Upload
soricelus
View
289
Download
6
Embed Size (px)
Citation preview
COMEDIE ÎN TREI ACTE de BOGDAN AMARU www.cimec.ro
P E R S O N A J E L E
U N Ţ Î Ş T I RODICA D O R I N
B E A T R I C E F A R A D A
B R U S T A N C I P R I A N F E T I Ţ A de la florărie UNT L A C H E U A L T L A C H E U
— modistă cu atelier propriu — doctorand în ştiinţe naturale, fără mus
tăţi, fără barbă — fecioara lui Farada — cerealist, arhimilionar, fost, cinci ani, ofi
ţer de marină — avocat — preotul bisericii cu cronometru-n turlă
M o t o
Cine nu iubeşte ce a urît şi cine nu se poale despărţi de ceea ce iubeşte nu e un om mare.
u I N I I
Cameră spaţ ioasă , dar modes tă , reprezent înd în acelaş i timp : atelierul unei modiste, bucătăria şi dormitorul unor amanţ i săraci şi tineri. Diferite pălării de d a m ă aşezate pe forme. î n fund, fereastră mare, cu cap de manechin care expune o pălărie f lorent ină. Tot la fereastră, o m a s ă dreptungiu lară . I n dreapta camerei, l îngă perete şi fereastră, un divan ; la picioarele divanului, l ingă peretele din dreapta, o etajeră cu diferite cărţi şi jurnale de m o d ă ; l îngă etajeră, aproape de rampă, un dulap drăguţ conţ ine v e s e l ă şi alte obiecte pentru menaj. In s t înga camerei, o uşă . Lîngă peretele din st înga, aproape de rampă, un mic paravan de satin roşu înch ide o porţ iune restr însă de spaţ iu , numi tă în menajul celor doi : bucătărie. In dosul paravanului, adică în bucătărie, se află primusul de gătit, o l ingură mare de supă, c î teva ceşt i de cafea, o farfurie etc. Toate acestea însă nu se zăresc din cauza paravanului. Cîteva scaune. Pe pereţi , diferite cartoane cu fluturi, insecte, pă ianjeni . I n mijloc, mult loc liber.
1
Dorin, în pantaloni de frac şi cămaşă cu plastron, încearcă un guler tare; pe cap poartă un fileu confecţionat din ciorapul Rodicăi. Rodica lucrează calota unei pălării.
D O R I N : Cîte ore mai a ra tă cronometrul din turla bisericii de vizavi ?
RODICA (se uită pe geam): Patru fără cinci.
D O R I N : Prin urmare, mai am cinci m i nute şi nnebunesc ! Cronometrul ăsta
U N D R A M A T U R G
N E C U N O S C U T : B O G D A N A M A R U www.cimec.ro
e un cioclu aşezat aci să scurteze scumpa mea viaţă !
RODICA : Fumează o ţ igară şi pune de cafea pînă vine fracul.
D O R I N (trecînd in bucătărie): Pun!... dar o fac fără caimac.
RODICA : De la o vreme ai devenit grozav de supărăcios.
D O R I N : Ce vrei ! Sînt amăr î t că trebuie să mă despart de tine tocmai cînd te pregăteai să-mi cumperi trei cămăşi de mătase şi tocuri la pantofi !
RODICA : Ingratule ! Socru-îău ce treabă are ?
D O R I N : Cum poţi vorbi de socru-meu fără să te cutremuri ?
R O D I C A : De ce? D O R I N : E imposibil să stai cu el de
vorbă şi să nu-ţ i rupă un nasture-doi de la vestă !
RODICA : Şi cînd are în faţă o femeie ? D O R I N : Vezi . . . asta nu ştiu ! Probabil
că femeilor le întoarce geanta pe dos ! RODICA : Vino să probez o calotă.
(Dorin iese de la bucătărie. Rodica îi scoate piasa-ciorap, punîndu-i pe cap un fund de pălărie-tocă.)
D O R I N : Gata? RODICA : N u ! D O R I N : Dă cafeaua-n foc ! adică în
primus... A cui e pălăr ia ? RODICA : A nevestei lu i popa Ciprian.
Gata ! Fugi la bucătărie ! (îi pune iar fileul-ciorap.)
D O R I N : Ciprian, săracul, e un sfînt ! Dumnezeu i-a dat-o pe cămila de ne-vastă-sa, ca să vadă cît poate duce un
sfînt în spinare... (Servind cafeaua.) Eşti cea mai fericită modistă !... Iţi serveşte cafeaua Regele caşcavalurilor !
RODICA : Mulţu mese ! De mîine încolo... ai să faci pe nebunul !
D O R I N : Aşa e viaţa !... î ţi las papucii, pe care cu o îndemînare fantastică m i - i aruncai în fiecare dimineaţă în cap !.. Cronometrul ! Sînt nebun, Rodica ! Presimt că voi întîrzia cu patruzeci de mi nute ! Ah ! socru-meu, de nerăbdare , şi-o fi rupt şi nasturii de la ghete !
RODICA : N u te agita ! Transpiri şi-ţi mototoleşti cămaşa !
D O R I N : A i dreptate ! Mă resemnez să f iu un nebun liniştit ! în orice caz, în trei ani... de cînd spui că mă iubeşti...
RODICA : N u sughiţi cînd vorbeşti ?... A i uitat să bei cafeaua !
D O R I N (agitat): Tre i ani m-ai intoxicat cu cafea fără caimac şi salam fără muştar !... Şi la Beatrice acasă... cozonacii spun galanterii savarinelor... biscuiţi rumeni sărută indiene voluptoase, iar şampania cîntă sfintele plăceri ale sticlei înfundate !...
RODICA : Sigur ! Eu sînt bună numai de iubit şi cîrpit ciorapii !
D O R I N : A m întîrziat, Rodica ! A m în-tîrziat ! Croitori i ar trebui călugăriţ i şi băgaţi la puşcărie !... Ce tragedie ! Consolează-mă, Rodica !
RODICA : Mastodontule ! azi nu m-ai sărutat...
D O R I N : Aşa e ! (O sărută.) Gura ta e dulce ca alvaua.
RODICA (uitîndu-se pe geam): U i t e ! vine ţîştiul cu fracul !
î n t o a m n a lu i '36 se s t i n g e a d i n t r - o nespus d e d r a m a t i c ă v i a ţ ă , î n a i n t e d e a î m p l i n i 30 d e a n i , s c r i i t o r u l B o g d a n A m a r u , u n u l d i n t r e c o n d e i e l e cele m a i v i i şi m a i l u c i d e , m a i p r o m i ţ ă t o a r e şi m a i g r e u î n c e r c a t e — d e c o n d i ţ i i l e v r e m i i şi d e b o a l ă — p e c a r e le-a cunoscu t g e n e r a ţ i a a n i l o r i n t e r b e l i c i . N u v e l i s t r e m a r c a b i l , p u b l i c i s t cu un c o n d e i a c i d , î n d r e p t a t spre p r o b ' e m e l e s o c i a l e a l e v r e m i i , a t e n t cu d e o s e b i r e la des t i nu l o m u l u i d e r î n d , B o g d a n A m a r u a cunoscu t î n a l t a a p r e c i e r e a u n o r p e r s o n a l i t ă ţ i d e f r u n t e , ca M i h a i l S a d o v e a n u şi Eugen Lov inescu (a l c ă r u i c e n a c l u „ Z b u r ă t o r u l " l-a f r e c v e n t a t cu s t a t o r n i c i e ) , c a şi p r i e t e n i a p r o t e c t o a r e a lu i G . M . Z a m f i r e s c u , B a r b u L ă z ă r e a n u şi Eugen J e b e l e a n u . „ D i n c o l o d e m o d e s t i a , de s f i a l a lu i d e c o d a n ă d e la ţ a r ă , a i u r i t ă d e c l o c o t u l o r a ş u l u i m a r e — n o t e a z ă d e s p r e el G e m i Z a m f i r e s c u în « M ă r t u r i i î n c o n t e m p o r a n e i t a t e » — , e r a o d o r i n ţ ă a p r i g ă d e l u p t ă , o sete a m a r n i c ă d e l i b e r t a t e , un gus t s ă l b a t i c d e p ă l m u i r e a v i e ţ i i p r i n t r - o i z b î n d ă c a r e să- l s a r ă d i n c o l o d e l i psu r i şi p r i g o a n e , o m î n d r i e c a r e l-a f ă c u t să d i s p a r ă t o c m a i a t u n c i c î n d î i e r a î n t i n s ă o m î n ă d e a j u t o r . "
N ă s c u t la 6 a p r i l i e 1907 în satu l Bude le ( „ l a un s t r ă n u t şi o p r a ş t ie d e C a r p a ţ i i v î l c e n i " — cum a v e a să c o m u n i c e a u t o b i o g r a f i c lui Eugen
13 www.cimec.ro
D O R I N (sare ca fript şi pune zăvorul la uşă) : Să nu intre, că-1 înghit !
RODICA : Dorine, ce-nseamnă asta ? D O R I N : N u ştiu ! Fă-mi vînt să mă l i
niştesc ! Aşa !... Spune-i să zică Ta tă l Nostru 'nainte de a intra ! Sau nu. nu ! Mai bine lasă-1... dacă intră acum, tot îl mănînc pe j umă ta t e !
RODICA : Dorine... D O R I N : Dă-mi ceaşca ! Vreau să sorb
puţ in rom... Asta e nebunie curată ! Rodica. tu ai văzut vreodată nebuni ? U n nebun soarbe puţin rom ?
RODICA (îi dă ceaşca. Dorin soarbe şi o pune pe ?nasă): Dau drumul băiatului ?
D O R I N : Să intre, dar să nu-1 văd eu !... î i rod urechile ! (Rodica descuie uşa. întră un tîşti cu fracul pe mină.)
2
T Î S T I U L : Săru' mîna î D O R I N (cu spatele spre ţîşti) : Să no mă
săruţi , că te-am şi pocnit ! Stai acolo nemişcat...
RODICA : Sperii copilu', Dorine !... D O R I N (întoreîndu-se): Să nu te sperii,
ţîştiule, că te înghit ! T Î S T I U L (timid): Domnule... (Bîzîie.) D O R I N : N u bîzîi, ţîştiule, fără diapazon. RODICA : Dorine, te rog... D O R I N : Şi coniţa crezi că e directoare
la Maternitate ? Ţ Î Ş T I U L (zăpăcit) : Domnule... coniţă... D O R I N : Eu sînt coniţa, mă ţîştiule ! T Î S T I U L : Mă bate dom' Tache... D O R I N : Ce Tache, monstrule ? Cr imi-
nalule ! mă omori trei ceasuri, şi la
urină îi dai zor cu Tache ! Pune fracul frumos pe divan...
R O D I C A : N u acolo ! Dă-mi -1 mie. (Rodica ia fracul şi-l pune pe spatele unui scaun.)
T Î S T I U L (vrea să plece). D O R I N : N u pleca, cimpanzeu muieratic,
vino-ncoa ! (îl ia de guler.) Vezi un cronometru acolo... în tur lă ?
