obiectul dezbaterilor în Adunarea Parlamentar� a Consiliului Europei, care, la 1 octombrie 2008, a adoptat Rezolu�ia 1632 (2008) �i Recomandarea 1845 (2008), intitulate: „Situa�ia minorit��ilor na�ionale din Voivodina �i a minorit��ii etnice române din Serbia”.

În raportul Consiliului Europei se spune, c� de�i e o "aparent� cordialitate între Bisericile ortodoxe sârb� �i român�", influen�a Bisericii sârbe în recunoa�terea altor culte "pare exagerat�" �i "raportorul este surprins totodat� de importan�a canoanelor biserice�ti într-un stat secular". Acela�i raport mai spune c� APCE e "surprins� de influen�a dominant� a Bisericii Ortodoxe Sârbe în recunoa�terea de c�tre stat a altor culte” �i nu în ultimul rând c� "situa�ia românilor/vlahilor din estul Serbiei este cu mult mai defavorabil� decât a românilor din nordul Serbiei, provincia Voivodina".

Autorit��ile sârbe încearc� s� stopeze înc�, prin diferite tactici de intimidare �i h�r�uire, procesul de rede�teptare na�ional� a comunit��ii române�ti.

��109 Patriarhia Român�, Episcopia Daciei Felix, nr.50/2011, Decizie Chiriarhal�.

Foto 10 Preotul vicar administrativ pentru Timoc, Boian Alexandrovici


50�

�

Într-un reportaj despre românii din Serbia, preotul Boian Alexandrovici, afirm� c�: “M� cheam� lumea din alte sate s� slujesc, dar înc� s� sperie, înc� le e fric�. Am intrat acum într-un sat, Bobova, la Sfilan��, la o înmormântare la un om �i presa sârbeasc� a scris azi, la Belgrad, c� lumea nu-l mai vrea pe popa sârbesc"110.

În anul 2010 se sfin�e�te a doua biseric� româneasc�, în satul Isacova (Jasikovo), pe valea Moravei, slujbele religioase fiind �inute de preotul iconom stavrofor Iel Buobu Lui, paroh al parohiei de Horreum Margi si Isacova.

S-a demarat în ultimii doi ani, construirea unei biserici la Busur, Valea Moravei, precum �i ridicarea la Malaini�a a unei a doua biserici, ce va constitui nucleul primei m�n�stiri române�ti din arealul movaro-timocean.

Au mai fost ridicate �i câteva clopotni�e �i troi�e, unde cei doi preo�i merg s� fac� slujbe: în satele �ipicovo, Bigreni�a, Metovni�a, Samarinovac, �ârnaica, Geanova.

Structura pe grupe de vârst�. Popula�ia din Serbia, inclusiv estul Serbiei, este din ce în ce

mai în vârst�. În perioada 2002-2009, propor�ia popula�iei tinere de

15 ani �i peste 65 de ani în totalul popula�iei variat: procentul de tineri (0-14) a sc�zut de la 16,1% în 2002 la 15,2% în 2009, în timp ce popula�ia în vârst� de 65 ani �i peste a crescut de la 16,6% (2002) la 17,1% (2009).

Potrivit recens�mântului din 2002, ponderea cea mai mare ca vârst� înaintat� o au slovenii �i

germanii, cu o vârst� medie de 54.9 �i 52.1 ani, dintre toate nationalitatile, urma�i de locuitorii de na�ionalitate bulgar�, croat� �i vlah� cu o vârst� ��110 Ionel Dancu,martie 2011, Dumnezeu nu �tie române�te în Valea Timocului, Adev�rul.ro.

Harta nr. 12 �i Harta nr. 13


51�

�

medie de 48 de ani. Pe de alt� parte, cea mai tân�r� na�ionalitate este cea de etnie rom�, cu o vârst� medie de 27,5 ani, iar din grupurile etnice mai mici, goran�ii111, cu o vârst� medie de 32 de ani.

Structura popula�iei pe medii (urban �i rural). Pu�in peste jum�tate din popula�ia Serbiei tr�ie�te în mediul urban, procentul fiind de 56%. Num�rul popula�iei în ora�e a crescut foarte pu�in, cre�terea efectivului popula�iei urbane datorându-se unor factori cum sunt: sporul natural al popula�iei ora�elor �i atragerea unui num�r însemnat de persoane din mediul rural, îndeosebi ca urmare a mecaniz�rii lucr�rilor agricole. În paralel cu acest proces a avut loc o diminuare a ponderii popula�iei rurale.

Popula�ia activ�. În ceea ce prive�te ponderea popula�iei active care lucreaz�, din 1991pân� în 2002 a sc�zut în medie cu 2,7% (pentru popula�ia de sex masculin cu 3,5%, pentru femei cu 1,7%). Cotele reduse privind activitatea popula�iei de sex masculin au fost cauzate în principal de reducerea activit��ii la genera�ia mai în vârst�, precum �i reducerea ponderii popula�iei ocupate în agricultur� (17.2 la 10.9).

A avut loc o sc�dere accentuat� a popula�iei active ocupate în agricultur�. Conform celor mai recente rezultate, popula�ia ocupat� în agricultur� este de doar 10,9% din totalul popula�iei. În raport cu 1991, num�rul absolut al popula�iei agricole a fost redus cu 37%. În paralel a crescut popula�ia ocupat� în industrie �i construc�ii, mai întâi, iar recent, cea cuprins� în sectorul serviciilor.

��111 Goran�ii sunt un grup etnic sud-slavic musulman, însemnând “oamenii muntelui”, care a migrat în Serbia din regiunea Gora, localizat� între Albania, Kosovo �i Macedonia.


52�

�

H�r�ile nr. 14 �i nr. 15


53�

�

NUM�RUL �I EVOLU�IA POPULA�IEI ROMÂNE�TI DIN

ESTUL SERBIEI Cu o popula�ie de 712.050 de locuitori112, în cele 4 jude�e: Branicevo,

Pomoravie, Bor �i Zaicear, din care majoritatea este oficial de etnie sârb�-636.420 (89%), urm�toarea minoritate ca importan��, este aceea de români (împ�r�i�i în statisticile oficiale în vlahi-39736 �i români-1476). Din totalul de 41.212 de persoane, ace�tia reprezint� 5.78% din totalul popula�iei. Anumi�i lingvi�ti �i oameni de �tiin��, precum �i organiza�iile române�ti din Estul Serbiei ridic� îns� num�rul românilor/vlahilor la 250.000 - 400.000 de locuitori113.

Aceste estim�ri se bazeaz� pe faptul c� recens�mintele sârbe�ti din secolul al XIX-lea consemnau circa 150.000 de români, adic� 10% din popula�ia Serbiei �i majoritatea absolut� a estului Serbiei. La acestea se adaug� sporul natural demografic, precum �i considerarea c� nu a existat niciodat� un exod a popula�iei române�ti din zon�.

Date oficiale. Referitor la num�rul total al românilor din estul Serbiei în diverse perioade istorice se pot men�iona urm�toarele date:

Cercet�toarea iugoslav� Du�anka Bojanic Lukac, g�se�te în arhivele din Ankara �i Istanbul, tabelele cu recens�mintele popula�iei valahe de la 1466, 1478-1491 �i 1740-1741, în jude�ele Craina �i Kladovo-Kljuc. În 71 de sate apare popula�ie româneasc�, regiunea fiind în totalitate de aceast� etnie, semnalându-se doar câteva sate de sârbi.

În prima statistic� alc�tuit� de Serbia la 1834 ca �i în cele urm�toare pân� la 1846, num�rul românilor nu este indicat. Scopul recens�mintelor era unul fiscal, de aceea criteriul etnic a fost neglijat114.

În 1846 apar primele date statistice legate de românii din Serbia, unde se men�ioneaz� prezen�a a 97.215 români.

În 1857 geograful francez Guillaume Lejean cifreaz� num�rul românilor din Serbia la 104.343. Conform Meyers Konversationslexikon (Verlag des Bibliographischen Instituts, Leipzig und Wien, Vierte Auflage, 1885-1892) tr�iau în regiunea Timoc (adic� în Serbia, dar �i în Bulgaria) 250.000 români.

��112 Conform recens�mântului din 2002. 113 Vezi tabel nr. 3. 114 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 119.


54�

�

În anul 1866115, în Serbia tr�iau conform datelor statistice 127.545 români, constituind 10,5 % din popula�ia total� a ��rii, fiind astfel cifra�i ca a doua na�iune a ��rii.

La 1884, popula�ia str�in� din întreaga Serbie era în procente, de 10,96% din care românii de�ineau 7,87%, prin urmare ei reprezentând elementul minoritar cel mai numeros din Serbia116.

La 1890 popula�ia româneasc� era de 148.684 locuitori, adic� de�inea o pondere de 6,64% din întreaga popula�ie, pe jude�e situa�ia fiind urm�toarea: Negotin 55,649 (60,77%), Pojareva� 58,463 (28,51%), Morava 11.301 (7,05%) �i Timoc 30,908 (44,56%).

În statistica din 1895 românii constituiau 6,4 % (169.510) din popula�ia statului, dintre care 183.560 erau ��rani �i 5.950 erau or��eni, pe jude�e fiind repartiza�i astfel: Negotin 54,582 (58,09%) români �i 136.658 sârbi, Pojareva� 59,011 (27,03) români �i 151.867 sârbi, Morava 9.282 (5,32%) români �i 161.817 sârbi �i Timoc 34,797 (46,97%) români �i 37.575 sârbi.

Începând cu 1900, num�rul românilor în statisticile oficiale scade brusc �i f�r� motiv la 122.429 persoane, motiv pentru care veridicitatea acestor cifre a devenit tema unor dispute.

Primul recens�mânt iugoslav, din 1921, ar�ta un spor de popula�ie româneasc� cifrându-se la 139.534 români, repartiza�i pe jude�e astfel: Negotin-62.163 români, Pojarev��- 44.063 români, Morava – 4.658 români, Timoc – 28.650 români117. Aceast� cifr� îi include �i pe cei aproximativ 15000 - 20000 aromâni din Macedonia de nord (înglobat� în 1912 Serbiei).

La 1931 în estul Serbiei Centrale tr�iau conform datelor oficiale 57.000 români, ca în 1948, când deja era statul socialist iugoslav, s� apar� dou� etnii disticte: 64.095 români si 102.953 de vlasi. Prin acest fapt s-a încercat mascarea caracterului lor etnic românesc, sugerându-se c� ar fi un popor distinct cu limb� proprie. Urm�toarele recens�minte încep s� ne ofere date puternic diminuate �i f�r� o logic� real� a evolu�iei demografice a acestei comunit��i.

La 1953 apar la recens�mânt 198.793 vorbitori de limba român� în Serbia Central�, ca în 1961 în estul Serbiei Centrale s� fie doar 1330 români (oficial vlahi).

În doar 20 de ani, popula�ia român� cre�te brusc în 1981 la 25.535 persoane vorbitoare de "limba valah�".

��115 Conform Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas, 1882, Leipzig und Bielefeld 116 Drzavopis Srbje, sveska XVI, p. VIII �i XVII. 117 Statistika Kraljevine Srbije, Kniga XXIV2, p.CIX.


55�

�

În 1991 în Serbia tr�iau 71.536 persoane vorbitoare de "limba valah�" (aproape toate în estul Serbiei Centrale), îns� numai 16.539 persoane înregistrate drept valahi.

Astfel la recens�mântul din 2002 s-au declarat 39.736 vlasi (vlahi) si 1.476 români, în total 41.212 de persoane (5.78%) din popula�ie.

Nu to�i îi reprezint� pe românii din Serbia de r�s�rit, exist� �i �igani românofoni care s-au declarat de identitate etnic� româneasc�. În ultimii ani se constat� procese active de emancipare etnic�, atât ca vlahi, dar mai ales la con�tientizarea apartenen�ei la etnia român� în general, fapt care genereaz� �i unele tensiuni în rândul comunit��ii.

Datele recens�mintelor oficiale realizate de-a lungul secolului XX sunt contradictorii, nu se poate aprecia num�rul exact al vorbitorilor de limb� român� �i dar �i a celor care au identitate etnic� româneasc�, fie datorit� diviz�rii oficiale între români �i vlahi, fie a num�rului mare care au fost recenza�i ca sârbi, popula�ia romneasc� din zon� fiind foarte confuz� în ceea ce prive�te identitatea etnic�. Recens�mântul din 1921 este cel mai aproape de adev�r, fa�� de cele din perioada postbelic�, care ne prezint� diminu�ri majore �i oscila�ii ilogice ale num�rului de români.

Cercet�rile care s-au facut asupra românilor din zon� de la 1800 încoace, au stabilit în mod unanim c� regiunea estic� a Serbiei �i, ca o prelungire a acesteia, col�ul nord-vestic al Bulgariei sunt locuite într-o m�sur� covâr�itoare de români �i c� ace�tia, prin continuitatea lor teritorial� cu cei din stânga Dun�rii, prin obiceiurile, tradi�iile, costumul, limba lor, absolut identice pe ambele maluri ale Dun�rii, sunt o parte întregitoare a poporului român.

Date neoficiale. Pentru a vedea felul cum cercet�torii au prezentat regiunea, vom cita �i reproduce cronologic urm�toarele h�r�i �i lucr�ri:

Harta nr. 16


56�

�

Geograful A.F. Marsigli g�se�te în 1696 c� tot malul drept la Dun�rii de la Golub�� în jos era locuit de români118.

Etnograful F. Kanitz, începând cu anul 1859, a f�cut numeroase anchete de teren în aceast� regiune, semnând, mai târziu, câteva lucr�ri despre Serbia �i Bulgaria. El a consemnat masiva prezen�� a românilor timoceni în zon�, 123.000 români la num�r, nu vlahi, despre care a f�cut �i o serie de observa�ii de natur� etnografic�, spunând c� „originea Rumunilor, Vlahilor sau Românilor, cu toate sfor��rile �tiintei istorice, n-a fost clasificat� îndeajuns pân� ast�zi. Niebuhr îi numea un popor enigmatic. Al�i cercet�tori se supralicitau în ipoteze, care duceau la cele mai contradictorii concluzii” 119.

Mackenzie G. Muir si Irby A.P. în “Map of the south Slavonic countries”, 1867, confirm� prezen�a elementului etnic românesc între Dun�re, Timoc �i Morava.

Lejean Guillaume în “Carte etnografique de la Turquie d’Europe et des etats vassaux autonomies”, 1869, ne prezint� continuitatea masiv� a elementului românesc în sudul Dun�rii, între v�rsarea râului Pek �i Vidin. Documentându-se la fa�a locului el scrie c� pentru Serbia românii sunt ,,un mare dar" fiind ,,laborio�i, activi �i mai prolifici decât sârbii". Spunea c� la 1857 erau 39.728 români în cercul Pojareva�, 35.671 în Craina, 20.597 în Cerna Rieca, 7.351 în Ciupria, 996 în Semedria sau Podunavlia, de to�i 104.343 de români.

H. Kiepert în “Volker und Sprachen Karte vor Osterreich und die unter Donaulandern”, 1869, ar�ta de asemenea o continuitate puternic� de la nord-est �i sud-est cu dep��irea românilor la vest de Morava.

Scriitorii sârbi (V. Caric, B. Jaksic120) recunosc ei în�i�i c� actele regilor sârbi atest� existen�a românilor în secolele XIV-XV, chiar mai la sud de �inutul locuit acum de ei, 10,4% din popula�ia Serbiei fiind rumuni.

Jozsef Szabo121 spunea c� 1/7 din popula�ia Serbiei o formeaz� românii, ace�tia fiind în num�r de 175.000 locuitori.

M. Eminescu ca ziarist la Timpul 1876, dup� datele din ziarul Pester Loyd din Budapesta, vine cu afirma�ia c� 1/6 din popula�ia Serbiei o formeaz� românii.

A. Bagov (Sarajevo 1896) d� un num�r de 500.000 români în Serbia. ��118 A.F. Marsigli, (1726), Danubius Panonico-Mysicus, Haga tom I, p. 58. 119 F. Kanitz, (1904), Serbien, Lipsca, p.13. 120 B. Jaksic, (1873), O plamenon sostav naselenia v. Kniajeste Serbskom, St. Petersburg. 121 Jozsef Szabo, (1923), Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic �i geografic, Recenzie de Bocu Sever, în Anuarul Institutului de Istorie Na�ional�, Cluj.


57�

�

Prof. Gustav Weigand de la Universitatea din Leipzig, la 1900, spunea c� “Popula�ia din Craina – col�ul cel mai muntos nord-estic al Serbiei – este român�. Aceast� regiune nu numai c� deocamdat� este la ad�post de orice slavizare, dar chiar se constat� o înt�rire considerabil� a elementului românesc”, constatând procesul de sârbizare �i bulgarizare a acestora, aproximându-le num�rul la 180.000, chiar dac� de la func�ionarii sârbi ob�inuse informa�ia c� românii ar fi în num�r de 150.000122.

Sârbul Ljubomir Iavanovici scrie la 1903 c� cine ar trece prin zona Timocului “ar putea s� cread� c� aici tr�ie�te numai o popula�ie româneasc�”123.

În anul 1909, G. Vâlsan spunea c� regiunea populat� cu români în Serbia era limitrof� cu jude�ele – de azi – Mehedin�i �i Cara�-Severin, pe valea Timocului �i pân� dincolo de valea Moravei, iar în sud pân� la muntele Rtanj într-un �inut ce cuprindea a �asea parte din Serbia. Înainte se întindeau �i dincolo de Morava, ar�tând c� românii din Serbia veche, adic� cei din dreapta Dun�rii sunt în num�r de 260.000-300.000 suflete.

G. Giuglea scria c� ,,neamul românesc e pomenit în mase în sudul Dun�rii înc� din vremea ��rilor sârbe�ti" �i e ,,un �inut de tranzi�ie între românii din Carpa�i �i aromâni"124. A constatat c� românii din Serbia au asimilat o parte mare de slavi (sârbo-bulgari).

Florinschy I.D. în “Harta etnografic� a slavismului apusean”, 1911, ar�ta în linii mari acelea�i adev�ruri ca �i ceilal�i savan�i.

Prof. bulgar Romansky, str�bate regiunea dintre Timoc �i Morava, cercetând 391 de sate din care 151 le g�se�te curat române�ti �i 298 sârbo-bulg�re�ti. Dup� constat�rile sale, popula�ia româneasc� în acel an se ridica la 181.696 de locuitori, reprezentând astfel 42% din întreaga popula�ie a celor 4 jude�e: Negotin – 60.093 (69%), Pojarev�� – 73.168(35%), Zaiecear – 33.627 (44%), Morava – 14.808 (23%). El scrie referitor la Craina c� “elementul românesc alc�tuie�te aproape trei p�trimi din toat� popula�ia” �i “c� cele 3 pl��i nord-vestice: Dolnimilanov��, Cladova �i Brza Palanca sunt aproape exclusiv române�ti. In cel dintâi nu este nici un sat curat sârbesc, în cea de-a doua numai unul, Petrova sau Cralev�� – populat acum

��122 Gustave Weigand, (1900), Românii în Serbia, Transilvania, organul asocia�iunii pentru literatura român� �i cultura poporului român, Sibiiu, nr. V, anul XXXI, p.112. 123 Sandu Cristea Timoc, (1997), Vlahii sunt români, editura Astra Român�, Timi�oara, p. 12. 124 George Giuglea, (1988), Fapte de limb�, Bucure�ti, p. 184.


58�

�

vreo 60 de ani de muntenegreni din neamurile Tutco, Mircovici �i Pacovici, asemenea �i în al 3-lea, numai un sat Stiubic (1963 loc.)” 125.

L.T.Boga în lucrarea “Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania, Bulgaria �i Serbia”, ap�rut� în 1913, face o ampl� analiz� a situa�iei românilor din Serbia �i public� situa�ia pe plase �i localit��i cu num�rul de locuitori.

Scarlat Demetrescu, A.D. Atanasiu, Ed. Borcea în “Carte etnografique des regions habituées par les Roumains et des colonies etrangeres qui s’y trouvent”, 1919, ne prezint� o r�spândire compact� a elementului românesc între Bazia� �i sud de Vidin, spre vest a�ezarea elementului românesc prelungindu-se pân� la Morava.

S. Bocu afirm� c�: “Intre v�ile Moravei �i Timocului, tr�ie�te o mas� compact� de 300.000 de români”.

M. Seton Watson, chiar dac� este cunoscut ca prieten al jugoslavilor, fixa num�rul românilor la 200.000 (“Roumanien and the var”).

Dr. Popovici �i prof. Giuglea au evaluat num�rul românilor dun�reni din Serbia la 300.000 suflete.

Francezul Gustave Gravier în teza de doctorat “Les frontieres historiques de la Serbie”, scria ca “hotarul Serbiei este Morava �i nu Timocul”126. In aceast� privin��, Vâlsan scria: “în toate timpurile, afar� de rare excep�ii, din vremea roman� �i pân� în sec. XIX, hotarul Serbiei, a r�mas pe aceast� râp�, cu o fiza�ie remarcabil�. Cum au ajuns sârbii totu�i în st�pânirea Crainei? Ce argumente au adus? Iat�-le: �i fiindc� la întemeierea statului modern sârbesc, la 1833, Milo� nu g�sea nici un argument, nici istoric, nici geografic, nici etnic, ca s� ob�in� Craina, a ap�sat, cu toat� greutatea argumentul politic: anume, Serbia are nevoie de leg�tura cu România vecin� �i prin ea cu Rusia. Nevoia pe care o aveau sârbii de prietenia României a dus la anexarea celui mai compact grup de români r�mas în afar� de regatul românesc actual”127, spunând mai departe c� avem aici “o adev�rat� Bucovin� de Sud”.

Chiar în c�r�ile �colare sârbe�ti din 1907, num�rul românilor din arelul moravo-timocean se ridica la 620.000, iar în 1945 în jude�ele Craina �i Timoc erau 365.000 vlahi sau români (Cristea Sandu Timoc 1996: 19).

De-a lungul secolului nostru s-au publicat o serie de statistici asupra num�rului românilor dintre Timoc �i Morava, atât în România cât �i peste ��125 Stojan Romanski, (1926), Românite mejdu Timok i Morava,Sofia, p. 48-49. 126 Gustave Gravier, Les frontieres historiques de la Serbie, Paris, p.20-21. 127 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socet��ii Regale Române de Geografie, LVI, Bucure�ti, p. 150.


59�

�

hotare. Astfel, C. Constante îi estima în 1924 la 500000 de persoane128, iar pentru 1941 Cristea Sandu Timoc, preluând num�rul din statistica iugoslav� din 1931 îi evalua la 408 346.

N. Iorga afirma c� “atât în Serbia cât �i în Bulgaria sunt sute de mii de

români care tr�iesc dincolo de ap� tocmai cum tr�iesc oltenii �i ��ranii munteni pe malul cel stâng”129.

V. Cucu130 scrie c� în jurul Pirotului �i Ni�ului erau în trecut mul�i români - o prelungire a popula�iei române�ti din jurul Sofiei fiind pomenit� în hrisoavele vechilor �ari sârbi. ��128 C.Constante , A. Golopen�ia, (1943), Românii din Timoc, Bucure�ti. 129 Nicolae Iorga, Sârbi, Bulgari �i Români în Peninsula Balcanic� în evul mediu, p.8-9.

Harta nr. 17

0

500000

1000000

mii

an

Evolu�ia�numeric��a�românilor/vlahilor� dup��date�neoficiale

Grafic nr. 2


60�

�

Statisticile neoficiale ale unor asocia�ii culturale ale românilor de aici public� cifre mult mai optimiste. Astfel Mi�carea românilor �i a vlahilor din Serbia îi evalueaz� la cca 1-2 milioane, locuind în vreo 300 de sate �i 22 de ora�e, iar Partidul Independent al vlahilor îi estimeaz� la cca. 2 milioane.

Num�rul real al românilor din aceast� regiune în prezent, este în jur de 300.000131 (aprox. 40% din popula�ia total�). Cifrele mai mari, sunt deseori exagerate, fiind estimate de diver�i autori sau asocia�ii care nu �in cont de procesul de asimilare extrem de activ al românilor, precum �i de depopularea accentuat� a regiunii, datorat� atât ratei de cre�tere a popula�iei �i spor natural negative, cât �i migra�iei intense, din ultimele decenii (mai ales perioada anilor ‘70-‘80) a locuitorilor, c�tre statele vest europene.

Conform recens�mântului din 2002, în urm�toarele op�tine vlahii/românii, concentreaz� o minoritate reprezentativ�, localit��ile cu popula�ie româneasc� fiind în: Bor (18,2%), Boljevac (26,7%), Negotin (7,5%), Zajecar (4,8%), Kladovo (3%), Majdanpek (12,2%), Kucevo(28,3%), Petrovac(10,9%), Golubac(9,9%), Despotovac(2%), Žabari(3%), Cuprija(4%), Malo Crnice(3%), Svilajnac (1%), Požarevac (11%), Žagubica (22,4%), Veliko Gradište(2%) si Jagodina (0,5%).

ORIGINEA ROMÂNILOR DIN ESTUL SERBIEI Comunitatea româneasc� din r�s�ritul Serbiei este foarte important�,

dup� cum s-a v�zut chiar din datele oficiale, aceasta fiind a doua dup� etnia sârb�, arealul etnic românesc din zon� reprezentând o continuitate spre vest a românilor din România �i Bulgaria. Între cele dou� râuri, Timoc la est �i Morava la vest, românii formeaz� un areal compact, majoritar în numeroase localit��i �i opštine (raioane), fiiind întâlni�i �i în alte regiuni ale Serbiei, dar deja foarte dispersa�i.

Originea românilor din Serbia estic� este greu de elucidat, în lipsa unor izvoare bibliografice, ace�tia fiind consemna�i mai mult accidental. Nu exist� o opinie unitar� în privin�a originii acestora, de-a lungul timpului emi�ându-se mai multe teorii.

În 1904, F. Kanitz observa c� “originea Rumunilor, Vlahilor sau Românilor, cu toate sfor��rile �tiin�ei istorice, n-a fost clasificat� îndeajuns

��130 Vasile Cucu, Considera�iuni geografice privind unitatea etnic� a României, în Terra nr. 1-2/1992, pagina 22. 131 Conform tabel nr. 3, localit��ile cu popula�ie româneasc�, coloana 2, estim�ri popula�ie 2000.


61�

�

p�n� ast�zi. Niehbur îi numea îi numea un popor enigmatic. Al�i cercet�tori se supralicitau în ipoteze, ce duceau la cele mai contradictorii ipoteze”132.

În urma cercet�rilor efectuate pe teren, G. Vâlsan afirma c�: “M�rginindu-le la grupul compact românesc dintre Timoc �i Morava, în privin�a vechimii lui, mai to�i istoricii români �i sârbi sunt de acord: nu avem dovezi de o mare vechime a românilor din aceste �inuturi”133.

Teoria originii autohtone a românilor din arealul moravo-timocean, bazându-se pe argumente credibile este sus�inut� de o serie de cercet�tori. Cronicile din secolul al XII-lea, urmate de scrierile lui Dimitrie Cantemir �i ale �colii Ardelene, istoricii N. Iorga, A.D.Xenopol, Dimitrie Onciu, sus�in c� procesul de etnogenez� a poporului roman a avut loc pe ambele maluri ale Dun�rii.

Mul�i lingvi�ti (printre care Sextil Pu�cariu, E. Gamillscheg), c�rora li se adaug� �i istoricul Silviu Dragomir, sus�in c� Timocul, Banatul �i Oltenia sunt leag�nul form�rii limbii române134.

I.F. Dobrescu �i Nicoleta-Laura Dobrescu consider� c� cea mai plauzibil� ipotez� este c� “o parte a lor (a românilor timoceni n.m.) sunt urma�ii direc�i ai popula�iei romanizate din provinciile Moesia Superior �i Dacia Ripensis”135.

Chiar dac� nu mai este de actualitate, teoria reoslerian� sau teoria imigra�ionist�, vine în sprijinul autohtoniei românilor din acest spa�iu, prin sus�inerea faptului c� dacii au fost distru�i în totalitate în cele dou� r�zboaie daco-romane �i c� românii s-au format la sud de Dun�re �i apoi au imigrat la nord.

Teritoriul studiat a fost timp îndelungat sub administra�ie roman�, atestarea romaniz�rii popula�iei din arealul moravo-timocean precum �i continuitatea popula�iei traco-ilire romanizate în decursul secolelor pân� în prezent, fiind dat� de o serie de surse istorice, precum �i de numeroasele dovezi toponimice prezentate în capitolul legat de toponimie. Argumentele în favoarea form�rii �i p�str�rii unei popula�ii romanizate în acest areal sunt destul de conving�toare.

Pân� în secolul XVIII, teritoriul cuprins între râurile Timoc �i Morava, abund� de denumiri române�ti, permanen�a elementului românesc fiind

��132 F. Kanitz , (1904), p. 13. 133 George Vâlsan, (1927), Românii din Serbia, Buletinul Societ��ii Regale de Geografie, Bucure�ti, p. 11. 134 Gheorghe Zbuchea, Românii timoceni, (2002), Editura Mirton, Timi�oara, p. 26. 135 I.F. Florescu, Nicoleta-Laura Florescu, op.cit., p.85.


62�

�

sus�inut� �i pe baza toponimiei, chiar dac� istoricii bulgari �i sârbi nu o admit136.

În sus�inerea vechimii popula�iei române�ti în regiunea dintre Morava �i Dun�re, ca cel mai vechi element etnic din acest areal, vin �i diferite surse etnografice, folclorice, lingvistice �i antropologice. Un argument conving�tor despre vechimea românilor aici, îl constituie �i realitatea geografic�, elementul autohton întâlnindu-se cel mai adesea în regiunile greu accesibile invadatorilor �i anume în zonele împ�durite de deal �i de munte, popula�ia g�sindu-�i ad�post în “zb�guri”.

Teoria originii nord-dun�rene este sus�inut� mai ales de istoricii �i etnografii sârbi, care nu admit permanen�a românilor în sudul Dun�rii. Ei afirm� c� românii care locuiesc acum pe teritoriu Serbiei de R�s�rit ar fi în totalitate descenden�i ai unor grupuri trecute recent, în secolele XVIII-XIX, din Banat �i Oltenia în lumea balcanic�. Unii dintre ace�ti înv��a�i presupun o migrare a românilor din Banat �i �ara Româneasc� în sec. XV, al�ii în sec. XVI sau mai degrab� în sec. XVII �i XVIII.

Tihomir Georgevici �i al�ii atribuie venirea românilor în Serbia, ca urmare a atrocit��ilor dup� r�scoala lui Horea sau instal�rii domniei fanariote in �ara Româneasc�137.

G. Vâlsan a fost categoric cu privire la rolul Dun�rii în istoria poporului român: “Dun�rea nu e deloc hotar în regiunea Por�ile de Fier �i cu atât mai pu�in e marginea unei lumi; c�ci cine a locuit în partea de nord, a trebuit s� locuiasc� �i în partea de sud. Dun�rea a fost în trecut mai curând o ax� na�ional� româneasc�, cum e �i Lan�ul Carpatic, iar nu un hotar”138.

În lipsa unor grani�e fixe, cel pu�in pân� la mijlocul secolului XIX, contactele popula�iei în regiune au fost permanente, împrejur�rile economice, istorice �i politice au condus la migra�ii succesive, diferite ca amploare în func�ie de perioad�, dinspre regiunile nord dun�rene spre cele sudice. R�zboaiele, calamit��ile naturale (secete, epidemii de cium�), asuprirea de c�tre ciocoi �i boierime, c�s�torii, me�te�ug�ritul, munci sezoniere, p�storitul, mineritul, valorificarea unor noi terenuri agricole, au fost printre motivele deplas�rilor în regiune139.

Cert este îns� faptul c� procesul de migra�ie a popula�iei române�ti, a�a ��136 Vezi capitolul referitor la elementele de toponimie. 137 T.Djordjevic, Kroz nase Rumune, p.18, Idem Rumuni u Srbiji, p.166-169. 138 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, ed. postum�, în Buletinul Societ��ii Regale de Geografie, p. 14-15. 139 Dorin Lozovanu, op. cit., p. 62.


63�

�

cum era �i firesc, a fost continuu �i de fapt în ambele direc�ii �i datorit� faptului c� pân� în 1832 trecerea Dun�rii se f�cea f�r� restric�ii.

Abia în timpul Regulamentului Organic când România era ocupat� de ru�i, guvernatorul Kiseleff a decis în 1834, înfiin�area Corpului Granicerilor pentru paza frontierei pentru prima dat�140, astfel rupând leg�tura între românii de pe ambele maluri ale Dun�rii.

Regiunile din care s-au f�cut deplas�rile sunt variate, îns� în general cele din apropiere. Cele dou� regiuni emi��toare de migra�ii sunt Oltenia, uneori �i Muntenia, pentru partea estic� a regiunii studiate, �i Banatul pentru partea vestic� a Serbiei de est.

Originari din Moldova, chiar Basarabia, dupa surse istorice înc� din secolul XVIII - XIX, exist� în satele Podgorac (opština Boljevac), în localit��i din opština Majdanpek sau chiar în unele la vest de Morava (Suvaja, opština Varvarin)141.

În favoarea teoriei migra�iei de la nord de Dun�re a popula�iei române�ti amintim �i cele dou� etnonime: cel de ungurean fiind legat de o posibil� origine din �ara Ungureasc� (arealul Banatului �i Transilvaniei) �i cel de ��ran pentru cei migra�i din �ara Româneasc� (Oltenia �i Muntenia).

Fenomenul migra�iei este cunoscut îns� �i în sens invers, de la sud la nord. Românii dintre Morava �i Vidin treceau în �ara Româneasc� pentru a cump�ra sare, a face comer� sau chiar pentru a se a�eza142. Uneori migra�ia avea la origine chiar �i motive mai pu�in serioase, acest fapt ar�tând pe deplin caracterul fluctuant al popula�iei române�ti de pe ambele maluri ale Dun�rii. Fenomenul migra�iei se oglinde�te prin numeroase dublete folosite de o parte �i de alta a fluviului: Orevi�a (Banat), are dublet în Mehedin�i �i Urovi�a în Craina; Corbova, Craina – dublet în dou� sate din Dolj; Vârbi�a/Craina – Vârbi�a �i Vârbicioara/Dolj; muntele Râtanu/Craina-Irtanu/Mehedin�i, Vratna/Craina – Vrata/Mehedin�i. În 1833, zeci de familii trec în Oltenia �i Banat din cauza epidemiei de cium� (Trâpcea Th.N., 1999: 135-136).

Are loc îns� �i o migra�ie a elementelor sârbe�ti la nord de Dun�re, începând din secolul al XV-lea pân� în secolul al XVIII-lea, când în Banat �i în Câmpia Panonic� se refugiaz� emigran�i sârbi din provinciile sârbe�ti din sudul Dun�rii, ocupate de turci, sau care deveniser� teatrul luptelor dintre otomani �i o�tirile despo�ilor sârbi. ��140 http://www.politiadefrontiera.ro/inf_generale/istoria2.php 141 Dorin Lozovanu, op.cit., p. 61. 142 T. Bulat, noiembrie-decembrie 1925, Un caz interesant de migra�iune în Oltenia, în “Arhivele Olteniei”, p. 417.


64�

�

Mai multe au fost cauzele care au generat migra�iile sârbilor în evul mediu, principala cauz� îns� a constituit-o invazia otoman� în Balcani �i subjugarea statelor feudale balcanice.

O migra�ie a popula�iei a avut loc îns� �i la nivel de regiune, deplas�rile de la o localitate la alta în interiorul regiunii fiind frecvente. În numeroase cazuri, s-a constat c� popula�ia româneasc� este venit� succesiv din alte localit��i sau regiuni, popula�ia mai veche fiind suport pentru înfiin�area unor noi localit��i. În general direc�ia de migra�ie a fost dinspre valea Timocului (est) spre valea Moravei (vest), locuitori din opštinile Bor, Boljevac, Negotin au migrat spre valea Moravei, înfiin�ând localit��i noi sau al�turându-se unei popula�ii române�ti existente.

Migra�ii au avut loc �i între regiuni, în interiorul Serbiei, dar �i din Bulgaria �i Balcani. Este cazul popula�iei unor localit��i de pe partea dreapt� a râului Timoc, de pe teritoriul actual al Bulgariei care a migrat spre localit��i din Serbia. Amintim localit��ile române�ti din Serbia- Halova, Miloševo, Aleksandrovac, Šipikovo �i ora�ul Zajecar, unde s-au a�ezat români din regiunea Vidin din Bulgaria, ace�tia având numeroase leg�turi cu localit��ile române�ti din Bulgaria din apropierea grani�ei, cum ar fi Kosovo, Bregovo, Rabrovo, Deleina143.

Un curent migrator puternic a fost �i cel macedo-român din Pind �i din Balcani, de unde �i originea unor sate, fiindc� �ârna Reca, �inutul din jurul Zaicearului avea o popula�ie de care Vâlsan spunea c� este alc�tuit� din români, pe care sârbii îi numeau Goga (pl. Goghi), ace�tia întemeind satele Râgotina, Sumracov��, Vrajogârna�, Gamzigrad, Zvezdan, Osnice, Planini�a, Slivar, Lenova�, V�rbora�, Bacevi�a �i Lasovo144.

O teorie foarte larg r�spândit� mai ales în cercurile �tiin�ifice sârbe�ti este aceea precum c� vlahii (vlasii) reprezint� un grup etnic sârb de origine mixt� slavo-romanic�, o popula�ie bilingv� care are ca limb� matern� atât sârba cât �i vlaha.

Exist� �i o alt� teorie care circul� în mediile sârbe�ti, conform c�reia grupuri masive de sârbi au trecut cândva în România din cauza asupririi turce�ti, au înv��at limba, au deprins obiceiurile, dup� care s-au întors în locurile de ba�tin�145.

��143 Dorin Lozovanu, op. cit., p. 64. 144 George Valsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socet��ii Regale Române de Geografie, LVI, Bucure�ti, p. 150. 145 Annemarie Sorescu-Marinkovic, Cultura popular� a românilor din Timoc, Institutul de Balcanologie, Serbia, p. 79.


65�

�

Dup� cum s-a v�zut din teoriile expuse, originea popula�iei române�ti din arealul Timoc-Morava este una complex�, pentru elucidarea realit��ilor din teren fiind nevoie de cercet�ri interdisciplinare am�nun�ite la nivel de localit��i.

GRUPURI ETNOGRAFICE �I GRAIURI LOCALE Românii din arealul moravo-timocean sunt în marea lor majoritate

bilingvi, vorbind atât limba român� cât �i limba sârb�. Se constat� îns� cazuri în care b�trânii, mai ales din satele izolate de munte, nu �tiu deloc sârbe�te, pe când la genera�ia tân�r� exist� tendin�a, tot mai frecvent de a înv��a numai limba sârb�. Sunt tot mai numeroase cazurile când p�rin�ii î�i doresc acest lucru, ei fiind cei care impun o anumit� regul� �i în cas�, aceea de a comunica între adul�i în limba român�, iar cu copiii comunicarea s� se fac� în limba sârb�. Unele dintre motivele invocate de p�rin�i sunt dorin�a de integrare a copiilor mai u�or în colectivitate, f�r� a mai avea parte de discrimin�ri pe criteriu etnic din partea colegilor �i a unor cadre didactice, precum �i îmbun�t��irea situa�iei �colare. Drept urmare, folosirea intensiv� a limbii de stat afecteaz� fondul lexical de baz� prin împrumuturi masive, îmbog��irea continu� a vocabularului românilor din regiune cu neologisme sârbe�ti fiind un real pericol la adresa limbii române vorbite în Serbia de r�s�rit.

În func�ie de graiul vorbit, de obiceiuri, tradi�ii, port, cu variante de la un grup la altul, precum �i de numele ce-�i dau românii de aici unii altora, se identific� în spa�iul moravo-timocean patru grupe etnografice de limba român� distincte între ele: munteni/ungureni, ��rani – m�rgini�i, bufeni �i rudari.

Muntenii/Ungurenii formeaz� grupul

cel mai numeros al românilor fiind r�spândi�i în majoritatea opštinilor din estul Serbiei, în regiunea delimitat� de râul Morava la vest, Timocul Negru la sud �i Dun�rea la nord, la est m�rginindu-se cu cel�lalt grup românesc,

Harta nr. 18


66�

�

��ranii. Se înregistreaz� îns�, o tranzi�ie treptat� dialectal� �i etnografic� între cele dou� grupuri.

În urma cercet�rilor, s-a constatat o suprapunere a denumirilor de munteni/ungureni, desemnând în fapt aceea�i popula�ie româneasc�. Ini�ial, numele folosit chiar de locuitori, era cel de munteni sau mun�eni, adic� oamenii muntelui, apelativul fiind dat de configura�ia reliefului, dar �i de ocupa�ia de baz� a locuitorilor (p�storitul), cu impact �i asupra aspectelor etnografice �i etnopsihologice locale.

Peste prima denumire s-a suprapus în timp, termenul de ungureni sau ingurieni146, existând dou� teorii cu privire la originea acestuia. O prim� teorie emis� de G. Giuglea �i preluat� de mai mul�i cercet�tori români, sus�ine faptul c� apelativul de ungureni apare ca urmare a situa�iei politice din secolul al XIV-lea, fiind o reminiscen�� a domina�iilor ungare �i austriece, care s-au extins în spa�iul moravo-timocean în dou� rânduri, pe o durat� de mai bine de un secol.

O a doua teorie sus�ine provenien�a termenului de la imigra�ia elementelor române�ti din Banat în secolul al XVIII-lea. Aceast� teorie este agreat� �i sus�inut� mai ales de cercet�torii sârbi, care consider� c� întreaga popula�ie româneasc� din estul Serbiei, poart� numele de ungureni, dar veni�i fiind din Ungaria. Ei fac în felul acesta o confuzie voit� sau nu, între Banatul aflat la acea dat� sub domina�ie ungureasc�, �i statul modern Ungaria.

Chiar dac� termenul de ungureni s-a generalizat pentru întreg spa�iu cuprins între râurile Pec �i Morava, fiind denumirea cea mai cunoscut� în studiile actuale de profil, la nivel local exist� îns� diferen�ieri. �i în prezent, în zona central�, între rîurile Pec �i Pore�, întâlnim vechea p�tur� de moravo-timoceni (Constantinescu 2000: 46; Paun es Durlic 2010: 9) mai mult cu denumirea de munteni, sau munteni-ungureni, fiind numele folosit frecvent în teritoriu de c�tre localnici. Acest fapt este constatat �i de E. Picot, înc� din 1889, când emite

��146 N.A.Constantinescu, op. cit., p. 31.

Foto 11 Ansamblu folcloric din Bogovina


67�

�

ipoteza autohtoniei muntenilor, dat fiind faptul c� românii de la "Porecica nu cunosc, se pare, nici una din cele dou� numiri (ungureni �i ��rani, n.m.); la ei (munteni n.m.) nu exist� nici o tradi�ie care s�-i lege de Valahia sau de Ungaria” (Constantinescu 2000: 31).

În teritoriu, frecven�a denumirii de muntean scade de la râul Pec înspre valea Moravei, fiind înlocuit� treptat cu cea de ungurean.

Limita dintre satele de români ungureni �i ��rani este dat� aproximativ de Mun�ii Miroci, Deli Jovan, continuându-se apoi pân� la sud de Zajecar. Pu�inele surse lingvistice arat� c� ace�tia vorbesc un grai care reprezint� continuarea direct� a subdialectului b�n��ean. I. P�tru�, în 1942 face o succint� descriere a idiomului vorbit: “în localit��ile cu graiu b�n��ean, în loc de t, d (urmate de e, i) se roste�te �, d�, iar în loc de �, � (ce, ge), �,�”. (P�tru�, 1942: 331). În privin�a subdialectului b�n��ean, etnolingvista sârb� Biljana Sikimic, g�se�te diferen�e între graiurile din vest (satele Dubocka, Kladurovo) �i satele din est (Metovnica), graiul din satul Zlot deosebindu-se pe de alt� parte �i de unele �i de altele (Sikimic 2005 a: 149-150).

Românii munteni-ungureni din Serbia, prezint� �i o serie de particularit��i etnografice cum ar fi specificul portului tradi�ional, bine p�strat, cu elemente arhaice române�ti, elementul simbol fiind c�ciula tipic� lor, numit� „cl�b��”, sau “c�l�b��”, f�cut� dintr-o singur� piele de oaie, �i care nu se mai întâlne�te nic�ieri; tradi�ii �i obiceiuri, deseori precre�tine, pe care le-am detaliat în capitolul legat de via�a spiritual�; folclorul este un alt element ce completeaz� specificul românilor ungureni.

��ranii/m�rgini�ii se întâlnesc într-un num�r mult mai mic, în �inutul

Klju� (Cheia) �i Negotinska Krajna, fiind concentra�i în opštinile Kladovo, Negotin �i Zajecar.

Graiul ��ranilor este foarte apropiat de subdialectul muntean al limbii române, fiind o variant� a graiului oltean, în unele zone cu interferen�e �i oarecare specific timocean. În lucrarea Foklor dela românii din Serbia, I. P�tru� afirma c� în “Craina se vorbe�te graiu foarte apropiat de cel din partea apusean� a Olteniei”, el venind �i cu precizarea c� în “localit��ile care �in de graiul oltenesc, �,� se rostesc ca în limba literar� (ce, ge) dar t,d (urmate de e,i) devin �, � ca în vestul Olteniei �i prin Transilvania” (P�tru� 1942: 331).

��ranii formeaz� o continuitate cu românii olteni din regiunile vecine ale României (jude�ele Mehedin�i �i Dolj), aspectele etnografice �i folclorice fiind o combina�ie de elemente specifice oltene�ti cu unele caracteristice românilor timoceni.


68�

�

Ca �i în cazul românilor munteni, apar controverse în privin�a provenien�ei �i semnifica�iei termenului folosit pentru popula�ia româneasc� din partea de est a arealului studiat. Pentru teritoriu cuprins între mun�ii Miroci, Deli Jovan, Valea Dun�rii �i valea Timocului denumirile de ��rani, ��reni sau m�rgini�i sunt sinonime, identificarea apelativelor respective fiind legat� doar de diferen�ierea lor fa�� de românii munteni.

�i în cazul provenien�ei acestui termen se vehiculeaz� teoria confom c�reia apelativul de ��ran îi reprezinta ini�ial pe locuitorii câmpiei �i podi�urilor, având ocupa�ia de agricultori (Zbuchea Gh., Dobre Cezar 2005: 47). Al�i cercet�tori merg pe ideea c� termenul indic� originea locuitorilor �i anume c� ace�tia sunt veni�i din �ar�, (�ara Româneasc� n.m.), mai precis din Oltenia.

Pentru apelativul de m�rgini�i Giuglea �i Constantinescu afirm� c� provine, fie de la vechiul nume al �inutului Craina (regiunea autonom� Margina), însemnând “cei de la margine, dinspre Dun�re”147, fie numele s-a format din con�tiin�a c� românii de aici marginesc “�ara cea mare”.

Mai rar, se întâlne�te �i termenul de mistri�oi148 (Constantinescu 2000: 47), ce desemneaz� amestecul popula�iei, fiind folosit pentru cei n�scu�i din c�s�torii mixte. Vâlsan constat� �i el acela�i lucru, ad�ugând c� “locuitorii de la �es, ei nu-�i zic �ereni, cum zic celor din România, ci mistri�oi, adic� oameni de amestec”149.

Utilizarea apelativului de ungureni sau ��rani, este folosit� în principal pentru diferen�ierea celor dou� grupuri, unul fa�� de cel�lalt, în rest fiind mai pu�in folosit� ca o identitate etnic� sau lingvistic� regional�, numele de ungureni �i ��rani fiind mai mult unul livresc.

Bufenii (sau bufanii). Sub acest nume sunt cunoscu�i românii fugi�i

din Oltenia împreun� cu familiile lor �i refugia�i în Banat începând cu ��147N.A.Constantinescu, op. cit., p.45-46. 148 apelativul de mistri�oi este derivat din cuvântul mistre�, adic� n�scut dintr-o ras� amestecat� 149 George Vâlsan, op. cit., p. 23.

Foto 12 Ansamblu folcloric din Negotin


69�

�

mijlocul secolului al XVIII-lea �i pân� în deceniul trei al secolului al XIX-lea, cauza constituind-o situa�ia economic� mai bun�, precum �i nevoia de for�� de lucru pentru exploatarea minelor �i p�durilor din Banat150. Odat� cu reactivarea minei de la Majdanpek în 1847, primii care au populat ora�ul au fost minerii bufeni din Banat, cel mai mare num�r venind în 1851-1852 din regiunea Moldova Nou�. Dac� ini�ial, ace�tia nu au avut contacte cu popula�ia de români ungureni din arealul înconjur�tor, ulterior au avut loc numeroase procese etnice de mixtare între etniile venite la Majdanpek. În prezent, de�i se cunoa�te bine originea româneasc�, bufenii se pierd datorit� asimil�rii �i procesului de sârbizare destul de activ.

Rudarii. Sunt considera�i cea mai controversat� popula�ie de limb�

matern� româneasc� din Craina Serbiei, ca de altfel din Balcani, grupurile de rudari fiind r�spândite pe un teritoriu întins din Bosnia pân� la Marea Neagr�. Etimologic etnonimul de rudari este legat de minerit, la fel ca �i cel de b�ie�i. Se presupune c� la început preocup�rile acestei popula�ii au fost mineritul, în sensul scoaterii aurului din gârle, existând numeroase râuri care ofereau aceast� posibilitate în regiunea balcanic� (Lozovanu Dorin, 2008: 72).

Acesti vorbitori ai limbii române sunt în general considera�i ca �igani de c�tre alte grupuri de români, dar �i de celelalte etnii. Totu�i, ei se declar� mai mult români, identitatea de romi sau �igani fiind absolut negat�.

Identitatea lingvistic� �i etnografic� româneasc� este p�strat� în multe

cazuri pân� în prezent, deseori cu un specific local etnolingvistic, legat� de un amalgam de elemente dialectale oltene�ti, muntene�ti �i b�n��ene, precum �i datorit� lipsei de contact cu arealul etnolingvistic compact românesc.

Cre�terea numeric� a popula�iei din r�s�ritul Serbiei, a fost incondestabil elementul de permanen�� constatat în arealul studiat.

Structura dup� religie respect� în linii generale structura etnic�, format� în principal din dou� etnii: sârb� �i român�. La nivelul etniei române se înregistreaz� �i în prezent numeroase controverse legate de num�rul real al comunit��ii, s-au emis o serie de teorii legate de originea acesteia, se întâlnesc inten�ionat confuzii, mai ales din partea cercet�torilor sârbi, în privin�a numelor grupelor etnografice ce alc�tuiesc comunitatea româneasc� din estul Serbiei.

��150 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Bufeni


70�

�

Confuziile sunt date în principal de coloniz�rile din secolul al XVIII-lea cu elemente române�ti din nordul Dun�rii ce au împrosp�tat p�tura autohton� româneasc�, dar �i de st�pânirile vremelnice asupra acestui teritoriu.

Degradarea vie�ii economice la sate prin sc�derea progresiv-accentuat� a veniturilor realizate din activit��ile economice tradi�ionale, au dus în ultimii 30 de ani, la o depopulare masiv� a regiunilor rurale. Printre motivele depopul�rii constatate pe parcursul cercet�rii o constituie �i sporul natural negativ înregistrat în ultima perioad�, dar pe de alt� parte �i o migra�ie masiv� a popula�iei din regiunea studiat� spre statele vest europene începând cu anii 60 ai secolul al XX-lea. Satele au fost practic depopulate, de�i majoritatea locuitorilor au r�mas în eviden�a statistic� a statului sârb. Multe dintre localit��ile rurale au pân� la 80 % popula�ie migrat� ca for�� de munc� în Austria, Germania, Fran�a, Elve�ia etc. prezen�a la locul de ba�tin� fiind ocazional� �i mai mult în timpul verii.

Se constat� regretul la majoritatea b�trânilor satelor, ace�tia fiind convin�i de faptul c� dezr�d�cinarea va atrage dup� sine dispari�ia identit��ii de neam. În Ci�ljeva Bara, erau locuite majoritatea caselor, acum sunt “nu mai mult de 750 de case, cred poate �i m�i pu�âne. A fost vreodat� 1000 �i 4000 de persoane. Da multe c��i s-au p�r�sît, mul�i în strin�tate s-au dus”(B.N.), iar în “Osnicea sînt la vreo 480 de c��i, da lumea moare, s� stâng, �i �inerii pleac�, înc� rumânii m�i r�mân, da sârbii a golit satele” (F.P.).


71�

�

V. A�EZ�RILE UMANE

Împ�r�irea administrativ� este în cadrul Serbiei, pe mai multe nivele, ea fiind format� din dou� provincii autonome (autonomna pokrajina) – Voivodina �i Kosovo, �i Serbia Central� ca parte integr� a Serbiei. Cele trei provincii se împart în 29 de districte (ocrug) �i 200 de raioane (numite �i comune, în sârb� opština). În Voivodina exist� 46 de opštine, iar în Serbia Central� 134 de opštine. În Kosovo în ultimii ani s-au produs modific�ri administrativ-teritoriale, pe criterii etnice, doar 3 opštine (Leposavic, Zvecan �i Zubin Potok) r�mânând sub administra�ia Serbiei.

Cât prive�te arealul studiat, acesta este format din 4 districte (ocrug): Branicevo, Pomoravie, Bor �i Zaicear (f�r� opštinele Sokobanja �i Knjazevac) �i 20 comune sau opštine, ce se întind pe o suprafa�� de 11.867 kmp.

Principala diviziune administrativ� cu prerogative reale, este cea de raion (opština), cea mai stabil� diviziune pe parcursul ultimelor decenii ca structur� teritorial�.

Tabel nr. 2 Împ�r�irea administrativ-teritorial� a Serbiei de

R�s�rit151 Popula�ie

estimat� la 30.06.09

Ocrug/Opština/ Ora�

Aria, kmp

Num�rul a�ez�rilor Total Per/kmp

SERBIA 88 361 6 167 7440769 …

Serbia Central� 55 968 4 251 5427851 97

Estul Serbiei 11867 532 613419 51

��151 Date preluate din Statistica oficial� a Serbiei, (2010), Municipiile din Serbia, Belgrad, p. 17.


72�

�

Ocrug Brani�evo 3855 189 189556 49 Opština V. Gradište 344 26 19495 57 Opština Golubac 367 24 8931 24 Opština Žabari 263 15 11680 44 Opština Žagubica 760 18 13569 18 Opština Ku�evo 721 26 16738 23 Opština Malo Crni�e 273 19 12629 46 Opština Petrovac na Mlavi 650 34 32051 49

Ora�ul Požarevac 477 27 74463 156 Ocrug Pomoravie 2616 191 216186 83 Opština Despotovac 626 33 23093 37 Ora�ul Jagodina 470 53 69949 149 Opština Para�in 542 35 55973 103 Opština Rekovac 365 32 11567 32 Opština Svilajnac 326 22 23917 73 Opština �uprija 287 16 31687 110 Ocrug Bor 3505 90 132464 38 Opština Bor 854 14 50779 59 Opština Kladovo 630 23 21757 35 Opština Majdanpek 932 14 20458 22 Opština Negotin 1089 39 39470 36 Ocrug Zaje�ar 3600 173 124423 35 Opština Boljevac 822 20 13767 17 Ora�ul Zaje�ar 1068 42 61446 58

Regiunea studiat�, datorit� a�ez�rii prielnice între Dun�re, Morava,

Timoc �i mun�ii Râtani, a oferit dintodeauna omului bogate �i variate resurse de trai, atr�gând astfel, de-a lungul timpului, diferite comunit��i umane în aceste locuri, factorii naturali având un rol favorizant în aceast� evolu�ie, ei intervenind activ în rela�iile dintre societatea uman� �i natur�.

Fragmentarea �i energia reliefului, precum �i elementele morfologice ale acestuia au condi�ionat dezvoltarea a�ez�rilor din regiune. Indiferent c� sunt sate de vale, de versant sau de contact între dou� unit��i de relief distincte, satele sunt situate, în primul rând, în apropierea surselor de ap�.

A�ez�rile umane din r�s�ritul Serbiei sunt rezultatul unei evolu�ii îndelungate a procesului de umanizare a acestui spa�iu geografic, fiind un teritoriu de str�veche �i continu� locuire, toponimia fiind un element esen�ial în dovedirea acestui fapt.


73�

�

ATESTAREA DOCUMENTAR� A A�EZ�RILOR UMANE În unitatea studiat�, o prim� genera�ie de a�ez�ri atestat� documentar,

este cea a a�ez�rilor din perioada roman�. Amintim cet��ile �i bastioanele romane: Zanes (Cladovo), Taliata (Donji Milanovac), Cuppae (Golub��), Viminacium, Gamzigrad, Horreum Margi (upria), Idimus (Medvegea), Capu Fossae (Techia) etc…

Datarea unora dintre a�ez�rile actuale începe îns� cu secolele XII-XIII, fiind men�ionate chiar în hrisoave sârbe�ti din timpul lui Stefan Nemanja (1198-1199)152.

A�ez�ri umane sunt atestate în regiune �i în secolul al XIV-lea: Brigheni�a, Zidilje, Brodi�a, Kucevo, Sena, Srpce, Voluia, Bucovcea, Orlievo, Jdrelo, Petka, Topolovnic, Osani�a (tabel nr. 6). Este consemnat îns�, anul primei atest�ri cunoscute a localit��ii, cu numele actual sau altul cunoscut de popula�ia local�. Multe localit��i sunt mai vechi decât anii men�iona�i, dar nu exist� o certitudine asupra anului fond�rii.

Între secolele XIV-XVII, a�ez�rile umane din estul Serbiei apar men�ionate fie în recens�mintele turce�ti, fie sporadic, în scrierile unor înv��a�i care au cutreierat acest �inut.

Începând cu secolul al XVIII-lea apar mai multe informa�ii cu privire la a�ez�rile omene�ti, datorit� întocmirii documentelor cartografice cu un con�inut mai exact �i mai diversificat. Primele h�r�i pentru aceast� zon�, sunt realizate de austrieci. În acest sens men�ion�m harta “Karte von dem Konigreich Servien” – hart� militar� austriac� (1717), h�r�ile întocmite de G. Lejean (1861), L.N.Maicov (1873), prof. dr. Weigand (1900), L.T.Boga (1913), G. Vâlsan (1910), N. Popp (1921), Ion di la Vidin.

În 1740, în harta “Banatului Timi�oarei”, regiunea dintre Timoc �i Morava este împ�r�it� în �ase districte: districtul Klutscher, Krainaer, Krivinaer, Die Omoli, Kutschainer, Kollumbaczer153. ��152 Silviu Dragomir, (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucure�ti, p. 286.

Foto 13 Centrul satului Metovni�a


74�

�

Este �tiut faptul c� la începutul secolului al XVIII-lea, regiunea era sub ocupa�ie austriac�, h�r�ile din aceast� perioad� având o deosebit� valoare.

Documentele cartografice austriece pun în eviden�� o serie de localit��i, atestate în timp (Ori�tioara, Coste�ti, Vla�ca, Clodul-Cladova, B�tu�a, Vlase�u, Vlaskita, V�ltura, Gura Sergun, Vla�chi Dol, Drestie, Stana, Cestuga, Resestuga) pe care G.Vâlsan nu le mai reg�se�te reproduse în h�r�ile sârbe�ti de mai târziu, unele fiind gre�it transcrise, altele falsificate în mod inten�ionat, iar cele mai multe nefiind trecute deloc154.

În aceste condi�ii, pe harta “Serbia Austriac�”, apar localit��ile: Podgoraz(Podgorac), Popovac, Slot(Zlot), Vrashogrnaz, Krivelj, Tyuprya, Medvedya, Svilainatz(Svilajnac), Porodin, Posharevaz(Požarevac), Gradichtye(Gradište), Golubatz(Golubac), Milanovatz(Donji Milanovac), Maidanpek, Grabova, Tekia, Kladova, Zrnaika(Crnajka), Krepolyn, Radayevatz(Radujevac), Negotin, Gornyane(Gornjane), Sikole, Krively(Krivelj), Bukovaz(Bukovac).

În 1861, apare “Harta etnografic� a Turciei Europene �i statelor vasale autonome”, întocmit� de G. Lejean, ce constituie un document foarte valoros în ceea ce prive�te numele localit��ilor precum �i structura etnic� a acestora, Lejean sus�inînd prezen�a elementului românesc în majoritatea a�ez�rilor: Kladova, Golubinje, Brsa Palanka(Brza Palanka), Mossna(Mosna), Topolnitza(Topolnica), Tabakovatz, Rudna Glava, Vlaolze(Vlaole), Gornjan, Malainitza(Malajnica), Tanda, Stubika(Štubik), Plavna, Djanovatz (Geanov��), Koroglasch (Koroglaš), Mokrani (Mokranje), Karbelova, Sikol(Sikole), Salatz (Salaš), Duboschian

��153 Harta Banatul Timi�oarei, (1740), sec�iunea cu regiunea dintre Morava �i Timoc. 154 Trâpcea, Th. N, op. cit., p.125.

Harta nr. 19 (sursa: harta “Banatului Timi�oarei” ,1740)


75�

�

(Dubo�ane), Tchokonjatz (okonjar), Zaichar (Zaje�ar), Grljan, Osnitz(Osni�), Podgoratz(Podgorac), Zvesdan, Nikolitchevo, Hamzigrad, Metovnitza, Slatina, Ostrel, Brestovatz, Bor, Krivel(Krivelj), Boutchen(Bu�je), Schagubitza(Žagubica), Bolievatz(Boljevac), Dobropoli(Dobropolje), Gurgussovatz, Valiakom(Valeaconje), Lukovo, Jidel(Židilje), Krupaia, Trojanje, Busur, Burovatz, Bobova, Vitejevo, Porodin, Tchestobroditza (�estobrodica), Lapuschnik, Krepolin, Jdrlo(Ždrelo), Milanovatz(Donji Milanovac), Debelilug, Maidanpek, Boletin, Duboka, Mirievo, Dvorisch(Dvorište), Kisilevo, Gradischt�e(Gradište), Dobra, Golubatz(Golubac), Pojarevatz, Kostolatz(Kostolac), Rama(Ram), Tchourakovo(Giurakovo).

Harta lui L.N.Maicov, “Harta etnografic� a regiunii estice a Principatului Serbiei” (1873), scoate �i ea la rândul s�u în eviden�� o serie de localit��i: Dubravica, Petka, Kostolac, Drmo, Zaton, Popovi�, Poljana, Mal. Crni�e, Veliko Crni�e, Tribrode, Rabrovo, Mustapi�, Ponikva, Cašljeva Bara, Tumane, Rakova Bara, Turia, Bukovce, Kobilje, Kladurovo, Orljevo, Dobra, Boljetin, Milanovac-Donji, Meljnica, Dubokica, Setonye, Roanda, Medvjedja, Isakovo, Bigrenica, Krupaya, Vlaško, Srbska, �uprija, Giurakovo, Topolovnik, Kusiljevo, Dobro polje, Zlot, Osni�, Šarbanovac, Lasovo, Ba�evica, Nikuli�evo, Grljan, Prlita, Vražogranica, Oštrelj, Bu�je, Krivelj, Salaš, Gornjani, Crnajka, Vratna, Tekya, Petrovo Selo, Sin, Kladušnica, Podvrska, Brloga, Gegerac, Kostol, Korbovo, Vajuga, Bordelj, Jabukovac, Dupljane, Karbulovo, Radujevac, Negotin, Mokranje, Kobišnica, Zloku�a, okonjar.

În harta întocmit� de prof. Weigand în 1900, ap�rut� în Linguistiescher Atlas, “Volkerkarte des rumanischen sprachgebietes–Harta etnic� a arealului lingvistic românesc“, apar numeroase localit��i în care elementul românesc este majoritar: Urovita, Klokocevac, Plavna, Kobisnica, Radujevac, Bukovice, Jasikovo, Dubo�ane, Topla, Bu�e, Tanda, Crnajka, Miro�, Vlaole, Gorniani, Krivelj, Debeli Lug, Dâlboca, Dobra, Ku�ajna, Cerevica, Kaono, eremosnik, Ždrelo, Sena.

Chiar dac� forma denumirii a�ez�rilor a fost schimbat� adesea, datorit� transcrierii adaptate la grafia statului respectiv, h�r�ile din secolul al XVIII-lea au p�strat numele ini�ial al localit��ilor, dat de c�tre localnici.

Ion di la Vidin în “Harta Tribaliei”, trece localit��ile din arealul moravo-timocean, cu numele românesc, a�a cum era pronun�at de locuitori, unele localit��i trecându-le chiar cu denumirea din perioada roman�: Castelu (în prezent Costol), Gr�di�te, Podu Lung (Pozarevac), Golumbei (Golubac), Melania (satul nu mai exist�), Pincum, Adâncata, Le�ni�a, Cuclova,


76�

�

Ranov��, Melni�a, Piatra Mlavi (Petrovac na Mlavi), Ursoaia, Despotova (Despotovac), Vla�ca, Podu Nou (Ciupria), Popi�a, Balta Rece, Valaconie, Lucova (Lukovo), Podgoria (Porgorac), Prahova (Prahovo), C�dâna, Mih�il� (Mihajlovac), Clococei (Klokocevac), Claudia, Techia etc.

Dup� 1833, din momentul alipirii întregii regiuni dintre Timoc �i Morava la statul sârb, ca urmare a politicilor de dezna�ionalizare, numele a�ez�rilor încep s� fie modificate oficial, h�r�ile statului major sârb ar�tând c� regiunea din estul Serbiei este un �inut cu denumiri sârbe�ti numeroase. Denumirile de alt� origine, în marea lor majoritate române�ti, au fost traduse, adaptate la grafia chirilic� sau pur �i simplu schimbate155.

Re�eaua de a�ez�ri. În prezent, în estul Serbiei se afl� 532 de

localit��i, dintre care 20 ora�e �i or��ele, �i 512 a�ez�ri rurale156, a c�ror popula�ie însuma la recens�mântul din 2002 -712.050 de locuitori. În anul 2009 se estima o sc�dere a popula�iei, pân� la 613.419 de locuitori, ultimul recens�mânt al popula�iei având loc în toamna anului 2011.

Condi�iile de clim�, relief, de distribuire a apei (de suprafa�� i freatic�), de sol, reprezint� un complex natural ce justific� preferin�ele ar�tate de popula�ie pentru utilizarea rural� a regiunii. Satele concentreaz� mai mult de jum�tate din popula�ia regiunii (peste 60%). Totodat�, ele au fost acelea care au asigurat continuitatea popula�ei în zon�, spre deosebire de ora�e, a c�ror existen�� a fost în unele perioade atenuat� p�n� la dispari�ie. Totodat�, satul a participat din plin la îmbog��irea patrimoniului civiliza�iei �i este p�str�torul artei populare, al etnografiei �i folclorului în mare parte, românesc, în multe cazuri în forme originare.

��155 Detalii se g�sesc în capitolul referitor la elementele de toponimie. 156 Statistical Office of the Republic of Serbia, (2010), Municipalities of Serbia, Belgrade, p.17.

Foto 14 Partea rural� a ora�ului Donji Milanovac


77�

�

A�EZ�RILE RURALE Tipologia satelor. Relieful se constituie ca suport principal al

a�ez�rilor umane. În cadrul factorilor naturali, rolul determinant în apari�ia �i dezvoltarea a�ez�rilor umane l-a avut apa.

Cele mai multe sate din estul Serbiei sunt a�ezate îndeosebi pe v�ile fertile ale apelor care le str�bat, în depresiunile largi dintre mun�i �i ulterior de-a lungul drumurilor. Ele fac parte din categoria satelor aglomerate157, compacte, adunat-alungite, cu o uli�� principal� �i cu mai multe secundare, care cad pe �oseaua principal�.

Pentru �inutul cuprins între râurile Pek, Timoc �i Dun�re (Craina ini�ial�), Vâlsan g�se�te dou� “rânduri de sate. Unul pe lâng� Dun�re �i altul ascuns pe v�ile râurilor, restul în terenul aluvionar al teraselor”158.

O alt� categorie de sate, sunt cele de tip dispersat, acestea întâlnindu-se pe platformele netede ale mun�ilor Homolje, Deli Iovan, Beljanica �i Ku�aj, “în �inutul muntos culmile fiind în realitate câmpii înalte (300-400m), unde se întâlnesc mo�iile, s�la�ele (colibele), satele muntelui având o form� mixt�: o parte îngr�m�dit� în vâlcea, alta risipit� pe în�l�imile din jur”159.

Aceea�i împ�r�ire o face �i C. Contante, “satele de la Dun�re sunt îngr�m�dite, cele de la munte au case r�spândite”160.

Dup� tipologia a�ez�rilor rurale din întreaga Peninsul� Balcanic�, f�cut� de geograful sârb Cviji�, satele din teritoriu cuprins între râurile Timoc �i Morava, sunt de tip timocean161. Cviji� caracterizeaz� satul timocean ca fiind unul de tip adunat, cu o form� rotund�, oval�, uneori ��157 Zecevic Slobodan, (1970), Negotinska Krajna, Etnografski muzei, Beograd, p.34. 158 George Vâlsan, (1911-1912), Românii din Craina Serbiei, p.150. 159 Ibidem 160 C. Constante, (1929), Românii din Valea Timocului �i a Moravei, p. 247-248. 161 Jovan Cvijic, (1918), La peninsule balkanique, Armand Colin, Paris, p. 221-222.

Foto 15 Sate de tip dispersat din zona mu�ilor Homolie


78�

�

neregulat�, cu case adunate, construite în cea mai mare parte din piatr�. Casele sunt a�ezate unele lâng� altele, f�r� o ordine anume, cu uli�e întortochiate, la r�scrucea din mijlocul satului fiind lasat loc, de obicei pentru biseric�, pentru pu�urile de ap�, crâ�m�, sau pentru organizarea horei “oro”, sau “kolo” (în limba sârb�).

Altitudinea medie a satelor din estul Serbiei este cuprins� între 100-300m. Cea mai joas� altitudine o întâlnim la a�ez�rile de pe valea Timocului �i valea Pekului. În op�tina Negotin, satele Radujevac �i Srbo sunt situate doar la 40m deasupra nivelului m�rii, în op�tina Kaldovo, satul Ljubicevac (fost Bordei) la 40m, iar în op�tina Maidanpek, satul Velesnica la 40m �i Vaiuga la 46 m. Satele aflate la cea mai mare altitudine se întâlnesc în op�tina Despotovac – satul Ravna Reka (620m) �i în op�tina Maidanpek: satele Vlaole la 600m, �i Jasikovo la 700m.

Astfel, densitatea cea mai mare de a�ez�ri umane o întâlnim de-a lungul v�ilor râurilor Timoc cu afluen�ii lui, Dun�re (în aval de Techia), Pore�, Pec, Mlava, Morava, �i a afluentului s�u, Rešava (tabel nr. 2).

Satele difer� ca m�rime, form� �i construc�ii, în principal în func�ie de treapta de relief pe care sunt amplasate. Cu toate acestea, satele de pe întreg arealul p�streaz� elemente comune, evidente în modul de organizare al gospod�riilor, al activit��ilor rurale, precum �i în via�a spiritual�.

Din punct de vedere al m�rimii demografice, specific� este a�ezarea de m�rime mijlocie, cu valoarea cuprins� între 500-1000 locuitori.

În urma analizei h�r�ilor din mai multe perioade, s-a constat c� localizarea vetrelor actuale nu difer� mult de cea din trecut. A�ez�rile apar îns�, în marea lor majoritate cu numele transcrise în func�ie de fonetica respectiv�, fiind adaptate la grafia chirilic�, folosit� de statul sârb. De-a lungul timpului, în cadrul satelor, structura etnic� a suferit cele mai mari modific�ri.

Structura etnic� a a�ez�rilor rurale. Din totalul de 512 sate, chiar dac� majoritatea popula�iei este recenzat� ca fiind sârb�, în realitate, în urma informa�iilor ob�inute în teren, în 160 de localit��i popula�ia este majoritar româneasc�, iar în 39 de sate popula�ia este mixt� (sârb� �i român�), îns�

Foto 16 Sat de tip compact, situat în interiorul depresiunii


79�

�

cu important� componen�� etnic� româneasc�, dând un total de 199 sate în care întâlnim români.

În 1906, Tihomir Georgevici afirma c� “pe toat� întinderea Serbiei sunt 485 de localit��i locuite �i de români, dar numai în 165 din ele exist� români într-un num�r mai însemnat” 162.

În 1907, dup� Delatimoc, zona cuprindea 587 sate, în 425 de a�ez�ri popula�ia era mixt�, iar în 165 de sate popula�ia era româneasc�163.

Pe lâng� etnicii români �i sârbi, în satele Podvr�ka (op�tina Kladovo), Urovi�a (op�tina Negotin) �i Lukovo (op�tina Zajecar), se g�se�te �i un num�r important de etnici �igani, f�r� a se �ti cu exactitate num�rul acestora, statisticile oficiale nefiind concludente. Interesant este faptul c� în satul Lukovo, ca �i în alte sate din zon�, �iganii nu �tiu limba lor, vorbesc române�te, considerând-o limba lor matern�.

De asemenea, în urma deplas�rilor în satele de pe valea Moravei, în apropierea drumului na�ional Požarevac-�iuprija, între localit��ile Poljana �i Vlaški Do, am constat existen�a unui sat format aproape numai din etnici �igani, satul To�ka164. De�i marcat� cu pl�cu�� indicatoare de localitate, localitatea To�ka nu apare pe h�r�ile rutiere actuale ale Serbiei, probabil datorit� num�rului mic de locuitori, nefiind considerat� o localitate important�.

