C Exploatare Part I_full_screen

8/18/2019 C Exploatare Part I_full_screen

1/41

ÎNTRE INEREA MAŞINI LOR ŞI UTI LAJELOR AGRI COLE/EXPLOATAREA AGREGATELOR AGRICOLE

1

I ÎNTREŢINEREA MAŞINILOR ŞI UTILAJELOR AGRICOLE

1 MENTENABILITATEA ŞI REPARABILLTATEA

Noţiunea de mentenabilitate reprezintă totalitatea operaţiilor de întreţineri, revizii şi reparaţii curente ce se execută în perioada de

exploatare a unei maşini în vederea asigurării unei funcţionări calitative pe toată perioada de lucru.

Reparabilitatea reprezintă totalitatea operaţiilor de demontare, constatare, recondiţionare, montare, reglare şi rodare a pieselor şi

articulaţiilor unui sistem tehnic în vederea asigurării funcţionării calitative pentru o anumită perioadă de timp/lucru.

În literatura de specialitate referitoare la utilajele agricole, operaţiile tehnologice de menţinere a maşinii în stare de funcţionare

cuprind:

- întreţinerile şi reviziile tehnice;- reparaţiile curente şi capitale.

În alte domenii de activitate operaţiile de întreţineri, revizii tehnice şi diagnosticare sunt mult mai restrânse atât din punct de vedere

numeric cât şi din punct de vedere al volumului de lucru. De asemenea, variaţiile de sarcini şi influenţa condiţiilor de climă, sol şi relief

asupra funcţionării altor sisteme tehnice influenţează într -o măsură mult mai mică decât în sistemele tehnice folosite în agricultură.

Întreţinerile şi reviziile tehnice la utilajele agricole sunt planificate cu mare stricteţe, prevăzându -se pentru fiecare maşină toate operaţiile

care se execută, de cine se execută, volumul de muncă necesar, costul intervenţiei, materialele necesare, periodicitatea lor etc. Datorită

caracterului lor profilactic şi de obligativitate, întreţinerile sunt separate de reparaţii.Reparaţiile curente R c1 sunt intervenţii tehnologice aleatorii care se execută după necesitate, deci fără a fi planificate, au caracter curativ, iar

cheltuielile pentru executarea acestei categorii de intervenţii se planifică în funcţie de volumul de lucrări executat, de exemplu la tractoare se


2/41


2

dau în lei pentru fiecare litru de motorină consumat sau pentru fiecare oră funcţionare, la maşinile agricole în lei pe ha, pe tonă, pe km, pe

oră etc. în funcţie de specificul şi destinaţia maşinii respective.

Mentenabilitatea, analizată ca un indicator al fiabilităţii reprezintă :

- adaptabilitatea constructivă a maşinii pentru a se putea aplica metodele progresive de întreţineri tehnice, revizii, diagnosticare şi reparaţii în

perioada de exploatare;- adaptabilitatea maşinii pentru executarea diferitelor intervenţii planificate sau neplanificate de întreţineri şi reparaţii.

1.1 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MENTENABILITATEA ŞI REPARABILITATEA

Mentenabilitatea este infIuenţată în mod direct de factori de natură constructivă, tehnologică şi de exploatare.

1.1.1 FACTORII CONSTRUCTIVI

Factorii constructivi trebuie luaţi în considerare încă din stadiul de stabilire a tipului, proiectarea, realizarea şi experimentarea

prototipului. Soluţiile constructive aplicate în stadiul de proiectare determină caracterul şi volumul de muncă necesar pentru efectuarea

diferitelor intervenţii de întreţineri şi reparaţii în procesul de exploatare.

Principalii factori constructivi de care trebuie să se ţină seama la conceperea unei maşini agricole sunt atât cei care influenţează

mentenabilitatea şi reparabilitatea cât şi cei care influenţează resursa şi durabilitatea elementelor constructive ale maşinii.

Factorii constructivi care influenţează direct mentenabilitatea şi reparabilitatea unui sistem tehnic sunt :

Separabilitatea uşoară a elementelor componente ale maşinii - separarea cât mai distinctă a diferitelor ansambluri şi subansambluricomponente ale maşinii, în majoritatea cazurilor duce la o reducere substanţială a volumului de muncă necesar la efectuarea

lucrărilor de demontare - montare, de diagnosticare precum şi a celor de întreţineri şi revizii tehnice. O reparare uşoară a elementelor


3/41


3

constructive este deosebit de im portantă pentru piesele de mare uzură de la maşinile agricole care trebuie să fie demontate,

recondiţionate şi montate în minimum de timp.

Accesibilitatea la elementele constructive ale maşinii pentru efectuarea întreţinerilor tehnice şi reparaţiilor, acordându-se o atenţie

deosebită acelor ansambluri, subansambluri sau mecanisme care necesită un control sistematic precum şi o atentă întreţinere. În

fiecare maşină sunt câteva elemente constructive a căror mentenabilitate influenţează în mod direct starea tehnică a întregii maşini. Necesarul de timp, forţa de muncă şi de cheltuieli pentru întreţinerea şi repararea acestor părţi componente ale maşinii constituie

parte principală a cheltuielilor de exploatare.

Diagnosticarea stării tehnice fără demontare a principalelor părţi componente ale maşinii şi amplasarea raţională a punctelor de

control. Pentru ca cel care exploatează maşina să cunoască în mod permanent starea tehnică a diferitelor subansambluri (presiuni de

lucru, turaţii, temperaturi, jocuri, calitatea ungerii etc.) este necesar să se folosească aparatură standardizată pentru a putea trage

concluziile cuvenite asupra măsurilor de întreţinere şi reparare care trebuie luate în procesul de producţie .

Forma (configuraţia) adecvată. Îmbinărilor şi articulaţiilor pieselor. Pentru controlul stării tehnice, pentru efectuarea întreţinerilor

tehnice şi reparării maşinii sunt adesea necesare demontări parţiale în vederea asigurării accesului corespunzător şi a comodităţii

executării lucrărilor respective. Reducerea la minimum a timpului şi volumului de muncă necesar la lucrările de demontare şi

montare se asigură în primul rând prin găsirea unor forme (configuraţii) raţionale a pieselor de îmbinare.

Redondanţa (rezervarea) elementelor, ansamblurilor şi subansamblurilor care sunt mai mult supuse acţiunii sarcinilor dinamice şi a

mediului înconjurător. Prezenţa în construcţia maşinii a unor asemenea elemente constructive, conduce la reducerea timpilor de

imobilizare, a cheltuielilor pentru întreţineri şi reparaţii, contribuind în acelaşi timp la perfecţionarea ei tehnică .

Bazarea tehnologică a pieselor aplicată în procesul de fabricaţie să poată fi folosită şi în procesul tehnologic de recondiţionare.

Majoritatea pieselor de la tractoare şi maşini agricole sunt supuse procesului de recondiţionare. Păstrarea din procesul de fabricaţie a

bazelor tehnologice şi folosirea lor şi în procesul de recondiţionare asigură executarea unor reparaţii de calitate şi la un cost scăzut.


4/41


4

Forma constructivă a pieselor componente. Aceasta trebuie să permită aplicarea în procesul de reparaţii a celor mai eficiente

procedee tehnologice de recondiţionare.

În practica reparaţiilor se foloseşte un număr tot mai mare de procedee tehnologice de refacere a stării tehnice a pieselor componente,

eficienţa procedeelor aplicate depinzând într -o mare măsură de caracteristicile constructive ale piesei. În cadrul acestor caracteristici pot fi

incluse accesibilitatea pentru executarea recondiţionării, starea straturilor superficiale ale piesei etc.Factorii constructivi care influenţează în mod direct resursa şi durabilitatea elementelor constructive ale unei maşini sunt următorii:

Materialul din care se execută elementele constructive ale maşinii. Acesta trebuie să fie ales raţional încât să satisfacă nu numai

valoarea şi caracterul sarcinii care acţionează asupra pieselor, ci şi cerinţele procesului tehnologic de fabricare şi reparaţii a acestora.

Repartizarea raţională a sarcinilor care acţionează asupra organelor de maşini în procesul de exploatare. Este necesar să se tindă

către uniformizarea resursei pieselor, astfel încât piesele cu o accesibilitate scăzută sa nu ajunga la limita de uzură înainte de perioada

stabilită pentru reparaţiile planificate pentru întreaga maşină.

Configuraţia piesel or să permită aplicarea procedeelor tehnologice de durificare atât la fabricaţie cât şi la reparaţii, procedee care

contribuie foarte mult la reducerea intensităţii uzurii şi deci la creşterea duratei de serviciu. La dispoziţia constructorilor se găseşte o

multitudine de procedee tehnologice prin aplicarea cărora se urmăreşte să se obţină durata de serviciu scontată. Efectul lor poate fi

amplificat prin alegerea unor configuraţii corecte care să ducă şi la o repartizare uniformă a sarcinilor.

Protecţia materialelor folosite în construcţia pieselor trebuie să ţină seama şi de acţiunea dăunătoare a agenţilor externi. Se are în

vedere acţiunea umidităţii şi a sărurilor din atmosferă a prafului, nisipului, factorilor biologici, chimici etc. Acţtiunea acestor factori

în multe cazuri constituie elementele determinante ale uzurii pieselor şi pierderii capacităţii de lucru a elementelor componente ale

maşinii sau a maşinii.


5/41


5

1.1.2 FACTORII TEHNOLOGICI

Factorii tehnologici care influenţează mentenabilitatea şi reparabilitatea maşinilor se pot împărţi în două mari grupe: factori

organizatorici şi factori cu caracter pur tehnologic.

Factorii organizatorici care caracterizează nivelul de organizare a muncii şi producţiei şi a căror influenţă se resfrânge direct asuprareparabilităţii sunt:

Organizarea muncii pentru introducerea celor mai moderne procedee tehnologice.

Existenţa în unitate a unor utilaje de mare tehnicitate.

Metodele de control folosite în procesul de fabricaţie şi pregătirea profesională a specialiştilor de. la controlul de calitate.