Ţ Î Ş T I U L : Văd. D O R I N : Ce oră a ra tă în această zi ble
stemată ? Ţ Î Ş T I U L : Patru şi douăzeci... D O R I N : Bravo, gorilă eliptică de creier !
La ce oră trebuia să am fracul ? Ţ Î Ş T I U L : La trei şi zece... D O R I N : Canalie ! şi te mai prinde m i
rarea c-am înnebunit . Ţ Î Ş T I U L : A zis jup înu l să feriţi fra
cul... Să nu-1 rupeţi , că nu-1 mai p r i meşte îndărăt . . .
D O R I N (înfuriat): Dobitocul tău de patron crede că am închiriat fracul să mă plimb călare pe un măgar ca tine pr in scaieţi ?
Ţ Î Ş T I U L : Dacă-1 rupeţi... vă pretinde chiria îndoită.
D O R I N (scos din răbdări, vrea să-l strîngă de gît): Mă imbecilule!... Rodica, dă-mi puţin rom să sorb ! A m transpirat toată cafeaua pe care am băut-o la trei... Trebuie să schimb cămaşa !
RODICA (servind rom lui Dorin) : Ţîştiule, să spui meşterului că e mojic.
D O R I N : Nu , dragă ! Să-i spună că e un rinocer mojic ! Sau mai bine, un porc mojic !... pentru că dobitocul ăla
Lov inescu) , d i n t r - o f a m i l i e d e ţ ă r a n i , A l e x a n d r u P î r î i a n u , ca re -ş i v a l u a p s e u d o n i m u l B o g d a n A m a r u , îş i d e m o n s t r a s e î n c ă d e p e b ă n c i l e şco l i i ( la Liceul d i n R. V î l c e a ) î n c l i n a ţ i i l e l i t e r a r e ; î n a d e v ă r , la t e r m i n a r e a c 'ase i a p a t r a d e l iceu e p r e m i a t la c o n c u r s u l p e ţ a r ă a l „ T i n e r i m i i r o m â n e " , la c a r e p a r t i c i p a s e r ă peste 4.000 d e c a n d i d a ţ i . S i l i t a î m b i n a ş c o a l a cu m u n c a p e n t r u c î ş t i g a r e a ex is ten ţe i ( f u n c ţ i o n a r la c a n c e l a r i a Ep iscop ie i R îmn icu lu i şi N o u l u i Seve r in d i n R. V î l c e a , a p o i , î n Bucureş t i , i m p i e g a t la M i n i s t e r u l C u l t e l o r ) , B o g d a n A m a r u î m b i n ă î n a c e l a ş i t i m p s t u d i i l e la l i te re şi f i l o z o f i e cu ce le d e a r t ă d r a m a t i c ă la C o n s e r v a t o r u l d i n Bucureşt i — s tud i i e r o i c duse la c a p ă t î n l u p t a cu n e v o i l e , c h i n u i t de o g r e a b o a l ă . î n 1933, d u p ă un scur t s t a g i u d e a c t o r i e la T e a t r u l „ V e n -t u r a " , î l î nso ţeş te pe G . M . Z a m f i r e s c u la laş i , u n d e aces ta fusese n u m i t d i r e c t o r d e scenă la T e a t r u l N a ţ i o n a l , şi f a c e m u n c ă d e s e c r e t a r i a t d e r e d a c ţ i e la p u b l i c a ţ i i l e l o c a l e „ T o t " şi „ C a d r a n " , a p o i cu r e c o m a n d a r e a lui M i h a i l S a d o v e a n u , r e v i n e la Bucureşt i c a r e p o r t e r l a z i a r e l e „ D i m i n e a ţ a " şi „ A d e v ă r u l " şi c o l a b o r e a z ă a s i d u u la p u b l i c a ţ i i l e p r o g r e s i s t e „ C u v î n t u l l i b e r " , „ R e p o r t e r " , „ U m a n i t a t e a " , „ F a c l a " , „ S o c i e t a t e a d e m î i n e " etc. www.cimec.ro
de mamut habar n-are de clasificarea zoologică a oamenilor !
RODICA : Auzi mamiferul ! I-am plăt i t chiria fracului încă de patru zile, plus bacşişul lucrătorului !...
D O R I N : I -a i dat şi bacşiş ! Poftim !... şi mie n-ai vrut ieri să-mi cumperi o lamă de ras ! Piciule, să spui jup înu-l u i tău că, după ce mă voi însura, din fracul ăsta am să fac oblojeli pentru bătătur i .
Ţ Î Ş T I U L : Da ce... am băut gaz ? (Vrea să plece.) Săru ' mîna !
D O R I N : Stai, caracudă murda ră ! Mi-e milă de tine că eşti elefant ! Dă- i şi lu i o bucăţică de alva, dragă ! Cine ştie... poate, odată, va pr imi şi el un papuc în frunte !
RODICA (îi dă o bucăţică de alva învelită în hîrtie): Poftim, piciule.
Ţ Î Ş T I U L (bagă alvaua în buzunar ; acesta fiind spart, alvaua cade jos ; o ia şi o bagă în alt buzunar) : M u l ţumesc ! Săru ' mîna. La ce oră viu să iau fracul ?
RODICA : F i i fără gr i jă ! A m aranjat totul cu stăpînul tău.
Ţ Î Ş T I U L : Jup înu l nostru e un om tare arţăgos !... pentru asta întreb... Încolo... fracul poate să vi-1 dea şi de pomană.. . ce-mi pasă mie ?
D O R I N : Auzi, dragă, ce t răncăne gasteropodul ăs ta?! Rodica, a jută-mi să-n-cerc fracul. Aşteaptă un pic, monstrule ! Dacă pleci fără voia mea, puşcăria te mănîncă ! (Rodica ţine fracul şi Dorin încearcă să-l îmbrace. Mîna dreaptă se opreşte în căptuşeala descusută a mînccii fracului.)
RODICA : Uşor, să nu-1 rupi ! D O R I N : Poftim ! banditul, în locul
mînecii a făcut o pungă în care poţi păstra comorile regilor asirieni ! Unde eşti, ţîştiule ? Ce-nseamnă asta ? (îi arată pumnul oprit in căptuşeala mînecii.)
Ţ Î Ş T I U L (rîde). D O R I N : Dobitocule, rîzi ? Ţ Î Ş T I U L : A m uitat căptuşeala descu
sută... N u trebuia să băgaţi mîna pe acolo !
D O R I N (dezbrăcîndu-l) : N u cumva trebuia să bag papucii, nă tă rău le ? Pune mîna şi repară-1 ! A i ac ?
Ţ Î Ş T I U L (cusînd căptuşeala): S-a pomenit meşter fără ac ? Numai să-T feriţi de cuie, că e bucluc cu jupînul !
RODICA : Domnul nu merge la circ... Ţ Î Ş T I U L (strănută). D O R I N : Te-a lovit tîrnafesul ! Deco
raţ ia nasului tău mai lipsea fracului. RODICA : Prinde căptuşeala peste tot.,
să nu mai rămîie descusut... Ţ Î Ş T I U L : A m un ac vrăjit. . . astupă
toate găurile. Gata ! să-l purtaţ i sănătos !
D O R I N : Să-ţi crească ciubotele ! Acum-steree-o !
Ţ Î Ş T I U L : Săru' mîna ! (lese.)
3
RODICA : După toate regulile, ţi se-iartă sfertul academic de întîrziere !
D O R I N : Aşa ar f i , dacă domnul Farada ar avea cunoştinţă că există o Academie în ţara asta !
RODICA : Atunci dă-i zor !
Î n r ă s t i m p u l a c e s t o r p u ţ i n i a n i d e a c t i v i t a t e p u b l i c i s t i c ă şi l i t e r a r ă (1933-1936) — c î ţ i i -au fos t h ă r ă z i ţ i — , p u b l i c ă o s e a m ă d e n u v e l e , c r o n i c i l i t e r a r e , r e p o r t a j e . Eugen Lov inescu a v e a să c a r a c t e r i z e z e c r e a ţ i a lui a r t i s t i c ă - l i t e r a r ă , s u b l i n i i n d u - i „ s t ă p î n i r e a une i l i m b i p l i n e d e sevă r e g i o n a l ă şi a r t a d e a o r n a " , „ m e ş t e ş u g u l exp res ie i f i g u r a t e , a l p l a s t i -c i z ă r i i şi a l r i t m i c i i s t i l i s t i ce " , „ î n t r - u n cuv în t , t a l e n t u l l i t e r a r i n c o n t e s t a b i l ca o l a m ă de o t e l " . (Eugen Lov inescu , M e m o r i i , v o i . I I I , p a g . 10)
• î n u r m a lui B o g d a n A m a r u a r ă m a s i n e d i t ă p î n ă , a s t ă z i — î n a f a r a
unu i r o m a n a l c ă r u i manuscr i s p a r e d e f i n i t i v p i e r d u t — o c o m e d i e . A c u m c î teva lun i n o t a m î n t r - u n a r t i c o l c o n s a c r a t s c r i i t o r u l u i ( „ B o g d a n A m a r u , s c r i i t o r m i l i t a n t " , î n „ L u p t a d e c l a s ă " , nr . 11/1966) : „ N u ş t i m n i m i c sau a p r o a p e n i m i c d e s p r e manusc r i su l r o m a n u l u i a p r e c i a t f a v o r a b i l d e c o n t e m p o r a n i . Ce i c a r e a u as is ta t la l ec tu ra p iesei G o a n a d u p ă f l u t u r i a u c o n s i d e r a t - o d r e p t o c o m e d i e s p u m o a s ă , p l i n ă d e nerv . D i n p ă c a t e , aceste manuscr i se s-au p i e r d u t şi e p u ţ i n p r o b a b i l că e le v o r f i g ă s i t e v r e o d a t ă " . C e e a ce la s f î rş i tu l lu i n o i e m b r i e 1966 ni se p ă r e a p u ţ i n p r o b a b i l a d e v e n i t , d i n f e r i c i r e , cel p u ţ i n î n ce p r i veş te c o m e d i a ^ o r e a l i -www.cimec.ro
D O R I N : în zadar ! Oricit m-aş grăbi, tot voi întîrzia. Ţine-mi , te rog, fracul. (Rodica îi ajută să îmbrace fracul.)
RODICA : Fă o piruetă să văd cum îţi vine.
D O R I N (se învîrteşte, puntnd mănuşile) : Dragă Rodica, unde ţin coadele fracului cind mă aşez pe scaun ?
RODICA : Ori în batistă... ori le bagi în buzunarul pantalonilor.
D O R I N : Ei ! ce impresie-ţi fac ? RODICA (intimidată) : Uite... n-aş mai
îndrăzni să dau cu papucii după tine... D O R I N (satisfăcut): Prin urmare... îţi
fac o impresie excelentă ! Bun ! Ia tă -mă gata...
RODICA (tandră) : Dorine... D O R I N : Ce vrei ? RODICA (în extaz): Parcă ai f i un d i
rector de circ, cînd se ţine de coada cailor pr in arenă !
D O R I N (contrariat): Z ă u ? Poate m-ai văzut numai din profil !