Lucru interesant este îns� faptul c� nu am reu�it s� aflu structura etnic�

��162 Dr. Tihomir Georgevici, op. cit., p.21. 163 Delatimoc, (1907), Românii din Serbia: monografie etnic� �i statistic�, T.G.A. L�z�reanu, Bucuresci, p.11. 164 Roata din sârb. to�ak, demunirea satului f�când referire cel mai probabil la vechea îndeletnicire a acestora.

Foto 17 Case moderne din satul Tocka


80�

�

�i num�rul locuitorilor, din surse oficiale, deoarece conform recens�mântului pe localit��i din 2002, acest sat nu exist�, el nefiind înregistrat. Din p�cate nu am putut ob�ine mai multe informa�ii nici de la locuitorii satului, pentru în numele lor nu vorbe�te decât �eful lor, acesta fiind plecat din localitate. Singurul lucru constatat a fost faptul c� în locul unui sat �ig�nesc tradi�ional, am avut surpriza s� g�sesc un sat format din case moderne, construite în ultimii ani, satul fiind aproape pustiu, cu cei mai mul�i locuitori pleca�i în str�in�tate.

Nici în studiul f�cut de Centrul de Cercet�ri Etnice165 nu se specific� numele a�ez�rilor în care locuiesc etnicii �igani, identificarea acestora f�cându-se numai la nivel de jude�e. În cele patru jude�e care se suprapun peste arealul studiat, exist� 54 de a�ez�ri (în Branicevo-34, Pomoravie-9, Bor-7 �i Zaiecar-4), în care etnia rom� (peste 15 familii sau mai mult de 100 de persoane în fiecare sat), convie�uie�te al�turi de alte etnii, f�r� a se da un num�r exact de persoane.

Pe lâng� satele cu etnici majoritari fie sârbi, români sau �igani, de-a lungul timpului, între ora�ele Zajecar �i Negotin, pe partea dreapt� a râului Timoc, s-a f�cut referire la existen�a mai multor sate bulg�re�ti. A fost îns� o confuzie, voit� sau nu, în realitate fiind vorba despre cele opt sate cu popula�ie majoritar româneasc� �i un singur sat cu popula�ie majoritar bulg�reasc�, ce f�ceau parte din teritoriile ob�inute dup� primul r�zboi balcanic de c�tre Bulgaria �i pe care aceasta a fost for�at� s� le cedeze Serbiei dup� 1919 166.

Cele opt sate cu popula�ie româneasc�: Coilova (Kojilovo), Zlocutea (Zlocu�e), Târnoma�ni�a, �picova (Šipkovo), M�laua (Mali Jasonovac), Isânov�� (Veliki Iasenovac), Gr�scov (Gradskovo), Alova (Halovo), sunt recunoscute în teritoriu, de c�tre locuitorii satelor vecine, ca sate de români, p�strându-se totu�i termenul generic de “sate bug�re�ti”, deoarece în con�tiin�a local� este înr�d�cinat� ideea c� aceste sate au intrat în componen�a statului sârb, din cadrul Bulgariei, de unde �i denumirea respectiv�, neavând îns� nici o leg�tur� cu structura etnic� a satelor în cauz�.

În 1922, to�i locuitorii acestor sate au primit cet��enia sârbeasc�, fiind obliga�i s� renun�e la cea bulg�reasc�.

��165 Jak�i� Božidar, Baši� Goran, (30 decembrie 2002), Romany settlements, livind conditions and possibilities of integration of the roma in Serbia, Belgrad, p. 9-12. 166 Conform Tratatului de Pace între Puterile Aliate �i Bulgaria, Protocolul �i Declara�ia fiind semnate la Neuilly-sur-Seine, 27 Noiembrie 1919.


81�

�

Satul Br�te� (Bra�evac), în momentul ced�rii lui Serbiei, era un sat cu locuitori veni�i din Bulgaria de sud, în prezent satul trecând drept sârbesc din punct de vedere al etniei, din cei 533 de locuitori, 515 declarându-se sârbi.

Singurul sat bulg�resc care se mai afl� în regiunea cuprins� între râurile Timoc �i Morava, recunoscut în teritoriu, este satul Veliki Izvor (lâng� Zaicear), chiar dac� sunt recenza�i doar 6 bulgari din totalul de 2684 de locuitori.

A�EZ�RI ROMÂNE�TI Originea locuitorilor din satele române�ti este adesea complex�. Cert

este faptul c� popula�ia veche româneasc� (în majoritatea cazurilor popula�ia româneasc� din aceea�i localitate nu este omogen� la origine), a rezistat tendin�elor de asimilare. Totu�i, poate c� nu ar fi supravie�uit mult timp acestei lupte, dac� nu ar fi împrosp�tat-o, de-a lungul timpului mai multe valuri de români veni�i din România �i chiar Basarabia, ace�tia amestecându-se cu locuitorii autohtoni.

Locuitorii din satul �ovârl� sau ai m�n�stirii Tismana din Mehedin�i, fug în Serbia în timpul lui Mihai Viteazu, fiind chema�i a reveni la locurile lor printr-o carte dat� de domnul ��rii, Alexandru Ilia�167, promi�ându-li-se o scutire de dare, vreme de un an.

Un alt document, din 1635, are un con�inut asem�n�tor, emis de cancelaria lui Matei Basarab, de data aceasta fiind vorba de locuitorii a �apte sate mehedin�ene: satele m�n�stirii Tismana – Jido�ti�a, Bucina, Precistia, Clinov��ul, Brezni�a, �u�i�a �i Erhovi�a. Acela�i lucru se întâmpl� cu locuitorii satului �ovarlighiu, în 1649, al�ii fug în 1739 în satul Cobli�ni�a168.

Au existat îns� �i cazuri de migra�ie local�, cu popula�ie venit� din alte localit��i române�ti din cadrul Serbiei sau Bulgariei.

Dorin Lozovanu îi d� ca originari din Banat �i Ardeal pe românii din numeroase localit��i din regiunea Moravei (Porodin, Bobovo etc.), Mlava (Stamnica, Ranovac etc.), Homolje (Osanica, Krepoljin etc.), Zvižd (Kaona, Turija, Duboka, Bukovska, Neresnica etc.), Crna Reka (opštinile Bor �i

��167 N.G.Dinculescu, Documente privitoare la starea ��ranilor, în “Arhivele Olteniei”, anul II, p.29. 168 I.C.Filitti, Condica Poenarilor Alm�jani, p. 293.


82�

�

Boljevac, în diverse localit��i, ca Brestovac, Podgorac, Krivelj etc.); din Oltenia �i Muntenia românii din localit��ile actualelor opštine Kladovo, Negotin �i Zajecar; originari din Basarabia, dup� surse istorice înc� din secolul XVIII - XIX, exist� în satele Podgorac (opština Boljevac), în localit��i din opština Majdanpek sau chiar în unele la vest de Morava (Suvaja, opština Varvarin)169.

De asemenea, etnonimul de ungurean este legat de o posibil� origine a locuitorilor din regiune, din arealul Banatului �i Transilvaniei �i cel de ��ran pentru cei veni�i din “�ar�” (�ara Româneasc�), mai precis din Oltenia �i Muntenia.

Fenomenul migra�iei este cunoscut �i de la sud la nord. Românii dintre Morava �i Vidin treceau Dun�rea înot în �ara Româneasc� din diferite motive, acest fapt ar�tând pe deplin caracterul fluctuant al popula�iei române�ti de pe ambele maluri ale Dun�rii. Fenomenul migra�iei se oglinde�te �i prin numeroase dublete folosite de o parte �i de alta a fluviului: Orevi�a (Banat), are dublet în Mehedin�i �i Urovi�a în Craina; Corbova, Craina – dublet în dou� sate din Dolj; Vârbi�a/Craina – Vârbi�a �i Vârbicioara/Dolj; muntele Râtanu/Craina-Irtanu/Mehedin�i, Vratna/Craina – Vrata/Mehedin�i.

Unii trec Dun�rea înotând �i se stabilesc în Ostrovu Corbului170. În 1833, zeci de familii trec în Oltenia �i Banat din cauza epidemiei de cium�.

Atestarea satelor române�ti. Regiunea dintre Timoc �i Morava, este un areal compact de localit��i române�ti formând majoritatea de facto în mai multe opštine. Identitatea român� este mai slab exprimat� fiind substituit� oficial prin cea de vlasi (vlahi), iar majoritatea declarându-se chiar sârbi.

În prezent tendin�a este de cre�tere a num�rului celora care se consider� români, procesele de rena�tere na�ional� fiind foarte active în ultima vreme.

În ceea ce prive�te chestiunea vechimii românilor în aceast� regiune, exist� mai multe opinii.

A�a cum se arat� în capitolul de toponimie, înc� din secolul al XII-lea se atest� existen�a localit��ilor române�ti, inclusiv antroponimia din diversele documente indicând caracterul etnic românesc al popula�iei. O serie de localit��i de munte �i deal sunt considerate ca fiind foarte vechi, necunoscându-se anul înfiin��rii lor �i neexistând vreo legend� despre originea din alte p�r�i. Identificarea unor tradi�ii �i obiceiuri foarte vechi,

��169 Dorin Lozovanu, op. cit., p. 62. 170 T. Bulat, (1925), Un caz interesant de migra�iune în Oltenia, în “Arhivele Olteniei”, noiembrie-decembrie, p. 417.


83�

�

uneori specifice doar românilor din aceast� regiune, completeaz� aceste argumente.

Cert este faptul c� popula�ia româneasc� cea mai veche, care poate fi considerat� f�r� dubii ca fiind autohton�, cunoscut� sub numele de munteni, este în satele din regiunea de munte-deal, ace�tia fiind ini�ial preponderent p�stori. Sate ca Jidove, Re�avi�a, Dâlboca, Porodin, Voluia, Ranov��, Camna, Topolnic, Bo�neacu sunt sate vechi române�ti, unele dintre ele datând din sec. al XIV-lea.

Geograful sârb Cvijic aprecia c� în �inut ar fi vorba de o veche popula�ie româneasc� dezna�ionalizat�.

Gustav Weigand remarc� îns� c� românii sunt, în �inutul dintre Timoc �i Morava dintr-o epoc� anterioar� venirii sârbilor171.

Giuglea scria c� ,,neamul românesc e pomenit în mase în sudul Dun�rii înc� din vremea ��rilor sârbe�ti"172. El d� nume române�ti de locuri: Glamia Povârscii, V�iuga, S�nuni (lespede pe care se pune sare la oi), Ar�ar, Peri�, Geanova (de la gean� de deal), Corbova, T�chia, Mistri�oi (aceia care fac c�s�torii mixte luând fete de peste Dun�re).

L.T.Boga în lucrarea “Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania, Bulgaria �i Serbia”, ap�rut� în 1913, public� situa�ia pe plase �i localit��i cu num�rul de locuitori.

Se constat� îns� �i dispari�ia unor sate precum Ori�tioara, Coste�ti, Vla�ca, Clodu-Cladova (cu ume de târg lâng� Negotin), B�tu�a, Vlase�u, Vlaskita, V�ltura, Gura Sergun, Vla�ki Dol, Drestie, Stana, Cestunga �i Resestuga173, pe care Vâlsan le g�se�te pe h�r�ile austriece. Ele nu se mai reg�sesc pe h�r�ile s�rbe�ti de mai târziu.

Din satele Iasrebreni�a, Zelenike, Mi�lenov�i, Srednevo, Mariani, Cliceva�, Biscupie, Cali�te, Zatonia �i Cusilievo, elementul românesc a disp�rut într-o m�sur� însemnat�. Aceste sate, la 1733, însumau un num�r de 236 de case dintre care jum�tate erau locuite de români174. Satele Chisilievo175 (în harta austriac� fiind trecut Kisilowa) �i Cliceva�176, sunt

��171 G.Weigand, (1900), Die Rumanischen Dialekte der kleinen Walachei, Serbien und Bulgariens, în “Jahresbericht des Institut fur Rumanische Sprache”, tom VII, Leipzig, p.18. 172 G. Giuglea, op. cit., p. 184. 173 G.Vâlsan, (1927), Românii din Serbia, în “Buletinul Societ��ii Regale de Geografie”, Bucure�ti, p.16-18. 174 G.Vitkovic, (1884), Izvestaj, Nepisao 1733 god Maksim Radkovic, exarh Beogradskog mitropolita, în “Glasnig Srpskog Ucenog Drustva” Knjiga 56, Beograd, p. 136-138. 175 Fr. Miklosich, (1875), Monumenta Serbica spectantia historiam Serbiae, Bosnae Ragusi, Wien, p.194.


84�

�

sate române�ti vechi: primul ca metoc al m�n�stirii din Jdrela, iar al doilea, la 1444, ca metoc al m�n�stirii Tismana. În jude�ul Zaiecar, satul Gornea Reca era alc�tuit la 1783 din 50 de case române�ti. În secolul urm�tor popula�ia româneasc� a disp�rut cu des�vâr�ire177.

Exist� o alt� categorie de sate unde elementul românesc mai d�inuie, de�i e amenin�at s� fie dezna�ionalizat: Suhodol, �etonia, în apropierea c�reia se g�sea satul românesc Izvor, Cusilovo, Malo Laole, Vezicevo, Prugovo178.

În unele sate românii au disp�rut total, doar indicii toponimice, ca de exemplu: vlaske nijve, vlaski cladena�, vlaske zgrade etc., atest� existen�a lor într-o epoc� mai veche. Din aceast� categorie fac parte: Burov�� (pl.Ram), Ceterej, Donia Livadi�a, Topolni�a (pl. Pojarevac), Jivi�a, Dârmno (pl. Žabari), Bo�niane �i �rcvena� (pl. Svilajnac), ultimul sat fiind întemeiat chiar de români179.

Un capitol important îl contituie solicitarea lui Milo� Obrenovic, dup� alipirea Crainei la Serbia, de a popula �inuturile recent cucerite, încurajându-i pe doritori prin scutiri de d�ri, împropriet�riri. Este cazul locuitorilor din Ostrovu Mare din România, care dup� anexarea Crainei, s-au v�zut lipsi�i de p�mânturile ce le aveau acolo. Ace�tia, în num�r de 250 de familii au cerut acordul prin�ului de a se muta acolo, luând cu ei tot avutul, “chiar �i u�ile bisericilor” fiind a�eza�i în satul Mihajlovac, numit astfel dup� numele mo�tenitorului.

Îns� la scurt timp dup� a�ezarea lor în noul sat, când a expirat scutirea de d�ri în noul sat, abia se mai num�rau 69 de familii, restul înapoindu-se pe insul�180.

Aceste câteva exemple arat� caracterul fluctuant al popula�iei române�ti de pe amblele maluri ale Dun�rii, precum �i faptul c� Dun�rea nu a constitutit un obstacol de-a lungul secolelor, înt�rind astfel spusele etnografului sârb Lj. Jovanovic despre inexisten�a vreunui sat în care s� nu

��176 D.Pantelic, (1921), Uhodjenie Srbije pred Kocinu Krajinu, în Glas Srpska Kraljevska Akademija, Knjiga CLIII, Beograd, p.133. 177 M. Miladinovic, (1928), Pozarevacka Morava, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga XLIII, Beograd, p.71-73 �i p.75. 178 Th. N. Trâpcea, Op. cit.: Cea mai veche familie din Popov�i se nume�te Brânzari. În acest sat se mai g�sesc câteva familii de aromâni din satul Gope�i. 179 M. Miladinovic, op. cit., p. 68-123. Donia Livadi�a �i Topolni�a dateaz� înc� din 1381 180 T. Bulat, op. cit., p. 415-418.


85�

�

fie o mahala româneasc�, o familie de români sau m�car reminiscen�e toponimice �i de port românesc181.

Un argument conving�tor despre vechimea românilor aici, îl contituie �i realitatea geografic�. Bazinul încadrat de cele dou� râuri Timoc �i Morava, este umplut aproape în întregime de masivul carpatic, de Mun�ii Serbiei, care se continu� de la Dun�re �i pân� la izvoarele Timocului.

Nicolae Iorga consider� c� acest �inut se prezint� cu caractere geografice, etnice �i lingvistice asem�n�toare cu �inuturile oltene�ti �i b�n��ene182.

�i dup� p�rerea lui Vâlsan, caracterul inaccesibil al mun�ilor a fost motivul determinant pentru care nici un alt popor, exceptând pe cel românesc, nu a p�truns în interiorul lor. “Cuib�ri�i în fundoane, zbeguri183, f�când pu�in� agricultur�, p�storit sau pescuit, românii s-au perpetuat în ciuda vremurilor grele, �inutul Por�ilor de Fier, mai mult ca oricare altul, ascunde taina form�rii �i conserv�rii poporului românânesc”184.

Vicisitudinile vremii au fost potrivnice oric�rei tentative a românilor de a coborî la �es �i de a întemeia sate. Migra�iile popoarelor barbare dar �i desele r�zboaie dintre bulgari, pe de o parte, francezi, apoi unguri �i sârbi, pe de alta, au obligat popula�ia autohton�, româneasc�, s�-�i caute un ad�post mai sigur, pe care l-au g�sit în munte, fiind constrân�i s� r�mân� în ascunz�torile lor “zb�guri s-a zâs când lumea fuge �i s-astrânge într-un loc, s� pitul�”(B.N.185). Mai mult decât toate, invazia turceasc�, i-a obligat pe români s� r�mân� pe platforma mun�ilor pentru totdeauna186.

Ca urmare a acestor considera�ii geo-istorice se poate în�elege p�trunderea numirilor str�ine în toponimia dintre Timoc �i Morava, mai ales

��181 Lj. Jovanovic, (1903), Mlava, Antropogeografska proucavanja, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga V, Beograd, p. 294. 182 N. Iorga, (1922), Histoire de Roumains et de leur civilization, p.6: “Oltenia se apropie mai mult de Serbia, Oltul al c�rui nume îl poart�, fiind o Morav� a ��rmului stâng al Dun�rii” 183 sbeg (zbéguri), în DER, are mai multe sensuri: poate sb�g (cea��, pâcl�) de origine necunoscut�, sau b�l�rie, buruian� (probabil din zb�g). În regiune este folosit cu sensul de ascunz�toare, posibil f�cut� printre h��i�urile de munte, unde popula�ia nu putea fi g�sit� de pr�d�tori; refugiu. 184 George Vâlsan, George Giuglea, (1911), Românii din Serbia, Atelierele Socec, Bucure�ti, p.16. 185 În vederea p�str�rii confiden�ialit��ii, s-au folosit doar ini�ialele informatorilor din teren, alte date personale reg�sindu-se în anexa nr. 1, de la sfâr�itul lucr�rii. 186 Acest proces se poate urm�ri �i la satele aromâne�ti. Cf. Th. Capidan, Macedoromânii, Etnografie, Isorie, Limb�, p. 30.


86�

�

în zonele joase. Dar, în timp ce �esul a fost str�in, muntele a r�mas românesc, de unde �i numeroasele denumiri române�ti pentru marile unit��i geografice.

Acest fapt este confirmat �i de prezen�a masiv� a satelor române�ti grupate compact, în zona montan�.

Satele sunt �i în prezent împ�r�ite pe mahalale sau c�d�lâce, ce poart� numele familiilor, iar altele veritabile nume topografice, fiind desp�r�ite uneori de oga�e. Ele erau înconjurate de p��uni �i câmpii, ce ajungeau nevoilor vie�ii pastorale. Îns� dup� defri�area p�durilor, tot mai multe sate devin agricole.

Dup� tipul grupelor etnografice, a�ez�rile române�ti din regiunea Serbiei de r�s�rit, se împart în a�ez�ri de “munteni-ungureni” �i a�ez�ri de „��rani”.

Dup� cum se poate constata, a�ez�rile din prima categorie sunt dominante, situate în marea lor majoritate, la vest de mun�ii Miro�, Veliki Graben, Deli Iovan, pân� înspre bazinul Moravei. Sunt sate montane, ocupa�ia principal� a locuitorilor fiind cre�terea animalelor.

Satele de ��rani sunt mai pu�ine ca num�r, �i le întâlnim a�ezate în zona de câmpie din bazinul Dun�rii �i Timocului, ocupa�ia de baz� fiind agricultura.

Legende despre întemeierea satelor. Legende despre întemeierea satelor nu sunt foarte numeroase, îns� ele exist�.

Despre satul Cesljeva Bara, s�tenii cred c� numele provine de la „vreo fat� s-a dus s� s� spele, c� s� duce la turc. A fost vreo fat�, a chemat-o Zlotana, m�i frumoas� fat�-n sat. Cu cosâ�a blond�, cum zâce�i voi, galben�, �i acu turcu a venit din deal de sat dup� poriz (bir) �i cheam� s� le dea porizu, bani, grâu. Mora s� s� dea �i-n natur�. Fata m�i frumoas�, muierea, mora s� s� duc� s� doarm� cu turcu, vrei, nu vrei. �i s� duce fata s� s� spele la bara aia, acia, c� ci�leva – s-a pieptinat, c� la noi s� zâce peptini, a bara-râu” (B.N.).

Numele satului Ram, se crede c� provine de când au fost “râmlenii (romanii) aicea, la 2000 de ani, este aicea deasupra, a fost Lederato, a fost logor, voiska(armat�), rimleni, ce a fost, p� pe urm� când a venit turcii la noi, ei a stricat aia Lederata �i a f�cut

Foto 18 Ruinele cet��ii romane din satul Ram


87�

�

încoace, de acu�i biseric�, de acolo a scos piatra, a lucrat, �i aicia a f�cut raia, ala e f�cut înainte la 500 de ani”(M.M.).

Despre denumirea satului Šerbanovac (�erbanov��), locuitorii cred c� vine de la numele de cerbi. În grai local, cerbilor li se spune �erbi, satul fiind întemeiat se pare, pe locul unde veneau cerbii s� bea ap�, acest loc alt�dat� acoperit de p�duri, fiind str�b�tut de un râu cu ape calde, termale. Legenda pare s� fie adev�rat�, prin prisma faptului c� acest râu cu ape calde curge �i ast�zi prin centrul satului, unde localnicii au amenajat dou� bazine. Unul este destinat b�ii publice, iar altul amenajat pentru sp�larea hainelor, mai ales pe timp de iarn�, apa fiind foarte cald�.

Altor sate li s-au dat nume dup� personalit��i importante din istoria Serbiei: Mihailovac, Milutinovac, Dusanovac, Alexandrovac; alte a�ez�ri se pare c� î�i trag numele de la animale: Carb-Carbulovo, Vidra-Vidrovac, Corbu-Corbova; Brestovac ar proveni de la un loc cu ulmi-brest în limba sârb�; numele satului Kriveli poate s� fie din limba latin�:gribelius-sit�; Osnicea „numele satului nu s� �tie de unde e. Zâc unii, c� e din magari(m�gari), în latin�, osinus, asinus. M�i întâni Osnicea e scris� în popis(registre de recens�mânt). Turcii când a scris lumea i s-a zâs Asnici, Asnice” (F.P.). Numele satului Rešanac – poate proveni de loc cu mult� secar�, “ei (sârbii) îi zâc c-a fost mult s�car�-rajen, sârbe�te, aici a fost Stigu, m�i mare câmp, m�i mult s-a pus s�car�. Noi zâcem române�te Ra�an�u”(A.D.).

Studiul satelor, al vechimii lor, al num�rului �i originii locuitorilor, de�i bazat pe un material documentar insuficient, ca �i realit��ile geografice, au darul, în primul rând, s� confirme adev�rul, care se degaj� în mod firesc din capitolul istoric: vechimea elementului românesc dintre Timoc �i Morava.

Foto 19 Bazin amenajat pentru apele termale din satul

�erbanovac, unde localnicii spal� rufele


88�

�

OCUPA�IILE TRADI�IONALE Condi�iile geografice, climatice �i pedologice favorabile au dus la

dezvoltarea agriculturii, cre�terea animalelor, viticultura, cultura pomilor fructiferi �i pescuitul (pentru riveranii apelor).

Slobodan Zecevic remarc� afinit��ile unor grupuri etnice c�tre anumite ocupa�ii: locuitorii veni�i din Kosovo se ocupau mai mult cu viticultura, “imigran�ii dinarici �i valahi, numi�i Ungureanu” s-au orientat c�tre cre�terea animalelor, iar “valahii numi�i ��rani”, erau agricultori, în opinia cercet�torului, “fluxurile migratoare c�utând un climat analog celui din �inutul natal, care favoriza practicarea vechilor meserii”187.

În aproape toate zonele se cultivau cânep�, in, care se topeau în apele

curg�toare sau în b�l�i special amenajate, ”în topil�”. În zona Clococev��ului oamenii �i în prezent se mai ocup� cu

fabricarea c�rbunilor de p�mânt (a ciumurului), precum �i cu confec�ionarea din r�chit� a diferitelor obiecte casnice.

Fabricarea de rogojini era recunoscut� în satele Bukovce �i Kobi�nica, iar prelucrarea pietrei în satele Vidrovac �i Mokranje.

B�CIA. Cre�terea animalelor în trecut, se remarca prin înfiin�area de stâne �i angajarea de ciobani. Pentru prezent, num�rul animalelor fiind mai

��187 S. Zecevic, op.cit., p. 37

Foto 20 Fabricarea ciumurului, sat Clococevac

Foto 21 Stân� pe mo�ia satului Brezovi�a

Foto 22 Însemnarea oilor


89�

�

mic, se practic� paza cu rândul, în func�ie de num�rul de animale pe care le are fiecare familie. Activitatea de îngrijire �i folosire în comun a oilor, de c�tre mai multe gospod�rii, poart� în regiune �i în prezent numele de “b�cie”.

P�rerile sunt împ�r�ite în privin�a provenien�ei acestui obicei. Geograful sârb Cviji� constat� înc� din 1918, c� în zonele în care cre�terea animalelor s-a diminuat ca importan��, ��ranii se grupeaz� �i “�in oile cu un cioban comun. Ei fac la comun brânza �i laptele”188, el considerând c� aceast� institu�ie a “beciei”, este de provenien�� sârbeasc�.

Pe de alt� parte, Zecevic la 1970, amintind de obiceiul “batchija”189, nu d� nici o origine a obiceiului, el afirmând c� nu exist� nici o diferen�� în organizarea cre�terii animalelor între grupurile entice care tr�iesc în acelea�i condi�ii geografice �i economice, diferen�e existând doar între satele de câmpie �i cele de la poalele mun�ilor, indiferent de originea popula�iei respective.

Totodat� �i românii din satele de munteni-ungureni î�i revenic� obiceiul, aducând ca argument faptul c� sunt singurii p�str�tori ai ritualurilor legate de obiceiul b�ciei (ritualuri descrise în capitolul legat de Obiceiuri calendaristice).

GOSPOD�RIA TRADI�IONAL� �I MODERN�. �i în regiunea

Serbiei estice, a�ez�rile au evoluat, ca peste tot, de la cele primitive �i provizorii, pân� la structuri arhitecturale dezvoltate.

Ca form� ini�ial� de locuire, sunt men�ionate bordeiele, a�ez�ri primitive, pe jum�tate îngropate în p�mânt. Le întâlnim în memoria celor mai vârstnici localnici, existen�a acestora fiind confirmat� atât de etnografii sârbi sub numele de “burdelj”, cât �i de toponimele din teritoriu, pân� nu demult numele satului Ljubicevac fiind Bordei (Bordelj).

Acest tip de construc�ii s-a

��188 Jovan Cvijic, op.cit., p. 182. 189 S. Zecevic, op.cit., p. 38.

Foto 23 Gospod�rii concentrate în vatra satului


90�

�

p�strat în regiune, pân� în a doua jum�tate a secolului al XIX-lea190. Gospod�riile din trecut, ca �i cele actuale se caracterizeaz� prin

concentrarea lor în vatra satelor. Localizarea vetrelor nu difer� mult de cea din trecut, în unele sate fiind totu�i semnalate schimb�ri de vatr�: “da la noi s� zâce c� satu n-a fost aicea, da a fost în deal. Aici a fost tot p�dure. Lumea care a venit aicea, a cistit(t�iat) p�durile alea �i s-a f�cut sat. Ali

cum s-a f�cut sat: mijlocu lu sat a fost, unde a fost primariu, a fost iaca aicia di la noi din vale, s� zâce la fântâna mare, naci ea a fost pi lâng� izvor. Al nostru cotun a fost vreo 500 de m, aicea-n vale, iast� o fântân� mare, frumoas�, a fost, ali acu nu e lume, nu-i nimica, satu-i pust”(B.N.-

Cesljeva Bara). În func�ie de condi�iile locale

(poduri întinse de terase sau linii de izvoare în lungul zonelor de contact), satele din regiune prezint� fie form� poligonal� neregulat�, fie alungit� prin înl�n�uirea lor pe kilometri întregi.

Tipologia locuin�elor. Dup� tipologia lui Cvijic, casele fac parte din tipul morav, la 1918, el g�sind mai ales pe v�ile râurilor Pek, Dun�re �i Timoc �i case moderne al�turi de cele tradi�ionale. Tipul morav de cas� se

caracteriza prin casa masiv�, p�trat�, construit� din lemne sau tugl� ��190 National Museum Zaje�ar, (2011), Collecions and Exhibition, Zaje�ar, p. 39-40.

Foto 24 Cas� veche �ipikovo Foto 25 Casa veche cu podrum, a lui Cucuvic Branislav (a lu Ioni��)

din �ipikovo (�ipicova)

Foto 26 Cas� veche renovat�, sat Metovnica (Metoni�a)�


91�

�

(c�r�mid�) f�r� “finisaje”, acoperit� cu c�r�mid� (�igl�). Era caracteristic� vatra din lemn, de mari dimensiuni.

De asemenea, în satele care erau situate în apropierea p�durilor, pân� în secolul al XIX-lea, casele erau construite în întregime din lemn, cadru fiind construit cu lemne u�oare �i flexibile, iar pere�ii umplu�i cu materiale corespunz�toare. Defri�area p�durilor a dus la dispari�ia acestui tip de case.

Majoritatea caselor vechi aveau temelia construit� din piatr�, iar partea de sus construit� din bârne �i scânduri de lemn �i câte o fereastr� “penger�191” mic� la fiecare înc�pere. Ele erau acoperite (cutrupite) cu “c�r�mid�”192 (este de fapt o inversare de termini, denumirea de c�r�mid� fiind dat� de fapt �iglei, c�r�mida propriu zis�, fiind denumit� la românii din

��191 Termen turcesc pentru fereastr�, folosit în anumite sate: �erbanovac, Porodin etc... 192 c�ramida, este denumirea dat� �iglei, �igla fiind numit� de românii din estul Serbiei, tugl�.

Foto 28 Planul unei gospod�rii din Porodin: p�tulul/ambarul lipit de magazie (st.), tuc�naua (în spate),

casa (dr.), cocina �i cote�ul (în spatele casei)

Foto 29 Organizare gospod�rie, sat Voluia

Foto 27 Case moderne, construite lâng� case vechi, sat Porodin


92�

�

estul Serbiei, tugl�). Dup� primul r�zboi modial, casele încep s� fie construite din piatr� �i

de tugl�, cl�dite pe podrum, lipite cu tencuial� �i acoperite cu olane (numite �rep193 în Isânov��194).

Organizarea gospod�riei “pla�ului”. În vatra satelor este specific� �i în prezent, existen�a unei singure locuin�e în perimetrul gospod�resc. În majoritatea cazurilor, chiar �i dup� c�s�toria copiilor, în cazul în care unul dintre ei, de regul� cel mic, este oprit în cas�, acesta locuie�te în aceea�i cas� cu p�rin�ii, nu separat. M�rimea �i num�rul construc�iilor a depins întotdeauna de averea familiei, dar �i de spa�iul disponibil dat de configurarea terenului. În cadrul “pla�ului”, gospod�riei, fiecare construc�ie î�i are locul ei bine stabilit. Anexele sunt acelea�i în toate satele din regiune, singure denumirile unor anexe fiind diferite de la sat la sat, func�ie de zon�, dar �i de grupa etnografic� din care fac parte locuitorii satelor respective. În mijlocul gospod�riei este “oborul”, „aria”, „b�t�tura”, în trecut de obicei nepietruit�. În prezent, este pavat� cu dale sau cu beton.

În gospod�riile cu p�mânt mai mult, casa se construia în mijlocul

��193 �rep – �igl� [din sârb. crep]. Termenul este foarte rar folosit. 194 G. Z�icereanu, B.Abra�evici, (2007), Isânov��ul în timp �i spa�iu, Editura Banatul Montan, p.41.

Foto 30 Tuc�na veche, din p�iant� cu chirpici (dr.) �i tuc�na modern� (st.)

Plan general de gospod�rie: 1-obor/b�t�tura, 2-casa, 3-tuc�naua, 4-p�tul/ambar, 5-cocina/cote�, 6-gr�din�

legume în cazul gospod�riilor mari


93�

�

„oborului”, în spatele casei râmânand loc pentru lucrarea p�mântului, sem�nându-se de obicei „crâmpei” (cartofi) �i legume. Dac� pla�ul era mic, casa se construia pe lateral, de obicei în partea opus� intr�rii principale. În func�ie de a�ezarea casei de jur înprejurul cur�ii, urmau anexele “leaurile”, necesare oric�rei gospod�rii.

“Tuc�naua195” era cea mai important� dup� locuin��. Format� din dou� p�r�i, desf��urat� pe vertical�, era utilizat� pentru ad�postirea animalelor, (în partea de jos) �i a fânului, mai târziu �i a “tulenilor” (cocenilor) pentru hrana animalelor (în partea de sus).

În unele sate tuc�naua era folosit� doar pentru depozitarea furajelor, pentru vite fiind construite “co�erele”. În alte sate, co�erele erau folosite pentru depozitarea porumbului.

Urmau “p�tulele” sau “ambarele” pentru porumb �i grâu, “tot s-a f�cut m�i nalt, s� bat� vântu, s� usche, ambar de grâu, a fost”(A.D.), în prelungirea lor sau în fa�a acestora fiind

amenajat un spa�iu pentru uneltele necesare lucr�rii p�mântului, care de obicei se f�cea cu boii.

Mai erau anexele pentru porci �i p�s�ri, denumite diferit în satele de ��rani �i munteni. Dac� în satele de munteni-ungureni porcii stau în “cocin�”, iar p�s�rile în “cote�” (�erbanov��), în satele de ��rani denumirea este inversat�: “cote�ul” este pentru porci, iar “cocina” pentru p�s�ri. O alt� denumire întâlnit� pentru locul unde se �ineau g�inile este cea de “curitnic” sau “curelnic”.

Unele gospod�rii mai aveau în “obor” (curte) �i fântân� sau “ce�mea”. În prezent, acestor anexe li se adaug� garajele pentru ma�ini.

��195 Termen folosit în toat� regiunea

Foto 31 P�tul/ambar folosit pentru cereale

Foto 32 Cas� b�trâneasc� din �erbanov��


94�

�

Spre sfâr�itul secolului al XIX-lea, locuin�ele cele mai vechi erau compuse de cele mai multe ori din dou� piese: “sob�196” (înc�perea de locuit) �i înc�perea cu vatra, unde se preg�tea hrana, denumit� “ogeac” în satele de ��rani: “casa câte dou� sobi. La vatr�, pe vrâjnic(�est), pe lan�uri s-a pus c�ldarea, s-a aninat(atârnat), apoi s-a f�cut pâinea în vatr�, muma mea când am fost mici, f�cea m�lai, c� atunci nu s-a m�i mâncat pâine, ma

m�lai. Încint�, face focu-n vatr�, face mult, mult, mult �i pune vrâ�nicu deasupra �i pe urm� când s�-ncint� desupra bine vatra, �in jos ea trage focu �i m�tur�, m�tur� bine �i pune m�laiu. �i desupra pune vrâ�nicu c� e f�cut a�a, are un �la de r�dicat, �i deasupra puni c�rbuni, de vrâ�nic. �i-l la�i. Tu acuma cu o lope�âc�, ceva, r�ce�ti câta vrâ�nicu. Vez� cum e el,

frumos, s-a copt, îl cuno�ti când e copt, �i pe urm� iai vrâ�nicu �i sco�î m�laiu. A do margine fierbe oala. Oala a fost de pomânt. �i o astruci(acoperi), n-a fost atuncea ca acuma. �i pân� sara s-a pus cotaua, faci colea�a(m�m�liga), frigi sl�nin�, jum�re�î �i gata cina”(N.S.).

În camera de dormit “în sob�”, pe plafon, erau fixate culmi de lemn, pe care se puneau hainele. Mai târziu, acestea au fost înlocuite cu belciuge de fier.

Sub “ogeac”, de cele mai multe ori se g�sea “podrumul” (locul de depozitare a produselor agroalimentare), în “podrum s-a �ânut ciuberele cu carne”(P.S.), “ardovu” sau “îrdovu” (butoaie mari) cu vin �i rachiu, “putin� �i ardov pentru comin�”(B.C.). Unele locuin�e, înainte de intrarea în cas�, aveau într-o parte tind�, iar în partea opus� înc� o camer�, folosit� ca magazine de alimente.

Dup� Cvijic casa era format� din trei peise: marchiz�, ku�a �i soba sau ultimele dou�, întâlnindu-se exclusiv în satele aglomerate.

��196 Soba-camer� în limba sârb�, termen preluat �i de românii din regiune.

Foto 33 Soba/camera de dormit a babei Petria, 91 ani, sat Luchia

Foto 34 Cas� b�trâneasc� cu tind�, sat Slatina, Bor


95�

�

Dup� C. Constante, la începutul secolului XX, locuin�a era format� din: “casa -unde arde focul, �in varnicu-��stul, cole�eru, g�le�i, cobilc�197, cârli�� pentru m�lai, plosca de p�mânt. Soba de dormit, pivni�a �i podrumul pentru iarn�, case cu paie, scânduri �i pu�ine lespezi. Lâng� cas� curelnic pentru g�ini, toblari198 pentru vaci, obor îngr�dit cu nuiele pentru porci, iar mai la o parte ambarul �i cazanul pentru rachiu. Unele au �i gr�din�-baccea”199.

Materialele de construc�ie. Îni�ial, atât locuin�ele cât �i anexele erau f�cute din nuiele împletite, lipite cu p�mânt; din p�iant� �i chirpici “p�mânt cu pleav�, p�mânt de boc�e, de-al galben”(B.C.); “din lemn, lipit cu imal�. Cu pleaua. Col�nici, aia s-anv�luit, s-a pus grinzî, din grind� pân�-n grind�, s� pune cu p�mânt �i s� lipesc �i pr� urm� cu imal� de jos �i s� v�ruie cu var”(A.D.) sau lipite cu noroi, în care se punea pleav� �i paie.

��197 Termen întâlnit în prezent în satele de munteni-ungureni, în satele de ��rani întâlnim termenul de “cobili��”. 198 În satul Metovnica l-am întâlnit cu sensul de “�ur�”. 199 C. Constante, op. cit., p. 247-148.


96�

�

Începând cu perioada interbelic�, c�r�mida ars� (tugla), a înlocuit

aproape în totalitate celelalte materiale de construc�ie. Gardurile erau din nuiele împletite pe orizontal (cele mai multe), din

tarab� sau blan� (scânduri puse una lâng� alta), �i chiar din chirpici,

� �

� �

��

Foto 35 Evolu�ia în timp a gardului: gard împletit din nuiele (st. sus), gard din stobori (dr. sus), gard din piatr� (st. rând 2), gard pl�ci beton (dr. rând 2),

gard modern (jos)


97�

�

c�r�mid� sau piatr�. Mai nou se fac din beton, în partea inferioar� �i fier (în form� compact� sau plas�) în partea superioar�. Unele garduri sunt în totalitate construite din beton, chiar �i pân� la în�l�imea de 2m.

Obiceiuri de construc�ie. S-au p�strat de-a lungul timpului. La temelie se mai îngroap� înc�, în mod constant, un cap de coco�, cu variantele: cap de g�in�, de miel, “când pui temeliu, iast� care taie coco�, ali iast� care taie berbec, �i-i pune capu-n col�. Capu �i ce bani lap�d�, acia în col� îl taie”(N.S.). Acestea sunt interpretate ca substitute ale jertfei umane �i ca o

plat� a simbolic� pntru ob�inerea bun�voin�ei fiin�elor supranaturale. La c�priori, când se ridic� construc�ia „când s� face sus, s� pune

leamnu deasupra, în urm� s� face fa�� de flori, coroan� �i s-anin� sus, s� leag� o kil� de vin, dou�, câte vrei �i to�î maistorii s� pune la darurile alea. Care m�i bun maistor e” (P.S.).

În teren, în prezent am g�sit cu mare greutate case mai vechi de 50 de ani, casele b�trâne�ti fiind o raritate, iar cele g�site erau într-o stare avansat� de degradare. Fie proprietarii nu le mai folosesc, ei construindu-�i locuin�� în ultimul timp pe locul fostelor s�la�e, fie urma�ii proprietarilor fiind pleca�i din sat, nu se mai întorc.

Din p�cate, majoritatea locuin�elor actuale nu se mai încadreaz� într-un tip anume de case (în special casele din v�ile Moravei, Dun�rii �i op�tina Negotin), modelul fiind preluat din zonele în care proprietarii î�i au locul de munc� (mul�i dintre ace�tia fiind pleca�i înc� din anii ‘70 în str�in�tate). Cu toate acestea, este de remarcat faptul c� locuitorii p�streaz� acela�i tip de organizare a spa�iului gospod�riei actuale, precum �i denumirile date cândva anexelor.

Foto 36 Case moderne, sat Malaini�a (s.) �i Veliko Gradi�te (d.)


98�

�

S�la�ele/colibele. O caracterisic� a românilor dintre Timoc �i Morava, cu prec�dere a românilor munteni-ungureni, o constituie a�ez�rile lor, numite “s�la�e” sau „colibe”: „toat� casa, sate rumâne�ti, cum noi zâcem vlahe, obavesno or avut colibe. În coliba aia (iast� cu tind�), bunari (fântân�), tot ce trebuie de o femilie. În�inte s-a f�cut zb�gurile”(B.N.).

Astfel de a�ez�ri se reg�sesc cel mai adesea în satele situate pe dealuri, la poalele muntelui �i mai pu�in în cele de câmpie.

Acest gen de a�ezare specific românilor are un trecut îndep�rtat, probabil din primele zile ale venirii turcilor în acest �inut. Devast�rile pricinuite de ei, înc�lc�rile zilnice, nesiguran�a zilei de mâine, au determinat popula�ia b��tina��, s� se retrag� în locuri mai ferite, în a�a-numitele zbeguri, unde, construindu-�i o c�su�� din nuiele �i “astruc�mânt” (acoperi�) de frunze, �i-au creat un ad�post pentru familiile lor �i “imania” (averea) lor200.

Aceste s�la�e sunt r�sfirate pe întinderi uneori considerabile: “n-a fost c��i, ma colibe de animale, de �lea. Lumea trage la colib�. O colib� de la alta a fost câte 20 de km, e c� s-a b�gat pin p�durile alea”(B.N.). Acestea se întâlnesc �i la românii din Banat �i Bulgaria, s�la�ul ini�ial reprezentând numai o cas� pentu ad�postul vitelor201. Cu timpul românii s-au mutat cu totul, s�la�ul reprezentând: casa ��ranului, ad�postul vitelor, împreun� cu averea sa, p��unea, livada �i �arina. Sunt �i situa�ii în care colibele nu s-au mai întrebuin�at, fiind l�sate în ruin�, ca urmare a sc�derii num�rului de animale.

Românii mai au �i o cas� în satul propriu-zis, unde nu coboar� decât în anumite cazuri: când trebuie s� mearg� la ora� sau îl cheam� op�tina (prim�ria), la s�rb�tori sau s� aib� grij� de casa din sat.

��200 Th. Capidan, (1943), Simbioza albano-român�, în Revista Funda�iilor Regale, Bucure�ti, p.247. 201 St. Manciulea, State �i s�la�uri din Câmpia Tisei, p. 145-174. cf. I. Conea, Carpa�ii hotar natural, p.66.

Foto 37 Colib�-s�la� transformat� în a�ezare permanent�, p�streaz� acela�i plan

de func�ionare al gospod�riei


99�

�

De cele mai multe ori, în jurul celui care �i-a durat o gospod�rie trainic� în s�la�, s-au adunat �i al�ii, încât dup� un timp s-a n�scut un sat întreg, s�la�ul fiind astfel forma primitiv� a multor sate din regiune. De exemplu, satul Zlot era în sec. al XVIII-lea un loc acoperit de s�la�uri, f�r� s� aib� m�car un nume de sat, de aceea un cartograf austriac îl reproduce în hart� corect: Salasch202. Belaica, pân� în sec. al XV-lea era locul unor s�la�e, care abia în a doua jum�tate a acestui secol a luat aspectul de sat. Satul Busur a fost întemeiat de locuitorii unor s�la�e din Cestobrni�a.

Mai pot fi citate multe exemple, pe culmile mun�ilor num�rul s�la�elor fiind impresionant. Sate ca Tanda, Podgor�, Boletin, Vratna, Volnia, Colibe, Dobârne, Lescov��, Poliana �i multe altele sunt propriu-zis s�la�e203.

Geograful Cvijic aminte�te �i el de asemenea a�ez�ri în spa�iul Serbiei de R�s�rit, “p�storii sârbi locuind în sate temporare numite katun”204.

Pe lâng� s�la�e, mai apar �i construc�iile numite “pivnice”, destinate producerii �i conserv�rii vinului, construite la marginea satului propriu-zis, pe care Zecevic le atribuie locuitorilor de etnie sârb�205.

Cimitirul, cu denumirea generic� “la mormin�i206”, sau “grobi�te207”, se afl� de cele mai multe ori la marginea satului.

La fiecare mormânt se pot vedea prunul (acolo unde se mai pune), crucea tradi�ional� din lemn, care în ultimul timp tinde s� fie înlocuit� cu cea cump�rat� �i monumentul funerar din marmur� “spomenicu”, care trebuie pus pân� la pomana de un an.

În trecut, crucile funerare, pe lâng� prun, au fost singurele care au marcat mormintele.

��202 Al. Vasilescu, Registrul tuturor localit��ilor cuprinse în harta Olteniei, p.351. 203 L. Boga, op. cit., p.13-14, G.Vâlsan, Românii din Serbia, p.11 “La noi cânt� coco�ul mai mult pe deal decât la vale”, spun locuitorii acestor sate. 204 Jovan Cvijic, op.cit., p.178. 205 S. Zecevic, op.cit., p. 34. 206 Denumirea ete caracteristic� pentru satele române�ti din întreaga regiune. 207 Termenul este rar folosit, l-am întâlnit numai în satele Ram �i �ipikovo.

Foto 38 Pivnice – locuri de depozitare a vinului


100�

�

„Cru�a“, crucea tradi�ional� din lemn, se face din lemn de s�lcâm, stejar sau gârni��, pentru c� aceste specii de copaci rezist� foarte mult. Crucile funerare se construiesc dup� anumite norme generale, îns� forma lor poate diferi de la sat la sat, func�ie de me�ter, acesta punându-�i amprenta asupra confec�ion�rii acestora, în a�a fel încât crucile se pot identifica dup� cel care le lucreaz�. Ele se lucreaz� fie dintr-o singur� bucat� de lemn, fie din dou� buc��i de lemn. Dintr-o bucat� de lemn se fac în Podgorac, Bogovina, Valakonje, Savinac, Lubnica �i în zonele marginale din Osni� �i Mali Izvor. Din dou� buc��i de lemn, puse în cruce, se fac în Ba�evica, Dobro Polje, Osni� - în partea veche a satului, Gamzigrad, Šarbanovac, Lukovo, Metovnica �i Zlot208. În anumite sate, crucile au forme diferite de la femeie la b�rbat.

Crucile funerare se vopsesc cel mai des în culoarea ro�ie, dar în unele sate, se dau cu vopsea de protec�ie albastr� sau verde.

La fiecare mormânt din satele române�ti se afl� puse la picioarele mortului �i câte o m�su�� i cu o banc� sau dou�, deoarece în timpul anumitor s�rb�tori, când se d� de poman� mortului �i în cimitir, e bine s� se ia câte o gustare acolo �i de c�tre cei vii, ca mortul s� nu m�nânce singur.

În cimitirele vechi din majoritatea localit��ilor, se pot observa �i cruci din piatr� de diferite forme, care au fost folosite în trecut, pentru a marca mormintele.

��208 informa�ii culese de la F. P., sat Osnicea.

Foto 40 Petrec�toare din satul Metoni�a

Foto 39 Valakonje (s.) �i Bogovina (d.): cruci pentru femei �i b�rba�i


101�

�

Cimitirul satului Criveli. Cele mai interesante dar �i mai bine conservate cruci de piatr� le-am întâlnit în cimitirul satului Criveli, multe dintre ele datând din secolul al XIX-lea. Dup� str�mutarea vechiului sat

Criveli, datorit� extinderii minei din Bor, crucile �i osemintele din vechiul cimitir au fost mutate într-o margine a noului cimitir, aceast� parte constituindu-se ca un adev�rat muzeu în aer liber al monumentelor funerare vechi. Simbolurile sculptate în aceste cruci sunt pline de semnifica�ii str�vechi, oglindind foarte bine credin�ele românilor din regiunea estic� a Serbiei, aceste simboluri reg�sindu-se �i pe pâinile rituale.

Cimitirul vechi al ora�ului Bor. În 1903, mina de cupru din Bor, una dintre cele mai mari din Europa, a fost deschis� pentru prima dat�, fiind un moment important pentru dezvoltarea ora�ului. Timp de aproape 100 de ani, popula�ia ora�ului a fost una dintre cele mai diverse, mina atr�gând cet��eni din multe state europene. Astfel, cimitirul vechi al ora�ului Bor este o important� mo�tenire a perioadei comopolite a ora�ului, fiind martorul convie�uirii, dar �i al mor�ii laolalt� a diferitelor na�ionalit��i.

�

Foto 42 Cimitirul vechi al ora�ului Bor

Foto 41 Cruci de piatra din secolul al XIX-lea, din cimitirul satului Criveli


102�

�

Se mai disting înc�, al�turi de mormintele popula�iei b��tina�e, în mare parte româneasc�: Mun�anu Dimitrai (1893-1966), Staicovic Stoian (1844-1934), Radovanociv Darinca (1888-1974), Mun�ion Dimitria (1868-1928), Bogdanovic Elena (1828-1963), Pavlovic �vetco (1897-1968), Kalinovic Velco (1898-1953), Aleksandru Guranu (decedat în 1939), �i mormintele unor cet��eni francezi: Mocq Jeanne (decedat� la 1914), Maria Katerine Marchand (decedat� în 1927), Henry Marc de Rotalier (decedat în 1909), Gelisse Jean (decedat la 1923); cet��eni italieni: Berti Batista (1884-1937), Berti Maria (1873-1949), Jeanne Barbieri (1920-1923), Stefano Bracco (1870-1940), Piacenti Carlo (decedat în 1907); cet��eni nem�i: Albert Vaidinger (1902-1969), �ul� Jovan (1905-1973), �naider Rudolf (1908-1955), Ferdinand Ketterlin (decedat în 1952); cet��eni ru�i: Korovaev Alexei (1884-1964), Veleaev Mihail (1869-1951), Veleaev Natalia (1873-1953); cet��eni musulmani: Redzepovski Ahmet (1902-1975); cet��eni unguri: Fugo Iano� (decedat în 1966).

Mormintele "într� u�a casii sau într� u�e, într� poarte". Un fapt

deosebit de interesant l-am constatat în satele Duboka (Dâlboka) �i Voluja (Voluia), mor�ii fiind îngropa�i ca �i în Platforma Luncanilor din România, pe propriet��ile particulare “în imanie”, în fa�a casei, în curte sau între gospod�rii.

Acest tip de înmormântare nu l-am g�sit consemnat în nici unul dintre documentele consultate pentru realizarea acestei lucr�ri, singurul care mi-a confirmat acest obicei fiind etnologul Paun es Durlic, fostul director al Muzeului de Etnografie din Maidanpek.

Etnologul Paun es Durlic afirm� c� înmormântarea în curte, sau cum “se zice aici într� u�a casii sau într� u�e, într� poarte”, se întâlne�te numai la românii munteni-ungureni, în multe sate din �inutul Zvižd (Zvijd), dar �i în unele sate de pe valea Mlavei: satele Ranovac, Rasanac �i Kladurovo.

Obiceiul ar fi de "când a tr�it lupii ai albi" (P.D.), acest tip de îngropare fiind legat de faptul c� popula�ia autohton� î�i avea în trecut, locuin�ele (ini�ial bordeie, colibe-s�la�e �i mai apoi case), r�spândite, puse pe mo�ie, departe de mijlocul satului, pe culme, aceasta fiind singura modalitate de a-�i îngropa mor�ii.

Chiar dac� în prezent popula�ia tr�ie�te în sate de tip adunat, obiceiul s� se îngroape în mo�ie, persist� �i în ziua de ast�zi. Cu toate c� oficial, biserica sârb� �i autorit��ile nu sunt de acord cu acest fapt, tacit se permite practicarea acestui obicei, din moment ce la înmormântare preotul oficiaz�


103�

�

slujba religioas�. Locuitorii din �inutul Zvijd, cred c� este mai bine pentru om "când s�-ngroap� în mo�ia lui" (P.D.).

Foto 43 Morminte pe p��unea

de lâng� cas�, sat Voluia Dup� cum s-a putut constata,

regiunea este una preponderent rural�, condi�iile geografice punându-�i amprenta asupra m�rimii,

morfostructurii, fun�ionalit��ii �i caracterului permanent sau temporar al a�ez�rilor rurale. A�ez�rille mari, în general cu structur� compact�-adunat� sunt situate în câmpii (Câmpia Moravei �i Câmpia Negotinului), în depresiunile �i v�ile largi dintre mun�i. În restul zonei predomin� a�ez�rile mijlocii �i mici, cu structur� risipit�, regiunea fiind preponderent muntoas�.

Mul�imea �i varietatea tipologic� a a�ez�rilor din Craina Serbiei relev� condi�iile favorabile de locuire a acestora, iar în timpuri istorice de a ad�posti un num�r sporit de locuitori ca urmare a pericolelor iminente din zonele de locuire vecine.

În general se constat� o zonalitate a a�ez�rilor în func�ie de m�rimea lor, cele mari fiind situate la altitudini joase, iar cele mici fiind risipite pe versan�i sau p platformele de eroziune.

Numeroasele a�ez�ri permanente de azi provin din transformarea de-a lungul timpului a a�ez�rilor temporare sau sezoniere, numite s�la�e sau colibe, ca urmare a extinderii agriculturii montane, a cre�terii animalelor sau a defri��rilor. Aceste colibe erau considerate ca a doua cas�, ca ni�te anexe ale satelor de pe vale. Al�turi de s�la�e-colibe, se remarc� stânele, care se reg�sesc în toat� regiunea.

�

104�

�

Tab

el n

r. 3

LO

CA

LIT

��

ILE

CU

PO

PUL

A�

IE R

OM

ÂN

EA

SC�

�I M

IXT

� D

IN E

STU

L S

ER

BIE

I C

AR

AC

TE

RIZ

AR

E D

UP�

NU

M�

R L

OC

UIT

OR

I, A

LT

ITU

DIN

E M

ED

IE, A

NU

L A

TE

ST�

RII

D

OC

UM

EN

TA

RE

, GR

UP

ET

NO

GR

AFI

C, C

ER

CE

T�

RI D

E T

ER

EN

ION

EL

IA T

OA

RC

�

1 1

2 3

3 3

4 5

6 7

8

Est

im�r

i po

p.

2000

209

Rec

ens�

mân

t 200

2210

Nr.

Denumire oficial�

Denumirea româneasc�, dat� de localnici

Români/ Vlahi

Popula�ie total�

Români

Vlahi

Altit.211

Anul atest�rii

212

Grup rom.

213

Grai214

Localit��i Cercetate

215

SR

BIJ

A T

IMO

K

SER

BIA

TIM

OC

23

6384

71

2.05

0 23

42

3973

6

1 O

PŠT

INA

B

OL

IEV

A�

11

167

1584

9 83

41

62

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

209 D

ate

prel

uate

de

la M

i�ca

rea

Dem

ocra

t� a

Rom

ânilo

r din

Ser

bia,

Rep

ublic

a Se

rbia

, Îm

p�r�i

rea

pe ju

de�e

, pre

lucr

are

date

Sve

t. K

arab

asev

ic, m

artie

200

0.

210 D

ate

prel

uate

din

Ofic

iul d

e St

atis

tic�

al S

erbi

ei, R

ecen

s�m

ântu

l pop

ula�

iei p

e lo

calit

��i,

Bel

grad

, 200

3

211 A

ltitu

dine

a m

edie

est

e da

t� în

met

ri de

asup

ra n

ivel

ului

oce

anul

ui p

lane

tar,

conf

orm

est

im�r

ilor g

eode

zice

din

h�r

�ile

topo

graf

ice

sârb

e�ti

ale

regi

unii,

scar

a 1:

50

000

212 E

ste

cons

emna

t anu

l prim

ei a

test

�ri c

unos

cute

a lo

calit

��ii

pe v

atra

act

ual�

. Mul

te lo

calit

��i s

unt m

ai v

echi

dec

ât a

nii m

en�io

na�i,

dar

nu

exis

t� o

cer

titud

ine

asup

ra a

nulu

i fon

d�rii

. Dat

ele

sunt

pre

luat

e di

n Tr

âpce

a Th

. N.,

Rom

ânii

dint

re T

imoc

�i M

orav

a, D

omin

o, 1

999.

21

3 Car

acte

rul

etno

graf

ic a

l po

pula

�iei

rom

âne�

ti di

n lo

calit

ate:

U:

Ung

uren

i (m

unte

ni),

T: �

�ran

i, B

: B

ufan

i, R

: R

udar

i, �i

gani

, du

p�

cerc

et�r

ile f�

cute

de

etno

logu

l Pau

n es

Dur

lic

214 G

raiu

l ro

mân

esc

vorb

it: B

: de

tip

b�n

��ea

n, T

: de

tip

mix

t b�

n��e

ano-

olte

an c

u sp

ecifi

c lo

cal,

timoc

ean,

O:

de t

ip o

ltean

, R:

mix

t, ol

tean

o-m

unte

an, g

raiu

rilor

ruda

rilor

, �ig

anilo

r de

limba

rom

ân�.

Dat

e pr

elua

te d

e la

Aso

cia�

ia c

ultu

ral�

Aria

dnae

Filu

m, B

or

215 S

unt n

otat

e cu

sem

nul V

loca

lit��

ile v

izita

te p

e pa

rcur

sul c

erce

t�ril

or d

e te

ren

din

anii

1999

, 200

0, 2

001,

200

8, 2

010,

201

1

Ione

lia�T

oarc

��

105�

�

BO

LJE

VA

C

1.

BA

EV

ICA

B

A�E

VI�

A

533

409

1 20

8 31

5 18

87

U

B

2.

B

OG

OV

INA

B

OG

OV

INA

16

11

1348

6

362

250

1455

U

,R

T

3.

BOLJ

EVAC

1/3

216

BOLI

O�

1310

37

84

7 20

9 29

1 18

34

U,R

T

V 4.

D

OB

RO

PO

LJE

DO

BR

O P

OLI

A

590

415

0 15

0 35

0 14

55

U

B

5.

LU

KO

VO

LUC

OVA

704

19

45

330

1455

R,

U

R

6.

MAL

I IZV

OR

1/3

IZVO

RU Â

L M

IC

245

565

4 14

0 30

0 14

55

U

T

7.

OSN

I

OSN

I�EA

16

68

1340

14

82

6 30

0 14

54

U

T V

8.

PO

DG

OR

AC

PO

DG

OR

� 24

75

2218

19

11

57

260

1560

U

T

V

9.

SAV

INA

C

SAV

INA

� 30

1 36

5 0

161

200

U

T

10

. V

ALA

KO

NJE

V

ALE

AC

UA

NI-

VA

LEA

C

U A

NIN

I 1

084

1378

13

88

1 24

0 14

55

U

T V

20

TOTA

L

2

OPŠ

TIN

A B

OR

B

OR

22

842

5581

7 10

7 10

064

1.

B

OR

1/1

0 B

UO

R

4060

39

387

47

2352

1718

U

T

V

2.

BR

ESTO

VA

C

BR

ESTO

� 31

40

2950

14

73

2 30

0 17

36

U

T V

3.

B

U

JE

BU

�IA

78

9 66

6 0

555

560

1466

U

T

V

4.

GO

RN

JAN

E G

OR

NIA

NA

14

46

1114

1

905

350

1730

U

T

V

5.

KR

IVEL

J C

RIV

ELI

1586

13

16

7 77

9 32

3 se

c.X

VI

U

T V

6.

LU

KA

LU

CH

IA

702

612

4 37

3 38

0 se

c.X

VI

U

T V

7.

M

ETO

VN

ICA

M

ETO

NI�

A

1569

13

31

17

997

200

sec.

XV

U

T

V

8.

OŠT

REL

J O

STR

IELI

78

9 65

4 0

219

280

sec.

XV

III

U

T V

9.

SL

ATI

NA

SL

AC

INA

11

16

921

6 36

6 23

7 se

c.X

V

U

T V

10

. ŠA

RB

AN

OV

AC

�E

RB

OV

��

2161

18

36

5 95

3 21

0 se

c. X

VI

U

T V

11

. TA

ND

A

TAN

DA

44

2 35

0 0

185

400

1783

U

T

V

12.

TOPL

A TO

PLA

154

100

0 61

54

0

U

T

13.

ZLO

T ZL

UO

T-ZI

LOT

4280

37

57

6 16

00

265

sec.

XV

U

B

V

14

TO

TAL

3 O

PŠT

INA

U

PRIJ

A

CIU

PRIA

57

64

3356

7 32

13

56

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

216 P

onde

rea

elem

entu

lui r

omân

esc

în lo

calit

atea

resp

ectiv

�

Com

unit

atea

�rom

ânea

sc��

din�

estu

l�Ser

biei

�

106�

�

1.

BA

TIN

AC

B

ATI

N�

1267

87

1 2

236

170

sec.

XII

I U

B

2.

BIG

REN

ICA

B

RIG

HEN

I�A

15

10

979

11

677

540

1381

U

B

V

3.

�

IUPR

IJA

CIU

PRIA

50

0 20

585

7 50

12

3

U

B V

4.

ISA

KO

VO

IS

AC

UV

A

1181

64

6 4

361

230

U

B

V

5.

K

OVA

NIC

A C

OVA

NI�

A

190

0 3

350

U

B

6.

M

IJAT

OVA

C M

IATO

V��

17

12

1 4

117

Sec.

XVII

U

B

7.

SUPS

KA

¼

SUPS

CA

450

1434

2

1 14

0

U

B

8.

VLA

ŠKA

V

LA�C

A

856

372

1 23

12

0

U

B

16

TO

TAL

4 O

P. D

ESP

OT

OV

AC

D

ESP

OT

OV

��

2561

1 38

42

7

1.

BEL

JAJK

A

BEL

AIC

A

354

265

0 67

33

0 Se

c.X

VII

I U

B

V

2.

D

ESPO

TOVA

C 1

/10

DES

POTO

V��

400

43

63

1 2

195

U

B

V 3.

D

VO

RIŠ

TE

DV

OR

I�TE

565

0 0

320

U

B

4.

JASE

NO

VO

IS

ÂN

OA

12

47

882

17

317

200

U

B

5.

JEZE

RO

IEZE

RU- L

ACU

433

0 0

390

Sec.

XVII

I U

B

6.

O

RA

ŠJE

(PLA

ŽAN

E)

OR

A�

0

U

B

V

7.

POPO

VNJA

K PO

POVN

IC

33

7 0

0 36

0 17

96

U

B V

8.

RA

VN

A R

EKA

R

ÎMN

A R

ECA

380

0 0

620

U

B

9.

RES

AV

ICA

D

UTO

VA

(RÂ

S�V

I�A

)

2524

1

37

400

U

B

10.

ŽID

ILJE

JÎ

GIL

IU (J

ÎGIL

I)

70%

80

158

4 3

480

Sec.

XIV

U

B

33

TOTA

L

5

OP.

GO

LU

BA

C

GO

LU

MB

��

9913

65

87

0

1.

BR

NJI

CA

B

ÂR

NI�

A

531

391

3 60

70

Se

c.X

VII

I U

B

2.

DO

BR

A

DO

BR

A

1/5

150

678

2 0

70

1733

U

B

3.

DV

OR

IŠTE

D

VO

RI�

TE

532

305

1 18

1 16

6 14

67

U

B

4.

G

OLU

BAC

1/3

G

OLU

MB�

� 6

65

1896

19

88

77

U

B V

5.

KR

IVA

A

C

RIV

A�E

A

649

429

8 36

8 34

0

U

B

6.

K

UD

REŠ

C

UD

RE�

32

8 19

3 2

37

150

U

B

7.

PON

IKVE

PO

NIC

VA

97

0

0 12

8 14

28

U

B

8.

SNEG

OTI

N

SNEG

OTI

N

354

201

1 73

38

4 14

67

U

B

9.

ŽI

TKO

VIC

A

JÎTC

OV

I�A

29

0 14

2 3

37

180

Sec.

XIX

U

B

Ione

lia�T

oarc

��

107�

�

24

TOTA

L

6

OP.

JA

GO

DIN

A

IAG

OD

INA

75

8 70

894

230

30

1.

JA

GO

DIN

A IA

GO

DIN

A

3558

9 14

0

116

1399

U

,R

B

2.

DO

BR

A V

OD

A

GLA

DN

A(D

OB

RA

VO

DA

) 75

8 43

0 5

15

240

1819

U

B

3.

STRI

ŽILO

ST

RIJI

LE-S

TRIJ

ILA

47

9 17

8 12

17

0

R R

53

TO

TAL

7 O

P. K

LA

DO

VO

C

LA

DO

VA

29

031

2361

3 21

6 56

8

1.

BR

ZA P

ALA

NC

A

P�LA

NC

A-P

�L�

NC

U�A

15

57

1076

10

50

60

17

40

T,R

O

V

2.

D

AV

IDO

VA

C

GEG

ERA

�I

626

610

4 13

45

17

83

T O

V

3.

G

RA

BO

VIC

A

GR

AB

OV

I�A

20

51

880

11

31

40

1530

T

O

4.

K

LAD

OVO

C

LAD

OVA

70

00

9142

67

11

2 45

15

24

T,R

O

V 5.

K

LAD

UŠN

ICA

C

L�D

U�N

I�A

90

4 72

7 1

6 50

15

30

T O

V

6.

K

OR

BO

VO

C

OR

BO

VA

-CO

RB

U

1481

10

67

8 50

53

15

30

T O

7.

KO

STO

L C

OST

OLC

AST

ELLU

M-

PON

TES

1177

10

53

20

10

50

1736

T

O

8.

KU

PUZI

ŠTE

CU

PUZÎ

�CEA

65

7 31

7 10

37

80

18

44

T O

9.

LJU

BI

EVA

C

BO

RD

EI (B

OR

GII

) 13

66

458

4 6

40

1783

T

O

10

. M

ALA

VR

BIT

A

VÎR

BI�

A M

IC�

11

55

783

13

30

80

1740

T

O

V

11.

MA

NA

STIR

ICA

M

�N

�ST

IRI�

A

356

250

1 4

190

1844

T

O

12

. M

ILU

TIN

OV

AC

B

ÎRLO

AG

A

275

186

3 0

50

1844

T

O

13

. N

OV

I SIP

SÎ

P 81

2 90

9 6

5 75

17

40

T O

V

14

. PE

TRO

VO S

ELO

PE

TRO

VA S

ELO

129

1 0

410

1850

T

O

15

. PO

DV

RŠK

A

POV

ÂR

�CA

19

44

1143

5

42

160

Sec.

XV

I T,

R

O

16

. R

EIC

A

R�

CI�

A

106

45

1 0

75

1844

T

O

17

. R

EKA

R

ECA

43

8 27

8 5

4 90

18

20

T O

18.

RTK

OV

O

RÎT

CO

VA

(ÎR

TCO

VA

) 15

53

1012

7

58

65

1530

T

O

19

. TE

KIJ

A

TEC

HIA

11

29

967

2 0

80

1741

T

O

V

20.

VA

JUG

A

V�

IUG

A

843

563

11

2 46

15

30

T O

V

21

. V

ELES

NIC

A

VEL

ESN

I�A

66

8 26

5 2

17

40

1530

T

O

22

. V

ELIK

A K

AM

ENIC

A

CA

MEN

I�A

MA

RE

1393

75

7 19

76

67

15

30

T,R

O

23.

VEL

IKA

VR

BIC

A

VÎR

BI�

A M

AR

E 15

40

996

5 15

90

15

30

T O

Com

unit

atea

�rom

ânea

sc��

din�

estu

l�Ser

biei

�

108�

�

23

TOTA

L

8

OP.

KU

E

VO

C

UC

EV

A

1795

4 18

808

122

5204

1.

BR

OD

ICA

B

RO

GI�

A

1297

46

8 5

213

300

1359

R

,U

R

2.

B

UK

OV

SKA

B

UC

OV

SCA

67

4 50

3 5

420

350

U

B

3.

CER

EMO

ŠNJA

��

R�

MO

�NIA

42

5 31

7 3

53

450

1718

U

B

4.

CER

OV

ICA

�E

RO

VI�

A

436

381

2 94

20

0 17

33

U

B

5.

D

UB

OK

A

DÂ

LBO

CA

16

46

1110

4

92

210

1721

U

B

V

6.

K

AO

NA

C

AM

NA

93

7 71

2 4

245

250

1381

U

B

7.

KU

�EV

O 1

/5

CU

CEV

A 1

000

4506

15

14

3 22

0 13

78

U

B V

8.

LJEŠ

NIC

A

LE�N

I�A

38

6 23

6 1

90

230

1725

U

B

9.

MAL

ABRE

SNIC

A M

ALAB

RESN

I�A

13

5 2

2 18

0 14

67

U

B

10.

MU

STA

PI

M

UST

API

CI

1319

74

0 8

512

180

1725

U

B

11.

NER

ESN

ICA

N

ERES

NI�

A

3128

23

65

20

1175

31

0 Se

c.X

V

U

B

12

. RA

BRO

VO

RABR

OVA

1219

2

5 13

0 14

67

U

B

13.

RA

DEN

KA

R

AD

ÂN

CA

12

88

803

11

555

420

Sec.

XV

III

U

B

14

. R

AK

OV

A B

AR

A

RA

CO

VA

BA

RA

80

6 46

4 10

36

0 30

0 17

18

U

B

15

. SE

NA

SE

NA

35

4 23

2 1

61

240

1381

U

B

16.

SRPC

E SÎ

RB

��

293

151

0 22

14

0 13

81

U

B

17

. ŠE

VIC

A

�EV

I�A

11

57

809

9 34

9 25

0 Se

c.X

VII

I U

B

18.

TUR

IJA

TU

RIA

93

2 59

9 9

153

230

1725

U

B

V

19

. V

UK

OV

I�

VU

CO

VIC

I 48

6 30

1 1

207

150

1467

U

B

20.

VO

LUJA

V

OLU

IA

1318

11

23

7 42

9 24

0 13

80

U,T

B

V

26

TO

TAL

9 O

P. M

AJD

AN

PEK

M

AID

AN

PEC

17

143

2370

3 67

28

17

1.

B

OLJ

ETIN

B

OLI

ECIN

80

3 67

2 0

70

180

1733

U

T

2.

C

RN

AJK

A

�ÂR

NA

ICA

12

56

1099

8

312

320

1718

U

T

V

3.

DEB

ELI L

UG

D

�B

I LIU

G

507

458

1 13

1 29

0 Se

c.X

VII

I U

T

V

4.

DO

NJI

MIL

ANO

VAC

40%

M

ILAN

OV�

� (O

RA�)

13

35

3132

5

19

70

1733

U

T

V 5.

G

OLU

BIN

JE

GO

LUBI

NIA

13

05

1079

2

2 29

0 Se

c.XV

III

U

T

6.

JASI

KO

VO

IA

SÎC

OV

A

822

717

0 34

9 70

0 18

18

U

T

7.

KLO

KO

EV

AC

C

LOC

O�I

O�

880

711

10

45

300

1524

U

T

V

Ione

lia�T

oarc

��

109�

�

8.

LESK

OV

O

LESC

OV

A

516

431

0 17

8 40

0 18

33

U

T

9.

MAJ

DAN

PEK

30%

M

AID

AN

3528

10

071

17

386

400

1560

U

,B,R

T,

F V

10.

MIR

O

M

IRO

�I

468

406

0 0

500

1872

U

T

11

. M

OSN

A

MO

SNA

92

0 78

7 1

15

220

1733

U

T

V

12.

RU

DN

A G

LAV

A

�R

N�

GLA

UA

25

49

2309

3

636

490

Sec.

XV

III

U

T V

13

. TO

POLN

ICA

TO

POLN

I�A

13

05

1064

13

15

3 30

0 Se

c.X

VII

I U

T

14

. V

LAO

LE

VLA

OLE

A

949

767

7 52

1 60

0

U

T

14

TOTA

L

10

O

P. M

AL

O C

RN

IE

3752

13

853

76

401

1.

A

LJU

DO

VO

LI

DO

VA

25

7 15

9 1

3 14

0 14

67

U

B

2.