Factorii cu caracter pur tehnologic

, care influenţează în cea mai mare măsură calitatea, durabilitatea, mentenabilitatea şi

reparabilitatea utilajelor sunt :

Metodele tehnologice de realizare a preciziei necesare în procesul de fabricare a pieselor şi subansamblurilor. În general, sunt

aplicate patru metode care influenţează direct precizia elementelor constructive:

- metoda interschimbabilităţii totale;

- metoda interschimbabilităţii parţiale;

- metoda compensatorilor constructivi când precizia cerută de articulaţie se realizează prin introducerea pieselor compensatoare

(şaibe, garnituri, elemente excentrice reglabile etc.);

- metoda compensatorilor tehnologici când, pentru realizarea preciziei cerute, una sau mai multe suprafeţe care intră în articulaţie

sunt prelucrate suplimentar la montaj şi se prevăd adaosuri de prelucrare.


6/41


6

Procedeele tehnologice de îmbunătăţire a proprietăţilor fizico-mecanice a straturilor superficiale ale pieselor. Astfel de procedee

tehnologice sunt : tratamentele termice, chimice (călire cu CIF. Cementarea, nitrurarea etc.), depunerea la suprafaţa pieselor a

straturilor de metal cu însuşiri îmbunătăţite etc.

Prelucrările mecanice pentru realizarea formei şi dimensiunilor pieselor (şlefuirea fină, honuirea, superfinisarea, lepuirea, şlefuirea

cu paste abrazive etc).Procedeele tehnologice de restabilire a caracteristicilor constructive ale pieselor. Astfel sudura metalelor pieselor maşinii să se facă

cu respectarea întocmai a regimului, a ordinii de depunere a straturilor, cu folosirea de dispozitive care să asigure minimum de

deformaţii şi minimum de tensiuni interne remanente.

Prezenţa în piesele sudate a unor tensiuni interne constituie unul din factorii care fac ca piesele sa-şi piardă forma şi dimensiunile în

timpul procesului de exploatare.

1.1.3 FACTORII DE EXPLOATARE

Pentru o anumită maşină şi anumite condiţii de folosire, factorii de exploatare au o influenţă cantitativă asupra caracteristicilor

mentenabilităţii şi reparabilităţii.

Diferitele condiţii de exploatare, întreţinere şi reparare ale maşinii duce la valori diferenţiate ale indicilor mentenabilităţii şi

reparabilităţii pentru una şi aceeaşi maşină.

Factorii de exploatare se pot împărţi în două grupe:

Factorii organizatorici sunt următorii :

- Sistemul şi metoda de organizare a întreţinerilor tehnice şi reparaţiilor . În practica exploatării maşinilor, în funcţie de condiţiile concrete

de utilizare se aplică diferite metode de organizare a întreţinerilor şi reparaţiilor. Pentru întreţinere în ultimul timp, cel mai frecvent, se aplică

metoda echipelor specializate de întreţineri. În funcţie de conţinutul intervenţiei şi de caracterul lucrărilor care se execută se pot utiliza


7/41


7

personal, aparatură şi dispozitive speciale care asigură atât o calitate ridicată a lucrărilor cât şi o creştere a productivităţii muncii. În alte

cazuri întreţinerile se fac de personalul care exploatează maşina.

Mult mai diferite sunt formele de organizare a reparaţiilor (individuale, ateliere universale, centre specializate, agregate de schimb etc;).

Forma de organizare a reparaţiilor influenţează într -o foarte mare măsură calitatea reparaţiilor, volumul de muncă, timpul de imobilizare,

costul reparaţiilor durata de serviciu a maşinii etc.- Periodicitatea şi conţinutul întreţinerilor tehnice. Respectarea cu stricteţe a periodicităţii precum şi a tuturor operaţiilor prevăzute să se

execute în cadrul fiecărei întreţineri are o influenţă directă asupra duratei de serviciu a maşinii.

- Sistemul de asigurare cu materiale şi piese de schimb pentru maşinile existente în exploatare.

Aplicarea unui sistem raţional de asigurare a materialelor şi pieselor necesare permite, cu minimum de cheltuieli, să se asigure o valoare

optimă a indicilor de mentenabilitate şi reparabilitate.

Sistemul de asigurare cu materiale şi piese de schimb presupune rezolvarea următoarelor probleme: stabilirea nomenclaturii, stabilirea

ordinei şi periodicităţii completării rezervelor, stabilirea cantităţii de materiale şi piese de schimb pentru fiecare categorie de materiale şi

repere, stabilirea locului de păstrare a evidenţei şi modului de asigurare la locul de folosinţă.

- Existenţa şi calitatea documentaţiei pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea tractoarelor şi maşinilor agricole . Documentaţia tehnică

a unei maşini cuprinde cartea maşinii cu descrierea şi instrucţiunile de folosire, tehnologia de întreţineri tehnice, tehnologia de reparaţii,

normativul de consum de piese şi materiale.

Factorii tehnici sunt :

- Categoria intervenţiei şi conţinutul proceselor tehnologice pentru întreţineri şi reparaţii. Pentru fiecare categorie de întreţineri tehnice, în

conformitate cu destinaţia şi elementul care o caracterizează, se stabileşte o ordine de control şi verificare a capacităţii funcţionale a maşinii

şi subansamblurilor ei componente, volumul şi ordinea demontării, denumirea şi conţinutul lucrărilor necesar pentru efectuarea reglajelor şi

înlocuirea pieselor defecte, aparatura de măsură şi control etc. precum şi ordinea de montare şi verificare a calităţii intervenţiei.


8/41


8

- Dotarea tehnică pentru executarea lucrărilor de întreţineri şi reparaţii. Dotarea tehnică a secţiilor şi atelierelor care se ocupă cu

întreţinerea şi repararea tractoarelor şi maşinilor agricole are o influenţă deosebită asupra timpului de imobilizare a maşinii, precum şi asupra

volumului de muncă necesar executării intervenţiei.

Tipurile şi necesarul de utilaje se stabilesc în funcţie de caracterul intervenţiilor care se execută în atelierut respectiv, precum şi de volumul

de lucrări necesar menţinerii în stare normală de funcţionare a tractoarelor şi maşinilor agricole din dotare.

2 PERIODICITATEA SISTEMULUI DE ÎNTREŢINERI TEHNICE, REVIZII ŞI REPARAŢII

Din punct de vedere structural un sistem/mecanism de întreţineri tehnice, revizii şi reparaţii este compus din:

întreţinerile tehnice zilnice şi periodice;

reviziile tehnice;

reparaţiile curente şi capitale; stocarea maşinilor şi utilajelor agricole.

Prin întreţinere tehnică înţelegem cumulul operaţiilor obligatorii privind curăţirea, ungerea, reglarea, verificarea regulată a

mecanismelor şi sistemelor maşinilor , strângerea îmbinărilor şi alimentarea, care se execută atât după fiecare schimb de lucru cât şi după

perioade mai mari, pe toată durata de exploatare a maşinilor în vederea prevenirii defecţiunilor, a uzurilor premature, a asigurării funcţionării

acestora cu indici calitativi şi funcţionali optimi, corespunzători condiţiilor de fiabilitate specifice fiecărui tip de maşină.

În funcţie de intervalul de timp la care se succed operaţiile şi de complexitatea acestora, întreţinerile tehnice se pot clasifica după

cum urmează:

întreţineri tehnice zilnice IZ;

întreţineri tehnice periodice IP1 , IP2;

revizii tehnice RT.


9/41


9

Întreţinerea tehnică zilnică (IZ) este alcătuită din ansamblul operaţiilor de curăţire exterioară, ungere, controlul şi strângerea

îmbinărilor, alimentarea şi supravegherea funcţionării în parametrii optimi ai maşinii/agregatului.

Întreţinerea tehnică periodică unu (IP1) are ca specific spălarea sau înlocuirea elementelor filtrante ale sistemelor/instalaţiilor de

alimentare şi ungere şi verificarea corectei funcţionări a instalaţiei electrice.

Întreţinerea tehnică periodică doi (IP2) este caracterizată de obligativitatea schimbării elementului filtrant pentru ulei şi a uleiului dinsistemul de ungere al motorului.

Revizia tehnică (RT) este o întreţinere tehnică periodică obligatorie, este de mare complexitate şi constă din verificarea stării tehnice

a diferitelor organe, mecanisme şi sisteme ale tractoarelor, maşinilor şi instalaţiilor agricole în vederea restabilirii condiţiilor de fiabilitate

prevăzute pentru maşina respectivă. Executarea reviziei tehnice se face la perioade dinainte stabilite, iar în funcţie de starea tehnică a

diferitelor organe, poate fi însoţită şi de lucrări de reparaţii prin înlocuiri sau recondiţionări de piese. Periodicitatea întreţinerilor tehnice este

specifică fiecărui tip de maşină şi se stabileşte prin normative în funcţie de caracteristicile elementelor de filtrare, a combustibililor şi

lubrifianţilor folosiţi în sistemele respective ale maşinilor.

Procesul tehnologic de înlăturare a efectelor negative datorate uzurii sau accidentării unei maşini /agregat, cu scopul de a-l readuce în

stare normală de utilizare poartă numele de reparar e.

Dependente de caracterul şi mărimea uzurii, de defectele pieselor, ansamblurilor şi maşinilor, reparaţiile se împart în:

reparaţii curente;

reparaţii capitale.

Reparaţia curentă (R C) este ansamblul lucrărilor executate planificat sau după necesitate, indiferent de volumul lucrărilor realizate şi

constă în înlocuirea sau recondiţionarea pieselor, înlocuirea subansamblurilor şi ansamblurilor şi refacerea diferitelor ajustaje/reglaje în

vederea menţinerii în stare normală de funcţionare a echipamentului/ maşini supuse procesului.

În funcţie de complexitatea, locul şi perioada de execuţie , reparaţiile curente se pot împărţi în:

reparaţii curente prin înlocuirea pieselor uzate sau deteriorate cu altele noi sau recondiţionate (utilizarea pieselor de schimb);


10/41


10

reparaţii curente prin înlocuirea subansamblurilor sau ansamblurilor defecte cu altele noi sau reparate (utilizarea

subansamblurilor/ansamblurilor de schimb);

reparaţii curente prin demontarea parţială sau totală a echipamentului/ maşinii, recondiţionar ea pieselor uzate, refacerea

ajustajelor/reglajelor ce au depăşit limitele de uzură, rodajul şi recepţia maşinii.