RODICA : Pe ochii mei, Dorine ! D O R I N : Şi ce importă asta ? RODICA : Cum ce importă ? T u nu vezi
nimic ?... Nu simţi nimic ?... D O R I N : Tu ce s imţ i ? RODICA : Ce simt eu !... Simt aşa... am
ameţeală şi-mi vine să mă culc ! Parc' aş f i mireasă...
D O R I N : îţi mirosi a ginere ! Poţi dormi după ce plec eu.
RODICA (dezamăgită) : Degeaba eşti în frac ! Tot idiot ai rămas ! Crezi că mă lovi boala somnului ? (Duios.) De trei ani, în fiecare seară, mă duceai pe hraţe în culcuşul nostru cald... Deseară o să mă ducă Scaraoschi !
D O R I N : B ine... dar deseară viu să te duc iar pe braţe în spuma lenjeriei noastre...
RODICA (cu lacrimi) : A h ! în spuma lenjeriei noastre !... Ce frumos este ! îmi vine să înnebunesc la gîndul că ai să te duci şi în spuma pupezii ălia !
D O R I N : Rodică dulce ! RODICA : N u mieuna pe lîngă mine, că
nu se prinde ! Cu cîtă dragoste îţi - spălam rufele noaptea, să le ai a doua
zi curate! Se ducea dracului toata oja de pe unghii !... T u citeai la în¬
, crengături le regnului animal, iar eu îţi cîrpeam ciorapii... visînd la un voal
: străveziu de mireasă ! Păs t ram prăj i turile, ce mi le ofereau clientele, să le mîncăm împreună. Cînd aveai gîlci sau gripă, aprindeam primusul şi pregăteam ceai de tei. Sînt lucruri mărunte, peste care tu treci nepăsător. Cum te-ai înţolit... ai prins gust să faci dragoste cu fete bogate. Beatrice te ia de-a gata, în frac... pe cînd eu te-ani cunoscut cu pantalonii sparţi în fund !
D O R I N : N u mai j e l i degeaba nişte pantaloni romantici ! Aveam ventilatoare pentru ideile revoluţionare ce-mi răsăreau în stomacul gol... Atunci...
( în fundul unei pălări i decolorate pur¬. tam un cer întreg de stele.
RODICA (suspinînd): Uite, cu stele de-astea m-ai zăpăcit !
D O R I N : Dar... cu un singur papuc ai dăr îmat toate constelaţiile ridicate cu atî ta t rudă !
t a te . C r i t i cu l V a l e r i u R î p e a n u , c e r c e t â t o r a l c rea ţ i e i lu i G . M . Z a m f i rescu, m i - a s e m n a l a t ex is ten ţa p r i n t r e h î r t i i l e a u t o r u l u i D o m n i ş o a r e i N a s -t a s i a a une i c o p i i d a c t i l o g r a f i a t e , c o n ţ i n î n d tex tu l c o m e d i e i lui B o g d a n A m a r u . Aces t tex t — 72 d e p a g i n i — i nc lude c î teva c o r e c t u r i f ă c u t e cu c e r n e a l ă n e a g r ă d e m î n a a u t o r u l u i , şi a s u p r a a u t e n t i c i t ă ţ i i lu i nu p o a t e f i n ic i o î n d o i a l ă . N e b i z u i m î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă şi pe c a r a c t e r i z a r e a e l o g i o a s ă f ă c u t ă d e G . M . Z a m f i r e s c u în p a g i n i l e sa le m e m o r i a l i s t i c e „ M ă r t u r i i î n c o n t e m p o r a n e i t a t e " şi pe c o n f i r m a r e a a v o c a t u l u i N i c o l a e P î r î i a n u , f r a t e l e s c r i i t o r u l u i , care-ş i a m i n t e ş t e sub iec tu l p iese i , ca şi f a p tu l că e a a f os t d a c t i l o g r a f i a t ă şi î n c r e d i n ţ a t ă î n c o p i e lui G . M . Z a m f i r e s c u .
M u l ţ u m i m pe a c e a s t ă c a ' e î n c ă .o d a t ă lu i V a l e r i u R î p e a n u , ca şi d -ne i F lo rence Z a m f i r e s c u , c a r e ne -a pus cu a m a b i l i t a t e la d i s p o z i ţ i e t e x t u l . E s ingu ru l tex t d e î n t i n d e r e m a i m a r e , r o t u n j i t , a l lui B o g d a n A m a r u , c a r e ne este cunoscut p î n ă î n p r e z e n t , a l ă t u r i d e ce le c î teva nuve le p u b l i c a t e şi d e n u m e r o a s e l e lu i a r t i c o l e l i t e r a r e şi r e p o r t a j e soc i a l e .
16 www.cimec.ro
RODICA : Eu am dat în capul tău ! Dc unde era să ştiu că nimeresc în stele ! Ingratule !
D O R I N : A m făcut din tine o modistă inteligentă...
RODICA : Mă puteam lipsi ! D O R I N : Dator i tă mie ştii că o moluscă
e un animal nevertebrat şi că rinocerul are un corn în frunte ! P înă aci credeai că puricele nu e animal... ziceai că e muscă !
RODICA : Ce-mi foloseşte mie dacă r i nocerul are un corn în frunte ?
D O R I N : Niciodată nu vei confunda un ovipar cu un mamifer ! Eu sînt primul tău amant care ţ i-a spus că elefantul naşte un singur pui, care se numeşte pui de elefant ! T u - i ziceai viţel ! Ce modistă mai cunoaşte zborul nocturn al efemeridelor şi care dintre ele ştie că balena are ţî ţe ca o domnişoară ?
RODICA : Sigur ! la palavre nu te-ntrece nimeni !
D O R I N (mîngîind-o): Rodica mea dragă !
RODICA : Ce frumos eşti. Dorine ! (Plîngînd.) Pune şi ţ i l inderhutu ! (Dorin scoate fileul şi pune jobenul.)
RODICA (bocind): Parcai f i Rudi Valentino la fotograf ! Să ştii că mă sinucid cu mangal !
D O R I N : Să nu faci nebunii ! N u mai plînge ! uite... îmi uzi plastronul cămăşii !
RODICA (înceiind) : S-a isprăvit ! D O R I N : Adu- ţ i aminte de trista soartă
a lu i Napoleon şi a Iosefinei Beau-harnais. Tot aşa plîngea şi biata Iosef ina cînd Bonaparte — ca să mîntuiască
Fran ţa — a divorţat şi s-a căsătorit cu Maria-Luisa. Atunci Iosefina a zis în sinea ei : Eh ! rămîn văduvă.. . şi-mi iau şi eu un amant, doi... numai Fran ţa să fie bine ! Iar Napoleon a dat naştere Regelui Romei !
în momentul de faţă, t răim clipe istorice în menajul nostru. T u eşti Iosefina, eu sînt Napoleon. Sacrifică-te spre binele ţârii tale... Nu trebuie să te porţi ca o mahalagioaică. . . să arunci cu v i t r io l în ochii lui Bonaparte... să-i spargi farfuriile în cap... ori să-i rupi coada fracului... Asta ar f i o ade
văra tă catastrofă pentru mahalaua noastră !... Fii cuminte !...
RODICA (cu regret) : în cine mai dau cu papucii i
D O R I N : Acum, o guri ţă ! RODICA (sărutîndu-l): Sărut pentru
prima dată un mastodont în frac şi ţ i l inderhut. Of ! nu mai săruţi bine... eşti prea scorţos !
D O R I N : Vreau să mănînc ceva la repezeală. Caută şi vezi, descoperi ceva comestibil la ora asta ?
RODICA : Dezbracă fracul şi scoate burlanul din cap ! Reverurile astea de mătase se pătează repede.
D O R I N (scoate fracul şi jobenul; pune fileul-ciorap) : A i dreptate ! Cu ocazia asta mă obişnuiesc cu fracul şi j o benul acesta, care se chiorăşte la mine de parc'ar vrea să mă-mpungă ! M a i repede, Rodica !
RODICA : A m aici nişte brînză bună. salam... şi puţ ină alva... D i n care vrei ?
D O R I N : Aristotel afirmă că nu există nici o contradicţie în t re brînză şi alva...
G o a n a d u p ă f l u t u r i a fos t scr isă p r o b a b i l î n 1934 c înd a u t o r u l a v e a 27 d e a n i . Re ţ inem î n a i n t e d e t o a t e c a r a c t e r u l d o c u m e n t a r a l l u c r ă r i i , d e ş i , d u p ă c u m se p o a t e v e d e a , s înt su f i c ien te a r g u m e n t e şi p e n t r u p r e ţ u i r e a e i a r t i s t i c ă . D a c ă a r f i s-o c l a s ă m în c o n t e x t u l l i t e r a t u r i i d r a m a t i c e a v r e m i i , a m soco t i G o a n a d u p â f l u t u r i ca f ă c î n d p a r t e d i n f a m i l i a p i e s e l o r lu i G . M . Z a m f i r e s c u , V. I. P o p a , G . C i p r i a n , T u d o r M u ş a -tescu, M i h a i l S e b a s t i a n . A r e p a r c ă ceva d i n s t i lu l f i e c ă r u i a d i n t r e e i , f ă r ă ca to tuş i o r i g i n a l i t a t e a a u t o r u l u i să se u m b r e a s c ă . î n t î l n i m , î n a d e v ă r , p e r s o n a j e c a r e f a c h a z d e n e c a z ca la V. I. P o p a , r îsul a m e s t e c a t cu l a c r i m i d i n c o m e d i i l e a m a r e a l e lui G . M . Z a m f i r e s c u , ceva d i n „ t r ă s n ă i l e " C a p u l u i d e r â t o i şi d i n v e r v a şi i n v e n t i v i t a t e a l i m b a j u l u i lu i T u d o r M u ş a t e s c u , sub c a r e c i r c u l ă c e v a d i n l i r i smu l v i s ă t o r a l pe r s o n a j e l o r d e m a i t î r z i u a l e lui M i h a i l S e b a s t i a n . S î n t e m cu t o a t e aces tea în f a ţ a une i l u c r ă r i d e o s t ruc tu ră c o m i c ă f o a r t e p u ţ i n î n t î l n i t ă î n e p o c ă . N - a m g ă s i t n i m i c — î n t e a t r u l nos t ru d i n t r e ce le d o u ă r ă z b o a i e — î n r u d i t cu b u f o n a d a , cu p a n t a l o n a d a d i n a c t u l a l t r e i l e a . A c e a s t a ne d u c e m a i d e g r a b ă cu g î n d u l la p r i m e l e p iese şi s p e c t a c o l e î n l i m b a r o m â n ă . . .
2 - c. 5623 17 www.cimec.ro
iar salamul, f i ind regele mezelurilor, trebuie să-l poftim la masă ! Puţ in rom serveşti ? Foarte puţin ! Trebuie să capăt curaj în t r -un asemenea moment istoric ! (Rodica toarnă rom in două păhărele, unul pentru ea şi altul pentru Dorin.)
RODICA (ciocnind paharul cu Dorin): Noroc ! în sănătatea ta ! Iar pe caracati ţa aia... s-o văd pe curînd cu burta la gură !
D O R I N : Noroc ! (După ce a băut, tresare.) Rodica, uite-te puţ in la mine !