C

RLJE

NAC

TÂ

RLEN

�

969

2 4

115

R

B

3.

KO

BIL

JE

CO

BIL

IA

1547

93

0 13

29

6 21

5 14

67

U

B

4.

K

ULA

C

ULA

699

7 2

110

Sec.

XV

U

B

V

5.

M

ALO

CRN

I�E

�ÂRN

I�U

MIC

882

2 0

88

1467

U

,R

B

6.

SALA

KO

VAC

SALA

CO

�

768

0 0

91

1467

R

B

7.

ŠLJI

VOVA

C �L

IVO

V��

214

123

0 0

200

U

B

8.

VE

LIK

O C

RNI�

E �Â

RNI�

U

61

1 1

0 10

1 14

67

R,U

B

9.

VE

LIK

O S

ELO

1/

5 VE

LIC

O S

ELO

1

40

493

0 0

98

R,

U

B

10.

VR

BN

ICA

V

ÂR

BN

I�A

77

9 46

2 9

58

90

U

B

11.

ZAB

REG

A

ZAB

REG

A

387

247

7 37

20

0

U

B

19

TO

TAL

11

OP.

NE

GO

TIN

N

IGO

TIN

40

128

4341

8 26

9 30

00

1.

A

LEK

SAN

DR

OV

AC

ZL

OC

UC

IA-Z

LOC

UTE

A

994

588

18

283

110

1491

T

O

2.

B

UK

OV

E

BU

CO

PCEA

23

99

1442

14

10

3 50

13

81

T O

3.

CR

NO

MA

SNIC

A

�ÎR

NO

MA

SNI�

A

426

272

3 45

11

0

T O

4.

DU

PLJA

NE

DU

PLIA

NA

10

11

564

9 1

210

1784

T,

U

O

5.

D

UŠA

NO

VA

C

GEA

NO

VA

-GEA

N�

14

2320

88

2 19

14

6 95

17

36

T O

6.

JAB

UK

OV

AC

IC

UB

OV

��

2988

18

84

32

268

176

Sec.

XV

T,

U

O

V

7.

KO

BIŠ

NIC

A

CO

BI�

NI�

A

2507

13

55

11

246

50

1530

T

O

8.

K

OV

ILO

VO

C

OIL

OV

A

623

411

10

227

70

1530

T

O

9.

M

ALA

JNIC

A

M�

LAIN

I�A

97

1 68

3 4

225

250

Sec.

XV

II

U

T V

Com

unit

atea

�rom

ânea

sc��

din�

estu

l�Ser

biei

�

110�

�

10.

MA

LA K

AM

ENIC

A

CA

MN

I�A

MIC

�

998

392

8 0

105

1530

T

O

11

. M

IHA

JLO

VA

C

MEI

LOV

��

1449

71

8 6

77

60

1833

T

O

12

. M

ILO

ŠEV

O(K

OR

OG

LAŠ)

C

OR

OG

RA

� 91

3 51

7 4

14

55

1530

T

O

13

. M

OK

RA

NJE

(MIL

AN

OV

O)

MO

CR

AN

I 11

40

710

9 15

10

0 14

91

T O

14.

NEG

OTI

N

1/

2 N

IGO

TIN

(NIG

OC

IN)

8677

17

758

49

266

50

1530

T,

U

O

V

15.

PLA

VN

A

PLA

MN

A

1127

95

3 4

188

350

1530

U

T

16

. PR

AH

OV

O

PRA

OV

A

2296

15

06

11

47

60

1530

T

O

V

17.

RA

DU

JEV

AC

R

�D

�IV

��

2715

15

40

16

143

40

1530

T

O

18

. SA

MA

RIN

OV

AC

SÂ

RM

ÂN

OV

��

1021

46

4 1

68

50

1530

T

O

19

. SL

ATI

NA

SL

ATI

NA

10

09

479

5 14

3 60

15

30

T O

20.

SRB

OV

O

SÂR

BO

VLA

� 95

1 50

2 3

22

40

1530

T

O

21

. U

RO

VIC

A

UR

OV

I�A

28

26

1191

14

38

4 80

15

30

T,U

,R

O

22

. V

ELJK

OV

O

BLI

VA

NO

V�

�(B

LIV

AN

U)

316

206

1 0

110

1530

T

O

23

. V

RA

TNA

V

RA

CN

A

451

316

4 81

12

0 15

30

U

T

39

TOTA

L

12

O

P. P

AR

A

IN

PAR

AC

IN

58

301

102

1

1.

LEBI

NA

LEBI

NA

71

5 0

0 24

0 14

53

U

2.

TREŠ

NJE

VIC

A

TRE�

NEV

I�A

1137

90

0

250

1737

R

R

35

TOTA

L

13

O

P. P

ET

RO

VA

C

PET

RO

V�

�

1931

5 34

511

251

3535

1.

BOŠN

JAK

BO�N

IAC

½

348

48

1 7

0 16

0 Se

c.XV

II U

T

2.

B

USU

R

BU

SUR

17

04

1171

17

55

3 21

8 18

20

U

T

3.

DU

BO

K

A

DU

BO

CIC

A

918

582

9 17

1 17

6 14

67

U

B

4.

K

LAD

UR

OV

O

CLA

DU

RO

A

796

476

3 30

0 25

2 14

28

U

B

5.

LE

SKO

VA

C

LISC

O�

616

390

3 26

14

1 14

67

U

T

6.

MA

NA

STIR

ICA

M

ÂN

�ST

�R

I�A

11

22

748

23

516

166

1820

U

B

7.

MEL

NIC

A

MEN

I�A

14

73

924

7 41

9 23

0 13

82

U

B

8.

O

REŠK

OVI

CA

ORE

�KO

VI�A

½

623

91

1 15

0

166

1380

U

B

9.

O

RLJE

VO

ORL

EVA

546

260

1 0

124

1381

U

T

10

. PA

NK

OVO

PA

NC

UVA

½

284

41

6 1

1 20

2 14

67

U

B

Ione

lia�T

oarc

��

111�

�

11.

PETR

OVA

C PE

TRO

� (M

EDVE

GE)

1/

3 25

76

7851

19

57

12

4 14

67

U

B V

12.

RA

NO

VA

C

RÂ

NO

V�

� 27

87

1779

56

51

3 25

0 14

67

U

B

13

. R

AŠA

NA

C

RA

�AN

� (R

A�A

VE�

) 12

64

815

8 24

7 20

5 14

67

U

T

14.

STA

MN

ICA

ST

AM

NI�

A

1786

14

24

7 22

0 26

2 Se

c.X

IV

U

T

15.

STA

R

EVO

ST

AR

CIV

A

891

585

7 35

0 17

8 14

67

U

T

16.

VELI

KI P

OPO

VAC

PO

PO�

12

44

5 1

188

1718

U

T

17

. VE

LIK

O L

AOLE

LA

OLE

A M

ARE

19

25

5 0

141

Sec.

XIV

R T

18

. V

ITO

VN

ICA

V

ITO

VN

I�A

31

9 16

7 1

76

230

1390

U

T

19

. ŽD

REL

O

JDR

IELA

12

62

756

10

83

200

1380

U

T

V

34

TOTA

L

14

O

P. P

OŽA

RE

VA

C

76

14

7490

2 95

10

9

1.

KO

STO

LAC

C

OST

OLA

� 10

%

1000

93

13

13

16

81

1380

R,

U

B V

2.

PETK

A PE

TCA

12

85

3 0

78

1381

R,

U

B

3.

POŽA

REVA

C

POJA

REV�

� 5%

400

0 41

736

36

86

90

1467

R,

U

B V

4.

RE!

ICA

REC

I�A

816

518

0 0

100

1467

U

B

5.

TR

NJA

NE

TÂRN

IAN

A

915

1 2

90

1467

R,

U

B

27

TOTA

L

15

O

P. S

VIL

AJN

AC

SV

ILA

INA

�

7036

25

511

81

235

1.

B

OB

OV

O

BU

BU

A

2265

13

49

29

110

195

Sec.

XIV

U

B

2.

DU

BNIC

A D

UC

NI�

A ¼

808

60

7 2

0 16

3 13

81

U

B

3.

LUK

OVI

CA

LUC

UVA

778

0 2

114

1467

U

B

4.

M

A

EVA

C

MA

CIU

��

355

217

3 0

135

U

B

5.

PRO

ŠTIN

AC

PR

O�Â

� 46

3 25

4 5

34

220

U

B

6.

SUB

OTI

CA

SU

BO

CI�

A (S

UB

OI�

A)

1265

75

7 13

27

13

8 Se

c.X

IV

U

B

7.

SV

ILAJ

NAC

SV

ILAI

N�A

(SVI

LAI�

A)

1/5

1804

93

95

9 5

100

1467

U

B

8.

TR

OPO

NJE

TR

OPO

NIA

(TO

PON

E)

½ 6

85

901

5 54

16

0

U

B

22

TOTA

L

16

O

P. V

EL

IKO

GR

AD

IŠT

E

VE

LIC

O G

RA

DI�

TE

2065

9 11

7 35

4

1.

EŠ

LJEV

A B

AR

A

CE�

LEV

A B

AR

A

48

9 7

84

115

1467

U

B

V

2.

D

OLJ

AŠN

ICA

D

OLI

A�N

I�A

409

5 36

18

0 14

67

U

B

Com

unit

atea

�rom

ânea

sc��

din�

estu

l�Ser

biei

�

112�

�

3.

ÐU

RA

KO

VO

G

IUR

AC

OV

A

33

8 2

0 10

0 14

67

U,R

B

4.

KU

SI�

E C

USI

CE

74

2 5

5 78

14

67

U

B

5.

RA

M

RA

M

29

4 3

0 14

0 Se

c.X

II

U

B

V

6.

TOPO

LOV

NIK

TO

POLO

VN

IC

10

98

13

143

81

1381

U

B

V

7.

VE

LIK

O G

RAD

IŠTE

G

RAG

E�TE

-GR�

DI�

TE

56

58

29

81

72

1467

R,

U

B V

26

TOTA

L

17

O

P. Z

AJE

A

R

ZAIE

CIA

R

1682

7 65

969

221

2981

1.

O

KO

NJA

R

(KO

PRIV

NIC

A)

CIO

CO

NIA

R

204

173

1 21

12

5 Se

c.X

VII

I T

O

2.

DU

BO

A

NE

DÂ

LBO

�EA

NA

59

3 45

5 15

36

8 37

0 17

25

U,T

O

3.

GA

MZI

GR

AD

G

ÂZÎ

GR

AD

96

1 94

5 1

167

170

1887

U

T

V

4.

GLO

GO

VIC

A

GLO

GO

VI�

A

604

484

12

232

400

Sec.

XV

III

U

O

5.

G

RA

DSK

OV

O

GR

AD

SCO

VA

-G

RA

DC

OV

A

947

666

6 17

9 31

0 Se

c.X

VII

I T

O

V

6.

GRL

JAN

G

ÂRLI

ANA

½-1

706

2839

4

4 28

0 16

90

T O

V

7.

HA

LOV

O

ALO

VA

11

41

856

73

169

320

Sec.

XV

II

T O

V

8.

LU

BN

ICA

LU

BN

I�A

14

52

1052

1

374

225

Sec.

XV

U

T

9.

M

ALA

JASI

KO

VA

IS

ÂC

OB

A M

IC�

41

1 33

2 6

229

330

Sec.

XV

III

T O

10.

MA

LI JA

SEN

OV

AC

M

ALA

40

7 28

4 48

68

30

0 Se

c. X

V

T O

V

11

. N

IKO

LI

EVO

N

ICO

LI�E

A

1061

83

3 1

96

200

Sec.

XV

T

O

V

12.

PRLI

TA

PÎR

LITA

25

0 14

2 0

2 27

0 18

87

T O

13.

ŠIPI

KO

VO

�P

ICO

VA

67

2 51

1 4

335

230

T

O

V

14.

ŠLJI

VA

R

�LIV

AR

41

1 32

9 1

71

210

Sec.

XV

T

O

15

. TA

BA

KO

VA

C

TAB

AC

OV

��

281

208

3 17

12

5

T O

16.

VEL

IKA

JASI

KO

VA

IS

ÂC

OV

A M

AR

E 12

39

998

17

356

220

Sec.

XV

II

T O

17.

VEL

IKI J

ASE

NO

VA

C

ISÂ

NO

V�

� 52

5 37

0 1

94

270

T

O

18

. ZA

JE!

AR

Z�IC

ERI (

Z�I�

ERI)

1/10

-39

62

3949

1 19

15

9 13

0 14

66

T,U

O

,T

V

42

TOTA

L

18

O

P. Ž

AB

AR

I JA

BA

RI

1388

5 13

034

107

342

1.

AL

EKSA

ND

ROVA

C AL

EXAN

DRO

V��

PÂRV

A

1546

8

1 98

14

67

U

B

Ione

lia�T

oarc

��

113�

�

2.

KO

ET

IN

CO

CET

INU

61

1 40

4 5

101

150

Sec.

XV

III

U

B

3.

M

IRIJ

EVO

M

IRIE

VA

74

47

4 11

69

18

0 14

67

U

B

4.

O

REO

VIC

A O

REVI

�A

86

2 5

0 12

0 Se

c.XV

III

U

B

5.

POLA

TNA

POLA

TNA

387

281

2 0

230

1457

U

B

6.

PO

RO

DIN

PO

RO

GIN

64

54

2036

30

39

10

8 Se

c.X

VII

I U

B

V

7.

SI

BNIC

A SÎ

BNI�

A

407

1 1

170

Sec.

XVII

I U

B

8.

SI

MI!

EVO

RA

CH

IN�

(SIM

ICEV

A)

1005

14

65

6 0

105

Sec.

XIX

U

B

9.

SVIN

JAR

EVO

SV

INIA

REV

A

371

213

2 21

19

5 13

81

U

B

10

. TI

�EV

AC

TI

CIO

� (C

ICIO

�)

539

265

1 8

170

Sec.

XV

III

U

B

11

. V

ITEŽ

EVO

V

ICEJ

VA

14

02

863

14

101

190

1467

U

B

V

12

. VL

AŠK

I DO

VL

A�C

HI D

OL

1/3

13

10

17

0 15

0 14

67

U,R

B

V 15

TO

TAL

O

P. Ž

AG

UB

ICA

JA

GU

BI�

A

14

823

54

3268

1.

BLIZ

NAK

BL

IZN

A�

1/2

361

1 34

38

0 Se

c.XV

III

U

B

2.

BR

EZN

ICA

B

REZ

NI�

A

367

211

1 11

0 25

0 14

67

U

B

3.

K

REPO

LJIN

C

REPO

LIN

1/

2 16

96

10

260

240

Sec.

XVI

U

B

4.

LAZN

ICA

LA

ZNI�

A

20

63

7 13

08

400

1467

U

T

5.

LI

PE

LIPA

15

0 0

580

U

T

6.

M

EDV

EÐIC

A

MED

VEG

I�A

44

0 42

30

0 18

22

U

B

7.

M

ILA

NO

VA

C

MO

GO

DI�

A

(MA

GU

DI�

A)

618

445

2 10

8 23

5 17

83

U

B

8.

OSA

NIC

A

OS�

NI�

A

1880

11

87

2 67

1 31

0 13

80

U

B

9.

SE

LIŠT

E SE

LI�C

E (S

ELI�

TA)

585

453

6 18

9 38

0

U

T

10.

SIG

E SÎ

GA

704

11

462

250

1467

U

B

11.

SUVI

DO

SU

VI D

OL

13

20

2 0

310

1467

U

B

12

. ŽA

GU

BIC

A IA

GU

BI�A

1/

2 28

23

6 74

31

5 14

67

U

B,T

18

TO

TAL

�

114�

�

VI. ELEMENTE DE TOPONIMIE

Studierea toponimiei a ap�rut ca o necesitate obiectiv�, ea furnizând

prin vocabularul s�u, informa�ia transmis� de �inutul respectiv sub nenum�rate fa�ete, aceasta constituindu-se ca un martor al zonei studiate, în dimensiunile lui spa�iale �i temporale. Numirea, denumirea, renumirea locurilor pot spune multe despre impactul societ��ii asupra învelisului forestier, valorificarea resurselor de subsol, formarea re�elei de asez�ri, despre condi�iile �i motivele modificãrilor survenite de-a lungul istoriei în nomenclatorul localit��ilor unei ��ri.217

Principalele categorii de toponime g�site în documente provenind din cancelaria otoman�, h�r�i medievale �i moderne, însemn�rile de c�l�torie ale unor istorici, geografi, militari sau simpli c�l�tori str�ini �i români prin zon�, articole �i monografii scrise fie de oameni ai locului, fie de cercet�tori str�ini, la care se adaug� �i propriile informa�ii culese în timpul deplas�rilor pe teren, efectuate în ultimii ani în a�ez�rile române�ti dintre Timoc �i Morava sunt oiconimele, morfotoponimele, hidronime, hileonimele. Din punct de vedere structural, exist� dou� tipuri de toponime: nume simple provenite de la un singur element sau compuse, din dou� sau mai rar din trei elemente.

Numele simple provin de obicei de la o tr�s�tur� proeminent� (mun�ii �tirbi�i, M�gura, Coarna, Culme). Numele compuse sunt formate dintr-un element adjectival si unul topografic (Culmea al mic, Cotu lui Milcu, Gl�mia Povâ�cii, Cracu lipei, Dealul Mare, Valea Câr�enilor, Între v�i) sau ce �ine de obiceiurile din zon�. Toponimele simple �i compuse constituie majoritatea numelor de locuri din arealul moravo-timocean.

Din punct de vedere func�ional exist� dou� tipuri de toponime: � antroponime, cele care provin de la nume de oameni (satele

Mihailovac, Milanovac, Milutinovac, Dusanovac, Alexandrovac, Radujevac, Popovac), sau de la nume de triburi (de exemplu Tribalia Occidental�–teritoriu tracilor dintre Morava �i Timoc);

� toponime provenite din apelative (Bordeie-sat format numai din bordeie, în timpul turcilor, satul S�nuni – locul, lespezile de piatr� pe care se d� sare la vite, Ceret – loc cu cer, Peri� – loc cu peri).

��217 Ion Nicolae, Bogdan Suditu, (2008), Toponimie româneasc� �i interna�ional�, Editura Meronia, Bucure�ti, p. 3.


115�

�

Toponimele zonei au la origine o varietate de limbi: o posibil� trac�, latin�, român�, turc�, german�, slav�. Fiecare din aceste limbi a contribuit cu noi toponime �i a influen�at forma toponimelor deja existente.

Toponime din perioada trac�. În trecut, regiunea era cunoscut� sub

numele de Tribalia, denumire provenit� de la tribali- popula�ie de neam tracic (dup� Strabon, Diodor etc) sau iliric (dup� �tefan din Bizan�), atestat� aici înc� din sec. VII-III î. Hr)218.

Popula�ia tracic� de aici a început s� fie romanizat� înaintea celei de la nord de Dun�re, romanizarea începând în ultimele decenii ale erei trecute �i terminând în anul 15 d. Hr.

Toponime din perioada roman�. În arealul studiat, în categoria

toponimelor de origine latin�, mai cunoscute se înscriu hidronimele, care sunt �i limitele acestei zone.

Fluviul Dun�rea – se poate constitui ca cel mai important hidronim la nivelul regiunii, cunoscut din timpuri istorice, sub numele de Istro/Istros în perioada lui Herodot, sub numele de Danubius/Danuvius în perioada latin�, în timp ce geto-dacii l-au numit Donaris. Popoarele slave l-au nimit Dunav, fie Duna, fie Dunavis. Pornind îns� de la terminologia latineasc� Danuvius, se consider� a fi element de provenien�� celt� dânu (fortis), dar vechiul nume traco-getic Donaris (reprezentând o transformare a lui Dunavis), care într-o perioad� mult mai târzie a devenit Dunaris. Destul de important �i bine fixat�, este �i explica�ia lui D.Pu�chil�, preluat� de I.Conea �i L.Badea (2005), ce argumenta originea româneasc� a fluviului Dun�rea din aromânul Duna la care ad�ug�m apelativul românesc “rea”.

Velika Morava/Morava Mare este un alt hidronim important, denumit de romani Margus, fiind cel mai mare sistem hidrografic din Serbia.

Râul Timoc este râul ce desparte Serbia de R�s�rit de vestul Bulgariei. Denumirea lui deriv� din vechea denumire latineasc�: Timacus219, dar neputându-se traduce, sârbii au convenit s� înlocuiasc� “c”-ul latin cu “k” ruso-germanic.

Râul Pec(Pek)/Pecus, poart� nume latin, ce vine de la „pecus, pecoris”, care înseamn� oaie220. Din vremea aceea �i pân� azi, în �inutul acesta, îndeletnicirea de baz� a popula�iei, este aceea de cre�tere a oilor �i a vitelor.

��218 ***, (1996), Dic�ionar de istorie veche a României, Bucure�ti, pagina 584. 219 John Boardman, (1996), The Cambridge Ancient History Vol. 10, p. 579. 220 Dup� Sandu Cristea Timoc.


116�

�

În privin�a mun�ilor Homolje – sunt câteva interpret�ri în ceea ce prive�te originea numelui: numele ar proveni din limba român� “omul/omului”; o alt� explica�ie arat� c� ar veni din cuvântul slav “hlm”, ce înseamn� deal, munte; pe când a treia ipotez� sugereaz� c� numele ar proveni de la un tip de brânz� de capr� sau oaie, pe care slavii o produceau aici221.

Alte urme ale latiniz�rii zonei se g�sesc �i în denumirile a�ez�rilor: Ora�ul "Kladovo" (#�$&'&) în limba sârb�, este cunoscut în român� ca

�i "Cladova", iar în limba german� "Kladowo" sau "Kladovo". În timpul Imperiului Roman, numele ora�ului a fost "Zanes" în timp ce fortifica�iile au fost cunoscute ca "Diana" �i "Pontes" (de la grecescul "pontos"-"mare", sau latinescul "pontem" - "pod"). Mai târziu, slavii vechi au fondat aici o a�ezare, care a fost numit� Novi Grad (*&'� +�$), în timp ce otomanii au construit aici o cetate numit� "Fetislam". Numele Kladovo de ast�zi a fost men�ionat pentru prima dat� în 1596 într-un document militar austriac. Exist� mai multe teorii cu privire la originea numelui actual al ora�ului222: În conformitate cu o teorie (Ranka Kuic), numele ora�ului deriv� de la cuvântul celtic "kladiff" care înseamn� "cimitir". Conform altei teorii (Ranko Jakovljevic), denumirea provine de la cuvântul "klad" (un dispozitiv folosit pentru închiderea oamenilor). Conform teoriei a treia, numele este derivat din cuvântul slav "kladenac" care înseamn� "bine" sau din cuvântul slav "klada" care înseamn� "ciot". Exist�, de asemenea, o teorie care spune c� numele ora�ului deriv� de la voievodul Glad, care a domnit peste aceast� regiune în secolul al IX-lea.

Pentru ora�ul Negotin, exist� teza de origine slavon�: proto-slavicul "n�ga" înseamn� "grij�" �i sufixul "-ota /-otina" înseamn� "ac�iunea suferit� sau efectuat�" dându-i demnifica�ia, denumirii de Negotin ca "un loc de refugiu pentru vindecare" În sprijinul acestei ipoteze vine �i faptul c� ora�ul istoric este situat în mijlocul mla�tinilor. Exist�, de asemenea, ipoteza originii latine a numelui, ca loc de negustorie (în spaniol� "Negocios"), precum �i faptul c� Negotin este într-o regiune cu prezen�a unui semnificative minorit��i vlahe (români). În cele din urm�, "Negotin" poate a fost derivat din cuvintele celtice "neges" �i "tin", însemnând "cetate de

��221 Kostic Stanko, http://homoljetourism.org/homolje/index.html 222 Statistical Office of Serbia. Municipalities of Serbia, 2006


117�

�

r�zboi"223. Ca a�ezare, ora�ul Negotin este men�ionat pentru prima oar� în 1530.

Cetatea Taliata din perioada roman�, a devenit orasul Donji Milanovat. De la înfiin�area sa, ini�ial pe o insul� a Dun�rii, în sec. XIX, ora�ul a fost mutat de dou� ori. În 1830, din cauza inunda�iilor frecvente, prin�ul Milo� a ordonat ca ora�ul s� fie mutat pe malul drept al Dun�rii, astfel fiind primul ora� din Serbia construit dup� un plan de urbanism. Dup� construirea hidrocentralei Djerdap/Por�ile de Fier în 1970, ora�ul a fost mutat din nou, în loca�ia sa prezent�.

Cuppae, un bastion în timpul romanilor (sec. I-VI), transformat apoi în orasul Columbria, în latin�, 554/5 AD224, a devenit peste timp, orasul Golubac (��) în sârb�, în român� ca Golumbei sau Columbaci, în limba maghiar� ca Galambóc �i în turc� ca Güvercinlik ceea ce înseamn� "porumbar". Numele actual este derivat din golub, cuvînt de origine sârb� pentru "porumbel" �i este, prin urmare, adesea tradus ca "ora�ul de porumbei".

Dup� Cristea Sandu Timoc denumirea de “musc� columbac�” din legenda Iovan Iorgovan ar proveni de la numele ora�ului: “legenda spune c� musca columbac� de la Golub�� (din stânca Babacaia), de atunci î�i are originea”225.

Cetatea roman� Viminacium, situat� pe teritoriul satului Stari Kostolac �i Drmno, la 13 km de la Kostolac, a fost tab�r� militar� roman� �i capitala provinciei Moesia Superior.

Site-ul arheologic ocup� un total de 450 de hectare. Ora�ul dateaz� din secolul 1 AD �i con�ine vestigii arheologice de temple, str�zi, pie�e, amfiteatre, palate, hipodromuri �i b�i romane. Acesta se afl� pe drumul roman Via militaris.

��223 Prof. Dr. Ranka Kui� of the Philology Faculty of the University of Belgrade "Red & White-Serbian-Celtic Parallels" (Crveno i belo - srpsko-keltske paralele, Glas srpski, Banja Luka, 2000.) 224 Notitia Dignitatum, the Synekdêmos and Prokopios’s Buildings IV.v.-vii, x 225 Sandu Cristea Timoc, (1967), Cântece b�trâne�ti �i doine, Editura pentru literatur�, Bucure�ti, p.42.

Foto 44 Cetatea Golubac


118�

�

Gamzigrad (sârb�: ��, latin�: FELIX ROMVLIANA) este un sit arheologic din sec. IV A.D. �i sta�iune balnear�, situat în apropierea ora�ului Zajecar �i aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO226. Este loca�ia unui complex de palate �i temple antice romane Felix Romuliana, construit de imparatul Galerius (n�scut în aceast� zon�) în memoria mamei sale Romula. Principalul domeniu acoper� 10 de acri (40.000 m). Dintre cei 80 de împ�ra�i romani, 40 au fost de origine traco-iliro-dac�227

Ora�ul Horreum Margi (horreum: Grânar, Margi: Morava), însemnând “Grânarul Moravei” a fost fondat de c�tre romani ca un fort, pe drumul de la Constantinopol la Roma, unde se traverseaz� râul cunoscut acum sub numele de Velika Morava. Acesta a servit drept baz� militar� roman�, a avut o fabric� de scuturi �i a câ�tigat statutul de municipium înainte 224AD228. Românii din zon� îl numesc Podu Nou, îns� sub st�pânire slav�, a devenit cunoscut sub numele de Ravno ("plat"), deoarece râul pe care este a�ezat trece printr-o vale plat�. Actualmente ora�ul este cunoscut sub numele de uprija, nume ce provine de la cuvântul "köprü" din turc� �i înseamn� "pod", acesta fiind dat de turci în timpul st�pânirii lor.

Alte a�ez�ri de mai mic� importan�� care s-au p�strat din epoca roman� sunt: satul Ram, în apropiere de Viminacium, ce ar proveni de la numele de Roma, satenii spunând �i azi: Râm; Municipium a devenit Cali�te; Idimus – Medvegea; Pontes – Castellum-iar în 1856 devine Costol; Caput Fossae – satul Techia de ast�zi.

Toponime române�ti. Pân� în secolul XVIII, teritoriul cuprins între

râurile Timoc �i Morava, abund� de denumiri române�ti, permanen�a elementului românesc fiind sus�inut� �i pe baza toponimiei, chiar dac� istoricii bulgari �i sârbi nu o admit. Unii dintre ace�tia presupun o migrare a românilor din Banat �i �ara Romîneasc� în sec. al XV-lea, al�ii în sec. al VXI-lea sau mai degrab� în sec. al XVII-lea �i al XVIII-lea.

În �inutul ini�ial al Crainei (teritoriul cuprins între râul Timoc, mun�ii Deli Iovan, Veliki Greben �i Miroci) �i Kliuc (Cheia), frecven�a denumirilor române�ti este mult mai mare, decât înspre Valea Moravei, unde întâlnim deja un amestec de topomine române�ti cu sârbe�ti, cele din urm� fiind majoritare. Motivul este acela c� teritoriul dintre Valea Timocului cade în ��226 http://whc.unesco.org/en/list/1253 227 Iosif Constantin Dr�gan le în�ir� numele în “Istoria românilor” , Bucure�ti, Europa Nova, 1994, pag. 46. 228 Arnold Hugh Martin Jones, The later Roman Empire,: a social economic and administrative survey p. 284-602.


119�

�

st�pânire sârbeasc� relativ târziu (1833), fa�� de teritoriul cuprins între râurile Pek �i Morava, care înc� din secolul al XII-lea ajunge sub st�pânirea sârbeasc�, chiar �i vremelnic�, procesul de dezna�ionalizare fiind unul de durat�.

În sec. XIV urmele vlahilor dintre Timoc �i Morava se întâlnesc în mai multe acte oficiale ale ��rilor sârbe.

Silviu Dragomir g�se�te 39 de documente sârbe�ti ce îi men�ioneaz� pe vlahi, unul din sec. XII, un hrisov sârbesc fiind chiar din timpul lui Stefan Nemanja 1198-1199229.

În cuprisul regiunii, Vâlsan consider� c� ar fi existat nu mai pu�in de 250 de denumiri de sate alc�tuite din cuvântul vlah, afar� de alte denumiri de râuri, mun�i �i chiar �inuturi întregi (Stari Vlah)230.

În Karte von dem Konigreich Servien – hart� militar� austriac� din 1717 �i dup� raportul exarhului mitropoliei din Belgrad, cu numele de Maksim Radkovic, privitor la situa�ia bisericilor �i m�n�stirilor dintre Morava �i Miroci, întocmit dup� vizitarea lor în anul 1733, apar satele Boletin �i Colubina – Golubina.

Tot G. Vâlsan citeaz� o serie de h�r�i vechi din sec. XVIII, ce abund� de denumiri române�ti231. Astfel la 1723, acesta noteaz� mun�ii �tirbi�i, Deli-Ion, pârâul Alb, satul Coste�ti. La 1769: B�tu�a, Vâltura; la 1799: Cotu Timoc, Stâna, Cestuga. De asemenea, nici h�r�ile topografice austriece 1:200.000, publicate în preajma anului 1900, sau publica�iile de Vâr�e�, Or�ova, Kraguiev�� i Zajecar nu erau lipsite de toponimie româneasc�. Iat� câteva numiri extrase, dintre care cele de mun�i abund�: Tâlva Budii, Tâlva Scoru�ului, Cornet, Grâpciunea, Malinicu, Câr�u, Straja, Busur, Culme, Tâlva F�get, Culmea al mic, Cracu Lipei, Piatra Neagr�, Mastac�n, Curm�tura, Porumba, Gorun, Tâlva lui B�la�, Stupina, V�cari, Cornet, Fa�a lui Bui, Custure, Tâlva Înalt�, Dealul Mare, V. Câr�enilor, Între v�i.

Denumiri curat române�ti întâlne�te �i Giuglea: satul V�iuga, derivat din vale, numirea fiind dat� dup� locul unde e a�ezat; satul S�nuni – locul, lespezile de piatr� de pe care se d� sare la vite, el fiind un s�la� pe dealurile de lâng� Povâr�ca. Ceret – loc cu cer, ar�ar, Peri� – loc cu peri, care sunt pres�ra�i peste tot în Craina, în apropiere de Geanova232.

��229 Silviu Dragomir, (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucure�ti, p. 286.

230 George Vâlsan, op. cit., p.17. 231 N. M. Popp, (1941), Craina - O verig� a spa�iului etnic românesc, Bucure�ti, p. 134-135 232 George Giuglea, (1911-1912), Romanii din Serbia, Anuarul de geografie �i antrolopogie, anul II, Bucure�ti, p.48.


120�

�

Unele denumiri române�ti de mun�i (�tirbi�i, Vâscul, Deli Ion, V�ile Severine�ti, Coste�ti, Podi�or, Casa Verde, Culmea lui Milcu), râuri (Cotu Timoc, P�râu Alb) �i sate (Ori�tioara, Coste�ti, Vla�ca, Clodul-Cladova, B�tu�a, Vlase�u, Vlaskita, V�ltura, Gura Sergun, Vla�chi Dol, Drestie, Stana, Cestuga, Resestuga), care se reg�sesc reproduse în h�r�ile austriece de la începutul �i sfâr�itul sec. XVIII (1769-1789), lipsesc aproape total din h�r�ile sârbe�ti de mai târziu, unele fiind gre�it transcrise, altele falsificate în mod inten�ionat, iar cele mai multe nefiind trecute deloc233.

Pentru ora�ul Zaicear, exist� dou� p�reri privitoare la originea denumirii. Prima dintre ele merge pe ideea c� denumirea ar fi de origine turc�. Cea de-a doua p�rere spune c� numele ora�ului ar fi de origine româneasc�, format din sintagma „Z�ii cer” [un sacrificiu, o ofrand�], cu alte cuvinte: „Zeii cer”234. Locuitorii ora�ului î�i cunosc �i ast�zi ora�ul sub numele de Z�iceri235.

�inutul dintre râurile Timoc �i Morava, fiind un �inut de margine dar �i de leg�tur� între dou� mari unit��i geografice, este în acela�i timp �i un �inut de amestec al popula�iei.

În secolele V si VI, actuala regiune din r�s�ritul Serbiei a fost de nenum�rate ori atacat� de huni, gepizi, ostrogo�i, avari �i al�i migratori. În secolul al VII-lea î�i fac apari�ia �i sârbii.

La începutul sec. VII domina�ia romano-bizantin� cedeaz� sub presiunea slavilor, iar la sfâr�itul secolului XIV (1396), Imperiul Otoman, î�i impune st�pânirea asupra zonei, pân� în sec. XVIII. Apar în perioada turceasc� toponime noi, ca: Baragim actuala localitate Paracin, Kara Burum – Crna Reka, Gurusa care din anul 1833 va fi transformat în Gurgusovac, ca mai apoi în Kniajevac.

Toponime din perioada otoman�. Kadân Konak (Casa Cadânelor)-

locul de relaxare pentru cei mai înst�ri�i-, va deveni Milo�eva Kula. Originea numelui Ora�ului Majdanpek, renumit pentru minele de cupru

înc� din antichitate, este bazat pe cuvântul majdan (din turc� – madan/min�) �i râul Pek, deci mina de pe râul Pek. De-a lungul istoriei, minele s-au dezvoltat fiind în st�pânirea mai multor proprietari: cehi, belgieni, austrieci, fiind intens exploatat�.

��233 Th. N. Trâpcea, , op. cit., p.125. 234 Este vorba de o etimologie popular. 235 Este denumirea pe care o folosesc românii din zon�, în vorbirea zilnic�.


121�

�

Peste primul strat etnic, acela al vlahilor/românilor, din 1378 odat� cu migra�iile dinspre sud, s-au ad�ugat �i elemente sârbe. Un curent migrator puternic a fost �i cel macedo-român din Pind �i din Balcani, de unde �i originea unor sate, fiindc� �ârna Reca, �inutul din jurul Zaicearului avea o popula�ie de care se spunea c� este alc�tuit� din români, pe care sârbii îi numeau Goga (pl. Goghi): satele Râgotina, Sumracov��, Vrajogârna�, Gamzigrad, Zvezdan, Osnice, Planini�a, Slivar, Lenova�, V�rbora�, Bacevi�a �i Lasovo236.

Unul dintre cele mai vechi curente de migra�ie a fost cel kosovar (Kosovo Polje-Metohia), în aceast� perioad� fiind înfiin�ate satele Vârbi�a, Livage, �livova�, Porodin, Luci�a, Popova.

Muntenegrenii �i-au întemeiat pe în�l�imile mun�ilor Miroci, un sat Petrovoselo, sat pe care românii îl numesc Petro�el237.

Pe terasele de deasupra Costolului, chiar în fa�a Severinului a existat pân� nu demult un sat, Osoina, cu români veni�i din „fundoane” (din regiuni îndep�rtate), din „Bug�rie” (Bulgaria).

Gustav Weigand remarc� faptul c� românii sunt, în �inutul dintre Timoc �i Morava dintr-o epoc� anterioar� venirii sârbilor, când ace�tia au putut împrumuta de la o popula�ie bulg�reasc� numirile bulg�re�ti ca Dâlboca, Topolni�a, Stol �i Camna238.

Popovici Atanasie, spune despre cercet�torul Karic239, c� acestuia îi este greu s� constate dac� printre românii de azi mai sunt aceea�i cu cei pe care sârbii i-au g�sit când s-au a�ezat pe acest teritoriu. Este posibil ca la 1481 teritoriul sa fi fost ocupat de români, atra�i de fertilitatea solului.

Un exemplu de stratificare etnic� îl reprezint� dou� cazuri lingvistice. Satele Geanova (denumit mai târziu Dusanovac) �i Corbova s-au numit în sec. al XIV-lea Gean� �i Corbu. Dup� b�t�lia de la Cosovo (1389), valurile de metana�ti sârbi au inundat �inutul Timocului �i Moravei, modificând toponimia lui, cele dou� sate române�ti primind sufixul – ova240.

Evolu�ia elementelor de toponimie dup� 1800. Îns��i denumirea

regiunii, aceea de Krajina, este un toponim slav, însemnând în primul rând hotar sau grani�a unei ��ri cu delimit�ri militare de ap�rare, iar în al doilea ��236 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socet��ii Regale Române de Geografie, LVI, Bucure�ti, p. 150. 237 Idem, p. 24. 238 Gustave Weigand, (1909), Atlas Linguistique, Leipzig. 239 Istoricul sârb care a aprofundat toponimia româneasc� din zon�. 240 Th. N. Trâpcea, op.cit., p.125.


122�

�

rând însemnând o regiune. Acest toponim a înlocuit în timp, vechiul toponim românesc Margina, folosit pentru desemnarea acestui teritoriu.

Geograful Vâlsan �i lingvistul Giuglea constat� în 1910, în urma consult�rii h�r�ilor statului major sârb 1/75.000, c� regiunea Crainei este un �inut cu denumiri sârbe�ti numeroase, dând exemplu satele Vârbi�a, (din slav� Vârbi�a – s�lcioar�) �i Povâr�ca (slav Podvrska), ultimul însemnând sat de sub vârf, acesta fiind a�ezat sub un deal ce domin� prin în�l�imea lui împrejurimile: Gl�mia Povâr�cii. Acest fapt era contrazis îns� de studiul pe teren f�cut de cei doi cercet�tori. Ei descoper� c� ofi�erii au trecut pe h�r�i denumiri sârbe�ti, care proveneau din unele nume române�ti ce au fost traduse, �i numai unde nu a existat nici o denumire sârbeasc� sau nu s-a putut traduce denumirea româneasc�, au fost trecute denumirile ca atare, g�site pe teren241.

Din cercet�rile acestora, reiese faptul c� s-au tradus astfel pe sârbe�te, atât denumiri de culmi sau de râuri, cât �i de sate: Izvorul mic – Mali Izvor, Câmpu Bun – Dobropolje, Satu mare – Veliko Selo, Piatra Mlavii – Petru I Karageorgevic –Petrovac na Mlavi, Tâlva Neagr�–Crnivrh, Buief�u–Bolievac, Br�te�i–Bracevac, Cestob�rdi�a–Cestobrodica, Dâlboca–Doboka, Brigheni�a-Bigrenica.

Alte denumiri au fost înlocuite: satul Degera�i a devenit Davidovac, Bârloaga-Milutinovac, Gladna – Dobra Voda, Bordei – Ljubi�evac, Vidra - Vidrovac, Geanova – Dusanovac, Sârbovlah – Srbovo, Camna – Kaona, Corogla� – Miloševo (Koroglaš), Cioconiar - Koprivnica (okonjar).

Alte denumiri de sate au fost adaptate: satul Valea cu Anini (Valakoane – Valakonje) împreun� cu satul Podgor� formau ini�ial un singur sat Baraleva (Paralovo) – pe râul Timoc. În perioada turc�, locuitorii au fugit din sat, unii s-au dus �i s-au a�ezat în actualul sat Podgor�, iar al�ii mai la vale, pe râul din Valea cu Anini, unde era mult anin (alnus glutinosa), de unde au dat �i numele satului242.

Unele nume de sate au r�mas netransformate, îns� au fost adaptate la ortografia sârb�: Pârlita – Prlita, Gârleana – Grljan, Artani – Rtanj, Corbu-Korbova, Carbu-Karbulovo, Cuciova – Kucevo, Isânov�� – Veliki Jasenovac, Metoni�a – Metovnica, Mocrani – Mokranje, Podgor� – Podgorac, Nicolicea – Nikolicevo, �picoca – Sipicovo, Zlocutea – Zlocu�e, Alova – Halovo243.

��241 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 38. 242 T. Georgevici, op. cit., p. 42. 243 N. Th. Trâpcea, op. cit., p. 138-194.


123�

�

La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar �i teritorii la sud de Dun�re (Semedria, Columbac �i Negotin). Din aceast� perioad� ora�ul Podu Lung prime�te denumirea de Passarowitz (1718), urmând ca în anul 1856 s� fie redenumit în Pozarevac.

Oficial, de-a lungul timpului, statul sârb, a încercat prin diferite metode, diminuarea importan�ei denumirilor române�ti întâlnite în întreg �inutul dintre Timoc �i Morava, mergând pân� la dispari�ia acestora.

Constat�rile lui Vâlsan de acum 100 de ani, conform c�rora majoritatea toponimelor de origine român� fie au fost traduse, schimbate, transcrise gre�it sau adaptate la grafia chirilic�, sunt înc� valabile.

Actualizând cercet�rile lui Vâlsan, în urma analiz�rii h�r�ilor 1:50000, întocmite între anii 1951-1970 de Vojnogeografskog Instituta, Institutul Geografic Militar al Serbiei, pe baza sondajelor topografice din anii 1925-1935, se constat� înc� prezen�a a numeroase toponime române�ti, în cadrul respectivelor h�r�i.

Denumirile române�ti au fost fie notate în graiul locului, de multe ori transcrierea fiind gre�it�, voit ori nu, fie au adaptate într-adev�r la grafia sârb�, cartarea regiunii fiind îngreunat� de necuno�terea limbii române: Ogašoreu (Oga�ul R�u), Dosu Moraluruj (cel mai probabil Dosu-P�durea Morarului), Kraku Kumušuroj (Cracul cu Mu�uroi), Poljana Kusanunj (Poiana cu s�nuni), Kulmea Mormentulj (Culmea Mormântului), Kulmea alu Š�erban (Culmea lui �erban), !ej� (Tei�) etc.

Denumirile române�ti apar cel mai frecvent în zonele deluroase �i montane din arealul moravo-timocean, �i anume: Crna Reka (Bolievac, Bor), Pore� (Maidanpek, Doni Milanovac), (H)omolie, Zvižd �i Krajna ini�ial� (partea înalt� a Negotinului), fiind majoritare în aceste �inuturi. Treptat, se înregistreaz� o sc�dere a toponimelor române�ti cu cât se înainteaz� spre zonele joase, de câmpie: valea Timocului, valea Dun�rii, denumirile de origine româneasc� disp�rând aproape în totalitate, mai ales spre Valea Moravei.

Frecven�a mare a toponimelor române�ti în zonele înalte se datoreaz� concentr�rii masive a a�ez�rilor române�ti în aceste �inuturi, popula�ia româneasc� fiind nevoit� de-a lungul timpului, datorit� migra�iilor popoarelor barbare precum �i a deselor r�zboaie dintre bulgari, francezi, unguri �i sârbi, s� î�i g�seasc� un ad�post sigur în zona montan�.

Ca urmare a acestor considera�ii geo-istorice, în zonele joase p�trunderea denumirilor str�ine în toponimia dintre Timoc �i Morava s-a f�cut cu u�urin��, dezna�ionalizarea �i asimilarea popula�iei autohtone fiind mult mai mare, de unde �i frecven�a redus� aici, a denumirilor române�ti.


124�

�

Cele mai mari modific�ri se întâlnesc, a�a cum constata �i geograful Vâlsan în 1910, la nivelul oiconimelor �i hidronimelor locale.

Se întâlnesc pe h�r�ile studiate, doar câteva denumiri ce atest� existen�a unor s�la�e române�ti: Sek, Popadjia, Zbeg (Donji Milanovac), Radulovac, Ramna, Radolug, Magarceva Cula (Petrovac).

Foarte pu�ine v�i �i râuri locale, mai p�streaz� denumirile române�ti: Lac, Zamna, Grindu Raduluj, V. Poljana, Stana Bara, Adamova Bara, Balta (Negotin), Valja Grabova, Stana Bara, Balta Lunga (Donji Milanovac), Balta, Saka (Petrovac), Rakitova Bara, Faca(Fa�a) Mare, Balta Dop, Nasip, Balta Luduci, Turski Branik, �ardak, Balta Perilor (Petrovac), Valja Srbaska, Valja Repire(probabil Repede), Valja Mare, V. Polak, Albina, V. Spinja (Veliko Gradi�te), Valja Stankule, Valja Strnjak, Valja Prvul (Bor).

În privin�a oronimelor, în regiunea din estul Serbiei, predomin� înc� denumirile române�ti, chiar dac� sunt transcrise în limba sârb�. Pentru ramifica�ia unor lan�uri muntoase, se întâlne�te frecvent în toat� regiunea, termenul de crac transcris krak. O frecven�� foarte mare o înregistreaz� �i apelativul culme transcris kulme, precum �i apelativul cioac� transcris �oka sau �uka.

În general, toponimele române�ti din arealul studiat provin fie de la numele proprietarilor ce de�in terenurile, p�durile de pe culmile mun�ilor �i câmpurile cultivabile: Kraku Bogdan, Kraku Simi, Kraku lu Pejdonj, Kraku Olar, Kraku Bran�i, Kraku Firizan, Kraku Krš, Markov Krak, Kraku Brlan, Kraku Šindra, Kraku Lordi, Kraku Japa, Kraku Bauca, Kraku Pervuli, Kraku Srbuluj, Kraku Stepan, Kraku Bugarescku, Kraku lu Vizurini, Kraku Floresku, Kraku Draguluj, Kraku Kiridesku, Kraku Barbuluj, Kraku >uri, Kraku !ulin, Kraku Alat (Cracul cel�lat-alalt), Kulmea >ani, Lisa Poljana, Patulu Avramu (P�tulul lui Avram), Poljana >ur�oni (Poiana Giurgionilor), !oka Babi (Cioaca Babii), !oka Pauli, Kulmea Milku, Kulmea Mickovi�, !oka George, !oka Jankuli, Kulmea Turkuli, !oka Deljia, !oka lu Berlan, !oka Mošu, !oka Jonji, Kulmea alu Š�erban, Kapufeci, !oka Trujkoni, !oka Preda, !oka Stanuluj, !oka !orban, !oka Stan, !oka Babe, Kosta Iljia Lisa Poljana, Vlaška Livada, Poljana >ur�oni, Kulma Lupan, Dosu Moraluruj, Dos Labiš, fie provin de la o tr�s�tur� proeminent� a peisajului: Kraku Mnjalt, Dalu mare, Dalu al Mare, >alu Mare, Kampu Lung, Dosul Mare, Dos Mare, Kulmea Mare, !oka Njalta (Cioaca înalt�), !oka Lunga, Kraku Long, Kraku Lung, Kraku Lat, Kraku Alat, Kulmea Repide, Kulmea Mare, Goli Krš, Golo Br., Golaš.

Se întâlnesc de asemenea, numeroase hileonime, cu ajutorul acestora putând reconstitui atât forma�iunile forestiere sau vegetale cât �i unele


125�

�

activit��i legate de domeniul forestier, existente în trecut în acest areal: Ulmu, Skoruš, K'mpušeret (Câmpu cu Cer), Goruniš, Frisinej (Fr�sinei), Cetina, Arcari (Ar�ari), Faca prunuluj (Fa�a prunului), Na !ereš (la cere�), Karpiniš (C�rpini�), Tri goruna (trei goruni), Tilva cu Frasinj, Prun, Alun, Stupinj (Stupi), Kulmea Kuratur (Culmea Cur�turii), Sanunj (S�nuni), !oka Prljite (Cioaca Pârlit�), >alu Perilor (Dealul Perilor), Dubrava (Dumbrava), !oka Vinjilor (Cioaca Viilor), Tilva ku Bužoru (Tâlva cu bujori), Kulmea Flori, Oskoruša, !oka Gorunj, !oka Vinjilor, Kulmea Albine, Kuratur, Kustur, Petriš, !eret, Periš, Frasan, Gorun, Poljana Kusanunj, Kraku Žuga�tri�, Kraku Karpin, Kraku Ku�eru etc.

Redau mai jos �i alte denumiri române�ti g�site pe h�r�ile întocmite de Institutul Geografic Militar al Serbiei, dovezi de necontestat, care probeaz� înc� o dat� existen�a �i continuitatea elementului românesc în arealul din moravo-timocean; culme-cioac�-deal: Kraku Kr�ag244, Kraku Kalafir, Kraku Graba, Kraku Reu, Kraku Šukuri, Kraku Dupeš, Kraku !irbi, Kraku Hadžjie, Kraku la Kruš, Kraku Venturiša, Kraku Kumušuroj, Kraku Skorca, Kraku Pe�t, Kraku Smidos, Kraku Plopi, Pripor, Tilva Urosa, Kraku Pripor, Somnik, Koš, Kraku Proulj, Cracu Kani, Kraku Dobrii, Kraku Ursuli, Kraku Balta, Kraku Karamida, Kraku Ursoi�i, Kraku Koriti, Kraku Togaj, Kraku Krastavec, Kraku Ursuli, Kraku Ograda, Puturoasa, Ba�ja, Dilma, Magura, Liljak, Flamanda, !oka Rošja, Okna, Padina, !oka Grljej, Kru�a Fe�i, Kulmea Mormentulj; câmpuri-terenuri: Porkarec, Drum, Pojenj, Koturi, Strana, Bu�um, Sapatura, Intra drumi, Mogila, Zbegovište, Tavan, Kalaura, Kukuluj, Pester Ponor, Vakarija, Buda, Cuc, Ogoru, Karamid, Desupra, Veriga, Brsanj, Poljana Fe�aska, Stupunj, Bivolja�a, Zbeg, Krušar, Kola�i, Stupinj P., Kulmea Satuluj, Lakur, Susulejka, Padure.

În schimb, în h�r�ile generale turistice �i �colare245 ale Serbiei, în

prezent, majoritatea toponimelor apar ca fiind de origine slav�, grafia este predominant chirilic�, doar câteva denumiri mai amintesc de originea lor româneasc� (Poljana, Vlaski Do, Valja Fundata -lac pe râul Pek-, Tilva Goronjit, Vajuga, Popadjia, Goli krs, Kopita) 246.

Totu�i, în unele h�r�i turistice regionale actuale, emise de organiza�iile

de turism ale op�tinelor, se preiau informa�iile din h�r�ile întocmite pân� în ��244 Denumirea de krceag este dat� urciorului. 245 Srbija, Skolska geografska karta, 1: 1 200 000, Beograd. 246 Srbija, (2007), Auto-turisti�ko-geografska karta, 1: 480 000, Merkur SV, Beograd, p.14-21.


126�

�

anii 1970, ap�rând astfel �i denumirile române�ti întâlnite în h�r�ile mai sus amintite. Amintesc doar harta “Ruralni turizam, Isto�na Srbija-Bor”247, unde pe lâng� denumirile sârbe�ti de râuri: Borska reka, Kriveljska reka, Borsko jezero, majoritatea numelor de vârfuri �i culmi care apar pe hart�, sunt române�ti: vârful Kurmatura (979m), vârful Pjatra Rošlja (744m), vârful Mikulj (1023m), vrh Goli (1037m), Kulmeamare, Goli krš, Stobori.

În urma cercet�rilor în teren, am constatat c� situa�ia în teritoriu este

total diferit� de cea prezentat� în h�r�ile oficiale actuale, fapt consemnat �i de Vâlsan acum 100 de ani. La nivel local, în zonele locuite de comunitatea româneasc�, toponimele se p�streaz� în forma ini�ial�, s�tenii folosind zilnic denumirile române�ti. Dau câteva exemple de toponime, pe care localnicii le folosesc frecvent: dealuri: Dealul Cerâ�, dealul Târleiche, Padina (Isânov��)248, Dealu al lu Râtu, Dealu al mare (Ce�levabara), Cioca (însemnând deal mai mic), ealu al mare(Osnicea), Cioaca Borului (Bor), dealul Pincum (Ram); Cârcioara (cu sensul de piatr� goal�), Clean�u al Mare(Criveli); oga�e: oga�ul Pietrii, og��elul de pe Pisc, de la Râp�, de la Salc�, Oga�ul S�li�tei ce izvor��te aproape de Într� Drumuri, oga�ul din Poieni��, oga�ul de la Mormin�i, Drumul Morii (Isânov��), Oga�u al S�c, Dumbrava (�erbanov��); mori pe ap�: Moara Nou�, Moara Badi, Moara din Cot, Moara de la Vârtej, Moara lui Van� al Nicolii, Moara lui Ia�a, terenuri: terenul Vârca, terenul Seciu, terenul La Ulm, terenul Poiana Mare, Seci (Pamânt bun �i neted), terenul N�jilova, terenul Porc�re�, terenul Funduri, �es, terenul Ol�rii, Valea mare, Tufa mare, Tufa mic� (Ce�levabara), Între rugi(Ram) culmi: Cracu Ro�u, Cracu, Gr�zii, Coasta Golii, Stârmin�, Boti�or, Cioac�, Cracu Iacov, Coasta Feregi(Isânov��), apa Arn�uta (Osnicea), apa alb�, “încoace s� cheam� ada (insul�), pi lâng� Dun�re, unde apa s-apropie” (Ram).

NUMELE DE FAMILIE (PATRONIMELE). Foarte multe

toponime au existat sau exist� ca nume apelative în limba de toate zilele. O parte din toponime sunt nume de persoane, adesea purt�torii de nume slave fiind românii – mul�imea de toponime de origine slav� nu este totodat�, o dovad� despre num�rul mare al slavilor în timpuri mai vechi, uneori

��247 Hart� emis� de organiza�ia de turism din Bor, care face parte din RARIS-Regionalna agencija za razvoj isto�ne Srbije. 248 G. Z�icereanu, B. Abra�evici, op.cit., p.138-140.


127�

�

toponimicul slav nefiind decât traducerea celui românesc. Numele de familie (înaintea s�rbiz�rilor lor), �i mai ales poreclele, sunt pur române�ti.

Început în timpul lui Milos Obrenovic, programul agresiv de discriminare na�ional� �i de asimilare for�at� a românilor din Serbia de R�s�rit, continu� �i în prezent. Înv��torii români au fost înlocui�i cu cei sârbi, iar preo�ii au fost goni�i în România �i înlocui�i de asemenea cu preo�i sârbi, ce cântau liturghia în slava veche. Pân� la acea dat�, numele date

copiilor erau române�ti, na�ul fiind cel care alegea numele copilului, f�r� a-i întreba pe p�rin�i: “vreodat� lumea s-a chemat cum s-a chemat la noi: Lica, R�dosau, Cola, Jâlcu, Florea, Nasta, Ana, Petra, Nu�a, Polca, Voica, Maria, Dinca”(A.D., Re�an��); „baba sava, burcea lu iano�

(P.S., Porodin); „a fost în�inte: Stana, Floarea, Iovana, Gheorghe, Stoian, Pera, Ilia, Licu, Gicu, Nicula, Bogdan” (M.M., Ram); Van�, Paun, P�n� (F.P., Osnicea); Cucu, L�p�dat, Beac�, Ciortan, Preda, Ioni�� (B.C., �ipicova).

Mitropolitul de atunci a întocmit o list� cu câte 20 de prenume masculine �i feminine sârbe�ti, pe care le-a împ�r�it preo�ilor sârbi pentru a-i boteza pe copiii românilor (treptat numele �i prenumele române�ti au început s� dispar�)249.

Chiar Tihomir Georgevici recunoa�te c� în “urma interven�iei autorit��ilor biserice�ti, ast�zi nume ca cele de mai sus (Pârvu, Ion, Truca, Tr�il�, Iancu, Martin, Jurca, Ana, Stana, Petra, Brându�a, Dumitra etc....),

��249Dr. A. Popovici, (1916), Sârbii despre românii din Serbia, în Tribuna, nr. 14, p. 246-249, p.247.

Foto 45 Baba Petria, 91 ani (2001) �i mo� Ilici, 73 ani (2001), sat Luchia

Foto 46 �i�manovic Polca, 98 ani (2010), din neamul giurgionilor,

Porodin


128�

�

nu se pot da copiilor, preo�ii având grija de a le înlocui prin alte nume curat sârbe�ti”250.

Pe lâng� biseric� �i autorit��ile încep sârbizarea numelor române�ti de familie dup� 1919-1920. Procedura era, ca la toate numele care nu erau slave s� li se ad�uge un “-ici” în coad�, precum: Ursulovici, Popovici, Budalovici, Andreevici, Barbucici, Muste�ici, Fusulevici, Stangacilovic, Balasevic, Lapadatovic, Blagoevic, Miloievici, Ciulinovici, Antici, Bagevici, Bala�covici, Predovici, Len�arevici, Pîrvulovici, Calinovici, Ciocoievici, Zaicereanovici, Alexandrovici, Durlici, Perici, Marinovici, Constantinovici, Predovici, Karabasevic (nume ce provine de la termenul de carab� “cimpoi” în grai local, adic� Cimpoierul).

Alte nume au fost pur �i simplu schimbate: Ghi�� Cioc a devenit George �ucovici, Gog� Pârvu Dinu – Gheorghi Marinov, Lapadati – Ciosici, Liubu Chi�u – Milosevici, Stancu Buzatu – Petrovici, �vetcu Tran� – Iovanovici, Uro� G�rg�zal� – Milo�evici, Van� a lui Plioant� – Ivan Bagevici, Voia Nicoli – Calinovici, Nistor St�ncu�u – Nestor Stankovici, Marin al lui Dândac� – Marin Danducovici, Toader – Todorovici251, sau cazul dr. Atanasie Popovici, al c�rui nume era de fapt Furnic�252.

Cu toate acestea �i în prezent satele române�ti din estul Serbiei sunt împ�r�ite pe mahalale sau c�d�lâce (termen întânit mai mult în partea estic� a regiunii), numele folosite fiind curat române�ti: Pietri�, Dobre�ti – Ciocoie�ti, ai lui Dumitra�cu, Semene�ti, Mancovenii, Miloe�tii, Floiere�ti, Abr��e�ti, Anu��ti, ai lui D�ndâc�, ai lui M�tii, Z�icereni (Isânov��)253; “cadalucu tot i s� zâce Voine�tii, p� da altu �ughine�tii, M�rinconi, Dr�gule�ti, St�nconii, Todore�ti„ (P.F., Osnicea); “este familii giurgioni, iuconi, predoni, vuiconi, cicioni, a lu pelea, a lu ani�u, a lu turtoni, marconi, a lu ruji��, a lu paune�ti, branconi, stanconii, ciciricu, bolobonii, mogonii, ci�menii, stoilonii, a lu raicu, a lu be�ân�, milenconii, b�l��onii, zâmbrenii, �olconii, a lu micoloni, chitonii, zoroicheni, porconi, a lu fi�ioni, bajonii, bor�nii, micule�tii, mengionii, orgoat�, dolonii, fren�onii, brâgleti, a lu raconi, a lu parc�, a lu �edu, a lu p�ca, paionii, a lu toporu, a lu vârzobu, a lu te�âtu, a lu brâcheni, a lu mârta, marcu�oni, tot rumune�ti..........iast� �i o familie de sârbi, al lu gu�teru, bugaru, a lu maghiaru, a lu s�rba, vezi e aia, poate vezi a fost vreo sârboiac�” (N.S., Porodin); “ca a mea f�milie m�i mult este: Markovici, este patru-cinci c��i în sat, au fost al�î Nicolici, al� ei ��250 T. Georgevici, op. cit., p. 69. 251 G. Z�icereanu, B.Abra�evici, op.cit., p.138-140. 252 D.A.N.I.C., Font Stoica Vasile, dosar I-155, f.37. 253 G. Z�icereanu, B. Abra�evici, op.cit., p.150-154.


129�

�

s-au dus în Banat. Na primer, de noi s� spune M�rconi, este Giurgioni” (M.M., Ram); “iast� Giurgevici, Balanovici, Caraba�ici, Simonovici, m�i mul�î sînt Adamovici. De aicea sînt, de unde rumâne�te, p� rumâni am fost bre, numa am înv��at �coli, m-a dat tata al meu �i pr� mine �i fra�ele meu, s� înv��m sârbea�te. Noi aicea 9 sate avem române�ti �i 2 sate sârbe�ti. Ei (sârbii) îs veni�î”254(Z.C., �erbanov��).

Zagorca Ciulinovic �tie �i de unde li se trage numele de famlie: “a fost aicea samo(numai) o tuf� �i a venit un om cu vreo muiere, �i a pornit, avem fânt�n� colo, a g�sît izvoru �i a f�cut muierea aia copii, �i a venit mora vreunii din vreo tineri, da ei zâcea c� caii au fost c�lca�î copii mul�î �i a mâncat urechile la vreun copil, �i de acia le-a r�mas numele de ciulin. �i aveau f�milie �i peste Timoc, da �i acia”.

Oamenii în sate se recunosc �i în prezent mai u�or dup� porecle (policre), decât dup� numele oficiale de familie: a lui Pu�tiu, Ni�� lu Ilie, Zarcu lu Stancu Badi, Anghel al lui Buric�, Mladen al lui Moac�, Milia lui Bobocu, Dancu lu Cioc, Ceda al �chioapii, T�nasie a lui Dud�, Toader al lui Meag�, Vidu lu St�ncu�u, Milan al Raini, Vancu lu Len�ariu, Bojic� lu Tru��, Du�ana lu Predu�i, D�nil� al Ioni�i, Ilie al lu �tefan Ghi��, Natalia lu Pipe, Violetca lu Van� lu C�lin, Nic� al lui C�lu�elu, Dani�a lu Pârvu Peri, Pârvu lu Micu, Ghi�� lu Trânt�ipa�, Sandu lu Stârcea, Ghina lu Lip�, Ilie al lui Gan��, Maria lu T�l�cin, Slavca lu Gog� al lu Stan, Bi�u lu Chioru, Veselina lu Ciocoiu, Sreten al lui Gâsc�, Mil� a lu Costia �âganu, Marin �âganu, Slavi�a lu Puia, Stoic� a lui Pil� (Isânov��)255; a lu mutu, Dragomir al lui Râc�, Dusan al lui Paicu, Vlaicu lu Tr�il�, (N.S., Porodin); “a lu Lab�, mo�u a fost surd �i le-a zâs a lu Surdu, Iancu, a lu Bugariu, c� mo�u al bâtrîn a fost din Bug�ria, la vale a fost a lu Piloni, a fost 12-15 c��i, acu nu m�i e nima, a lu Rusu, Cioconi-cioc�ni, de la cioc, a lu Gârcu, s-a ugit(a r�mas) vreunu aici �i a�a ia r�mas numele, a lu Turcu” (F.P., Osnicea) etc256...

Analiza elementelor de toponimie din r�s�ritul Serbiei, prezentate în lucrarea de fa��, poate oferi dovezi incontestabile privind popula�ia româneasc� autohton�, prezent� pe aceste meleaguri în mod permanent, începând cu str�mo�ii traci �i romani pân� în zilele noastre, fie c� s-au aflat sub domina�ie bulgar�, otoman�, austriac� sau sârb�.

��254 Informa�ie culeas� de la Zagorca Ciulinovici, 86 ani, �erbanov��. 255 Z�icereanu G., Abra�evici B., op.cit., p.149-157. 256 Denumiri culese din teren, în ultimii ani, din satele Bresto�, Metoni�a, Bucea, Luchia, Osnicea, Isânov��, Ram, Ce�levabara, Slatina, Porodin, Malaini�a, Bigreni�a, Petrov�� etc...


130�

�

VII. VIA�A SPIRITUAL� LA ROMÂNII DIN ESTUL SERBIEI

Datorit� unei etnogeneze complexe cât �i a influen�ei limitate a

bisericii, aproape inexistente în regiunea moravo-timocean�, multe elemente precre�tine au supravie�uit de-a lungul timpului, via�a spiritual� a popula�iei din regiune fiind una arhaic� �i divers�. Via�a spiritual� a românilor din arealul studiat, compus� fiind din tradi�ii orale �i muzicale, obiceiuri, credin�e �i rituri magice, are adesea, puternice r�d�cini precre�tine.

Regiunea Serbiei de r�s�rit este foarte bogat� în obiceiuri care joac� un rol important chiar �i ast�zi în via�a cotidian� a locuitorilor. Multe ritualuri se practic� �i în prezent, în timp ce altele mai supravie�uiesc doar în amintirea oamenilor mai în vârst�. Nu exist� evenimente care s� nu fie înso�ite de tradi�ii corespunz�toare, acestea fiind ni�te reguli, coduri tradi�ionale de comportament, ap�rute din experien�� i obi�nuin�� care, asemenea legilor, de�i nu sunt scrise, conduc din umbr� întreaga societate �i reprezint� o caracteristic� etic� esen�ial� a oric�rei comunit��i etnice.

OBICEIURI �I S�RB�TORI DIN CICLUL VIE�II DE

FAMILIE Momentele cele mai importante ale vie�ii fiec�rui om sunt un pretext

pentru folosirea obiceiurilor corespunz�toare, care au drept scop fericirea persoanei care este în centrul evenimentului.

Obiceiurile populare din ciclul familial au avut rol decisiv reglarea nup�ialit��ii, natalit��ii �i mortalit��ii. Trecerea era preg�tit� cu mult timp înainte, prin obiceiuri, acte rituale, �i practici magice.

OBICEIURILE LEGATE DE NA�TERE constituie un grup

important de practici �i obiceiuri ce are în vedere sosirea pe lume a unei fiin�e noi, având menirea de a-l ajuta pe copil s� se intregreze în familie, neam �i comunitatea rural�. Ac�iunile care stimuleaz� fecunditatea începeau chiar din timpul ceremoniei nup�iale, se prelungeau pân� în momentul c�s�toriei, fiind încununate de na�terea copilului.

În regiunea cuprins� între Timoc �i Morava, dup� c�s�torie, în vederea procre�rii toat� familia are grij� de tân�ra so�ie, în special soacra �i bunica,


131�

�

dar se stabile�te o colaborare consultativ� �i între mamele celor doi so�i, cu privire la conceperea �i îngrijirea sarcinii.

Regulile stabilite erau urmate cu sfin�enie: în cazul în care locuin�a era format� dintr-o singur� camer� cu vatra la mijloc, de cele mai multe ori, to�i ai casei au dormit împreun� pe rogojini, cu picioarele întoarse c�tre foc. Aproape de u�� cu securea al�turi, dormeau bunicul �i bunica, apoi nora sau fiica cu so�ul, lâng� el fiul sau ginerele cu so�ia. Copiii minori au dormit între p�rin�i. Locurile de dormit s-au schimbat în func�ie de vârsta copiilor �i dominarea sexelor în familie. În asemenea condi�ii, actul sexual, chiar �i în cazul proasp�t c�s�tori�ilor, nu s-a efectuat în cas�, nici noaptea în timpul somnului celorlal�i membri ai familiei. Tinerilor c�s�tori�i le-au ales lucru în câmp �i în gospod�rie, acolo unde puteau fi singuri. Era ru�ine s� î�i exprime dragostea reciproc� fa�� de cei b�trâni. Pentru conceperea copilului �i alegerea sexului, tinerii so�i erau sf�tui�i s� fac� dragoste cu capul întors spre r�s�rit, cel mai bine sub corn ca s� fie copilul s�n�tos tun, iar motivele practice fiind: sub corn nu erau �erpi, iar cornul ca arbore tufos asigura o bun� protec�ie vizual�. Despre toate acestea femeia trebuia s� aib� grij�, f�r� a avea obliga�ia s�-l ini�ieze �i pe b�rbat257.

Absen�a sarcinii mai mult de un an provoca nelini�te în familie. Prima m�sur� era aceea ca femeia steril� s� m�nânce aproximativ zece flori de „iarb� moale” care cre�te pe câmp �i în vie: flori ro�ii pentru fat� �i flori albastre pentru b�iat. Dup� discu�iile avute cu soacra �i cu mama, mergeau dup� sfaturi �i la „mu@eQ ��ir[i�e“ (femei care posed� cuno�tin�e).

O alt� m�sur� era trecerea femeii printr-o cr�can� (copac crescut dintr-o r�d�cin� dar cu 2 tulpini), procedeul considerându-se eficient �i curativ pentru femeia steril�. Înainte de trecerea prin cr�can�, femeia trebuia s� poarte în sân un m�r �i un ou, iar la brâu busuioc. Femeia începea trecerea, întoars� cu fa�a spre r�s�rit. Trecând prin cracan� de la stânga la dreapta, î�i f�cea cruce �i zicea: „Ajut�-m Senta-Maic� Marie �i aia �e am venit, sî r�mân greua[e ca tua�e muieri\i, sî fac �î @uo copi@ ca tuat� muma �î mu@aQa“(F.P.). Acest act era întotdeauna efectuat în prezen�a unei alte persoane, de obicei soacra. Un astfel de copac, unul dintre pu�inii, a existat la hotarul Gamzigrad numit „Opštine“. S-a considerat c� are mai multe ac�iuni eficiente asupra s�n�t��ii.

Totodat�, se mergea �i la vr�jitoarele satului dup� sfaturi, aceastea încercând prin vraj� stabileasc� un echilibru între so� �i so�ie, echilibru care dup� p�rerea lor, era tulburat prin vr�ji aruncate asupra so�ilor de c�tre

��257 date culese de la P.F., 65 de ani, sat Osnicea.


132�

�

anumite persoane care le vroiau r�ul, atunci când s-au c�s�torit, la nunt� sau înaintea nun�ii.

Exista �i reversul medaliei, când femeile foloseau anumite plante pentru protec�ie, împotriva sarcinilor nedorite: “un etnolog, a auzât c�-n Craina, muierile �tiu vreo iarb� care o pun unde trebe de s� nu r�mân� greoanie, c� p�rin�îî o m�rit� cu vreun slut, cu vreun cin�r, da ea, la muiare în sânge s� aib� b�rbat zdrav�n, de s� fac� copii puternici, de s� poat� s� lucre”. Secretul era p�strat cu grij� de femei: “Ama e secret, nima, nu spun muierile, �i eu dup� 10 ani am într�bat, a g�sât, mi-a spus muierea ce iarb�. �i aia s� v� ar�t: s� �ti�i c� nu e nici o filozofie, c� lumea nu s-a lovit cu filozofia, numa cu via�a, ea s� rade r�d�cina �i o pune unde trebe, 7-8 pân� la 10 ceasuri, �i nu r�mâne greoanie. Am auzât �i de la veterinari c� iarba aia poate s� fac� contrac�ie în matri�� i poate s� lapege, m�i lesne s� fiace vaca ori oaia. Este cicoarea. A�a muiare b�trân� din Zlot mi-a spus, c� al�îî n-au �tiut. La noi aia a f�cut, sârbii, �ârnogor�îî, �âganii �i acuma fac. Mie îmi spune copilu, c� copilu al m�i mic e muzicant”(F.P.).

Obiceiurile de na�tere în aceast� zon�, implic� mai multe momente importante: na�terea copilului, ursitorile, botezul, t�iatul mo�ului, ridicatul la grind�.

Dr. Slobodan Zecevic afirma c�: “Exist� o serie de obiceiuri privind actul în sine al na�terii: noul-n�scut trebuie înc� de la na�tere s� fie pus în contact cu p�mântul care îi d� for�a vital�; sunt urmele culturii preistorice ale Mamei P�mânt. Cit�m în continuare m�surile de precau�ie împotriva demonilor la care sunt supu�i atât mama cât �i f�tul pe durata unei anumite perioade: actul b�ii rituale, folosirea unor amulete sau a altor m�suri de protejare. Ciclul se termin� prin obiceiuri ce înso�esc copilul pân� la ini�ierea lui – introducerea în cercul adul�ilor”258.

Aceea�i credin�� în for�a vital� pe care o d� P�mântul, se întâlne�te �i la Ion Ghinoiu, care crede c� venirea dintr-o lume (preexisten�a) la na�tere, a pruncului �i plecarea în alt� lume (postexisten�a), la moarte a muribundului, are nevoie de o energie suplimentar� oferit� de P�mântul Mam�259.

Na�terea copilului prilejuie�te �i acum în estul Serbiei o mare concentrare de ac�iuni, acte rituale �i practici rituale, menite a u�ura venirea pe lume a copilului.