De obicei, primele două categorii de reparaţii se execută în procesul de exploatare a maşinilor, iar ultima categorie are caractersezonier şi se efectuează în perioada de inactivitate a maşinilor agricole.

Reparaţia capitală (RK) este specifică tractoarelor şi maşinilor agricole de mare complexitate şi reprezintă ansamblul operaţiilor de

demontare totală a maşinii, constatarea detaliată a stării pieselor, recondiţionarea sau înlocuirea pieselor uzate, refacerea

ajustajelor/reglajelor şi coaxialităţilor iniţiale, montarea, rodajul şi recepţia finală a maşinii. Este o intervenţie tehnică efectuată după

expirarea unui ciclu de funcţionare a maşinii şi are ca scop menţinerea în funcţionare a acesteia până la expirarea duratei normate de viaţă.

Se execută la anumite perioade, determinate de starea tehnică a maşinii.

Stocarea maşinilor reprezintă toate măsurile tehnico-organizatorice puse în practică care au ca scop prevenirea acţiunii corozive a

agenţilor atmosferici, păstrarea în condiţii optime a maşinii şi evitarea deteriorării diferitelor organe şi subansambluri în perioadele de

inactivitate.

Ciclul de întreţineri tehnice, revizii şi reparaţii reprezintă totalitatea intervenţiilor care se execută în perioada de folosire a unei

maşini, în intervalul dintre două reparaţii de gradul cel mai mare sau din momentul intrării în exploatare a produsului nou până la prima

reparaţie de gradul cel mai mare.

Succesiunea intervenţiilor, reviziilor şi reparaţiilor din cadrul unui ciclu reprezintă structura acelui ciclu de reparaţii. Aceasta diferă

în funcţie de grupa şi tipul de maşini/echipamente.

Exemplu:

NOU (RK) - RT - RC - RT - RC - …. - RT - RK

Periodicitatea întreţinerilor şi reparaţiilor reprezintă intervalul dintre două intervenţii de acelaşi fel care se succed.


11/41


11

Întreţinerile tehnice şi reparaţiile maşinior/echipamentelor se efectuează la anumite intervale de timp:

la tractoare - în funcţie de consumul de combustibil şi ore de funcţionare;

la motoarele stabile - în funcţie de consumul de combustibil (orientativ în ore de funcţionare);

pentru unele maşini agricole - în funcţie de volumul de lucrări efectuate (orientativ în ore).

De regulă structurile ciclurilor de întreţinere şi reparaţii pentru generaţiile noi de maşini/echipamente se regăsesc în cărţile tehnice aleacestora, pentru maşinile/echipamentele agricole produse anterior în ţara noastră găsim aceste informaţii în „Normativul de întreţineri

tehnice şi reparaţii la tractoare, motoare stabile şi maşini agricole”.

În vederea executării întreţinerilor tehnice periodice IP1 şi IP2 se întocmeşte un grafic cu ajutorul căruia se urmăreşte termenul pentru

efectuarea acestora. La elaborarea planului de întreţineri tehnice, revizii şi reparaţii este necesară şi calcularea numărului de întreţineri

tehnice periodice IP1 şi IP2 pentru fiecare interval. La două intervale succesive din ciclu se încadrează un număr de întreţineri periodice IP2,

care se calculează cu relaţia:

1C

C N

2C

1C I 2 P

(2.1)

unde:

2 P I N - numărul de întreţineri tehnice periodice IP2 din cadrul intervalului dintre două intervenţii tehnice;

C C1 - cantitatea de combustibil consumată în intervalul dintre două intervenţii tehnice;

C C2 - cantitatea de combustibil consumată între două întreţineri tehnice periodice IP2.

În funcţie de tipul şi categoria de maşini agricole, structura ciclurilor de reparaţii este diferită. Astfel, într -un ciclu pot exista un

număr mai mare sau mai mic de reparaţii şi revizii tehnice, în funcţie de complexitatea maşinii supuse ciclului.

Pe lângă ciclurile de reparaţii prezentate mai există şi intervenţiile specifice, acestea pot fi:


12/41


12

reparaţiile accidentale - se efectuează la intervale de timp nedeterminate, fiind cauzate de scoaterile neprevăzute din funcţiune ale

utilajelor datorita unor căderilor accidentale, ca urmare a unei proaste utilizări / întreţineri, sau din cauza unor calamităţi naturale

(cutremure, incendii, inundaţii, etc.);

reparaţiile de renovare - se efectuează la maşinile/echipamentele trecute prin mai multe reparaţii capitale şi cu un grad avansat de

uzură fizică (cu ocazia acestor reparaţii este recomandatăşi realizarea unor lucrări de modernizare).

2.1 ORGANIZAREA ÎNTREŢINERILOR TEHNICE, REVIZII ŞI REPARAŢII. METODE

Organizarea î ntreţinerilor tehnice, a reviziilor şi reparaţiilor se poate efectua prin urmatoarele metode:

metoda î ntreţinerii individuale;

metoda întreţinerii cu echipe specializate;

metoda de î ntreţinere în flux tehnologic.

Metoda de întreţinere individuală constă în efectuarea operaţiilor de curăţire, verificare a îmbinărilor şi articulaţiilor, reglare, ungere

şi alimentare a maşinii de către operatorul care exploatează maşina/echipamentul pe baza documentaţiei însuşite sau asistat de specialistul

furnizorului.

În cadrul acestei metode operatorul execută întreţinerile tehnice zilnice şi unele î ntreţineri periodice ca IP1 sau IP2. Metoda se poate

aplica cu rezultate bune la utilajele de mică complexitate şi de complexitate medie care nu necesită o specializare a personalului, scule şi

aparatură de masură şi control speciale şi nici un timp de imobilizare î ndelungat. Aceasta nu permite însă introducerea mecanizării

operaţiilor de întreţinere şi nu se poate asigura asistenţa tehnică corespunzătoare.


13/41


13

Metoda de întreţinere cu echipe specializate constă în executarea întreţinerilor zilnice şi periodice(IP1 sau IP2) de o echipă formată din

2 – 4 mecanici de specialităţi diferite (motorist, lăcătuş, electrician etc.). Această metodă se aplică la tractoare, maşini agricole, instalaţii şi

utilaje de mare complexitate.

În funcţie de caracteristicile constructive şi condiţiile de lucru ale maşinilor, echipele specializate se pot organiza atât pentru

executarea lucrarilor de întreţinere la locul de producţie al utilajului respectiv cât şi la unităţi service.Alegerea programului de lucru al echipelor de întreţinere se face în aşa fel încât lucrările de întreţinere să fie executate în timpul de

inactivitate al maşinilor/echipamentelor .

Utilizarea acestei metode (cu mecanici specializaţi, aparatură, scule şi echipamente specifice) are ca rezultate lucrări de calitate

superioară, creşterea siguranţei î n exploatare a maşinilor, reducerea timpului de imobilizare a agregatului şi reducerea cheltuielilor cu

reparaţiile.

Principalele utilaje folosite la întreţinerile tehnice sunt instalaţii pentru gresat pneumatic, instalaţiile de spălat cu jet de aburi, pompe

de alimentare cu combustibili şi lubrifianţi, trusa pentru verificarea instalaţiei electrice, a stării tehnice f ără demontare, trusa de scule,

aparatură de măsură şi control etc. Pentru echipele care execută întreţinerea la locul de producţie a maşinilor este necesar un mijloc de

transport special amenajat (atelier mobil). Concomitent cu lucrările de î ntreţinere, în cazul constatării unor defecţiuni tehnice la maşinile

respective, aceste echipe execută şi lucrările de remediere a defecţiunilor respective fapt pentru care ele trebuie să fie dotate cu unele

materiale şi piese de schimb de mare uzură.

Metoda în flux tehnologic constă în executarea într-o succesiune cronologică a tuturor operaţiilor de întreţinere şi revizii tehnice la

staţii special amenajate şi de către personal tehnic calificat.

În figura 1 .1 este prezentată o staţie de întreţineri şi revizii tehnice pentru tractoare şi maşini agricole în cadrul acestor staţii, în afara

lucrărilor de întreţineri tehnice zilnice şi periodice se execută şi reviziile tehnice. Lucrările de întreţineri şi revizii tehnice se execută în

general în perioada de inactivitate a agregatelor agricole , neantrenând mecanicul agricol la aceste lucrări, ele fiind executate de pers onalul

staţiei.


14/41


15/41


15

Pentru executarea la timp a întreţinerilor şi reviziilor tehnice se impune ţinerea unei evidenţe a consumului de motorină sau a

volumului de lucrări realizate, întocmindu-se grafice de urmărire a realizărilor. Personalul tehnic al staţiei va ţine evidenţa întreţinerilor şi

reviziilor tehnice.

Staţiile destinate şi pentru executarea întreţinerilor şi reviziilor tehnice la autovehicule se dotează şi cu aparatură pentru verificat

sistemele de direcţie, mecanismele de frânare, instalaţia de iluminat şi semnalizare, astfel că autoveh iculele să corespundă din punct devedere tehnic potrivit legii pentru a circula pe drumurile publice.

3 TEHNOLOGIA PRINCIPALELOR OPERAŢII DE ÎNTREŢINERE TEHNICĂ

Principalele operaţii de întreţinere tehnică sunt: curăţirea exterioară, verificarea strângerii îmbinărilor, ungerea maşinilor, schimbarea

uleiului din cartere, verificarea şi întreţinerea echipamentului electric, întreţinerea sistemului de răcire, verificarea şi între cartere, verificarea

şi întreţinerea echipamentului electric, întreţinerea sistemului de răcire, verificarea şi întreţinerea transmisiei tractorului, întreţinerea

organelor de rulare şi a instalaţiei hidraulice.

3.1 CURĂŢIREA EXTERIOARĂ A MAŞINILOR

Curăţirea exterioară de pământ şi praf a maşinilor agricole prezintă o mare importanţă pentru prelungirea duratei de exploatare.

Reglarea mecanismelor şi strângerea îmbinărilor necurăţate de noroi şi pământ nu se poate face în condiţii normale, iar ungerea

ansamblelor necurăţate duce la introducerea prafului între suprafeţele în frecare. De asemenea, trebuie avut în vedere că noroiul după ce se

usucă deteriorează garniturile de cauciuc şi, în general, contribuie la mărirea gradului de coroziune a locurilor necurăţate. Discurile

brăzdarelor şi alte organe active în mişcare de rotaţie, necurăţate la timp, încetează să se mai rotească.