RODICA : De două ceasuri tot la tine-mi zgîiesc ochii !
D O R I N : Priveşte-mă cu atenţie ! RODICA : Ei, da ! D O R I N : N u te chiori aşa ! RODICA : Tc-am v ă z u t ! Şterge-te la
nas ! D O R I N (cxeculînd): Nu m-am trans
format cumva în struţ ? RODICA : N u ! Tot idiot eşti ! D O R I N : Nic i nu am mutra lu i Alexan
dru Macedon, bolnav de fr iguri palustre ?
RODICA : Da de unde ! A i mutră de viţel înţărcat !
D O R I N : Mintea mea refuză să mai judece ! Şi numai tu eşti vinovată !
RODICA : Că nu te mai ajută mintea ? D O R I N (disperat): Că florăreasa nu
mi^a trimis buchetul... buchetul... bucheţelul... cu floricele, spăla-te-ai pe cap cu ele !
RODICA (serioasă): Asta e culmea! D O R I N : Spune... ce prezint lu i Beatrice ?
RODICA : îi prezinţi regrete eterne... pentru bunică-sa, care a murit acum douăzeci de ani !
D O R I N : Da !... dacă i-ar muri azi cel puţin un pisic !... Dar nu ! toată lumea trăieşte şi numai eu mor ! Dă-mi o idee ! Fără buchet de f lor i nu mă pot prezenta !
RODICA : N-am nici una ! D O R I N : Caută ! î n loc de idei... poate
dai peste niscaiva bani ! RODICA : Nic i o năde jde ! Mai bea
un păhăre l de rom şi aşază-te la masă.
D O R I N : Iată două idei demne de un Pitagora, într-o singură frază ! (Bea şi stă la fnasă.) Romul e băutura ginţii latine. Etimologia cuvîntului stă măr turie : Rom-Roma-Român-Tra ian şi Decebal-Franţa-Sarmisegetuza !... Nu pot mînca ! Chiar un purcel la tavă sînt sigur că n-ar avea succes ! Abia dacă i-aş zîmbi cu subînţelesuri... A i plăti t buchetul ?
RODICA : Cu ce ? L-am luat pe cîrî-ială...
D O R I N (îngrozit) : L-a i comandat pe cîriială ? A h ! cîrîiala asta mă usucă din picioare !... Sînt sigur că va aduce un buchet cu toate florile ofilite !
RODICA : Banii se cîştigă anevoie ! D O R I N : Ştiu că banul e un animal
sălbatic... şi se vînează mai greu decît iepurii ! Dar un t înăr care merge — fără un superb buchet — să ceară în căsătorie o mînă e ca un general plecat la luptă fără oaste...
D i n c o l o d e e l e m e n t e l e d e f a r s â şi de l ipsa d e p r e t e n ţ i e a t e m e i mi
se p a r e necesar să s u b l i n i e z î n a c ţ i u n e a G o a n e i d u p â f l u t u r i (care ne
r e f l e c t ă ceva d i n Bucureşt i i d e c e n i u l u i a l p a t r u l e a a l seco lu lu i nost ru)
su f lu l c a l d d e o m e n i e şi g e n e r o z i t a t e ce se d e s p r i n d e d i n e a , g i n g ă ş i a
s e n t i m e n t e l o r ascunse d u p ă p a r a v a n u l l i m b a j u l u i f rus t şi a l a t i t u d i n i l o r
v o i t c a r i c a t u r a l e a l e e r o i l o r . Poate i s -ar p u t e a r e p r o ş a lu i A m a r u , î n
m u l t a s p u m ă v e r b i g e r a n t ă pe c a r e o r ă s p î n d e ş t e a b u z u l d e m e t a f o r e ,
o o a r e c a r e î n c l i n a r e s p r e s tu fos şi ins is tenţa pe a n u m i t e m o t i v e c o m i c e .
C r e d însă că a p r e c i e r e a lu i G . M . Z a m f i r e s c u p r i v i n d meşteşugu l d r a
m a t i c şi l ipsa d e c o n v e n ţ i o n a l i s m r ă m î n e şi as tăz i pe d e - a - n t r e g u l v a
l a b i l ă : „ S i t u a ţ i i l e s în t g r o t e ş t i , i a r o a m e n i i t ră iesc d i n c o l o d e a p a r e n
ţe le r e a l i t ă ţ i i , r e a c ţ i o n e a z ă a n a p o d a şi to tuş i f ă r ă să se f a l s i f i c e un
m o m e n t . S imţ i că a u t o r u l nu v r e a să- i lase un m o m e n t să f i e c o m u n i ,
l a c r i m o g e n i , c o n v e n ţ i o n a l i . A i i m p r e s i a că- i vez i răs f r î n ţ i r î n d pe r î n d
î n t r - o a l i n i e r e de o g l i n z i c o n c a v e şi c o n v e x e . S i t ua ţ i i l e s în t des tu l d e
t r a g i c e u n e o r i , d a r e r o i i lu i B o g d a n A m a r u nu v o r să p l î n g ă . A u t ă r i a
18 www.cimec.ro
(Intră Florăreasa.)
4
F L O R Ă R E A S A : Bună ziua ! RODICA : A sosit oştirea ! D O R I N : Bravo ! (Ia pe jetiţă în braţe.) F L O R Ă R E A S A (ţipă): A u ! RODICA : Ce faci ?
D O R I N : Nimic ! Iau buchetul ! (Io buchetul şi-l pune pe dulap.) Superb ! d ivin ! Cinste ţie, fetiţo ! Parfumul acestui buchet nemuritor ar seduce chiar pe Domnişoara Virtute !
F L O R Ă R E A S A : Doamna a zis că doreşte să-i lucraţi o pălăr ie . Să treceţi pe acolo azi cu jurnalu l de mode.
D O R I N : îi lucrăm zece pălări i , nu una ! Lucrăm şi scufiţe, t ichi i , potcapuri ! Casă renumită în toată mahalaua ! Acele şi aţa ne v in chiar de la Paris !
F L O R Ă R E A S A (vrea să plece): Bună ziua !
D O R I N : Pardon ! în casa mea nu intră nici un picior de femeie fără sâ-1 ridic la cinstea cuvenită ! Rodica, umple două degetare ! Eu sînt român neaoş : cînd sînt necăjit , mai mult beau decît mănînc !
F L O R Ă R E A S A : N u beau... D O R I N : Fără mofturi ! un degetar de
rom nu e mult ! RODICA (umplînd paharele): Dacă nu-i
face plăcere, de ce-o sileşti ? D O R I N : îmi face plăcere mie şi totuna
e ! N-a i mai băut niciodată ? F L O R Ă R E A S A : Ba da... însă cu sila !
Mişu m-a îmbătat de două ori ! D O R I N : Mişu... de două ori ? şi eu...
te credeam vestală !
F L O R Ă R E A S A : Dar a treia oară nu se mai înghite ! îi retez porţ ia !
R O D I C A : Mişu al tău se pricepe la botanică ?
F L O R Ă R E A S A : îmi pingeleşte pantofii gratis cîteodată !
D O R I N (ciocnind cu Florăreasa): Bravo! o să te pingelească bine ! Noroc !
F k O R Ă R E A S A : Noroc dă-1 mare (bea). D O R I N : Eşti o gînganic fermecătoare.
Meriţ i să f i i trecută în r îndul păsări lor sfinte ce prevesteau victoria ostaşilor romani !
F L O R Ă R E A S A (dă Rodicăi paharul): Mulţumesc !
R O D I C A : Mai vrei unul? F L O R Ă R E A S A : N u ! nu vreau să mi
se mai înt împle ! Tot aşa-mi dădea şi Mişu !... cîte unu... cîte unu !... pînă m-am făcut tur tă ! După asta m-a transportat cu birja la domiciliu... şi gata ! A ia mi-a fost ! Acum vă zic bună ziua.
D O R I N : Bună ziua, fetiţo ! F L O R Ă R E A S A : Bună ziua şi... mai tre
ceţi pe la noi !
(Florăreasa iese.)
5
RODICA : în sfîrşit, acum îţi t ihneşte mîncarea !
D O R I N : Acum nu mai mănînc deloc. RODICA : Barem o înghi ţ i tură ! D O R I N : înt î i ţ ine-mi fracul. RODICA : N u vreau ! D O R I N : Te rog.
să r î d â d e p r o p r i a lo r d u r e r e . C î n d v r e u n u l d i n e i s p u n e un a d e v ă r
d e z o l a n t , a r e g r i j ă să d e b i t e z e i m e d i a t o g l u m ă , o r i c î t a r f i e a d e s tu
p i d ă , ca şi c u m i -ar f i f r i c ă să t r e z e a s c ă î n c e i l a l ţ i f a n t o ş e l e s e r i o z i
t ă ţ i i — a l e a c e l e i s e r i o z i t ă ţ i pe c a r e şi B o g d a n A m a r u a c o n s i d e r a t - o
î n t o t d e a u n a ca pe o resursă i n e p u i z a b i l ă a b a n a l i t ă ţ i i . " ( G . M . Z a m f i
rescu, „ M ă r t u r i i î n c o n t e m p o r a n e i t a t e " , p. 214.)
C o n s i d e r ă m că tex tu l recen t d e s c o p e r i t , pe c a r e î l c o m u n i c ă m p u b l i
cu lu i (cu n e î n s e m n a t e şi n e s e m n i f i c a t i v e o p e r a ţ i i d e r e d u c ţ i e ) , m e r i t ă p r i
v i l e g i u l î n t î r z i a t a l a t e n ţ i e i t e a t r e l o r n o a s t r e .
Mircea Hanăoca
19 www.cimec.ro
R O D I C A : N u ! D O R I N : Ma îmbrac şi singur ! Napo
leon şi-a pus singur pe cap coroana imperială ! (Merge să ia fracul.)
R O D I C A (impiedicîndu-l): Te văzuşi cu ţucalu' pe cap şi te compari cu Bonaparte ! Vai de cozonacu' tău !
D O R I N : Rodica, m-apucă năbădă i le ! Lasă -mă să iau fracul !
R O D I C A (păzind fracul) : Nevertebratule ! D O R I N (ameninţînd-o) : Rodica ! R O D I C A : Să nu faci pe nebunul din
dragoste cu mine, că nu se prinde ! I a -mă cu binişorul, dacă vrei s-o scoţi la capăt.
D O R I N (şade amărît pe scaun): Să te ia Sarsailă ! N - a ş regreta deloc de mi-ar cădea în această clipă un bolid în cap, să mă sfărîme !
R O D I C A : Mi t i t e lu ' de el ! Să-i pice soarele-n spinare ! (Pauză mică.) Vino şi te-mbracă ! A i o mut ră plouată.. . ca-ntr-un f i lm cu bandiţ i ! (Dorin se ridică şi îmbracă fracul, ajutat de Rodica.) Ce inimă bună am eu ! Păcat de ea... n-are cine s-o aprecieze ! Aşa sîntem noi modistele... efemeride ! Niş te moluşte romanţioase, care mănîncă puţin,
> visează mult şi fac dragoste mai rau ca pisicile !
(Intră Ciprian.)