��258 Zecevic Slobodan, op.cit., p. 43-44. 259 Ion Ghinoiu, (1999), Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Funda�iei Culturale Române, Bucure�ti, p. 148-149.


133�

�

Nu trebuie neglijate nici ac�iunile �i interdic�iile la care erau �i sunt supuse femeile îns�rcinate, al c�ror scop este de a duce sarcina pân� la cap�t, de a asigura for�a pentru o na�tere normal� �i în acela�i timp fericirea �i dezvoltarea noului-n�scut.

Femeia gravid� “greoanie“ sau „înc�rcat�” – trebuie s� �in� s�rb�torile, s� �in� posturile �i s� se fereasc� de eventuale influen�e negative ale vie�ii cotidiene. Ea lucra mai mult în acas�, iar în afara casei avea grij� de gr�din�, mulgea vitele �i efectua alte activit��i mai u�oare.

Ea nu avea voie s� pun� lemnele pe foc cu vârful întors în jos, sau s� fac� focul în vatr� punând lemnele cu vârful înainte, deoarece copilul se va na�te cu picoarele inainte. În timp ce turna ap� cu paharul într-un vas sau când turna ap� membrilor casei s� se spele pe fa�� sau pe mâini, nu are voie s� fac� aceasta turnând apa „peste mân�”. Femeia gravid� nu are voie s� fure un fruct sau s� m�nânce fructe de la al�ii, pentru c� acel fruct va ap�rea pe corpul copilului ca o pat�. Exist� credin�a c� dac� în timpul sarcinii love�te cu piciorul un câine sau o pisic�, copilul va fi p�ros ca animalul pe care l-a lovit. Este interzis s� i se fac� vr�ji femeii gravide pentru c� �i copilul va avea de suferit. Dac� totu�i se întâmpl� ceva din cele men�ionate, femeia gravid� trebuie imediat s� pun� mâna pe p�mânt, în acest fel r�ul transmi�ându-se p�mântului.

În trecut, femeile n��teau de cele mai multe ori acas�, cel mai adesea pe p�mânt, stând în picioare sau pe vine: “moa�a era la n�scare: când s-a f�cut copilu, m�i întâni în cas� muierile: soacra fetii �i muma ei dac� e, dac� nu, vreo muiere ia ajutat de s� fac� copil, din picoare. Nu �ezut�, numa stârcit�. A�a a f�cut rumânele copiii”(F.P).

N��teau în fa�a vetrei focului sau lâng� pat, pe un bra� de fân sau paie. “Pân�, na primer (de exemplu) s� punea jos �i punea fân, acolo am f�cut-o”(I.P.).

Na�terea era asistat� de mam� sau soacr�, împreun� cu o femeie cu experien��, moa�a.

Ele înf��urau �i strângeau partea de sus a stomacului cu o �es�tur�, o presiune suplimentar� f�când-o �i prin cuprinderea de la spate a gravidei. Pe piept îi turnau ou sau ap� ca s� alunece copilul din mam� ca oul sau ca apa. Motivul practic al acestui procedeu este explicat de F. P. prin faptul c� r�ceala oului sau a apei provoaca contrac�ia mu�chilor �i astfel se crea o presiune suplimentar� a pântecelui asupra copilului (F.P.).

T�ierea cordonului ombilical. Imediat dup� na�tere s-a „��gat buricu“. Cordonul ombilical era în trecut, când femeile n��teau acas�, t�iat prin punerea acestuia pe t�i�ul unei seceri sau a unui cu�it �i lovit „cu rast�u“ (cu


134�

�

r�steul) de la boi: “moa�a a t�iat buricu. M�i întâni r�st�u, la jug, ce s� pune s� bag� la lac�t �i seacera ori s�curea. Ma pe seacere m�i mult, s� pune buricu pe seacere �i s-a dat cu r�st�u, a�a l-a t�iat”(F.P.). Restul cordonului se usuc� si se p�streaz� pentru tratarea sterilit��ii: “�i acuma moa�a l-a legat buricu, da crâmp�tu �la �e buric care a r�mas, l-a p�zât �i l-a uscat. C� a fost bun, care nu r�mâne greoane, s� bea di pi el, c� s� fac� copii”(F.P.).

Fa�a sau a�a de înf��at. Moa�a trebuie s� aduc� o sfoar� din �es�tur� din lân� numit� „fa�ie“ sau „a�� i înf��uiat“, cu care se înfa�� copilul. Un cap�t al acesteia este prins de un scutec, iar la cap�tul cel�lalt se coase o bucat� de t�mâie s� nu vin� ai nepomeni�î, a�� ro�ie, un ban �i în unele sate: ale b�trâne, a pus �i usturoi �i ni�te iarb�. Fa�a are rolul de a ap�ra copilul boal� �i de deochi. Copiii au fost �inu�i numai în scutece �i lega�i cu fa�a mult timp:„�i dai pr� urm� pr� dup� copil pân� la vâru(vârful) lu deget, c-a�a a fost vreodat�, da �i mâinili i s-au legat. În�inte, de b�trânea�� s-a �ânut legat mult”(P.S.), crezându-se „c-o s� fie �irept”.

La na�tere, mai important� decât na�ia este mo�itul. Moa�a este din neam, moa�� de ba�tin�, mo�ic� sau rud� cu familia în care se na�te copilul: “Sor� bun�/dac� nu altcineva, cineva apropiat”(P.I.), “muiere m�i b�trân�, când muierea trebuie s� fac� copilu, ajut�”(S.M.), fiind aleas� din partea tat�lui sau a mamei, foarte rar o rud� de sex masculin. Moa�a, singur� sau împreun� cu so�ul ei îndeplinesc numeroase func�ii ceremoniale �i rituale, fiind ca o adev�rat� institu�ie: ajut� femeia la na�tere �i t�ie buricul copilului, dac� aceasta na�te acas�, îi face prima scald�, îl p�ze�te de for�ele malefice prin descântece, pune masa ursitoarelor, scoate copilul din spital, dac� acesta se na�te în “bolni��”260, duce copilul la biseric� pentru botez, îl d� la grind� de Sf. Vasile: “Moa�a e s� sprimeasc� de beba, în ce s� scoace beba. Ea cump�r� duni��, pelene, oba vesno, aia bengi�� i tot aia ce duce moa�a, predai la babi��, o-nv�luie-n aia �i moa�a-l �i ia din bolni�� (spital). Când ajunge acas’, ea-l scald� �i-l îmbrac� �i pe orm� e ruceac. Sprimesc care ce are. Dac� e de post, posno s-a f�cut pe post, el atuncea face de post. Da’ dac� e perion slasta, tu atuncea faci ili care ce are. �i a�a”. (N.S.)

Dup� etnologul Ghinoiu, cuvântul moa��, este “sigur preroman, se înrude�te cu forma albanez� �i face parte probabil, din graiurile ilirico-traco-

��260 Spital în limba sârb�, termen preluat �i de românii din estul Serbiei


135�

�

dacice, deci apar�ine vechiului fond autohton carpato-balcanic, termenul fiind preluat din limba român� de bulgari, unguri ucraineni, polonezi”261.

În satul Porodin, dar �i alte sate dinspre Valea Moravei, termenul de moa�� se reg�se�te sub numele de “Babi��”, locuitorii recunoscând c�: “demult �i la noi avea numele de moa��”(P.S.).

Prima scald� a nou-n�scutului. Moa�a face prima baie a nou-n�scutului la 3 zile dup� na�tere. În prima scald� se pune ap� sfin�it�: “molivda otma te duci �i pui samo cât�, câta pân� la 40 de zâle, din molivd�”(A.D.), al�turi de “pene �e gâsc�, s� nu-i fie frig, s�-i fie cald înto�euna”(L.B.) �i câteva crengu�e de busuioc, acesta protejând copilul împotriva r�ului. În timpul sc�ldatului moa�a nu are voie s� vorbeasc� pentru ca acest copil s� nu fie plâng�cios. Dup� �tergere, copilul se afum� cu fum de sun�toare, iar apa de la prima scald� se toarn� la r�d�cina unui pom roditor, de obicei “apa o duc la m�ru �e Sâmpetru”(A.D.), sub care urmeaz� s� se fac� mai apoi �i ritualurile de la luatul din mo� �i nunta. Sc�ldatul copilului de c�tre moa�� timp de patruzeci de zile, se mai întâlne�te doar în satele dinspre valea Timocului, în satele dinspre mun�ii Homoli �i valea Moravei, scalda de c�tre moa�� f�cându-se doar în primele zile de la na�tere.

Cândva, tat�l �i ceilal�i membri ai familiei puteau s� vad� nou-n�scutul abia dup� prima baie.

În unele sate se mai p�streaz� înc� interdic�ia de a scoate copilul afar� pân� la patruzeci de zile pentru fi protejat de influe�a �oimanilor, „pîntru �oimani. �i acuma pân� la o lun� de zâle, nu o scos copilu afar� s� nu s� bage �oimanii în copil. �i dac� l-a scos, nu cuteza ca scutecele, dac� sunt uscate afar�, �oalele nu cuteza s�-negureaz�, cu fa�a aia a copilului, dac� a uscat-o pe pr�jin�, trebuia s� le ia în�untru pân� nu z�vârne(apune) soarele c� s� nu s� bage �oimanii în ele“(N.S.), s� nu fie expuse “trimes�turilor” (vr�jilor). Dac� în sat sau în apropiere exist� o biseric�, se aduce apa sfin�it� de acolo �i copilul este înscris în c�r�ile biserice�ti.

Obiceiuri de protec�ie a copilului. Protec�ia nou-n�scutului a fost continu� pentru c� „nu se �tia de unde poate veni r�ul“. Existau anumite ritualuri de protec�ie, de care mama trebuia s� �in� cont. R�ul cel mai frecvent, care putea s� afecteze copilul este deochiul. Împotriva deochiului se folosea a�� ro�ie care era cusut� pe fa�a copilului, s-a legat la încheietura de la mâna dreapt� sau s-a pus în leag�n sub copil. Întodeuna „a �tiut care

��261 Ion Ghinoiu, op. cit., p. 152; cf. V. Scurtu, (1966), Termeni de înrudire în limba român�, Editura Academiei, Bucure�ti, p. 236.


136�

�

sînt muieri reale de ochi. Le-a primit, numa i-a f�cut la copil cruce la frun�e, pân� n-o tunat(intrat) ea în cas�. �i t�mânia a fost iar �e �eochiat, înto�euna. Ori mum�-sa a p��it copilu pân� nu........p� copilu a fost jos, p��e�te, trece peste el” (A.D.).

Descântecele erau folosite ca tratament împotriva unor boli ale copiilor. Dac� membrii familiei au presupus c� este deochiat copilul, cea mai b�trân� femeie din cas� lua ap� în gur�, stingea în ap� o bucat� de jeratic �i cu aceast� ap� stropea copilul. Pentru un somn lini�tit, în fiecare noapte înainte de culcare, copilul era afumat cu o cârp� aprins�. Ca s� nu urineze în somn, între picioare era afumat cu m�tura.

Lehuza, trebuie de asemenea izolat�. Dup� na�tere, ea era �i înc� este considerat� necurat� timp de 6 s�pt�mâni, “pân� la cetrideset dana (40 zile), leuza nu s� culc� cu omu”(P.S.), nu are voie s� ias� afar�, „nici mama nu a ie�it” �i “nu avea voie în m�n�stire (biseric�)”(Z.C.).

Ea este protejat� de familie, nu are voie nici “s� fac� munc� grea” timp de �ase luni dup� na�tere. Nu bea ap�, ci „40 de zâle bea numa vin, c� ea cic� a pierdut sângele, a sl�bit, credin�a fiind c� ”mora262 s� bea vin, s� s�-nzdr�veneasc�. �i a mâncat care m�i bun, a dus lumea grij� �i de s�-�i întoarc� puterile”(F.P.).

„Ursatuarele-Urs�torile“- reprezint� un moment deosebit al integr�rii noului-n�scut în lumea cea trec�toare. Din toate timpurile �i la toate popoarele, în special la cele indoeuropene263, credin�a în predestinare a fost una dintre coordonatele principale ale modului de via�� tradi�ional. De�i se credea c� înc� de la na�tere, via�a omului este ursit�, de trei ursitoare (cel mai frecvent) �i c� împotriva destinului nu se poate face prea mult, deoarece “ce �i-e scris, în frunte �i-e pus”, omul societ��ilor tradi�ionale a c�utat, prin diverse datini, practice, ritualuri �i ceremonii specifice, s�-�i cunoasc� viitorul �i în limita posibilit��ilor, s�-l îmbun�t��easc�.

Credin�a în Ursitori este bine înr�d�cinat� �i înc� vie în aceast� regiune, orice întrerupere a lucr�rii lor devenind malefic�:“mama mea spunea c-a auzit pân� a zis: ‘a, bodaproste, c� ne-a f�cut focu s� ne-nc�lzim, în casa asta nime de bube s� nu moar�. A�a ne spunea, s-a-nc�lzit lâng� foc”(P.I.). Ursitorile vegheaz� ca fiecare om s�-�i aib� soarta proprie.

Nimeni nu le �tie numele, fiind numite ursitoarea cea mic�, cea mijlocie �i cea mare: „n-au nume. Iast� a mic�, a mare �i a mijlocie”(M.M.).

��262 “Trebuie” în limba sârb�, termen preluat �i folosit frecvent de românii din estul Serbiei 263 Ion Ghinoiu, op. cit., p. 157.


137�

�

Foarte pu�ini le-au dat �i un nume: “P� ai b�trâni, spune c� sunt jenske (femei), p� �tiu cum s� chiam�: Vârbura, Vârbarea �i Miz�lcu�a”(P.I.).

Masa ursitorilor se pune a 3-a noapte dup� na�tere, “p� da, la trei nop�î”. Func�ie de regiune, turta se preg�te�te de c�tre moa��, acas� la ea: “al treilea zî, ea(moa�a) aduce turta”(B.N) sau este preg�tit� acas� la l�uz�: “turta o punea ai din cas�”(A.D.). De asemenea variaz� �i num�rul turtelor, de la sat la sat, punându-se o turt� sau 3 turte, nedospite �i nes�rate: „trei colaci îng�uri�î �i 3 lum�n�ri �i 3 paare de ap� �i 3 grundeni de miere”(Z.C.). Turti�ele pân� nu se pun la copt “pe tabl�, pe �poret (cuptor)” se orneaz� cu o cruce la mijloc pentru cea tîn�r�, dou� pentru cea mijlocie �i trei pentru cea mai mare. Acestea se ung cu pu�in� miere, „a�ia s� pune lumânare �i s� pune trochi� �i s� pune �i miere de stup �i miere de trest�(trestie), cât� sare �i le dai de poman� la urs�tori”(L.B.). Ele se pun pe o bucat� de pânz� sau pe o m�su�� rotund�, la capul copilului �i lâng� fiecare turt� se pune câte o „trochi�� de ap�, numa s� pierdur� �i trocile alea”(N.S.) sau un pahar cu ap� �i diverse obiecte, cu scopul de a c�p�ta bun�voin�a ursitorilor �i prezicerea unui destin cât mai bun. Pentru via�a copilului este decisiv� hot�rârea celei mai tinere ursitoare:„noaptea vin alea 3 ursâtori, 3 fe�e. �i acu ele re��sc(decid). Zâce una, alalalt� �i a treilea din mijloc. Cum ea zâce, a�a are s�-i fie jivotu, via�a, de când s-a f�cut, pân� moare”(P.I.).

Soarta se interpreteaz� pe baza visului pe care l-a avut mama în acea noapte. Ea trebuie s�-l re�in� �i s�-l spun�, astfel încât femeile mai b�trâne, din vis s� interpreteze mesajul destinului: „�i ce a visat într-o noap�e de aia, muma, ea a povestit visu la muieri �i iale pe visu �la a ghicit”. “Dac� vis�z rom, atuncea o s� fie �tii, nu norocos, dali o s� fie vozacili(�ofer), da’nu s� �tie cum. Dac� vis�z s�ngire(sânge), e, �tuncea s�ngirele alea amu poa’ s� duc� �i-n z�tvor, închisoare, inim� rea. Dac� vis�z vrun poclon, vreo floare frumoas�, palice, bogato, ili �-a dat pâine, ili ete a�a, atuncea o s� fie gusto liubivi. Tako(a�a). “ (P.I.)

Moa�a, pe lâng� turt�: „nu vine cu turta goal�, dac� e de slast�(de dulce) aduce un pui, o kil� de vin, pune vreun ban, c� s� fie cu strece, cu noroc, copilu ori fata. �i-acuma duce, �i-acuma pune, la cap a�ia la pat unde doarme”(N.S.).

Chiar dac� femeile nu mai nasc acas�, obiceiul de ursitori se p�streaz�, ritualul fiind îndeplinit, func�ie de locul na�terii: „A�a a fost demult. Acuma ele s� fac m�i mult prin bolni��(spital)”(Z.C.).

Masa de ursitori se ridica în prezen�a a trei b�ie�i, dac� nou-n�scutul este b�iat, sau trei feti�e dac� e fat�, �i li se d� s� m�nânce tur�ile �i s� bea


138�

�

apa din pahare: “Diminea�a, tur�i��le alea, cola�ii alea, le-mpar� la copila�i s� le m�nânce cu mierea-aia, cu apa aia din p��ru�, ce s-a pus pr�st�(peste) noap�e, ce-a st�tu”(A.D.). Turtele trebuie mâncate în cas�, credin�a fiind aceea c� dac� sunt consumate în afara casei, copilul va fura când va cre�te.

Diminea�a dup� a�teptarea ursitoarelor, moa�a înf�� copilul, aranjeaz� „\agân“ (leag�nul). În leag�n se pune lân�:”iai un caer de lân� �i când pui caeru’ zici a�a: S� fie moale ca lâna, s� nu zbieri pre ai t�i, s� fii bun cu vorb� molcu�� cum e lâna pre oaie, nicicând s� nu fii sp�rios”(P.I.), se pune un a�ternut din pânz� �i o p�tur�.

Mai întâi, în leag�n se pune o pisic�, s�-i fie copilului mereu cald în el, iar dup� aceea se pune copilul înf��at �i se acoper� (astruc�) cu o alt� p�tur�, când se scoate din cas� sau când doarme: „puni mâ�u’: s� fii moale ca mâ�, s� ai uvek voie bun� cum e mâ�u’ bun �i c�lduros, s� dai cu el prin câte ape r��e(rece), s� fie zdrav�n �i nicicând s� nu fie friguros. E, pe orm�, nu e mora(neap�rat) ba� atuncea ziua cân’ vini, ali când îl ia, îl puni care vrea pre moar�, pe piatra di la moar� �i zici: s� fie vorbitor ca �ochi�u morii”. (P.S.)

Copilul s-a �inut în leag�n, acesta având “b�ieri” pentru a putea fi legat la spate, iar în cas� s-a legat de verigi la grind� �i s-a folosit pentru leg�narea copilului. Ca s� adoarm� mai u�or copilului, mama îi cânta cântece de leag�n.

Povoini�a este un obicei recent: “când vine acas� (de la spital), la o s�pt�mân� dup� ce s� face, ali n-a fost de b�trânea��”(A.D.). Se pune o mas� în cinstea copilului �i a mamei, la care particip� familia, rudele �i vecinii.

Ridicatul la grind� -“Când faci grân�ei”. Un alt rol important pe care îl are moa�a, în zona montan� între Homoli �i valea Timocului, la românii munteni-ungureni, este acela ca în ziua de Sf. Vasile s�-l ridice pe copil la grind�: “Atuncea moa�a fa�e colac, a�a cao cap. �i pr� colacu al� �ia(aci), puni, frigi coast� �i fierbi oau� �i f�lie �e brânz� �i o kil� cu vin �i cu soc(suc) �i r�chie �i tot aia moa�a adu�e. �i pân� nu plea�i cu prânzu’, tu iai colacu’ �i copilu/fat� ce s� fie �i zâci a�a, stau pre prag la u�� i zici: cum �âne grinda greuta�e atât s� �ân� copilu s�n�ta�e. De 3 ori zici a�a �i-l r�dici

Foto 47 Ridicarea la grind� a lui Jurj Andrei, 2

ani, sat Metovni�a


139�

�

�i pân�-n grind� �i pro urm� frângi colacu �i cao zici aiasta e un p�rcel(bucat�) de moa��. �la-l ia moa�a, da’�l�lalt s� taie �i s� d� la go�ti(oaspe�i). La ail�lal�’ ce-s aciia.”(J.Z.)

Atunci “moa�a o d�ruie pe leuz� cu: c�p�tâi(pern�), o p�rechi de cirepi, o cârp�(basma)”(P.S.).

Acest obicei, cu cât înaint�m în satele dinspre vest, spre Valea Moravei, s-a pierdut, nu se mai reg�se�te, în schimb în satele române�ti din est, pe valea Timocului, am întâlnit echivalentul ritualului în a�a numita ceremonie Mua�a-Moa�a, ceea ce demonstreaz� înc� o dat� rolul important pe care aceasta îl are la na�terea copilului.

„MUA�A“ (MOA�A), este o festivitate mai mic� �i poart� numele persoanei care are rolul de a t�ia buricul nou-n�scutului. Ceremonia se face în cinstea moa�ei �i a copilului, petrecerea organizându-se în perioada dintre Sfântul Vasile �i Boboteaz�, în casa moa�ei.

Ea preg�te�te o pâine special� cu decora�iuni pentru aceast� ocazie, iar p�rin�ii aduceau alt�dat� coaste de porc f�cute la cuptor, �uic� �i vin. Acum aduce fiecare ce crede de cuvin��. Înainte de ora dou�sprezece pân� în prânz, moa�a se pune în capul mesei întoars� cu fa�a spe r�s�rit, cuprinde copilul de la subra�e, care este, deasemenea întors spre r�s�rit îl ridic� de trei ori pân� la grind� �i zice: „Copilu sî traiasc�, p�ru alb s]-mp\e�asc�!“(F.P.). Un sfert din pâine se atârn� pe cuier în cas� pentru cre�terea �i s�n�tatea copilului, unde r�mâne timp de trei zile. Masa se d� în s�n�tatea �i norocul copilului.

În ultimul timp, num�rul invita�ilor s-a m�rit, petrecerea fiind organizat� cu muzic�. Au existat cazuri în care mai multe familii s-au în�eles s� organizeze serbarea într-un singur loc, în acela�i timp, cu moa�a �i oaspe�ii s�i. Muzica au pl�tit-o împreun�: “�i moa�ele s-a împreunat, 2-3 c��i s-a f�cut �i to�î la un loc, o ves�lie m�i mare, to�î a pl�tit l�utarii”(F.P.). Ast�zi se organizeaz� din ce în ce mai rar „moa�a“.

„Luvatu �in chic�“-T�iatul mo�ului. Este prima tunsoare a copilului �i este de datoria na�ului s� o fac�. Se taie mo�ul doar la b�ie�i: “s� ia din chic� numai la b�ie�”, deoarece fetelor nu li s-a scurtat p�rul. Se face pân� la sfâr�itul primului an de via�� al copilului sau în al treilea an, în nici un caz în al doilea an.

Pân� la acest eveniment, p�rin�ii nu au voie s� tund� copilul, indiferent de lungimea p�rului, nici c�ciul� nu îi puneau alt�dat� pe cap. Pentru a-i proteja de frig, copiilor li s-a pus batic pe cap. Dac� nou-n�scutul era b�iat, botezul �i luatul din mo� se puteau organiza în acela�i timp. S�tenii mai boga�i organizau aceste ceremonii separat. Luatul din mo� se organizeaz� în


140�

�

cas� dac� e toamna sau iarna, iar prim�vara sau vara, în curte, sub aer liber. Pentru aceast� ocazie p�rin�i copilului trebuiau s� p�streze �uic� �i un butoi cu vin.

Actul tunsului îl efectueaz� na�ul �i na�a în prezen�a p�rin�ilor, bunicilor �i a rudelor. Ritualul are loc sub acela�i m�r: “s� duc iar la m�ru de Sâmpetru”(F.P.), de regul� tot acela unde s-a aruncat apa de la prima scald� a copilului. “Vine na�u aduce pânz� alb� �i puni copilu pre pânz� alb� �i ce duci sub m�ru-�l care rode�ce”(C.D.). Ar fi fost bine dac� m�rul era cu rod, dar nu neap�rat. Ritualul are loc totdeauna înainte de prânz. Mama se a�eaz� pe un sc�unel, ”îi duc la mum� un scamn”, întoars� spre r�s�rit, iar bunica pune copilul în poala mamei. Cineva d� na�ei o pâine “îng�urit�”, cu o lumânare aprins�, iar ea o pune copilului deasupra capului. Na�ului i se d� o foarfec�, �i el trebuie s� t�ie, prin colac, �uvi�ele în form� de cruce: deasupra capului, de la cre�tet, mai sus de urechea dreapt�, apoi, mai sus de urechea stâng�: „�i acolo le taie câta dici �i câta di�i. S� face cao cru�e �i p�ru �la ce-l taie”(P.I.) îl d� mamei care îl pune pe un b�nu�, „pr� banu’ �la”, ca s� fie copilul harnic �i curat ca b�nu�ul, “îl lipea�ce cu cear� di la roi, gi la stup �i zici a�are: s� fie curat ca banu’ �i s� fie falnic ca mierea, ca seara s� ai zdravelie �i ponom �i lipe�ci p�ru de aia, de banu’ �la cu cear�.”(M.I.) P�rul este p�strat ca un talisman, pentru norocul copilului. Acesta poate fi folosit mai târziu pentru descântat sau vr�jit: ”�i-i d� la mum� p�ru �la ce l-a t�iat, �i ea îl pune-n cear�, �i îl p�z��te, cât e vie. C� e bun �e descântat. Da în ce descântece, nu �tiu”(A.D.). Apoi, na�ul îi pune copilului c�ciula pe cap pentru prima dat� dup� na�tere, iar p�rin�ii au voie s� tund� copilul începând de a doua zi sau dup� câteva zile.

Petrecerea poate s� înceap� imediat dup� ce na�ul binecuvânteaz� pâinea, purcelul fript, �uica �i vinul cu urm�toarele cuvinte: „Mîncaria �î b�utura �i pi mas� sî fie în sanata�a finului mieu, lu ......., cu strie�e(noroc) sî-i fie luvatu �-in chic�!“ (F.P.)

În timpul petrecerii, na�ul lua copilul în bra�e �i mergea în jurul mesei cu el de la oaspete la oaspete pentru a primi cadouri.

Numele copilului �i „Bo�edzul“ (Botezul). Dac� la na�terea copilului, rolul cel mai important îl are moa�a, la ritualurile legate de botez, de copil�rie în general, incluzând �i obiceiurile de nunt�, rolul important va reveni na�ului.

„Na�âia“ (N��ia), are o semnifica�ie important� pentru familie, chiar dac� este o form� de rudenie artificial�. Na�ului îi se spune „na�“, sau “nun“, iar na�ei, „nan�“, sau „n��i��“. Cel care este n��it i se spune „fin“. Respectarea reciproc� este profund� �i permanent�.


141�

�

Dreptul de a alege numele i-a apar�inut exclusiv na�ului: „na�u s-antrebat �e nume. P�rin�î nu a zâs numele, acuma întreab� na�u p�rin�îî.”(P.I.) Numele erau date dup� str�mo�i, de obiei dup� bunic. Dup� tat� s-a dat numele, numai în cazul în care în familie au existat copii care au murit înainte de botez. Copilul n-a fost strigat pe nume pân� la botez, ci doar „copil“, dac� era b�iat, sau „fat�“, dac� era feti��. Copilului trebuia s� i se dea numele pân� la sfîr�itul primului an sau în al treilea an de via��, în niciun caz în al doilea an.

Un obicei interesant întâlnit în teren, era acela în cazul în care o familie nu avea na�, acest lucru având mai multe cauze: pieirea na�ului în r�zboi, decesul natural �i stingerea gospod�riei, înstr�inarea cumetrilor prin destr�marea gospod�riei sau refuzarea na�ului s� mai accepte acest rol.

În cazul în care nou-n�scutul nu avea na� de botez, acesta nu era c�utat mergând din familie în familie. Înainte de timpul stabilit pentru botez pe parcursul primului an de via�� a nou-n�scutului, p�rin�ii au dus copilul la o intersec�ie, “r�spântece” lâng� drum, sau sub o punte unde trecerea oamenilor este mai frecvent�. L�sau copilul acolo, iar p�rin�ii se ascundeau în apropiere. La plânsul copilului c�l�torului care se apropia, p�rin�ii îi comunicau inten�ia lor. I se d�dea trec�torului un prosop, pe�chir, o turti�� i un pui fript �i-l s� accepte rolul de na� al copilului. În asemenea situa�ii cumetria n-a fost refuzat� niciodat�. Ast�zi obiceiul s-a pierdut, în cazul în care copilul nu are na� din diferite motive, acesta se alege pe baza de prietenie.

N��ia este ereditar�, se transmite din tat� în fiu, iar în cazul c�s�toriilor când b�iatul trece la casa fetei, este ginere în cas�, de la socru la ginere �i fiic�. Altfel, unele n��ii dureaz� de mai mult de un secol.

În prezent, mul�i au renun�at la n��ie, mai ales familiile care au mo�tenit-o din timpuri str�vechi, datorit� obliga�iilor financiare foarte mari pe care na�ul le are la toate evenimentele importante, când se a�teapt� de la na� cadouri mari �i scumpe.

Num�rul de invita�i la „bo�edz“ (botez) a variat în func�ie de posibilitatea financiar� a gospod�riei. La biseric�, na�ul �inea copilul în bra�e, pe tot parcursul slujbei religioase: “na�u, el �âne copilu pân� îl boteaz�”(M.M.).

Mama copilului nu avea voie s� merg� la biseric�, ea trebuia s� r�mân� acas�, �i s� se gândeasc� la viitorul copilului, f�când anumite lucruri în privin�a aceasta: “pân� popa-l boteaz� la biseric�, ce e bine s� fac� mum�-sa acas�: eu am u�it(r�mas) acas�. �i acu, ce eu m� gândesc ce s� lucre el în via�a lui, ce a� vrea s� fie, eu aia s� lucru, s� fac aicea acas�. �i eu mi-a


142�

�

fost ciud� pre ��tia c� ei n-a �tiut s� bat� sapa. �i eu am luat �i am b�tut �i sapa, �i coasa �i la nicoval� am lucrat colo”(N.S.). Nu tot timpul copiii au fost de acord cu meseria aleas� de mam�: “pe mine m-a z�trit....... nu e zî s� nu bat cu ciocanu”(fiul lui N.S).

Când se întorceau de la biseric�, se f�cea petrecere, “ili dac� e de slast�, cu carne, e atunci tai purcel, �i faci sup�, sarme, tot din carne de purcel �i chemi femilie, na�u �i st�ruica, moa�a, aia to�î vin la prânz. Vreodat�, s-a �tiut, s-a dat lu na� pe�chir, chime��, �irepi, lu n��â�� isto a�a, lu copii, iar a�a, lu moa�� iar a�a, �i lu �l�la�î”(N.B.).

Pentru botez se fr�mânt� un colac decorat cu bilu�e la mijloc �i cu o coroan� (pâine împletit�) pe marginea de sus, dar capetele coroanei nu se împreun� pentru c� este pâinea vie�ii. La mijlocul pâinii se înfige o lumânare. Aceast� pâine se pune în fa�a na�ului, care d� pâinea în s�n�tate: „Sî fie în sanata�a lu Iancu (Marii), în sanata�a parin�îlor, a na�ului, a na�î�î, �i a finulu@. Sî tra@asc� copilu, per�in alb (pentru b�iat) – bercu�� albe (pentru fat�) sî-np\e�asc�!“(F.P.) Oaspe�ii r�spund: „S’aju�e!“. Acest moment marcheaz� �i începutul mesei.

Moa�a mu�c� din pâine ca s� fie copilul vorb�re�, na�ul frânge sau taie pâinea �i împarte oaspe�ilor câte o bucat�.

Apoi, na�ul ia copilul în bra�e �i, mergând de la invitat la invitat, îi întreab� cum se va numi copilul, pân� când cineva ghice�te: „m�i întâni merg cu copilu, pi lâng� mas�, �i tot nat îi d� vreun dar, ce a avut �i s� ghiceasc� numele. �i când vreunu ghicea�te, �i îi d� la copil vreun grunden de miare, vreo c�ciuli��. �i a ghicit, a ocolit, a adunat darurile di la to�î, atuncea s-a dus în fruncea mesîî, na�u a dat în s�n�tacea copilului, în s�n�tacea p�rin�âlor, a moa�ii �i a na�ului”(M.S.). Celui care a ghicit, na�ul îi d� drept recompens� o moned�. Pân� în acel moment nici p�rin�ii nu �tiau numele copilului. Dup� ghicirea �i comunicarea numelui, copilului i se dau daruri: mai întâi na�ul, moa�a �i apoi ceilal�i. Darurile au fost sub form� de p�turi sau haine: cama��, c�ciul�, �osete, m�nu�i.

Botezul copilului s-a f�cut cu întârziere: “dac� nu l-a f�cut pân� la c�p�tâniu �la al lui, pân� n-o împlinit anu, în anu de doi nu l-a f�cut. Numa în anu de trei. În anu de doi nicicând. Ama unu �i trei �i când l-a botezat ia dat �i nume”(J.Z.). Se proceda astfel, pân� familia s-a convins c� acesta va supravie�ui �i pentru c� s-a crezut c� înscrierea în c�r�ile biserice�ti va permite for�elor rele s�-l g�seasc� f�r� greut��i �i s�-i d�uneze cu boal� sau cu deces, deoarece moartea alege oamenii din cartea vie�ii, ce poate vedea din con�inutul bocetului „petrec�tura“ care se cânt� la înmormântarea decedatului.


143�

�

Copilului nelegitim i se spunea simplu „cópil“, acesta nefiind dorit. Mamei care a n�scut un asemenea copil nu i s-a zis ca „a n�scut”, ci „s-a cópilit“. În astfel de cazuri, ace�ti copii aveau de suferit din partea comunit��ii, fiind de cele mai multe ori izola�i, expu�i tachin�rii din partea altor copii. Multe m�suri de protec�ie au fost omise, nu au avut moa��, nici na�, nu li se f�ceau petreceri sau festivit��i de familie. Totu�i, în familie b�trânii ocroteau copilul �i mama, ace�tia spunând c�: „E p�cat s� moar�, de la Dumnezeu e dat”(F.P.). În cazul în care mama se c�s�torea �i lua copilul în familia nou�, acesta era tratat ca un str�in. De obicei erau îndrepta�i s� fie slugi la famili bogate sau au fost adopta�i de c�tre familiile f�r� copii. Copilul înfiat a fost îngrijit ca �i propriul copil �i a avut dreptul la mo�tenire. A fost numit „fi�uor �i suf\it“. În Bacevi�a (Ba�evica) pomana decedatului n�scut în afara c�s�toriei a fost altfel preg�tit�, indiferent c� el, ca om matur sau b�trân, a putut fi om bun �i cu reputa�ie.

OBICEIURILE LEGATE DE C�S�TORIE Sunt un complex ceremonial ce marcheaz� în mod s�rb�toresc

schimbarea existen�ei unui tân�r cuplu. Nunta include în satele din estul Serbiei, chiar �i ast�zi, numeroase momente rituale, prin care e reglat� “trecerea” dintr-o etap� într-alta. Obiceiurile nu au nici o leg�tur� cu c�s�toria civil� sau religioas�, ele precedând cu mult actul nup�ial în sine, scopul fiind acela de ini�iere a tinerilor în via�a conjugal�, de cunoa�tere a viitorului so�, de protec�ie a tinerilor c�s�tori�i.

Ini�ierea se f�cea începând cu vârsta de cincisprezece ani, când aveau voie s� participe la festivit��i, b�ie�ii sub optsprezece ani fiind considera�i „dana�ei“ (fl�c�iandri, d�n�cei), iar dup� optsprezece „dana�“ (d�naci).

Feti�a devenea fat� din momentul în care începea s� poarte „muo�“, �i anume o coad� împletit� trecut� peste frunte. Ea se acoperea cu „propuada“ (broboad�), iar mai târziu cu „cherpa“ (basma), astfel încât coada s� se poat� vedea.

Din momentul apari�iei menstrua�iei p�rin�ii îi preg�teau haine de s�rb�toare asem�n�toare persoanelor adulte de sex feminin, fata având voie s� mearg� frecvent la petrecerile satului. Ea era înv��at� acas� s� joace, “sî nu ias� în lume, da sî nu ��ie juca“(F.P.), ea având voie s� se prind� în hor� abia când a înv��at s� joace, sub supravegherea atent� a p�rin�ilor în vederea p�str�rii purit��ii.


144�

�

Aceast� responsabilitate revenea mamelor �i bunicilor, „copiii n-o putut s� s� vad� de lucru, �i nu le-a l�sat ai b�trâni. Fetele le-a p�zât mumânile”(B.N.). Ele mergeau cu fetele la �ez�tori, nun�i, hramuri, cl�ci, bâlciuri, având grij� s� nu intre cu b�ie�ii în rela�ii „interzise”: „cum a pornit s� s� duc� la hori, atunci a dus muierile grij� de ele s� nu s� împreune cu vreun b�iat”(F.P.). “În�inte s� cuno�teau la joc. Ie�eau cu p�rin�îî, cu tata, cu muma. A trecut pe drum, ali nu cuteaz� s� vie s� vorbeasc� cu mine”(A.D.). Singura ocazie când fetele puteau s� se întâlneasc� cu b�ie�ii f�r� supravegherea p�rin�ilor a fost duminica, în timp ce p�zeu oile îns� �i atunci niciuna nu s-a izolat de grup. În timp ce b�ie�ii le f�ceau curte, ele au tors sau au r�sucit. Nici la petreceri fetele nu se izolau de grup: “ama când s-a dus la ves�lie, la zavecin�, a fost negur�, a fost vreun furconi în��pat �i-n furconi, lamb� la petrol, la gaz. A putut s� joace, a putut s� vorbeasc� cu ea, ama n-a cutezat s� ias� în negur�. �i nici nu ie�it, fetele au �tiut”(B.N.).

De obicei, se anu�au reciproc despre petreceri, �ez�tori �i conveneau asupra urm�toarei întâlniri. �i cu aceast� ocazie p�rin�ii aveau grij� ca cineva mai mare s� fie cu ei: „nici cât am p�zât oile nu m-a l�sat s� vorbesc cu copiii”(N.S.).

La petreceri, fetele se grupau, în�elegându-se lâng� ce b�ie�i vor juca în hor�, în timp ce înso�itoarele lor (mama sau bunica) st�teau deoparte: „eu joc lâng� care m� cheam�. Noi sîntem, na primer (de exemplu) fe�e, ei copii doi, �i vine �i te cheam�. El pl�te�te colo viraci, �i vine �i te cheam�: vrei s� joci înainte, a�a s-a zâs”(N.B.).

Fata �tia dinainte lâng� cine au voie s� joace, dup� ce criterii s� î�i g�seasc� un baiat: s� fie de familie bun�, s� nu fie mai în vârst� cu mult decât ea �i s� aib� p�mânt: „�i s� nu joc cu to�î, samo cu de-ai gazd�, nu cu de-ai s�raci, �i m�i b�trâni decât mine s� nu fie. Eu am fost, cum a mers ai b�trâni, ma n-a vrut muma mea, s� m� dea c� e m�i b�trân dec�t mine, cu 6 ani. N-am întrebat, c� am �tiut lâng� care cutez, lâng� care nu cutez. Am vrut s� dobândesc odat� �i b�taie”(A.D.). Dup� ce se termina hora, b�ie�ii se apropiau de grup �i fiecare stabilea cu fata care îi era drag� „petracutu“ (înso�irea pân� acas�). Fata putea s� accepte sau s� amâne, a�teptând alt� ocazie de la un b�iat mai de seam� �i mai frumos. �i b�ie�ii au încercat la alte fete. Dac� de fat� se apropie un alt b�iat care îi place mai mult, ea îl anun�� pe cel�lalt c� nu poate s� mearg� cu el oferindu-i o alt� ocazie. B�ie�ii f�când acela�i lucru. Fata alegea înso�itorul dup� voia ei, f�r� a avea obliga�ia s� mearg� cu acela�i b�iat mai multe ori. B�iatul refuzat n-a avut dreptul s� se supere pe ea pentru aceasta. Dac� între timp, între cei doi apar anumite sentimente, atunci la petreceri erau în cea mai mare parte împreun�.


145�

�

Acest comportament al fetei era aprobat de familie, în acest fel începând preg�tirea pentru c�s�torie. Tinerii îndr�gosti�i comunicau prin mesaje, cu ajutorul prietenilor �i rudelor.

Vârsta de c�s�torie pentru b�rba�i a fost între 22-25 de ani, iar pentru femei între 18-22 de ani. Au existat situa�ii când aceast� regul� a fost înc�lcat�: în cazul în care trebuia adus ginere în cas�, c�s�toria fetei avea loc pe la cincisprezece ani. În timpul r�zboaielor balcanice:”copiii s-�nsurau de 14-15 ani �i fea�ile. A noastr� bab� a spus, c� mama ei a spus c� vreodat� de 20 ani, nu s-a m�ritat în�intea lu 20. Ali a fost r�zboiu, �i câta la 10-15 ani r�zboi. �i are omu un copil, doi, îl iau în r�zboi. S� gânde�te, n-are nimic, casa goal�. Ei atuncea iut’, m�i iut’ îi însoar�, ca s� aib� gloat� �i dac� piere el atuncea s� le râm�ie, aia vreme de Turcie. Turcu, copil care a fost cununat, nu l-a luat. Care n-a fost însurat, l-a luat turcu, d�i de 5 pân� la 17-18 ani”(B.N.). �i în primul r�zboi mondial când au fost uci�i foarte mul�i b�rba�i, pentru asigurarea for�ei de munc� �i continuarea gospod�riei, femeile au luat de nurori fete mai mari pentru fiii care înc� nu erau supu�i obliga�iilor militare, �tiind c� ei vor pleca în r�zboi, dar vor r�mâne urma�ii �i nora care vor continua „via�a” gospod�riei.

Unele femei �i-au m�ritat fiicele minore cu b�rba�i mai în vârst�, întor�i din r�zboi, dar �i cu invalizi de r�zboi.

Regula cea mai important� ce era p�strat� cu sfin�enie, era aceeea ca poten�ialii so�i s� nu fie rude de sânge, considerându-se rude de sânge pân� la gradul al �aptelea de rudenie. Limita de rudenie pentru c�s�torii s-a schimbat dup� al doilea r�zboi mondial, pân� la gradul al cincilea de rudenie, persoanele în vârst� fiind îngrozite de acest lucru, spunând c� „a venit sfâr�itul lumii”.

Alte condi�ie pentru o c�s�torie reu�it�, pentru ca urma�ii s� fie s�n�to�i, harnici �i cinsti�i, era ca b�iatul neap�rat s� fie de familie bun�: “vreodat� a �ezut tot a�a ai b�trâni, s-a vorbit, ete aicia este copil bun, de bun� femilie, colo �la nu e bun, �la câta bea, uvec s-a c�tat �i animalul de femelie, aia s� �tii tu. Iaca vaca care-npunge, bate cu cracii, bou care omoar� nu e bun, ala ili s� castreaz� ili s� taie. S� �tii ce v� pun acum, c�-i 100% asigurat: care de femilie ar omorât, omor �i-ai lor copii, care de femilie fur�, au s� fure, care femilie de curvari, e curvari, care-s b�r�bi, îs b�r�bi, care e femilie bun�, e femilie bun�”(B.N.).

În privin�a so�ilor, propunerea era f�cut� de p�rin�i, în multe cazuri respectându-se cuvântul tinerilor, iar alegerea era f�cut� împreun�, ”da’ n-au ales copiii, au ales ai b�trâni”(N.B.). Dac� tinerii nu erau de acord cu sugestia p�rin�ilor, b�trânii casei erau de partea tinerilor �i pledau pentru


146�

�

alegerea lor: ”au fost jocuri, �ez�tori, ali n-au întrebat p�rin�îî dar vreau copiii pr� care vreau. Da au b�tut. Care a avut imanie(p�mânt), aia fat� s� d� imanie, atâta �i-atâta”(M.M.).

În caz contrar, de multe ori fata se m�rita dup� b�iatul ales f�r� voin�a p�rin�ilor, fugind de acas�. Copiii singuri la p�rin�i au fost într-o situa�ie mai dificil� dac� p�rin�ii se opuneau alegerii f�cute, pentru c� ei „nu aveau unde s� se duc� de acas�”, în aceste cazuri trebuind b�gat un ginere în cas�, îns� în astfel de c�s�torii adesea se întâmplu cazuri de divor� �i înfidelitate între so�i.

Ritualurile la o nunt� ��r�neasc� erau respectate cu sfin�enie. Organizarea �i desf��urarea întregii suite ceremoniale la românii din Serbia de R�s�rit, se bazeaz� pe coordonate fundamentale ale mentalit��ii specific satului românesc tradi�ional: respectivul moment �i valoarea transmis� de antecesori �i preocup�rile pentru asigurarea tr�iniciei noii familii. Se începe cu acte prenup�iale, ca: vorba, pe�itul, gostâia (logodna) �i nunta.

Vorba este primul act din complexul ceremonial al nun�ii. La vorb� s-a mers la fat� dup� ce p�rin�ii celor doi au schimbat mesaje, de obicei, prin intermediul prietenilor comuni sau a rudelor: „atuncea tremete vreo f�milie, vreun neam, �i el vine, �i strâg� la vracni��, la poart�, �i spune de ce-a venit, acu dac� tata meu �i muma mea vreau, ei îl primesc. Dac� nu vreau, ei nu-l primesc”(P.I.). În unele cazuri, al�turi de p�rin�i, la vorba au participat b�iatul �i fata. „P� da, acuma mie mi-e drag de �ine (tine). Cum s� fac�? Vin p�rin�ii lui mai întâi, ea tace, ea st�-n gânduri, ama ei pe orm� s� zbor�sc (vorbesc), vin p�rin�ii lui �i el, �i s� zbor�sc ei ai b�trâni, p� pe orm� s� zbor�sc ei amândoi, a f�cut c� vin s� o-mpe�asc�”(P.I.).

În satul Ce�levabara, fata nu avea voie s� participe la discu�ii: “acu, to�i a �ezut dup� astal264, fata nu e acia”(B.N.).

În discu�ii, era o „rânduial�”, despre care to�i �tiau, regulile fiind respectate întocmai: „nu s� spune otma la ce a venit. Am venit s� vedem ce f�ce�î, aia to�î a �tiut, ali a fost un rând, cum a mers pro�edura. Ali s-a �tiut care vorbe�te, care tace. Tot ei s-a vorbit înainte, de aia”(B.N.).

Cu acordul celor doi, s-a stabilit pe�itul. P�rin�ii s-au în�eles asupra darurilor, iar în urma în�elegerii, p�rin�ii b�iatului i-au dat fetei „arvun�” din bani, aceasta fiind o sum� simbolic�. P�rin�ii b�iatului se interesau totodat� �i de zestrea „mirazul” miresei „care are miraz s� dea, care n-are, n-are. Care-s boga�i ei a c�tat miraz, care n-are, sângur� s� fie fata frumoas�. Dac� fata nu avea bani, mora (trebuie) s� afli pe unu care vrea s� o ia.

��264 Mas�, în limba sârb�, termen de asemenea preluat �i folosit frecvent în regiune


147�

�

Ieste care nu vrea s� ia f�r� miraz. Lumea din aia a tr�it. Ai stoac�, pomânt, po�i s� tr�ie�ti, n-ai ce. Slujb� n-a fost, care a fost în sat unu chit�r �i pop� care a avut plat�, altu n-a avut nima”(M.M.).

În continuare viitorii cuscri au precizat când va avea loc „împe��nia“ (pe�itul), „gostâia“ (logodna) �i nunta. Gazda trebuia s� serveasc� oaspe�ii cu �uic� numai dac� s-au în�eles, în caz contrar, pe�itorii n-ar fi fost servi�i.

Dac� fetei nu-i place de b�iat sau refuz� propunerea de c�s�torie, p�rin�ii o sus�in. În cazul în care ea se r�zgânde�te în privin�a c�s�toriei propuse, p�rin�ii fetei trimit mesaj p�rin�ilor b�iatului s� vin� din nou. Atunci totul s-ar încheia dup� procedura stabilit� �i „acordul” este confirmat.

„Împe��nia“. Împe�it la fat� au venit b�iatul cu p�rin�ii s�i ducând un colac simplu, ”într-o duminic� s� face tocma, s-a zâs”(M.B.). B�iatul, înainte de prânz, îi prinde fetei în p�r, pe partea dreapt�, o bucat� de pânz� alb� pe care erau cusute “parale”, monede de argint „bani care nu o fost umbl�tori”(M.B.), ce n-au fost în circula�ie. Acest ornament se nume�te „chit�“, iar procedeul „dat bani“. Fata nu mai poart� „muo�“, iar „chita“ este purtat� pân� la „gostâie“ la toate petrecerile, ca semn c� e împe�it�. În Osnicea, b�iatul trebuia s�-i dea �i “un ban umbl�tori, cât de mic”. În alte sate, s-a f�cut o chit� (leg�tur�), chit� de flori �i-n mijlocu’ei taniri (bani)….�i ia dat chita (leg�tura) ei. Vez’ a�a e…Chita, îi dau chita aia �i împreun� nu c� cu dulugeaua, c� cu pr�zneal� nu s�-mpreun�, numai când i-a dat chita �i i-a împreunat �i ea s-a dus �i…a�a a fost”(P.I.).

În satul Podvâr�ca b�iatul a dat fetei: “ la mân� verig�, îi dai galben, dac� ai avut, dac� n-ai avut, vrun inel, vro cârp�(basma), ceva, un rând de m�rgele, tocme�te l�utari, muzic�”(K.S.)

Dup� pe�it familiile s-au ajutat la munci „s-a dus unii la al�î la ajutur�, la lucru, la una alta”(B.N.), tinerii putând s� se întâlneasc� mai des, au ie�it împreun� la petreceri, încercând s� se cunoasc� reciproc, „ama copiii n-o dormit unu cu altu”(F.P.), ca s� nu fie mireasa “gravid� la nunt�“. Dac� pe�itul se întrerupe, „chita“ este întoars� la b�iat.

„Gostâia“ (Logodna). „Gostâia“ se f�cea cu o s�pt�mân�, cel mult o lun� înainte de nunt�. Ea se organiza duminica în casa viitoarei mirese, toate cheltuielile fiind suportate de p�rin�ii fetei cu un ajutor mai mic de la p�rin�ii b�iatului. Au fost invitate în primul rând rudele apropiate din partea fetei, fra�ii �i surorile ambilor p�rin�i, na�ii, ambele „mua�e“ cu familiile, prietenii apropia�i �i viitorul cavaler de onoare. Se proceda ca �i la t�iatul mo�ului, oaspe�ii au adus o parte din alimente, iar gazda a preg�tit pentru petrecere pîine de m�lai, varz� fiart� cu carne de oaie, ciorb� gras� �i


148�

�

friptur�. Nu s-au adus daruri. Dac� p�rin�ii se în�elegeau la pe�it asupra darurilor pentru logodn�, însemna c� nunta nu se mai f�cea, aceasta fiind singura ceremonie organizat�, dup� care fata trecea în casa b�iatului. În acest caz erau invita�i mai mul�i oaspe�i, iar cheltuielile erau suportate de ambele p�r�i. Acest obicei s-a practicat mai ales dup� primul r�zboi mondial �i cel mai adesea în cazul familiilor s�race. Altfel, fata trecea la b�iat abia dup� nunt�.

OBICEIURI LEGATE DE NUNT� Reprezint� evenimentul cel mai important din via�a unei persoane,

marcând printr-un ceremonial fastuos momentul întemeierii unei familii, în scopul procre�rii, al începerii unui nou ciclu vital265.

Nunta se f�cea de obicei “numa’ toamna”, (când începea s� fiarb� vinul), la o s�ptamân� dup� „gostâie“ sau cel târziu la o lun�. Ziua pentru nunt� a fost duminic�, eventual joi. Nunta nu s-a organizat sâmb�ta, pentru c� este „ziua mor�ilor”. Invita�iile la nunt� erau f�cute de obicei de ambii cuscri, împreun� sau fiecare la nunta�ii lui, aproximativ cu o lun� înaintea nun�ii. Se mergea pe la fiecare invitat cu o plosc� sau un clondir de �uic� “rachiu” decorat cu o �uvi�� de lân� vopsit� �i cu o floare înflorit�, „pus� o floare desupra, legat� cu o sfacm� de lân�”(A.D.).

Au fost chema�i to�i cei care au fost datori, la care s-a mers la nunt� cu cadouri, dup� urm�toarea regul�: „dac� la nunt� am dus purcel fript, îmi întoarce purcel fript, dac� îmi dau o curc� vie, aceasta le voi întorce”(F.P.).

Pentru invitarea na�ului la nunt� se ducea plocon. Lui i-au dus trei turte puse una peste alta, deasupra turtelor s-a pus ficat, brânz� �i ou� fierte. Cu astea, un clondir cu �uic� �i plosca cu vin.

Participan�ii la nunt� erau mirii, p�rin�ii mirilor, rudele �i to�i cei invita�i, f�r� de care nunta nu se putea face.

„Na�u �î na�â�a“, “nunu �i nana”(Na�ul �i na�a) sunt nunta�ii care au un rol foarte important, “la noi na�u s-a post�it266, ca pe apa pu�ân�. Care na�u �i-a l�sat, sre�e(noroc) n-a m�i c�p�tat”(B.N.). Ei au fost primii care au aflat de la p�rin�i inten�ia finului de a se c�s�tori �i de alegerea

��265 Ion Ghinoiu, (1997), Obiceiuri populare de peste an, Dic�ionar, Editura Funda�iei Culturale Române, Bucure�ti, p. 138. 266 Cu sensul de “respectat”.


149�

�

viitoarei so�ii. La nunt� ei se a�eaz� în capul mesei. Na�ii miresei se a�eaz� lâng� na�ii mirelui, dar ceremoniile de nunt� le-a efectuat na�ii mirelui.

Starostele apare ca participant abia dup� al doilea r�zboi mondial sub influen�a obiceiurilor de nunt� sârbe�ti în urma c�s�toriilor mixte între sârbi �i români. C�s�toriile mixte s-au f�cut �i înainte, dar f�r� nunt�, doar prin trecerea miresei sau a mirelui în viitoarea familie.

„Cumnatu �i mîn�“ (cumnatul de mân�/Cavalerul de onoare) este, de obicei, fratele sau veri�orul miresei. El poart� numele de „cumnat �i mîn�“ în satele dintre mun�ii Homoli �i Timoc, �i “conobat” sau „apciu” în satele de pe valea Moravei.

Acesta are mai multe obliga�ii de îndeplinit. A�tept� nunta�ii al�turi de mireas� �i îi serve�te cu b�utur�. La mâna stâng� a avut legat� o „propuad�“, �i a dus cu sine o plosc� mic� cu �uic� �i una cu vin care au fost decorate cu o �uvi�� de lân� �i cu siminoc. Lor li se al�tur� �i mirele, numai dac� vrea. Cumnatul de mân� st� mereu în partea stâng� a miresei, în timp ce partea dreapt� îi apar�ine mirelui, chiar �i în hor�.

Tot el este cel care are în grij� na�ul pe toat� durata nun�ii, “s� duce la na�, întreab� na�u cum e, s� scoal� na�u de la mas�, a�a a fost de b�trânea��, el s� mânie, s� pitul�, dac� nu la îmbiat cumnatu de mân�, s� bea, s� m�nânce. Care a fost l�sat s� asculce pr� na�, s� mânie na�u dac� nu îi faci pe voie”(F.P.). „S-a zâs apciu, acu iast� conobat, care o gândit samo de na�. Ce îi trebuie la na�, tu mora s�-i faci. A c�rat na�u �i pr� ro�ile de plug, a poftit na�u s� fie c�rat pr� ro�ile de plug”(B.N.).

Îns� cel mai important rol pe care îl are cavalerul de onoare la nunt� este s� „p�zeasc�” mireasa. De când iese mireasa din casa p�rinteasc� �i pân� duminic� noaptea, când “el o pred� la ml�d�jenie, ama mora s� o p�zasc�, s� n-o fure vreunu”. Mireasa este înso�it� permanent de acesta: doarme cu ea în pat la mire acas� în noaptea de sâmb�t�, joac� lâng� ea în hor�, îi este al�turi la mas�, “ama dac� ml�d�jenia s� scoal� de lâng� ea, el mora s� o p�zasc�”.

„Dârzarii“. Ace�tia sunt c�l�re�ii care transportau, în ziua nun�ii, “mirazul“ (zestrea) de nunt� a miresei, de la casa ei pân� la casa mirelui.

Zestrea era format� din p�turi de

Foto 48 Zestrea transportat� cu tractoarele, sat Cisljeva Bara


150�

�

a�ternut, hainele ei de s�rb�toare, perne, pânz� �esut�, vasele �i hainele de folosinta zilnic�: “ce-a f�cut, cus�turi, s-a f�cut cilim, pi�chere, eu am avut de trei camere”(N.M.), „s-au sprimit oamenii mult, au lucrat atuncea, eu �tiu pe bunica mea ea a ��sut mult, cilime, tot, ali tot de nunt�”(P.S.).

Dârzarii c�rau zestrea “cu cociile” (c�ru�ele) trase de cai, “s� merge prin 5-6 sate, de la Camna, ete a�a, 20 km a mers cu caii”(B.N.). Caii erau „chiti�i”(aranja�i) cu “pe�chire”(prosoape) �i cu flori.

Obiceiul se mai p�streaz�, îns� pentru transportul zestrei, c�ru�a cu cai a fost înlocuit� de tractorul cu remorc� sau recent de autoturisme.

„Stagarii“-Stegarii erau cei care animau petrecerea. Câte un stegar sau câte doi au avut mireasa, mirele �i na�ul. Ei au fost prietenii sau rudele lor. Steagurile le-au f�cut stegarii prin legarea unei marame in varful b��ului (înainte, în loc de maram� s-a folosit o bucat� de pânz� �esut�): ”da steagu s-a f�cut dintr-o cârp� de îmbrobodit, legat� într-un bât”(S.P.). Stegarii au mers al�turi de cel c�ruia i-a apar�inut în timpul efectu�rii anumitor ritualuri, fiind g�l�gio�i �i veseli, prin strig�t îndemnând la b�ut �i la veselie.

Moa�ele au avut un loc de onoare la nunt�. Obliga�ia ei a fost s� “participe” la cununie. Moa�a mirelui cu familia s-a a�ezat în partea dreapt� a na�ilor, iar moa�a miresei cu familia s-a a�ezat în partea stâng� a na�ilor.

Desf��urarea nun�ii. Nunta propriu zis� începea sâmb�t� dup� amiaz�, evenimentul desf��urându-se în paralel la cele dou� familii implicate.

„Înv�litu guovii“/Învelitul miresei are loc acas� la fat� împreun� cu preg�tirea asteia.

Prietenele �i veri�oarele „samo(numai) fe�e mari, care nu s-a m�i m�ritat” (S.S.) o piept�nau �i îi aranjeau „sovuonu“ – voalul, �i „a chicit-o, a îmbr�cat-o”. Fata purta la gât, “care a avut la gu��” o salb� de “galbeni, 6 de-ai mici �i unu de-al mare”(M.M.), iar dac� era din familie mai bogat� “erau m�i mul�i, ar �ia au avut câte 100”(P.S.).

„Sovonul“, voalul se facea din „propuad�“, aceasta fiind o pânz� de in cu o lungime de un metru �i l��ime de aproximativ treizeci de centimetri, cu dou� – trei vergi �esute de culoare bordo �i negr� �i cu ornamente scurte la capete. Modul de îmbr�care al miresei, în ce prive�te celelalte p�r�i ale îmbr�c�min�ii, nu s-a deosebit de cel de la ocazii speciale: opinci, �osete din stof�, c�ma��, pestelc� cu ciucuri, cing�toare �i gheb�.

În casa mirelui sâmb�ta a început preg�tirea mesei pentru nunt�. „G��ituorii“ (buc�tarii) au sp�lat c�ld�rile în care vor g�ti, au t�iat porcul pentru frigare, �i oaia pentru g�tit varza �i ciorb� gras�. Femeile care au


151�

�

venit s� ajute, numite „ga�ituae“ (buc�t�resele), au preg�tit �estul �i au copt pâine de m�lai �i pâine.

„Ascult�tuorii“ (servitorii) aranjau masa de nunt� �i grinzile pentru �ezut “s� punea loitrele jos, �i s� incinge câte-o pânz�. C� tot natu �i-aduce pânza lui, dac� are, dac� nu a�a pe blan� �i gata, lumea a fost s�rac�”(F.P.). Ei a�ezau nunta�ii, puneau cunun� de flori la poart� �i tot cu flori împodobeau u�a de la intrare. În curte, vizavi de mas�, de obicei pe partea de vest, s-a pus o pr�jin� pe care, în ziua nun�ii, se va a�eza la vedere mirazul (zestrea) miresei care va îmbr�ca viitoarea ei cas�. În acela�i timp, ml�dujenia (mirele) s-a preg�tit cu p�rin�ii s� aduc� mireasa.

Mirele poart� numele de “ml�dujenie”, în satele dinspre valea Timocului, �i „bechean sau bechear” în satele din vestul regiunii. B�iatul se pornea spre casa miresei „în cap de murg”, pân� nu se întuneca, cu p�rin�ii �i cu muzic�. Venirea acestuia era anun�at� prin pocnituri, în casa miresei în acest timp preg�tindu-se o turt� pentru primirea mirelui. Pe pragul casei câteva femei cântau cântecul „Scua�e mum� turta, ia-c� vie nunta“ („Scoate mam� turta, ia-c� vine nunta“)(F.P.).

Scua�e, mum�, turta, Scoate, mam�, turta, scua�e, mum�, turta scoate, mam�, turta, �a-c� vie nunta. ia-c� vine nunta. �a-c� vie nunta, Iac� vine nunta. cuapt� i do cuapt�, coapt� ne coapt�, cuapt� i do cuapt�. Coapt� ne coapt�. Ras� i do ras�, Ras� ne ras�, ras� i do ras�, ras� ne ras�, câ tunar�-n cas�. c� intrar�-n cas�. Câ tunar�-n cas� C� intrar�-n cas�. sâ �ad� la mas�, s� �ead� la mas�, sâ �ad� la mas�. s� �ead� la mas�. Sâ �ad� la mas�, S� �ead� la mas�, sâ s� mâ� vorb�asc�, s� se mai vorbiasc�, sâ s� mâ� vorb�asc�. s� se mai vorbiasc�. Sâ s� mâ� vorb�asc�, S� se mai vorbiasc�, fata s-o n-pe�asc�, fata s-o în pe�easc�, fata s-o n-pe�asc�. fata s-o în pe�easc�.


152�

�

“M�dujenia/becheanul“ este primit cu un troc de vin pe care trebuie

s�-l bea pe pragul casei: „acuma st� în�in�ea c��ii. �i ias� tata fe�ii, �i cu vin îl roag� pe ml�dujenia, �i zîce: s�n�tace socrule, �i el bea. Odat�, atunci m�i întâni îi zâce socru, �i le d� �i la ail�la�i”(M.I.).

Nunta�ii nu intr� în cas�. În satele din estul regiunii, mireasa merge de sâmb�t� seara la mire, condus� �i p�zit� în acela�i timp de cumnatul de mân�: „�i s� duc acas’, fata cu cumnatu dorm, vreundeva colo, pe vreun pat, am� cumnatu n-o d� la ml�dujenie”.

În satele dinspre Valea Moravei, “govia nu vine sâmb�t� sara”, nunta�ii vin dup� mireas� duminic� diminea�a.

Duminic�, înainte de prânzul de nunt� s-a preg�tit rânta�ul, str�chinile de lut sau de lemn, b�utura s-a turnat în vase mai mici, pâinea de m�lai s-a t�iat buc��i.

Mirele s-a îmbr�cat în haine noi, nepurtate pân� atunci. Peste c�ciul� i s-a pus „cunun� �i smiic“ (cunun� din siminoc). Peste um�rul drept i s-a pus „propuada“, ale c�rei capete au fost legate cu o sfoar� pe partea stâng�.

Duminic� dimine�a veneau �i stegarii cu steagurile preg�tite, �i de la casa mirelui se pleca dup� na�: “mâine zî ne-am dus dup� na�, na�u ne-a fost din alt sat, ne-am dus to�î cu nunta, �i venim aicea”(P.I.). Începutul nun�ii este marcat de sosirea na�ilor, care erau a�tepta�i la poart� cu muzic� �i b�utur�. La primire au participat to�i cei care erau în casa mirelui, inclusiv mireasa cu cumnatul de mân�, în cazul în care aceasta venea de sâmb�t� seara.

Dac� mireasa nu era în casa mirelui, toat� nunta mergea s� o aduc�: “cu cociile (c�ru�ele), cu caii, chiti�i cu pe�chire când e din altu sat, când e din sat pr� picioare s� merge. Pe�chire au avut caii �i samo 3-4 copii care m-au scos din sob�267. �i care cump�r� coco�u alb. Iast� dou� fete la mine care pun în piept, aici, �lea, florile �lea, �i vând coco�u alb, lu �ia-i doi, ili trei �i li s� pune pe�chirile �i ei cump�r�, dau bani câta de govie �i de florile �lea care îi pune aicea �i pl�tesc coco�u”(N.S.).

Pân� acolo, am mers bre, cu c�ru�a, cu c�l�re�’…4-5 c�l�re�’. �ia îi chicesc(aranjeaz�) cu cunun�, pe�chire(prosoape) �i �ia merg în�inte, da’ noi cu c�ru�a, ai tineri �i cu na�u’…dup� c�l�re�’. In c�p�tâiul(cap�tul) satului a�teapt� nunta toat�. Pân� venim noi. Vin c�l�re�ii-nainte, da, e, p� mândru a fost, ama(dar) acuma nu e nimica…”(P.I.).

��267 Camer�, în limba sârb�, termenul fiind folosit �i de români.


153�

�

Sosirea alaiului de nunt�, ca �i sâmb�t� seara, este anun�at de pocnitori, numite “pranghii” în satul Ce�levabara: “a pocnit, a fost �i pranghie: a�a de gros fier, �i este groap� înuntru, �i s� pune prau(praf de pu�c�) deasupra, a�a s� bate �i s� bate cu �rtie (hârtie), �i duci fitil, s-aprinde, dedesupra, aia s� las� m�i departe, colo, �i când aia s� aprinde prau �la când pocne�te, ias� sângur fieru, ea nu poa’ s�-l sparg�, c�-i groas�, fieru de tri de�te, l-arunc� m�i departe. A’ pocne�te tare. Aia îi spune pranghia, atuncea porne�te �i nunta. Tot satu a avut câte 2-3 pranghii: la Cr�ciun, la Pa�tiu, la biseric� când pocne�te pranghia, c�-i s�rb�toare, lumea nu lucr�”(B.N.).

Când nunta ajungea la poarta miresei, trebuiau s� pl�teasc� pentru a intra în cas�, poarta fiind închis�: “îi a�teapt� din f�milia aia �ineri, nu poate nima s� treac� pân� nu pune banu, la poart� colo”(Z.C.).

Dup� ce pl�tesc intrarea, na�ul �i mirele sunt supu�i unui test. Întâi li se aduce “o feti�� mic�, o mântunesc(aranjeaz�) ei. Ali fata aia mic� merge �i ea la to�i go�tii(invita�ii) s� ia câta vreun ban”(C.D.). Dac� nu o accept�, în unele sate li se aduce �i „vreun mo� bâtrân, îl pun govie, îl fac mireas�. Doamne ap�r�, au dus-o la unu: au, lele, râsu p�durii. Nu e aia”(P.S.).

Fata nu ie�ea nici ea foarte repede, în întâmpinarea nun�ii, „n-am ie�it otma (imediat) din cas�, mora s� pl�teasc�” �i abia atunci “fata trece lâng� bechean, lâng� b�rbat, ei joac�, na�u porne�te jocu, iast� jocuri multe”(P.I.).

Cununia. De la casa miresei, tot alaiul pleac� spre biseric�, unde sunt cununa�i. Lumân�rile de cununie sunt �inute atât de na� cât �i de moa��: “dou� lumân�ri �âne na�u la ��lele lu govia �i lu ml�dujenia, dou� �âne moa�a, �i material, a�a peste mâini, pânz�. Ml�dujenia a mers �i partea �ireapt�, �i întodeuna al omenesc a avut par�ea �ireapt�, înc� di la Rim a fost a�a”(F.P.).

Dup� cununie pe drum spre casa mirelui, au grij� îns� ca lumân�rile s� nu “stâng�, c� a cui s� stânge întâni, �la moare m�i întâni”(P.I.).

Îns� obiceiul de a se cununa la biseric�, este unul recent, “mult� vreme nu s-au cununat la beseric�, samo în sat. Acu v�d c� merg”(B.N.).

În trecut a existat un alt obicei de cununie la românii din estul Serbiei, p�strat în amintirea celor mai în vârst�, fiind un mod arhaic de cununie, plin de simboluri �i semnifica�ii. Ritualul s-a desf��urat “pân� e ziua în cre�tere” sub un m�r, de regul� acela�i „m�r �e Sâmpetru“, întâlnit în ritualurile de la na�tere �i t�irea mo�ului.

Mirele �i mireasa, împreun� cu alaiul de nunt� au mers la m�r. Se punea pe p�mânt un jug. Mirele se a�eza pe partea mai groas� a jugului în


154�

�

partea dreapt�, iar mireasa în partea stâng�, ambii întor�i cu fa�a spre r�s�rit. Na�a scotea o „cârpu��” ro�ie pe care o punea pe maiul de umplut cuburul pe care na�ul îl �inea în mân�. Na�ul punea bucata de pânz� mirelui peste c�ciul�, iar el, cu mi�c�ri u�oare din cap, o d� jos. Na�ul lua cu maiul cârpa �i o punea miresei pe cap. �i ea o d�dea jos în acela�i fel. Se proceda a�a de trei ori, numai c�, a treia oar�, mireasa lua cârpa �i o punea la brâu. Atunci na�ul tr�gea cu pistolul în m�r �i rupea o crengu��. Mirele cu mireasa se ridicau, �i luau jugul trecând mâinile prin partea unde se înjug� – mirele pe partea dreapt�, mireasa pe partea stâng�. Mergând spre r�s�rit, na�ul îi biciuia u�or cu crengu�a zicînd „ is, �a, �is, �a“. Dup� câ�iva pa�i, aruncau jugul în fa��, tot spre r�s�rit. Tot timpul l�utarii cântau „�i duor“. Tot grupul, înso�it de muzic�, pleacau spre cas� (F.P).

Ajun�i aici, soacra se a�eaza pe un sc�unel lâng� vatr�, iar de la prag pân� la ea se “a�ternea“ pânz� alb� �esut�. Mireasa se apropia de soacr� c�lcând pe pânz�. Aceasta î�i descoperea sânul drept, iar moa�a mirelui, lua miere de albine cu o pan� de pas�re dintr-o farfurie �i ungea sânul soacrei. Mireasa trebuia s� ling� mierea, procedeul repetându-se de trei. Semnifica�ia s-a uitat în timp, cei mai mul�i spunând c�: „cic� s�-i fie dulce soacra ca mierea, da’ nu e �e aia”(F.P.). Credin�a la cei b�trâni,este îns� c� prin acest ritual soacra lua mireasa de fiic�, iar nora lua soacra de mam�, linsul mierii de pe sân simbolizeazând al�ptarea.

Începând cu anii dou�zeci ai secolului trecut, modul acesta de cununie s-a eliminat par�ial, iar în prezent nu se mai practic� deloc. În schimb s-a p�strat un alt ritual, dup� ce nunta se întoarce de la biseric�.

Ruperea turtei �i aruncarea sitei pe cas�. În fa�a casei, aproape de prag, se pune o m�su�� rotund�, �i “pr� mas� colo pus� pâinea cu sarea, cu z�ciru(zah�r), dou� pâini �i cât� o kil� cu vin. O pâine o iau eu, una el. �i-n urm� îmi d� sâta”(P.S.). Mireasa urc� pe m�su�� întoars� spre r�s�rit, cu pâinea de m�lai într-o mân� �i cu sita numit� în unele sate “ciur”, în cealalt�. În sit� s-au pus “grâu �i boab� �i caeru de lân�, alb �i bani”(Z.C.). Ea pune sita pe cap, în ea rupe turta, �i apoi arunc� buc��ile spre nunta�i “lap�d, pr�st� toat� lumea care-a venit, care cat� la mine �i-n urm� lap�d sâta pr� cas�. �i acu�a, dac� st� sâta pre cas�, s-anin�, �ede govia, dac� nu s-anin�, cic� nu �ade”(N.S.). În func�ie de pozi�ia sitei-ciurului c�zut� pe cas�, se afl� sexul primului copil.

Nunta�ii încearc� s� prind� buc��i din turt�, deoarece se crede c� „trateaz� frigurile”, frisoanele.

La sfâr�it, în unele sate, mireasa arunc� �i securea peste cas�, ce semnific� alungarea r�ului din curte.


155�

�

De pe mas�, mireasa este luat� de mire, “când am l�p�dat ciuru, el mora s� m� ia în bra�� i s� m� bage-nuntru”(N.S.). În cas�, tinerii so�i sunt a�tepta�i de soacr� cu pâine �i sare, care î�i face cruce �i le ureaz� s� se în�eleag� în c�snicie ca pâinea cu sarea.