16/41


16

Spălarea maşinilor se face cu un jet de apă după care se usucă cu aer comprimat. Pentru îndepărtarea noroiului se folosesc răzuitoare

din lemn sau metal, iar pentru curăţirea locurilor de ungere se utilizează perii, bumbac şi pensule. În timpul curăţirii maşinilor se urmăreşte

dacă nu sunt scurgeri de combustibil, ulei şi apă.

3.2 VERIFICAREA STRÂNGERII ÎMBINĂRILOR

Îmbinările se verifică sistematic, deoarece în urma slăbirii lor se măresc jocurile care contribuie la creşterea uzurilor. În urma măririi

jocurilor se modifică şi forţele ce i acţionează asupra pieselor care de obicei duc la solicitări suplimentare. Astfel, un şurub după slăbirea

piuliţei, în afară de solicitarea de întindere, este supus la încovoiere şi forfecare, datorită jocului mărit dintre piese.

De asemenea, unele piese, în funcţie de construcţia lor, îşi pierd coaxialitatea şi paralelismul, ceea ce contribuie la solicitări

suplimentare şi dec la uzura mai rapidă a maşinilor.

Odată cu strângerea îmbinărilor, o atenţie deosebita trebuie să se acorde asigurării piuliţelor. Înainte de a trece la verificarea

maşinilor, trebuie să se cunoască câte îmbinări trebuie controlate din fiecare parte a maşinii, care este construcţia îmbinărilor şi articulaţiilor

şi ce instrumente se folosesc la verificarea lor.

3.3 UNGEREA MAŞINILOR

În timpul lucrului, unsoarea consistentă este antrenată între suprafeţele de frecare. Datorită acestui fapt, o parte din unsoarea

introdusă între piesele în frecare se îmbibă cu particulele de metal ce apar în urma uzurii pieselor şi de aceea ritmul uzurii creşte odată cu

impurificarea stratului de unsoare intercalat între piese.


17/41


17

Pentru împrospătarea lubrifiantului se introduce o nouă cantitate de vaselină care, prin presiune, elimină unsoare impurificată. Odată

cu mărirea jocului dintre piesele în frecare, se măreşte şi cantitatea de vaselină ce trebuie introdusă între piesele în frecare. În timpul ungerii

pieselor se creează o contrapresiune care depinde de dimensiunile şi forma canalelor, construcţia ansamblelor, uzura pieselor, starea

lubrifiantului impurificat şi a temperaturii acestuia.

Vaselina trebuie păstrată în cutii metalice astfel ca să nu fie impurificată cu praf sau alte corpuri străine. Ungerea maşinilor se face cuajutorul tecalemitului. Cutia nu trebuie să fie păstrată la soare şi, în general, să nu fie încălzită peste 40ºC.

Ungerea cu ulei a pieselor în frecare se face prin intermediul carterelor, din care printr-un procedeu oarecare lubrifiantul pătrunde pe

suprafaţa pieselor care sunt unse şi in acelaşi timp răcite. Particulele de metal rezultate în urma uzurii se răspândesc în uleiul din carter. După

o perioadă de funcţionare a maşinilor şi tractoarelor, uleiul din carter trebuie schimbat, deoarece se uzează prin impurificare şi prin pierderea

proprietăţilor de ungere, ceea ce duce la înfundarea filtrelor şi uzura ansamblelor.

La tractor cea mai mare importanţă prezintă schimbarea la timp a uleiului din carterul motorului. Schimbarea uleiului din carterul

motorului se face astfel:

se aduce tractorul pe un teren orizontal, se opreşte motorul şi se scurge într -un vas uleiul din sistemul de ungere;

se spală filtrele metalice de curăţire grosieră;

se spală interiorul filtrului de la curăţirea fină şi se înlocuieşte elementul filtrant;

se spală dopul magnetic din baia de ulei;

se spală cu motorină umplutura răsuflătorului carterului şi se îmbibă cu ulei;

se alimentează carterul cu ulei până la nivel.

Impurificarea uleiului depinde de încărcarea motorului, regimul de temperatură, calitatea uleiului, starea tehnică a mecanismului, iar

pentru motoarele cu ardere internă, de calitatea combustibilului.


18/41


18

În timpul lucrului, cantitatea de ulei din carter se micşorează din cauza scurgerii, datorită neetanşeităţii şi pătrunderii acestuia în

camera de ardere la motoarele cu ardere internă. De aceea nivelul uleiului din carterul maşinilor trebuie completat până la nivelul indicat de

tija de nivel.

În timpul funcţionării motorului trebuie urmărită presiunea şi temperatura uleiului. Presiunea uleiului din sistemul de ungere a

motorului se micşorează treptat din cauza măririi jocului din lagăre, înfundarea filtrului de la pompa de ulei şi uzura pompei de ulei. Căderea bruscă a presiunii se produce din cauza temperaturii prea ridicate a uleiului, cantităţii prea mici de ulei din baie, uzurii supapelor, înfundării

conductelor de ulei, defectării pompei de ulei şi manometrului, deteriorării lagărelor etc. În cazul scăderii prea rapide a presiunii, motorul

trebuie oprit şi remediată defecţiunea.

Mărirea temperaturii uleiului peste limitele admise duce la funcţionarea necorespunzătoare a pieselor în frecare. Cauzele care

determină ridicarea temperaturii peste limita admisă sunt: supraîncălzirea motorului, înfundarea radiatorului de ulei şi înfundarea filtrului de

curăţire grosieră care determină deschiderea supapei de trecere. Întrucât filtrele de carton după spălare îşi pierd capacitatea de filtrare, cu

ocazia întreţinerilor tehnice trebuie înlocuite.

3.4 VERIFICAREA ŞI ÎNTREŢINEREA SISTEMULUI DE ALIMENTARE

La sistemul de alimentare se verifică etanşeitatea filtrelor, existenţa scurgerilor, reglarea şi funcţionarea corectă a injectoarelor şi a

pompei de injecţie.

Cu ocazia efectuării întreţinerii tehnice I p1 se spală filtrul de aer, filtrul de motorină şi se înlocuiesc filtrele de ulei de la sistemul de

ungere şi instalaţia hidraulică. În scopul eliminării impurităţilor din rezervor este necesar ca prin buşonul de golire să se scurgă cca. 2-3 l

motorină. De asemenea, se verifică etanşeitatea filtrului de aer.

La întreţinerea tehnică I p2 se înlocuiesc elemenţii filtranţi de motorină şi se verifică presiunea la injectoare. În cadrul reviziilor

tehnice se spală rezervorul de motorină şi se verifică instalaţia de alimentare.


19/41


19

3.5 VERIFICAREA ŞI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTULUI ELECTRIC

În cadrul întreţinerii tehnice I p1 se verifică la bateria de acumulatoare densitate electrolitului, se curăţă orificiile de aerisire, se curăţă

bornele de oxizi şi se ung cu un strat subţire de vaselină. La demaror se verifică distanţa (2-4 mm) dintre coroană şi pinion şi apoi cuplarea

pinionului.

Cu ocazia efectuării întreţinerilor tehnice I p2 se demontează demarorul de pe tractor, se verifică colectorul, se reglează jocul axial al

pinionului (2-3 mm). Se controlează cursa axială a rotorului şi se unge pâsla din interiorul pinionului. La releu -regulator se verifică tensiunea

regulatorului de tensiune, releului de curent invers şi releul limitator de curent.

În cadrul reviziei tehnice se verifică starea tehnică a instalaţiei electrice. La demarorul de pornire se înlocuiesc bucşele, dacă este

cazul se rectifică prin strunjire colectorul şi se înlocuiesc piesele şi garniturile uzate.

3.6 VERIFICARE ŞI ÎNTREŢINEREA MECANISMULUI DE DISTRIBUŢIE

În cadrul întreţinerii tehnice I p2, la mecanismul de distribuţie se face, dacă este nevoie, reglarea jocului de supape. Necesitatea reglării

jocului de supape se resimte când apar bătăile caracteristice, iar ca urmare a scăpării gazelor în timpul cursei de detentă se micşorează

puterea motorului.

Pentru ca supapele să se închidă perfect pe scaunele lor este necesar ca între capul culbutorilor şi coada supapelor să existe în joc.

Mărimea jocului este diferită de la un motor cald faţă de un motor rece. Astfel, la tractorul U-26 (27) când reglarea se face la un motor cald,

jocul este de 0,25 mm, iar la tractorul U – 650, când motorul este rece, jocul la supapa de admisie este de 0,40 mm, iar la supapa de evacuare

0,45 mm.

Jocul la supape se reglează când pistonul din cilindru se află la sfârşitul cursei de compresie. În această poziţie a pistonului, culbutorii

nu acţionează asupra supapelor, creând posibilitatea verificării jocului menţionat.


20/41


20

3.7 ÎNTREŢINEREA SISTEMULUI DE RĂCIRE

La sistemul de răcire se urmăreşte împiedicarea formării crustei care îngreunează schimbul de căldură între motor şi agentul de

răcire. Pentru curăţirea sistemului de răcire, este necesar ca motorul să fie răcit timp de 24 de ore, cu un dezincrustant. De aceea cu 24 de ore

înainte de a scoate tractorul din lucru, se introduce în sistemul de răcire al motorului o soluţie formată din 32 l apă, 4 kg sodă calcinată şi 2 l

petrol pentru tractoarele U-26 (27) şi 18,5 l apă, 2 l petrol şi 1,1 kg sodă calcinată pentru tractoarele U-650 (651).

Cantitate de sodă calcinată introdusă în sistemul de răcire reprezintă aproximativ 1/8 din capacitatea sistemului de răcire.

Dezincrustantul introdus, în sistemul de răcire îndeplineşte funcţia de agent de răcire şi în acelaşi timp îndepărtează depunerile de piatră.

După 24 de ore, se scurge soluţia, se introduce apa curată în sistemul de răcire, se porneşte motorul pentru 5 -10 min, după care se opreşte

motorul şi se scurge apa. După spălare se verifică starea racordurilor de cauciuc şi a garniturilor, pentru a asigura etanşeitatea sistemului de

răcire. Îndepărtarea crustei din sistemul de răcire se face de obicei cu ocazia executării reviziei tehnice la tractor.

