3
Autorul nu îşi analizează personajele, nu le critică sau le admiră ci pur şi simplu le prezintă cititorului. Ion este personajul principal al romanului. Numele său întreg este Ion Pop al Glanetaşului şi face parte din categoria ţăranilor săraci care îşi doresc pământ. Portretul său fizic nu este conturat, gesturile, mimica şi îmbrăcămintea fiind descrise pentru a pune în evidenţă anumite trăsături sau stări ale personajului. Un exemplu elocvent este descrierea lui Ion, care se duce îmbrăcat în haine de sărbătoare să-şi viziteze pământurile. Trăsătura sa esenţială este dragostea pentru pământ: „Unde punea el mâna, punea ţi Dumnezeu mila. Iar pământul îi era drag ca ochii din cap. [...] Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veşnic a pizmuit pe cei bogaţi şi veşnic s-a înarmat într-o hotărâre pătimaşă: trebuie să aibă pământ mult, trebuie! De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă...” Dorinţa de a avea pământ este justificată de realitatea socială în care trăieşte, pentru Ion pământul înseamnă stabilitate, statut social, cea mai bună dovadă a hărniciei sale. Prin caracterizare directă, îi sunt subliniate de către narator o parte din trăsături: Ion este un ţăran sărac, dar harnic, un bun gospodar care doreşte să aibă ce munci. De asemenea, i se pun în evidenţă inteligenţa, ambiţia, voinţa, trăsături remarcate şi de celelalte personaje: Zaharia Herdelea, Titu Herdelea, chiar şi Vasile Baciu. Apreciat în sat pentru hărnicia şi isteţimea sa, el înţelege că doar munca cinstită nu-l poate ajuta să ajungă printre cei cu delniţe multe şi cu un cuvânt greu în sat. Evoluţia sa este urmărită în contradicţie cu câteva personaje: George Bulbuc, Vasile Baciu, tatăl său, dar şi în contradicţie cu sine: personajul are numeroase momente de nehotărâre, de ezitare între dorinţa de a avea pământ şi iubirea pentru Florica. Iniţial, visul lui era să recâştige pământurile pierdute de tatăl său, prin urmare dorinţa de pământ era justificată. Cu timpul însă, obţinerea pământurilor se transformă într-o obsesie care duce la decăderea morală a personajului, aducând în prim plan trăsăturile negative ale acestuia: Ion va da dovadă de egoism şi cruzime faţă de Ana, de răutate şi chiar de violenţă. Deşi la început ezită între „glasul pământului” şi „glasul iubirii”, interpretează vorbele lui Titu Herdelea în favoarea sa şi ia

Caracterizare Ion

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Caracterizare Ion de Liviu Reblreanu cu citate din text