În satul Luchia, se proceda la legarea mirilor cu frâul de la cal sau cu un �tergar peste mijloc sau de gât de c�tre na� �i b�garea acestora în cas�:“Na�u’ ia armu(hamul) �sta, frâu’ de la cal �i îi pune pe amândoi, govia înainte, da’ modojinia pe orm�, �i-i leag�, da’ na�u’ s� bag� în cas�, �-a�a îi bag�-n cas� lega�”(P.I.).

Un obicei rar întâlnit este acela ca în cas�, mireasa s� fie a�teptat� �i de un copil mic, care „�ede pre un c�p�tâi (pern�) mic”(F.P.). Lâng� el se pune un colac �i lân�. Mireasa st� pu�in lâng� copil, pe o pânz�, dup� care ia copilul �i îl ridic�, iar pânza pe care a stat ea, o “lap�d�, l-arunc� pr� �la s� s-anine pr� cas� s� s� udeasc�(r�mân�) gravid�”(F.P.).

Toate aceste ritualuri s-au terminat pân� în prânz. Mai trebuie s� soseasc� „dârzarii“, �i s� înceap� masa. Ace�tia î�i anun�au sosirea prin pocnituri. De îndat� ce au ap�rut la poart�, ajutoarele de la nunt� au alergat s� prind� caii de frâu ca s� poat� coborî zestrea. C�l�re�ii for�au caii s� fac� salturi, s� alerge, s� se ridice, ca s� nu poat� fi prin�i. Spectacolul dura aproximativ zece minute, apoi c�l�re�ii împreun� cu ajutoarele au coborât zestrea �i au aranjat-o pe pr�jina preg�tit� sau pe o sfoar� întins� aproape de mas�: “s-anin� �i cergi, �i cilimuri �i tot, c� s� vad� lumea, ce-ai pr� ��sat”(S.P.).

Masa de nunt�. Începea cu servirea rachiului �i numai dup� ce na�ul binecuvânta masa cu petale de flori „fluori mari“. Servitorii aduceau pâinea de porumb �i str�chinile cu varz�, apoi ciorba groas�. Ca �i la botez, oaspe�ii aduceau �i ei de acas� mâncare: “tot nat are cu el o pâine, ori dou�, cât vrea, �i pip�rci, brânz�, are pui fript, a dac� a dus friptur�, îi întorc jum�ta�e de friptur�, din purcel ori miel”(F.P.).

Mireasa mergea cu cumnatul de mân� la nunta�i �i le s�ruta mâna, iar ei îi d�deau mai demult un m�r, un cub de zah�r sau vreun b�nu�. În timpul mesei se ofereau daruri reciproc. Dup� aceasta s-au strâns darurile. O parte din friptur�, care a fost adus� cadou, a fost t�iat� �i servit� nunta�ilor, iar jum�tatea cealalt� întoars� celui care a adus-o. Dac� darul nu era sub form� de friptur�, se aduceau �i vase de p�mânt, pânz� �esut�, dar �i câte vreun curcan sau coco� viu. Dup� ce s-au strâns darurile, invita�ii se servesc cu friptur� �i m�m�lig�, vin, în ordinea în care a fost servit� �uica. Nunta�ii au consumat b�uturile pe care �i le-au adus de acas�.


156�

�

Pân� nu se termin� masa, mirele �i mireasa împreun� cu cumnatul de mân� au mers cu turta în jurul meselor ca s� strâng� banii. Nunta�ii au dat fiecare cât a avut. Dup�-amiaz�, nunta se continua cu jocul, iar seara la petrecere au venit oamenii din sat care n-au fost ziua la nunt�. Putea s� vin� oricine, nu s-au f�cut diferen�ieri între nunta�i �i celal�i care participau la joc. Persoanele în varst� au p�r�sit nunta mai devreme ca s� hr�neasc� vitele, iar tinerii au r�mas pân� noaptea târziu.

Pe la miezul nop�ii petrecerea înceteaz� �i nunta�ii plec�. Mai r�mân rudele apropiate �i na�ul. Pentru el se preg�te�te m�maliga “mora s� fac� colea��, di na�”. Pân� na�ul bea, stegarii au trebuit s� zic� „amiiiin“ �i s� reziste pân� ce se bea tot vinul din pahar. Aceasta se repet� �i dup� cin�, pân� cand na�ul decide s� plece, dar cu obliga�ia ca înainte de plecare s� „împr��tie nunta”, ce a constat în stricarea voalului – „strîcat sovonu guoviii“.

S-a dat jos de la gâtul miresei salba de galbeni, se rupe a�a care �ine voalul prins de p�r �i pu�in se strâmb�. Aceasta e semnul c� mireasa devine femeie. Aici se opre�te obliga�ia cavalerului de onoare s� mai protejeze mireasa.

Luni, nunta se continua, f�r� ca mireasa s� mai poarte îns� voalul “samo ce nu pune govia sovoniu în cap, numa s� pieptin� a�a, �i s�-mbrac� în alte �oale. �i diminea�a s� scoal� �i m�tur� câta, �i numa vine alta din f�milie, ili o fat� �i m� piaptin�, �i feate zâc la penger�(fereastr�): eu mi-s aicea la fereastr�, da-n afar� �iracii (muzican�ii)”(F.P.). Se procedeaz� ca �i duminic�, se merge dup� na�, dup� moa��, sunt invita�i din nou la mas�, cu muzic�.

Seara se termina nunta, se aduceau paie de grâu care erau puse pe jos, iar “acu unii cos�sc cao paiele alea la grâu, a govia strânge �i face bra�, a ml�dujenia leag�. �i odat� ei s-apuc� �i s� bat� din mâini, �i noi d�m fuga. �i eu �i el �i ne-a�teapt�, în�intea noastr� ies �i ne d� câte-o pâine în mân�, �i d�m fuga �i ne pitul�m. �i nunta gata s-a g�tat”(N.S.).

Mar�i se face cur��enie, se aranjeaz� toat� casa �i sunt întoarse lucrurile împrumutate: “vin, ai ce-a t�iat porcii, înaintea lu nunt�, mar�î vin �i s� dogost�sc, spal� vas�le �i duc astalele, c� atuncea a fost, de la cas� la cas� s-a mers, s-a strâns astale de nunt�”(M.I.).

În a treia zi dup� nunt� (miercuri, dac� nunta a fost duminic�, sau duminic� dac� nunta a fost joi), p�rin�ii miresei au mers s� viziteze fiica: “s� vad� cum e, cum e în pat, cum e una alta. Aia muierile duc grija pentru copii, pentru f�cut copii, s� vad�, da e b�iatu cadâr(capabil) �e f�cut copii, ori nu”(F.P.). În vizit� se mergea cu un colac simplu, o turt�.


157�

�

Au fost cazuri, când nunta se f�cea mai târziu, odat� cu botezul primului n�scut. Cu explica�ia dat� de unii interlocutori, conform c�reia din cauza s�r�ciei se proceda astfel, nu au fost de acord alte persoane intervievate, ei crezând c� era un alt motiv, mult mai întemeiat: “de multe ori fac nunta, s� trujejesc(se ceart�) �i s� despart. A�a când are un copil, femeia s� las� la munc�”(B.N.).

Modul de c�s�torie descris mai sus este cel general, fiind modul oficial, acceptat �i verificat prin normele sociale �i morale, un procedeu f�r� consecin�e. Au existat îns� �i alte moduri c�s�torie, îns� violente �i nedorite, repercusiunile fiind dure: damn�ri morale, excomunicare din comunitate, lipsa de ajutor �i colaborare la munc�, omisiunea din practicile �i ritualurile sociale obi�nuite.

„Furat fata“ (furatul fetei). Dac� b�iatul �i fata se iubesc, dar el nu e pe placul p�rin�ilor ei, fata se în�elege cu b�iatul, �i fuge de acas�, folosindu-se expresia „a dat fuga“. Furatul avea loc cel mai adesea la �ez�tori sau petreceri, unde comunitatea putea repede s� afle, acest lucru împiedicând fata s� se întoarc� la p�rin�i sau pe ace�tia încercând s-o for�eze s� se întoarc�, având în vedere faptul c� deja exista posibilitatea s� fi r�mas îns�rcinat�.

Cum se proceda: B�iatul venea cu câ�iva prieteni care izolau fata în mul�ime �i se îndreptau cu ea spre marginea petrecerii, iar apoi în întuneric. O prindeau de mâini �i de picioare sau „treceau pr�jina prin brâul ei”(M.I.), o luau „pe ciobârneac�” �i fugeau în întuneric. Pân� femeia care a înso�it-o observa dispari�ia ei, prietenii r�pitorului se întorceau �i r�spândeau vestea c� fata este r�pit� sau c� a fugit. Fata trebuia s� se împace cu situ�ia, �tiind c� nu mai are cale de întoarcere. P�rin�ii celor doi se împ�cau foarte greu �i dup� o perioad� lung� de negocieri prin intermediul rudelor.

În multe cazuri, o asemenea c�s�torie r�mânea f�r� cadourile obi�nuite. Fata care a avut rela�ii sexuale înainte de c�s�torie, se m�rita foarte

greu de team� c� nu se va �tii al cui e copilul. Ea putea s� se m�rite numai dup� un v�duv, dup� un s�rac sau în alt sat.

La începutul secolului al XX-lea, în timpul r�zboaielor, dar �i dup�, au fost cazuri când fata s-a c�s�torit cu so�ul surorii ei în cazul decesului surorii, pentru a avea grij� de copiii surorii �i a na�te copiii s�i. S-au întâmplat cazuri �i unde b�rbatul s-a c�s�torit cu v�duva fratelui din acela�i motiv. Aceste c�s�torii au fost acceptate îns�, mai ales dup� greut��ile provocate de r�zboi.

„Ji[iQe în cas�“, b�iatul care s-a mutat în casa so�iei, este un alt mod de c�s�torie. De asemenea c�s�torii aveau parte b�rba�ii ce proveneau din


158�

�

familiile cu doi sau mai mul�i b�ie�i, dintre care unul, dup� legile nescrise ale satului, trebuie s� plece din cas�. Gineri au primit acele familii care au avut una sau dou� fiice. În caz contrar gospod�ria disp�rea.

P�rin�ii fetei erau cei care hot�rau ce ginere vor aduce în cas� pentru a men�ine gospod�ria, fata fiind obligat� s� se supun� deciziilor luate de p�rin�i. Ea a fost îndrumat� spre un anumit b�iat la petreceri, doar lui i-a permis s-o înso�easc�, iar p�rin�ii prin rude �i prieteni au negociat încheierea c�s�toriei.

Dac� n-au putut s� g�seasc� un ginere într-o familie cu aproximativ acea�i stare material�, l-au c�utat în familii mai s�race. Familiile s�race au g�sit mai greu gineri, astfel de familii de obicei stingându-se prin c�s�toria fiicei în afara familiei.

Ordinea obiceiurilor înainte de nunt� a fost ca �i la celelalte c�s�torii. Cheltuielile pentru nunt� le-a suportat familia miresei cu un mic sprijin de c�tre familia mirelui, mai ales dac� a fost într-o stare financiar� mai mic�. Din obiceiurile de nunt� a fost omis obiceiul de a merge dup� mireas�, deoarece mirele a venit în casa miresei în ziua nun�ii împreun� cu nunta�ii s�i.

Proprietatea pe care ginerele o aducea în noua familie, era numai a lui, ca drept de mo�tenire din averea p�rinteasc�. Ginerele a fost tratat ca un membru egal al familiei, a participat la luarea deciziilor �i a fost îndrumat în sensul intr�rii în ritmul de via�� i de munc� al gospod�riei noi. Cu totul alt comportament s-a avut fa�� de ginerele care a provenit dintr-o familie s�rac�, situa�ie sintetizat� foarte bine în proverbul:„Ji[iQe în cas�, ca mâ�u sup mas�“(F.P.).

OBICEIURI LEGATE DE ÎNMORMÂNTARE În comunitatea tradi�ional� a românilor din estul Serbiei se crede c�

ceea ce au ursit la na�tere ursitoarele, a�a se va întâmpla �i nu altfel. Ritul funerar �i cultul mor�ilor constituie poate partea cea mai important� din via�a spiritual� a oamenilor din aceast� regiune. El este foarte dezvoltat, “fiind unul din atributele spirituale caracteristice al popula�iei vlahe, în timp ce pentru celelalte grupuri de popula�ie, obiceiul de a celebra s�rb�toarea satului Slava, este momentul cheie în cursul anului”268. ��268 National Museum Zaje�ar, op.cit., p.42.


159�

�

Credin�a profund� în via�a de dup� moarte, a dezvoltat o serie de obiceiuri de înmormântare la românii din Serbia de r�s�rit, conform c�rora sufletul mortului nu-�i va g�si odihna pe lumea cealalt� dac� nu sunt îndeplinite toate ritualurile. Acestea încep din momentul mor�ii �i dureaz� pân� dup� înmormântare.

Omul satului se preg�te�te �i în prezent treptat, material �i suflete�te, pentru moarte, cu mult timp înaintea anilor de b�trâne�e, de unde �i grija lui pentru desf��urarea întocmai a obiceiurilor la înmormântare. Uneori preg�tirea �i cheltuielile sunt f�cute înainte, în timpul �i dup� înmormântare. Pentru a trece dincolo împ�cat, sunt necesare dou� condi�ii – s� fie preg�tit pentru marea trecere �i s� i se fac� rânduielile.

În plus, românii din dreapta Dun�rii au o Carte a Mor�ilor – nescris�, cuprinzând texte de ini�iere a sufletului pentru lumea de dincolo. Mesajele ei sunt adresate mortului strigat pe nume.

Dac� unele obiceiuri legate de na�terea copilului �i cele de c�s�torie, s-au pierdut ori au fost adaptate în func�ie de modernizarea societ��ii, nu acela�i lucru s-a întâmplat cu credin�ele �i obiceiurile legate de moarte, acestea fiind p�strate înc� cu sfin�enie, cel pu�in în sate. Majoritatea ritualurilor practicate pe care le-am consemnat, sunt credin�e �i straturi culturale anterioare cre�tinismului.

Întrucât moartea este recep�ionat� ca o disociere a sufletului de trup, românii din Timoc practic� un biritual funerar: plecarea trupului la 3-4 zile (înhumarea) �i plecarea sufletului la 40 de zile (slobozirea apei sau izvorului).

Semne prevestitoare de moarte. În estul Serbiei, se crede �i azi c� moartea este anun�at� prin semne. Printre cele mai puternice semne prevestitore de moarte pentru o persoan�, sunt cântatul cucului �i al cucuvelei în curte sau aproape de cas�, apari�ia ursului în vis, chemarea în vis de cineva decedat, la el.

„Muar�a“ (moartea) este prezentat� ca un demon, f�r� chip, urât, cu din�i mari, îmbr�cat în negru. Moartea se mai arat� omului �i în form� de fluture sau pas�re care zboar� în jurul lui. Celui care i se arat� în vis sau în realitate, devine con�tient de faptul c� va muri �i anun�� membrii familiei despre asta. Din acel moment cineva trebuie tot timpul s� fie pe lâng� el. Se nume�te „somo iva“ �i este de sex feminin.

��


160�

�

Se crede de asemenea, oamenii buni mor u�or, iar cei care au f�cut fapte rele, mor greu. Pentru astfel de oameni se sfin�e�te apa în biseric� �i cu ea se strope�te mortul.

Lumânarea de moarte se aprinde atunci când se observ� c� muribundului îi iese sufletul. Muribundul are nevoie de lumin�. Moartea f�r� lumânare eludeaz� normalul. Moartea “f�r� lumin�, nu este lucru curat”(P.I.).

Acela�i lucru îl constata �i T. Georgevici269: “Românii au grij� ca nimeni s� nu moar� f�r� lumânare, c�ci cine moare f�r� lumânare, pe lumea cealalt� este desp�r�it de ceilal�i oameni”. De asemenea se crede c� cel care moare f�r� lumânare, pe lumea cealalt� va fi ve�nic în întuneric.

Lumânarea aprins� se pune în mâna dreapt� a muribundului, �i se ia la câteva ore dup� moarte. Ea nu trebuie s� ard� pân� la cap�t în mâna r�posatului. Acestuia îi se aprind cel pu�in trei lum�n�ri. Cu ele se merge cimitir, numit “la mormin�i”, în majoritatea satelor, �i ocazional „grobi�te”. Dup� înmormântare cele trei lumân�ri se iau acas� �i se aprind la fiecare poman�, iar la pomana de un an se las� s� ard� pân� la cap�t.

Înainte de a i se lua lumânarea din mân�, cu o bucat� de pânz� se m�soar� mortul începând de la picioare, dup� care pânza se rupe deasupra capului. Ea se va folosi ca acoper�mânt.

Crucea (Cru�a) e o lumânare care se face în cas� din cear�, în form� de svastic� având o prelungire în form� de mâner, la mijloc punându-se

un b�nu�. Ea se pune pe pieptul decedatului �i r�mâne acolo, f�r� s� se aprind�.

Lumânarea Raiului sau Lumânarea Mare este o lumânare special�, confec�ionat� pentru cei care mor f�r� lumânare (în r�zboi, accidente, singuri sau uci�i), ea numindu-se în unele sate „lomanaQa ra@ulu@“ iar în alte sate „lomanaQa maQe“ (lumânarea mare). Aceast� lumânare o fac femeile în cas� ori mai nou se pot cump�ra de la magazinele de pompe funebre. Timp de patruzeci de zile de la moarte se duce lumânarea raiului în biseric�, la slujb� �i se aprinde la fiecare poman� pân� la �apte ani. În satele dinspre Valea Moravei, aceast� lumânare nu se confec�ioneaz�.

��269 Tihomir Georgevici, op.cit., p. 48.

Foto 49 Crucea, sat Osnicea


161�

�

Sc�ldatul muribundului se face înainte ca acesta s� î�i dea sufletul: “Când s-a v�zut c� bolnavul e gata s� moar�, cineva din ai s�i, dup� voin�a lui, îl scald� cu ap� c�ldu�� sau rece. Sc�ldatul nu se face nici în cas� si nici în albie, ci la câmp. Bolnavul este a�ezat pe fân sau pe iarb�, dezbr�cat în pielea goal� �i apoi sc�ldat. Dup� aceea este din nou îmbr�cat, cu haine noi sau cu cele vechi, ca moartea s�-l g�seasc� curat. Iar dup� ce a murit, a doua oar� nu-l mai scald�. Se �ine seama îns� ca bolnavul s� nu moar� gol; c�ci a�a va fi �i în lumea cealalt�. Muribundului i se pune în sân �i un b�nu�, ca s� moar� cu dânsul”270.

De regul�, hainele se preg�tesc din timpul vie�ii. Dac� muribundul este mai mult timp în com� �i nu se �tie sigur dac� va supravie�ui, se încearc� s� se afle stadiul în care este. Într-o strachin� se toarn� ap�, iar de o parte se pune o pâine �i de partea cealalt� un t�ciune stins. Din fus se face un fir cu plumb care se �ine deasupra capului. Dac� fusul se leag�n� spre pâine, va supravie�ui. În caz contrar, va muri. Atunci se scald�, se îmbrac� în haine noi, “îl raz’, îi tai unghiile. Tu stai, taci, dac� te plângi, nu te-ntorci c�tr� el, c� poate s� m�i tr�iasc�, s� s�-ntoarc�, c�-i pare r�u �i s� m�i chinuie. �i nu zâci nimic c�tr� el, s� nu vorbe�ti, c� dac� vorbe�ti tu, el s�-ntoarce, îl întorci”(N.s.) �i se preg�te�te sau se aprinde lumânarea.

Sufletul mortului. Dac� a murit de moarte natural�, pentru momentul mor�ii, se spune „ia ie�ât suflitu“, dar dac� moartea e provocat�: „ia luvat suflitu“. ��270 Dragutin Mihailovici – din satul Valea cu Anini, îi relata în 1905 lui T. Georgevici.

Foto 50 Lumânarea Raiului, în diferite variante: model lucrat în cas�, sat Criveli (s.), model nou din comer�, sat Bacevi�a (d.)


162�

�

Se crede c� sufletul, dup� moarte zboar� spre cer, pe lumea cealalt�, în form� de corp uman, el men�inându-�i „chipul“, având puterea s� apar� �i s� dispar�.

Pentru ca sufletul s� ajung� pe lumea cealalt�, trebuie s� treac� peste „pun�a raiului“(L.B.) („puntea raiului“) care e îngust� ca o frânghie, doar sufletele curate putând s� ajung� la cel�lalt cap�t al podului.

Imaginea despre lumea cealalt� este descris� de femeile clarv�z�toare �i cei care cad în trans�, raiul fiind v�zut ca o poian� mare, verde, plin� de flori �i fructe cu oameni veseli, iar separat femeile cu copiii, care se joac�. Iarba nu se îndoie�te de la mersul lor.

Dup� trezirea din trans�, se descrie pe cine au v�zut, unde se afl� mor�ii respectivi, transmit mesaje de la mor�i celor vii.

Se crede sufletul r�posatului se întoarce acas� pân� la patruzeci de zile în form� de pas�re, pisic�, câine sau de alte animale. Întoarcerea o anun�� prin lovirea în tavan, prin r�sturnarea vaselor, prin lovirea sau cioc�nirea în u�� sau geam. Dac� nu reu�e�te s� intre în cas�, se ascunde prin scorburile copacilor, co�ere �i case p�r�site. Se poate vedea la intersec�ii în form� de animal sau om. Pentru a se proteja, dar �i pentru protec�ia animalelor, familia decedatului desena o cruce cu catran la u�a casei, la u�a oborului, la u�a grajdului, la u�a strungii �i la u�a cote�elor. Acum obiceiul nu se mai practic�.

Dac� decedatul tot încearc� s� se întoarc�, unul dintre membrii familiei, cu capul gol �i pe jum�tate dezbr�cat, înconjoar� casa având în mân� o opinc� aprins� �i un topor, iar cu cealalt� vars� mei. Se credea c� aceste obiecte au puterea s� îl întârzie pe mort, mortul putând s� se taie în topor, opinca ars� s�-i miroase urât �i s� piard� timpul adunând meiul, pân� cânt� coco�ii.

Oglinzile �i tablourile se întorc cu fa�a spre perete ca semn de doliu. Sub patul pe care se afl� mortul pân� la înmormântare, se pune un vas cu ap�. Femeile î�i pun basmele negre, iar b�rba�ii î�i dau c�ciulile jos. În trecut nu s-a purtat doliu, femeile exprimându-�i starea de doliu prin faptul c� n-au purtat ornamente pe cap, iar fetele au îmbrobodit basmaua peste p�rul despletit. În perioada de doliu b�rba�ii nu se tund �i nu se rad, nu joac�, nu pl�tesc muzica, dac� sunt prezen�i la petreceri.

M�sura mortului se ia cu un fir de bumbac sau cu o sfoar� �i se folose�te la confec�ionarea statului.

Statu este o lumânare care se face din cear� de albine, “lumânarea o faci lung�, de cear� �i iai �i o m�sori cât e el, de la frunce pân� la vârvu lu


163�

�

degete. �i numai o iei �i o faci ca crucea, �i i-o puni aicea în piept, lipe�ti un ban �i s�-groap� cu ea”(S.P.).

Ea se face în form� de spiral� �i când moare omu’, femeile îl spal� �i pe pept(piept) s� pune statu’ pân� la înmormântare. Apoi statu este adus acas� �i “Arde pân� la 6 s�pt�mâni, pân� s� du�e (duce) la t�mâiat. Când du�e (duce) fata, apa. Atuncea îl aprinde �i el s� aib� pân� la 6 s�pt�mâni (N.S.), al�turi de o turt� �i un pahar de ap�. Pe turt� se pune: brânz�, carne sau fructe, un cub de zah�r, iar în zilele de post trebuie s� fie de post.

Pentru plata v�milor pe care mortul trebuie s� le treac�, se pun bani pe mort, dar �i în buzunar.

Când bolnavul moare, toat� apa din cas� trebuie s� fie v�rsat�, c�ci nu mai este bun�, fiind ap� de mort. De aceea se aduce alt� ap� proasp�t�.

Imediat ce a murit, familia are grij� ca cel mort s� nu plece cu norocul din cas�, în acest sens: “la noi, demult a fost, s� d� cu un cucuruz �i cu t�b�chera de bani, pr� sub mâna lui, de 3 ori, �i numai iai din cucuruzu �la �i sameni. Poace fi c� lui i-a fi mers, în cucuruz, în s�mân�âi, în bani, s� nu s� duc� norocu dup� el”(N.S.).

Iar dac� familia vrea s� zugr�veasc� mai apoi camera în care a murit, trebuie s� aib� grij� „dac� vrei s� v�rui soba, p�n� la an, bagi cât e el mort, câta var �i câta p�mânt în sob� s� fie. La noi dac� nu i-ai b�gat pomânt �i var, 1 an de zâle nu po�î s� v�rui”(P.I.).

Sicriul se nume�te “tron”, “leag�n” sau “s�nduc” �i este lucrat din lemn. Al�turi de mort în leag�n, într-un s�cule�, sunt a�ezate alimente �i b�uturi (mere, dulce�uri, sticl� de vin, friptur�); precum �i toate accesorile de buzunar ale r�posatului, b��ul �i instrumentul la care a cântat, dac� a fost l�utar, �i o moned� ca s� aib� de drum sau în rai.

Dac� se întâmpl� ca s� moar� doi oameni din cas�, “pr� un an, mora s� tai un coco� s�-l îngropi cu �la al doilea, ca s� nu moar� din cas� �i al treilea”(A.D.).

T. Georgevici, aminte�te �i un obicei de la începutul secolului, când românii din satul Brestov�i-Bor �i din satele învecinate, la înmormântarea cuiva, “obi�nuiesc s� pun� în sicriu, al�turi de cadavru, între altele �i un ciomag. A�a e rânduiala. Dar sârbii pretind c� dup� explica�iile date chiar de români, acest lucru se face pentru ca mortul – în lumea cealalt� – s� se poat� ap�ra de sârbi”, cercet�torul venind cu explica�ia c� românii ar avea

Foto 51 Statu


164�

�

“– nu �tiu de unde – dac� nu chiar înn�scut� în ei �i un fel de ur� de ras� sau na�ional� împotriva altor na�iuni, deci �i împotriva sârbilor”271.

Unde are loc decesul “îi pui (mortului) tri(trei) oale (de ap�), o bucat� de pâine �i o bomboan�”. (N.B.)

Asemenea practici sunt motivate de credin�a c� sufletul mortului colind� 40 de zile prin locurile cunoscute. În aceast� cump�n� pentru suflet, este bine s�-i asiguri acestuia cele necesare �i grij� permanent�, altminteri poate deveni malefic.

Dac� un copil moare nebotezat, el nu este îngropat în cimitir, ci în alt� parte. Tot a�a nu se înmormânteaz� la cimitir nici sinuciga�ii.

ÎNMORMÂNTAREA are loc a doua zi dup� deces „24 de ceasuri la

noi, s� treac� pân� îl îngropi, nu cutez m�i n�inte”(N.S.). Sunt anun�ate rudele �i se cheam� oameni care vor ajuta la

înmormântare: cinci b�rba�i vor s�pa mormântul, trei – cinci femei vor preg�ti mâncarea, doi – trei me�teri vor construi sicriul, un me�ter pentru crucea funerar� �i o feti�� care va duce ap�. Ea trebuie s� aib� în jur de zece ani, s� fie „curat�“. Am constatat c�, din ce în ce mai mult se renun�� la construirea leag�nului �i a crucii de c�tre me�terii din sat, familia preferând s� le cumpere din comer�.

La înmormântare, vin obligatoriu cei care au avut un deces în propria familie la scurt timp înainte de acesta. Aceste familii vin cu „pom at�“. Aceasta este o bucat� de pânz� pe care se pune un („colac maQe cu gaur�“) cu lumânare, o strachin� cu mai multe feluri de alimente, ap�, �uic� �i vin în sticle mai mici �i un buchet de flori. Toate aceastea se preg�tesc în dou� pachete: unul se d� de poman� decedatului ca dar de mul�umire c� va înlocui mortul lor de la straj� în fa�a por�ii raiului, �i al doilea decedatului s�u. Cu aceast� ocazie, actualul r�posat, cedeaz� r�posatului lor locul. Ambele pachete le prime�te b�rbatul din casa decedatului dac� �i decedatul este b�rbat. Azi obiceiul s-a modernizat, alimentele se pun pe o tav�. În �arbanovac (Šarbanovac) acest ritual se repeta la urm�torii �apte deceda�i, îns� azi se merge doar la trei. În Bacevi�a (Ba�evica) se merge la trei deceda�i, dar acest ritual se face în a�a fel încât se toarn� ap� peste cel mort, dup� ce se las� în mormânt. (F.P.)

Petrec�tura are un con�inut invariabil �i înlocuia alt�dat� preotul, fiind mai veche decât ceremonia bisericeasc� ce se desf��oar� în prezent. Pân� nu se scotea r�posatul afar�, un grup de dou� – trei femei cântau „petrec�tura“

��271 T ihomir Georgevici, op. cit., p. 79.


165�

�

�ezând de partea dreapt� a mortului �i �inând câte o lumânare. Atunci când men�ioneaz� în text izvorul, cineva din cas� d� de poman� mortului un pahar cu ap�.

Femeilor care cântau li se pl�tea o sum� mic� de bani: “a fost câte 3 petrec�turi, în zâua aia ele vin, le cheam�, �i isto s� sprime�te cîrp� �i le pl�te�te. Ili cirepi, �i câte o lumânare, �i ele �ed, afar�, toate trei, �i ele petrec cu lumân�rile �lea aprins�-n m�ini. �i pe urm� lor li s� pl�tea�te, �i li s� d� în urm� dup� aia de mâncare”(P.S.). În „petrec�tur�“ se dau mortului îndrum�ri despre drumul spre lumea cealalt�, despre pericolele care îl a�teapt� pe acest drum, a�� c� din ea se poate afla totul despre în�elegerea lumii cere�ti.

Acest obicei s-a pierdut în primul rând datorit� faptului c� petrec�toarele ori au murit, ori mai sunt foarte pu�ine �i în vârst�, iar dintre fete nu mai vrea nimeni s� înve�e: “petrec�toarele, alea la noi a murit, nu m�i este. Baba tot a sprimit de-ale trei petrec�toare, noi nici n-am �tiut c-a murit una. Aia ce am avut aici, în Dubocica, n-am avut, c-a murit babele ce-a �tiut s� petreac�. A fost mul�e ’n�inte, ama nu vrea nima s�-nve��”(A.D.). Un alt motiv este faptul c� în prezent, înmormântarea se face cu preot, aceste practici nefiind aprobate de biseric�.

Mortul este scos din cas� cu picioarele înainte. În timp ce leag�nul este scos din cas�, cei din familie se prind de el, “câta tragi de leag�n, �i zâci: eu te trag pr� tine, s� nu m� tragi tu pr� mine”(B.N.).

În Lubni�a, în locul unde a stat mortul, imediat dup� ce l-au scos afar�, în podea se fixeaz� oul cu un cui �i a�a st� peste noapte. A dou� zi fata care car� apa m�tur� oul.

În alte sate, imediat dup� scoaterea mortului din cas� se m�tur� de c�tre o femeie, stabilit� dinainte, aceea�i care a primit �i lumân�rile. Ea m�tur�, are o “�oal� a lu mortu �la �i nu vorbea�te. P�n� m�tur� nu vorbe�te cu nima. �i pune gunoiu �la în �oala aia, �i ia oala aia cu câte lumân�ri s-a ugit, ali vreodat� s-a pus scândur� sub mort, cao punce de trecut, �i astrânge gunoiu �la, �i-l pune colo în �oala aia �i ia m�tura �i ia oala, �i s� duce �i-ntr-un cot, în gr��in�, lap�d� oala �i gunoiu �i m�tura, �i s�-toarce înapoi, te speli pe mâini �i s� bag�-n sob�. Pr�st� prag, acia unde a fost mortu, s� bate în sob�, un pironi, �i s� sparge un ou aci, ca acia s� s� bage boalili, moartea, �tii, s� nu s� duc�-n f�milie, ma în p�mânt. �i-n urm� vine

Foto 52 Petrec�toare, sat Bogovina


166�

�

alt� muiere, pr�st� prag, î�i d� o lumânare, �i î�i pl�te�te câ�a bani, �i o cârp�, un pe�chir, un cirepi, un s�pun, �i d� de poman� �i zâce: bogdaprost, �i pe urm� te apuci �i vorbe�ti”(Z.C.).

Se crede c� oul trebuie spart pentru ca decedatul s� nu se transforme în “moroni”, în strigoi.

Gunoiul este dus în gr�din� �i îngropat, sau în alte sate “s� lap�d� pe ap�” deoarece se crede c� “la noi iast� muieri care m�i fac vr�juri, nu-s multe în Re�an, a fost 3 ali m�i iaste”. „�i din banii care îi iau de pr� pipt, �i marami�a care o ia de la gur�”. „�i inelu de pe mân�. �tii cum fac. Am avut noi aicea ni�te vecini, care a a vut. Iau curaua �i cu aia fac, leag�. �i cu lumânarea de suflet, cu care moare, �i cu aia fac”(A.D.).

Dup� ce moare omu’, ei scot �oalele (hainele), patu’ lui �i le lap�d� (arunc�). Unii, bine, naravno (desigur), le spal� �i le bag�-n�untru (P.I.).

În camera unde a murit, la geam s� pune un pahar cu ap�, unul cu vin �i unul cu rachiu, “s� stea, cic� bea”. Se las� fie numai o noapte, fie “mare aia p�n� la 40 �i s� las� �i lumina aprins�” (N.B.).

Mortul era dus odat� cu carul, iar acum cu tractorul. Se pune cu picioarele înainte, lâng� sicriu se pune crucea funerar� �i florile care au fost date de poman� �i l�sate. Se preg�te�te o g�leat� sau o c�ldare cu ap� �i busuioc. Pân� e înc� în cas� se strope�te �i mortul �i sicriul, iar afar� tot cortegiul funebru.

Cortegiul funerar se opre�te la fiecare trecere peste ap� curg�toare. Atunci se strope�te din nou decedatul, carul �i cortegiul funerar, deoarece se crede c� în ap� va c�dea tot r�ul.

În procesiunea funerar� în spatele decedatului, merg membrii familiei �i rudele cele mai apropiate. Înainte puteau s� mearg� doar cel care conducea carul sau tractorul, cei trei care duc steagurile, doi care duc t�vile cu pomana, fata „cu dou� vedre cu ap�, chitite cu flori, în mân�, ar în �ele îi pune ili cârp�, ili pe�chir. Am� în�intea lu fata ce duce apa, mearge crucea”(B.N.) �i preotul dac� familia apela la acesta �i cel care duce prunul, dup� caz. Procesiunea trebuie s� treac� cel pu�in pe la trei r�scruci.

Nunta neagr� se face tinerilor care mor nec�s�tori�i, înmormântarea fiind cu muzic�. În fa�a cortegiului merg stegari, pentru c� n-au avut nunt�,

Foto 53 Trecerea pun�ii de c�tre cortegiu funerar, sat Bacevi�a


167�

�

“vin copii, fete, pretini, drugari care a fost, umbl� pe câmp pe unde a trecut”(M.I.).

Prunul este un element important în ceremonialul funerar, întâlnit în toat� regiunea. În unele sate, s-a renun�at îns� la prun: “bine, s-a pus, ama prunu s-a l�sat acuma”(N.S.). În cazul înmormânt�rii cu prun, s-a ales cel care a r�s�rit de la sine. Prunul se scoate cu r�d�cin� �i i se pun pe crengi, înainte de plecare, fire colorate de lân�, prosoape, batiste, oglind� �i pr�jituri din turt� dulce, “s-anin� �i cirepi, �i pe�chire �i cârpe, �i chi�uri, �i lu �la ce-l duce, d�c� e om, s� d� chime��, �i pe�chir �i cirepi. A, dac� e muiere atucea s� dea cârp�, cirepi, chi�, ili combilizon, ili mai��” (Z.C.). Prunul se planteaz� la mormânt dup� cruce, dar nu e bine s� se prind�. De aceea se clatin� mereu, în timpul urm�toarelor vizite la cimitir.

În satul Valea cu Anini (Valeacoanje), înc� din 1905, Tihomir Georgevici consemneaz� obiceiul, dar numai în cazul tinerilor.

Groapa se sap� dup� anumite reguli: unul dintre s�p�tori înfige târn�copul în mijlocul terenului stabilit pentru groap�. O femeie din cas� sau din neamul decedatului, strope�te cu vin negru târn�copul �i locul însemnat în p�mânt, apoi vars� vin în cruce �i stabile�te unghiurile gropii. Restul de vin se d� preotului pentru slujba de înmormântare în cazul în care acesta se va desf��ura.

Înainte de a l�sa decedatul în groap�, în ea coboar� o femeie care n-are so�, în unele sate o femeie care este curat�, „m�tur�” groapa cu un col� de fust� de la dreapta spre stânga �i o t�mâie de trei ori tot de la dreapta la stânga. În Podgor� (Podgorac), intr� o femeie c�reia i-a încetat ciclul menstrual, fiind socotit� curat�. Mortului nu i se acoper� picioarele, ca s� nu se împiedice pe lumea cealal�.

Foto 54 Prunu, sat Valeacoanie

Foto 55 Coborârea în mormânt, sat Criveli


168�

�

Dup� ce las� decedatul în groap�, omul care a început s� sape groapa, trage p�mântul în cruce peste sicriu luând cu sapa câte o dat� din fiecare parte a gropii, iar de la dreapta la stînga, începând de la cap. Apoi toat� lumea arunc� o mân� de p�mânt rostind: „Sî-i fie ��râna u�uar�!“ Pe partea principal�, întoars� spre r�s�rit se pune crucea de lemn. To�i din cortegiu se apropie de mormânt �i sunt

stropi�i cu restul de ap�, primul care se apropie fiind cel care a început groapa. O femeie din casa mortului, stând de partea dreapt� a decedatului, d� de poman� peste groap� fiec�rui s�p�tor câte un colac cu gaur�, o lumânare �i un prosop.

Atunci când se întorc de la cimitir, to�i se spal� pe mâini în prima ap� curg�toare pe care o g�sesc. O femeie din familie pleac� întotdeauna ultima de la cimitir. Ea ia o glie de p�mânt de pe mormânt �i o sf�râm� pe drum pân� la prima ap� curg�toare, în a�a fel încât dac� decedatul devine strigoi, s� piard� timpul adunând p�mântul sf�râmat.

Pân� la patruzeci de zile se merge în fiecare zi la cimitir. Mai întâi se împodobe�te mormântul �i crucea funerar�, apoi se t�mâie, se dau de poman� flori �i o lumânare, câte unul sau mai mul�i colaci, fructe, cuburi de zah�r �i dulciuri, ap� �i cel pu�in o b�utur� alcolic� �i se boce�te �i se d� de poman� mâncarea adus�. E bine s� se ia câte o gustare acolo de c�tre cei vii, ca mortul s� nu m�nânce singur. Acesta este �i motivul pentru care, la fiecare mormânt din satele române�ti se afl� puse la picioarele mortului câte o m�su�� i cu dou� b�nci. În ultima zi de vizit� la cimitir, în ziua pomenii, se sparge c�delni�a cu o lovitur� în cruce.

Dac� rudele gre�esc cu ceva în tot ceremonialul funerar �i dac� el însu�i nu se preg�te�te cum se cuvine de plecare, exist� riscul r�t�cirii: va fi plecat de aici �i nu va ajunge dincolo. Pericolul întoarcerii vizeaz� mai ales rudele �i pe cei apropia�i. De aceea, un sistem coerent de rituri funerare efectuate dup� tipare str�vechi se desf��oar� în zilele care preced înhumarea trupului, în timpul înmormânt�rii, la 40 de zile, �i apoi la diferite date pân� la 7 ani, când mortul se integreaz� în rândul str�mo�ilor fiind pomenit împreun� cu ei.

Foto 56 Dup� întoarcerea de la înmormântare, lumea se spal� pe mâni �i

arunc� j�r�g�i peste cap, sat Bacevi�a


169�

�

Pomana este un ciclu de festin ritual, care se repet� la intervale bine determinate. Scopul acestor festine este de a trimite mortului mâncare, haine �i alte obiecte necesare pe lumea cealalt�. C�ratul apei, aprinderea focurilor rituale, muzica �i dansul pentru sufletul celui mort, au aceea�i destina�ie. Prin aceste ritualuri, se presupune c� i se asigur� mortului, ap� rece, foc �i distrac�ie pe lumea cealalt�.

Pentru românii de aici, a fost mai important cum se moare decât cum se tr�ie�te, cultul mor�ilor fiind mai puternic decât toate celelalte. Exist� ritualuri care nu s-au schimbat de secole. Sistemul de pomeni are cele mai precise �i stricte reguli, chiar dac� acestea au început s� se modernizeze, unele detalii fiind în prezent omise, con�inutul lor depinzând în mare m�sur� �i de situa�ia economic� a familiei. Cu toate acestea, ritualul în sine nu s-a schimbat.

Termenul arhaic pentru poman� în anumite sate, care în prezent nu se mai folose�te a fost acela de „cumând“, fiind treptat înlocuit cu cuvântul “poman�”.

Pomenile se dau de c�tre cei vii mor�ilor, ca ace�tia s� aib� pe lumea cealalt� tot ce le trebuie. Pomenile sunt „mese“ cu pâini rituale, diferite feluri de alimente �i b�uturi, lumân�ri, flori �i foc, care se organizeaz� pân� la 7 ani. Grija celor vii pentru cei mor�i nu se opre�te nici dup� �apte ani, existând numeroase s�rb�tori peste an când li se d� de poman� foc, ap�, lumin�, hran�, fructe, flori.

Pomenile moderne difer� de cele din trecut pentru c� pâinile se preg�tesc în brut�rii dar �i datorit� bog��iei �i con�inutul meselor în hran� �i b�uturi. Anterior, pâinea a fost preparat� din f�in� de m�lai amestecat� cu f�in� de secar� sau de grâu, iar din mânc�ruri s-a g�tit varz� cu carne de oaie �i ciorb� gras�.

În trecut masa s-a pus pe canate �i pe scânduri, peste care s-a a�ternut pânz� de cânep� �esut� pentru asemenea trebuin�e. Azi pomenile se pun pe

Foto 57 Pomana în satul Criveli (s.) �i pomana în satul Bacevi�a (d.)


170�

�

mese. Întotdeauna se tinde ca pomana s� se pun� în direc�ia vest – est, numai c� începutul pomenii este în partea de vest, a�a cum �i mortul e situat în mormânt, respectând principiul solar dup� care estul simbolizeaz� na�tere �i via��, iar apusul soarelui �i vestul simbolizeaz� sfâr�itul �i moartea.

Pomenile pentru sufletul mortului au loc imediat dup� înmormântare, la 1 s�pt�mân�, la 6 s�pt�mâni, la un an, �i în fiecare an, pân� la 7 ani: “Mort-tot anu’ pân� la 7 ani”. (N.B.)

Aceste ritualuri sufer� mici modific�ri de la un sat la altul, în special în privin�a num�rului de colaci �i capete (c�pe�ele): “Cinci la sâmb�ta, da’ noau�(nou�) la jum�tacea (jum�tatea) de an, da un�prea�e(11) la anu’. Ete a�a… Ama(dar) care poace(poate), câte unu. Da’ care poace (poate) 2,3,7, �i atunci pun 7 �i to e kraj (asta este)”(P.I.).

“Ii pui poman� sara(seara), când îl îngroap�. Ii pui trii(trei) pâini �i legume, b�utur� �i dai �luia de poman�, la �la ce-a murit �i m�nânc� oamenii ce-or lucrat. �i iar�, pe urm� la s�pt�mân�, îi pui. Pune: cinci pâini �i cinzeci de colaci �i…iar a�a b�utur�, mâncare, l�turghie(liturghie) pe pâine, colac de b�� de poman�. �i iar-a�a, îi pentru �ia ce-or fost la lucru �i m�nânc�, cin�. �i colacii �ia ce r�mân, la noi, a�a îi adun� �i-i dau…(N.S.).

„�ara“. Aceast� poman� se pune imediat dup� înmormântare. Pomana va fi de post dac� înmormântarea a fost în zi de post. “Pomana mortului s� fa�e (face) mai întâi atunci când el a murit, p�’ ”�ar�”, aia i s� zâce(zice) “�ar�”. Aia care tot God (Dumnezeu) a lucrat, �tii am cistuit(lucrat) pi(pe) la leag�n (tron), pi(pe) la groap�, �ia vin �i acolo fac ni�te colaci, �i pun �i câte-o cârpu��(batist�, basma) la tot colacu’ �i le d� la to�’, na primer (mai întâi) la �ia care-a venit a�ia (aici), m�i întâi la cei ce-au lucrat. S� d�, da bone, de bodaproste…E, �i aia, i s� zîce “�ar�”. Da’ pe orm� sâmb�t�, la s�pt�mâna – asta ce vine, îi pun poman� sâmb�t�, sâmb�ta aia. Da’ pun aia cao(cum) s� zîce cape�’(c�pe�el), la noi, �tii un colac, doi, trei, patru m�i mari �i na primer (mai întâi) câce(câte) capece(capete) s� pune cao m�i mul�”(N.S.).

Pentru aceast� poman� se preg�tesc trei sau cinci colaci, a�a se continu� pân� la al �aptelea an, pentru care se preg�tesc �apte pâini principale. Pentru fiecare poman� urm�toare se m�re�te de câte dou� unit��i de pâini pân� la un an. Num�rul

Foto 58 Prescura cu bilu�e, sat Gamzigrad


171�

�

celorlalte pâini, „colacul lung“, depinde de num�rul oamenilor care sunt chema�i la poman�. Lumân�rile se aprind atunci când oamenii se a�eaz� la mas� �i se t�mâie. Lumân�rile se pun doar în pâinile principale �i se d� de poman� doar celui mort. În cazul în care înmormântarea a fost sâmb�t�, regulile permit s� se pun� imediat �i „s�pt�mâna“, adic� pomana de o sâpt�mân�.

Dac� cineva a murit f�r� lumânare, pentru pomana care se d� în ziua de înmormântare, se coace un colac special pe care se pun 44 de bilu�e din aluat, în ele se pun 44 de lum�n�ri mici, 44 de b�nu�i, 44 de buc��i de zah�r �i se d� de poman� separat. El nu face parte din întregul de pâini.

Nu exist� o regul� cu privire la cantitatea �i tipurile de pâini, dar toate trebuie s� fie preg�tie într-un num�r impar. În �arbanova� (Šarbanovac) se pune la începutul mesei „prescura cu �apte bilu�e“ (o turt� cu �apte bilu�e care înlocuie�te „liturghia“ în varianta din Osnici (Osni�), iar la cap�tul cel�lalt al mesei o turt� cu cinci bilu�e.

„St�mâna“ (s�pt�mâna), este denumirea pentru pomana de �apte zile. Dac� înmormântarea e sâmb�ta, �i aceasta se pune în ziua înmormânt�rii, iar în alte cazuri �i în zilele de mar�i sau joi. Este important s� nu treac� mai mult de �apte zile de la ziua înmormânt�rii.

Pentru aceast� poman� se preg�tesc „5 capete“, iar cel principal se num�r� de 22 de ori. Parastasul se d� de poman� doar celui mort.

Diminea�a, se dau de poman� hainele pe care mortul le-a purtat în fiecare zi – „�ua\e purt�ria��“ (haine purtate). Hainele se pun jos pe o p�tur�, în curte sau în cas�, al�turi de alte obiecte pl�cute decedatului. Pe lâng� haine, pe partea dreapt�, pe un a�ternut sau pe o m�su��, se pune un vas cu ap� �i �apte colaci mici „colac cu gaur�”: pentru cel mort, pentru lun�, pentru soare, pentru Dumnezeu, pentru Maica Domnului, pentru Sfântul Ioan �i pentru Sfântul Arhanghel. Lumân�rile se pun �i se aprind pe colaci, cu excep�ia celor care marcheaz� soarele �i luna, deoarece acestea au lumina lor proprie. Urmeaz� cântecul de jale prin care se cheam� mortul în cas� �i în familie, s� se al�ture celor vii, s� vad� cum îi se dau hainele de poman� �i s� le îmbrace. O femeie care d� de poman�, t�mâie hainele �i colaci �i cheam� pe cineva care s� fie „marturie“ – martor, c� hainele vor fi dedicate mortului. �inând în mân� colacul �i lumânarea care sunt menite pentru cel mort, roste�te, repetând de trei ori, dup cum urmeaz�:

Sua�e fra�î#ua�e, Soare fr��ioare, Lun�, suor� bun�, Lun�, sor� bun�, patrudzî�$ �& patru praz'i$e, patruzeci �i patru de s�rb�tori, Sve�i +ova'e, Sfântul Ioan,


172�

�

Sînta majk� Marije, Sfânta Maic� Marie, �î tu Iancu�e, �i tu Iancule, sî fi� marturi#e s� fi�i martori cî s� dî�m lu Pî�tru ca s�-i d�m lui Petru �ua�i�i i poman�?(F.P.) Hainele de poman�? Martorul r�spunde: „Sî fiu!“. Aceea�i femeie men�ioneaz� hainele

care se dau de poman� �i p�r�ile din care sunt compuse. Cei prezen�i confirm� cu: „bogdaproste“. Tot ea, �inând în mân� acela�i colac îl întinde spre martor, roste�te acela�i text de trei ori, dar în form� de confirmare, iar martorul r�spunde: „bogdaproste“ �i prime�te pâinea cu lum�narea.

B�rba�ii care sunt rude mai îndep�rtate înceteaz� de a mai fi în doliu, se rad �i încep s� poarte c�ciul�.

„Patrudz��i�i“ (patruzeci de zile). Cea mai important� în semnifica�ii este pomana de 6 s�pt�mâni. Ea se face dup� acela�i ritual ca la „�ar�“ �i pomana de o s�pt�mân�: “Pe urm� pui poman� la patruzeci (40 de zile). Iar-a�a. Iar faci capu’, aicea, cu sococeli(rânduieli) �i, iar a�a, dai din el tot. Ei, dar din pâinile alea care r�mân, bagi în cas�. �i colaci faci iar-a�a �i m�lai iar a�a pui. �i m�i pui o chit�(leg�tur�) de flori aicea, acolo pui o chit� de flori, în ailalt� pune alt� chit� de flori…” (M.S.).

Acum îns� se dau de poman� �i hainele noi ale decedatului, pe care le-a purtat doar la anumite ocazii: “dai �oale la 40, ali �i m�i purt�re��, de-ale lui, dac� are m�i noi. M�i întâi dai lu fratele lu muierea lui”(F.P.) Se cump�r� îns� �i ceva nou care se adaug� costumului. Dup� ce se aranjeaz� hainele, se t�mâie �i femeile cânt� cântecul de jale. Se dau de poman� diminea�a, cu „m�rturie”, ca la pomana precedent�, celui c�ruia i se d� seara un colac. Cel care va purta hainele le îmbrac�, �i se dau de poman� �i pe el.

Pentru patruzeci de zile se d� de poman� o pâine, patru colaci, o strachin� nou�, o lingur� �i o mas� cu scaune. Toate acestea se pun la capul mesei �i se dau de poman� înainte de a da pomana de pe mas�, “la 40, s� pun 50 de colaci, într-o c�mar� �i 50 de vedre de ap�” (B.M.). Începutul mesei se marcheaz� cu o cunun� din flori de sezon în form� de arc. În arcul cununii se pune o oglind�, câteva prosoape, un s�pun, uneori �i o fotografie înramat� a mortului �i acestea de dau de poman� împreun� cu masa rotund�.

Foto 59 Haine date de poman�


173�

�

Cu acest prilej se împodobe�te �i bâtul, acesta fiind confec�ionat dintr-o ramur� de alun �i este împodobit cu un m�r, cu monezi �i flori. El va sta în capul mesei “la c�p�tâi”. “Dac� a murit muiere (în capul mesei) se pune fat�; dac� e om, un copil”. (N.S.).

La pomana de 40 de zile are loc �i “slobodzâtul apei”, fata care a c�rat apele pentru mortul respectiv timp de 40 de zile, fiind acum r�spl�tit�.

Pomana de „Žumata�e �i an“ (jum�tate de an) se „pune“ în luna în care se împline�te jum�tate de an de la moarte. Se fac nou� capete, iar „capul al num�rat“, se num�r� de 55 de ori. Dac� familia dore�te s� mai dea cuiva poman� (de obici celui care a murit înaintea celui pentru care se pune pomana), se mai preg�te�te un „cap“. Pomana nu se abate de la regulile generale.

„Anu“. La pomana de un an se încheie perioada de doliu. B�rba�ii î�i rad barba �i încep s� poarte c�ciul�, iar femeile înlocuiesc basmaua neagr�

cu una nou� de alt� culoare. Cea purtat� este atârnat� într-un m�r �i se las� acolo. Aceasta se face pentru membrii vii ai casei, pentru copiii, pentru s�n�tatea lor, pentru via�� lung�.

Pomana de an nu se deosebe�te de celelalte pomeni,

se adaug� doar câteva detalii. La „anu“, se preg�tesc �i se pun unsprezece capete. Pâinea

principal� – „capul al num�rat”, se num�r� de 110 ori „îi numeri, dac� f�milii m�i multe, 110, 115”(N.S.)

În ziua pomenii, feti�a care „tra�e ap�“ – aduce ap� în gospod�rie, dar vasele nu se num�r�.

„Slobodzâtul apei“ se face ca la patruzeci de zile, cu mici excep�ii. Pe o bucat� de dovleac care trebuie s� pluteasc� pe ap� cu lum�n�rile, în loc de noduri care au fost legate în timpul not�rii num�rului de pahare cu ap� date

Foto 60 Colacul de bât �i bâtul la pomana de 40

zile, sat Bacevi�a

Foto 61 Slobozitul apei, sat Bacevi�a


174�

�

de poman�, se pun semin�e de dovleac folosite pentru num�rarea paharelor, în timp ce se d� apa de poman�.

I se dau iar��i mortului haine de poman�, de aceast� dat� toate noi, o mas� nou� �i o banc�, înlocuit� azi cu scaune dar �i un pat, patul nefiind obligatoriu: ”�oale s� dau tot nou. �i Gode în ce puni mâncarea, tot nou. �i la anu s� pune, cum s� spune spomenicu �la (crucea de marmur�)” (A.D.).

Pentru aceast� poman� se taie obligatoriu un purcel. Femeilor care au participat la preg�tirea pomenii �i b�rba�ilor care au ajutat la înmormântare, li se d� câte o batist�, un prosop sau �osete ca semn de mul�umire pentru ajutor.

A�a se pun pomenile pân� la 7 ani, “capu al num�rat“, socotindu-se de 220 de ori la 2 ani, la 3 ani de 330 de ori, iar la 7 ani se num�r� de 770 de ori.

Num�rul acestora difer�, de la sat la sat. La 40 de zile se fac 44 de colaci, “la jum�ta�e de an 55, la anu 110, la alt an 117, la 7 ani, câ�î a fost vreodat� 120 �i 7 capece, unu îng�urit, unu neîng�urit. �i merg zacoanile, legea. Câ�e un cap �i pe urm� la 7 ani pune 7 cape�e. În alte sa�e s� pune 2,3,4, câ�î ani face. Cum e satu a�a �i obiceiu”(F.P.).

„�ap�e a “-pomana de �apte ani este ultima poman� care se d� de la moartea decedatului. Pentru pomana de �apte ani totul trebuie s� fie nou: str�chinile sau castroanele, lingurile, vasele pentru b�utur�, cer�afurile de pe mese etc...

Diminea�a se dau de poman� haine noi. Acum, cel care este în via��, so�/so�ie, poate s� î�i dea �i el haine de poman�. Ambele rânduri de haine se pun pe un pat nou, care se d� de poman� împreun� cu hainele. Pân� în orele dou�sprezece trebuie s� se „slobad� apa“.

Se dau de poman� �i acum o mas� nou� cu dou� scaune care se pune în fruntea celorlalte mese. Pe mas� se pun patru „colaci“ cu lumân�ri (câte unul în fiecare col� al mesei), la mijloc o pâine mai mare cu o lumânare mare, dou� pahare, dou� t�câmuri, dou� farfurii, un ulcior, vase cu vin �i cu �uic�, serve�ele, oglind� �i pieptene �i o vaz� cu un buchet de flori, un miel

Foto 62 Colaci da�i de poman� la slobozitul apei, sat Bacevi�a


175�

�

sau purcel “fript întreg”, câteva prosoape, �osete. Masa se d� de poman� mortului separat de masa principal�.

Tuturor celor care au ajutat la pomenile de-a lungul celor 7 ani, li se d� câte un prosop, �osete, traist� drept mul�umire. Când se d� cadoul gazda zice: „S� fie lui ...., s� fie iertat ce ai lucrat!“. Cel care prime�te cadoul r�spunde: „s� fie iertat!“.

Când pomana de �apte ani se organizeaz� cu muzic�, l�utarii se pun la cap�tul mesei. Cânt� în timp ce se d� masa de poman�, dar se d� de poman� �i melodia. În timpul mesei l�utarii cânt� �i melodii mai vesele, iar dup� mas� cânt� o melodie de hor�, care se d�, de asemenea, de poman�.

Priveghiul. În majoriatea satelor se întâlne�te ca fiind focul ritual care se d� de poman� la Z�postit, „o zî n�inte pân� nu tun�272 postu” (M.M.), în special mor�ilor f�r� lumânare.

În unele sate, pomana de �apte ani se nume�te „privieg'“ (priveghi), focul fiind dat de poman� pentru mor�i, el aprinzându-se în aceste sate la ultima poman�, la �apte ani. Anterior, focul pentru mor�i s-a f�cut �i la pomana pentru un an.

Focul se face aproape de mas�. Pe lemn uscat se a�eaz� crengi �i apoi, butuci spar�i. Peste ele, la vârf, se pune un cerc sau se leag� cu vi�� de vie s�lbatic�. Dup� ce se aprinde focul, gospodina casei arunc� t�mâie în foc, �i d� de poman� în felul urm�tor: „Fuocu priviegiului, caldura sî ve�aria, miruosu �i tamî[e, �] cîn�icu �in lau�, sî fie lu P�tru �i �ap�e a[ �i la noi, sî s� încaldzasc�, sî s� ve�eriadz�, sî s� vesa\asc� cu noi, sî chiame la fuoc, la caldur� �] la vesa\ie so�î@\i(prietenii) lu@!“ (F.P.) Dup� care, toate cele preg�tite se dau de poman�.

În satul Zlot, priveghiul, are loc în s�pt�mâna brânzii, “la Zilot, este obiceiul ca to�i s�tenii s� duc� în vatra satului gr�mezi de lemne, din care aprind unul sau mai multe focuri mari, în jurul c�rora joac�. Aceste focuri se aprind pentru oamenii care au murit f�r� lumânare”(B.N.).

Dup� toate pomenile, rudele viziteaz� regulat mormintele, trimi�ând pe lumea cealalt� prin „dat �i poman�“ (datul de poman�), tot ce se crede c� ar avea nevoie mor�ii.

��272 Cuvântul are mai multe sensuri. În cazul de fa��, este folosit cu sensul de „a începe”. Un alt sens este acela de a intra undeva: „tun� în cas�”.


176�

�

TIPURILE DE PÂINI RITUALE Pâinea este unul dintre elementele esen�iale în cadrul desf��ur�rii

diferitelor ritualuri. În privin�a pâinilor rituale, exist� mai multe feluri de preg�tire a pâinilor cu aceea�i semnifica�ie. În toate satele se pot g�si acelea�i detalii, îns� cu diferite variante. Diferen�a const� în modul �i m�rimea simbolurilor dedicate pâinii principale, în timp ce formele lor sunt identice. Func�ia ornamental� este simbolic� �i are anumite roluri în anumite ritualuri.

„Capu“-Capul. Aceasta este denumirea pentru pâinea principal� în toate satele. Printre acestea e cel mai important „capul num�rat” (pâinile care se num�r�) �i el se pune întotdeauna în cap�tul mesei, pe latura de vest.

„Soco�elu�ile“7, simbolurile din aluat care se coc odat� cu baza pentru pâine sunt: „luna“, „suarili“ (soarele), „mâna“, „pun�a“ (puntea), „�irepta�a“ (dreptatea), „strîmbata�a“ (nedreptatea), „fuarfi�“ (foarfeca), „dza\e“ (zale – lan�uri) „coc@a@a“ (svastica), „furca pomântulu@“ (furca p�mântului, stâlpul), „vântura“ (vijelia), „înp\e�ita“ (împletita), „�isp\e�ita“ (despletita), „scara“, „înpropo�ita în sus“ (îmbrobodita în sus), „înpro�ita în juos“ (îmbrobodita în jos), „�ispropo�ita“ (dezbrobodita), „vulturu“ (vulturul), „lunga“ (lunga), „lata“, „\imba“, „praz[icu - 3“, „cru�a“ (crucea), „spândzuratuaQa” (spânzur�toarea), „papu�a“, „breb@a�i\i“ (vrabia) (F.P.).

În timp, s-a mai uitat din simboluri, femeile în vârst� men�ionând doar 25 de simboluri. Etnologul P�un Es. Durlic me�ioneaz� îns� circa 40 de semne antice pe pâinile rituale, dintre toate cel mai mult impresionându-l svastica, ea ocupând locul central printre simbolurile tainice ale pâinilor rituale ale românilor din regiune.

Pe pâinea numit� Muo�, s-ar afla dou� simboluri str�vechi: svastica (Lu$afur-Luceaf�rul) �i crucea cu luna nou�, “crucea cu cele patru semilune îl reprezint� pe cel care a murit, iar svastica st� pe pieptul lui pentru a-l învia pe lumea cealalt�”(P.D.).

Alte pâini rituale sunt laturgia (liturghia) - o turt� mic� cu �apte bilu�e care se a�eaz� în partea central� a pâinii principale, malai se face din f�in� de porumb, pî[a

��7 Denumirea comun� pentru simboluri în diferite sate.

Foto 63 Colacul numit Mo�


177�

�

�i sup cap (pâinea de sub cap)- nu se decoreaz� �i se pune peste pâinea de m�lai, colacu �i bât care se d� de poman� împreun� cu un b��, decorat cu un buchet de flori �i cu o batist�, colac lunguiat (colac lung), colac mic cu gaur�, colac mare cu gaur�, cociaia, talari, priescura, papu�a �i vrabianu. Ultimele dou� pâini se coc separat �i se dau copiilor ca s� nu înjure sau s� „murd�reasc�” pomana, în cazul în care sunt ner�bd�tori �i vor s� m�nânce din poman�.

O analiz� complex� a pomenilor, pâinilor rituale, a simbolurilor �i semnifica�iilor acestora o face etnologul Paun es Durlic, care întocme�te �i o hart� cu tipurile de pomeni întâlnite în satele române�ti din estul Serbiei.273 În lucrarea sa, “Limba sfânt� a pâinii vlahilor”, acesta afirm� c� o parte din semnele scrierii sistematizate de arheologul Marija Gimbuta� se reg�sesc pe pâinea ritual� a românilor din Serbia, dar �i pe numeroase cruci vechi de piatr�, din cimitirele române�ti din regiune.

Comparate între ele, semnele de pe t�bli�ele de la T�rt�ria �i Vinca pa s� fie acelea�i cu cele de pe pâinile rituale ale românilor/vlahilor din arealul moravo-timocean. Simboluri ca spirala, crucea Sfântului Andrei, crucea, luna nou�, soarele sau svastica se reg�sesc atât pe t�bli�e cât �i în decora�ia pâinilor.

OBICEIURI LEGATE DE CULTUL MOR�ILOR SLOBOZITUL APEI este poate cel mai important dintre aceste

obiceiuri. El se practic� �i în prezent. Apa are un rol foarte important în ritualurile postume. Etnologul sârb

okic Danica, recunoa�te faptul c� ritualul de trimitere a apei deceda�ilor, în Serbia r�s�ritean� este total diferit de cel al popoarelor slave. Dac� la ace�tia din urm� apa se toarn� peste morminte, în “nord-estul Serbiei, Banat �i satele sârbe�ti de la Djerdapul românesc exist� un ritual special de trimitere a apei, persoanelor decedate”274. Cercet�toarea consemneaz� ritualul, ca fiind practicat atât în satele române�ti cât �i cele sârbe�ti din zona Branicevo, bazinul Moravei, Stig, bazinul râului Mlava, Zvijd �i Homolie. Îns� arealul de desf��urare a ritualului “slobozitul apei” se întinde în toat� regiunea moravo-timocean�.

��273 Durli�, es Paun (2010), Sveti Jezik vlaskog hleba, fondacija Balkankult, Beograd, p. 49 274 ocic, Danica (2000), “Puštanje vode”(Flow of water) for the dead in the region Branicevo, Viminacium 11, Pozarevac, p.2


178�

�

Apa se car� pentru sufletul celui mort de c�tre o fat�, nu mai mare de 10 ani, dar e “curat�“, care nu e din casa mortului, imediat dup� moartea acestuia �i pân� la 40 de zile. Ea poart� numele de “apar” sau “sacagiu” în unele sate, �i în fiecare zi duce în cas� câte un vas cu ap� “�e la izvor, ori acuma din bunari (fântân�)” (Z.C.), pe care o d� de poman� mortului. Apa se folose�te pentru b�ut �i pentru mâncare: “Fata car� ap� toat� ziua cum a murit. De trei ori duce în toat� ziua pân� la 6 s�pt�mâni. Uglavno (neap�rat) s� nu treac� ziua. A fost demult, diminea�a, ali(dar) acuma, care e aproape �i s� duce la �coal� diminea�a. Car� pân� când s� z�vâr�e�te (termin�). E num�rat� �i legat�, când God (Dumnezeu) a dus apa. Aia are o a�� i când God du�e(duce) apa. Duce fata pin(prin) sat pân� la 6 s�pt�mâni la toat� casa cât ajunge, �i are a�� i acuma câte vars� îmi faci atâtea noduri. C� la �la a�a, la �la a�a”.(P.I.)

În ziua pomenii de 40 de zile, fata duce 44 de vase cu ap� pentru preg�tirea pâinilor �i a mânc�rurilor pentru poman�, dar aceast� ap� nu se d� de poman� deoarece se va da de poman� mâncarea care se va preg�ti cu aceast� ap�.

“Vedrele le-a însemnat fie cu boabe �e p�sui, ori �e cucuruz, pune acolo în gr�mad�, când a dus vasu, pune un bob” (A.D.), fie le num�r� „pe bât de m�r, urma�, �i cu cu�âtu încrestez” (F.P.), fie le num�r� pe „rabo�, s� face rabo� de lemn, �i la toat� vadra, la toat� cofa o taie”(Z.C.).

Foto 64 Slobozitul apei, sat Bacevi�a

Foto 65 Slobozitul apei acas� (st.) �i colacii preg�ti�i (dr.)


179�

�

La patruzeci de zile, se face „slobadzîtul apei“. Dou�–trei femei, dintre care una bun� cunosc�toare al obiceiului, împreun� cu feti�a care a c�rat apa, merg la o ap� curg�toare sau o fântân� (în �inuturile Homolie, Zvijd, Mlava, Timoc) �i cur�� locul unde curge apa �i-l decoreaz� cu flori �i cu b�nu�i.

Femeia martor, nu trebuie s� fie din casa decedatului. Se preg�tesc trei

sau �apte colaci rotunzi cu gaur�, num�rul lor variind de la sat la sat, cu câte un cub de zah�r, lumân�ri aprinse, �i se pun pe o pânz� lâng� ap�. Unul se las� f�r� lum�nare. Acolo “pune cârpa jos �i pune trei piti�oare cu cuco�ei”. “P�’ pe orm� când slobod apa, una toarn� �i una, ete(uite) a�a, le deznoad�. S� fie ap� la mortu’ �la, s� fie ap� la mortu’ �la. Ete, a�a e”(P.I.). Femeia care d� de poman� se adreseaz� martorului �i întreab�: „Sî fii marturie sî slobadzîm apa lu ......?“(F.P.). Ea r�spunde: „Sî fiu!“. Feti�a începe s� dea apa de poman�, ia ap� cu un trochi�, o d� de poman� „Sî fie lu ......!“. Femeile prezente pentru fiecare pahar rostesc: „Sî-l prostasc� Dumnez�u!“ (s�-l ierte Dumnezeu), �i apoi o vars� în josul apei de la locul de unde a luat-o. A�a fac pân� d� de poman� �i vars� 44 de pahare, iar pentru fiecare pahar, o femeie din cele prezente, leag� câte un nod pe sfoar�. Ia sfoara care a fost folosit� pentru însemnarea paharelor v�rsate, se taie între noduri �i se pune peste lumân�ri, iar ele aprinse la fiecare cap�t se las� pe cursul apei. Lumân�rile �i apa care curge se dau de poman� mortului, „s� fie l�sat� ca s� se duc� totul la sufletul lui“.

Colacii se dau de poman� „lu Dumniz�u“, „la muma lu@“ (Maicii Domnului), „lu Sfîntu Iovan“ (Sfântului Ioan), „Lu[i“ (Lunii), „Suarilui“ (Soarelui), „la-l muort“ (celui mort), iar colacul f�r� lum�nare „lu Aran�el“ (Sfântului Arhanghel).

În Porodin �i Re�ane�, se mai d� de poman� un colac �i lui “Sveti Nicola”, zilei în care se face pomana, dar nu se d� Maicii Domnului.

În cazul în care murea o persoan� logodit�, la patruzeci de zile, logodnicul cel viu trebuia s� se culce pe mormântul mortului. Acest obicei nu se mai practic�.

În satele din Valea Moravei �i Stig, nu se mai merge la o ap� curg�toare, slobozirea apei se face acas�, la fântân�, în gr�din� sau în camera unde s-a murit: “�i când e do gata, taie rabo�u, 40 a încrestat, pre urm� taie rabo�u pe crâ�m�, m�runt, cu cu�âtu �i-l astrânge cu cârpa, �i când s�-ncepe apa s� ia cofa, vadra, �i o lumânare, �i s� bag�-n sob� acolo, unde a murit �la. S� nu m�i s� ias� afar�, s� încinde �sta, geamu, s� vars� pr�st� �sta. �i-n urm�, s� pune o mas� a�a, a fost odat� o mas� a�a


180�

�

rotat�, jos, de lemn. Pe asta s� pune iar colaci, s� pune unu mare, de bât, rotat, s� face �i bât, de leamn de prun, �i câta s� cista�te, iaca atâta, s� albe�te �i s� face chit� de flori, �i s� leag� cu a�� ro�ie, chita aia �i s� pune colacu �la, isto vreo cârp� de asta s� pune, s� pune un blid, �i-n blid puni velu�ca �i cu�âtu, lingura �i puni ceua de mâncare, brânz�, pe�te, �i puni al�i 7 colaci de-ai mici, s� pune în ocol, lumân�ri în ei. �i acuma iar iei cârpa aia ce-am astrâns cu rabo�u �la �i s�-ncinge iar pr� geamu �la. �i toarn� apa aia din vedre, s� fie slobozât� �i oprostât�(iertat�) apa” (N.S.). Apa se sloboade la 40 de zile, la apomana de un an �i la 7 ani.

Apa scump�. Când s� sloboade, aia e tras� apa. Pe urm� este apa scump�. Ea se car� tot a�a, de o fat�. În �arbanov�� ea se introduce în cas� în timpul postului Sfântului Petru �i Pavel. În Metovnica „apa scump�“ se aduce în cas� de la „zuoima�“ (Joia mare) pân� la „muo�î �i fra�“(Mo�ii de fragi, prima mar�i în postul Sfântului Petru �i Pavel). Ca s� nu se ajung� la confuzii, fiecare intoducere a apei se înseamn� cu legarea unui nod pe sfoar�. În aceast� perioad�, o feti�� tras apa la mai multe gospod�rii, iar pentru aceasta, la sfâr�it, a c�p�tat cadou o bucat� de pânz�.

HORA DE POMAN�. Este dat� mortului, mai ales pentru cei care au murit cei care au murit tineri �i cei mor�i f�r� lumin�: “Hora e pl�cit�(pl�tit�) pentru �l de-a murit. Pl�cesc(pl�tesc) copiii mortului, rudele. Se d� ou�, flori”.(P.I.)

Sunt cazuri când p�rin�ii decedatului au organizat petrecere în curte sau la vreun loc public pentru a da hora �i petrecerea de poman� prietenilor lui. Hora se organizeaz� �i în timp ce rudele sunt în doliu.

Se face un colac mare, decorat dup� voin�a mamei, se pune o lumânare mare, un buchet de flori �i multe dulciuri, �i pe colacii mici câte o lumânare mic� �i câte un cub de zah�r. Se aduce un purcel “fript” �i cel pu�in dou� tipuri de b�uturi. Toate se pun pe o m�su�� rotund� sau pe mas�. L�utarii cânt� melodii de doliu �i femeia d� de poman� decedatului lumina lumân�rilor, mâncarea �i sunetul muzicii, chemându-l la petrecere.

Dup� ce se d� de poman� se invit� fetele �i b�ie�ii în hor�. Fiec�rui juc�tor i se d� în mân� câte o lumânare aprins� �i un buchet de flori legat cu o batist�. Femeia d� buchetul de poman�: „Chita-sta �i fluoQ sî fie la copilu mieu, sî-i fie uora prostît�!“. Juc�torii r�spund: „Sî prostasc� Dumniz�u!“. Dup� ce fac câteva cercuri jucând lent, ritmul melodiei se schimb�, juc�torii las� buchetele �i joac� un joc adev�rat. Mama d� de poman� �i aceast� hor� cu chemarea mortului s� se al�ture lor.