6
C I P R I A N : Pace vouă, f i i lor ! RODICA : Bună ziua, tată păr in te ! D O R I N : Pacea noastră , taică păr inte , o
ţinem sub pat să clocească. Rareori o scoatem de acolo... şi cînd se-nt împlă asta... ne dăm cu ea-n cap ! Unde se-mbracă şi se dezbracă o femeie, sînt şi doi draci care-o p iap tănă !
R O D I C A : Monstrule ! femeia la casa omului este icoană !
D O R I N : Icoană cu iadul zugrăvit pe ea ! R O D I C A : Păr in te , uite... ăsta nu vede
raiul ! D O R I N : Parcă tu ai să-l mai vezi decît
pictat pr in biserici ! C I P R I A N : Nu-mi place, f i i lor , cearta
voastră. RODICA : în via ţa lu i , n-a aprins o
luminare în biserică... D O R I N : Ce scofală că aprinzi tu..^,
dar te linguşeşti pe l îngă sfinţi să mă trăsnească pe mine !
C I P R I A N (rîzind cu bunătate) : Amîndoi sînteţi t ineri, f i i lor . Vă lipseşte înţelepciunea bâtrîneţii . . . Amîndoi aveţi fagurii bunătăţ i i în suflet... Dar nu uitaţ i că ce avem, din mila Domnului avem.
RODICA : Auzi ce spune păr inte le ? D O R I N : Numai de mine n-a avut milă
Dumnezeu... cînd te-a aruncat în spinarea mea !
C I P R I A N : N u păcătui împotr iva în ţelepciunii celui Atotputernic... şi să nu defaimi creaturile lu i , făcute cu multă chibzuinţă !
RODICA : At î ţ ia draci ! toată ziua mă defaimă. Cu ce te putem servi, pă rinte ?
C I P R I A N : A m venit, din mila Domnulu i , să-ntreb de pă lăr ia nevestei mele. Dac-o vrea Dumnezeu, mi ine face o plimbare cu copilaşii... vrea s-o aibă gata !
R O D I C A : Chiar astă-seară e gata. C I P R I A N (închinîndu-sc cu evlavie):
Slavă ţie, Doamne ! Slavă ţie... RODICA : Peste cîteva ceasuri coniţa
poate trimite servitoarea să o ridice. C I P R I A N : Cu mila Domnului, mă reped
s-o ridic tot eu ; servitoarea are t reabă la bucătăr ie , iar paracliserul... cu voia Domnului, s-a îmbăta t azi ! Afară de asta, cu pălăr ia unei cucoane va să umbli cu frica lu i Dumnezeu şi mare băgare de seamă !
RODICA : Cum umbli cu Evanghelia ! Dar colivă din aia fantastică mai este ?
C I P R I A N : Cînd o f i , avem gri jă . Unde mergi aşa gătit , domnule Dor in ?
D O R I N : Sînt invitat la pomană ! C I P R I A N (rîzînd) : E i ! pacea cu voi,
f i i lor !
D O R I N : Pacea sub pat, păr in te !
(Ciprian iese.) 7
RODICA : Acum pleci ? D O R I N : Da. RODICA : La ce oră te-napoiezi ? D O R I N : La ora cînd l icurici i aprind fe
linarele amorului ! RODICA (jignită) : Aşa mi-ai mîncat
zilele, fripte ! D O R I N (pune mănuşile) : T u mie, nopţile,
la grătar. . . R O D I C A : Mastodontule ! D O R I N : Caracat i ţo ! RODICA : Mistrcţule, batracianule, ru-
mcgătorule ! D O R I N : Rodica, ce e cu tine ? Uite...
îmi vine să-ţi răpesc pieptenele din păr !
RODICA (uimită) : Aşa ? începi cu apro-ponturi ?
D O R I N (înaintînd): Pentru ce tot scandalul ăsta de operetă ?
20 www.cimec.ro
RODICA (încordată): Te însori cu cine-ţi place şi pe mine mă laşi cu ofu' la inimă !... Ia tă ce va să zică să f i i fată cinstită..., să te înşele toţi crocodili i !
D O R I N (răspicat): Vrei să ne lămurim ? RODICA : Da, vreau ! D O R I N : Are să te doară această lă
murire ! RODICA (curajoasă): N u face n i m i c !
Asta e soarta bietelor femei : să le doară şi dragostea... şi l ămur i rea !...
D O R I N (lămurind) : Cînd ne-am cunoscut, purtai ciorapi de bumbac, pantofi scîlciaţi, o pălăr ie de pai de nici vitele n-ar f i mîncat-o ; rochiţa de stambă trecuse prin toate culorile curcubeului, iar geanta semăna cu o broască ţestoasă. Purtai coade groase pe spate, ca chinezii, n-aveai batistă de nas, nici ruj de buze.
Cînd mi-ai destăinuit că bărbatul patroanei, unde ai fost ucenică, te-a prins în magazia cu lemne şi ţ i-a răpi t trofeul, m-am resemnat g înd indu-mâ că şi Julieta purta coade şi a fost sedusă tot la 14 ani, ca tine !
în rezumat : te-am întîlnit mititică, proastă şi fără trofeu ! Este ?
RODICA : Este ! D O R I N : Bun ! N u ţ i -am jurat niciodată
amor etern. în t r -o seară, ţ i -am vorbit despre broaşte, infuzori şi insecte. în aceeaşi seară, tu cu nasul umed de ruşine, mi-ai propus să mă mut cu domiciliul în atelierul tău, sub cuvînt că tu aveai bec electric şi eu n-aveam. Este ?
RODICA : Este ! D O R I N : Bun ! Ce-am făcut eu pentru
tine : ţ i -am tăiat coadele, ţ i -am îmbrăcat în aur un dinte cîinesc, ţ i -am cumpărat un ruj , o pereche de chiloţi, una pereche de papuci — pe care i-ai învăţat să zboare drept în capul meu — şi una sticlă de odicolon cu parfum de tuberoze ; te-am introdus în regnul animal ; te-am plimbat pr in Cişmigiu, la Şosea ; te-am dus de două ori la muzeu şi o da tă la Moşi ; iar ca omagiu adus Mamei noastre Natura, în fiecare seară îţi sărutam de sute de ori fiecare milimetru din epiderma ta roză şi satinată.. . Este ?
RODICA (la fel): Da ! D O R I N : Bun ! Acum ce-ai făcut tu pen
tru mine : m-ai intoxicat cu supă cu găluşti , salam, brînză şi alţi monştri gastronomici de aceeaşi teapă ; mi-ai întors un costum de haine pe dos, mi-ai cumpărat lame de ras, una pălărie verde, una cutie de scobitori şi
un calendar de buzunar, ca să ţiu minte cînd e ziua ta ! A i plăti t chiria fracului de azi... şi buchetul de f lo r i pe cîrîială !
RODICA (smiorcăind) : Da ! D O R I N : Bun ! Eu sînt liber să m ă - n -
sor azi, precum tu te poţi măr i ta miine ! D i n partea mea ai papucii, iar eu păstrez coadele tale. Despre trofeu... n-am nici o răspundere !
RODICA (cu regret) : Dar epiderma mea ? D O R I N : Epiderma c-ntreagă pe tine. RODICA (izbucnind): Mamut mizerabil î D O R I N : Rodica, martor mi-e cerul că
m-ai scos din pepeni ! RODICA : N u vreau să ştiu de pepenii
tăi, zarzavagiule ! Adormeam seara cu acul în mînă, aş tept îndu-te să v i i la masă...
D O R I N : Puteai să pui acul jos ! RODICA : Individule, coate-goale ! A m
sk ^au cu cenuşă după tine ! DOR."N (înaintînd) : Duhul lu i Othello a
pătruns în mărunta ie le mele ! RODICA : îţi scot ochii, elefantule ! D O R I N : Declar în faţa omenirii că nu
sînt răspunzător de această tragedie ! RODICA : Să nu mai faci un pas ! D O R I N (înaintînd mereu) : A m să te
s tr îng de gît ca pe o potîrniche ! RODICA (ferindu-se): Criminalule ! D O R I N {alcrgînd-o) : Lebădă neagră f
(Rodica se repede la divan, ia un papuc, se întoarce şi-l aruncă în pieptul lui Dorin. Afară se aude claxon de maşină.)
D O R I N : Dai cu papucii în pieptul lu i Othello ? ! (Ia în braţe manechinul din fereastră, cu pălărie cu tot, pre-gătindu-se să-l arunce în capul Ro-dicăi.)
RODICA : A h ! Manechinul !
(In clipa aceasta intră Beatrice. Moment de mare emoţie.)
8
Dorin rămîne o clipă cu manechinul în braţe, împietrit. Neştiind ce face, fredonează o arie şi face cîteva piruete cu manechinul în braţe. Rodica s-a retras la bucătărie.
BEATRICE (încremenită): Dorin ! D O R I N (dansînd) : Amorul e un copil
pribeag... beag... bcag ! BEATRICE : Dorine, ce-nseamnă asta ? D O R I N (oprindu-se): U n dans oriental
pe muzică românească. BEATRICE (aiurită): Dorine ! Unde m ă
aflu ?
21 www.cimec.ro
D O R I N : Vrei să ştii punctul cardinal din emisferul nostru ?
BEATRICE : Doamne ! Sînt trează... ori e un coşmar grozav ?
D O R I N : N u e nici un coşmar, d ragă ! BEATRICE (dezmeticindu-se): Va i !
Dorine... ce porţi în braţe ? D O R I N : Nimic !... Ba da !... uite, frate !
asta e nostim !... dacă n-ar avea pălărie, aş crede că am în bra ţe chiar bustul Venerei din Mi l lo !
BEATRICE : Dumnezeule ! Ce nebunie !... D O R I N : Fantasmagorie, mistificare ! B E A T R I C E : N - a ş f i crezut... D O R I N (pune manechinul la loc): Du-te
de la mine, fantomă ! RODICA (tuşeşte).
BEATRICE {zărind-o pe Rodica după paravan) : A h ! şi o femeie !
D O R I N : Extraordinar ! O femeie care tuşeşte ! (Răstit.) De ce tuşeşti, femeie ?
BEATRICE : O femeie la tine ? ! D O R I N : Mă crucesc şi eu ca de dracu !
Drept îţi spun, n-am mai pomenit aşa ceva ! Să ştii că a intrat pe gaura cheii !
BEATRICE (revenindu-şi din emoţie, inspectează camera): Vai ! dar astea ce mai sînt ? (Arată spre pălării.)
D O R I N : Care astea ? BEATRICE : Astea ! D O R I N : Astea ? (Tuşeşte năduşind.)
Astea sînt... astea nu sînt... BEATRICE : Ce sînt ? D O R I N (iluminat): Dacă damele au cap,
mă ju r că astea sînt nişte pălăr i i de damă !
B E A T R I C E : T u eşti pălăr ier ? D O R I N : Beatrice, vino-ţi în fire ! RODICA (surprinsă că o are pe Beatrice
in faţă, pe care nu o cunoştea) : Beatrice !