Citation preview

Autorul nu i analizeaz personajele, nu le critic sau le admir ci pur i simplu le prezint cititorului. Ion este personajul principal al romanului. Numele su ntreg este Ion Pop al Glanetaului i face parte din categoria ranilor sraci care i doresc pmnt. Portretul su fizic nu este conturat, gesturile, mimica i mbrcmintea fiind descrise pentru a pune n eviden anumite trsturi sau stri ale personajului. Un exemplu elocvent este descrierea lui Ion, care se duce mbrcat n haine de srbtoare s-i viziteze pmnturile. Trstura sa esenial este dragostea pentru pmnt: Unde punea el mna, punea i Dumnezeu mila. Iar pmntul i era drag ca ochii din cap. [...] Iubirea pmntului l-a stpnit de mic copil. Venic a pizmuit pe cei bogai i venic s-a narmat ntr-o hotrre ptima: trebuie s aib pmnt mult, trebuie! De pe atunci pmntul i-a fost mai drag ca o mam... Dorina de a avea pmnt este justificat de realitatea social n care triete, pentru Ion pmntul nseamn stabilitate, statut social, cea mai bun dovad a hrniciei sale. Prin caracterizare direct, i sunt subliniate de ctre narator o parte din trsturi: Ion este un ran srac, dar harnic, un bun gospodar care dorete s aib ce munci. De asemenea, i se pun n eviden inteligena, ambiia, voina, trsturi remarcate i de celelalte personaje: Zaharia Herdelea, Titu Herdelea, chiar i Vasile Baciu. Apreciat n sat pentru hrnicia i isteimea sa, el nelege c doar munca cinstit nu-l poate ajuta s ajung printre cei cu delnie multe i cu un cuvnt greu n sat. Evoluia sa este urmrit n contradicie cu cteva personaje: George Bulbuc, Vasile Baciu, tatl su, dar i n contradicie cu sine: personajul are numeroase momente de nehotrre, de ezitare ntre dorina de a avea pmnt i iubirea pentru Florica. Iniial, visul lui era s rectige pmnturile pierdute de tatl su, prin urmare dorina de pmnt era justificat. Cu timpul ns, obinerea pmnturilor se transform ntr-o obsesie care duce la decderea moral a personajului, aducnd n prim plan trsturile negative ale acestuia: Ion va da dovad de egoism i cruzime fa de Ana, de rutate i chiar de violen. Dei la nceput ezit ntreglasul pmntuluiiglasul iubirii,interpreteaz vorbele lui Titu Herdelea n favoarea sa i ia decizia de a-l obliga pe Vasile Baciu s-i dea pmnturile:Se simea nfrnt i neputincios, iar simmntul acesta i aprindea sngele i-i umplea creierii de planuri i hotrri care de care mai nzdrvane. Totui nu mai ndrznea s se apropie de casa lui Vasile Baciu i nici s schimbe vreo vorb cu Ana. n schimb se ducea mai n fiecare sear pe la Florica. Ochii ei albatri i mulcomeau zbuciumarea. Rdea ns cnd i amintea de fgduina lui c o va lua de nevast. Cum s-o ia dac toat zestrea ei e un purcel jigrit i cteva bulendre vechi? Dragostea nu ajunge n via... Dragostea e numai adaosul. Altceva trebuie s fie temelia. i ndat ce zicea aa, se pomenea cu gndurile dup Ana...; Dac nu vrea el s i-o dea de bunvoie, trebuie s-l sileti! [...] Poi s-l sileti? Ai cum s-l sileti? [...] Pot, domniorule! izbucni Ion aspru, cu ameninare n glas.Dei Titu Herdelea va avea impresia c este vinovat pentru decizia lui Ion, aceast idee este prezent n mintea personajului chiar de la nceput, fiul nvtorului nu face altceva dect s i-o aminteasc: Nu-i fusese drag Ana i nici acuma nu-i ddea seama bine dac i-e drag. Iubise pe Florica... dar Florica e mai srac dect dnsul, iar Ana avea locuri i case i vite multe. Cnd intr n posesia pmntului, Ion se vedemare i puternic ca un uria din basme care a biruit n lupte grele o ceat de balauri ngrozitori. Chiar i pmntul, fa de care se simise mic i slab ct un vierme pe care-l calci n picioare, pare acum a se cltina ia se nchina n faa lui.Metamorfoza personajului este evident i este subliniat indirect prin prezentarea gesturilor care arat sigurana i mndria de sine: Pe uli umbla cu pai mai mari i cu genunchii ndoii. Vorbea mai apsat cu oamenii i venic numai de pmnt i avere. Familia pe care i-o ntemeiaz va fi ns neglijat, i va determina soia s se sinucid i i va lsa copilul s moar. Nu durerea pierderii soiei l copleete pe Ion, ci teama c legtura sa cu pmntul s-ar putea rupe prin moartea copilului bolnav. Scena n care Vasile Baciu i Ion, rspunztori de moartea Anei, se privesc stnd de o parte i de alta a cociugului este sugestiv i are caracter anticipativ:Privirea socrului su era ca a unui arpe uria ce-i ameete prada nainte de a o nghii. n ochii lui ns, Ion citi mai ales o ntrebare, nti ntuneacoas, apoi limpede ca lumina zilei: Unde-s pmnturile?... n pmnt se duc toate pmnturile...Dac n aciunea de dobndire a pmntului, Ion se dovedise lucid, calm, controlndu-i aciunile, gesturile, acum, ameninat de pierderea lor, acioneaz ncrncenat, dezorganizat. Moartea copilului redeschide lupta pentru pmnt dintre Ion i Vasile Baciu, dar i paisunea pentru Florica:Ce folos de pmnturi, dac cine i-e drag nu-i al tu?. Dei la nceputul romanului iubirea lor este una ngduit, n final situaia se schimb deoarece Florica este cstorit acum cu George. Obsesia pentru Florica ia locul obsesiei pentru pmnt, ajunge la concluzia c nimic nu are valoare fr cineva alturi. Prin dorina de a o cuceri pe Florica, Ion ncalc din nou legile morale ale colectivitii, dar mai ales nfrunt din nou destinul. El i dorete totul: pmnturile i pe Florica, uitnd de echilibru i msur, ns sanciunea pe care o va primi este definitiv. Florica i accept dragostea, dar totul se va sfri tragic prin uciderea lui Ion de ctre George Bulbuc. Destinul su este circular, se ntoarce de unde a plecat, la srcie, la iubirea pentru Florica. Vinovat de propria-i dezintegrare moral, rspunztor de moartea Anei, de distrugerea cminului Florici, este pedepsit. Urmrind evoluia lui Ion, scriitorul sugereaz c iubirea lui pentru pmnt este nnscut, n consecin, destinul lui se afl implacabil sub semnele tragicului deoarece aciunile, faptele i gesturile sale i pregtesc sfritul tragic. Sfritul su violent nu e deloc surprinztor, agonia lui este descris detaliat:Se gndea ns numai la bltoaca n care se blcea, carel scrbea i din care vroia s scape cu orice pre., ultimul su gnd este:Mor ca un cine