181�

�

„SLOBADZÎT JUOCU“ -SLOBOZITUL JOCULUI este un act prin care o persoan� care a încetat s� poarte doliu, se elibereaz� de interdic�ia de a juca în hor�.

O femeie din familia mortului pune o batist� persoanei care trebuie s� se ias� din doliu în fa�a piciorului drept, deoarece prin aceasta se termin� doliul pentru cel care n-a jucat pân� acum. Persoana care înceteaz� de a mai purta doliu, se pune de trei ori pe batist� rostind, împreun� cu femeia care pune batista: „Sî prostasc� Dumniz�u!“

„POMANA �I AI VII“ SAU „SARANDAR“ (s�rindar) este obiceiul de a face poman� pentru oameni care înc� sunt în via��. Când cineva nu are mo�tenitori sau îmb�trâne�te �i îi este fric�, pentru c� dup� moarte familia lui nu va voi sau nu va putea s�-i fac� pomenile dup� rânduieli, atunci î�i face singur pomana în timpul vie�ii, în orice anotimp al anului, fie în timpul postului, fie când se m�nânc� de dulce. “Eu mi-am pus spomenic(cruce de marmur�) cu omu când mi-am pus. Aici iast� oameni vii �i-a pus spomenice, �i pomeni, s� nu chinuie copiii s� fac�”(A.D.).

Aceste pomeni se fac ca �i cele s�vâr�ite pentru sufletul unui mort, cu singura deosebire c� de ast� dat� nu se fr�mânt� turte. Acest obicei, consemnat �i de T. Georgevici la începutul secolului, este cât se poate de prezent �i ast�zi, etnologul Paun Es Durlic, înregistrându-l în satul Rudna Glava. Filmul s�u documentar “Eu, decedatul”, a câ�tigat premiul Muzeului Etnografic din Beograd.

DEZGROPATUL MORTULUI. Este un obicei consemnat de c�tre

cercet�tori, dar care nu s-a mai p�strat de-a lungul timpului, acesta disp�rând în ultima 100 de ani. T. Georgevici, în 1905, înc� îl mai g�sea activ: “în unele sate române�ti din Serbia exist� un obicei foarte interesant care const� în aceea c� familia, în ziua care se împlinesc 40 de zile de la moartea cuiva îl dezgroap� pentru a-l mai vedea înca o dat�, dup� care îl îngroap� la loc. Cu toate ca preo�ii au c�utat s�-l stârpeasc�, unii din românii no�tri continu�, totu�i s�-l s�vâr�easc� în tain� noaptea” (Georgevic T., 2004: 57).

Unii b�trâni intervieva�i �i-l mai amintesc îns�: ”Acu’ nu m�i dezgroap� mortul, demult a dezgropat la 6 s�pt�mâni �i pe orm� ba� eu

Foto 66 Pomana f�cut� din timpul vie�ii


182�

�

�ân(�in) minte pe tata când l-a dezgropat, la 6 s�pt�mâni �i alea acum hot�râi nu m�i face nima aia…S� punea numa’ p�mânt, tr�gea pomânt pe el, apoi lemne…” (P.I.).

Toate aceste ritualuri: pomenile, c�ratul apei, aprinderea focurilor rituale, muzica �i dansul pentru sufletul mortului, toate au aceea�i destina�ie. Prin aceste obiceiuri se asigur�, se spune, mortului ap� proasp�t�, foc �i distrac�ie.

Credin�a în supravegherea sufletului dup� moarte este un reper de spiritualitate a românilor de pretutindeni.

Un fapt consemnat de T. Georgevici în satul Ranov��, �i anume c� pe vremuri, când oamenii îmb�trâneau �i deveneau o povar� pentru ai lor, erau omorâ�i nu l-am mai g�sit decât în amintirile locuitorilor din satul Ce�ljeva Bara.

În satul Ce�ljeva Bara, acest obicei s-a numit “Lapot”: „Pita a fost de cucuruz, de p�râmb. Îi pune m�laiu-n cap, s� nu-i dea-n cap, s� nu ia p�cate, d� în m�lai, a p�’ �la moare. Lapot s-a zâs. Îl iau pe al b�trân �i-l duc undeva, în vreo p�dure” (B.N.).

În majoritatea satelor din regiune bradul are simbol de moarte. De el nu este legat nici un obicei: “�i nu e bun s� fie brad în obor. Un�e este brad în obor, s� stânge casa. Care pune bradu în obor, a lui s� stânge casa” (F.P.).

OBICEIURI CALENDARISTICE Ciclul anual al obiceiurilor, v�zute în ansamblu, este total diferit de

ciclul anual al s�rb�torilor cre�tine, unele dintre acestea având ca baz� s�rb�tori precre�tine, creându-se astfel o simbioz� între obiceiuri. Dând la o parte p�tura superficial� cre�tin�, putem foarte u�or descoperi ciclul riturilor p�gâne de alt�dat�. Astfel, Sfântul Ilie a preluat atributele tunetului, Sf. Vartolomeu cele ale vântului, cavalerii mitici ai apocalipsei numi�i todorci, se reg�sesc în s�rb�toarea sfântului Toader, cultul ursului, de asemenea este legat de s�rb�torile cre�tine, chiar dac� el nu se mai practic� demult.

Respectul pentru “zapis” – copacul sfânt din spa�iul moravo-timocean, care este �i re�edin�a zeului tunetului, sub protec�ia c�ruia se afl� satul în timpul hramului, are leg�tur� cu cultul p�durii.

Calendarul popular s-a p�strat foarte bine la românii de aici, în bun� parte �i datorit� zonei (de deal �i de munte), unde emanciparea este înc� pu�in vizibil�, activit��ile economice desf��urate �i în prezent, fiind acelea�i: cre�terea animalelor �i lucrul p�mântului. ��ranul din aceast� zon� înc� mai


183�

�

cunoa�te destul de bine perioadele favorabile de cele nefavorabile pentru muncile agricole �i �tie s� delimiteze zilele lucr�toare de cele nelucr�toare, chiar dac� de cele mai multe ori a uitat semnifica�ia s�rb�torii sau a interdic�iei, r�spunsul fiind unul singur: a�a am pomenit, a�a e bine, mora s� fie a�a. Acela�i calendar îi indic� zilele de petrecere dar �i zilele de post. Un astfel de calendar asigur� omului leg�tura cu mediul, natura, dar �i cu divinitatea.

Slobodan Zecevic, în urma studiului f�cut în Craina Negotinului constata c�: “dac� despre credin�ele populare se poate spune c� sunt consecin�a unei false rela�ii între cauz� �i efect care ne duce spre domeniul imagina�iei, cuno�tin�ele populare pe de alt� parte sunt bazate pe observa�ii empirice. Aplicarea acestora din urm� se g�se�te în primul rând în medicina popular�, apoi în meteorologie, astronomie (determinarea vremii dup� pozi�ia corpurilor cere�ti) �i în alte ocazii legate de via�a cotidian�” 275.

Românii din Craina foloseau calendarul lunar, s�rb�torile fiind stabilite în func�ie de fazele lunii.

Anul s-a num�rat dup� vizibilitatea lunii �i urm�rirea fazelor lunare, luând în considerare când începe luna nou�. Prima s�pt�mân� din luna nou� s-a numit „duminic� �inâr�“ (duminica tân�r�). De la ea s-au num�rat s�pt�mânile ca s� calculeze durata lunii care începe �i s�rb�torile în cursul acelea�i lunii. Luna nou� a avut �i alte semnifica�ii: se f�ceau vr�ji, începeau activit��ile agricole, nu se lucra în anumite zile, se d�deau sau se luau bani, se f�ceau sau nu împrumuri �i altele.

În calendarul popular exist� �i în prezent un �ir de s�rb�tori cu denumirea „ziua“: ziua ursului, ziua ciorilor, ziua �oarecilor, ziua cârti�ei, ziua lupilor, ziua �erpilor, ziua iepelor, ziua cailor.

În credin�ele populare de aici, zilele s�pt�mânii, au o mare influen�� asupra vie�ii umane. Zile bune sunt considerate: luni, miercuri �i joi. Sâmb�t� e ziua mor�ilor �i este cea mai potrivit� pentru pomeni. Se crede c� cel mai greu este pentru persoanele care sunt n�scute mar�i pentru c� toat� via�a vor vedea fenomene supranaturale, miracole �i vor avea multe nepl�ceri, iar cei care sunt n�scu�i vineri vor fi neferici�i în via�� i întotdeauna vor avea parte de nenorociri.

Duminic� este ziua când nu se munce�te �i nu s-au înjugat vitele pentru c� �i „jugul trebuia s� se odihneasc�“. Duminic� este zi favorabil� pentru c� nu poart� nume dup� corpurile cere�ti, este ziua p�mântului.

��275 Slobodan Zecevic, op. cit., p. 46.


184�

�

Obiceiurile anuale �i durata anotimpurilor sunt legate de schimb�rile climatice. Iarna s-a stabilit dup� activit��ile cârti�ei �i dureaz� de la primul ger puternic de la începutul sau mijlocul lui noiembrie pân� la „Dragobia�e“ – „Dragobete“ pe 10 martie, s�rb�toare ce marcheaz� începutul prim�verii.

Sfâr�itul prim�verii �i începutul verii se arat� atunci “când teiul întoarce dosul frunzei spre soare“. Aceasta se întâmpl�, de obicei, pe la Sf. Apostol Bartolomeu.

Toamna începe cu coacerea strugurilor, de obicei pe la “Zâua ursului“, pe 14 august. În cele mai multe sate Sf. Mare Mucenic Dimitrie este considerat prima s�rb�toare de toamn�.

Fiecare anotimp are s�rb�torile lui specifice, majoritatea regulilor fiind înc� urmate cu sfin�enie, în caz contrar existând riscul de repercusiuni nedorite. Unele s�rb�tori se reg�sesc în calendarul ortodox (Serbia folose�te calendarul vechi, gregorian, care este cu 13 zile în urma celui iulian), altele se p�streaz� vii în memoria popula�iei prin transmiterea lor din genera�ie în genera�ie.

S�RB�TORILE DE TOAMN� Dzîua ursului-Ziua ursului, se suprapune cu Sfin�ii 7 Mucenici

Macabei, 14 august. Se d� de poman� o turt� cu o lum�nare �i mâncare de post, în special legume �i fructe. Dac� este miere, se d� de poman� cu turta.

În acea zi femeile �i-au f�cut vase de lut, „�iri[“ (��sturi). P�mânt au adus dintr-un loc special, f�r� calcar �i pietricele. L-au turnat într-o groap� care a fost anterior s�pat�, au pus ap� �i l-au l�sat câteva ore s� se înmoaie dup� care l-au fr�mântat c�lcând alternativ cu picioarele. Spre sfâr�it se adaug� p�r de porc care a fost un fel de arm�tur�. Modelarea $irinilor se face în cas�. Uscarea a durat o perioad� mai lung� deoarece nu s-au scos imediat la soare ca s� nu crape. Astfel de vase au durat �i câte treizeci de ani. În ele au copt femeile pâine, pâine de m�lai, pl�cint�, carne, mâncare de cartofi �i alte mânc�ruri. Pentru preg�tirea pomenilor �i a s�rb�torilor familiale s-au folosit mai multe $irini.

La executarea ��stelor nu au putut participa femeile care nu sunt curate �i gravidele.

În “ziua ursului” „nu s� lucr� c� te m�nânc� câinii t�i din obor, �i m�nânc� scroafele purceii, m�nânc� mieii, m�nânc� g�inile”(N.S.).

Pobrajîmi (Schimbare la Fa�� a Domnului) se s�rb�tore�te pe 19 august �i în aceast� zi dup� ce se dau de poman�, se m�nânc� primii struguri pe anul în curs.


185�

�

Sînta Maria (Adormirea Maicii Domnului) se s�rb�tore�te pe 28 august, iar Maria Mic� (Na�terea Maicii Domnului) pe 21 septembrie. Ambele se s�rb�toresc ca hram �i se d� de poman� mor�ilor. Pentru prima dat� de la începutul anului se d� de poman� porumb fiert.

Sfânta Maria este considerat� protectoarea femeilor. Când se g�sesc în dificultate î�i fac semnul crucii �i totdeanua pronun��: „Sînta maic� Marie, cu nuoi sî fie!“ (F.P.)

Urmeaz� Sve�i Iovanu (T�ierea Capului Sf. Ioan Botez�torul) pe 11 septembrie, Crîstuvu (Înal�area Sfintei Crucii), pe 27 septembrie, Viniria mare (Sfânta Parascheva), 27 octombrie.

Sf. Mihoiu sau Panagiuru se serba pe 12 octombrie, “de la mioi, s� ating oile, s� mârlesc, s� fete �i mai amânat, în primovar�. Demult mihoi s-

a zâs. Sfântul Mihoiu”(M.M.) �i Lu�inu (Sfântul Luca) pe 31 octombrie. În aceast� zi nu se înjug� boii, nu se lucreaz� la câmp, deoarece se crede c� lupii vor sfâ�ia oile.

Muo�î �i grîu (Mo�ii de toamn�) coincid cu începutul lunii noiembrie. În Mali Izvor se d� de poman� grâu fiert cu pâine �i lumânare Domnului, Maicii sale, câmpului, pentru cre�terea grânelor

�i pentru protejarea lor de intemperii. Separat se d� de poman� mor�ilor. Sîmiedru (Sf. Mare Mucenic Dimitrie), 8 noiembrie, este urmat de

Dzîua �ocî�îlor (Ziua �oarecilor) 9 noiembrie. Atunci nu se toarce, nu se cârpe�te, nu se �ese �i nu se cro�eteaz�, deoarece �oarecii vor roade firele toarse �i hainele.

Aran�ilu �i tuamn� (Sfântul Arhanghel de toamn�) este s�rb�torit pe 21 noiembrie ca patronul casei. În aceast� zi se d� de poman� mor�ilor, nu se înjug� vitele, nu se ar� �i nu se lucreaz� pe lâng� cas�.

Fi�ipii (Sfin�ii Martiri) încep pe 24 noiembrie ca „Filipi ai mari“ �i dureaz� trei zile înainte �i patru zile dup� L�satul secului de Cr�ciun. În acest timp nu se d� nimic din cas�, mai ales alimente, nici nu se lucreaz� în cas� sau la p�mânt. Nu se lucreaz� lâna. Dac� ceva trebuie s� se lucreze în aceast� perioad�, trebuie început în prima zi. Se crede c� prin nerespectarea acestor reguli lupii vor sfâ�ia oile în timpul anului.

Foto 67 Bâlci de Panagiur, sat �erbanov��


186�

�

Urmeaz� Z�postîtu cr��unului (L�satul secului de Cr�ciun) pe 26 noiembrie, Ove�ea (Intrarea în Biseric� a Maicii Domnului), pe 4 decembrie, �i A�impia (Sfântul Alipie), care se serbeaz� trei zile, începând din 9 decembrie.

De Sfântul Andrei pe 13 decembrie, nu se lucreaz� de frica lupilor acum, a ur�ilor în trecut.

S�RB�TORILE DE IARN� Încep cu Barbura mare, Sf. Mare Muceni�� Varvara, 17 decembrie,

fiind s�rb�toarea care marcheaz� începutul ciclului anual. Acum se aflau semin�ele a ceea ce va fi sem�nat, cu inten�ia de a influen�a rodul sem�n�turilor �i fertilitatea animalelor domestice.

Nu se lucreaz�, iar în acest timp nimeni nu trebuie s� se loveasc�, mai ales copiii, deoarece se crede c� în dreptul loviturii va ap�rea un semn. Sf. Varvara împreun� cu cele dou� surori ale ei, sunt considerate ocrotitoarele copiilor.

Acum se pune �i „cluo�a“ (clo�ca), „ca s� stea g�inile pe ou�“(A.D.). Dup� u�� se face un cuib cu pu�ine paie, se pun câteva nuci �i se pune un copil în locul g�inii ca, în timpul anului, s� stea clo�ca pe ou�. Lui i se arunc� câteva boabe de porumb, copilul imitând g�ina. Copilul se elibereaz� de acest� d�torie dup� o jum�tate de or� pân� la o or�. Pe vremuri copiii trebuiau s�-�i petreac� timpul acolo de diminea�a pân� la amiaz�. În cazul în care copilul fl�mânze�te în timp ce îndepline�te sarcina de clo�c�, i se d� mâncare în mân� �i trebuie s-o m�nânce �ezând în cuib.

Dac� nu exist� copiii în familie, femeile pun o p�pu�� pe care o fac din cârpe �i materiale care se afl� la îndemân�.

Sve�i �icuola (Sfântul Nicolae) de iarn� este pe 19 decembrie, se s�rb�tore�te trei zile, cu mâncare de post, s�rb�toarea fiind foarte r�spândit�.

Ignatu (Sfântul Ignatie) pe 2 ianuarie, marcheaz� începutul s�rb�torilor de Cr�ciun. Se taie porcul de Cr�ciun, îns� nu în toate satele se mai p�streaz� acest obicei, în unele sate, acum porcul se taie �i în alte zile. Se folose�te expresia: “Ignatu, cic� rupe ficatu”(B.N.). De Ignat se topea untura, pielea de porc se întindea �i se punea la uscat pe un copac pentru confec�ionarea opincilor, iar carnea s-a s�rat �i s-a pus în ciub�r. În aceast� zi se m�nânc� de dulce. Pân� la Cr�ciun se fierbe s�punul �i se pune la p�strare.

În satul Ce�levabara, t�iatul porcului este recent. În trecut, se t�iau oi sau vaci: “noi la Cr�ciun, la Pa�ti, n-am t�iat porci. Noi am avut oi, vaci,


187�

�

în�inte. De când a venit turcii la noi, vine maica lui, ia mielu, îl ia din�intea lu copii. Ali ai no�tri au b�gat de sam�, turcii nu m�nânc� carne de porc, �i atunci a t�iat purcelu. În�inte s-a t�iat, a zâs peceneac, purcel de 40-50 de kile, pân� la 70-80, ala e gr�sun, mari porci. Îl taie, pun pe frigare. Spal� ou de g�in�, care ce a avut, îl bag�-n purcel, când ou pocne�te, purcelu e fript, îl iau de pe foc” (B.N.).

Ažunu- Ajunul Cr�ciunului este ziua dinainte de Cr�ciun, pe 6 ianuarie �i este zi de post. Diminea�a cei din cas� m�nânc� dovleac fript, iar b�rba�ii plecau în trecut la vân�toare.

Întor�i de la vân�toare, b�rba�ii preg�teau co\inda sau colindra. Aceasta este un b�� de salcie sau alun, cur��at de coaj� în fâ�ii, apoi înf��urat cu coaja în spiral� �i expus la fumul de paie aprinse. Dup� afumare colida r�mâne în

dou� culori: alb �i negru. Aceste be�e le purtau to�i

b�rba�ii, mai ales copiii. Spre sear� b�rbatul introduce în cas� o creang� de cer pe care o acoper� cu c�rbuni în vatr�. Cândva, în �arbanova�, gazda se ducea diminea�a devreme dup� o creang� de cer, cu ea a�â�a focul prin rostirea dorin�elor de Cr�ciun, iar la sfâr�it o ag��a pe lan�urile de la vatr�.

Colindrie�, sunt colind�torii ce se organizeaz� tot în Ajunul Cr�ciunului. Sunt grupuri numai de b�rba�i ce colind� fiecare cas�, dorind gazdei noroc �i un an roditor. Fiecare poart� o traist� pentru alimente �i o „co\ind�“. Prin sat s-au anun�at cu un strig�t de cor „Berecheeeet!“ (bel�ug). Fiecare grup este condus de un om cu experien�� în desf��urarea ritualului �i care �tie cel mai bine cuvintele de desf��urare a obiceiului.

La intrarea în cas�, gazda a�teapt� colind�torii cu u�a deschis�. În cas� intr� un grup mai mic cu capul aplecat în fa��. Ei a�â�� cu „co\inda“ focul în vatr�, rostind cuvintele:

„Bun� dzîua la Ajun cî mî# bun� la Cra$un.

Foto 68 Colind(r)�, sat �erbanov��

Foto 69 Colindre� - Colind�torii


188�

�

Uoi în strung�, ba' la pung�, va$ la vacaria��, puor$ la porcaria��, mieluši�i, calušî�i, vi�aluš, pur$aluš, bereciet în puod!“(F.P.) Alt� variant� de urare: “Bun� sara la Ajun �î m�i bun� la Cra$un C�lu�ei, mielu�ei Vi��lu�i, purcelu�i Câte ceape, atâtea iape, Câ�i usturoi, atâ�ia boi, Câte miare, atâtea astale Câ�i purici pe cojoc, Atâ�ia copii la joc Colindre�i, u�a deschide�i Pu�tilii ………” (Z.J.) Cu colind(r)a se atinge tavanul camerei, iar ceilal�i din grup strig�

„berecheeeet!“. Aceasta se repet� de trei ori. Gospodina casei le împarte porumb, f�in�, carne, ou�, brânz�, fasole, nuci �i alte alimente care se afl� în cas�. Fiecare participant prime�te câte ceva. De aceea s-a avut grij� ca grupul s� nu numere mai mult de dou�zeci de membri. Gazdele bogate au invitat tot grupul în cas� �i au servit colind�torii cu �uic� �i cu vin. Dup� ce ies din cas�, gospodina, arunc� ap� dup� ei, iar unele îi ud� – pentru noroc �i an roditor.

În cazul în care au dat peste o gospod�rie în care a murit cineva, �i nu s-au împlinit patruzeci de zile de la deces, gospodina d�

Foto 70 Plata colind�torilor�


189�

�

poman� peste fereastr� 44 de colaci cu lum�n�ri întinzind fiec�rui colind�tor cu rostirea: „Sî fie lu ....“, iar ei r�spund „Sî fie prostît“ sau „Bogdapruost“. Azi acest obicei se prelunge�te pân� la împlinirea unui an.

Dac� dau peste o gospod�rie care nu prime�te colind�tori, ur�rile sunt dintre cele mai urâte. Obiceiul se practic�, în mai toate zonele, îns� acum particip� din ce în ce mai mult �i copiii. În satul Re�ana�, obiceiul nu se mai practic�: “Colindat, aici s-a l�sat, da încolo la r�s�rit, m�i merg copii. Mergeau cu un bât de-al lung, colindr�, �i pe urm� îl f�ceau, din alun” (A.D.)

Dup� cercet�torul sârb T. Georgevici, obiceiul de colindat al românilor din estul Serbiei, ar corespunde obiceiului sârbesc “colenda”276.

Dup� ce termin� casele de urat, se întâlnesc to�i la casa unde s-au hot�rât s� a�tepte Cr�ciunul împreun�. Din alimentele primite preg�tesc cina, aceasta fiind completat� de gazd�. Ei sunt înso�i�i �i de muzic� �i totul se transform� în petrecere.

În seara de ajun, dup� cin�, se pun “iast� nuci, vreodat� în 4 coturi ete a�a, încruci� s� pun câte o nuc�, s� p�zasc� casa pr�st� tot anu de boale, de nebunii. �i nu r��ic masa, r�mâne a�a, o astruc (acop�r), pân� mâne zî, s-a�tepte, a�a ude�ti (faci), la ajun” (A.D.). În noaptea de ajun focul trebuie p�zit s� nu se sting�.

OBICEIURI ÎN ZIUA DE CR�CIUN Cr�ciunul se serbeaz� pe 7 ianuarie �i în fiecare cas�, diminea�a

devreme se face „colea��277”, �i se pr�je�te carne. Dup� cântatul coco�ilor de diminea�� “s� scoal� baba”, femeile preg�tesc “borând�u, a�a s� zâce, cu carne de la porc de pr� burt�, s� fierbe �i s� g�te�te cu f�nin� de cucuruz. �i aia s� mânânc� diminea�� pân� nu s� face zâua, s� fierb ma��, z�vâr�tiuc, sângere�î, cârna�î, �i fica�î s� frig ili carne �i colea��“(N.S.) �i se pune masa, care se începe cu brânz� – pentru s�n�tatea oilor. Se fr�mânt� mai apoi aluatul pentru pâine, fierb varza �i pr�jesc carnea în vase de p�mânt mai demult, acum la cuptor.

��276 Tihomir Georgevici, op. cit., p. 43. 277 Este termenul folosit în toat� regiunea pentru m�m�lig�, termenul de m�m�lig� nefiind cunoscut .

Foto 71 Colea�a din diminea�a Cr�ciunului


190�

�

Tot acum, se afl� �i îndatoririle celor din cas�, pentru anul viitor, „s-a �ezut c� tot natu a avut lucru lui” (M.I.). Se face m�laiul de prânz, iar în m�lai “a pus s�mne în el”. Se pun bani, grâu, “p�sui, cucuruz, s� pune toate s�mân�âile din p�tl�gele, din piparc�, de curcub�t� (de �la mare galben, dovlece, de porci), piatr� de la oi, s� pune �i corn, dac� ai, ala este bun de s�n�tace. Care-l afl� �la este s�n�tos” (N.S.). Câte persoane sunt în cas�, atâtea buc��i se rup �i „care ce afl�”. „Mo�u taie m�laiu, m�i întâi lui, pa lu baba lui, p� merge .........a, baba a ogodit colo �i cum r�dic� coaja la m�lai, s� vede s�mnu. În �lea s�mân�âi, lu �la-i merge în anu �la, care a aflat p�râmb, el e bun s� samene, tu ai luat banu, tu e�ti bun s� te duci la pia��, poate s�-�î mearg� banii” (B.N.). „Care a dobândit oile, ala lucr� cu oile. Care a dobândit vacile, ala lucr� cu vacile, ei au împ�r�ât munca d� pr�st� an, naci la anu al nou, au �tiut care ce s� lucre. Ala a fost obicei” (F.P.).

Jumerica sau Jumeriche, este un obicei care se practica în diminea�a Cr�ciunului �i se adresa mai ales fetelor �i b�ie�ilor. Aceasta era o persoan� din familie, mascat� în zdren�e, uns� cu funingine, �i cu un lan� la gât. Intra în cas� cu zgomote, strig�te, b�t�i din lan� �i verifica cât de harnice au fost feti�ele, cât au tors, au lucrat, �i cât de cumin�i �i ascult�tori au fost b�ie�ii.

Dup� al doilea r�zboi mondial obiceiul n-a mai fost practicat, decât izolat (se mai practic� în satele Porodin, Re�an��), unde se fac grupuri de „Jumeriche: când s� îmbrac�, s� ia ceva în cap, s� fac, s� bat, s� duc� în sat dup� cârna�î, aia iast� la noi. Întreab� fetile, unde este fat� mare, ce ai sprimit tu de toat� vara, ce ai lucrat, ai tors, ai ��sut, ai împle�it, ai f�cut �irepi de iarn�. Dac� n-ai nimica s� le-ar��i, ei au troc cu paie, �i cic� atunci s�-�i dea foc în mâini, ce de ai mâini dac� n-ai lucrat pr�st� var� nimica” (S.P., N.S.).

Apoi, ei iau v�traiu „sânger�toriu”, înte�esc focul în vatr� �i ureaz�: “câte schintii, atâtea s� fie bani, miei, purcei, s� fie s�n�te�e �i le dai s� bea câta r�chie cald�, ce vreu ei. �i le dai un cârnat, le dai câta carne, le dai câta sl�nin�, �i ei pe urm� iar pleac�, de la cas� la cas�. Au �i bât lung ca m�ciuca, au �i tr��ti aninate ca s� pun� cârna�î, sl�nina, au aninate �i �iruri de piparc�, este care îi d� �i usturoi, îi pune dup� cap”. De acest obicei î�i aduc aminte cu nostalgie �i unii dintre informatorii mai în vârst� din alte sate: “la mine-n sat, s-a f�cut, la Cr�ciun, s� face a�a un om, s� m�schire�te, s� unge cu ceua, pune în cap” (S.P.).

Sub masa de Cr�ciun, în trecut, s-au pus paie, iar pe paie s-au pus nuci. În Mali Izvor, peste paie �i nuci, se pune o creang� de cer pe care a rupt-o gazda în aceea diminea��. În cas� se l�sa câinele s� se plimbe în jurul mesei – ca s� intre norocul în cas� (F.P).


191�

�

Masa de prânz începe cu datul de poman� �i binecuvântarea colacilor �i mesei de Cr�ciun: „MîncaQa �e ie pi mas�, car[a �î bautura, sî fie pântru dzîua �i acuma, pântru Cra�un, sî fie în sanata�a nuastr�, în sanata�a vi�iluor, în strie�a(norocul) c�šî!“. (F.P.) Se r�spunde „s-aju�e“. O parte din mâncarea preg�tit� se d� de poman� celor mor�i, dar în vase diferite, lui Dumnezeu �i Maicii Domnului.

Copiii au mâncat separat, la o m�su��, iar “astalu al mare, a fost de femilia mare”(M.M.).

Exist� numeroase reguli în cele trei zile de Cr�ciun, pe care nu ai voie s� le încalci: dup� mas� nu se doarme ca s� nu plece roiul de albine; în timpul zilei nu se face curat ca s� nu se alunge norocul din cas�; nu se merge în vizit� ca s� nu-i duci norocul altcuiva. Mar�i, joi �i s�mb�t� dup� Cr�ciun nu s-a muncit pentru c� altfel te înboln�veai. În prima s�pt�mân� dup� Cr�ciun nu s-a tors pentru s�n�tatea oilor, mieilor, “p�curarului”(ciobanului) �i a altor membri ai familiei, deoarece se credea c� cei care vor purta haine din lâna toars� în acest timp, se vor înboln�vi sau s� li se va întâmpla ceva r�u. Furca a fost, ca precau�ie, înl�turat� din cas� sau a fost ascuns� la grind�.(F.P.)

Se prognoza, de asemenea vremea pe anul urm�tor, prin observarea celor 12 zile dintre Cr�ciunul vechi gregorian �i Cr�ciunul s�rb�torit pe stil nou. Fiecare zi reprezenta o lun�.

Stiepînu-Sfântul �tefan este a treia zi de Cr�ciun. În aceast� zi se d� de poman� sfântului men�ionat o pâine, o lumânare �i brânz�. Diminea�a, se pun dup� u�� coji de ceap� �i se las� peste noapte – ca s� rodeasc� ceapa. Se s�rb�tore�te �i ca patronul casei.

Sîn-Vasîiu (Sfântul Vasile cel Mare) se s�rb�tore�te pe 14 ianuarie. În ajunul Sfântului Vasile, fetele au dus busuioc �i l-au pus unde curge apa din izvor, iar în ziua Sfântului Vasile au mers s� se spele pe fa��, au luat busuiocul �i l-au p�strat pentru vr�jit �i ghicit. În satul Valeacoani, femeia care are dou� fete, în�eap� pe mal dou� fire de busuioc, ca s� afle starea material� a viitorilor so�i, în fuc�ie de prinderea chiciurei pe cele dou� fire, fiind �tiut faptul c� întotdeauna chiciura apare doar pe un fir.

În aceea�i sear�, în ajunul Sfântul Vasile, tinerii s-au adunat într-o cas� ca s� descopere cum le va fi ursitul. Ritualul se nume�te „s� pun�

Foto 72 Pomana de Cr�ciun, sat Criveli


192�

�

�uobur\i“(s� pun� cioburile), ori „vražît“, (ghicit). O femeie din cas�, ascunde sub “blide, �inere, le întorci cu fa�a a�a în jos” (farfurii) mai multe obiecte: pieptene, oglind�, inel, t�ciune, �uvi�� de lân�, a�chie, un bob de porumb, piparc� (ardei iute), un cui �i o bucat� de sl�nin�, m�lai, fiecare obiect reprezentând tr�s�tura dominant� din personalitatea ursitului sau usitei. Porumbul însemna c� alesul va fi bogat, pieptene – col�os, oglind� – frumos, inel – sub�irel, t�ciune – negru, lâna – p�curar (cioban) sau p�ros, în alte sate, m�lai-s�rac, a�chie – me�ter, cui – fierar �i sl�nina – comerciant. În prezen�a b�ie�ilor apar glume �i bun� dispozi�ie. În plus, dac� este �i muzic�, grupul transform� ghicitul în petrecere. Farfuriile se amestec�, dup� care fiecare tân�r are dreptul s� aleag� de trei ori.

În ajun de Sfântul Vasile existau �i practici prin care se f�cea prognoza vremii pentru anul în curs. C�p��âni înjum�t��ite de ceap� se despart astfel încât s� se separe dou�sprezece coji din partea comestibil�. Se pun în patru grupuri câte trei a�a c� fiecare s� poarte semnul unei luni. În fiecare coaj� se pune câte jum�tate de linguri�� de sare �i se las� la fereastr� peste noapte. Diminea�a se verific� cojile. Acolo unde apare ap�, aceea lun� va fi ploioas� sau cu z�pad�, iar coaja f�r� ap� arat� c� luna va fi f�r� precipita�ii. Se mai poate ghici �i în ziua înainte de Boboteaz�.

În r�stimpul de la Sfântul Vasile pân� la Boboteaz�, se d�dea �i nou-n�scutul la grind�, sau se desf��ura obiceiul numit Moa�a.

Bo�adza-Boboteaza. În ajunul Bobotezei fetele au pus în z�pad� sau în gard trei fire de busuioc. Fiecare fir a fost numit cu numele unui b�iat. Acel fir care în timpul nop�ii va fi acoperit cu chiciur�, este semnul c� b�iatul al c�rui nume poart� este viitorul, so�.

În Osnicea femeile din fiecare familie, în ajunul Bobotezei, au mers la pârâu sau izvor �i pe mal au înfipt câte un fir de busuioc. Tot acolo d�deau �i ap� de poman� celor mor�i, pentru fiecare mort v�rsându-se câte o can� de ap�. Într-o g�leat� sau c�ldare se ia ap� �i cu busuiocul de la izvor, se strope�te casa, pe cei din cas�, vitele, anexele casei, ogoarele, p��unile �i pomii fructiferi, pentru s�n�tate �i rod bun. Restul de ap�, împreun� cu busuiocul, s-a pus într-un vas ca „ap� bo�edzat�“ (ap� botezat�). În timpul anului aceast� ap� s-a folosit pentru vr�jit, ca leac pentru ameliorarea dureii de cap sau s-a b�ut pentru durerea de stomac. Restul de ap� s-a p�strat pân� la Boboteaza urm�toare.(F.P) Aceast� practic� a apei este cunoscut� �i în alte sate din �inutul Crna reka.

Cârdalesa se organiza în ajunul Bobotezei. Se proceda ca �i la Cr�ciun, numai c� de data aceasta, grupul de colind�tori era format numai din femei, care colindau casele din sat, pe care le stropeau cu busuioc �i cu ap� sfin�it�,


193�

�

urând prosperitate gospod�riei, s�n�tate celor din cas�, rodnicia ogoarelor �i înmul�irea vitelor:„sî fi� sanatos šî labduruoš, copiii s� traiasc�, ani mul� sî-np\iniasc�, luocurlii sî ro�asc�, vi�i\i sî s� plama�asc� ...“ (F.P.). Au existat �i case care nu au primit colind�toarele. Din alimentele adunate din sat, grupul preg�tea cina �i au organizat veselie �i hor�.

În cas� au intrat membrii grupului, iar o fat� cu lumânarea aprins� de trei ori a înconjurat lan�ul de la vatr�, mutând-o dintr-o mân� în alta. Acest obicei a fost cunoscut în toate satele, îns� ast�zi nu se mai practic�.

Mai exist� credin�a, c� în ziua de bobotez�, care vânt bate, acel vânt s� boteaz� �i “are s� bat� pr�st� tot anu de zâle. Dac� bate de la deal, Co�aua mare, vânt urât tare, friguros, dac� bate de la vale al de la vale, s� zâce, Severe�u e di la r�s�rit” (B.N.).

Sve�i Iovanu-Sfântul Ioan Botez�torul-20 ianuarie �i Sve�i Sava-Sfântul Sava-27 ianuarie, se s�rb�toresc ca patroni ai casei, cu oaspe�i. Prânzul �i colacii, se dau de poman� sfin�ilor respectivi, iar o parte din alimentele preg�tite pentru mas�, separat se d� de poman� mor�ilor. La sf. Ioan înainte de amiaz� se merge la cimitir.

Urmeaz� s�rb�torile Sîm-Pietru �i iarn� sau (Cinstitul lan�) pe 29 ianuarie. O zi înainte �i o zi dup� Sfântul Petru se s�rb�tore�te verijili lu Sîm-Pietru (Lan�ul lui Sfântul Petru). Nu se lucreaz� pentru s�n�tatea vitelor �i membrilor casei.

De dzîua lu Ruican (Ziua lui Ruican) pe 3 februarie, se face iar��i o prognoz� a vremii, pe anul în curs. Dac� e înainte de amiaz� vremea frumoas�, iarna va dura înc� �ase s�pt�mâni. Dac� e înorat cu precipit��ii �i frig, lumea sper� c� va veni vremea frumoas� �i c� anul va fi roditor. Pe vremuri s-au dat de poman� o pâine �i o lumânare. Acum obiceiul s-a pierdut.

�iricuva, este ziua dedicat� ciorilor, st�ncu�elor, mierlelor, co�ofenelor, uliilor �i a altor p�s�ri care atac� p�s�rile de curte, gr�dinile, sem�n�turile, cânepa, vi�a de vie, cire�ii �i alte plante. Întotdeauna e miercuri, cu dou� s�pt�mâni înainte de l�satul secului mic. Aceast� s�pt�mân� se nume�te „s�pt�mâna pistri��“ (s�pt�mâna pestri��) �i este penultima s�pt�mân� din luna lui februarie. Se fierb boabe de pomumb �i se dau de poman� p�s�rilor, ca s� se hr�neasc� �i s� nu provoace daune. O parte din boabele fierte se arunc� în câmp, iar alt� parte se m�nânc� în timpul zilei. Femeile torc ca s� se „usu�e“ p�s�rilor ciocul precum firele de lân� dac� nu sunt mul�umite cu ceea ce au primit.

Muošî �i pip�ei (Mo�ii de piftii). S�rb�toarea coincide cu Mo�ii de iarn�. Ei sunt mereu s�mb�ta, înainte de l�satul secului mic. Se fierb piftii �i


194�

�

se dau mor�ilor de poman� împreun� cu colaci. În (Mali Izvor) se preg�te�te pentru aceast� zi �i „p�sat“. Copiilor nu li s-a dat voie s� m�nânce piftii a doua zi, ca s� nu înc�run�easc� devreme �i la b�trâne�e s� nu tremure ca piftiile.

Zîpostîtu al mic-L�satul secului de carne/mic începe preg�tirea pentru întâmpinarea postului de Pa�ti. Se merge de obicei la “mormin�i”, înainte de prânz, cu flori, lumân�ri, un colac, ceva dulciuri, vin �i �uic�. Se d� de poman� la ultimul mort din cas�.

Priveghiul “s� face samo la z�postât”(P.S.). Spre sear� familia preg�te�te „priv@eghiul“, focul ritual dat de poman� pentru cei mor�i, de regul� cei mor�i f�r� lumânare. În satele satele Valeaconie (Valakonje), Savina� (Savinac), Podgor� (Podgorac) �i Bogovina, acesta se face numai la pomana de �apte ani, indeferent dac� a murit cu sau f�r� lumânare.

În jurul focului se adun� to�i ai casei. Cea mai b�trân� femeie din familie, arunc� în continuu câte o buc��ic� de t�mâie în flac�r�, iar lumina �i c�ldura flac�rii, împreun� cu mirosul de t�mâie, se d� de poman� tuturor mor�ilor. Obiceiul de priveghi variaz� de la sat la sat. În Vitejeva, “în satu meu”, ritualul de priveghi e „altmintrerea. C-a murit �i tatal meu �i fratele meu f�r’ de lumânare. La ei s� face priveghiu samo(doar) de lemn de prun ro�u, �i-l face nalt, �i-l leag�, ca sarcina, �i ia o mas� de a�tia, nou�. �i un scamn nou, �i ia �inere, blide, �i ia isto colaci, �i face c�mar� aici. �i oale cu sup�, cu sarm�, cu carne de pui, dac� e de slast�(de dulce). Dac� e duminica când s� d� carnea. Da la masa aia, s� pune pânz� alb�, �i s� pune-n ea, jos pân� la c�mara aia unde a f�cut s� aprind� focu”(N.S.).

Priveghiul se face �i în centrul satului. Pân� la al doilea r�zboi mondial, “chinezul278” primarul comunei asigura lemne din p�durea local�. În jurul focului se aduna tot satul �i cu voce tare fiecare d�dea de poman� focul mor�ilor s�i.

S�pt�mâna alb� dureaz� de la L�satul secului de carne pân� la L�satul secului de brânz� (mare). În timpul s�pt�mânii albe se m�nânc�, cel mai des, mâncare de dulce, dar s� fie alb�: lapte, brânz�, ou� �i m�m�lig�. Copiilor le este permis s� m�nânce carnea care a r�mas de la L�satul secului de carne.

În timpul s�pt�mânii albe, se preg�te�te pomana alb�, pentru mortul c�ruia nu are �apte ani de la moarte. Zilele pentru pomana alb� sunt mar�i,

��278 Termenul chinez – face trimiterea la cneaz., conduc�torul cnezatelor, a forma�iunilor politice române�ti din zon�, din sec. X-XVIII. Termenul este folosit frecvent în satele române�ti din estul Serbiei.


195�

�

joi �i sâmb�t�. La pomana alb� nu se cheam� oaspe�i, iar pe pe mas� trebuie s� fie totul alb: 44 de colaci „colac mic cu gaur�“, lumân�ri albe pe ei, câte o bucat� de brânz�, ou fiert, turt� dulce alb�, iar separat orez cu lapte, lapte �i, mai recent pr�jituri. În fiecare turt� se înfinge �i câte o floare alb� dac� este. Toate aceste se dau de poman� mortului.

Pomana �umi (Pomana ciumii) se preg�tea �i se d�dea în timpul s�pt�mânii albe. Se f�cea la o intersec�ie cu trei sau patru “craci“ (drumuri). Se organiza pentru s�n�tatea vitelor �i a familiei, împotriva ciumei �i altor boli, pentru înmul�irea turmelor.

Ciuma era personificat� în form� de femeie urât�, coco�at�, neîngrijit� �i toat� în zdren�e. Vizitând casele �i satele, seam�n� boala la oameni �i turmele de vite. De aceea trebuie �inut� cât mai departe de oameni, de vite, de sate.

În alte sate, pentru ap�rarea de cium�, cu o cârp� aprins� au afumat în jurul gospod�riei sau în jurul satului când aceasta a fost organizat� de autorit��ile satului.

Sîmbîta lu Laz�r este la sfâr�itul s�pt�mânii albe �i nu coincide cu s�rb�toarea ortodox� „Sâmb�ta lui Laz�r“. În aceast� zi se preg�tesc obligatoriu „pla�in�“ (pl�cin�i), care se dau de poman� lui Lazar �i celor mor�i. Se spune c� el a murit în acea sâmb�t� de dorul pl�cintelor: „în sâmb�ta lu Laz�r s� face pl�cin�î (cu brânz� �i cu ou) �i s� d�, s� împarte, m�i n�inte lui, de poman� lu Laz�r, c-a murit cic� de doru lu pl�cin�î”(A.d.)

Zîpostîtu al mare-L�satul secului de brânz�, coincide cu începutul lui martie dup� fazele lunii. Se preg�te�te numai mâncare alb� care se d� de poman�. Se merge la cimitir �i seara se face „priv#egi“, în acela�i fel ca �i pentru L�satul secului de carne. A doua zi începe Postul Pa�telui.

Sîm-Tua�iri/Sfântul Teodor, todorci sau s�pt�mâna lui Teodor, a�a este numit� prima s�pt�mân� din postul Pa�telui, ea începe mar�i la miezul nop�ii, la „mar�a vasâlor“ (mar�a vaselor), �i se termin� mar�ea viitoare la miezul nop�ii.

În timpul s�pt�mânii lui Teodor nu s-a lucrat lâna. „Dac� lucri, te iau Sântoaderii”(Z.C.). Nu s-a tors �i nu s-a �esut ca s� nu se tâmpeasc� oile, iar mieii, purceii sau vi�eii s� nu se nasc� mor�i, dar s-a lucrat în afara casei, la câmp, în func�ie de vreme. Dac� se scotea mâncare din cas�, chiar �i pentru câini, trebuia s� fie acoperit�, pentru a nu fi expus� todorcilor. Pentru protec�ia împotriva lor trebuie s� por�i “pelin �i usturoi �i boji, s� pune la perin�, în pat. Alea 3 zâle nu te speli pe cap” (B.N.). Exist� numeroase pove�ti despre relele pe care “todorcii” le pot face.


196�

�

Fiecare zi din s�pt�mâna lui Sân Toader are o anumit� semnifica�ie �i anumite interdic�ii, ce trebuie respectate întocmai, pentru protec�ia oamenilor �i vitelor.

Luni este Lunea �uarîlor-Lunea ciorilor sau „Lunea p�s�rilor“. În timpul zilei se fierb boabe de porumb. O parte se m�nânc�, iar o parte se arunc� peste acoperi�ul casei �i se d� de poman� ciorilor �i altor d�un�tori de câmp ca s� nu mai provoace daune. Nu s� m�nânc� cu lingurile, duminic� “sara s� pitul� lingurile, �i nu s� m�nânc� luni cu lingurile c� s� nu scoat� cioarele pe loc cucuruzu, s� nu fac� �tet�, ce iast� pin b��teale, pin pomi”(A.D.). Are aceea�i semnifica�ie ca �i „�iricuva“, dar e s�rb�toare de post.

Mar�a vasâlor-Mar�ea vaselor, numit� �i mar�ea albastr�, este dedicat� sp�l�rii vaselor de gr�sime. Toate vasele folosite, mai ales cele dn timpul postului, s-au sp�lat cu nisip �i cu le�ie “s� face din cenu�� i ap� fiart�”. Cârpele cu care s-au sp�lat �i s-au �ters vasele, se usuc� �i se p�streaz� pentru afumarea în ziua de Sfin�ii 40 de Micenici, la Buna vestire �i la Florii. La miezul nop�ii „sî pun Sîm-Tua�iri“, începe s�pt�mâna lui Teodor. În seara aceasta “nu s� cânt�, nu s� �uier�, nu s� vorbea�te tare, nu s� duce afar�, nu s� ias� din cas�, lumea st� în cas�, �i dac� face ceva, el nu m�i ias�, nu m�i deschide u�a, s� ias� noaptea afar�” (P.S.).

Miercurea naruad�-Miercurea neroad� este a doua zi din s�pt�mâna lui Teodor. Oamenii nu lucrau „pântru lum@e nacajât�“, pentru oameni invalizi �i de team� s� nu li se întâmple �i lor acela�i lucru.

În alte sate se nume�te miercurea �ocâ�âlor (miercurea �oarecilor) �i nu se lucreaz�, “lumea �âne, nu lucr� s� nu fac� socâ�î, �obolii s� nu fac� r�le pi la c��i, pi la vite, pi la grâuri, pi la aia ce iast�, ce tot nat are-n casa lui” (A.D.).

În Juoia iapilor-Joia iepelor, nu era bine s� se prelucreze cânepa, s� se �ese, mai ales dac� cineva are “are vite greoane, demult a fost iape �i de aia s-a zâs joia iapelor. Da iast� vaci, iast� oi, ce God e, lumea p�z��te, toate ce sînt greoane” (B.N.) ca s� fie caii blânzi, s�n�to�i, s� nu bat� cu copitele. Cine are cai, în acea zi îi hr�ne�te �i îi �esal� mai bine.

Viniria buiedzîlor-Vinerea buruienelor, este ziua când to�i din cas�, în special fetele, se spal� pe cap cu anumite plante, s� miroase frumos �i s� creasc� p�rul mai repede, dar era �i un tratament pentru prevenirea c�derii p�rului. Se spal� diminea�a deveme, cu “buiedzî”(buruieni): cu r�d�cin� de oman, odolean �i salvin, culese în acea diminea��, se pun în le�ie �i se spal�. În Gamzigrad, în fiecare an, lâng� cetatea roman� Felix Romuliana, s-a organizat o întrunire, iar mai târziu a fost mutat� în casa de cultur� din sat.


197�

�

Fiecare poart� o r�d�cin� de oman pentru miros, dar �i cu convingerea c� va fi ap�rat de boal� �i de todoraci. În alte sate omanul se pune sub pern� unde a stat pân� a l�sat miros (F.P).

Buiezii se toac� �i se dau �i la vite ca s� fac� lapte. O plant� bun� pentru ca vitele s� dea lapte este Barba caprii.

Tot acum nu este bine s� “vezî g�ini p�n� nu speli cu oman, pui, c� s� creasc� p�ru mare” (Z.C.)

Sîm-Tua�iru al mare, dup� calendar „S�mb�ta lui Teodor“ este cea mai grea zi din s�pt�mâna lui Teodor “�i „atunci s� face m�lai cu copit (copite de cai), alea s� fac pe m�lai, s� d� cu cucuruzu frânt, s� face ca copi�âle �i s� d� la sântoaderi, la zâua lor, s� numea�te la zâua lor ala m�lai” (Z.C.). De�i todorci pot ap�rea în fiecare zi din acea s�pt�mân�, în sâmb�ta lui Teodor nu a fost voie s� se lucreze absolut nimic. În acea zi todorcii puteau s� apar� �i printre oameni, cu chip de om. Pot face r�u oricui care îi întâlne�te. De aceea noaptea nu se iese din cas�. Noaptea se pot auzi b�tând pe pod. Dup� înf��i�are se aseam�n� cu pisica, dar au copite. La �ez�tori pot ap�rea îmbr�ca�i �i transforma�i în b�ie�i. Cozile, similare cu cele ale cailor, le ascund între picioare deoarece nu dispar în timpul transform�rii. Odat� cu primul cântat al coco�ilor ace�tia dispar. În satul Zlot, în aceast� zi se tund cozile cailor.

În Duminic� pi sîmtua�iri-Duminica lui Teodor, nu e voie s� se lucreze nimic în cas� pentru copii �i pentru vite, s� nu se îmboln�veasc�. Nu se lucreaz� nici cu lâna, pentru s�n�tatea oilor. O oaie din turm� au numit-o „Tua ira“ sau un berbec „Tua ir“, dup� credin�a c� va ac�iona ca o protectoare asupra celorlalte oi.

Lunia paz�tuorilor-Lunea p�zitorilor sau „lunea ciobanilor“ este dedicat� b�rba�ilor, p�zitorilor �i cresc�torilor de vite. Nu e voie s� se taie sau s� se coase cu acul nimic ce ar purta pe sine, deoarece cel care nu respect� interdic�ia poate s� se taie sau s� se înjunghie în timp ce lucreaz�.

Mar�a încuniat�-Mar�ea încuiat� este ultima zi din s�ptamâna lui Teodor. Nu e voie s� se lucreze deoarece todorcii pot s� „te-ncuie, nu �tii nimica-n urm�”, dar �i pot paraliza pe cineva din familie. La miezul nop�ii se încheie s�ptamâna lui Teodor. Sântoaderii pleac�, “sara s� duc, nu s� lucr� nimica, numa ce s� cur�� s�mân�a, aia s� cur�� câta la mar�a vas�lor, câta la Sântoaderu-al mare, �i-al�lalt� s� do cur�� atunci la mar�a-ncuniat�. Cucuruzu, tulenii s� lap�d� pe ap�, bobilii s� sam�n� prim�vara, �i pe urm� miercuri, dup� ce e miercurea bobilor, atunci s� slobod zâlili, s� lucr� de toate, ma’ s� fierb boabe, �i s� dau la �ia care a r�mas, la ai �chiopi, la ai orbi, s� aibe de drum, de cai, s� duc�, s� nu m�i


198�

�

fac� �tet�-n urm�, la c��i, la lume la care are vite, c� ei a�a s-a zîs, c� ei m�i mare �tet� fac la vite” (A.D.).

S�RB�TORILE DE PRIM�VAR� Dragobia�e-Dragobetele, se serbeaz� pe 10 martie �i nu se lucreaz�.

Este prima dat� în acel an când ies la suprafa�� cârti�ele �i �oareci de câmp �i omul trebuie s� le hr�neasc�. Se fierb boabe de porumb �i se arunc� pe p�mânt pentru hran�. Se crede c� ele �in minte acest lucru �i dauna va fi mai mic�. Dac� omul nu face acest lucru, ele vor n�v�li pe sem�n�turi �i vor pricinui daun� mare.

Babi�i-babele sunt între Dragobete �i Sfin�ii 40 de mucenici, în total 12 zile. Sunt zece babe, la începutul �i sfâr�itul lor fiind câte un „muo�“ mo�: dragob#a�e“ (Dragobete) �i „Sîm�îî“, Sfin�ii 40 de Mucenici. Acest r�stimp de dou�sprezece zile se folose�te pentru prevederea timpului din cele 12 luni ale anului, data de 11 martie fiind considerat� luna ianuarie, iar 22 martie luna decembrie.

Sâm�îî-Sfin�ii 40 de Mucenici se s�rb�toresc pe 22 martie. Numele s�rb�torii de Sâm�î, vine de la credin�a c� de de acum “porne�te s� lucre p�mântu”, p�mântul simte c� vine prim�vara �i trebuie începute muncile la câmp. S� crede c� de la Sâm�î, “ias� 44 de bo�î de c�ldur� din pomânt. Cum acuma, poate s� ias� c�ldura s� s� m�sure cu bo�ile. Da boat� e aia ce s� bate, s� bat parii, s� bate cepu la butoi, s� bate pomânt când s� face-n cas�, demult cu pomânt s-a pus pe jos, în cas�. P�, când s� d� la un loc cu boata de 44 de ori, locu �la unde s-a dat cu boata, e câta m�i cald decât al�lalt ping� el. �i acuma, când s� pune mâna acia, unde s-a dat cu boata, s� sâmte c� e p�mântu m�i cald. Sama de aia �i s� zâce Sâm�, c� s� sâmte c� p�mântu s-apuc� s� lucre, p�mântu s-apuc� s� fie m�i cald, s-apuc� lucrurile s� s� lucre pe cîmp” (P.S).

Diminea�a devreme în ziua Sâm�ilor, se face foc în curte �i mult fum. Se ia apoi cârpa, “râza s� zâce”, p�strat� de la „mar�a vasâlor“ (mar�ea vaselor), se aprinde, “s�ri pr�st� focu �la, pr�st� fumu �la, de trei ori �i aprinzi râza aia �i iei �i dai cu râza aia pe dup� craci. �i iei râza aia �i mergi prin obor, te bagi în cas�, în sobi, �la c� s� nu s� bage gongilii în cas�” (N.S.), se afum� casa �i vitele împotriva �erpilor. Acela�i ritual se face �i la Buna vestire �i la Florii.

În ziua de Sâm�î, nu e bine s� se umble cu sforile, nici cu furcile de strâns fânul, ca s� nu plece albinele din stup, “aia e m�i bun dac� s� ia miere din zâua aia di la stupi, atunci e bun �i de stup, s� d� �i în s�n�tatea stupilor, s�-i p�zasc� Sîm�îî, s� s�-nmul�asc� �i ete a�a. S� nume�te: s� fie


199�

�

la zâua de Sâm�î, p� s� fie la vâlve care duc ploaia, p� la vâlve care p�z�sc izvoarele, la stele, la lun�, la Dumnez�u, la soare, la luceaferi, la furcilii pomântului, în s�n�tatea vi�elor, �i a�a, în berechet, în s�n�tatea copiilor, la to�î, de s�n�tate, a�a s� d�” (B.N.).

Se fr�mânt� colaci mici cu sare. Mijlocul se marcheaz� cu o �eav� de �esut, se coc �i se ung cu miere. Se dau de poman� s�rb�torii �i mor�ilor, �i se m�nânc� la prânz. Pentru prânz se preg�te�te �i un colac ce se d� de poman� zilei respective, împreun� cu o lumânare. În ziua aceasta nu s-a lucrat de teama �erpilor. Cine lucreaz�, tot anul va vedea �erpi �i v� tr�i cu team�. Înainte sau dup� prânz, se merge la cimitir, se împodobesc mormintele, se t�mâie �i se aprind lumân�rile. Dac� înc� ar fi z�pad�, lâng� copaci se afl� floare de spânz pentru împodobirea mormintelor cu flori proaspete.

„Blogoveš�ana“ (Buna Vestire) este pe 7 aprilie. E prima dat� în an când se aude cucul. La Buna Vestire mor�ilor li se d� de poman� colac, lumânare, cartofi �i pe�te. Nu se lucreaz� de teama �erpilor, iar diminea�a, se afum� gospod�ria cu cârpa “râza” care a r�mas de la Sâm�î, pentru alungarea �erpilor.

„Flurii�i“ (Floriile). De Florii, fetele �i femeile tinere merg în câmp s�

culeag� flori s�lbatice. Fiecare s-a împodobit cu cele mai frumoase flori din care fac buchet, fiind p�strate pân� la Pa�ti. Tototdat� sunt scoase la aer toate �es�turile din cas�, pentru a se aerisi. Astfel se marcheaz� începutul cur��eniei generale din fiecare gospod�rie înainte de sarb�toarea Pa�telui.

La Juoi-mari-Joia mare se aprind „focorele“. Diminea�a devreme, gospodina aprinde trei, cinci sau �apte focuri, neap�rat în num�r impar, din tulpini de boji, “joi diminea�a ne scul�m, f�cem focurelu, în obor, pe urm� la mormin�î” (F.P.).

Foto 73 �es�turi scoase la aer de Florii, sat Metovni�a


200�

�

În satele de pe munte, focurelele se fac din “�ubeli” (amestec de flori de munte) uscate, care se culeg miercuri, în�inte de Joimari. „Muierile culeg �ubeli uscate, le pun pe trast� �i le-atârn� la grind�, nu e bun s� le pun� jos. S� duc muierili �i copiii pe dos, �i culeg flori: mix�, brebenei, cuco��i, priboi �i vioreale. Priboiu s� gas��te numa pe câr��. Când ajung la colib�, fac i��le de flori” (J.Z.).

Primul foc este pentru Dumnezeu, iar celelalte pentru mor�i, �i se dau de poman� împreun� cu c�ldura, lumina �i mirosul de t�mâie. Locul în jurul focurilor s-a stropit cu ap�. În unele sate stropirea cu ap� nu se face.

Înainte de amiaz� femeile din cas�, neap�rat fetele pentru a înv��a obiceiurile, merg la cimitir cu colaci, cartofi pr�ji�i în ulei, pure de fasole, bob, pe�te, pr�jituri de post sau stafide, mere �i pere uscate, lumân�ri �i flori.

În satul Vitejva la cimitir se duce joi diminea�a, “denoapte, mora nici nu r�sare soarele, nici nu s� vede”(N.S.).

La cimitir se duce o leg�tur� de boji cu care se face focul. Se

împodobe�te mormântul cu flori culese pe câmp la Florii, lâng� mormântul ultimului membru decedat al familiei, se întinde pânza pe care se pun colacii �i vasele cu mânc�ruri, apoi se t�mâie, se aprinde focul �i se d� de poman� decedatului �i tuturor mor�ilor din familie. Dup� ce se d� de poman� to�i iau acolo masa: “�i-n urm� iai �i m�i n�inte iai din grâu, din miere, din ce iast�, c-a�a-i bun, ca s� vad� �i mortu �la ce te-ai dus la el, ce i-ai dus“ (S.M.). Pe timpul comunismului autorit��ile au interzis s� se mearg� la cimitir cu mâncare. Pentru a p�stra ritualul întreg, femeile au mers la cimitir miercuri, ceea ce, în unele sate, s-a p�strat pân� azi. La joimari, „aicea, la noi, în Porodin, cu de cusara, miercuri, cu o zî nainte, s� duce la mormin�î” (P.S.). La fel se procedeaz� �i în satul Zlot. Prin anii

Foto 74 Focurele aprinse în curte

Foto 75 Focurele aprinse la mormin�i diminea�a devreme, sat

Podgor�


201�

�

�aptezeci au încetat s� aprind� �i s� dea focul de poman� la cimitir, în unele sate limitându-se la focurelele de acas�.

Vinieria uaulor-Vinerea ou�lor. Aceast� zi este destinat� fârbuirii (vopsirii) ou�lor, mai demult din coji de ceap� �i alte plante naturale, mai târziu vopseaua se procura din comer�. Pentru colorare femeile au folosit cear� de albine pe care au topit-o �i cu un pai sau cu o pan� au pus pe ou� care s-au vopsit prin scufundarea într-un vas cu vopsea. B�rba�ii au putut, în aceast� zi, s� mearg� la arat sau s� desf��oare activit��i mai mici pe imanie sau acas�.

Ou�le le vopse�te de regul�, cea mai b�trân� femeie din familie. De obiecei pentru fiecare membru de familie s-au vopsit câte zece ou� sau câte o sut� de ou� de familie. Primul ou s-a vopsit în culoare ro�ie, “el s� las� s� p�zasc� casa pân� la Pa�tile al�lalt”, ast�zi num�rul �i culoarea lor variaz�. Cu vopseaua ce r�mâne, se vopsesc pu�in vitele, s� fie s�n�toase ca ou�le. Se crede c� toat� familia va fi s�n�toas� anul respectiv dac� unul dintre copii fur� ou� ro�ii. În unele regiuni, co�ul cu ou� vopsite se a�eaz�, vineri seara, într-un pom roditor din spatele casei.

OBICEIURI DE „PAŠI“ PA�TE Pa�tele este asociat �i la românii din Serbia de r�s�rit, ca la to�i

românii, cu o serie de alimente rituale, dintre care, pe lâng� ou�le ro�ii, cel mai important este colacul

Pa�telui. Acesta este f�cut din f�in� de grâu �i are diferite forme, în func�ie de regiune. Uneori este împletit, apoi înconjurat cu o cunun�, alteori este simplu �i rotund. Pe el se a�eaz� ou� ro�ii, de regul� în num�r impar, lumân�ri, sare �i o bucat� de carne.

Perioada în care biserica celebreaz� moartea �i învierea lui Isus Cristos, se suprapune de facto peste alte s�rb�tori de sorginte p�gân�, cu caracter echinoc�ial. S�rb�torile cre�tine ale Cr�ciunului solar �i Pa�telui lunar sunt

Foto 76 Colacul de Pa�ti (st.) �i mâncare de Pa�ti (dr.)


202�

�

suprapuneri culturale noi peste structuri sezoniere p�gâne, s�rb�tori dedicate Soarelui �i Lunii. In felul acesta se justific� s�rb�tori care apar�in altor straturi culturale anterioare cre�tinismului.

Ritualul de Pa�ti din satele române�ti din estul Serbiei ilustreaz� cel mai bine afirma�ia de mai sus.

În ziua de Pa�te, înainte de a r�s�ri soarele, gazda „domacinul" scoate cu sapa o brazd� de p�mânt cu iarb�, “glie” cum este numit� �i o pune în fa�a u�ii, pe partea exterioar�, în unele sate pe prag sau lâng� prag. De

asemenea exist� sate în care se scot dou� brazde, care vor fi puse una înaintea �i una înapoia pragului. Gospodina preg�te�te un colac, un pahar sau un castron de vin, în vin se pune floare de corn �i urzic�. Pe glie se st� cu fa�a spre r�s�rit. Cu mâna stâng� se �ine paharul, pâinea �i oul, se st� pe gile cu fa�a întoars� spre r�s�rit, se face cruce, se ia câte o înghi�itur� de pâine �i ou, se bea vin spunând: „cum a venit Pa�tile acuma, a�a s� vin� �i la timp(la anul), numa’ anul s� ne afle vii �i zdraveni, pe mine �i copiii mei �i omu’ meu, s� ne dea ponom �i bereghet”(A.D.). Apoi se învârte�te în cerc spre partea dreapt�. Aceasta se repet� de trei ori, apoi se sare de pe glie spre est. Aceast� împ�rt��anie se nume�te „luvat paš�i\i“. To�i din

familie repet� ritualul, de la cel mai în vârst� (bunicul) �i terminând cu copiii. Glia se �ine pe pervazul ferestrei trei zile, iar a patra zi se întoarce la locul de unde e luat� – ca s� nu r�mân� ran� pe sol.

Exist� mici diferen�e în executarea ritualului de Pa�te, esen�a fiind aceea�i.

În Luchia, sâmb�t� seara sau duminic� diminea�a într-o strachin� nou� se pune floare de m�r, un ou cur��at �i tocat, urzic�, floare de corn, o plant� alb� numit� pa�ti��, buc��i dintr-un colac care a fost p�strat de la Joi Mari �i vin ro�u, toate acestea formând „Pa�cile", care va fi b�ut duminic� diminea�a. În unele sate unde „Pa�cile" se prepar� sâmb�t� seara, înainte de

Foto 78 Ritualul de Luatul Pa�telui

Foto 77 Glia în ritualul Pa�telui


203�

�

apusul soarelui strachina respectiv�, cu o lingur� în ea, se pune în pom, în co�ul cu ou�, unde va sta pân� a doua zi de diminea��.

Este bine ca în timpul ritualului fiecare participant s� aib� un ou ro�u în sân sau în buzunar.

În Valeacoanie glia se pune pe partea interioar� a pragului, �i se sare peste prag. În Mali Izvor ritualul s-a f�cut pe paji�te uitându-se spre soare. În Podgorac �i Zlot, împ�rt��itul se face pe secure, care este a�ezat� pe glia de p�mânt, cu t�i�ul în afar�, spre u��.

Cândva oul pentru împ�rt��ire s-a spart de capul berbecului conduc�tor de turm�, iar alt ou s-a îngropat în �arc pentru s�n�tatea �i fertilitatea turmei. Vitelor li s-a pus în nutre� sau în hran�.

Dup� ce se spal� pe fa�� to�i membrii familiei aleg câte un ou cu care au trecut peste fa�� i cap, s� fie s�n�to�i �i rumeni ca oul. Copiilor le-au trecul oul prin sân ca s� preia de la el s�n�tate �i for��. În acela�i timp, aceasta a putut s� aib� �i semnifica�ia de transmitere a fertilit��ii.

Ou�le de Pa�te se ciocnesc dup� mas�, cojile fiind adunate într-un anumit loc �i îngropate.

Pentru masa de prânz se preg�tesc diferite feluri de mâncare �i purcel la frigare (la pro�ap). În colacul de Pa�te se pune un ou vopsit înainte de a se pune la copt. Se dau de poman� colaci, lumânare, din fiecare mâncare câte un castron �i friptur�, atât Pa�telui, cât �i mor�ilor. În cele trei zile de Pa�ti nu se lucreaz�.

În ziua de Pa�te nu se merge la cimitir, numai “la a doua zî. În�inte, s-a dus �i zâua dintâi, diminea�a” (P.I.).

Mâtcal�u-M�tc�l�ul se s�rb�torea a dou� mar�i dup� Pa�te �i era s�rb�toarea fetelor. Acest obicei nu se mai întâlne�te ast�zi decât în povestirile celor în vârst�, unii dintre cei chestiona�i, aducându-�i aminte cu greu despre s�rb�toare: “M�tc�l�u, la 9 zâle dup� Pa�ti. Românii di la r�s�rit279 fac jocuri, �i a dus tot nat a�a, câte ceva, pun la mas�, �i dau de poman�, aprind lumân�ri”(P.S.). �i la “Petrou�, a fost mare s�rb�toare, p�n� m�i napoi” (B.N.).

Mai la sud de satul Valeacoanie, numele este men�ionat pe o cruce: “iast� a�a, la un pod a�a la stânga, iast� cruce de lemn �i scrie M�tc�l�u” (S.P.).

Luni, la „Lunia mâtcal�ulu@“, fetele au vopsit ou� iar mar�i, la „Mâtcal�u“, ou�le se d�deau de poman� împreun� cu colaci, pentru norocul

��279 Informatorul fiind din satul Re�an��, de pe valea Moravei, el f�când referire la românii dinspre valea Timocului.


204�

�

fetelor. În timpul zilei de mar�i, acestea se vizitau, f�ceau schimb de ou�, în unele sate spunând c� s-au „învaru@cat“ (înv�ruicit). Aceasta era o rela�ie de prietenie foarte strâns�, se puteau invita una pe cealalt� la nun�i, puteau s�-�i încredin�eze secretele una celeilalte. Prietenia dura pân� la c�s�torie, dar uneori chiar �i pân� la sfâr�itul vie�ii dac� nu se c�s�toreau în alt sat.

În Zlot �i Podgorac fetele au organizat �ez�tori �i au invitat b�ie�i. Fiecare a adus câteva ou� ca s� fie suficient pentru to�i pentru a se cioc�ni. În Metovnica fetele �i b�ie�ii s-au întâlnit lâng� foc pe care l-au aprins lâng� râu sau pârâu. Fetele au adus ou� vopsite �i le-au împ�r�it b�ie�ilor. �i urm�toarele 2 zile ale s�rb�torii Pa�telui, abund� de danii �i pomeni.

Insur��itul sau Inv�ruicitul - se practic� a treia zi de Pa�ti, la fântân� sau la pâr�u. Obiceiul const� în schimbarea simbolic� a copiilor, trecerea ou�lor ro�ii prin cunun� �i viza în special s�n�tatea copiilor, dar avea poate �i un rol ini�iatic. Acum, copiii î�i caut� fra�i de cruce sau v�ruici, de care se vor lega pe toat� via�a:

“S�-nv�ruicesc prima zi sau la trei zile dup� Pa�te, la R�potin. E, atuncea s-a întâlnit, s-a adunat doau� fete, în ziua aia, or doi copii �i ei s-anv�ruicit, fetele. Ama(dar) �i-a schimbat acolo oau�, una la alta �i ei de-aicea-n colo zice veri�oar� or v�ruic�, or surat�, or cumnat�, în tot felu’.

Da’ p�’, copiii(b�ie�ii) când s-anfr��it �i-a t�iat aicea, s-an��pat la de�ti(deget), �i când a izbit(ie�it) o �âr�(pu�in) sânge, a�a am auzit pe mama mea, da’ bine ei, �i-a supt sânge unu di(de) la altu’. Nacia(�tii), e aia, zice înfr��al�. El când s-anfr��ât de-�la, ama s� ia în cârc�(spate) �i s� trece peste oga�, trec încolo �i te-ntorci înd�r�t �i d-aci-ncolo, naci(�tii), s-anv�ruicit, veri�oar�, v�ruic�, ce este…Fetele �i-au dat ou una la alta, a schimbat oau�(ou�), iar a�a �i-a dat ou una la alta �i s-a trecut în gârg�(spate) piste(peste) oga�, cu el în gârg�(spate) �i pe orm� l-antins iar piste(peste) oga� �i naci(�tii), atunci s-a legat înfr��ala aia, înv�ruiceala aia. S-a vorbit aia. De aci în�inte, sîntem fra�i, v�ruici or de-acia ce…Tu-mi e�ti veri�oar�, eu sînt veri�or. Nu s-a cântat nimic”. (N.S.).

Ropa�inu-r�potinul are loc a treia mar�i dup� Pa�te. Nu se lucreaz� la câmp, de fric� s� nu fie tr�sni�i, iar femeile nu torc.

Ziua ��stelor – are loc tot la R�potin, care se spune c� este �i ziua femeilor, obicei relatat de Tihomir Georgevici la 1905, în satul Luchia: “In ajunul sfântului Bartolomeu, cunoscut aici sub numele “Rapacin”, femeile fac ni�te ulcele de p�mânt, în credin�a c� de sunt f�cute în ziua aceea vor dura mai mult. Ulcelele sunt lucrate de mai multe femei laolalt�; pentru facerea lor, pe lâng� p�mânt special, ro�u, se mai întrebuin�eaz�: cenu�a, baliga de cal �i câl�i. Acest material se amestec� cu apa, se calc� bine, apoi


205�

�

se ia dintr-însul atâta cât trebuie pentru o ulcea �i i se d� forma cu mâna. Ulcelele gata, se pun la r�coare s� se usuce”.

În satul Gradscov se întâlne�te o alt� variant� a acestui obicei: “Muierile în ziua lor trebuie s�-�i fac� lapte �i ele caut� ��ste. ��stele sunt de p�mânt, duc ap� acolo �i caut� n�roi �i fac ��ste. �i a�a a fost atuncea, c� atuncea na primer(de exemplu), voi oamenii(b�rba�ii) nu cuteaz� s� zic� la muieri nimica, c� ei iau b�taie. Post�ie�te(circul�) o variant�, zice c�: Atuncea c� fiindc� Dumnez�u a îndr�git ziua aia s� fie ziua la muieri. Ama(dar) muierea când a aflat c� e ziua ei �i s-a pus pe om(b�rbat) �i l-a luat de diminea�� s�-l bat� pân� sara. �i-atuncea Dumnez�u a zis c� ce muierea svarno(într-adev�r) poag� pe ea, l-ar omorî pe om, da m�i bine ziua ei când este s� s� z�du�ea�c�(transpire) s� fac� ��ste, ca s�-i treac� ziua s� nu bat� omu’.”(N.S.). În satele din vestul regiunii (Valea Moravei) nu se cunoa�te obiceiul.

Sîm-�uordzu, (Sfântul Gheorghe) se s�rb�tore�te pe 6 mai. Este ziua în care se face stâna, în satele de munte, ziua în care se urc� cu oile la munte, ziua când se mulg oile prima dat� în acel an. Ziua dinainte de Sfântul Gheorghe se cheam� „napruour“ (zori). Oile se scot devreme la p�scut, undeva mai la “dos, s� pitul�, c�-n zîua de Sângeorz iast� muieri

care �tiu s� descânte �i fur� laptele la oi”(M.M.).