Pentru ca ventilatorul să aibă o turaţie normală este necesar ca periodic să se verifice întinderea curelei de ventilator.

3.8 VERIFICAREA ŞI ÎNTREŢINEREA TEHNICĂ A TR ANSMISIEI

Întreţinerea transmisiei constă din verificarea mecanismelor, efectuare reglajelor şi ungerea organelor în mişcare de rotaţie.

Verificarea transmisiei constă în urmărirea zgomotelor, vibraţiilor şi a temperaturii în timpul lucrului.

De multe ori, în timpul lucrului au loc scurgeri de ulei care de obicei se produc din următoarele cauze: nivelul prea ridicat al uleiului,

slăbirea buşoanelor, deteriorarea garniturilor, apariţia fisurilor sau slăbirea îmbinărilor.

Defectele cele mai frecvente ale ambreiajului constau din patinarea discurilor sau decuplarea incompletă a acestora. Ambele defecte

duc la supraîncălzirea discurilor. Patinarea discurilor ambreiajului se produce din cauza reglării necorespunzătoare a cursei libere a pedalei,


21/41


21

uzura sau îmbibarea cu ulei a ferodourilor, slăbirea sau ruperea arcurilor şi uzura canelurilor de la axul principal al cutiei de viteze. În urma

patinării discurilor, se micşorează în special la sarcini variabile forţa de tracţiune a tractorului.

Decuplarea incompletă a ambreiajului se produce din cauza jocului prea mare a cursei libere a pedalei ambreiajului, lipsei de

paralelism a pârghiilor de decuplare şi curbarea discurilor.

Uzura pieselor ambreiajului poate duce la uzura bruscă a altor piese. Dacă jocul cursei libere a pedalei este normal, iar ambreiajul patinează, trebuie să se verifice starea ferodourilor. Dacă ferodourile sunt îmbâcsite cu ulei trebuie spălate, iar dacă sunt uzate sau curbate,

trebuie înlocuite.

Când decuplarea completă a discurilor nu poate fi realizată prin reglarea cursei libere, trebuie să se verifice jocul între discurile

ambreiajului în poziţie decuplată.

Sunt situaţii când ambreiajul trepidează la pornirea tractorului din loc, producând smuciri destul de puternice. Trepidaţiile

ambreiajului pot proveni din cauza rulmentului de presiune (nu apasă în acelaşi timp toate pârghiile de debreiere), arcurilor plăcii de

presiune (presiune inegală sau arcuri rupte) sau fixării motorului pe suporţi prea elastici.

În cazul patinării discurilor, ambreiajul trebui reglat. Cursa liberă a pedalei trebuie să fie de 25 mm şi se obţine prin lungirea sau

scurtarea tijei de comandă. Dacă nu se mai poate obţine cursa liberă a pedalei prin lungirea tijei de comandă, se demontează capacul de sus

al carterului ambreiajului şi se deşurubează cele trei piuliţe ale pârghiilor de presiune cu 2-3 ture.

Ambreiajul amplificatorului de cuplu se reglează tot prin lungirea sau scurtarea tijei de comandă. În cazul când nu se decuplează, se

micşorează lungimea tijei de comandă.

Cutiile de viteze se verifică prin manevrarea uşoară a treptelo r de viteze. Nu se admite autodecuplarea vitezei în timpul lucrului.

Transmisiile cardanice se verifică dacă sunt corect montante şi nu se încălzesc. La puntea din spate se verifică reglarea şi temperatura

transmisiei principale. Reglarea transmisiei principale se face numai în cazul când jocul între dinţi este prea mare.


22/41


22

3.9 ÎNTREŢINEREA ORGANELOR DE RULARE

Organele de rularea ale tractoarelor, automobilelor şi maşinilor agricole lucrează în condiţii destul de grele. Neuniformităţile

terenului sau ale drumului produc şocuri şi vibraţii, care contribuie la creşterea uzurilor şi dereglarea mecanismelor.

Roţile de direcţie uzate duc la îngreunarea conducerii şi menţinerii direcţiei de deplasare la lucrările care necesită deplasarea

agregatului în linie dreaptă, întreţinerea culturii etc. Roţile motoare uzate au o aderenţă redusă cu solul în comparaţie cu roţile neuzate. Uzura

neuniformă a şenilelor duce la mărirea forţei de rezistenţă la rulare.

Întreţinerea organelor de rulare constă în verificarea şi reglarea jocului în lagărele roţilor de la maşinile agricole.

Reglarea jocului în articulaţiile sferice ale direcţiei constă în scoaterea cui elor spintecate (siguranţelor) sau a inelelor de oprire,

strângerea dopurilor de reglaj înşurubate în capul barelor, până la micşorarea jocului, după care se montează la loc şplinturile sau inelele de

oprire.

Pentru reglarea jocului axial al rulmenţilor conici de la roţile de direcţie, se ridică osia din faţă pe cric. Se deplasează roţile cu mâna

în sens axial şi se apreciază mărimea jocului. Dacă jocul este mai mare de 0,5 mm, este necesar reglajul acestuia. Pentru reglare, se scoate

capacul butucului roţii şi cuiul spintecat, se strânge piuliţa crenelată până la refuz, după care se slăbeşte cu 1/15 – 1/7 dintr-o rotaţie. Se

asigură piuliţa crenelată cu cuiul spintecat şi se montează la loc capacul butucului roţii.

Pentru a evita uzura pneurilor este necesar ca presiunea aerului din camere să fie cea indicată de uzina constructoare. Uzura

unilaterală a pneurilor autovehiculelor se elimină prin schimbarea roţilor din faţă cu cele din spate. Pneurile noi se montează pe roţile din

faţă. Întreţinerea organelor de rulare ale tractoarelor pe şenile constă în verificarea întinderii şenilelor, verificarea şi reglarea jocului din

lagăre.


23/41


23

3.10 ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI HIDRAULICE

Întreţinerea instalaţiei hidraulice constă în verificarea funcţionării, schimbarea uleiului şi strângerea articulaţiilor. Funcţionarea

instalaţiei hidraulice se verifică în timpul lucrului când temperatura uleiului este de 40 – 50ºC. Cu această ocazie se verifică şi etanşeitatea

îmbinărilor, ridicarea şi coborârea maşinilor agricole şi temperatura uleiului din carter.

Factorii cei mai importanţi care caracterizează starea tehnică a instalaţiei hidraulice sunt:

timpul de trecere a maşinii agricole în poziţie de transport;

autocoborârea ei sub acţiunea greutăţii proprii.

4 FOLOSIREA ATELIERELOR MOBILE PENTRU EFECTUAREA ÎNTREŢINERILOR TEHNICE

Pentru deservirea tehnică şi efectuarea reparaţiilor la tractoarele şi maşinile agricole aflate în câmp se folosesc ateliere mobile

deservite de personal calificat. Personalul care lucrează pe atelierul mobil efectuează operaţiile complexe ale întreţinerilor tehnice periodice,

reglează mecanisme şi controlează starea maşinilor. Atelierele mobile de reparaţii sunt dotate cu truse de lăcătuşărie şi montaj, banc pentru

lucru, grup electrogen, aparat pentru sudură, maşină de găurit, polizor, forjă de câmp, macara, piese de schimb şi materiale pentru executarea

întreţinerilor tehnice şi reparaţiilor. Numărul total de ansamble necesare pentru schimbarea celor uzate na se calculează cu ajutorul relaţiei:

fn

cr x xa

T

T inn (4.1)

unde:

n x este numărul de maşini la care se găseşte ansamblul x;

i x – numărul de ansamble de tipul x care se găseşte la o maşină;


24/41


24

T cr – timpul ciclului de reparaţie a ansamblului pentru restabilirea proprietăţilor iniţiale (demontare, transportul la atelier, reparaţie,

depozitare şi montarea pe maşină)

T fn – timpul de funcţionare a ansamblului până la reparaţii.

Dacă o unitate are 100 de tractoare U-650, pentru a se calcula câte pompe de injecţie trebuie să existe în depozit (ca subansamble de

rezervă) în cazul când timpul de funcţionare a pompei de injecţie este de 1500 h, iar timpul ciclului de reparaţie este de 50 h:

33.31500

501100n

a

(4.2)

minim 3 pompe.

Numărul de ateliere mobile necesare pentru deservirea tehnică a parcului de maşini şi tractoare este nam se calculează cu ajutorul

relaţiei:

l

d î

am T

T T

n (4.3)

unde:

ƩT î este timpul total - consumat pentru efectuarea întreţinerilor şi verificărilor la care participă atelierul mobil, în ore;

ƩT l - timpul total cât lucrează atelierul mobil într -o anumită perioadă, în ore;

ƩT d – timpul folosit pentru deplasarea atelierului mobil, în ore.

Timpul total pentru deservirea tehnică a parcului de maşini şi tractoare se calculează cu ajutorul relaţiei:

)nT ...nT nT ( nT nn0202101mî (4.4)

unde:

nm este numărul de maşini de un anumit tip;


25/41


25

ƩT 01…ƩT on – timpul consumat pentru opriri pe diferite categorii de întreţineri tehnice;

n1…nn – numărul de întreţineri tehnice de o anumită categorie.

Timpul consumat pentru efectuarea întreţinerilor tehnice se ia din normativul pentru întreţineri tehnice şi reparaţii .

Timpul folosit pentru deplasarea atelierului mobil T d se stabileşte cunoscând distanţa medie de deplasare d m între punctele de

întreţinere tehnică (în km) şi viteza tehnică V T (în km/h), adică:

T

ml

V

d T ]ore[ (4.5)

Timpul de lucru al atelierului mobil se calculează în funcţie de numărul de zile n z, în care lucrează atelierul mobil şi timpul de lucru

într-o zi T l, adică:

l z 1 T nT ]ore[ (4.6)

Pentru atelierul mobil, se stabileşte un plan săptămânal de deplasare la secţie, care se fixează în funcţie de graficul de executare a

întreţinerilor tehnice şi a reparaţiilor.


26/41


26

5 VERIFICAREA STĂRII TEHNICE A TRACTOARELOR FĂRĂ DEMONTARE

5.1 CONSIDERAŢII GENERALE

În procesul de lucru orice maşină se uzează şi după un anumit timp nu mai asigură o funcţionare normală. Defecţiunile care apa r întimpul lucrului la ansamblele, mecanismele şi piesele maşinilor duc la întreruperea funcţionării sau la o funcţionare cu o productivitate

scăzută.