BEATRICE (zăpăcită): Cine mă s t r i g ă ? D O R I N : Eu, draga mea, eu ! M i s-a
schimbat glasul de lericire ! BEATRICE : N u mai pricep nimic ! D O R I N : Nic i eu nu sînt mai deştept la
ora asta decît tine. BEATRICE : H m ! dar acolo ? D O R I N : Pune degetul ! BEATRICE : Pe farfuria asta ! D O R I N (speriat): Cum? există şi o
farfurie ?... Atunci e sfîrşitul lumi i . B E A T R I C E : Ce g rozăv ie ! Priveşte.. . (li
arată salamul din farfurie.) D O R I N : în farfurie, ori sub farfurie ? BEATRICE : în farfurie ! D O R I N : O zei ! al vostru e acest salam ?
Pe toiagul lu i Noe... al meu nu este ! BEATRICE (culminînd): A h ! D O R I N : Scumpă, frumoasă Beatrice ! BEATRICE (urată cu degetul) : Ce văd !
Ce văd !...
D O R I N (uilîndu-se pe pereţi): Unde, cinteza mea ?
BEATRICE (idem): Mi-e groază să mă uit.
D O R I N (idem): Afară de salamul zeilor pe farfuria asta, nu mai văd nimic !
B E A T R I C E : Pe capul tău ! D O R I N (zăpăcit cu desăvîrşire) : Salamul
zeilor pe capul meu ! Ce cap ? zici că vezi un cap la mine pe cap ? (Smulgînd fileul.) Asta a ieşit din capul meu ? Ce fenomen ! Extraordinar !
BEATRICE : Cum de nu ţi-e scîrbă ! D O R I N : Nemaipomenit ! U n ciorap de
damă ! Să mă tai bucăţi, n-aş ghici din care picior este !
BEATRICE (istovită) : Dorine, Dorine ! D O R I N (viteaz): Păstrez acest monstru,
să-l duc la muzeu ! D in capul lu i Jupiter a ieşit o femeie întreagă ! Ncpă t runsă e viaţa ! Peste puţ in t imp, cu s iguranţă că, şi în capul meu, ciorapul s-ar l i transformat în zînă.
BEATRICE (ameţită) : Vreau să şed ! D O R I N (sprijinind-o) : Aşază- te încet pe
scaunul acesta şi numără pînă la 20 ! BEATRICE : Dă-mi puţ ină apă de co
lonie ! D O R I N : Puţ ină apă ? Da apă goală
vrei ? BEATRICE : De colonie ! D O R I N : A m aici apă din toate colo
niile. Poftim ! (îi dă.) N u prea miroase, pentru că am uitat-o destupată.. .
BEATRICE : N u face nimic ! Mulţumesc. D O R I N (automat): N u face nimic...
mulţumesc ! Na ! mi-am pierdut capul ! Puţ in rom... un păhărel. . . da ?
BEATRICE : N u ! Mai dă-mi colonie ! D O R I N : Cum nu !... cu plăcere ! Asta
e colonie, şi înainte de a o uita destupată, mirosea a parfum de tuberoze. Poftim !... ţ ine batista la nas... respi ră adînc şi... imaginează-ţ i un cîmp de tuberoze ! Eu aşa fac !
BEATRICE : Destul, destul ! Bietul meu Dorin !
D O R I N (o mîngîie) : Pr in ce clipe fantastice ne-a fost dat să trecem !
BEATRICE (zărind-o pe Rodica în colţul opus) : Dorine !
D O R I N (tresărind) : A mai răsări t vreun duh necurat ?
B E A T R I C E : Cine e dinsa ? D O R I N : Pare a f i o fată în carne şi
oase. B E A T R I C E : Ce caută la tine o fată
în carne şi oase ? D O R I N : Se pl imbă şi ea ! BEATRICE : Minţi ! Te culci cu ea în
pat ! D O R I N : Vai , d ragă ! Dar ce... sînt satir
ori popă catolic, să mă culc cu femei
22 www.cimec.ro
în pat ? Aşa de imoral mă crezi ? BEATRICE : Uite două perne la capătul
divanului. Vezi ? D O R I N : Văd ! A c u m vrei sa zici ca
mă culc cu perna-n braţe ? BEATRICE (încăpăţînată): Te culci cu
o femeie ! Acolo, două perne... şi dincolo, o fată !...
D O R I N (apurindu-se disperat) : N u văd ce legătură există între una şi alta ! Pernele sînt ale mele... iar fata... nu ştiu a cui e !
B E A T R I C E : Dorine, nu mai tăgădui ! (Merge şi ridică cuvertura.) Te-am prins !
D O R I N : Zău ? B E A T R I C E : Iată un combinezon ! D O R I N : Ei !... şi vezi ceva în combi
nezon ? Da ! e un combinezon de genul masculin !
BEATRICE : Pariez că fata asta se culcă la pieptul tău !
D O R I N : Dar ce... crezi că sînt doică ? RODICA (înţepat): Şi de ce să nu mă
culc ? Nu cumva sînt rîioasâ ? B E A T R I C E (lui Dorin): Auzi? D O R I N : Lasă-mă, dragă, în pace ! Nu
i -am dat nici ţîţă, nici n -am căutat-o de rîie !
BEATRICE : E concubina ta ! D O R I N : Ce face?!... Fetiţa asta e...
servitoarea mea !... Şi tu-ţi închipui că... m-apuc să fac sex-appeal cu servitoarele ? (Către Rodica.) Fetiţo, după ce plec, să ai gri jă de apartamente !... Nic i un cuvînt ! Acum, du-te şi-ţi cumpără alviţă ! Să nu te calce autobuzele !
RODICA : A m înţeles, conaşule ! Pentru mine alviţă, iar pentru dumneata... rahat. (Iese repede.)
9
D O R I N : Ne otrăvesc sufletul servantele astea !... Pe -vremea lui Horaţ iu , o servitoare făcea poezii.
B E A T R I C E : Abia acum pricep de ce niciodată n-ai primit să te vizitez. Tră ia i cu o femeie, ca orice bărbat de rînd !
D O R I N : Beatrice ! BEATRICE : Mă rog ! Cine e proprie
tarul acestei expoziţii de pălării.. . şi ce caută asemenea pălării în locuinţa unui t înăr neînsurat ?
D O R I N : Nu mă zăpăci cu două propo-ziţiuni interogative la un singur semn de întrebare ! Dă-mi răgaz şi-ţi voi răspunde pe rînd.
B E A T R I C E : Ascult ! D O R I N (ocolind) : E vorba de aceste
pălării , nu ?
BEATRICE : Da ! D O R I N : Foarte bine ! în vederea lo
godnei, am comandat pălări i le astea pentru membrii familiei mele : tata, mama, fraţi, surori !... Cît despre bustul acela de ipsos, ce poar tă o superbă florentină de pai, reprezintă una din cele trei graţi i în epoca modernă. E o raritate !
BEATRICE : Degeaba ! Tot atelier de mode rămîne camera asta !
D O R I N : Vorbeşti parcă te-ai născut cu Kant în braţe ! Numai el avea mania să contrazică pe toată lumea !
BEATRICE : Dar dineul acela ? D O R I N : Cu dineul ce se vede în far
furie... prinde servitoarea muşte ! BEATRICE (îl ia de mină şi-l duce la
divan) : Vino să şedem puţin. D O R I N : Să şedem ! BEATRICE : Amîndoi hotărîsem să v i i
mai devreme de ora pe care ţi-a fixat-o papa. întîrzierea ta m-a neliniştit atît de mult... mai ales că papa nu priveşte cu ochi buni dragostea noastră !
D O R I N : N u se poate ! Să-i punem ochelari !
BEATRICE : Tot t impul mă uitam la ceas, cu inima îngheţată de frică ! Vâzînd că întîrzierea putea deveni periculoasă, am cerut voie lu i papa să ies puţin cu Lincolnul. Bătr înul a înţeles neliniştea şi intenţia mea ascunsă şi n-a vrut să-mi dea voie.
D O R I N : Papaul tău e un placoderm ! BEATRICE : Atunci... m-am furişat b i
nişor în garaj... am debraiat brusc şi l-am lăsat mofluz, ui t îndu-se după mine !
D O R I N : Bravo ! Mofluz ! Aşa le stă bine papailor !
BEATRICE : Abia aştept să scap de sub tutela acestui om, care n-a cunoscut niciodată sufletul unei femei, dragostea de viaţă şi de libertate a tinereţii !
D O R I N : Auzi elefantul ! BEATRICE : însă tu mă iubeşti... mă în
ţelegi... D O R I N : Eu, doar mă uit la tine... şi
te-am înţeles ! BEATRICE : Pricepi mai bine ca oricare
medic pulsul accelerat al in imi i unei fete dornice să trăiască intens, să respire profund aerul vieţii mondene...
D O R I N : Sigur !... o să respirăm... mult aer !
BEATRICE : T u eşti inteligent ! D O R I N : Asta aşa e ! BEATRICE : Ştii că visul vieţii mele e
un Huppmobil... Tu nu eşti zgîrcit, ai să mi-1 cumperi ! Lincolnurile nu mai
23 www.cimec.ro
sînt la modă ! Vo i şofa toată ziua !... îmi place aşa de mult ! Vo i f i cea mai frumoasă şi mai cochetă soţie din Bucureşti !... şi asta, numai să te fac pe tine cît mai fericit !...
D O R I N (înduioşat) : Sărăcuţa de ea ! Ce suflet bun !
BEATRICE (îmbrăţişîndu-l): A m să f iu numai a ta... credincioasă ca o vestală ! N ic i nu mă gîndesc să-mi iau şi un amant, aşa cum se obişnuieşte în căsniciile şic !... în pr ivinţa asta... rămîn cam demodată ! Dar nu face nimic.
D O R I N : Ca să f iu cel mai fericit animal din univers, nu-mi trebuie decît să crape papaul tău în clipa asta !
BEATRICE (luîndu-şi seama): Te aranjează de minune fracul !
D O R I N : Exagerezi ! BEATRICE : Deloc ! îţi dă un aer dis
tins. D O R I N : Da !... aer îmi dă din belşug î BEATRICE (uitîndu-sc la ceasornicul ce-l
poartă la mînă): Ora potr ivi tă ! N u m-ai văzut niciodată la volan ?
D O R I N : N u te-am prea văzut. BEATRICE (ridieîndu-se): î n faţa lu i
papa să f i i cît se poate de mîndru, de rece şi degajat ! Trebuie să-l i n timidezi cu vorba şi ţ inuta.
D O R I N (plimbîndu-se) : V o i f i ţanţoş, ca un general bolnav de reumatism !
BEATRICE : Şi acum, să mergem ! D O R I N : M i - a venit o idee !... Posed
o lulea de mare preţ. A fumat cu ea sultanul Mahomed al treilea. Vreau s-o dăruiesc dîrzului tău papa.
B E A T R I C E : Minunat ! N u se putea un cadou mai nimerit.
D O R I N (ia de pe etajeră o cutiuţă cu luleaua): Ia tă o lulea din care ar f i tras bucuros însuşi Mahomed profetul !
BEATRICE : Va i ce nostimă e !
(Intră Rodica.)