Dup� întoarcere de la p��une se efectueaz� primul muls, iar

laptele se încheag� pentru ca a doua zi, de Sfântul Gheorghe, s� se dea brânza de poman� mor�ilor.

Foto 79 Ob�inerea brânzei, sat Bacevi�a

Foto 80 Mulsul oilor, sat Brezovi�a

Foto 81 Pomana dat� Sfântului Gheorghe


206�

�

În aceast� zi poate s� se are. Pe câmp s-au cules plante care s-au amestecat, la Sfântul Gheorghe cu uruial�, cu care s-au hr�nit vitele, în special oile.

În ziua de Sfântul Gheorghe oile se întorc devreme de la pa�une �i se mulg, iar gospodina împodobe�te poarta, “buiandrugul” casei �i intrarea în „obor” �i în grajd. Pentru împodobit s-a folosit crengi de salcie �i leu�tean. Este folosit� �i frunza de fag, care pune la u��, la „�tal� la vi�e, la g�ini, la porci, la oi, la vaci, la toate c��ile într� u��”(Z.J.).

Mulsul s-a f�cut prin spat� �i prin colac rotund în form� de cerc. În pâine se afl� un b�nu�. Fiecare oaie se mulge cu câte trei jeturi, pentru fiecare mi�care a mulsului se întoarce partea cealalt� a spatei. Gazda, sau ciobanul, cu b�rba�ii din familie, prind colacul cu ambele mâini �i îl învârtesc, rostind: p�curarul – „cucu“, �i r�spunsul – „rascucu“. (Acest am�nunt e p�strat în

Osniea, Zlot �i Metovnica) (F.P.). Acest ritual se face

de trei ori �i apoi rup colacul. În a c�rui bucat� se afl� b�nu�ul, va fi fericit tot anul sau va fi “p�curar” tot anul. Pâinea se d� la oi, �i apoi se termin� de muls, laptele fiind fiert mai apoi pentru prânz.

Diminea�a devreme se taie un miel sau un purcel �i se pr�je�te. O pâine �i o lumânare mai mare, brânza, laptele �i carnea, se dedic� s�rb�torii, iar celelalte se dau de poman� mor�ilor. Dup� prânz au mers la hor�.

Înainte de Sfântul Gheorghe nu s-au muls oile �i nici miei nu s-au taiat. Cei care au avut în cas� mor�i, în primul rând copii, sau membri de familie care au murit dup� Sfântul Gheorghe de anul trecut, n-au mâncat lapte �i carne de miel înainte de a da de poman� celui mort în ziua de Sfântul Gheorghe.

Tot la Sângiorz cândva, „atuncea haiducii s-astrâng (se adunau)”(B.N.).

În satele de munte, dup� Sfântul Gheorghe, are loc obiceiul “b�cia”. De acum, se în�arc� mieii �i oile se mân� în munte, unde se face stâna, care �ine pân� la sfâr�itul seceri�ului.

Foto 83 M�suratul laptelui

Foto 82 Însemnarea oilor pe r�bo�


207�

�

La “b�cie”, to�i s�tenii adun� oile la un cioban, “împreun� lumea oile sara”, dup� care fiecare mulge oile altuia, niciodat� pe ale lui. Diminea�a, se duce “p�curariu” (ciobanul) cu ele la p��une, iar la prânz când se întoarce, le adap�, le bag� pe toate în strung� �i le m�soar�. Aceast� m�sur�toare const� în faptul c� “tot nat mulge oile lui”, pune laptele într-o g�leat� �i îl cânt�re�te. Dup� ce este golit laptele, se arat� g�leata �i se zice: ”S-ar�t�m sâmbra�i fundu la g�le�i”. A�a procedeaz� to�i cei care au oi, dup� care se compar� num�rul de litri de lapte, pe baza acestei num�r�toare stabilindu-se ordinea �i num�rul de zile pentru paza oilor. Ale cu oi au dat mai mult lapte, acela le va p�zi mai multe zile. Primul care începe s� le p�zeasc�, zice c�tre s�teni: ”chit� le-a�i adus, chit� le lua�i”(Z.J.). Pe durata stânei, cine le p�ze�te în ziua respectiv�, acela le mulge �i face brânz� pentru familie. “Oile sînt în stân� pân� toamna, pân� nu ninge. Pe orm� tot nat ia oile lui �i stâna s� sparge” (Z.J.).

Sve�i �icuola (Sfântul Nicolae) de var� se s�rb�tore�te ca hramul casei pe 22 mai, urmat de Ispasu al mic-Înal�area Domnului care se serbeaz� a patra joi dup� Pa�ti �i Ispasu al mare a cincia joie dup� Pa�te. Se s�rb�toresc ca hramul casei �i al satului.

Duminica mae sau Pogorârea Sfântului Duh se s�rb�tore�te în a �aptea s�pt�mân� dup� Pa�te ca s�rb�toarea satului. În aceaa�i zi sunt mo�ii rusaliilor, „muošî rusa\ilor“. Pentru cimitir se preg�tea „colac cu gaur�“ �i lumân�ri. Pe fiecare colac s-au pus cire�e �i a�a s-a dat de poman� mor�ilor.

Rusa�e-Rusaliile se crede c� sunt fiin�e invizibile care apar doar pe s�pt�mâna rusaliilor. Omul care le întâlne�te, nu le vede, dar le simte consecin�ele devenind ame�it, absent, tot timpul tace sau nu �tie ce vorbe�te – „la šoimanit“, e ame�it, „la luvat rusalilii“. Pe care-l iau rusaliile, a�a va fi pân� la rusaliile de anul viitor. Nu exist� descântece împotriva rusaliilor, singura arm� fiind purtarea de usturoi �i pelin. De-a lungul întregii s�pt�mâni trebuie s� se consume cel pu�in un c��el de usturoi pe zi. Sub pern� se pun pelin �i un c��el de usturoi ca s� nu fie vr�jit omul în vis. Este bine ca oamenii s� se mi�te cât mai pu�in posibil, mai ales noaptea. Nu era voie s� se fac� baie copilului dup� apusul soarelui. Treburile în gospod�rie s-au efectuat în mod regulat, dar nu au cutezat s� coase, s� cârpeasc�, s� toarc�, nu au avut voie s� planteze �i s� sape gr�dina, s� coseasc�, s� înhame �i s� transporte. Nu au îndr�znit s� se odihneasc� la umbra nucului. A fost de dorit ca o parte a îmbr�c�min�ii s� fie îmbr�cat� pe dos, s� se doarm� în “cirepi, s� nu vin� rusaliile, s� te ia când dormi”(S.S.)


208�

�

Prezen�a rusaliilor se putea g�si în locurile unde iarba a crescut în form� de cerc. Se distinge iarba dup� în�l�ime �i culoare (este mai mare �i mai întunecat�), �tiindu-se c� înainte de s�pt�mâna Rusaliilor nu au existat asemenea locuri. Ele au jucat hora acolo sau au prânzit. Rusaliile sunt considerate s�rb�tori rele, ca �i Sântoaderii.

Dac� se îmboln�ve�te cineva în timpul rusaliilor, familia anun�� vecinii s� vin� s�-i dea ocol bolnavului, jucând (F.P.).

Pericolul înceteaz� între s�mb�t� �i duminic�, astfel încât oamenii au putut s� s�rb�toreasc� lini�titi l�satul secului pentru postul Sfântului Petru �i Pavel.

Obiceiul Rusaliilor sau Cr�i�elor, este consemnat �i de Tihomir Georgevic, el considerând c� obiceiul ar corespunde obiceiului sârbesc Cralli�a (regina).

Cândva, în zilele Rusaliilor, în satul Valea cu Anini (Valeacoanie) umblau prin sat “cr�i�e”, care cântau �i jucau. ��ranii aduceau în fa�a lor pe cei bolnavi �i ele îi zgâl�âiau spre a-i lecui. Acest obicei a disp�rut ast�zi din regiune, dar mul�i î�i mai aduc aminte. Se mai p�streaz� totu�i, în plasa Svijd, în satul Dâlboca (Duboca), care a devenit foarte cunoscut din cauza acestui obicei. În acest sat vine �i acum lume mult� numai pentru a vedea “cum vor c�dea Rusalele �i cum c�r�bu�ul le va readuce în sim�ire prin glasul c�r�bi�elor lui”(D.P.).

În trecut, C�derea Rusalelor se numea c�derea femeilor într-un somn hipnotic, din care erau readuse în sim�ire prin cântecul “c�r�bu�ului”.

Obiceiul, a�a cum l-au g�sit T. Georgevici �i M. G. Milichevici, nu mai exist�, ast�zi p�strându-se doar pentru spectacol.

Juoia viar�e-Joia Verde este în s�ptamâna Rusaliilor �i nu se lucreaz�, credin�a fiind c� cine încalc� regula poate s� înverzeasc� �i s� moar� sau “bate piatr�”.

Viniri pi rusale-Vineri pe Rusalii/Rusalnica, este cea mai important� zi din s�pt�mâna Rusaliilor. Nu s-au scos vitele la p�scut, ci se hr�nesc în �arcuri sau în grajduri ca s� nu fie expuse „rusaliilor“ care ar putea s� le înboln�veasc�.

Duminica mic�-Duminica Mic�, L�satul secului pentru postul Sfântului Petru �i Pavel, se s�rb�tore�te ca hram în majoritatea satelor. Nu se lucreaz� �i se d� de poman�.

Muo�i �i fra�-(Mo�ii de fragi sau de prim�var�) se serbeaz� în prima mar�i a postului Sfântului Petru �i Pavel. Cine a avut copii mor�i, nu a mâncat c�p�uni pân� în acea zi când se da de poman� copilului mort c�p�uni, �i abia apoi a mâncat. În aceast� zi a mor�ilor se d� de poman�


209�

�

c�p�unii �i celorlal�i deceda�i, astfel încât pentru fiecare decedat din cas� se fr�mânt� câte un colac, pe ei se pun c�p�uni, câte un cartof fiert �i câte un c��el de usturoi. Dac� nu sunt c�p�uni se pune frunz� de fragi în loc de fructe.

Vârtaluomu-Sf. Apostol Bartolomeu este în data de 24 iunie, �i a preluat atribu�iile zeului vântului, el fiind foarte periculos pentru c� poate aduce distrugeri cauzate de tr�snet �i de grindin�. Este considerat st�pânul stihiei. De aceea nu s-a lucrat: “Vârtolomu, nu s� lucr�, frunza de tei s-antoarce, când pe-o parte când pe alta, în aia zî. Aia tot s�rb�toare rea e, tot ce a strâns omu, l-a învârtit, l-a luat” (N.S.).

S�RB�TORILE DE VAR� Sîmdzîiai“-Sâmzienele sunt pe 7 iulie. Diminea�a s� culeg sâmziene,

“florile alea galbene”, se face una-trei coroni�e �i se d� de poman�. Întâi se d� lui Dumnezeu, zilei de Sâmziene, �i la cei mor�i �i le “anini”(ag��i) la cas�, �i la poart� afar�. Împreun� cu coroni�ele se d� de poman� �i un colac, lum�nare, c�p�uni �i cire�e dac� mai sunt, sau alte fructe. Înainte de amiaz� femeile au mers s� culeag� sun�toare. Ea se usuc� �i s-a folosit pentru împotriva �erpilor, pentru vindecarea tr�s�ririi din somn, �i durerilor de stomac, de piept, de cap. Tulpina aprins� (care scoate fum) se trece din mân� în mân�, în jurul capului �i corpului celui bolnav, acestora punându-li-se �i în mâncare. Sun�toarea se folosea �i pentru vr�jit.

Sîm-Pietru-Sfin�ii Apostoli Petru �i Pavel, se serbeaz� pe 12 iulie. Pentru masa de prânz au t�iat un miel sau un purcel. Nu se merge în vizit�. �i nu se lucreaz�. Dac� pic� miercuri sau vineri, se d� de poman� mâncare de post.

Pân� în aceast� zi, p�rin�ii c�rora le mor copiii, sau sunt mor�i tineri în familie, nu m�nânc� mere, pân� nu se d� de poman� m�rul de Sâmpetru.

Urmeaz� pe 13 iulie, Fra�i�i lu Sîm-Pietru-(Fratele lui Sfântul Petru �i Vra�i-Vracii. Aceast� s�rb�toare se suprapune peste Sf. Mucenici Doctori f�r� de argin�i, Cosma �i Damian) în 14 iulie. În aceast azi nu se lucreaz�, deoarece este considerat� una dintre cele mai “grele“ s�rb�tori.

În ziua de Procoplia-Sf. Mare Mucenic Procopie, 21 iulie, nu se lucreaz� ca s� se p�streze fânul �i grâul de incendii �i fulgere. Se d� de poman� o pâine �i o lumânare. În Mali Izvor aceast� zi se nume�te �i „baba surd�“(F.P.).

Tot de frica fulgerelor nu se lucreaz� nici pe 26 iulie, de ziua Aran�ilului-Soborul Sf. Arhangel Gavril �i în ziua de Pr�ia-Pârlie/Sfânta Mare Muceni�� Marina, în 30 iulie.


210�

�

Sve�i�ia-Sfântul Ilie se serbeaz� pe 2 august ca patronul casei �i ca hram. Nu se lucreaz� de frica tr�snetelor: “muma lu St. Ilie nu i-a spus când s-a f�cut c� s�-i fi spus, care �tie ce ar fi f�cut, c� dud�ie la Sf. Ilie. Dac� ar fi �tiut cine �tie cum ar fi duduit, cum �i-ar fi mânat caii �i cocia (c�ru�a), s� dud�ie �i s� sfulgere. Când a trecut zâua lui, iar atuncea muma lui i-a spus” (N.S.).

Diminea�a se fr�mânt� pâine �i se d� de poman� împreun� cu o lumânare �i cu alimente Sfântului Ilie. Sunt sate în care se organizeaz� bâlci. (Šarbanovac)

Urmeaz� Viniria mare-Sfânta Parascheva de var� (8 august), Pan�e�iu-Sf. Pantelimon pe 9 august �i Zîpostîtu Sîn�i Marii -L�satul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului pe 13 august. În aceste zile nu se lucreaz� �i se d� de poman� zilelor rspective �i mor�ilor.

„ZAVEINA“ (HRAMUL SATULUI) Este un tip de s�rb�toare care se face pentru protec�ia culturilor

agricole, prin care se încearc� îmbunarea �i mul�umirea sfântului care de-a lungul timpului a provocat pagube respectivului sat. Alegerea a depins �i de perioada când s-au întâmplat pagubele: la ziua s�rb�torii, înainte sau dup�. Pentru locul desf��ur�rii se alege de obicei, un loc înalt sau care a fost cel mai mult expus intemperiilor.

Pentru organizarea hramului se alege un „col�car“, care are obliga�ia s� organizeze sculptarea amuletei, executarea ad�postului, s� aduc� mese �i b�nci, s� aleag� �i s� tocmeasc� muzica, s� anun�e gospod�riile despre s�rb�torirea hramului. El conduce întreaga s�rb�toare.

Pentru sculptarea „s�mnului“, se alege, dac� este posibil, un copac roditor. Alt�dat� se alegea un arbore înalt �i gros, despre care se credea c� este sfânt. Diminea�a, în ziua hramului, col�carul cu un grup de vecini “com�ii”, iau cu ei un colac în form� de inel, un fel sau dou� de b�uturi, lumânare, flori �i o �uvi�� de lân�. Semnul în form� de cruce de aproximativ zece centimetri, este f�cut prin scrijelirea, prin decojirea copacului pe partea de apus. Dup� ce î�i face semnul crucii, col�carul zice:„S-aju�e Dumnidz�u sî fa�em sî�mnu zavie�i[i Vrtaluomulu@!“ (F.P.) iar cei prezen�i r�spund:

Foto 84 Copacul ales pentru zapis


211�

�

„S-aju�e“. Aceast� cruce se decoreaz� cu flori �i lân�, în cr�p�tur� se pune un b�nu�, lâng� el se pune o lumânare mare aprins�, iar colacul cu o lumânare mai mic� se dedic� Sfântului: „Sî fie pântru dzîua �i astâdz, pântru Vrtaluom, sî [i apiQe câmpu, berechetu šî câ�šî\i �i p@atr�, �i sîa�it�, �i tua�e rîa\i\i!“(F.P.) Cândva demult, dup� sculptarea crucii, s-a t�iat mielul care s-a fript pentru hram, iar col�carul pentru fiecare familie a împ�r�it câte o bucat� de friptur�.

Acest copac i se spune “zapis” în limba sârb�, termen folosit tot mai des �i de românii din estul Serbiei, dar adaptat oarecum, find numit “z�pisc”, în Isânov��. Termenul românesc pe care T. Georgevici în îl g�se�te �i îl noteaz�, este “z�pârg”.

Etnologul sârb oki� Danica, ajunge la concluzia c� ritualul “zapisului” reprezint� un simbol conven�ional al grani�ei ce separ� lumea experien�elor umane de lumea credin�elor metafizice �i c� întregul cult al copacului sfânt “zapis”, este o form� de comunicare cu lumea supranatural�280.

Fiecare familie aduce totul ce trebuie pentru masa de prânz. Dac� e hramul în timpul postului, acas� se dau de poman� colacul, lumânarea �i mâncarea de post sfântului �i zilei care se s�rb�tore�te, iar pentru mas� s-a t�iat mielul sau purcelul. S-a considerat c� sfin�ii pedepsesc oamenii prin diferite pagube pentru c� nu le respect� numele. A�ezarea la mas� a f�cut-o col�carul. Dup� mas� fiecare prime�te oaspe�i, iar spre sear�, începe hora pentru to�i cei care doresc s� viziteze, chiar �i pentru cei din alte sate. Hora a avut loc în jurul stâlpului pe care l-a pus col�carul la un loc adecvat cu câteva felinare ag��ate sau cu l�mpi de carabit.

Dup� masa de prânz, reprezentan�ii gospod�riilor au ales col�carul pentru anul viitor. Semnul se face în fiecare an �i se decoreaz� din nou.

Ast�zi hramul satului, se organizeaz� foarte rar în sate, deoarece prin modenizarea vie�ii la sat, ritualurile î�i pierd func�ia, dispare credin�a în scopul s�rb�torii, tinerii nu mai respect� tradi�iile satului, ei fiind pe deplin lega�i de ora�.

��280 Danica ocic, (1986), “Zapis”, as a village cult tree in old Kostolac, Centar za culturu narodni muzei, Pozarevac .

Foto 85 Semnul pe zapis


212�

�

OBICEIURI ANUALE DISP�RUTE

Muma pluoii (Mama ploii). Ritualul a fost aplicat pentru a opri ploile

din perioada verii, aceasta împiedicând executarea lucr�rilor de câmp. Dup� cinci s�pt�mâni de ploaie neîncetat�, în jur de Rusalii, sub

îndrumarea persoanelor în vârst�, „copiii s-adun�, mai m�ru�î, 10,12, 13, 15 ani: prind mâ� negru �i îi fac leag�n �in coaj� �e tei. Coaja o iau, o dejghior�, pun în�untru mâ�u, ama pân� nu îl pun în�untru îi coas� gura cu acu, mâtu viu. �i acuma mearge, m�i mult fea�e, a fost care a dus leag�nu, �i i-a f�cut cruce �in bâte, �i merg �i pe drum cânt�: moare muma ploii, învie tata-al soarelui. Piu, piu, paraschiu!, �i pân� ajung la r�spânti�e, �i acolo îl îngroap�, a�a de viu. Lumea a crezut în aia, jertf�, s� opreasc� ploaia. �i alea sînt pierdute”(F.P.). Intersec�ia trebuie s� aib� cel pu�in trei drumuri. S-a crezut c� ploaia va înceta când moare pisica, copiii fiind convin�i c� prin acest ritual au contribuit la reducerea suferin�ei umane prin posibilitatea de a continua lucrul �i a salva sem�n�turile deteriorate.

În Valakonie, pentru a opri ploaia, iau trocul cu ap�, ies pe pragul casei �i se adreseaz� celui care dirijeaz� ploaia cu urm�toarele cuvinte: „Sî duc� pluaia la mun�, la mî�ri, în pustîne, un�e cucu nu cânt�, un�e iarba nu cQaš�e, sî nu las� satu la fuami�e, pi nuoi, copiii nuo�tri �î vi�i\i nua�tre!“(F.P.). Apoi se toarn� apa din pahar.

Mugaiala. Denumirea obiceiului provine din onomatopeea sunetului pe care îl provoac� participan�ii în timpul efectu�rii acestuia. Ac�iunea obiceiului s-a practicat pentru a alunga seceta: “�e dud�it s�ceta, nu de chemat ploaia, c� ei a gândit c� seceta e vreun duh, care a tunat în sat �i s�-l goneasc�”(F.P.). Potrivit povestirilor, în Osnicea acest obicei a fost efectuat ultima dat� spre sfâr�itul secolului XIX. În alte sate nu e cunoscut nici sub alt� denumire.

Din cauza secetei prelungite care amenin�a cu foamete, b�rba�ii dintr-o anumit� mahala s-au în�eles s� organizeze „mugaial�“. Se adunau în grup dup� cântatul primilor coco�i, în jur de orele 22. Într-un anumit loc �i-au dezbr�cat hainele, iar pe cineva, care e fricos, l-au l�sat s� le p�zeasc�. Dup� distribuirea direc�iilor, au încetat s� vorbeasc� �i s� comunice între ei. Înarma�i cu bastoane, au plecat individual prin sat lovind în garduri, case p�r�site, grajduri, g�uri în copac, poduri, bârloguri �i alte obiecte în care ar fi putut s� se ascund� seceta. Tot timpul au strigat: „Mmm, mmm“. Dac� ar fi ie�it bufni�a din vreun obiect sau alt� pas�re de noapte, au crezut c� au


213�

�

alungat seceta. Interdic�ia de vorbire a durat pan� la reîntoarcerea la locul de unde au plecat.

Paparuda. Poate proveni din cuvintele „bab� rud�“. Aceasta este modul în care “dodola” (�iganca) se adreseaz� gospodinei. Pe baza lor a ap�rut denumirea grupului �i a obiceiului care, cu timpul, a fost simplificat în pronun�ie.

Dodole au format �ig�ncile care au mers în grup, de la cas� la cas�, au cântat �i au jucat chemând ploaia pentru recompens� în alimente. Românii nu au considerat dodole ca practica sa obi�nuit�, dar sunt acceptate ca înlocuire pentru ritualul pierdut „mugaiala“.

Dodola a fost o fat� împodobit� cu crengi, frunze �i flori. Ea a colindat fiecare cas� în compania femeilor adulte. Cântând �i jucând, au rugat pentru ploaie:

„Duduluaie, pluie, rud�, bab�, rud�, ia ie� i 'i ud�, cu ga�ata p�in�, pluaia sî 'i vin�. Duduluaie, pluaie, grîu sî 'i c�asc�, grîu sî 'i c�asc�, luocu sî ro asc�, rud�, bab�, rud�, ia ie� i 'i ud�, cu ga�ata p�in�, plua#a sî 'i vin�. Un e dau cu plugu, Dumnji-Dzî�u cu udu, un e dau cu sapa, Dumnji-Dzî�u cu apa!“ (F.P.)


214�

�

FIIN�ELE SUPRANATURALE ÎN CREDIN�ELE ROMÂNILOR

În privin�a credin�elor în anumite fiin�e supranaturale, se mai g�sesc în

prezent în satele române�ti din Serbia de R�s�rit, nu numai urme, ci chiar credin�e în desf��urare.

Demonii281 sunt urme ale personific�rii diferitelor fenomene naturale sau ale unor fiin�e care dup� moarte se transform� în “moroni” (strigoi), f�când r�u persoanelor din jur.

Se împart în demoni ai naturii �i demoni care influen�eaz� destinul omului. Din prima categorie, fac parte demonii apei, demonii p�durii care st�pânesc peste întinsele p�duri din zon�, “muma p�durii” fiind des întânit� în pove�tile b�trânilor din regiune, �i dragonul care influen�eaz� fenomenele atmosferice, având în acela�i timp caracterul predecesorului mitic. Printre demonii care dirijeaz� destinul uman, cele mai importante sunt: “ursitorile”, care determin� soarta omului pentru toat� via�a sa.

Demonii naturii sunt împ�r�i�i în demoni buni �i demoni r�i, ei fiind men�iona�i în descântece sau anumite rituluri, chiar dac� �i-au pierdut func�ia demonic� original�.

Amintim câteva dintre fiin�ele supranaturale consemnate în povestirile subiec�ilor intervieva�i:

Milostân�-binef�c�toarele(F.P.), sunt slujitoarele lui Dumnezeu. Ele sunt în num�r de trei. Credin�a oamenilor în cele trei binef�c�toare este foarte puternic�, fiind convin�i c� dac� au un necaz �i se roag� Domnului, acesta î�i trimite binef�c�toarele. Niciodat� nu se anun��, dar se simt peste tot. Ele ap�r� omul respectiv, îl ajut� s� înving� nenorocirile, îi aduc lini�te �i bun�stare. Când se na�te copilul ele protejeaz� lehuza �i copilul, îl lini�tesc atunci când plânge �i îl ap�r� de rele.

Dup� îndeplinirea datoriei, binef�c�toarele pleac� de lâng� om, dar revin din când în când, la s�rb�tori, la pomeni.

Sâmdzâiana (F.P.) se crede c� este o fat� frumoas�, invizibil�, care se plimb� pe câmp. Se îmbrac� în diferite culori: alb, albastru sau roz, func�ie de situa�ie. Ea plute�te în aer toat� vara, aducând verdea�� copacilor �i p��unilor. Adaug� p��unilor flori de toate culorile, fluturi �i p�s�ri. Sânziana

��281 ***, (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd, p. 46-47.


215�

�

este considerat� protectoarea tinerilor, deoarece �i ea e tân�r�. În fiecare an, ea d�ruie�te omului planta medicinal�, sun�toarea, care-i �i poart� numele.

Muma p�durii (Z.C., A.D., I.P.) este unul dintre peronajele mitologice cele mai r�spândite în toat� regiunee, ea tr�ind în p�dure. Totu�i, evit� p�durile cu întindere mic� sau cu copaci mici. Prezen�a ei se recunoa�te dup� vârfurile copacilor, care se rotesc, “bat ca vijelia”, pe timp de calm atmosferic. Uneori ea �uier�, fluier�. Este periculoas� doar pentru copii, pe care îi chinuie, urm�rindu-i înc� de la na�tere. Atunci când copilul tresare din somn �i plânge, se crede c� “muma p�durii“ îl chinuie, prezen�a ei fiind alungat� doar prin descântec. În cazul în care nu se iau imediat m�suri de protec�ie, ea poate ucide copilul. Dac� cineva aude plâns de copil în p�dure, înseamn� c� l-a luat „muma p�durii“.

Exist� �i o plant� numit� „muma p�durii“, folosit� ca medicament, dar �i în ritualurile de protec�ie a copiilor, g�sirea �i utilizarea ei fiind f�cut� de anumite femei.

Šojma- �oimanii (P.S., N.S., A.D.) sunt fiin�e invizibile care iau form� de b�rbat. Ei pot d�una mai ales copiilor nou-n�scu�i. De aceea, copiii nu erau sco�i din cas� dup� na�tere, timp de patruzeci de zile.

Omul pe care l-au luat „šojma[i“ este recunoscut dup� privirea vag�, neaten�ie, nu se exprim� clar, nu �tie unde merge. Despre el se spune c� „a šojma[it“ (a �oim�nit).

I se poate întâmpla acest lucru numai dac� încalc� anumite interdic�ii din timpul s�pt�mânii lui Sântoader: dac� b�rba�ii merg cu capul gol �i femeile f�r� basma, dac� cineva lucreaz� în s�pt�mâna respectiv�, dac� doarme timp îndelungat sub nuc, dac� se culc� pe iarb� verde sau pe p�mânt umed, dac� merge pe rou� �i pe iarb� ud�, mai ales dac� e descul�. �oimanii pot poseda omul �i noaptea, în timp ce merge pe drum. Atunci el nu �tie pe unde merge, iar diavolul îl poate trage în ap� sau în pr�pastie.

Posedarea omului de c�tre �oimani se crede c� poate dura de la câteva ore, zile, pân� chiar la sfâr�itul vie�ii. Singura protec�ie împotriva lor, este descântecul „pentru alungarea �oimanilor“.

Vâlvele (Z.J., B.N.) sunt zâne ce tr�iesc pe cer. Credin�a este aceea c� ele „dirijeaz�“ norii, ploaia, grindina, vijelia. Ca �i “milostân$ile”, ele sunt ajutoarele lui Dumnezeu, îndeplinind voin�a acestuia. Exist� zâne bune �i rele. Cele bune aduc ploaie, iar cele rele aduc grindin�, vijelie �i vreme rea. Se crede c� ele sunt într-o întrecere continu�.

Aceste vâlve se prindeau în hor�, de obicei sub un copac. În acel loc iarba �i p�mântul erau b�t�torite, femeile care-�i luau copiii la muncile


216�

�

câmpului, îi puneau în acel, în hoara zânelor deoarece credeau c� acestea au grij� de ei, pân� mamele î�i terminau lucrul.

Exist� îns� �i credin�a în zâne rele care se pot transforma în �arpe sau în balaur, f�r� îns� a ucide pe nimeni. Ele pot doar s� posede oameni, mai ales nou-n�scu�ii, singura protec�ie fiind sun�toarea, imediat dup� na�tere copilul �i lehuza trebuind s� fie afuma�i cu fum de sun�toare uscat�.

Zm�u-zmeul sau zbur�torul (B.C., Z.C., Z.J.), este personajul mitologic legat de vârsta adult� din via�a omului (latura sa erotic�). Este perceput ca o fiin�� asem�n�toare �opârlei, dar de mari dimensiuni �i cu aripi de liliac. El se poate vedea doar noaptea �i tr�ie�te în scorburile copacilor din p�duri, în pe�teri sau locuri izolate departe de oameni. Oamenilor nu le face r�u, dar poate s� s� sperie vitele. Când se împr��tie oile �i toate pleac� în aceea�i direc�ie, se spune c� este “zm�ul” sau „muma padurii“.

Acesta se poate transforma cel mai adesea în b�rbat, care poate avea rela�ii intime cu o femeie v�duv� sau cu o fat� b�trân�, de aceea ele evit� m�ritatul. În cas� el intr� �i iese prin co�, în form� de flac�r�. Din asemenea rela�ii se pot na�te �i copii. Localnicii cred despre ace�ti copii c� sunt mai mereu s�n�to�i �i neînfrica�i.

Dracu tr�ie�te în ap�. Se g�se�te de obicei în jurul morilor, în ape de mic� adâncime, pe sub poduri �i pun�i: „Pânde�te trec�torii ca s�-i trag� în ap�. Conduc�torul tuturor este tarturu al batrân“ (tartorul cel b�trân) (F.P.).

În forma sa adev�trat� diavolul e negru, p�ros, are cap de câine, picioare �i urechi de capr� �i coada lui e bifurcat�. Poate s� ia orice form�, chiar �i de om. Nu face r�u femeilor care spal� rufele în râu �i oamenilor care înmoaie cânepa.

Miazanuopca–Miaz�noaptea este un alt personaj mitologic întâlnit mai ales la românii munteni-ungureni: “Miaz�nop�î a fost, acu�a nu e” (M.M.). Ea ap�rea ca o fiin�� cu form� de gr�mad� de fân. Se mi�c� repede �i cu zgomot mare, ca un dang�t de clopot, �i poate dep��i omul în fug�. Poate s� surprind� c�l�torul neatent �i îngândurat, pe timp de noapte s� alerge dup� el sau s�-l striveasc�. Pentru a se salva, omul trebuie s� se dea la o parte �i „mnadza nuopcâ“ va trece bubuind pe lân�� el.

Moruoni viu - Strigoiul viu poate s� devin� un b�rbat sau o femeie care sunt bolnavi de o lung� perioad� de timp, care nu se pot ridica din pat. Acesta se recunoa�te dup� privirea schimbat�, se umfl�, se mi�c� pu�in sau st� constant culcat, mai mult tace, m�nânc� pu�in, îns� are o fa�� “rumen� �i zdrav�n�“, ceea ce înseamn� în credin�a românilor din zon�, c� el se


217�

�

hr�ne�te cu sângele cuiva „suge sânge din creaturile vii“, din aceast� cauz� pot s� se îmboln�veasc� �i s� moar� animalele din gospod�rie �i din vecini.

Singura protec�ie atât pentru oameni cât �i pentru animale, erau descântecele „�i moruo[“. Toat� gospod�ria �i oamenii se stropeau cu ap� descântat�, se d�dea foc la planta numit� „m�tura“(t�tar) �i cu aceasta afumau totul. Pericolul de posibil strigoi viu exist� atâta timp cât e acel om în via��. Dac� devine strigoi dup� moarte, se iau alte m�suri de ap�rare „împotriva strigoilor“ (A.D.); “De moroni s-a temut 40 de zâle, când vine acas�, da pe urm� nu s-a temut nima” (M.M.).

CULTURA POPULAR� Folclorul românilor din r�s�ritul Serbiei îsi are r�d�cinile în vremuri

str�vechi, ancestrale, cu obiceiuri dintre cele mai autentice. Cultura popular� este de o mare vitalitate, f�când astfel posibil� p�strarea identit��ii românesti prin: legende, pilde, poezii, pove�ti, zic�tori, fabule, glume, balade, cântece �i dansuri etc.

Între aceste categorii exist� uneori o strâns� leg�tur�, fiind unite prin valoarea lor estetic�, grani�ele dintre ele nu sunt precis delimitate deoarece unele produc�ii literare presupun �i existen�a muzicii �i a dansului.

Atât speciali�tii români, cât �i cei sârbi au fost preocupa�i de specificul acestei popula�ii �i de cultura sa popular�, chiar dac� cercet�rile lor au urmat traiecte diferite. Din p�cate, num�rul lucr�rilor publicate în România este destul de mic, nefiind înc� editat� nici o lucrare �tiin�ific� de mare amploare despre comunitatea românilor aflat� între valea Moravei �i valea Timocului, în majoritatea studiilor cultura popular� ocupând doar câteva pagini.

Chiar dac� folclorul din regiune nu reprezint� obiectivul principal al cercet�rii, voi prezenta câteva aspecte ale vie�ii spirituale din zon�, care mi-au fost semnalate de c�tre interlocutori.

Într-o perioad� în care comunit��ile tradi�ionale �i conservatoare se sting treptat, românii din estul Serbiei au reu�it s� î�i men�in� aproape nealterat patrimoniul cultural immaterial, prezent mai ales în satele de deal �i munte, în satele de câmpie deja f�cându-se sim�it� expansiunea modernului în gospod�riile tradi�ionale.

CÂNTATU. Cântecele au fost deosebit de importante, muzica �i

poezia, având în satul românesc din estul Serbiei, forme �i sensuri de o


218�

�

neobi�nuit� bog��ie. Cântecul în în�eles de muzic� �i poezia în în�eles de vers cântat, alc�tuiesc în mintea s�tenilor o unitate organic� de nedescris.

Cântecele se pot împ�r�i în cântece de lume, din care fac parte cântecele lirice �i cântecele epice �i cântece rituale.

Cântecele lirice aveau o tematic� foarte larg�, ele cântând despre frumuse�ea iubirii, despre secretele iubirilor ascunse, despre dorul de familie �i altele. Ele persist� înc�, fiind întâlnite în repertoriul majorit��ii persoanelor din genera�ia a treia, numite “cântece de b�trânea��“: “Cucu cânt�, mierla zâce“, „Negotine, Negotine“, „�ede una la o lun�“, „Gherghin�, Gherghin�“, „Fugi, urâte �e pe prag“, „Departe, naic�, departe“, „Frunzâ�oar�, iarb� crea��“, „Foaie verde, spic de grâu“, „Dun�ric�, Dun�ric�“282.

Cântecele epice au avut texte cu con�inuturi tematice diferite, balada fiind aici caracteristic�.

În func�ie de con�inutul lor, baladele din regiunea Serbiei de r�s�rit pot fi gupate în:

a) Balade pastorale, ce aveau ca teme întâmpl�rile �i nenorocirile ciobanilor, despre câinii lor, despre lupta dus� s�-�i salveze turmele de ho�i, de animale s�lbatice sau de intemperii.

b) Baladele viteje�ti (eroice sau voinice�ti) �i haiduce�ti, aveau ca teme: vitejia �i în�elepciunea b�trânului Novac, ale fiului s�u „Gruia lu Novac“, nedreptatea f�cut� prizonierului „>e�u“, lupta pentru dreptate dus� de haiducii „P�tru �i-n Cobi\ia �î Milan �i-n Rabruva“ (Petru din Kobilje �i Milan din Rabrovo), problemele haiducului „Cuosta Bala�“ �i vitejia haiducului Velcu. Al�i eroi sunt cânta�i în legendele: P�tru di la Izvor, Marcu Viteazu, Gruicea, Novac, Doiecin, Ghi�� C�t�ni��283.

c) Baladele istorice cântau despre uciderea cneazului Mihajlo Obrenovi�, suferin�ele solda�ilor din desele r�zboaie din aceast� zon�, bine ilustrate în cântecul „FiQa@, mu@c�, blastamat�“ („Fire-ai, muic�, blestemat�“), suferin�ele solda�ilor de pe râul Drina din anul 1944 în baladele „>i la Drina“, „>in cîmpu JedQenulu@“284.

c) Baladele fantastico-mitologice erau: balada Iana Sîmdzîana, în care aceasta se lupt� împotriva c�s�toriei cu fratele ei, Soarele; balada me�terul ��282 Aceste cântece sunt cântate de Saronic Persa, sat Gorneana �i Nestorovic Miriana, sat Criveli. 283 Cristea Sandu Timoc, (1967), Cântece b�trâne�ti �i doine, Editura pentru literatur�, Bucure�ti. 284 Aceste legende mai erau cântate înc� în anul 1985, în satul Gornjana, de Saronic Persa, 85 ani, când au fost culese de Miladin Šaronji�.


219�

�

„Manuo@\a“ (Manole), balada „Sînta ma@ca Vi[iQa“ (Sfânta Maic� Vinerea), balada Iovan Iorgovan, Vântu Crivetu, Miz�lcu�a, Miz�l Craiu285. Într-un alt cântec mitologic este vorba de lupta dintre vânturi, care se bat cu grindin� �i cu pietre, cu copaci �i cu p�mânt, dar îi desparte Soarele dup� o lupt� de o lun�. Aproape toate piesele se terminau cu o pild�.

Baladele mai sunt cântate în prezent doar de câ�iva b�trâni, Miroslav Ciulin �i Slobodan Bâzu fiind cei mai în vârst�, dar �i cei mai buni performeri. Cristea Sandu Timoc afirma înc� din 1967, c� “balada mai tr�ie�te în fiecare comun� doar la câ�iva barzi pasiona�i, cu memorie capabil� de a putea re�ine între 5.000-15.000 de versuri, dintre care mul�i sunt ne�tiutori de carte”286.

Bog��ia repertoriului l�utarilor �i exuberan�a lor stilistic� au fascinat pe parcursul acestui secol pe etnologii care au venit în contact cu ei, repertoriu acestora fiind de câteva sute �i mii de versuri. Ei se grupeaz� în dou�

categorii, cei b�trâni cu un prestigiu incontestabil în zon� �i cei tineri c�rora li se transmite întreaga mo�tenire cultural�.

Urm�rind contextul geografic al zonei, se observ� c� cei mai mul�i l�utari fac parte din satele montane, izolate, deci conservatoare în privin�a p�str�rii cântecului.

Slobodan Markovici, mai cunoscut dup� porecl�, Slobodan

Bâzu este poate cel mai cunoscut l�utar de factur� tradi�ional�, repertoriul lui fiind impresionant, putând s� cânte dup� cum m�rturisesc localnicii f�r� s� reia melodiile sau versurile de “astar� pân� mâine diminea��”, fapt consemnat �i de noi în anul 2001, când a cântat f�r� întrerupere, o noapte întreag�. O atare presta�ie atrage aten�ia unei predispozi�ii native cultivate în timp. Chiar el recunoa�te: c� “a fost greu de astea lucruri. N-a putut s� cânte tot nat, ama a putut atunci s� cânte �la care l-a d�ruit Dumnez�u. Dar acuma poate tot nat, c� s� sloboade astea (reportofon n.m.) de zece ori �i înva��”. Din bogatul s�u repertoriu amintim cântece de factur� local�: “Rândunic� mic�”, „Ilencu��, fat� mare”, „Cât ieream cin�r ca salca”,

��285 Cristea Sandu Timoc, op.cit. 286 Cristea Sandu Timoc, op. cit., p. 21

Foto 86 Slobodan Markovic zis Bâzu (st.) �i Miroslav Ciulin (dr.), printre pu�inii

rapsozi de balade din regiune


220�

�

„Giegiu”, „Ruia Ruiculi��”, „Biau, m�nânc, mâncarea nu-mi pla�e”, dar �i variata baladei „Miori�a” cunoscut� în regiune sub numele “Pe-un crac de munte”, „Strig� o fat� din cetate”, „Iovan Iorgovan”, „Me�teru Manoile” etc.

Regretatul Draghi Cârcioab�, elevul lui Slobodan Bâz �i unul din stâlpii mi�c�rii de rena�tere a românilor din Slatina Borului, a de�inut de asemenea un repertoriu impresionant de piese autentice, îns� a dobândit �i faima de “restaurator” de cântece, deoarece unor vechi texte locale le-a dat ritm,

cântându-le „câta m�i iut”. Cântecele de joc, erau expresii

ale ritmului interior, fiind cântece legate de dans, hora identificându-se cu jocul.

Cântecele rituale, religioase �i magice, cântate în situa�ii bine

definite, sunt un alt fragment din bogatul folclor românesc dintre Timoc �i Morava.

a) Cântecele de s�rb�toare, înc� active, sunt periodice �i comemoreaz� diferite întâmplari din istoria religioas� (colindele) sau pentru înduplecarea naturii (cântecele pentru oprirea ploii “muma ploii”, cântecul cr�i�elor, cântecul paparudei); nu insist asupra lor, deoarece ritualurile au prezentate detaliat în subcapitolul legat de obiceiuri �i tradi�ii.

b) Cântecul de înmormântare “petrec�tura”, este poate cel mai important �i cunoscut cântec ritual propriu-zis. Ea are un con�inut invariabil, în „petrec�tur�“ dându-se adesea mortului sfaturi despre drumul spre lumea cealalt�, despre pericolele care îl a�teapt� pe acest drum. Din p�cate, acest cântec este pe cale de dispari�ie, datorit� faptului c� petrec�toarele ori au murit, ori mai sunt foarte pu�ine �i în vârst�, iar din genera�ia tân�r�, nu mai vrea nimeni s� înve�e textele. Un exemplu de petrec�tur�, este Cân�ecu raiului, cântat de baba Piersa din Gornjana, Bor, 85 de ani.

Foto 87 Transmiterea folclorului tinerei genera�ii


221�

�

INSTRUMENTELE287 cele mai folosite au fost: Bu�en (buciumul), în prezent nu se mai folose�te, era un instrument al

ciobanilor, f�cut din coaj� de tei. Flu�er (fluierul), este un instrument care a fost f�cut din lemn de

jugastru sau de frasin împ�r�it în dou� jum�t��i pe lungime, jum�t��ile fiind scobite �i reunite prin legarea cu coaj� de cire�. Este instrumentul cu cea mai lung� utilizare în muzica popular�, folosit �i ast�zi.

C�r�bi�i (cimpoiul). Cimpoaiele s-au lucrat pe dou� voci, piesele din lemn fiind f�cute din lemn tare �i cimpoiul din lemn de corn. Pentru burduf s-a folosit pielea net�b�cit� de miel. Mu�tiucurile au fost f�cute din lemn de soc.

Lauta (vioara) apare, dup� p�rerea cercet�torilor, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Ea ofer� cânt�re�ului posibilitatea de interpretare a melodiilor într-o gam� larg� de tonuri.

Claet (clarinetul), se face dintr-o bucat� de lemn de lungimea fluierului, care se îng�ure�te. Are în jur de �ase g�uri pentru interpretarea sunetului în partea din fa�� i una pentru degetul mare în partea din spate.

Tuoba (tob�). Tobele au fost f�cute de �igani – „�eganari“ prin arcuirea unei buc��i de fag, iar pielea a fost strâns� cu o sfoar�. Toba a fost un instrument obligatoriu în toate ansamblurile muzicale.

Dup� al doilea R�zboi Mondial, a ap�rut trompeta, înlocuind unele instrumente tradi�ionale.

JOCUL-Jucatu era înv��at de la o vârst� fraged�, nu aveai voie s� ie�i „în lume, f�r� a �ti juca”. S�rb�torile satului au fost locul �i momentul când omul a putut s� se descarce �i s� se elibereze de greut��ile cotidiene. De aceea petrecerile �i horele au fost organizate foarte des, ele având �i o func�ie social� puternic�. La aceste adun�ri tinerii f�ceau cuno�tin��, se etala îmbr�c�mintea, se scoteau în eviden�� abilit��ile de joc. ��287 Informa�iile despre denumirea �i confec�ionarea instrumentelor mi-au fost oferite de domnul Filip Paunelovici, 65 ani, din satul Osnicea, acesta pe lâng� faptul c� este un foarte bun cunosc�tor al folclorului din zona Timocului negru (Crna Reka), este �i specialist în confec�ionarea tobelor.

Foto 88 Trucu Ciulin, satul �erbanov��


222�

�

Hora s-a numit „uor�“ �i se juca închis�288. Deschiderea horei este o apari�ie recent�, spre sfâr�itul anilor treizeci ai secolului XX sub influen�a modului sârb de a juca. Jocul era ini�iat de conduc�torul petrecerii (gazda sau col�car) sau cel mai ner�bd�tor, în acela�i timp �i cel mai bun juc�tor. Dac� începea hora un b�rbat c�s�torit, în hor� se prindeau mai întâi so�ii �i so�iile, �i apoi cei nec�s�tori�i. Având în vedere c� a fost ru�ine ca o fat� s� joace lâng� un b�rbat c�s�torit sau un b�iat lâng� o femeie c�s�torit�, trecerea era f�cut� de rude sau juc�torii de acela�i sex. Dup� deschiderea horei, b�rbatul, dup� regul�, a fost conduc�torul horei.

�inutul în hor� a fost strâns, doar de centur�, mâna stâng� peste cea dreapt�. Libertatea mi�c�rilor se reflect� în rotirea ritmic� în timpul p��irii �i leg�narea în timpul tres�ririi, acest procedeu fiind caracteristic mai ales la românii din zona Timocului Negru (�ârnoreca).

În timpul rotirii, femeia �inea privirea înainte �i capul se leg�na u�or pe umeri. B�rba�ii, în timpul jocului puteau s� fac� mi�c�ri improvizate, dar n-aveau voie s� ias� din sistemul de baz� al jocului.

Solul era atins întotdeauna cu talpa întreg�, iar pasul f�r� ridicare de la sol, cu încovoierea genunchilor în jos. În timpul jocului, se strigau adesea glume. Acestea mai sunt cunoscute �i ast�zi, de majoritatea femeilor din regiune.

„i cînd muica ma facut Urs în uor� n-am vadzut, Da acuma, vai i mi'e, Uo�e-l juac� lîng� mi'e!“(F.P.) „�în-�e daico pîn mîi puot!“(F.P.) „Cîtr� mi'e, cîtr� �i'e, cîtr� nuoi amînduoi!“(F.P.)

��288 Explica�iile legate de desf��urarea horei, sunt culese de la acela�i Filip Paunelovic, Osnicea, care de peste dou� decenii, este conduc�torul ansamblului folcloric din sat.

Foto 89 Ansamblu folcloric


223�

�

Când termin� strig�tura, celelalte femei din hor� încuviin�au, �ipând

„iii-i“. Džadževi� Dragoslav, într-un studiu etnologic extins identific� în toat�

regiunea, prin cercetarea sistematic� a 75 sate, toate jocurile române�ti �i sârbe�ti. Lista cuprinde 394 jocuri sârbe�ti �i 324 jocuri române�ti.

Jocurile române�ti se pot împ�r�i în jocuri cu �i f�r� tremurat –„tramurat“. Se crede c� jocurile f�r� tremurat sunt mai vechi. Acestea sunt: „batrîna, coštQe\ca, tri pazîa��e, iar cele mai noi - dau\ic� da@c�, @epura, �ocî�e. Printre jocurile mai vechi sunt �i cele cu b�t�i: ropîta, tobašanca, min�]ta, cu lovituturi tari a picioarelor în sol. Unele jocuri, pe lâng� denumire, poart� �i apartenen�a satelor dup� care au putut fi identificate. Acestea sunt: so@an�a ca la �arbanu�, tramuri�a ca la Lug[i�a, tobašanca ca la Ba�evi�a, tramuri�a ca la Dobropuo\a, brestov\ana ca la Zluot.

Jocurile române�ti din zona Timocului negru (Crnoreka) sunt: batrîna, coštQe\ca, tri pazîa��e, ruopîta, tramuri�a, tramuri�a pi pi�uor, brestov\ana, vacaQa�a, sojan�a, prorupta, pi�uoru al maQe, �c@uapa, op zdrn-zdrn, min�îta, �ocî�e, toba�anca, dau\ic� da@c�, @epura (bobo�ica), cisî�Qu, jiji\ana, poluanka (F.P).

În celelalte �inuturi: �inutul Moravei, Homoli, Valea Dun�rii, jocurile frecvent întâlnite sunt: b�târna, b�trâniasc�, batuta, b�târna pist�pi�or, dodorca, gruianka (Zaiecear), gruianka, coconie�te, (Craina, Pojarev��, Alexin��), danca (Craina), metoviceanca, miroceanca, paracinca, nodu, ora, ora-n loc (Osnici, Valeacoanie, Lubni�a), ora-nple�it� (Turia), ora de doi, ora de tri, ora nostra, ora fe�ilor, ora �a opta, ora �a patru (Miro�), ora ursu (Bucovcea), ora rumuniasc� (Bârni�a), omolianca, orantoars� (Tanda), prepi�or, prorupta, perina, pari, ruzmarin, rastau, stara vlahinia, vlahinia, frunzariu, cuca, �ocâ�289.

Dintre jocurile sârbe�ti amintesc: Žikono kolo, zaplet, katanka, kukunješte, koštanka, levka, levakinja, lesa, minota, neda grivne, orlovka etc290…

��289 Dragoslav Džadževi�, (2006), Narodne Igre Severnoisto�ne Srbije, Pojarev��,p. 147-177 290 Ibidem

Foto 90 Ansamblu folcloric de copii


224�

�

Ast�zi, de jocurile tradi�ionale se ocup� doar ansamblurile culturale �i grupurile folclorice s�te�ti, care din p�cate, nu mai p�streaz� în totalitate caracteristicile �i con�inutul stilistic de exprimare a jocului mo�tenit, introducând �i elemente noi, str�ine, fiind influen�ate de mass-media �i din dorin�a de spectacol.

Totu�i, chiar dac� ansamblurile folclorice nu mai p�streaz� toate elementele tradi�ionale, acestea au meritul de a men�ine vie identitatea românilor din zon�. Ansamblurile folclorice sunt înc� numeroase la românii dintre Timoc �i Morava, cu prec�dere în partea de est a regiunii, acestea reg�sindu-se în majoritatea satelor de aici.

Amintim cele mai cunoscute ansambluri folclorice: din satele Lubni�a – Zajecar, Cobi�ni�a – Negotin, Bogovina – Boliev��, �rnaica, Brestov��, Luchia, Tanda, Metovni�a, Criveli – Bor etc.

Aceste ansambluri folclorice au o activitate bogat�, dat� �i în prezent de manifest�rile „susreti sela”, (întreceri folclorice între sate), desf��urate frecvent, dup� un calendar bine stabilit, mai ales prim�vara �i toamna, fiind trecute �i ca atrac�ii turistice ale zonei.

Pe lâng� aceste manifest�ri, au loc periodic �i numeroase festivaluri folclorice na�ionale �i interna�ionale, la care ansamblurile folclorice sunt invitate s� participe, transmi��nd astfel genera�iilor viitoare valorile identitare ale românilor din regiune.

Au existat �i jocuri de ritual (jocul Sâmdzienelor, jocul Rusalelor), dar nu mai sunt cunoscute, nu se mai p�streaz� în amintirile informatorilor, excep�ie f�când ritualul pentru oprirea ploii, „muma pluoii“.

Jocul Rusalelor sau „cadzutu“, este un obicei legat de cultul mor�ilor �i însemna c�derea în trans� a anumitor femei înzestrate cu capacit��i de medium, care f�ceau leg�tura între oamenii de pe „aceast�“ �i cei de pe „cealalt� lume“.

Obiceiul este consemnat de Tihomir Georgevici, înc� din 1905, în satele Valeacoani �i Duboka, când prin sat umblau “cr�i�ele”, care cântau �i

��

Foto 91 Întâlnirile satelor - Susreti sela


225�

�

jucau, încercând s� vindece oamenii bolnavi prin zgâl�âire. Cercet�torul asociaz� acest joc, obiceiului sârbesc “Krallica” (Regina)291.

M.G. Milichevici aminte�te �i el de “ Cr�ie�e sau Rusale”, care în satul Duboka au devenit celebre, jocul adunând mult� lume pentru a vedea “cum vor c�dea Rusalele �i cum c�r�bu�ul292(cumpoierul) le va readuce în sim�ire, prin glasul c�r�bi�elor(cimpoiului) lui”.

Ritualul este descris �i de al�i cercet�tori, în 1938 �i 1939, G.A. Küppers asistând la „caderea Rusaliilor” în acela�i sat, a fost uimit s� reg�seasc� exact acela�i ansamblu ritual consemnat cu o jum�tate de secol înainte.

Important de men�ionat, e c� acest obicei se p�streaz� �i ast�zi în satele din �inutul Zvijd, cu prec�dere în satul Duboka, dar numai la nivel de spectacol, ritualul propriu-zis �i scopul în sine al ritualului, nu se mai întâlne�te.

De la ritmul tribal al horei-dansul colectiv inconfundabil al regiunii- pân� la “cl�b��” sau “c�l�b��”, c�ciulile originale ale muntenilor din zon�, tezaurul folclorului românilor din zon�, este imens pentru patrimoniul cultural românesc �i universal.

PORTUL POPULAR Regiunea din estul Serbiei Centrale este considerat� de speciali�tii

sârbi �i nu numai, ca fiind una dintre cele mai interesante regiuni din Balcani, atât din punct etnic cât �i din punct de vedere etnologic293.

Costumul popular reprezint� o tr�s�tur� important�, ce caracterizeaz� un grup etnic �i contribuie la o mai bun� cunoa�tere a tradi�iei �i culturii populare a acelui grup.

Co-existen�a na�ionalit��ilor român� �i sârb� în regiunea cuprins� între Timoc �i Morava, a dus la o bog��ie �i o varietate de elemente în îmbr�c�mintea tradi�ional�.

În privin�a portului tradi�ional la românii din regiune, caracterizat prin elemente arhaice, etnologul Zecevic constat� câteva mici diferen�e, date cum era �i firesc, de zonele în care ace�tia locuiesc, costumul românilor

��291 Tihomir Georgevici, op. cit., p. 43 �i pp. 91-94. 292 Termenul de c�r�bu� face referire la cimpoier, cimpoiul în grai local fiind numit “carab�”. 293 National Museum Zaje�ar, op. cit., p. 38.


226�

�

ungureni, adic� al locuitorilor zonelor montane, numi�i �i munteni, venind cu câteva elemente în plus fa�� de cel al ��ranilor, care tr�iesc la câmpie294.

Toate costumele au îns� caracteristici comune: piese de îmbr�c�minte din aba alb�, cing�tori cu ornamente tipice, cus�turi minu�ioase, opinci de porc.

MATERIALELE DIN CARE SE CONFEC�IONAU HAINELE Îmbr�c�mintea, ca de altfel �i totul pentru cas�, erau lucrate în trecut de

femei, erau �esute în cas�, popula�ia bazându-se complet pe propriile resurse. Materialele brute ob�inute, erau prelucrate dup� tehnici transmise din genera�ie în genera�ie. Principalele materiale brute pentru confec�ionarea hainelor au fost: cânepa, inul, lâna �i pielea.

„Cîipa“ (cânepa), adaptându-se la toate condi�iile climatice, a fost principala plant� folosit�: „p� tot s-a ��sut, bre, de in, de fuior, câl�î, s-a tors, s-a f�cut pânz�, a fost în 6 locuri, de la podu �sta pân� la Duboca, a fost cânepi�te” (B.N.). Era sem�nat� prim�vara, cânepa, fiind de dou� feluri: „o soart� alb� �i o soart� ro�ie �i iast� o soart� care s� pune prim�vara, da’ o soart� s� pune toamna” (A.D.). „Aldani“ (cânep� masculin�) era culeas� prin smulgere în iulie dup� polenizare, iar cânepa feminin� spre sfâr�itul lui august. A fost legat� în „valuog“ (snop mic). Semin�ele erau separate prin frecarea între palme �i apoi cânepa era scufundat� în ap� curg�toare, la topil�, „topil� i s-a zâs, s� face b�ptân�, la oga�, s� pune pietre pe ea, c� ea s� ridic� de pe ap� sus, ea mora(trebuie) s� fie în topil� în ap�, cotropit� în ap�” (N.S.), �i „s� muriadz�“ (proces de înmuiere), care a durat dou� s�pt�mâni. Dup� uscare, urmeaz� procedura de „batut cî[ipa“, separarea fibrelor de tulpini. Aceast lucru se realiza cu ajutorul unui „pro�ap“ (meli��) �i „nabuoinic“ (naboinic), astfel ob�inându-se „cîl�“ (câl�i), “muierile a lucrat aia m�i mult”.

Urma procedeul „drâglat“, în unele sate „brâglat”, cânepa brut� fiind eliberat� de resturile de tulpin� �i de fibrele mai scurte cu ajutorul unei “drâgle“ sau „br�glete“. Când se bregla, „s� scoate fuior de cânep�, nu caer, numa i s-a zâs fuior“(F.P.), era legat �i preg�tit pentru toarcerea firelor, iar restul, „zgriabi[“, a fost folosit pentru b�teal� de �esut saltele �i saci.

Tot acest procedeu era unul de durat� �i foarte greu, amintirile celor în vârt� nefiind unele pl�cute: “Culegi cânepile, le bagi în ap�, pân� le murezî,

��294 *** (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd, p. 41.


227�

�

pe urm� le usci, p� le ba�î, p� pre urm� le d�r�ce�ti, p� cât chin a fost” (B.N.).

„In“ (inul) a fost prelucrat în acela�i fel. Cânepa �i inul nu se mai cultiv� de la începutul anilor �aizeci.

„Lîna“ (lâna). Tunsul oilor a fost f�cut de c�tre b�rba�i, în iunie �i iulie, dup� în��rcarea mieilor. Lâna se sp�la “cu ap� fiart�, la oga�, unde a fost oga�ele, unde a fost ap� m�i mult�, din ap� fiart� cu ap� r�ce, s� limpez��te, s� pune pe gard”(A.D.). Dup� spalare, lâna era „dârndait�“, scuturat� prin lovirea cu un b�� i apoi „scarmanat�“ (ruperea �uvi�elor), activitate realizat� manual de femei. „Dara�it“ (d�r�citul) a fost efectuat cu ajutorul unui „darac“ (d�rac). Prin d�r�cit au ob�inut „pâ�r“ (lân� de calitate) sub form� „caer“, din care au ob�inut fire toarse mai sub�iri sau mai groase, pentru de �esutul fustelor, a p�turilor, tr�i�tilor, fe�elor de pern�, �or�urilor �i executarea ciucurilor pe ele, pentru cing�tori �i brod�rii. „Canur�“ (lân� de calitate mai proast�) a fost toars� pentru b�teal�. Mai târziu a fost prelucrat� în atelier de d�r�cit lâna.

„Tuors“ (torsul) lânii era efectuat folosind „furc�“ (furca) �i „fus“ (fusul). Furcile de tors erau f�cute de b�rba�i, iar fusele luate, la schimb, de la �igani. Toate aceste activit��i de prelucrare a lânii erau executate de femei, în cadrul cl�cilor sau �ez�torilor, fiind o form� de ajutor în comunitate.

�es�turile nu se vopseau, predomina îmbr�c�mintea monocromatic�. Pentru ob�inerea unor fire vopsite folosite pentru decorarea anumitor p�r�i ale îmbr�c�min�ii, “a fost cernele”, se foloseau anumite plante �i frunze: „negru“, era ob�inut prin fierberea firelor toarse în coaj� de „frasân negru“ (frasin negru) �i mai târziu ad�ugând sulfat negru. „Braun“ (maron) a fost ob�inut din frunze de nuc în combina�ie cu coji de nuci crude. Maron deschis s-a ob�inut din frunze de gutui. Pentru ob�inerea culorii „galbin“-galben, a fost folosit� coaja de ceap�, iar pentru nuan�a de portocaliu,

Foto 92 Modele de furc�


228�

�

„scumpin“ (scumpie). Se mai folosea coaj� de anin �i coaj� de “ceroni” (cer).

�esutul a fost precedat de un �ir de ac�iuni. Urdzal� (urzeala) este dep�nat� de pe fus pe „râ�cituor al mare“ (r��chitor mare), transformat în „muotc�“ (motc�, scul), din care se face ghem. Cu ajutorul „vr�ani��“ (vârtelni�ei), a fost mutat� pe „mosuar�“ (mosoare). Urm�toarea etap� în preg�tirea firelor de �esut pentru lungimea �es�turii este „urdzît“ (urzitul) “pe gard, s-a urzât pe gard, �i s� face natr�”(P.I.), montarea r�zboiului de �esut, „nava�it“ (n�v�ditul) în „i��“ �i „spat�“. Se �esea cu una sau cu dou� i�e.

Lungimea urzelii a fost planificat� în „frimbie“, �i a fost precizat� dup� r��chitor a c�rui lungime a fost nou� palme de b�rbat (în jur de 200 centimetri).

Ba�al�-b�teala e toars� mai aspru (mai groas� �i noduroas�), din lân� de calitate mai proast� care a fost separat� în timpul d�r�citului sau, dup� sp�lare, a fost prelucrat� la atelierul de d�r�cit.

�esutul propriu zis se f�cea cu ajutorul r�zboiului de �esut, existând câte unul în fiecare gospod�rie: „r�zboiu s� fa�e din lemn, �i are dou� suluri, i��, brâgle, spat�, talpi�� i fu�ii”(F.P.). De obicei, se �esea iarna.

Ultimul proces în procurarea hainelor, era acela de a le face bune de purtat, deoarece dup� ce erau �esute, acestea nu puteau fi îmbr�cate, fiind foarte aspre: “când s-a f�cut cioarecu, el a�a nu e bun, numa-l mân� la v�ial�, �i la v�ial�, a fost v�iala la ap�, �i acolo s� bate cioarecu de s�-ngro�eaz�, s�-n floco�eaz�” (Z.C.).

Foto 93 Model �es�tur�, sat Porodin

Foto 93 R�zboiul de �esut, sat Brestov��


229�

�

PORTUL TRADI�IONAL Inul a fost folosit pentru �esutul „propuadei“(broboad�). C�m��ile

pentru b�rba�i �i femei se confec�ionau din cânep� sau in, sau prin combinarea lor cu bumbacul. Din �es�tur� de lân� (postav) se confec�ionau „�uarici“(cioareci, pantaloni) �i p�r�ile de sus ale hainelor. Materialul pentru cing�toare �i pestelci se ob�inea printr-o tehnic� de �esut a firelor din lân�, diferit� de felul în care s-a �esut postavul.

Toat� îmbr�c�mintea a fost cusut� de mân�, încheierea ei f�cându-se „cu ciptuoQ“ (se îndoia).

Câl�an-c�ma�� b�rb�teasc� sau „chime�� alb�” era cusut� din pânz� de cânep� �esut� în dou� i�e. Cama�a a avut mâneci largi �i totdeauna s-a purtat introdus� în pantaloni.

�uari�-cioareci. Pantalonii de b�rbat au fost confec�iona�i din postav, �esut în patru i�e. În timpul verii, purtau pantaloni din cânep�, numi�i „izm@a[e“ (izmene).

�i�tuo-cing�toarea era înf��urat� peste c�ma��. Ea a fost mai lat�, având �i func�ia de protejare a pântecelui de efectele efortului.

Zabun este haina b�rb�teasc� ce se îmbr�ca peste c�ma��. Lungimea lui este pân� la jum�tatea coapsei, iar lungimea mânecelor – pân� la coate. Toate marginile sunt decorate cu �nur, iar partea din piept cu mai multe rânduri de �nururi. Aceste decora�iuni au fost numite „bra�î�Q“. Peste „zabun“ au înf��urat „bra�iQ“ (brâu mai sub�ire).

Ca�ula-c�ciul�295 sau “c�lb��”, “c�l�b��296”, a fost f�cut� din piele de oaie brut�, netuns�. Era purtat� numai de românii munteni din zonele înalte.

A fost cusut� de mân�, din dou� buc��i triunghiulare. Purtarea acestei c�ciuli a fost interzis� prin Ordinul nr. 3820 de c�tre �eful districtului Boljevac, pe 23 noiembrie 1883297 cu

��295 Termen întâlnit la românii ��rani . 296 Termen folosit de românii munteni-ungureni. 297 Publikacija Istorijskog arhiva, (edi�ia 1988), Zaje�ar, p. 55.

�Foto 95 Cl�b��ul sau

c�l�b��ul


230�

�

scopul „rezolv�rii“ igienei la români, deoarece „c�ciulile de ast�zi nu sunt deloc practice...“ ceea ce a fost pretextul pentru eliminarea m�rcii de la costumul popular. Aceasta s-a întâmplat �i cu basmelele purtate de femei, câ�iva ani mai devreme.

Opin�-opincile au fost confec�ionate din piele brut� de porc „de poarc�” �i mai târziu de vit�. Pielea se jupuia cu cu�itul, se punea sare pe ea, „câta piatr� vân�t�”, �i se punea la uscat. P�rul a fost tuns sau ras de pe piele cu o bucat� de sticl�. Au fost cusute cu sfoar� de câl�i, iar pentru legarea pe picior s-a folosit sfoar� de lân�. Acelea�i opinci au fost purtate în fiecare zi �i la ocazii speciale. Ini�ial, opincile erau f�cute f�r� c�lcâi, “c� la noi a fost s�r�cie mare, c� a fost copii mul�î, porcu mic, pielea mic�, �i cât a fost pielea atât a fost opinca de mare, f�r� c�lcâni”(B.N.).

Opincile au fost înc�l�ate peste obiele. Pe perioada iernii piciorul a fost înf��urat cu piele de miel brut�, peste care se tr�geau opincile. Pentru ocazii festive pentru b�rba�i se cauut „calcio[“, ciorapi scur�i din aba. Mai târziu apar ciorapii de lân�.

C�ma�a pentru femeie, dup� croial� �i cusut nu diferea de cea b�rb�teasc�. În timp ce c�ma�a b�rb�teasc� a ajuns pân� la genunchi, cea de femeie a fost m�surat� dup� în�l�imea persoanei, de la umeri pân� la c�lcâi. A fost cusut� din pânz� de cânep�, iar mai târziu dintr-o combina�ie �esut� din cânep� �i bumbac. Erau brodate partea de la gât �i piept a c�m��ii, mânecile pe partea exterioar�, tivul mânecelor �i tivul de jos al c�m��ii. Lungimea c�m��ii era reglat� cu cing�toarea, astfel încât s� acopere genunchii.

Pe partea din fa�� i din spate a fost legat câte un „oprieg“ sau „z�velc� cu ciucuri“. Acestea

sunt pistelci cu ciucuri care au fost compuse din partea de sus �esut�, �i partea de jos creat� din ciucuri.

Foto 96 Port femeiesc �i b�rb�tesc caracteristic satelor de munteni-ungureni


231�

�

Peste c�ma�� femeile au îmbr�cat „ceb�“, hain� f�r� mâneci, care a fost cusut� din postav alb. În unele sate se numea „ain�“ sau “b�ib�rac“. Aceast� îmbr�c�minte a fost înlocuit� cu vest� „ilâc“ spre sfâr�itul secolului al XIX-lea. Ele au fost confec�ionate din postav vopsit (culoare neagr� sau brun-închis�), cusute �i împodobite la ma�ina de cusut.

�ub�-

cojoc este îmbr�c�minte comun� (ca o hain� de

iarn�) confec�ionat

din postav alb. A fost purtat peste „zabun“ sau „a#n�“ în condi�ii de iarn�.

Acoperirea capului s-a f�cut în func�ie de statul femeii298. Femeile

c�s�torite î�i confec�ionau „p\e�iQ“(me�e) din p�rul c�zut în urma piept�n�rii, dup� care se împletea cu p�rul „viu“ �i cu �uvi�e de lân� în jurul capului sub diferite forme. Deasupra au purtat „�aps�“, iar peste aceasta „propuad�“.

În urma interdic�iei de a purta �aps�, pentru acoperirea capului s-a folosit numai „propuad�“, care se ob�inea prin �esutul inului sau a bumbacului cu in. Basmaua de culoare alb� sau galben�, cu o bordur� floral� de culoare neagr� începe s� fie purtat� pe la începutul secolului al XX-lea. Se legau pe sub b�rbie cu nodul f�cut la cre�tet.

Pentru decorarea �i împodobirea basmelelor s-au folosit penele rare de p�s�ri, legate în buchet numit „cocuori“ �i împreun� cu buchetul de colilie uscat�, a fost prins la ceaf�. Fa�a au decorat-o cu o floare a c�rei coad� a fost vârât� sub basma: fetele au purtat floarea de partea stâng�, iar femeile de partea dreapt�.

��298 National Museum Zaje�ar, op.cit., p. 38.

Foto 97 Port femeiesc specific satelor de ��rani


232�

�

Opincile de femei erau înc�l�ate peste ciorapi treisferturi din aba pe care le-au numit „�uari�“. În perioada iernii femeile, la ocazii festive, au înc�l�at peste ace�ti ciorapi, „cal�uo[“ (ciorapi mai scur�i din postav), urma�i fiind de ciorapii de lân�.

Ma�ina de cusut a intrat în uz prin anii 1880, femeia sc�pând de cusutul hainelor la mân�. Modelele vechi au fost p�strate pân� la sfâr�itul Primului R�zboi Mondial. Dezvoltarea mineritului în Valea Timocului �i construirea c�ii ferate Zaje�ar – Para�in, au dat posibilitatea popula�iei s� procure mai u�or hainele necesare. A început vopsirea �es�turii cu sulfat negru cump�rat din comer� �i înlocuirea postavului alb cu cel negru.

Costumul popular a fost purtat pân� la începutul secolului al XX-lea, ast�zi foarte greu se mai poate g�si, acum “a�a port se g�se�te decât pe la vreunele care �i p�streaz� îmbr�c�mintea b�trân� în lacr� (lada de zestre) �i rar o îmbrac�”299. În general costumul popular se folose�te în cadrul festivalurilor folclorice sau la anumite s�rb�tori. Singurul element folosit frecvent �i azi de b�trânii satului, este traista.

Dup� cum s-a v�zut, interesul pentru comunitatea de români din regiune, nu este de dat� foarte recent�, primele însemn�ri despre ace�tia fiind f�cute acum un secol si jum�tate, speciali�tii români cât �i cei sârbi fiind preocupa�i de specificul acestei popula�ii �i de cultura sa popular�, chiar dac� cercet�rile lor au urmat traiecte diferite.

Regiunea din Serbia de r�s�rit, este foarte bogat� în obiceiuri care joac� un rol

important chiar �i azi in via�a cotidian� a locuitorilor. Multe rituri se practic� �i în prezent, în timp ce altele mai supravie�uiesc doar în amintirea oamenilor mai în vârst�. Obiceiurile românilor din aceast� regiune se caracterizeaz� printr-o unitate terminologic�, structural-fenomenologic�, simbolic� extrem de mare.

Civiliza�ia �i cultura carpatic� au r�mas imortalizate în costumele �i cus�turile specifice. Portul popular, alimentat permanent de aria montan� �i ��299 Ion Z�icereanu, Boja Abra�evici, op. cit., p. 91.

Foto 98 Ciorapi de lân� model nou, pentru

femei

Foto 99 Modele de traist�


233�

�

adaptat la condi�iile geografice de deal �i câmpie, prezint� pe fondul unor elemente autentice de baz�, varia�ii care îi sporesc valoarea artistic�. Portul popular reflect� de asemenea �i ocupa�iile principale ale comunit��ii române�i din zon�.

Din p�cate, datorit� faptului c� num�rul lucr�rilor publicate în România este destul de mic, via�a spiritual� a românilor din arealul moravo-timocean nu s-a bucurat de aten�ia care i s-ar fi cuvenit, în mai toate studiile tip�rite la noi în �ar� existând câteva pagini despre obiceiurile �i folclorul acestei comunit��i, îns� pân� acum nefiind editat� nici o lucrare �tiin�ific� de mare amploare despre comunitatea românilor aflat� între valea Moravei �i Valea Timocului.

S-a constatat c� tipul, graiurile, portul, obiceiurile, tradi�iile �i toate manifest�rile de via�� sunt aproape identice cu cele ale românilor din Oltenia, Muntenia �i Banat.