Principalele cauze ale defecţiunilor în procesul de lucru al maşinilor sunt uzurile. Din cauza uzurilor, piesele care sunt în frecare îşi

modifică dimensiunile şi forma pe care au avut-o la început. Uzurile duc la slăbirea asamblărilor, dereglarea mecanismelor, dezaxarea axelor

şi mecanismelor.

În condiţii normale de exploatare, uzurile pot fi de natură mecanică, tehnică, de coroziune etc. Dintre acestea cea mai mare acţiune o

au uzurile de natură mecanică, care se produc sub acţiunea forţelor de frecare din diferite mecanisme. Valoarea uzurii creşte o dată cu timpul

de folosire a pieselor, adică este proporţională cu volumul de lucru executat.

Variaţia uzurii în timp se desfăşoară după o curbă a cărei formă se modifică în funcţie de tipul mecanismului şi condiţiile de lucru ale

ansamblelor sau pieselor folosite. În figura 5.1 se reprezintă variaţia uzurii şi a intensităţii acesteia la un maneton de bielă. Curba

reprezentată în această figură are trei ramuri distincte, corespunzătoare celor trei perioade caracteristice de evoluţie a uzurilor.


27/41


27

Fig.5.1. Variaţia uzurii după demontare, la un maneton de bielă.

În prima perioadă ( I ) caracterizată prin timpul t 1, uzura este mai mare. Uzura pieselor în această perioadă este mare datorită ajustării

asperităţilor de pe suprafeţele în frecare. Aceste asperităţi apar în urma prelucrării pieselor în procesul de fabricaţie.

Pentru micşorarea uzurilor din prima perioadă trebuie create condiţii uşoare de lucru prin reducerea sarcinii, folosirea lubrifianţilor

corespunzători, evitarea încălzirii pieselor în timpul lucrului şi îndepărtarea particulelor de material rezultat în urma uzurii lor. Totalitatea

acestor măsuri constituie rodajul maşinii.

În perioada a doua ( II ) caracterizată prin timpul de funcţionate t 2, uzura creşte relativ uniform aproape după o linie dreaptă.

În această perioadă, evoluţia uzurii depinde de condiţiile de lucru ale maşinii şi calitatea întreţinerilor tehnice aplicate.

Creşterea uzurilor naturale din perioada a doua trebuie încetinită prin aplicarea în timpul exploatării maşinilor a unui complex de

măsuri, dintre care cele mai importante sunt:


28/41


28

ungerea sistematică şi întreţinerea sistemului de ungere; o ungere insuficientă sau cu un lubrifiant de calitate inferioară accelerează

uzura pieselor;

evitarea pătrunderii prafului între suprafeţele în frecare prin curăţirea la timp a maşinilor, întreţinerea filtrului de aer, schimbarea şi

întreţinerea filtrelor de ulei, folosirea combustibilului şi uleiului curat (cu cât uleiul, combustibilul şi aerul sunt mai impurificate cu

atât şi ritmul uzurii este mai mare); întreţinerea normală a sistemului de răcire prin împiedicarea formării crustei; funcţionarea maşinilor la temperaturi diferite de cele

normale contribuie în mare măsură la mărirea intensităţii uzurilor;

verificarea, reglarea şi strângerea la timp a articulaţiilor, pentru a împiedica slăbirea lor şi mărirea jocurilor; coaxialitatea,

paralelismul şi unghiurile drepte între axe (suprafeţe) determină o uzură mai mică faţă de cazul când acestea nu sunt respectate;

evitarea ruginirii pieselor prin acoperirea diferitelor părţi ale maşinii cu un strat de unsoare consistentă sau ulei.

În perioada a treia ( III ) uzura creşte foarte repede. Din cauza măririi jocului între piesele asamblate se înrăutăţeşte ungerea

suprafeţelor în frecare şi apar bătăi între piese. Dacă nu se opreşte funcţionarea maşinilor pentru a lua măsuri de remediere a acestora, piesele

se pot rupe şi provoacă pagube destul de mari.

Pentru stabilirea necesarului de piese de schimb sau pentru efectuarea lucrărilor de reparaţii trebuie să se cunoască metodele de

apreciere, în condiţiile de exploatare, a stării tehnice a ansamblelor şi pieselor maşinii, fără demontare.

Prin demontarea pieselor şi ansamblelor maşinii şi montarea lor la loc, pe lângă faptul că pentru aceste operaţii se consumă mult timp

şi muncă, se strică garniturile şi ajustajul dinte piese, iar uzura la începutul lucrului după montare este mai mare. În figura 5.1 linia punctată

reprezintă creşterea uzurii după demontarea şi montarea ansamblului.

Aprecierea generală a stării tehnice a motorului trebuie să se facă fără demontare. Demontarea trebuie considerată ca o măsură extremă în

vederea stabilirii stării tehnice a maşinii şi se poate admite numai în cazul când nu sunt suficiente date pe baza cărora să sa se tragă concluzii.


29/41


29

5.2 APRECIEREA STĂRII TEHNICE A GRUPULUI CILINDRU-PISTON-SEGMENŢI

Starea tehnică a grupului cilindru- piston se apreciază după cantitatea de gaze ce trece în carter, după presiunea gazelor în carter, după

consumul de ulei sau prin folosirea izotopilor radioactivi.

Aprecierea stării tehnice după cantitatea de gaze ce trece în carter se face cu ajutorul aparatului din figura 5.2, format din rezervorul

1, manometrul 2, conducta de admisie a aerului 3, conducta de refulare 4, robinetele 5 şi injectorul 6 prevăzut în supapa de refulare a

aerului.

Fig.5.2. Aparat pneumatic pentru verificarea timpului de scădere a presiunii din cilindru.


30/41


30

Înainte de folosire, aparatul de încarcă cu aer până la o presiune de (18 : 20)∙105 N/m2. Pentru aceasta, se scoate injectorul cilindrului

ce urmează a fi verificat, se introduce injectorul aparatului, se desface robinetul pentru ad misia aerului şi se porneşte motorul lăsându-l să

funcţioneze la turaţie redusă.

După ce manometrul indică presiunea menţionată, se opreşte motorul şi se aduce pistonul la punctul mort superior. Se deschide robinetul

conductei de refulare şi se stabileşte timpul de scădere a presiunii din cilindru de la 15.10

5

până la 5.10

5

N/m

2

.Rezultatele experimentale din literatura de specialitate arată că grupul piston-cilindru-segmenţi este în stare bună când timpul de scădere a

presiunii este mai mare de 17 s.

Cantitatea de ulei consumată de motor prezintă un indiciu preţios în aprecierea stării tehnice a grupului piston-cilindru-segmenţi.

Consumul de ulei raportat la consumul de combustibil nu trebuie să depăşească 3,5-4%.

Aprecierea stării tehnice a grupului piston-cilindru după cantitatea gazelor care trece prin carterul motorului se face cu un debitmetru

de gaze care se montează la gura răsuflătorului. Debitul orar al gazelor ce trec prin carter Q se calculează în funcţie de cantitatea de

gaze q ce trece prin debitmetrul în timpul t cât durează determinările, adică:

t

q36 Q ]h / m[

3 (5.1)

Se apreciază că grupul piston-cilindru este în stare bună când cantitatea de gaze q care trece prin debitmetru în timp de 5 min este mai

mică de 240 dm3 când motorul funcţionează la o turaţie maximă şi în regim termic normal.

Depăşirea limitelor indicate determină scăderea bruscă a parametrilor menţionaţi, cocsificarea segmenţilor şi blocarea lor în canale,

pornirea greoaie etc.

- Aprecierea stării tehnice a diferitelor piese se face şi prin activizarea lor cu izotopii radioactivi Zn65 sau Co60. După cantitatea de metal

provenită din uzura pieselor se apreciază stare tehnică. Această metodă implică însă o aparatură complexă.


31/41


31

5.3 APRECIEREA SĂRII TEHNICE A ANSAMBLULUI ARBORE MOTOR-CUZINEŢI

Pentru aprecierea jocului în lagărele paliere şi manetoane se poate controla presiunea uleiului din rampa de ulei. La efectuarea

controlului, temperatura uleiului şi a apei trebuie să fie de 77-95oC, pentru a avea viscozitatea normală în timpul funcţionării motorului la

regimul de lucru. Starea tehnică a ansamblului arbore motor -cuzineţi este bună în momentul când presiunea din rampa de ungere a scăzut de

la 2,7.105 N/m2, măsurată la turaţia maximă în gol a motorului. La această presiune în lagărele paliere jocul atinge valoarea maximă de 0,25

mm. Controlul se face cu un ulei care nu a fost folosit mai mult de 20 ore.

La bordul tractorului se g1ăsesc manometre pentru indicarea presiunii uleiului şi a combustibilului şi termometre pentru indicarea

temperaturii apei şi a uleiului. Scăderea presiunii sub limita inferioară admisă este determinată de una din următoarele cauze:

- cantitatea de ulei din carterul motorului este sub nivel, filtrul de curăţire grosieră este înfundat, conductele de ulei au scurgere,

sorbul pompei de ulei este înfundat, pompa de ulei este uzată sau gripată în poziţie deschisă, lagărele paliere şi manetoane au joc mare, uleiul

este prea diluat.

5.4 VERIFICARE STĂRII TEHNICE A SISTEMULUI DE ALIMENTARE

Cele mai multe defecţiuni care apar la un motor Diesel sunt cauzate de stare tehnică necorespunzătoare a sistemului de alimentare.

După o anumită perioadă de funcţionare, presiune de injecţie se micşorează din cauza uzurii suprafeţelor în frecare şi modificării elasticităţii

arcului. În urma micşorării presiunii de injecţie, sub limita admisă, se modică puterea şi consumul de combustibil al motorului. De aceea

reglajele sistemului de alimentare trebuie menţinute la valoarea iniţială.

La sistemul de alimentare se verifică instalaţia de joasă presiune şi de înaltă presiune.

Starea tehnică a instalaţiei de joasă presiune se apreciază după indicaţiile manometrului. Micşorarea presiunii sub 0,2∙105N/m2 indică

defecţiuni la pompa de alimentare, filtre sau neetanşeitatea racordurilor.