10
BEATRICE (repede) : Servitoarea ! D O R I N : Ce servitoare ? ! RODICA : I a t â -mă şi pe mine ! Cum
mai merge treaba ? D O R I N : A i cumpărat alviţă ? Să-ţi fie
de bine ! Poţi să te mai plimbi.. . RODICA : Năduşesc ! U f !... e tare cald
afară ! Umblă cîinii cu limba scoasă de un metru.
BEATRICE (cu dezgust): A h ! Dorine... D O R I N : Formidabil, d ragă ! Ia tă nişte
cîini care ar trebui fotografiaţi pe loc. RODICA : Păi ! o plesnişi ca I r imia cu
oiştea-n gard ! BEATRICE : Nu mai pot asculta ase
menea vulgari tăţ i .
RODICA : Zău ? N u ştiam că ai nasul de ceară !
D O R I N : N u f i obraznică ! T u nu vezi că domnişoara are un nas ca toate nasurile ?
RODICA : Văd . D O R I N : Dacă vezi, ce te mi r i ca oaia
de cojoc ? ! N u te mai angajez doică la copiii pe care-i va naşte dumneaei cu ajutorul meu ! Scurt !
BEATRICE : Să-mi aduci o asemenea pacoste ? Niciodată !
D O R I N : Tocmai ! Niciodată ! B E A T R I C E : Te rog s-o concediezi
numaidecît ! D O R I N (grozav): O concediez numai
decît ! O dau afară şi nu-i plătesc nici leafa ! Prea s-a obrăznicit.
RODICA (turbînd) ; Mă concediezi ? D O R I N (repede): N u vorbi ! Ştiu că
vrei să spui o prostie. RODICA : Bine ! tac !... tac, dar numai
eu ştiu ce zic în gînd ! D O R I N : Aşa, vezi ! F i i şi tu constitu
ţ ională ! Cugetarea e liberă ! B E A T R I C E : N u ştiu ce servicii ţ i -a pu
tut aduce o astfel de creatură. RODICA : Noi , efemeridele... D O R I N (îngrozit): Păzea ! Acum începe
ou zoologia ! RODICA : A m fost blestemată să clocesc
ouă de cuc ! D O R I N : Destul, mai poftim afară ! RODICA : Uşor, că ies ! Dar şi cînd
mi-o cădea cucul în gheară.. . am să-l frec pînă i-o puţi pielea a usturoi ! (Iese.)
11
D O R I N (răsuflîîid): Dragă , ce-o f i avînd cu bieţii cuci... nu ştiu ! Toa tă ziua îi bîrfeşte !
BEATRICE : Dorine, vreau să te văd cît mai curînd t ră ind ordonat ! Scena cu servitoarea m-a îngrozit ! Trebuie să ai mai multă demnitate.
D O R I N : Aş vrea, Beatrice, ca la razele fericir i i noastre să se încălzească toţi cei care îngheaţă suflînd în tăciunii i l u ziilor! î n momentul acesta... mi-e inima plină de generozitate... Vino să te pup, că nu mai pot ! (O sărută.)
BEATRICE : Să mergem ! D O R I N (luînd jobenul, mănuşile şi lu
leaua) : Să mergem ! (In uşă întîlnesc pe Rodica.)
12
BEATRICE (cu scîrbă): Ah ! D O R I N : Să ai gr i jă de apartamente î
(Beatrice, Dorin ies la braţ.)
24 www.cimec.ro
13 dar oricît ai f i tu de gîscă, nu pr i -
RODIGA : Asta e scorpie pe lîngă papucii mei ! (Vede buchetul de flori pe dulap.) A uitat buchetul ! (Aleargă să-l ia. Intră Dorin repede.)
14
D O R I N : Unde e buchetul de f lo r i ? RODICA (mică); Dorine ! D O R I N : Ce vrei ? R O D I C A (suspinînd): Dorine... sînt o
gîscă ! D O R I N : Foarte bine ! R O D I C A : Dar o gîscă proastă, nu aşa ! D O R I N : Cea mai proastă ! Atî t ? R O D I C A : N u încă ! D O R I N : Spune repede, că mă grăbesc ! R O D I C A : Există păsări fără creieri ? D O R I N : Nu . RODICA : Ba da !... eu sînt o pasăre
fără creieri! Ţ i - a m făcut at î tea mizerii azi !... pentru că te iubesc prea mult !... Eşti supărat pe mine ?
D O R I N : N u ! RODICA (chestie de încredere): Să fie-al
dracului mincinosul ? D O R I N (învins) : Să fie ! RODICA (veselă): Atunci.. . uite, ia banii
ăştia la tine ! Să ai pentru cheltuieli neprevăzute.. .
D O R I N (mişcat, înecîndu-se): Rodica ! Dacă mă insulţi, mă supăr...
RODICA : M a i faci mofturi ? D O R I N (încurcat): Eşti foarte d răgu ţă ! . . .
R O D I C A : Fă ră f i ţ ă r a i e ! D O R I N (hotărît): N u ! Trebuie să^ am
demnitate ! (Se aude claxonul chemînd.) RODICA : Te cheamă ! Ia banii şi
cară- te ! D O R I N : N u se poate! Nu... nu pot
pr imi bani de la un înger !... RODICA : Trebuie ! Dacă Beatrice ar şti
că tu n-ai în buzunar nici un gologan, ar f i capabilă să te debarce din maşină la pr imul colţ de s tradă. N u vreau să te umilească ea, pricepi ? Ehe ! am ascultat la uşă !
D O R I N (uimit): Acum... pr icep! RODICA : Atunci, pune mîna pe bani ! D O R I N : Bine !... îi primesc ! Uite, îi
bag în buzunar... dar nu mă uit la ei ! Primesc aşa... să nu mă debarce la colţ !... altfel, nu !
RODICA (îl sărută şi-i dă buchetul) : Gata ! deseară te-napoiezi ?
D O R I N : Da ! RODICA : Atunci... ai să mă duci iar
pe bra ţe în spuma lenjeriei noastre? (Claxon.)
D O R I N (ieşind) : Sigur !... aşa... numai... la colţ !
15
RODICA (rîzînd cu lacrimi): Mă duce încă o dată în spuma albă... spălată şi cîrpită de mine !
C O R T I N A
www.cimec.ro
A C T U L A L D O I L E A
Salon în casele lui Farada. I n îund , uşi mari cu draperii dau într-un antreu. Uşi în ambele părţi laterale ale salonului. Masă rotundă la mijloc. I n avanscena st ingă, un birou-miniaturâ, cu telefon. Pe perete, deasupra telefonului, atîrnă un tablou cu poza lui Farada în costum de marinar. Candelabru cubist. Fotolii, o canapea etc.
1
F A R A D A : Alo ! da. da !... am nevoie de părintele. Mă rog... dacă întîrzie, tr imiteţi imediat după sfinţia-sa şi spuneţi-i că-1 aştept. Alo !... nu, frate !... N u sînt bolnav. Nic i vorbă... fără patrafir. A lo ! da, bun. Bună ziua, doamnă. (Închide receptorul.) Mă întreabă dacă e caz grav în familie.
B R U S T A N : Meseria. F A R A D A {se plimbă agitat): Mă rog,
am dreptate ? B R U S T A N : A i . F A R A D A : Păi , te cred ! T o a t ă v ia ţa
mea am avut dreptate. Nu-mi place să mă contrazică cineva, am părer i le mele asupra cutărui şi cutărui lucru, păreri pe care le confrunt zilnic cu cele din gazete. A m încredere în gazete atîta timp cît acestea respectă opinia publică, adică părerea mea, a dumi-tale, a lu i Ies şi a lu i Igrec. Dacă vine domnul gazetar şi zice : pardon ! In* chestiunea asta, noi gazetarii, că aşa şi pe dincolo..., af i rmăm sus şi tare... cu alte cuvinte, dacă îndrugă baliverne de-astea, zvîrl gazeta şi zic : „Mă rog. n-ai dreptate, domnule ! Deosebirea între părerea dumitale şi a mea este : — a dumitale e o prostie gogonată.. . pe cînd a mea nu e !" Mă rog, am dreptate ?
B R U S T A N : A i , cum să n-ai. F A R A D A : Păi , te cred ! Merg mai de
parte. Sînt singurul cerealist mare, fără decoraţ ie! De şapte ani aştept decoraţia pentru serviciile aduse agriculturii , în calitatea mea de mare exportator de .erîne. Şi decoraţia nu vine. De ce ? Pentru că gazetarii spun că problema griului aşa, problema griului pe dincolo. Mă rog... de ce crezi c-am plecat din mar ină ?
B R U S T A N : De ce ? F A R A D A : Pentru că la fel strigau gaze
tele : vapoarele în sus, oceanele în jos. Adică, eu am fost vinovatul incendier i i celor două vapoare încărcate cu porumb şi nuci. Auzi gogomănie ! Poftim, ce zici ?
B R U S T A N : Foarte bine. F A R A D A : Ba nu ! Foarte rău ! că...
o gazetă care se pretinde a f i expresia
opiniei publice trebuie să înjure pe cine doresc eu, dumneata, Ies şi Igrec. Pentru că, prinde bine logica... eu dau creiţari pe gazetă... Şi pentru ce cumpăr gazeta ? Să capăt palpi taţ ie , să-mi fac sînge rău ? Pentru asta dau gologani pe ea ? De ce să nu iau de păr lacheii, să mă cert cu bucătăreasa, ori şoferul ? Asta nu mă costă parale ! Şi atunci ?
B R U S T A N : Atunci ? F A R A D A : Atunci.. . Mă rog, am drep
tate ? B R U S T A N : Nic i vorbă că ai ! F A R A D A : Dacă am dreptate, pentru ce
nu am decoraţie ? Pentru ce capăt palpi ta ţ ie ? Pentru ce mi se ridică nervii la cap ? Pentru ce ?
B R U S T A N : Vezi, asta e! F A R A D A : Păi , te cred ! A ia e ! Uite,
mă găsesc dracii chiar cînd discut l i niştit cu dumneata. (îl trage de nasture.)
B R U S T A N : Gazetarii sînt nişte pungaşi . F A R A D A : Concluzia este că gazetarii
sînt nişte ticăloşi, nişte escroci cum nu s-a mai pomenit !
B R U S T A N : S-a mîntuit.. . ai dreptate ! F A R A D A (fericit, lasă nasturele): Păi ,
te cred ! (Şed pe cîte un fotoliu; Farada se uită la ceas.) A r trebui să cam vină.
B R U S T A N : Cine ? F A R A D A : Beatrice şi pezevenghiul de
doctorand. B R U S T A N (se uită la ceas): Da. A i
dreptate. F A R A D A : Pariez că s-a dus după el.
A u ceva de pus la cale împreună. îmi cere Lincolnul să ia puţ in aer... N u - i dau voie. Atunci o şterge^ frumuşel pe scara de serviciu, şi pînă să bag de seamă, dumneaei mînca aer cu maximum de viteză ! A i să vezi cum vine cu individul la braţ şi ^ cum caută să-mi demonstreze că l-a întî lnit aşa... din înt împlare .
B R U S T A N : Beatrice îl cunoaşte de mult ?
F A R A D A : La trei august se împlineşte anul. Mă rog... e un roman întreg.