Chiar dac� aceast� regiune a fost vizitat� de o serie de cercet�tori în ultimele dou� veacuri, este una extrem de bogat� din punct de vedere etno-cultural.

Arealul studiat fiind un spa�iu extrem de tradi�ional, constituie o adev�rat� arhiv� etnografic�, un adev�rat muzeu viu, în care se pot întâlni �i culege obiceiuri �i tradi�ii care s-au stins de mult în alte zone.

Regiunea din estul Serbiei p�streaz� elemente inedite provenite atât din valorificarea resurselor specifice muntelui, cât �i din obiceiurile �i cultura pastoral� transmis� de-a lungul genera�iilor.

Este, pe scurt, un teren aproape necercetat, pentru o cercetare complex� fiind nevoie îns� de echipe de cercetare interdisciplinare care s� studieze elementele istorice, geografice, etnografice, lingvistice, etnomuzicologice etc.


234�

�

VIII. CONCLUZII Datorit� proceselor politice �i socio-economice prin care a trecut Serbia

în ultimul deceniu, aceasta fiind afectat� de o puternic� criz� politic�, social� �i economic�, cu repercusiuni �i asupra arealului studiat, la nivel de popula�ie se înregistreaz� tendin�e accentuate de depopulare a regiunii, în special prin emigrarea la lucru în statele Europei de Vest.

O alt� problem� deosebit de delicat� ce se adaug� celor de ordin social �i economic o constituie situa�ia minorit��ilor etnice din estul Serbiei, aceasta nerespectând faptic acordurile interna�ionale cu privire la drepturile minorit��ilor na�ionale.

Dup� cum s-a ar�tat în lucrarea de fa��, minoritatea româneasc�, recunoscut� oficial ca minoritate vlah� abia în anul 2007 de c�tre statul sârb, întâmpin� numeroase dificult��i în afirmarea propriei identit��ii entice �i în recunoa�terea ei ca minoritate româneasc�.

Într-o vizit� de documentare �tiin�ific� în septembrie 2005, acad. Eugen Simion constatând realitatea lingvistic� a românilor din spa�iul moravo-timocean, a afirmat c� "dolean�ele acestora mi s-au p�rut rezonabile. Sunt cet��eni fideli ai statului sârb! Vor doar �coli în limba matern�, biserici în care s� slujeasc� în limba român�, acces la mijloacele de comunicare".300

Dac� în perioada otoman� românii din estul Serbiei au avut o anumit� form� de autonomie local� �i libertate religioas�, de la anexarea regiunii de c�tre Serbia din 1833, s-a început un puternic proces de dezna�ionalizare �i asimilare a comunit��ii române�ti.

Spre deosebire de situa�ia minorit��ilor etnice din Voivodina, unde exist� drepturi pentru dezvoltarea etnocultural�, românii din regiunea Morava-Timoc, n-au beneficiat de aceste drepturi.

Datorit� presiunilor exercitate de diferite organisme interna�ionale, statul sârb a fost nevoit în anul 2007 s� recunoasc� minoritatea român� din arealul moravo-timocean, care pân� atunci era înregistrat� ca grup etnic distinct.

��300 Eugen Simion, (octombrie 2005), Academia Român� în Valea Timocului, interviu realizat de Elena Solunca Moise, în Academica, XV, nr. 43, p. 30.


235�

�

Folosindu-se îns� de termenul de vlah utilizat în epoca medieval� de c�tre slavi pentru desemnarea tuturor românilor �i cu care unii locuitori ai zonei se identific�, recunoa�terea s-a f�cut la nivel de minoritate vlah� cu limba matern� româna, �i nu de minoritate român�, a�a cum era normal. S-a încearcat în acest fel o diferen�iere de minoritatea româneasc� din Voivodina, ac�ionându-se pe principiul "divide et impera", urm�rindu-se totodat� �i diminuarea influen�elor etno-culturale �i politice române�ti în regiune.

Faptul c� acest grup etnic a fost "ascuns" în mod inten�ionat de vecinii no�tri, a dus la confuzii nu numai în rândul cercet�torilor �i diploma�ilor, ci �i al localnicilor, ace�tia în prezent asumându-�i mai multe identit��i entice.

Identitatea de vlah. Termenul de vlah sau valah, se întâlne�te în diferite variante la mai toate popoarele europene. Polonezii au denumirea de wolah, bulgarii pe cea de vlah, germanii–welch sau wallon, ungurii–olah, italienii–valacha, francezii–valaques, englezii–walach, grecii–vlahos �i cu�ovlahi pentru aromâni (Cristea Sandu Timoc 1996: 2). Referiri mai numeroase cu privire la cuvântul vlah apar în izvoarele scrise bizantine, slave �i occidentale dup� anul 1000301.

La majoritatea popoarelor europene denumirea de vlah desemna popula�ia de origine latin� roman�302 ce tr�ia al�turi de popoarele respective, pentru slavi �i maghiari apelativul vlah fiind sinonim cu cel de român. În cazuri particulare, termenul de vlah a cunoscut �i alte sensuri, fie legate de ocupa�ie, respectiv de p�storit, fie cu sensul de apartenen�� la ortodoxie, f�r� îns� ca sensul ini�ial s� dispar�. (Zbuchea Gh., Dobre C. 2005: 7)

În privin�a românilor din arealul moravo-timocean, sârbii �i în prezent le dau numele de vlah/valah sau vlas, chiar dac� ace�tia de-a lungul timpului n-au purtat alt nume distinct, în afara celui de "rumân" sau "român", termeni folosi�i �i ast�zi. Înv��atul sârb Karic afirma c�: “pe ace�ti ciobani, cresc�tori de vite, sârbii îi numeau vlas (români)”. (Zbuchea Gh., Dobre Cezar 2005: 208)

Înc� din anul 1349 �arul Du�an d�dea o lege, zakon Valahom (Jus Valahorum) prin care fixa d�rile în oi ale vlahilor din Serbia �i totodat� interzicea c�s�toria sârbilor cu româncele (valahele). (Cristea Sandu Timoc 1996: 10)

Chiar dac� apartenen�a româneasc� a vlahilor din Serbia a fost sesizat� de-a lungul timpului de numero�i c�l�tori, diploma�i, cercet�tori, autorit��ile

��301 Gh. Zbuchea, C. Dobre, , op.cit., p.7. 302 Cristea Sandu Timoc, op.cit., p.2.


236�

�

sârbe încearc� înc� s� ascund� caracterul lor românesc, prin substituirea apelativului de român sau rumân cu cel de vlah, bazându-se �i pe teoria care sus�ine faptul c� vlahii/valahii sunt de fapt descenden�ii unor sârbi, româniza�i în secolul al XVIII-lea (Cristea Sandu Timoc 1996: 3). Acestei teorii i se opune în principal realitatea lingvistic�, vlahii din estul Serbiei vorbind o limba neslav�, respectiv româna.

Pân� în anul 1921, la recens�mintele oficiale, termenii de vlah �i român alternau, sinonimia celor doi termeni fiind acceptat�, putându-se face astfel compara�ii în privin�a identit��ii român-vlah cu unele cazuri asem�n�toare: ungur-maghiar, german-neam�, �igan-rom, grec-elin, francez-gal, belgian-valon etc...

Începând cu anul 1948, românii dispar brusc de pe listele de recens�mânt, inten�ionat sau nu, ap�rând în schimb o rubric� aparte, cea a vlahilor. Se sugereaz� treptat c� ace�tia ar alc�tui o etnie distinct� cu o limb� diferit�, f�r� nici o leg�tur� cu Romania, care se �tie c� în perioada medieval� se numea �ara Româneasc� sau Valahia, iar slavii îi ziceau Vla�ka (Cristea Sandu Timoc 1996: 2). Cauza este de natur� politic�, pentru a evita eventualele revendic�ri teritoriale ale popula�iei române�ti, urm�rindu-se totodat� �i diminuarea influen�elor etno-culturale �i politice române�ti în regiune.

Din considerente politice, sârbii au transformat denumirea de vlah, utilizat� pentru numirea tuturor românilor în perioada medieval� de c�tre majoritatea vecinilor României, într-un instrument eficient de dezna�ionalizare �i asimilare a comunit��ii române�ti din arealul studiat, creându-se astfel în timp, o schimbare a identit��ii popula�iei române�ti.

Se încearc� prin aceast� metod� convingerea localnicilor români c� ace�tia sunt sârbi româniza�i, din constat�rile noastre în teren, f�r� prea mare succes îns�. Totu�i se creaz� adesea confuzii, între no�iunile de cet��enie �i na�ionalitate, din aceast� cauz� întâlnindu-se mai multe identit��i la nivelul popula�iei române�ti din arealul studiat.

Faptul c� denumirea de vlahi dat� românilor, era generalizat� în evul mediu, pentru întreaga Peninsul� Balcanic�, creaz� în continuare numeroase confuzii �i în rândul diploma�ilor, cercet�torilor, opiniei publice, atât la nivel de localizare geografic� cât �i ca identitate etnic�. Nu de pu�ine ori, românii din estul Serbiei sunt confunda�i fie cu românii din Banatul sârbesc, fie cu aromânii din Peninsula Balcanic�, cu toate c� ei nu am nici o leg�tur� cu ace�tia, a�a cum reiese �i din capitolul legat de geodemografie.

Identitatea sârb� se întâlne�te frecvent la românii din regiunea studiat�, în con�tiin�a lor aceast� identitate fiind îns� de cele mai multe ori sinonim�


237�

�

cu cea de cet��enie sârb�, datorit� faptului c� se afl� în componen�a statului sârb. Con�tiin�a propriului specific etnic �i lingvistic se manifest� prin recunoa�terea identit��ii de vlah sau rumân, din p�cate, acest lucru românii din regiune îl recunosc numai la nivel local sau când e vorba de deosebirea de sârbii din satele sau regiunile vecine, �i nu la nivel de declara�ii oficiale.

Motivele sunt fie de ordin politic, în general persistând frica de a nu avea nepl�ceri din cauza declar�rii unei alte identit��i decât cea majoritar�, fie din dorin�a de identificare cu popula�ia majoritar� titular� în statul care îl reprezint�, precum �i dorin�a de a dep��i marginalizarea politic�, socio-economic�, cultural�, psihologic� creat� pe parcursul mai multor decenii la care au fost supu�i locuitorii de aici.

Identitatea de român s-a diminuat mult începând cu perioada de dup� ce de-al doilea r�zboi mondial, datorit� politicilor agresive de asimilare etnocultural�, precum �i crearea din partea statului sârb a unei imagini a românilor inferioare celei de sârb, adesea cu sens peiorativ. Un alt motiv de negare a identit��ii române l-a constituit situa�ia politic� �i socio-economic� din România post revolu�ionar�, românii din regiune refuzând s� se identifice cu românii veni�i la munc� în Serbia, deoarece li s-a creat o imagine negativ� despre România. Pe parcursul deplas�rilor realizate în regiune în perioada 1999-2002 fiind �i primii ani în care am luat contact cu realit��ile din teren, în discu�ii legate de identitatea locuitorilor, m-am lovit de multe ori de afirma�ii de genul "eu nu sînt român, nu sînt ca cei care îmi lucr� p�mâtul, eu sînt sârb".

Abia dup� 2001, datorit� schimb�rii conjucturii interna�ionale, precum �i a raporturilor politice �i socio-economice dintre cele dou� ��ri, România îmbun�t��indu-�i în ultimul timp imaginea în raport cu Serbia, mi�c�rile de emancipare etnic� româneasc� au început s� reapar�.

În prezent s-a ajuns în situa�ia c� vlahilor vorbitori de limb� român�, de�i num�r� aproximativ 40.000 de oameni conform recens�mântului din 2002, cu mult mai mult fa�� de românii din Voivodina �i cca. 200.000-300.000 în realitate, acordarea drepturilor fundamentale la înv��mânt �i religie în limba matern�, s� se fac� doar la nivel declarativ, realitatea din teritoriu sus�inând acest fapt.

Din p�cate înv��mântul în limba român� lipseste total, nu exist� nici m�car predarea facultativ� a limbii române în vreo �coal� din regiune.

Ini�iativa înfiin��rii Protopopiatului de Dacia Ripensis în 2004 de c�tre preotul Boian Alexandrovici în satul natal Malaini�a a fost întâmpinat� negativ de c�tre oficialit��ile Bisericii Ortodoxe Sârbe care au creat o serie de probleme, împiedicând mult timp oficierea slujbelor în limba român�.


238�

�

Au fost înfiin�ate o serie de organiza�ii culturale �i politice care au ca scop promovarea drepturilor românilor/vlahilor din regiune. Au ap�rut câteva publica�ii cum ar fi „Vorba Noastr�”, „Curcubeul Timocean”, unele c�r�i, f�r� prea mare impact îns�, deoarece necunoscându-se limba român� scris�, acestea au trebuit s� fie editate tot în limba sârb�.

S-a creat agen�ia de pres� Timoc Press ce produce �i unele emisiuni TV, �tiri, precum �i documentare despre activit��ile comunit��ilor române�ti din regiune.

Emisiunile radio se limiteaz� îns� la programele folclorice �i muzica româneasc� local�, comunicarea �tirilor între programe f�cându-se din p�cate tot în limba sârb�.

Al�turi de emaniciparea religioas� în limba român�, o activitate intens� este �i în rândul forma�iunilor politice. Prima a fost Mi�carea Democrat� a Românilor din Serbia, înfiin�at� în 1993 �i condus� pân� în prezent de Dimitrie Cr�ciunovici. Mai târziu se înfiin�eaz� �i Partia Democrat� a Rumânilor din Sârbie, condus� de dr. Predrag Bala�evici, la ora actual� existând �i o serie de partide mici, cum ar fi Partidul Vlahilor Sârbi, de orientare radical pro-sârbeasc�, condus de Zaichescovici, apoi Partidul Democrat Român de la Petrov�� si altele practic inactive.

Diversele asocia�ii culturale sunt în prezent sub egida Consiliului Rumânilor din Sârbie, care a fost înfiin�at în 2007 �i este recunoscut de stat ca reprezentând interesele minorit��ii vlahe din Serbia.

La nivelul tineretului, situa�ia este destul de grav�. Datorit� puternicii politici de asimilare, precum �i în lipsa unor servicii de ordin cultural-educa�ional (ore de studiu în limba român�, reviste �i publica�ii în limba român�, televiziune, radio, biseric�), tinerii cu mici excep�ii, renun�� s� mai vorbeasc� în limba matern�. Chiar dac� acum exist� posibilitatea realiz�rii studiilor în România, pu�ini tineri aleg aceast� op�iune, datorit� inconvenientului lingvistic în primul rând. Se constat� din ce în ce mai multe cazuri în care p�rin�ii opteaz� pentru înv��area de c�tre copii, numai a limbii oficiale de stat, în vederea unei mai bune integr�ri în societatea sârbeasc�.

Singura solu�ie const� în implicarea mai activ� a statului român precum �i a institu�iilor �i asocia�iilor nonguvernamentale de profil, în vederea respect�rii în fapt a drepturilor minorit��ilor �i acordurilor interna�ionale, referitoare la dreptul minorit��ilor pentru înv��mânt �i biseric� în limba matern�.


239�

�

Regiunea studiat�, dup� cum s-a constatat, datorit� a�ez�rii prielnice între râurile Dun�re, Morava, Timoc �i mun�ii Râtani, precum �i a cadrului natural favorabil, a oferit dintodeauna omului, bogate �i variate resurse de trai, atr�gând astfel, de-a lungul timpului, diferite comunit��i umane în aceste locuri.

În absen�a izvoarelor istorice �i a unor argumente solide referitoare la arealul în discu�ie, originea �i istoria exact� a popula�iei spa�iul moravo-timocean este greu de studiat, necesitând anchete de teren îndelungate �i foarte detaliate.

Numit� generic Craina Serbiei sau Valea Timocului, regiunea este, ast�zi, din punct de vedere demografic, un amestec de popula�ie sârbeasc� �i româneasc�, f�r� a se putea preciza îns� cu exactitate num�rul românilor, identitatea etnic� adesea confuz�, precum �i presiunile exercitate de statul sârb asupra minoritarilor îngreunând acest demers. Totodat�, recens�mintele oficiale nu pot fi luate ca un reper credibil, datorit� politicilor de dezna�ionalizare �i asimilare întreprinse de-a lungul timpului de autorit��ile sârbe, proces ce continu� �i în prezent foarte activ.

De un real folos în în�elegerea �i clarificarea multor necunoscute ale acestei regiuni au fost lucr�rile diver�ilor cercet�tori care au inclus m�car �i tangen�ial acest areal în preocup�rile lor.

Analiza elementelor de toponimie din arealul moravo-timocean, poate oferi dovezi incontestabile privind popula�ia româneasc� autohton�, prezent� pe aceste meleaguri în mod permanent, începând cu str�mo�ii traci �i romani �i pân� în zilele noastre, fie c� s-a aflat sub domina�ie bulgar�, otoman�, austriac�, apoi sârb�.

Influen�ele sârbe�ti se resimt mai ales în ultimele decenii, datorit� reducerii izolarii comunit��ii române�ti din regiune în raport cu popula�ia înconjur�toare, ocupa�iile tradi�ionale devenind secundare fa�� de migra�ia pentru lucru în ora�e �i str�inatate dar �i a unor îndeletniciri comune cu popula�ia majoritar�.

Fiind o regiune mai mult montan�, românii din zon� au p�strat în obiceiuri �i tradi�ii toat� frumuse�ea sufletului românesc, rezistând de cele mai multe ori prin for�e proprii, prin profundul ata�ament fa�� de limb� �i tradi�ii. Cu toate c� au fost mai mereu lipsi�i de biserici �i �coli care s� le cultive con�tiin�a etnic�, acest fapt u�urând opera sistematic� �i masiv promovat� de dezna�ionalizare �i asimilare etnic�, românii din arealul moravo-timocean nu �i-au pierdut, nici dup� sute de ani, graiul �i obiceiurile str�mo�e�ti, aproape identice cu cele din Oltenia, fapt ce demonstreaz�


240�

�

apartenen�a acestora la neamul românesc. Reprezentan�ii lor cer în primul rând minime garan�ii de a-�i p�stra identitatea etnolingvistic�.

Având în vedere complexitatea acestei zone, lucrarea de fa�� nu e decât o încercare de a scoate în eviden�� individualitatea spa�iului moravo-timocean în ansamblul regiunii înconjur�toare, de a face cunoscut mai concret condi�iile pe care le prezint� acest teritoriu.

Totodat� ar fi salutar� demararea unor proiecte de cercetare inderdisciplinar� comune cu speciali�ti sârbi, pentru a cuprinde într-o sintez� integratoare toate aspectele înc� pu�in cunoscute ale regiunii.

Studiul de fa�� se vrea un instrument de lucru în mâinile celor preocupa�i de problematica românilor din dreapta Dun�rii, a c�ror identitate româneasc� se p�streaz� înc�, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei, fiind totu�i alterat� de influen�ele celor care îi domin�.


241�

�

Subiec�i intervieva�i, vârsta, localitatea �i anul în care s-a f�cut culegerea303

B. N., b�rbat, 54 ani, agricultor, Cesljeva Bara, 2010 L. B., femeie 53 ani, studii liceu, Gornejana, 2000-2002 D. C., b�rbat, 54 ani, l�utar, Slatina, 2001 Z. C., femeie, 83 ani, casnic�, �erbanovac, 2010 B. C., b�rbat, 82 ani, pensionar, Sipikovo, 2011 A. D., femeie, 70 ani, casnic�, Re�anac, 2010 P. D., b�rbat, 63 ani, etnolog pensionar, Majdanpek, 2011 M. I., b�rbat, 73 ani, agricultor, Luchia, 2001 P. I., b�rbat, 52 ani, agricultor, Tanda, 2008 P. I., femeie, 91 ani, casnic�, Luchia, 2001 Z. J., b�rbat, 34 ani, studii superioare, Metovnica, 2001, 2010, 2011 D. K., b�rbat, 30 ani, studii superioare, �erbanovac, 2011 M. M., b�rbat, 85 ani, pensionar, Ram, 2010 S. M., b�rbat, 70 ani, l�utar �i agricultor, Slatina, 2001 B. N., femeie, 63 ani, casnic�, Zlot, 2000 F. P., b�rbat, 65 ani, înv��tor pensionar, Osnicea, 2010 S. P., b�rbat, 28 ani, studii superioare, Porodin, 2010 N. S.,femeie, 60 ani, casnic�, Gradskov, 2011 N. �., femeie, 60 ani, casnic�, Porodin, 2010 P. �., femeie, 98 ani, casnic�, Porodin, 2010

��303 S-au trecut doar ini�ialele interlocutorilor, din dorin�a de a respecta confiden�ialitatea acestora, luându-se în considerare ca relevante din punct de vedere �tiin�ific alte date personale (sexul, vârsta, ocupa�ia, studii, localitatea).


242�

�

GLOSAR

a – iar [din sârb. a] adângia - procesul prin care oamenii bolnavi se ard cu un fier incins la ceaf� pentru a se face bine adunatuare, adunatuori - unelt� de lemn în form� de roat� pe care se pun mosoarele pentru a urzi aiduc, aidu�i - haiduci ain�, ai[e - hain� al�, aè - 1. monstru; 2. �arpe ali – dar, îns� [din sârb. ali] aluvat, aluvaturi - aluat alerg�tuare, alerg�tuori - unelt� în form� de b��, u�or înconvoiat� pe care se pun mosoarele ama – îns�, z�u c� ambar, ambare – hambar pentru cereale: porumb �i grâu ame i - a omeni, a da de poman� a anina – a ag��a, a atârna a post�it – a respectat, (din sârb. poštovati) ardov – butoi mare în care se �ine vinul �i �uica ar�ie, ar�i - hârtie ascultu�torii – persoanele care ajut� la servirea mesei în timpul nun�ii astal, astale - mas� astrâns – adunat a astruca - a acoperi �rtie – h�rtie ba�al� - firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeal� pentru a forma �es�tura, b�teal� ba�etank�, baètanke - înc�l��minte sup�iri pe care le folosesc balerinele, dar le mai folosesc �i femeile care joac� în hor� bara – râu mare basama - probabil ba� - chiar ba��au�, ba��aè - gr�din� batiere, batiri - lamp� electric� portabil� cu baterie bârabar - paralel bek’iar – fl�c�u, holtei, mire bibarac, bibara�e - baibarac, hain� scurt� pân� la brâu, f�r� mâneci �i f�r� guler b�trâ a�� – de b�trâne�e, în vremea veche


243�

�

bât, bâ�e - bât� bâza - bâza, joc de copii blan�, blan�[ - blan� de lemn, scândur� blâgove��ana - Buna Vestire blit – vas din p�mânt bolni�� - spital borug�, boru� - viroag�, vale mic�, mocirloas� brâgl�, brâgè - parte mobil� la r�zboiul de �esut, care sus�ine spata bribr el, bribr[ei - brebenel bru�i - a bruci, a în�epa, a înpunge buat�, bu�� - unealt� format� dintr-un corp greu de lemn, de diferite m�rimi, fixate pe un mâner, folosit� manual la b�tut Bug�rie - Bulgaria buie�e, buiedz - plant� bunari - fântân� butuarc�, butuor� - buturug�, copac c�ruia i-a putrezit miezul cadâlm� - drum asfaltat cadâr – a fi capabil de ceva caier, caiere - caier de lân� cap – colac mare, c�pe�el cazan, caza[e - cuptor cazn�, c�znuri - pedeaps� cat� – caut�, se uit� c�l�b��, cl�b�� – c�ciul�, f�cut� din piele de oaie c�p�tat - primit c�r�bi - cimpoaie c�r�mid� - �igl� c�p�tâ , câpatâ[e - pern� umplut� cu paie cânta (a s�) – a se boci cârceag – ulcior pentru vin sau �uic� cârp�, cârpe - 1. cârpa, basma; 2. bucat� de pânz� (veche), folosit� de obicei în gospod�rie, pentru �tersul prafului sau �tergerea vaselor câr�âie, câr�i - stânc� câta - pu�in cât–godze - oricât ce�turi – brâu de lân� chimea�� – c�ma�� chinez, cnez – conduc�torul satului, primar [din cuvântul cneaz] chit� – m�nunchi, leg�tur�, buchet chitesc - aranjeaz� cioac� – deal cistit - curat [din sârb. �isto]


244�

�

ci�ma – ci�mea, fântân� ciumur – c�rbune de p�mânt ciur – sit�, ciurel clac�, cl�� - clac�, munc� colectiv� organizat� de s�teni pentru a se ajuta reciproc cobilc�, cobi<$ - bucat� de lemn pentru a duce dou� g�le�i o dat� cobili�� – termenul pentru cobilc�, folosit de românii ��rani cocie - c�ru�� cocin� – anexa pentru porci sau pentru g�ini, func�ie de �inut coc(u)o� - floricele de porumb coapte colac, cola� - colac cola�el, cola�ei - pr�jitur� colea�� - m�m�lig� cole��riu - f�c�le�, folosit la mestecarea m�m�ligii co�ib�, coìbi - colib�, s�la�, cas� colind(r)�, colindz - b�� de alun sau de salcie care se decoreaz� �i se d� de pomana la ajunul Cr�ciunului, folosit� de colind�tori colindre� - colind�tori colore - acolo combilizon - combinezon com�âie, com�âi - vecin [din sîrb. komšija] conac, cona�e - conac, cas� con�ei, con�eie - condei cor i�, cor[i�� - batic cu trei col�uri, pe care îl puneau femeile pe cap ca s� le �in� p�rul cornuri – col�uri (pentru basma sau fa�a de mas�) cosâ�� – coad� co��re, co��ri - co�ar, construc�ie special� din nuiele pentru ad�postirea animalelor domestice cot - curb� cote� – anexa pentru porci sau g�ini, func�ie de �inut cot�ri�a – co� de nuiele cotun - c�tun craci - picioare crâ(u)mpiel, crâ(u)mpiei- cartof crâmp�tu – rest de ceva, bucat� cre�an, cre�a[e - fust� crea�� crug (în) – în cruce cuaf�, cuafe - cof�, g�leat� cucurudz, cucurudz - porumb cu�edza - a cuteza, a îndr�zni cum-godze – oricum cumnatu de mân� – înso�itorul miresei


245�

�

curcub�t� - dovleac curitnic – cote�ul g�inilor �er�au, �er�auri - cer�af �ebe, �ebi - p�tur� dintr-o �es�tur� de fire sintetice, de bumbac, care serve�te la învelit �irini- vas de p�mânt, cu marginile ridicate, în care se coace pâinea la cuptor cilim – covor �in�r – tân�r, mire �ineri�u - tineret �irepi - ciorapi dalt�, d�l� - dalt� daic� – mândr�, iubit� d�rac, dara�e - darac, unealt� de piept�nat �i de sc�rm�nat lâna d�mâzluc - animal domestic, bun pentru reproducere dâra�i - a d�r�ci, a piept�na lâna cu daracul dârjal�, drj�ì - mâner dârjeav� – �ar�, stat dârzari – tinerii care aduc zestrea miresei la casa mirelui deda - bunic descunie - descuie destruci – dai la o parte, descoperi dogost�sc – petrec, s�rb�toresc dom��in – st�pânul casei [din sârb. doma�in] drâgla - a drâgla, d�r�ci, p�rui, piept�na, sc�rm�na drâg�e�e, drâgè� - pieptene pentru drâglat drugari – prieteni, tovar��i [din sârb. drugar] drum�i - a c�l�tori dud�ie – tun� îl dud�ie – îl gone�te dud�it – 1. gonit, 2. a tunat dulia�e - dovleac duos, duosuri - p�dure durmit – a dormit �emper, �empere - pulover �inuap�e - diminea�a devreme �isupra - deasupra dza�e - a z�cea, a sta mult timp bolnav la pat farin� - f�in� f�rbui - a vopsi fâr��c – sf�r�esc, termin� fârtat, fârta� - fârtat, prieten femilie - familie


246�

�

focurelu – focurile date de poman� mor�ilor la Joimari frigare, frig�ri - frig�ruie, vergea de lemn ascu�it� la un cap�t, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra j�raticului friguri – frisoane, boal� fuior, fuioare - fuior, m�nunchi de cânep�, meli�at �i periat, gata de tors fund, funduri - fund, taler de lemn pe care se r�stoarn� m�m�liga, se toac� zarzavaturile fus, fus� - fus galbi i- salb� de galbeni, bani de aur gazd� - bogat g�titorii – buc�tari, buc�t�rese gâltân�, gâltâ[i - gâldan, cel mai adânc loc în râu glogin, glogi[i, s.m. - arbust cu flori albe, p�ducel gloat� – copii mul�i glie, gli - glie, bucat� de p�mânt god - Dumnezeu gongili - �erpi gostâie – petrecere, ospe�ie, logodn� go�ti - oaspe�i govie - mireas� greoa e - gravid�, îns�rcinat� grobi�te - cimitir gropariu - gropar gutân�, gutâ'e - gutuie i - ei ia�ir� - ieder� ibom ic, ibom'i$ - ibovnic, amant iertat� (bab�) – femeie trecut� de menopauz� ie�ke, ie�ki - a�chie ili - sau [din sârb. ili] imal� – noroi, lut imanie - p�mânt ispravi - a ispr�vi, a termina isto – la fel, exact [din sârb. isto] i�, i�� - i�� iut - iute, rapid încon�ia - 1. a încondeia; 2. a decide despre soarta cuiva încuniat - încuiat în�isar� - spre sear� înf��uiat - înf��at în�inta - a (se) încinge, a (se) înfierbânta, a (se) înc�lzi tare joavin�, joavi[i - jivin�, vietate, fiin��


247�

�

joimari - Joia Mare jumierie�e, jumirie� - jum�ri Jumerichele - oameni masca�i, ce umbl� prin sat în diminea�a Cr�ciunului. O întruchipeaz� pe Joim�rica, fiin�� suptanatural� care se intereseaz� mai ales de h�rnicia fetelor �i a nevestelor tinere jivotu – via�� lacr� – lad� de zestre lapti� - laptele cucului lavi�� – banc� lung� din lemn, aflat� în interiorul locuin�ei sau la poart� leac - leac, mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament leag�n - 1. leag�nul copilului, 2. sicriu legume - mâncare g�tit� lemn, lem[e - lemn, copac lesne – u�or le�âie - le�ie, ob�inut� din ap� fiart� cu cenu�� leauri - acareturi litr� - litr�, sticl� de jum�tate de litru, în care se pune de obicei �uica a se l�ia – a se sp�la pe cap lov�iu, lov�i- vân�tor luoc, luocuri - por�iune de p�mânt cultivat� lumin� - lumânare luna�ic – n�scut în aceea�i lun� ma – dar, îns�, numai mai�� – maieu malaua - mahalaua marami�a - basma maistor - persoan� care d� dovad� de pricepere, de iscusin�� într-un anumit gen de activitate, maistru marie�, -ia��. - mare�, care treze�te admira�ie, care se impune prin calit��i deosebite ma�tioaic� – mam� vitreg� m�lai - turta, aliment preparat din f�in� de porumb m�n�stire - biseric� m�run�î - mici m�schiri�i - masca�i M�tc�l�u – s�rb�toare popular�, în sapt�mâna de dup� Pa�te mâna - a mâna, a îndemna la mers; a sili s� urmeze un anumit traseu; a dirija mândru - frumos mâ�u - pisic megiutim - dar, ins�, (din sârb. me�utim) Miaz�nop�i – Miaz�noapte, personaj mitologic Milostân�i – zâne, iele


248�

�

miraz - zestre mics� - zambil� mi�a – �ân�ar, joc de copii ml�dujenia – mire molidv� - agheasm� mora - trebuie [din sârb. mora] moroni – moroi, strigoi mormin� - cimitir mostocheaz� - amestec� mosuor, mosuar� - mosor motc� - scul (lân� dep�nat�) muiere - femeie mum� - mam� murg (în) – apus de Soare naboinic – 1. pan� de lemn cu care se despic� butucii, 2. unelt� din lemn, în form� de cu�it, cu care se bate cânepa naic� - neic� na primer – de exemplu naci – �tii naruod, naruo�dz - n�rod, nebun natu tot – ins, om, tot omu natr�, natre - natr�, parte a urzelii dintre i�e �i sulul de dinapoi sau de dinainte al r�zboiului de �esut nâva�i - a n�v�di, a trece firele urzelii prin i�e �i spat�, în ordinea cerut� de modelul �es�turii nigura,- a (se) întuneca niv� – câmp, p�mânt lucrat [din sârb. njiva] nopârc� - �arpe obavesno - obligatoriu, (din sârb. obavezno) obor - curte, b�t�tur� o�i i - a (se) odihni oga�, oga�� - oga� ogeac – înc�perea tradi�ional� în care se afl� vatra, unde se st�tea, se prepara mâncarea, se mânca �i uneori se dormea ogo�it – aranjat, îmbr�cat ogoi - a (se) ogoi, a hrani animalele ola��l - drojdie oman – plant� r�d�cinoas� de culoare alb�, cu care fetele �i femeile se sp�lau pe cap în ziua de Sfântul Toader Omoli – mun�ii Homolje op�leaci – brichet� (din sârb. upalja�) or� - hor�


249�

�

oriz - orez osta i - a osteni, a obosi otma – imediat, îndat� [din sârb. odmah] paar – pahar pacl� – pachet pa�in� - depresiune pali - a se ofili, a se ve�teji para-deda - str�bunic p�curari - cioban p�sui - fasole [din sârb. pasulj] pa��aua - (în practicile p�gâne) amestec de pâine, ou, urzic�, floare de corn, vin, care se ia în diminea�a Pa�telui patent - caps�, buton de închidere (la cercei) pazdare - buc��i de cânep� p�tul – anexa pentru grâu sau porumb p�zânari - buzunar pecinile – pecie, carne f�r� gr�sime, muschi de porc penger� - fereastr� pe�chir - prosop petrec�toare – bocitoare profesionist� piegl� - 1. fier de calcat; 2. rindea pieglui - a netezi pier�i�� - p�rul strâns in coad�, împletit piparc�, pip�r�- ardei iute pironi – cuie mari piste�c�, pist�`� - pistelc�, pies� dintr-o �es�tur� dreptunghiular�, împodobit� cu broderii �i purtat� peste poale pit� - p�ine pitula - a (se) ascunde piv� - bere plâma�i - a fr�mânta aluatul plâto�an� - p�tl�gea, ro�ie po�ac� - potec�, c�rare podrum – beci sub cas�, unde se �ineau alimente policr� - porecl� poluc� - sticl� pomânt – p�mânt popis – recens�mânt f�cut în timpul turcilor porconi – �ur� de fân poriz – bir, taxe prajân� - pr�jin�, bucat� de lemn lung� �i sub�ire, de obicei folosit� pentru a fixa sau a sus�ine ceva


250�

�

pranghie – instrument de pocnit, pocnitoare prau – praf de pu�c� praznic – serbarea patronului, sfântului casei pr�va�ie - obor priboi – plant� cu frunze pl�cut mirositoare �i cu flori mari, ro�ii, folosit� ca medicament primovara - prim�vara puale - poale, jupon, fust� (scrobit�) care se îmbrac� pe sub rochie putragan - putregai rabo� - r�boj rachie - �uic� raion - jude� rat - r�zboi raspân�i�e - r�spântie, intersec�ie ra�ial� - garnitur� din m�m�lig� cu o�et razbuoi - razboi de �esut r�dioane – aparat de radio r�scucu – formul� rostit� în ritualul de redresare a lacta�iei vitelor r�st�u – resteu, component� a jugului râmleni - romani rânduie�te – se organizeaz� râ�chia - a r��chia, a dep�na firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe r��chitor râ�chitor, râ�chituare - r��chitor, unealt� pe care se deap�n� tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul râz�, râz� - cârp�, petec, lucru prost; hain� rupt�, uzat� cu care se afum� casa, oamenii, animalele cu ocazia diverselor s�rb�tori de prim�var�, mai ales la 9/22 martie – Sâm�îî (40 de Mucenici), contra �erpilor r�tui - a lupta, a participa la razboi riecl�- bluz� pentru femei confec�ionat� din pânz� sub�ire ruma i�� - mu�e�el samo - numai [din sârb. samo] sanduc - s�nduc, lad�, sicriu, cutie de lemn în care se p�streaz� hainele [din sârb. sanduk] sain� - sanie Sâmpietru - Sfântul Petru Sâm�ii – cei 40 de Mucenici sâmzian� - sun�toare sângire – lan�uri sân�ererie�i – cârna�i în sânge Sânta - Sfânt� Sântua�er, sântua�i - Sfântul Teodor Sân�u�rdz - Sfântul Gheorghe


251�

�

sârme - sarmale sât� - sit� scamn - scaun scârmana - a sc�rm�na schimburi - haine, îmbr�c�minte scrobi - a scrobi scruob - scrob sfacm� - bucat� sficipietru - Sfântul Petru slast� - (despre zile sau perioade) în care este îng�duit s� se m�nânce orice fel de aliment; de dulce slic� – fotografie [din sârb. slika] sloboa�e – d� drumul, elibereaz� soba – camer� de dormit soc - suc solomândr� – �opârl� sovoniu – voalul miresei spat� - spat�, pies� din r�zboiul de �esut sprime�te - preg�te�te, prepar� (din sârb. spremiti) spomânta - a însp�imânta, a speria spomenic - piatr� funerar� din marmur� spudz� - spuz�, cenu�� fierbinte stani�a - sta�ie st�mâna - s�pt�mâna st�roica – domni�oara de onoare a miresei stârcit� - adunat� stegari – tinerii ce duc steagurile la nunt� stoac� – �arc de vite strâc�tori – strecur�toare din pânz�, folosit� pentru a face brânza stre�e - noroc storî - a pieri struia – curent electric strug - strung strung� - strung�, înc�pere special amenajat� pentru ad�postirea oilor suart�, suar�e - sort, fel, tip sucal�, sucaè - sucal�, unealt� cu ajutorul c�reia se deap�n� pe �evi firul sucn�, suc[e - fust� sul - sul, pies� de lemn folosit� la r�zboiul de �esut sumo�iv� - moartea suvieic� - suveic� sva�i - a se sf�di, certa sviciovan - Sf�ntul Ioan


252�

�

�c� (�c�) - cic� �ep, �epuri - cep, dop de lemn cu care se astup� gaura butoiului �erap, �erapi - ciorapi �ero , �ero[i - stejar �iri e, �iri[ - ��st �i�toare, �i�tori - brâu de lân� �iuare, �iuori, s.f. - cioar� �uaric, �uari� - stof� alb�, groas�, de lân� �âfo eri - sifonier, dulap de haine ��et� - pagub� �echiru- zah�r �ele – spate �iraci – cânt�re�i, l�utari �ocâ�e, �ocâ� - �oarece �ubiau�, �ubieè - tulpini de plante uscate, crengi sub�iri de prun sau de gutui �tal�, �t�luri - staul talpi��, talpi� - t�lpi��, ching� la r�zboiul de �esut ta�n�, t��[ - geant� mic� �esut� din lân� tatar - plant� din care se face m�tura de curte t�meliu – temelia casei t�mâneriu – vasul cu care se t�mâie, c�delni�a t�mânie - t�mâie t�m�nit - aranjat târn�, târ[e - târn�, co� mare de nuiele tind� - pridvor ti�larai - meseria de tâmplar toblari-�ur� tocheaz� – toac�, m�run�e�te topil�, topiì - topil�, loc îngr�dit în albia unui râu sau într-o ap� st�t�toare, unde se pune cânepa la topit trast�, tr��i - traist�, obiect în form� de sac, confec�ionat din lân� �i prev�zut cu baiere, care serveste la transportarea obiectelor trochi��, troc – tigv�, plant� cu fructe cu coaj� tare, g�lbuie, în form� de par�, de dimensiuni variate, din care se bea apa tuc�na – anexa destinat� vitelor �i p�strarea fânului tugl� - c�r�mid� tuleni - tulean, cocean tun� – intr� într-o înc�pere (tun� în cas�) turt�, tur�e - turt�, pâine mic� care se d� de poman� �ar� - pomana de dup� înmormântare ��st, ��sturi - �est �oal�, �uale - hain�


253�

�

�rep – �igl� [din sârb. crep] �uc� – pup�, s�rut� u�i – a r�mâne uica - unchi usche – usuce (s� se) uvec – întotdeauna [din sârb. uvek] vaial� - ma�in� din lemn pentru batut �es�turile din lân� vâr�a i�� - vârtelni�� ve� - deja velu�ca - lingur� vâlve – fiin�e supranaturale care st�pânesc grindina �i furtunile vâr – vârful vlah, valah - român voi ic - voinic, soldat; tân�r bine f�cut, curajos, viteaz, îndrazne�, care are o mare putere fizic� voiska - armat� voz - tren vrac i�� - poart� de lemn vr�juri – vr�ji, farmece vrenici – vrednici, harnici vrun�iva - undeva zacuan�, zacua[e - un fel de p�ine mic�, rotund� ornat� cu diferite semne �i simboluri, care se d� sfân�ilor de poman� zacon - lege zavelc� - fot� zavisa�te - depinde (din sârb. zavisi) zap i - a face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva, a opinti zaraf, zarafi - vânzatori de bijuterii, de obicei la b�lci z�cir - zah�r z�i�in - ulei z�nat - meserie, me�te�ug z�pis, z�pârg – loc sfânt zâpostât - l�satul secului, seara înainte de începerea celor patru posturi în care se m�nânc� de dulce z�trit – omorât, nimicit, terminat [din sârb. zatrti] z�vârnit – apus, sc�p�tatul Soarelui [din sârb. zavrnuti] z�vâr�it - terminat z�vecin� – s�rb�toare mare, hramul satului [din sârb. zavetina] zb�g – refugiu în p�dure, f�cut din buruieni zuita - uita


254�

�

INDEX FOTOGRAFII

Foto 1 Ansamblu folcloric copii, sat Brestovac, 2011, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 2 Muntele Stol, 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� �i Mun�ii Veliki �i Mali Kr�, 2011, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 3 Râul Morava în apropierea ora�ului Paracin 2010, arhiv� personal� Ionelia Toarc� Foto 4 Râul Timocul Negru în amonte de satul Gradskov, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 5 Exploat�rile miniere de la Majdanpek (st.) �i Bor (dr.) , 2010, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 6 Ruinele bisericii L�pu�nea, 2010, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 7 Biserica din Lozni�a, 2010, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 8 M�n�stirea din Crepicevac, 2010, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 9 Bisericile din Malaini�a �i din Isacova (Jasikovo), 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 10 Preotul vicar administrativ pentru Timoc, Boian Alexandrovici, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 11 Ansamblu folcloric din Bogovina, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 12 Ansamblu folcloric din Negotin, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 13 Centrul satului Metovni�a, 2010, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 14 Partea rural� a ora�ului Donji Milanovac, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 15 Sate de tip dispersat din zona mu�ilor Homolie, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 16 Sat de tip compact, în interiorul depresiunii, satul Crnajka, 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 17 Ccase moderne din satul Tocka (jos), 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 18 Ruinele cet��ii din satul Ram, 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 19 Bazin amenajat pentru apele termale din satul �erbanovac, unde localnicii spal� rufele, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 20 Fabricarea ciumurului, sat Clococevac, 2009, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 21 B�cia, mo�ia satului Brezovi�a, 2010, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 22 Însemnarea oilor, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 23 Gospod�rii concentrate în vatra satului, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 24 Cas� veche �ipikovo, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 25 Casa veche cu podrum, a lui Cucuvic Branislav (a lu Ioni��) din �ipikovo, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc�


255�

�

Foto 26 Cas� veche renovat�, sat Metovnica, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 27 Case moderne, cosntruite lâng� case vechi, tradi�ionale, sat Porodin (stânga jos) �i sat Vla�ki Do (dreapta jos), 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 28 Planul unei gospod�rii din Porodin: p�tulul/ambarul lipit de magazie (st.), tuc�naua (în spate), casa (dr.), cocina �i cote�ul (în spatele casei), 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 29 Organizare gospod�rie, sat Voluia, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 30 Tuc�na veche, din p�iant� cu chirpici (dr.) �i tuc�na modern� (st.), 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 31 P�tul/ambar folosit pentru cereale, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 32 Cas� b�trâneasc� din �erbanovac, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 33 Soba/camera de dormit a Petriei Ilici, sat Luchia, 2001, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 34 Cas� b�trâneasc� cu tind�, sat Slatina, Bor, 2001, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 35 Evolu�ia în timp a gardului: gard împletit din nuiele (st. sus), gard din stobori (dr. sus), gard din piatr� (st. rând 2), gard pl�ci beton (dr. rând 2), gard modern (jos), 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 36 Case moderne, sat Malaini�a (st.) �i Veliko Gradi�te (d.), 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 37 Colib�-s�la� transformat� în a�ezare permanent�, p�streaz� acela�i plan de func�ionare al gospod�riei, 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 38 Pivnice, loc depozitare vin, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 39 Podgorac: cruci pentru femei �i b�rba�i, 2008, arhiv� personal�: Filip Paunelovic Foto 40 Petrec�toare, sat Bacevi�a, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 41 Cruci din secolul al XIX-lea, din cimitirul satului Criveli, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 42 Cimitirul vechi al ora�ului Bor, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 43 Morminte s�pate pe p��unea de lâng� cas�, sat Voluia, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 44 Cetatea Golubac, 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 45 baba Petria, 91 ani �i mo� Ilici- fiul, 73 ani, sat Luchia, 2001, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 46 �i�manovic Polca, 98 ani (2010), din neamul giurgionilor, Porodin, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 47 Ridicarea la grind� a lui Jurj Andrei, 2 ani, sat Metovni�a, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 48 Zestrea transportat� cu tractoarele, sat Cisljeva Bara, 2010, arhiv� personal�: Bane Nicolic Foto 49 Crucea, sat Osnicea, 2008, arhiv� personal�: Filip Paunelovic


256�

�

Foto 50 Lumânarea Raiului, în diferite variante: lucrat� în cas�, sat Criveli (drp. sus), model nou din comer�, sat Bacevi�a (jos) Foto 51 Statu, 2008, arhiv� personal�: Filip Paunelovic Foto 52 Petrec�toare, sat Bogovina, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 53 Trecerea pun�ii de c�tre cortegiu funerar, sat Bacevi�a, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 54 Prunu, sat Valeacoanie, 2001, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 55 Coborârea mortului în mormânt, sat Criveli, 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 56 Dup� întoarcerea de la înmormântare, lumea se spal� pe mâni �i arunc� jaragai peste cap, sat Bacevi�a, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 57 Pomana în satul Criveli (st.) �i pomana în satul Bacevi�a (drp.), 2009, arhiv� personal�: Sneja Lpadatovic �i Zavi�a Jurj Foto 58 Prescura cu bilu�e, sat Gamzigrad, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 59 Haine date de poman� la 40 de zile, pentru Sanea, sat Gamzigrad, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 60 Colacul de bât �i bâtul la pomana de 40 zile, sat Bacevi�a, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 61 Slobozitul apei, sat Bacevi�a, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 62 Colaci da�i de poman� la slobozitul apei, sat Bacevi�a, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 63 Colacul numit Mo�, 2008, arhiv� personal�: Filip Paunelovic Foto 64 Slobozitul apei, sat Bacevi�a, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 65 Slobozitul apei acas� (sus st.) �i colacii preg�ti�i (dr. jos), 2009, arhiv� personal�: Sneja Lpadatovic Foto 66 Pomana f�cut� din timpul vie�ii, 2004, arhiv� personal�: Paun es Durlic Foto 67 Bâlci de Panagiur, sat �erbanov��, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 68 Colind(r)�, sat �erbanov��, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 69 Colindre� – Colind�torii, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 70 Plata colind�torilor, sat Criveli, 2010, arhiv� personal�: Sneja Lapadatovic Foto 71 Colea�a din diminea�a Cr�ciunului, 2010, arhiv� personal�: Sneja Lapadatovic Foto 72 Pomana de Cr�ciun, sat Criveli, 2010, arhiv� personal�: Sneja Lapadatovic Foto 73 De Florii se scot toate �es�turile se scot la aer, sat Metovni�a, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 74 Focurelele aprinse în curte, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 75 Focurele aprinse la mormin�i diminea�a devreme, sat Podgor�, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 76 Colacul de Pa�ti (st. sus) �i mâncare de Pa�ti (dr. jos), 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 77 Glia din ritualul Pa�telui, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 78 Ritualul de Luatul Pa�telui, 2010, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj


257�

�

Foto 79 Ob�inerea brânzei, sat Bacevi�a, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 80 Mulsul oilor, sat Brezovi�a, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 81 Pomana dat� Sf. Gheorghe2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 82 Însemnarea oilor pe r�bo�2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 83 M�suratul laptelui 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 84 Copacul ales pentru zapis, 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 85 Semnul pe zapis, sat �ebanov��, 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 86 Slobodan Bâzu (st.) �i Miroslav Ciulin (dr.), printre pu�inii rapsozi de balade din regiune2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 87 Transmiterea folcorului tinerei genera�ii, 2010, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 88 Trucu Ciulin, satul �erbanov��, 2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 89 Ansamblu folcloric Metovni�a, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 90 Ansamblu folcloric de copii, sat Bretovac, 2009, arhiv� personal�: Zavisa Jurj Foto 91 Întâlnirile satelor - Susreti sela, 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 92 Modele de furc�, Muzeul Zajecar �i sat Porodin, 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 93 Model �es�tur�, sat Porodin, 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 94 R�zboiul de �esut, sat Brestov��, 2009, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 95 Cl�b��ul sau c�l�b��ul2009, arhiv� personal�: Zavi�a Jurj Foto 96 Port carcateristic satelor de munteni-ungureni, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 97 Port femeiesc specific satelor de ��rani, 2011, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 98 Ciorapi de lân� model nou, pentru femei, 2011, Muzeul Zajecar, arhiv� personal�: Ionelia Toarc� Foto 99 Modele de traist�, 2010, arhiv� personal�: Ionelia Toarc�


258�

�

BIBLIOGRAFIE

Ansbertus, Ystoria de expeditione Frederici.....în Fontes Rerum Austriacarum, I Abteilungen: Scriptores, I Band, p. 15; cf. L.Ranke, Die Serbische Revolution. Bal�, G. (1911), O biseric� a lui Radul cel Mare în Serbia la Lopu�nia, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, anul IV, Bucure�ti. Bârsan, A. (1968), Mic Atlas Geografic, Editura �tiin�ific�, Bucure�ti. Berciu-Draghicescu, Adina (1996), Românii din Balcani. Cultura si spiritualitate, Editura Globus, Bucuresti. Boardman, John (1996), The Cambridge Ancient History Vol. 10. Bobcev S.S., Coup d’oeil sur regime juridique des Balkans sous le regime ottoman, p. 188; Novakovic St., Stara srpska vojska, p.33. Bojanic Luka� D. (1968-1969), Negotinska Krajina u vreme turske vladavine, GEM 31-32, p. 104; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14. Boga L.T. (1913), Românii din Serbia, în Anuarul Geografic �i Antropogeografic, Bucure�ti. Boga, L. T. (1913), Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania, Bulgaria si Serbia (note etnografice si statistice), Tipografia “Vocea Poporului”, Bucuresti. Boškovic, Ð. (1950), Srednjovekovni spomenici severoisto�ne Srbije, Starinar, I, , p. 196-197; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 15. Bucu�a, Emanoil (1927), Românii din Bulgaria, Editura Cartea Româneasc�, Bucuresti. Bucu�a, E. (1923), Românii dintre Timoc �i Vidin, Bucure�ti. Budi�, Monica (2001), “Comunitatea româneasc� de pe valea Timocului bulg�resc”, editura Militar�, Bucuresti. Bulat, T. (1925), Un caz interesant de migra�iune în Oltenia, în “Arhivele Olteniei”, noiembrie-decembrie, Craiova. Burada, Th. (1908), O c�l�torie la vlahii (românii) din Kraina, Croa�ia �i Dalma�ia, Tipografia �i Papet�ria Progresul, Ia�i Butur� Valeriu (1978), Etnografia poporului român, Dacia, Cluj Napoca. Capidan, Theodor (1926), Românii nomazi. Studiu din via�a românilor din sudul Peninsulei Balcanice, Cluj. Chapman, John (2000), Lepenski Vir, in Fragmentation in Archaeology, Routledge, London, p. 194-203. Ciachir, N. (1968), România în sud-estul Europei, Bucure�ti. Choniates Nichita I, 4, p. 482, în : Izvoarele istoriei României, III, Bucure�ti, 1975, p. 254 -255 Cojocaru Boboc A. (iunie-octombrie 2010), Boian Alexandrovic – simbol al con�tiin�ei na�ionale a românilor timoceni, Constela�ii ie�ene, anul V, nr. 2-3 (18-19).


259�

�

Constante, C., Golopen�ia A. (1943), Românii din Timoc, Bucure�ti. Constante, C. (1934), Despre români, Bucuresti. Constantinescu, N.A. (2000), Chestiunea Timocean�, Litera Interna�ional, Bucure�ti. Copcea, Florian (2008), Istoriografia românilor din Serbia de sud-est, Autograf MJM, Craiova. Costachie, S., Ion, D. F. (2010), Geopolitica spa�iului balcanic, Editura Transversal, Bucure�ti. Cucu, Vasile (2009), Satul românesc-tradi�ie, contemporaneitate �i speran�e de viitor, Editura Transversal, Bucure�ti. Cucu, V. (1974), Geografia popula�iei �i a�ez�rile omene�ti, Editura Didactic� �i Pedagogic�, Bucure�ti. Cvijic, J. (1918), La peninsule balkanique, Armand Colin, Paris. Cvijic, J. (1923), Românii dintre Vidin �i Timoc, Bucuresti. Dinculescu, N.G.(1923), Documente privitoare la starea ��ranilor, în “Arhivele Olteniei”, anul II. Dobrescu I.F., Dobrescu N.L. (2005), Românii din Serbia, Geopolitica, Nr. 1(5), anul IV. Dolha,V., Totul despre românii din Timoc, în Revista Asocia�iei Înv��torilor din jude�ul Arad �i a Casei Corpului Didactic Alexandru Gavra, Arad, anul LXXVII, serie nou�, nr. 3, aprilie 2007. Donat, Ion (1947), Despre toponimia slav� din Oltenia, Funda�ia Regele Mihai, Craiova Dragic, Dragomir (2004), Istraživanje zaturene istine o vlasima, Forum za kulturu vlaha, Bor. Draghi�a, Konstandinovic-Traian (2008), Românii din nord-estul Serbiei între anii 1804-1948, Liga Cultural� pentru Unitatea românilor de pretutindeni �i editura Semne. Dragomir, Silviu (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucure�ti. Dragomir, Silviu (1924), Vlahii si Morlacii. Studii din istoria românismului balcanic, Imprimeria Bornemisa, Cluj. Dr�gan, Iosif Constantin (1994), Istoria românilor, Europa Nova, Bucure�ti. Džadževi�, Dragoslav (2006), Narodne Igre Severnoisto�ne Srbije, Pojarev��.

Drzavopis Srbje, sveska XVI, p. VIII �i XVII. Dumitrescu, Jipa, Metea A. Octavian (1943), Revista Timocul, Bucuresti. Durli�, es Paun (2010), Sveti Jezik vlaskog hleba, fondacija Balkankult, Beograd. Filitti, I.C., Condica Poenarilor Alm�jani, în “Arhivele Olteniei", mai-august, Craiova, 1929, p. 293. Florescu, F. (1937), Românii din dreapta Dun�rii, în Sociologie Româneasc�, Bucure�ti. Gamillscheg, E., Originea românilor, p.8-9, apud Gh. I. Br�tianu, Tradi�ia istoric� a desc�lecatului ��rii Române�ti în lumina nou�lor cercet�ri.


260�

�

Gacovic, Slavoljub (2008), Kud se dodoše rumuni Tihomira >or�evica, Bor. Gacovic, Slavoljub (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spa�iul zonei Timocului, Bor. Georgevici, T. (2004), Printre românii no�tri, Note de c�l�torie, Ariadnae Filum, Bor Geraud, M., Leservoisier, O., Pottier, R. (2001), No�iunile cheie ale Etnologiei, Editura Polirom, Bucure�ti. Ghinoiu, Ion (1999), Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Funda�iei Culturale Române, Bucure�ti. Giuglea, G. (1988), Fapte de limb�, Bucure�ti. Giuglea, G., Vâlsan G. (1913), De la românii din Serbia, Culegere de literatur� popular�, Bucure�ti. �ocic, Danica (2006), Jenska Oglavlia, Narodni Muzei Pozarevac. �ocic, Danica (1986), “Zapis”, as a village cult tree in old Kostolac, Centar za culturu narodni muzei, Pozarevac. �ocic, Danica (1999), Ornaments and symbols of ritual breads in the area of Branicevo, Etno-culturoloski Zbornik, k. V, Svârlig. �ocic, Danica (2000), “Puštanje vode”(Flow of water) for the dead in the region Branicevo, Viminacium 11, Pozarevac. Gravier, Gustave (1919), Les frontieres historiques de la Serbie, Librairie Armand Colin, Paris. Guvernul Serbiei (1992), Districte din Serbia, Belgrad. Hagi-Gogu, T. (1939), Romanus �i Valachus sau ce este romanus, roman, român, aromân, valah si vlah, Bucuresti. Hede�an, O. (1999-2000), Interferen�e etnofolclorice, în revista Miori�a, nr. 6-7, Timi�oara. Hydropower and navigation syustem "Morava" (Concepts of regulation of rivers Great Morava and South Morava for navigation and hydropower production.) Ion di la Vidin, Românii din Tribalia, în Na�iunea nr. 5/1990. Iorga, N. (1922), Histoire de Roumains et de leur civilization, Cultura Na�ional�, Bucarest. Jaksic, B. (1873), O plamenon sostav naselenia v. Kniajeste Serbskom, St. Petersburg. Jak�i�, Božidar, Baši�, Goran (2002), Romany settlements, livind conditions and possibilities of integration of the roma in Serbia, Belgrad. Jiricek K., Radonic J. (1911), Istorija Srba, Beograd. Jones, Arnold Hugh Martin, (1964), The later Roman Empire, 284-602: a social, economic and administrative survey, B. Blackwell. Jovanovic, Lj.(1903), Mlava, Antropogeografska proucavanja, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga V, Beograd, p. 294. Kanitz, F. (1985), Srbija. Zemlja I stanovništo, II, Beograd.


261�

�

Kanitz, F. (1868), Serbien, Leipzig. Karic, V. (1887), Srbija, Kraljevsko-srpska drž. Štamparija. Karadjic, Vuk St., Danilo Aleksijevic I knezovi Karapandjici, p. 284-288; cf. D.Djurdjiev, Nešto o vaških starješinama pod turskom upravom, p. 53-54; cf. Chopin-Ubicini, Provinces danubiennes, p. 272; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 60. Kiepert, H. (1869), Volker und Sprachen Karte vor Osterreich und die unter Donaulandern. Kui�, Ranka, (2000), Red & White-Serbian-Celtic Parallels, (Crveno i belo - srpsko-keltske paralele, Glas srpski, Banja Luka. Kneževic, B., Manastiri u isto�noj Srbiji, p. 293-320; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 45 Parlamentul Serbiei, Legea privind organizarea teritorial� �i Autonomia Local� Lejean, Guillaume (1869), Carte etnografique de la Turquie d’Europe et des etats vassaux autonomies. Lozovanu, D. (2008), Popula�ia româneasc� din Peninsula Balcanic�, Studiu uman geografic, teza de doctorat, Ia�i. Mackenzie G. Muir si Irby A.P. (1867), Map of the soud Slavonic countries”. Mallat, I. (1902), La Serbie contemporaine, Paris, p.31, vol.I. Manciulea St., State �i s�la�uri din Câmpia Tisei, p. 145-174. cf. I. Conea, Carpa�ii hotar natural, p.66. Marinkovic Sorescu Annemarie, Cultura popular� a românilor din Timoc, Institutul de Balcanologie, Serbia. Markovi�, Jovan �. (1990), Enciklopedijski geografski leksikon Jugoslavije; Svjetlost-Sarajevo Marinovi�, B., Šuti�, M., Viski� (2005), Excerpt from the book I.: Ba�ina: Prošlost Ba�ine, Udruga Pagania, Plo�e. Marsigli, A.F. (1726), Danubius-pannonico-mysicus, Haga, tom I, p. 27. Martonne, de Em. (1908), L’Evolution des Alpes de Transylvanie, Librairie Armand Colin, Paris. Matei, Horia C., Negut, S., Ion Nicolae, Steflea, N., (1993), Statele lumii. Mica enciclopedie, Editura Rombay, Bucuresti. Mihaescu, H. (1993), La romanité dans le Sud-Est de l-Europe, Editura Academiei Române, Bucuresti. Mihu, A. (2002), Antropologie Cultural�, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Miladinovic M. (1928), Pozarevacka Morava, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga XLIII, Beograd. Milicevic, M. Ð., Kneževina Srbija, II, p.113; cf. Gacovic S. (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spa�iul zonei Timocului, Bor. Milivojevi�, M., Martinovi�, M. (2003), Utilisation of Geothermal Hydrology in Serbia, International Geothermal Conference, Reykjavik. National Museum Zaje�ar, (2011), Collecions and Exhibition, Zaje�ar. Ion, Nicolae (2005), Etnografie �i toponimie, Credis, Bucure�ti. Notitia Dignitatum, The Synekdêmos and Prokopios’s Buildings IV.v.-vii, x


262�

�

Olteanu, Marius-Album de fotografii, (2010), Timoc-Lumea de dincolo, editat de Institutul Cultural Român. Panea, N., B�losu, C., Obrocea, G. (1996), Folclorul românilor din Timocul bulg�resc, Editura Omniscop, Craiova. Pantelic, D.(1921), Uhodjenie Srbije pred Kocinu Krajinu, în Glas Srpska Kraljevska Akademija, Knjiga CLIII, Beograd. Passarowitz, Nicopole si Svistu, Dunonia, (1994) Sacra Tribalia, Editura Erasmus, Bucuresti. Paunovic, M. (1970), Ðerdap I Krajina, Zagreb, p. 104; cf. S. Gacovic, Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spa�iul zonei Timocului. P�curariu, M. (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, E.I.B.M.B.O.R., Bucure�ti. P�elar, I., Pisar �umruka Beogradskog, Okružie Ktainsko, Glasnik Društva srbske slovenosti, IX (1857), 216, br.19; cf. Gacovic S. (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spa�iul zonei Timocului, Bor, p. 14. Petrovic, Dragoljub (1966), Iredenta fašisticke Rumunije u Severoistocnoj Srbiji 1941-1944, Beograd. Popp, N. M. (1941), Craina - O verig� a spa�iului etnic românesc, Bucure�ti. Popa, Cristian, Iona (2009), Cultura Co�ofeni, Univ. Alba Iulia. Popa Lisseanu G.(1939), Românii în isvoarele istoriei medievale, Tipografia Bucovina I.E.Toroutiu, Bucure�ti. Rizinic, M. St. (1888), Razvalinama manastira koroglaškom, Starinar, V, 3 p.103. Romansky, St. (1926), Românii dintre Morava �i Timoc, Sofia. Sanfeld, Kristian, (1926), En oversigt over dens resultater og problemer, Copenhaga. Stanojevic, M., Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX, 1905, p. 264 Stojkovic, Sr. J. (1893), Na lepom srbskom Dunavu, Beograd. Ion, Nicolae, Suditu, Bogdan (2008), Toponimie româneasc� �i interna�ional�, Editura Meronia, Bucuresti. Szabo, Jozsef (1923), Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic �i geografic, Bocu Sever, Recenzie de în Anuarul Institutului de Istorie Na�ional�, Cluj. �tefan, Gheorghe (1962), Formarea limbii si a poporului român. Apari�ia primelor state feudale pe teritoriul ��rii noastre, Editura Politica, Bucuresti. �tef�nescu, C. M. (1997), Popula�ia �i habitatul românesc în Balcani, ed. Carro, Bucure�ti. Tasic, N., Historical picture of development of early iron age in the serbian danube basin, Belgrade, Balcanica XXXV, p.17. Timoc, Cristea Sandu (1996), Tragedia românilor de peste hotare (9-13 milioane), ed. a-II-a rev�zut�, ed. Astra Român�, Timi�oara. Timoc, Cristea Sandu (1995), M�rturii de la românii uita�i, Editura Astra Român�.


263�

�

Timoc, Cristea Sandu (2008), Românii timoceni, din robie turceasc� în robie „strâmbeasc�”, Dacia Aurelian� - Revista românilor din Timoc. Timoc, Cristea Sandu (1997), Vlahii sunt români, editura Astra Român�, Timi�oara. Timoc, Cristea Sandu (1967), Cântece b�trâne�ti �i doine, Editura pentru literatur�, Bucure�ti. Toarc�, I. (2011), Românii din bazinul Timocului, revista Societ��ii de Geografie din România „Terra”, Anul 2010-2011, Editura CD Press, Bucure�ti. Toarc�, I. (2010), Românii din Serbia de R�s�rit, în Buletinul Societ��ii de Geografie din România, Filiala Prahova, nr. 3/2010, Ploie�ti. Toarc�, I. (2011), Elemente de toponimie în Craina Serbiei, în GEIS “Referate �i comunicari de geografie”-vol XV, Editura Casei Corpului Didactic Deva. Trâpcea Th. N. (1999), Românii dintre Timoc �i Morava, Domino. UNECE, (2008), Environmental and Risk Assessment of the Timok River Basin. Vasilescu, Al., Registrul tuturor localit��ilor cuprinse în harta Olteniei, Arhiva Olteniei, II. Vâlsan, G. (1918), Les roumains de Bulgarie et Serbie, Paris. Vâlsan, G. (1927), Românii din Serbia, Buletinul Societ��ii Regale de Geografie, Bucure�ti. Weigand, Gustave (1909), Atlas Linguistique, Leipzig. Weigand, Gustave (1900), Die Rumanische Dialekte der kleinen Walachei, Serbien und Bulgariens, în “Jahresbericht des Institut fur Rumanische Sprache”, tom VII, Leipzig. Wilkes, J. J. (1992), The Illyrians, Oxford: Bleckwell. Vitkovic, G. (1884), Izvestaj, Nepisao 1733 god Maksim Radkovic, exarh Beogradskog mitropolita, în “Glasnig Srpskog Ucenog Drustva” Knjiga 56, Beograd. Vl�du�iu, Ion (1973), Etnografia româneasc�, istoric: Cultura material�. Obiceiuri, Editura �tiin�ific�, Bucure�ti Zaicereanu, Grigore, Abrasevici, Boja (2005), Isânov��ul, în spa�iu �i timp, Zaiceri Zbuchea Gheorghe, Stelian Brezeanu, (1997), Românii de la sud de Dun�re, documente, Arhivele Na�ionale ale României, Bucure�ti Zbuchea, Gheorghe (1999), O istorie a românilor din Peninsula Balcanic� secolul XVIII-XX, Ed. Biblioteca Bucure�tilor, Bucure�ti. Zbuchea, Gh, Dobre, C. (2005), Românii timoceni, vol. I, Editura Cd Promotions, Bucure�ti. ***, (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd. ***, (1992), Istoria României în date, Chi�in�u ***, (1996), Dic�ionar de istorie veche a României, Bucure�ti. ***, (1971), Monografia economic� RSF Iugoslavia, Osdem, Bucure�ti, pag. 10


264�

�

***, (1997), Românii de la Sud de Dun�re. Documente, Arhivele Nationale ale României, Bucuresti, (rom.) Revista Timocul, nr. 3-4, din martie aprilie 1934. ***, (2007), Românii din afara grani�elor ��rii, Coordonate istorice �i na�ionale în cadrul european, Casa editorial� Demiurg, Ia�i. ***, (2006), Românii din afara grani�elor ��rii. Evolu�ie istoric� �i situa�ie prezent� în perspectiva integr�rii României în Uniunea European�, Casa Editorial� Demiurg, Ia�i. ***, (2007), Românii din nord-estul Serbiei (Valea Timocului), Ed. �coala vremii, Arad. ***, (1993), Spa�iul istoric �i etnic românesc, Editura Militar�, Bucuresti. ***, (2007), Srbija, Auto-turisti�ko-geografska karta, 1: 480 000, Merkur SV, Beograd,. ***, Srbija, Skolska geografska karta, 1: 1 200 000, Beograd. ***, (2010), Statistica oficial� a Serbiei, Municipiile din Serbia, Belgrad, ***, (2010), Statistical Office of the Republic of Serbia, Statistical Yearbook of Serbia, Belgrad. ***, Statistika Kraljevine Srbije, Kniga XXIV2, p.CIX ***, (2006), Atlas of Serbia; Intersistem Kartofragija. ***, Popis stanovništva, doma�instava i stanova 2002. Knjiga 1: Nacionalna ili etni�ka pripadnost po naseljima Group of authors (1969), #��{ (in Serbo-Croatian). >@Q\�^ `�{`^�|�}�~`^�� ^��@}\�� @��^�, vol. 3. Novi Sad/Zagreb: Matica srpska/Matica hrvatska. p. 30. Group of authors (1972), Krajina. In colonel-general Nikola Gaževi� (in Serbian). Vojna enciklopedija, vol. 4. Belgrade. (1882), Serbia, Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas. http://whc.unesco.org/en/list/1253 http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia http://homoljetourism.org/homolje/index.html


265�

�

Anexe Prezen�a elementului etnic românesc confirmat� de h�r�i întocmite de diver�i cercet�tori �i c�l�tori prin spa�iul moravo-timocean, începând

cu secolul al XVIII-lea

Românii�din�valea�Timocului,�Mlavei� �i�Pekului� �i� Sârbii�din�

Banat,� hart�� întocmit�� de� prof.� Sc.� Demetresco,� C.� Polyso,� prof.�

A.D.�Atanasiu��i�Ed.�Borcea,�1919,�Paris�


266�

�

�

Popoarele�din�Peninsula�Balcanic��Andrees�Allgemeiner�Handatlas,�prima�edi�ie,�Leipzig�(Germania)�1881,�

Pagina�64�

�

267�

�

��

Har

ta�e

tnog

rafic

��a�

Turc

iei�e

urop

ene�

�i�a

�sta

telo

r�va

sale

�aut

onom

e�în

tocm

it��d

e�G

.�Lej

ean�

la�1

869

Com

unit

atea

�rom

ânea

sc��

din�

estu

l�Ser

biei

�

268�

� H

arta

�etn

ogra

fic��

a�Pe

nins

ulei

�Bal

cani

ce,�î

ntoc

mit�

�de�

Jova

n�Cv

ijic�

(191

4)�

Ione

lia�T

oarc

��

269�

�

Har

ta�e

tnog

rafic

��a�

Turc

iei�î

n�Eu

ropa

,�în

tocm

it��d

e�Er

nst�R

aven

stei

n,�1

880�

Com

unit

atea

�rom

ânea

sc��

din�

estu

l�Ser

biei

�

270�

�

�

Har

ta�e

tnog

rafic

��a�

Aus

tro�

Ung

arie

i,�co

nfor

m�r

ecen

s�m

ântu

lui�d

in�1

890�

Ione

lia�T

oarc

��

271�

�

�

Har

ta�e

tnog

rafic

��a�

popu

la�i

ilor�

din�

Turc

ia�E

urop

ean�

�

� dup

��G

.�Lej

ean,

�Kan

itz,�d

e�G

zoer

nig,

�187

6�cu

�no

ta:�a

ceas

t��h

art�

�nu�

poat

e�av

ea�d

ecât

�o�

valo

are�

apro

xim

ativ

�,�c

ea�m

ai�m

are�

part

e�a�

popu

la�ii

lor�

apar

�inân

d�ra

selo

r��i

�lim

bilo

r�di

feri

te,�f

iind�

ames

teca

te��

i�nu�

supr

apus

e�

Com

unit

atea

�rom

ânea

sc��

din�

estu

l�Ser

biei

�

272�

� �

Ione

lia�T

oarc

��

273�

�

�

Har

ta�lu

mii�

slov

ene,

��în

tocm

it��d

e�pr

of.�J

os.�E

rben

(186

8)

Com

unit

atea

�rom

ânea

sc��

din�

estu

l�Ser

biei

�

274�

�

�

Ione

lia�T

oarc

��

275�

�

Com

unit

atea

�rom

ânea

sc��

din�

estu

l�Ser

biei

�

276�

� H

arta

�adm

inis

trat

iv��

a�Re

gatu

lui�J

ugos

lav,

�înto

cmit�

�de�

Vlad

�Mar

inko

vic�

Ione

lia�T

oarc

��

277�

�

Com

unit

atea

�rom

ânea

sc��

din�

estu

l�Ser

biei

�

278�

�

Har

ta�

etno

graf

ic��

a�p�

r�ii�

esti

ce�a

�Pr

inci

patu

lui�

Serb

iei,�

înto

cmit

��de

�L.

N.�M

aico

v,�

Sank

t�Pe

ters

burg

,�18

73�

Ione

lia�T

oarc

��

279�

�

Com

unit

atea

�rom

ânea

sc��

din�

estu

l�Ser

biei

�

280�

�

Har

ta�c

u�a�

ez�r

ile�u

man

e�di

n�sp

a�iu

l�mor

avo�

tim

ocea

n,��

înto

cmit

��de

�L.T

.�Bog

a,�1

913

Ione

lia�T

oarc

��

281�

�

Documents

carte serbia FINAL · 2018-05-15 · Vechimea i continuitatea populaiei ... Originea populaiei româneti ... Mackenzie G. Muir si Irby A.P. Map of the south Slavonic countries (1867),