32/41


32

Pentru verificarea funcţionării pompei de alimentare se roteşte arborele motor (cu ajutorul instalaţiei de pornire) şi se urmăreşte presiunea

combustibilului care trece prin conductă la filtru. Dacă alimentarea este insuficientă trebuie verificată starea supapelor de admisie şi refulare,

uzura pistonului sau starea arcului.

Gradul de impurificare a filtrului se verifică în cazul când pompa de alimentare este bună, iar alimentarea elemenţilor pompei de

injecţie este insuficientă.La injectoare se verifică presiunea de injecţie, forma jetului de combustibil, uniformitatea pulverizării şi modul cum se întrerupe

injecţia.

În condiţii de câmp, verificarea injectoarelor se face cu ajutorul unui injector etalon. Injectorul care se verifică şi injectorul etalon se

montează la cele două capete ale conductei superioare a teului. Al treilea capăt al conductei se montează la racordul unuia din elemenţii

pompei de injecţie. După aceea se aşeză pârghia de acceleraţie în poziţia de debit maxim şi se roteşte arborele motor pentru a observa jetul

combustibil pulverizat de injectoare.

Injectorul etalon se reglează la început pentru o presiune mai mică decât presiune de regim a injectorului care se încearcă.

În urma acţionării asupra elementului de injecţie, motorina trece prin injectorul etalon, fără să treacă prin injectorul încercat. Pentru

injectarea combustibilului de către injectorul încercat se măreşte treptat tensiunea arcului de la injectorul etalon până în momentul când

acesta nu mai lasă să treacă combustibilul. În acest caz, presiunea motorinei din injectorul etalon până în momentul când acesta nu mai lasă

să treacă combustibilul. În acest caz, presiunea motorinei din injectorul etalon este aproape egală cu cea injectorului care se verifică.

Abaterea presiunii faţă de cea normală influenţează negativ asupra puterii şi a consumului de combustibil. Dacă presiunea de injecţie este

prea mare, la toba de evacuare apare fum, iar puterea motorului se micşorează. La o presiune normală a combustibilului din injector partea

frontală a pulverizatorului trebuie să fie uscată.

După reglarea presiunii de injecţie, se urmăreşte calitatea pulverizării. Jetul de combustibil trebuie să fie fără scurgeri, iar pulverizarea trebuie să fie uniformă şi fină, în formă de ceaţă.


33/41


33

Pentru stabilirea injectorului care nu funcţionează normal, se aşează maneta de acceleraţie în poziţia în care motorul are mersul cel

mai neregulat. Se slăbesc apoi succesiv piuliţe de fixare a conductelor de înaltă presiune la pompa de injecţie şi se ascultă atent funcţionarea

motorului. Dacă după întreruperea alimentării injectorului, motorul nu îşi înrăutăţeşte funcţionarea, iar fumul de la toba de evacuare se

micşorează sau dispare complet, înseamnă că injectorul de la acest cilindru este defect.

La pompa de injecţie se verifica mărimea şi uniformitatea debitului, momentul de injecţie, presiunea, etanşeitatea supapelor şi

funcţionarea regulatorului.

Debitul de combustibil se verifica o dată cu determinarea puterii motorului la bancul de probă. În exploatare, neuniformitatea

debitului apare datorita uzării pieselor de la sistemul de alimentare sau reglării necorespunzătoare a pompei de injecţie şi a injectoarelor.

Neuniformitatea alimentării cilindrilor duce la micşorarea puterii motorului, apariţia fumului la toba de evacuare a gazelor arse,

apariţia vibraţiilor şi mărirea consumului de combustibil pe unitatea de suprafaţă lucrată.

Sistemul de alimentare trebuie verificat periodic folosind dispozitive de captare a jetului de combustibil. Verificarea se face la o

turaţie a axului camei apropiată de valoarea medie din exploatare, deoarece neuniformitatea depinde de viteza pistonaşului plunjer şi a

viscozităţii combustibilului.

Deoarece momentul de injecţie se modifică în funcţie de sarcină şi turaţie, unghiul ce caracterizează momentul de injecţie se

stabileşte la o turaţie foarte apropiată de cea normală. Trebuie avut în vedere că momentul de injecţie se modifică în funcţie de debitul

combustibilului, lungimea şi rezistenţa conductelor şi gradul de încălzire a aparaturii de alimentare. Verificarea momentului de injecţie se

face de obicei prin metode electronice.

Unghiul ce caracterizează momentul de injecţie se modifică din cauza uzurii pieselor pompei de injecţie, a injectoarelor şi de

transmiterea mişcării de la arborele motor la arborele cu came de la pompa de injecţie. Uzura transmisiei şi a pompei de injecţie duc la

micşorarea avansului la injecţie, iar uzura pieselor injectorului, care contribuie la micşorarea presiunii de injecţie, necesită mărirea avansuluila injecţie. Pe baza celor arătate, rezultă că momentul de injecţie se verifică chiar pe parcursul exploatării tractorului. Verificarea se va face

în cazul apariţiei unor fenomene cum sunt:


34/41


34

funcţionarea dură a motorului;

bătăi din cauza avansului;

apariţia fumului negru şi dens;

reducerea puterii;

apariţia flăcării la evacuare şi supraîncălzirea tobei de eşapament.

Funcţionarea instabilă a motorului Diesel, în special la sarcini reduse şi turaţii mici, indică neetanşeitatea supapei de refulare.

Verificarea etanşeităţii acesteia se face cu un manometru, presiunea elementului de injecţie, când motorul funcţionează în gol la turaţie

redusă, nu trebuie să fie mai mică de 175∙105 N/m2. Regulatorul de turaţie se verifică destul de uşor prin măsurarea turaţiilor maxime şi

minime de mers în gol a motorului şi compararea datelor obţinute cu cele indicate de constructor.

5.5 APRECIEREA STĂRII TEHNICE A MOTORULUI ÎN TIMPUL PORNIRII

Un motor Diesel bine reglat şi fără uzuri pronunţate trebuie să pornească în 1-2 min, pe timp călduros şi 4-6 min, pe timp rece. Dacă

motorul nu porneşte în timpul indicat, rezultă că acesta are o compresie scăzută ori prezintă defecţiuni tehnice la sistemul de al imentare sau

mecanismul de distribuţie.

Motorul cu aprindere prin scânteie trebuie să pornească la câteva rotiri ale arborelui motor. Dacă motorul nu porneşte, rezultă că

acesta are o compresie scăzută ori prezintă unele defecţiuni la sistemul de alimentare sau la sistemul de aprindere.

După pornirea motorului se urmăreşte culoarea gazelor evacuate din motor. În urma încălzirii apei din radiatorul motorului la o

temperatură de 50-60oC, gazele evacuate devin invizibile. Pe timp rece încălzirea motorului la temperatura indicată, se face în 5-8 min, cu

condiţia ca jaluzelele radiatorului să fie închise. Toba de evacuare a gazelor trebuie să fie uscată. În cazul când în toba de evacuare intra ulei

sau combustibil rezultă că mecanismul de distribuţie nu este bine reglat, supapele nu sunt etanşe, nivelul uleiului din carter este prea mare

sau grupul piston-cilindru prezintă o uzură accentuată. În aceste cazuri la toba de evacuare a gazelor apare fum.


35/41


35

Funcţionarea unui motor uzat este însoţită de formarea zgurii în interiorul cilindrului, pătrunderea gazelor în carter şi apariţia bătăilor

în diferite ansamble.

5.6 APRECIEREA STĂRII TEHNICE PRIN ASCULTAREA MOTORULUI

Starea tehnică a ansamblelor motorului se poate aprecia prin ascultare după tonalitatea şi intensitatea bătăilor sau zgomotelor. Sub

acţiunea forţelor periodice variabile, corpurile capătă o mişcare oscilatorie. Oscilaţiile corpurilor răspândite în aer sub formă de sunete sunt

recepţionate de urechea omului. Tonalitatea sunetelor depinde de frecvenţa oscilaţiilor. Cu cât frecvenţa oscilaţiilor este mai mare cu atât şi

intensitatea sunetelor este mai ridicată. Trebuie menţionat însă că nu toate oscilaţiile mişcării pot fi recepţionate de urechea omului.

Frecvenţa oscilaţiilor variază în funcţie de forţele ce acţionează asupra pieselor motorului. În afară de aceasta deoarece apară

fenomenul de suprapunere a oscilaţiilor, piesele motorului formează o zonă a frecvenţei oscilaţiilor. Cu cât zona frecvenţei oscilaţiilor este

mai mare cu atât se distinge mai greu tonalitatea sunetului.Sunetul produs de oscilaţiile de frecvenţă şi tonalităţii diferite se numeşte zgomot. Orice motor este izvorul unor sunete de diferite

tonalităţi, începând de la zgomote nedeterminate până la zgomote clare şi bătăi. Cu cât jocurile dintre piese sunt mai mari cu atât

amplitudinea oscilaţiilor este mai mare, iar bătăile sunt mai pronunţate.

Bătăile apar din cauza uzurii pieselor, modificării jocului dintre piese, reglajelor incorecte, montării şi strângerii necorespunzătoare a

pieselor.

Locul în care apar bătăile sau zgomotele se numeşte zona de apariţie a bătăilor sau zgomotelor. Pe suprafaţa motorului în diferite

locuri se aud diferite sunete. Aceste sunete îşi pierd din intensitate o dată cu mărirea distanţei de zona de apariţie a bătăilor. Sunetele dinapropierea zonei de apariţie a bătăilor se remarcă mai uşor decât acele care apar în zona mai depărtată de locul bătăilor. De aceea, alegerea


36/41


36

locului în care trebuie ascultat motorul are o mare importanţă pentru stabilirea corectă a bătăilor care se aud, este nevoie ca mecanizatorul să

aibă urechea foarte bine formată din acest punct de vedere.

Mărimea jocurilor în lagărele paliere şi manetoane se caracterizează prin lovituri înfundate care se aud pe întreaga înălţime a

blocului.

Apariţia bătăilor cu vibraţii pe toată înălţimea cilindrului, indică uzarea pistoanelor şi cilindrilor. Apariţia unor lovituri slabe pe

întreaga înălţime a cilindrului care se disting mai bine la rotaţii variabile, indică uzura bolţului, a găurii din umerii pistonului şi a bucşei

capului mic al bielei. Segmenţii de piston uzaţi fac să apară lovituri metalice uşoare, asemănătoare loviturilor de ciocan pe nicovală.

Dereglarea jocului dintre supape şi culbutori duce la apariţia bătăilor metalice uşoare care se aud bine la turaţii foarte reduse ale

motorului. În cazul când pompa de injecţie este montată cu un avans prea mare, apar în cilindri, bătăi metalice puternice.

Pentru ascultare se folosesc dispozitive speciale numite stetoscoape cu membrană sau cu tijă, sau spectroscoape compuse dintr -un

traductor, amplificator de joasă frecvenţă, detector, integrator şi un înregistrator.

Prin spectru se înţelege suma oscilaţiilor armonice, având amplitudini şi frecvenţe variate. Spectrul obţinut poartă denumirea de

spectrogramă.

Cu ajutorul traductorilor, semnalele mecanice (oscilaţii sonore) sunt transformate în oscilaţii electrice. Cu cât viteza în momentul

lovirii pieselor este mai mare, cu atât este mai mare amplitudinea impulsurilor spectrului oscilaţiei sonore.

Semnalul acustic după ce este transformat în semnal electric se amplifică şi se transformă în spectrogramă.

Pentru aprecierea stării tehnice a unui anumit mecanism cu ajutorul aparaturii electronice, trebuie determinată în primul rând

informaţia (curba, semnalul) pentru un ansamblu în stare bună, care serveşte ca etalon. Se compară apoi cu informaţia obţinută pentru un

mecanism care se verifică. Gradul de abatere a semnalului de la periodicitate semnalului etalon reprezintă caracteristică pentru stabili rea

defecţiunilor.Motorul se ascultă numai după ce sa fost încălzit deoarece când este rece pot apărea bătăi în diferite îmbinări care dispar după

încălzire.


37/41


37

Sunt cazuri când bătăile se identifică destul de greu. Astfel, pentru descoperirea bătăilor la lagărele de bielă, motorul trebuie pus să

funcţioneze la început cu turaţie redusă, turaţie normală şi apoi la turaţii variabile. Dacă prin schimbarea bruscă a turaţiei se remarcă bătăi îşi

modifică tonalitatea rezultă că jocul la bielă este prea mare.

În unele cazuri apare necesitatea folosirii metodei prin eliminare a surselor care produc bătăile. După scoaterea din funcţionare a

sursei care a produs zgomotele, se ascultă din nou motorul.

Pinioanele de distribuţie şi ambreiajul, organele în mişcare de rotaţie de la instalaţia electrică, pompa de apă şi de combustibil, se

ascultă în partea în care sunt montate.

5.7 VERIFICAREA STĂRII TEHNICE A MOTORULUI DUPĂ CULOAREA FUMULUI

Prin fum se înţelege existenţa în gazele evacuate din motor a unor particule de combustibil nearse. Astfel de particule sunt evacuate

din motor la fiecare cursă de evacuare a motorului. Motoarele cu ardere internă degajă fum la toba de evacuare.Cantitatea de fum evacuată din motor este diferită în funcţie de starea tehnică a acestuia. Controlul culorii fumului are o importanţă

deosebită în aprecierea stării tehnice şi reglării corecte a motorului.

Prin culoarea fumului se poate aprecia dacă arderea combustibilului este completă şi care sunt cauzele care determină arderea

incompletă a produselor petroliere.

Culoarea fumului se apreciază prin metoda vizuală (cu ochiul liber), prin folosirea hârtiei pentru depunerea particulelor nearse şi

metoda fotometrică.

Metoda vizuală este simplă, însă insuficient de precisă. Aprecierea fumului se face după densitate şi culoare.

Evacuarea fără fum indică o funcţionare normală a motorului. În cazul schimbării bruşte a regimului de funcţionare a motorului apare

fum de densitate redusă. Fumul cu densitate mare indică o funcţionare anormală a motorului.

Apariţia fumului la toba de evacuare arată existenţa anumitor nereguli în funcţionarea motorului:


38/41


38

A pariţia fumului de culoare neagră, indică arderea incompletă a motorinei în interiorul cilindrului. Aceasta este consecinţa a mai

multor cauze: griparea acului de la pulverizatorul injectorului, folosirea motorinei de calitatea necorespunzătoare, insuficienta

admisie a aerului în cilindru, reglarea necorespunzătoare a pompei de injecţie şi a distribuţiei.

Apariţia fumului de culoare albastră indică prezenţa uleiului în camerele de ardere ale motorului. Uleiul poate pătrunde în camerele

de ardere ale motorului în urma unei alimentări peste nivelul corespunzător al filtrului de aer şi a băii motorului. De asemenea, uleiul

mai pătrunde în camerele de ardere ale motorului în urma uzurii segmenţilor pistoanelor, lucru ce mai este indicat şi de scăderea

puterii de tracţiune a tractorului.

Adesea apare la toba de evacuare a motorului fum alb la pornire pe timp rece, care dispare după ce motorul s-a încălzit. Apariţia

fumului alb în timpul funcţionării, este consecinţa dereglării jocurilor de supape, a lipsei de etanşeitate a acestora precum şi a

pătrunderii apei în cilindru.

Arderea completă a combustibilului din motoarele Diesel se apreciază cu suficientă precizie prin metoda petelor. Dacă deasupra tobei

de evacuare se aşează perpendicular pe direcţia de ieşire a gazelor o bucată de hârtie albă, atunci o parte din corpurile tari şi particulele

lichide se depun pe hârtie. La acelaşi număr de evacuări de gaze, pata de pe hârtie va fi cu atât mai închisă cu cât în gazele de evacuare vor

exista un număr mai mare de particule solide şi picături lichide.

Pentru obţinerea petelor, hârtia se aşează deasupra tobei de evacuare la o distanţă de marginea ţevii de evacuare egală cu jumătate din

diametrul interior al ţevii. Timpul t cât se ţine hârtia deasupra tobei de evacuare trebuie să fie egal cu timpul în care se fac 1000 de evacuări

şi se calculează cu ajutorul relaţiei:

c

t e

nn

nnt

(5.2)

unde: ne este numărul de evacuări de gaze;nt – numărul de timpi ai motorului;

n – turaţia arborelui motor;

nc – numărul de cilindri ai motorului.


39/41


39

Dacă pata de hârtie are o culoare galbenă-cenuşie, rezultă că în camera de ardere pătrunde ulei. Culoarea închisă indică arderea

incompletă a combustibilului.

Metoda fotometrică de apreciere a culorii fumului este mai precisă, însă necesită dispozitive destul de complexe (opacimetre) figura

5.3. Dispozitivul folosit pentru aprecierea densităţii fumului este format dintr-o sursă de lumină de intensitate constantă şi o fotodiodă

amplasate într-o cameră de măsură (figura 5.4). Pentru aer curat soft-ul aparatului indică zero, iar la trecerea gazelor se arată indicele de fum.

Fig. 5.3. Opacimetrul SUN DSS 2.

1-opacimetru; 2-sondă prelevare probe; 3-clemă fixare la eşapament; 4-cameră fotocelulă; 5-sistem ventilaţie (prelevare-evacuare gaze);6-conector magistrală date opacimetru-PC; 7-alimentare opacimetru.

Fig. 5.4. Camera de măsură a opacimetrului.


40/41


40

La motoarele Diesel arderea cu fum se produce din următoarele cauze:

- existenţa apei în cilindri care se identifică prin pornire greoaie şi ruginirea capetelor injectoarelor;

- întârziere la aprinderea amestecului din cilindru; în această situaţie apare flacără la toba de evacuare;

- avans prea mare la aprindere, care se manifestă prin pierdere de putere, apariţia bătăilor şi a unei funcţionări dure a motorului;

- dereglarea distribuţiei, care se manifestă prin prindere de putere şi apariţia combustibilului şi uleiului în toba de evacuare.

5.8 VERIFICAREA STĂRII TEHNICE A INSTALAŢIEI HIDRAULICE

La instalaţia hidraulică se verifică debitul pompei, presiunea de declanşare a sertăraşului şi a supapei de siguranţă.

Debitul pompei trebuie să fie mai mare de 24 l/min la o presiune de 100∙ 105 N/m2. Debitul unei pompe noi este de 34 l/min.

Presiunea de declanşare a sertăraşului se verifică cu ajutorul unui manometru, montat în paralel cu un dispozitiv prevăzut cu un

amortizor pentru presiunea uleiului. Dispozitivul permite de asemenea, obturarea orificiului de scurgere a uleiului pentru a putea modifica

presiunea uleiului din circuit.

Dispozitivul se montează la priza hidraulică a fiecărui sertăraş, apoi pe rând se ridică maneta sertăraşului în poziţie de ridicare, după

care se verifică la ce presiune maneta revine în poziţia neutră. Când sertarul este bine reglat presiunea trebuie să fie de 100 ± 5 kgf/cm2.

Supapa de siguranţă se verifică cu ajutorul aceluiaşi dispozitiv, menţinând cu mâna maneta distribuitorului în poziţie de ridicare.

Presiunea de deschidere a supapei de siguranţă trebuie să fie de 130-135 kgf/cm2.

Cilindrul de forţă este în stare tehnică bună, când asigură ridicarea plugului la o înălţime de 300 mm în timp de 2 s.


41/41


41

5.9 VERIFICARE STĂRII TEHNICE A ELECTROMOTORULUI DE PORNIRE

Verificarea electromotoarelor de pornire se face la regimul de mers in gol şi la regimul de frânare totală.

Electromotorul montat pe maşină se verifică cu ajutorul voltmetrului de 15-30 V şi a ampermetrului de curent continuu, prevăzut cu

un şunt de 1000 A, montate după schema indicată în figura 5.5. După montarea aparatelor, electromotorul se porneşte pentru a funcţiona la

regimul de mers în gol şi se măsoară curentul care trebuie să aibă valori stabilite de uzină.

Verificare electromotorului la regimul de frânare totală se face prin introducerea manetei schimbătorului de viteză în treapta întâia şi

se frânează autocamionul. Se cuplează starterul pentru câteva secunde şi se citesc indicaţiile aparate

Documents

C Exploatare Part I_full_screen