B R U S T A N : Ei ! N u mă înnebuni .
26 www.cimec.ro
F A R A D A : Şi încă ce roman !... Senzaţional, domnule !
B R U S T A N : Uite... mă înnebuneşti . F A R A D A : Făcea plajă la ş t randul
Kiseleff. Beatrice, cum e neastâmpărată , sare de pe t rambul ină în mijlocul ş t randului . Cum a sărit, a leşinat şi a-nceput să înghită apă... Atunci un t înăr a sărit după ea şi a salvat-o de la moarte sigură. Eu fumam, in t impul acesta, liniştit, colea pe terasă. Văd un taxi stopînd brusc dinaintea casei... Mă ridic... şi... în faţa mea cine apare ?
B R U S T A N : Cine apare? F A R A D A : U n t înăr ducînd pe braţe
pe Beatrice... amîndoi în pielea goală. B R U S T A N (îngrozit): Ce spui, domnule ! F A R A D A : Adică în costum de baie...
şi un şofer cu îmbrăcămintea lor pe urmă.
B R U S T A N : Va să zică... Beatrice mai era acoperită pe ici — pe colo !
F A R A D A : Cînd îşi mai vine în fire, îi zic : „Bine, Beatrice, goală în faţa unui bărbat străin ?" M ă rog... ştii ce răspunde ?
B R U S T A N : Nu. F A R A D A : Răspunde : „Lasă, papa !
Adam şi Eva au fost fericiţi în rai numai cît au trăi t în pielea goală." E i , acum imaginează-ţ i pe deasupra durerea mea de ta tă .
B R U S T A N : Romanul s-a isprăvit aci, cu durerea de tată ?
F A R A D A : De unde ! Mizerabilul vrea s-o ia de nevastă.
B R U S T A N : Atunci e roman cu tendinţe . F A R A D A : Cu tendinţe de pungăşie. B R U S T A N : M-a i făcut paf, coane Bar-
bule. F A R A D A : Trebuie să facem pe individ
să renunţe la căsătorie, iar pe Beatrice să pr iceapă că nu e onorabil să moară în braţele unui terchea-berchea.
B R U S T A N : Să facem! F A R A D A : Păre rea mea ar f i să începi
dumneata. B R U S T A N : Ba nu, dumneata să începi,
pentru că a dumitale e fata. F A R A D A : A mea e fata ! Dar dum
neata eşti avocat, vorbeşti mai multe prostii... te poţi băga mai uşor unde nu- ţ i fierbe oala.
B R U S T A N : Pardon !... Cum îl cheamă pe indiv id ?
F A R A D A : Dorin. B R U S T A N : Bun ! — eu zic aşa : i n
dividul intră pe uşă... şi zice : bună ziua !
F A R A D A : Bună ziua să spună slugilor lui ! Mie să-mi zică : A m onoarea...
sau, cu toată stima !... Mă rog, mă înţelegi !
B R U S T A N (nervos): Da, foarte bine... F A R A D A : Să nu complicăm chestia. N u
vreau să nenorocim fata. B R U S T A N (ofensat); Pardon ! Eu n-am
nenorocit nici o fată în viaţa mea. Dacă nu prezint încredere, mă retrag.
F A R A D A : Stai, domnule, nu te şifona ! Să facem...
B R U S T A N : Uite... iar n-ai dreptate. F A R A D A (violent): Ba a m ! Durerea
mea de tată... adică Beatrice... mă rog, să nu-mi vie cu Adam şi Eva, cu romane şi istorii bune pentru chelneri şi frizeri. Nu-mi trebuie pezevenghi, indivizi , mie... care am un
t înăr — doctor adevărat , medic ; in te l i gent, bogat... politicos. Vreau să dau pe Beatrice după medicul de boli nervoase ! Băiat bun, cîştigă mult... are sanatoriu propriu, p l in de nebuni.
B R U S T A N : Cu descreieraţi ? (Claxon afară.)
F A R A D A (zăpăcit): A u veni t ! M ă rog, Beatrice trebuie salvată prin orice mijloace ! Scurt !
B R U S T A N (mîndru) : Coane Barbule... F A R A D A : Vreau să văd : eşti avocat,
or i vax ! B R U S T A N : Dacă vrei, îl leg, îl omor
şi ţi-1 bag şi în puşcărie. (Claxon prelungit.)
F A R A D A : Să trecem în birou. (Farada-Brustan ies in stbiga salonului.)
2
Doi lachei vin şi se postează la uşile din fund. Apar Beatrice şi Dorin la braţ. Lacheii se înclină, apoi, cu mişcări sigure, iau jobenul de pe capul lui Dorin, buchetul de flori, mănuşile şi cutia în care poartă luleaua. Dorin, zăpăcit, vrea să le dea şi fracul. Revcnindu-şi, fluieră în urma lacheului care vrea să plece cu luleaua ; ambii lachei ies în stînga anlreului.
D O R I N (fluierînd): Pst ! Hei ! Luleaua nu merge la garderobă.
L A C H E U L (ofensat): N u puteam şti că în această cutie există o lulea.
D O R I N (luînd cutia şi arătind lacheului) : Ştii să citeşti ? Ce scrie aici ? — una lulea istorică ! Eşti liber ! (Lacheul îl măsoară cu dispreţ, apoi pleacă încet, cu multă aroganţă în ţinută. Dorin se uită buimac după el. Nu ştie unde să pună cutia, mutînd-o dintr-o mină
27 www.cimec.ro
in alta.) Lacheii tăi, dacă ar f i înarmaţi , ar măcelări o groază de lume nevinovată !
BEATRICE (sărindu-i de gît): Dorine ! D O R I N (o cuprinde de mijloc, o sărută,
iar cu mina liberă fereşte luleaua): Beatrice, scumpa mea Beatrice ! (Serios.) Să nu vină vreun lacheu să mă taie i
BEATRICE : A i c i eu sînt stăpîna. Vino să ne odihnim pe sofa. (Şed.)
D O R I N : Mai bine aş vrea să f iu cu tine în rai , la umbra unui smochin... să aruncăm cu pietre în rîul ce murmură la picioarele noastre şi să te apă r de muşte cu foi de palmier. Să citim din psalmii lui David... şi pe urmă să deschidem Biblia unde povesteşte cum a dat Eva mere din sîn lu i Adam.
B E A T R I C E : Aş vrea să deschizi acum la pagina cu mere...
D O R I N (îngrozit) : A i c i ! Unde ne pîn-desc lachei... unde papaul tău ne-ar putea lua numaidecît mărul din g u r ă ? !
BEATRICE (ridicîndu-se) : î ţ i place aici? D O R I N (se ridică): Salonul acesta nu
l-am vizitat. Foarte frumos ! (Pune luleaua pe masă.)
BEATRICE : Avem telefon automat... D O R I N : Lipseşte o ghilotină pentru la
chei şi papau ! B E A T R I C E : De ce? Papa în fond nu
e chiar rău. D O R I N : în formă însă, e grozav de an
tipatic. Mă uit la tine, Beatrice ! A i siluetă, cap de expresie, graţ ie în mişcări şi fineţe în atitudini... Ce farmec
misterios ai căpăta... dacă ai fi orfană ! BEATRICE : Mai tîrziu... tot ce vezi va
fi al nostru. D O R I N : Mai tîrziu ! N u pricep, dragă,
ce politică duce Dumnezeu. Pe bătrînii care dintr-un talant au făcut zeci dt milioane ar trebui să-i ridice mai repede la cer, să-i facă îngeri ! N u găseşti că e o glumă proastă ca, în loc de îngeri, să-i facă socri ?
BEATRICE : N u mai glumi ! Ţ i - a plăcut cum şofez ?
D O R I N : în adevăr eşti Viteza în persoană !
BEATRICE : Dar cc-o f i cu papa de nu mai apare ? M ă duc să-l chem.
D O R I N (speriat) : Lasă, dragă. Nenorocirea vine şi nechemată peste om.
BEATRICE : Probabil are ceva de lucru în birou.
D O R I N : Cînd văd pe papa al tău... îmi piere tot curajul.
BEATRICE : Să f i i cît se poate de calm. Sînge rece !
D O R I N : A m să fiu.. . crocodil. (Farada tuşeşte la uşa din stînga.)
B E A T R I C E : Vine papa! D O R I N : Nu ţ i-am spus că nenorocirea
vine şi s i n g u r ă ? (Farada intră singur prin stînga. Dorin caută să fie cît mai impunător.)
3
BEATRICE : Bonjur, papa ! Vezi ce repede am venit ?
D O R I N : Iar mie, daţ i -mi voie, să vă prezint omagiile mele.
F A R A D A (contrariat): Mă rog... ce-ai zis ?
D O R I N : A m zis că sînt nespus de fericit să recunosc în dumneavoastră pe nobilul meu socru.
F A R A D A : Nobil , te cred — dar socru, nu !
B E A T R I C E : Papa... F A R A D A : Cum ? D O R I N : A m priceput afecţiunea dum
neavoastră de socru nobil. F A R A D A : Ce socru, domnule ? D O R I N : A m zis : socru nobil. F A R A D A : După cît văd, dumneata faci
confuzie între nobil şi socru. D O R I N : Deloc ! Vă voi demonstra în
dată. F A R A D A : Slăbeşte-mă cu chiţibuşurile
dumitale, că n-ai găsit fraierul. B E A T R I C E : Lasă -1, papa ! Să vezi ce
bine demonstrează. F A R A D A : Domnule ! Eu sînt... adică eu
n-am fustă. D O R I N (repede): Orice nobil poate să
fie socru, dar nu orice socru poate f i nobil. Dumneavoast ră o iubiţi pe Beatrice ; şi eu o iubesc pe Beatrice. Dat f i ind că două cantităţi egale cu o a treia sînt egale între ele — amîndoi iubind pe Beatrice — ne iubim şi noi... reciproc...
F A R A D A (zăpăcit): Stai, domnule ! De unde mai scornişi drăcia asta ?
D O R I N : A m demonstrat matematic. B E A T R I C E : Sigur, papa ! T u n-ai în
văţat că matematica e sfîntă. F A R A D A : Sfînt e numai Papa de la
Roma. D O R I N (se plimbă, oprindu-se în faţa ta
bloului) : Minunat tablou ! BEATRICE (repede): N u - i aşa. Dorine ? D O R I N : Da ! Pictat în ulei veritabil...
un ulei în care s-ar putea prăj i chiar fleici.
F A R A D A (competinte): Doar n-o să fie pictat în untdelemn !
2 * www.cimec.ro
D O R I N : Cinste ţie, pictor nemuritor ! M ă prind că zece muze i-au ţinut paleta.
F A R A D A : Te cred ! Zece mi i de lei m-a costat.
D O R I N : în uniforma asta de marinar, parc-a ţ i f i o regină deghizată în cenuşăreasă.
BEATRICE : Ce zici de zîmbet ? D O R I N : Minunat ! Juri că e Gioconda
în uniformă de amiral. BEATRICE : Papa, să vie un lacheu. D O R I N (pălind): Beatrice! Vrei să mă
asasinezi ? F A R A D A : Ce-ai zis ? D O R I N : Vreau să spun că, de azi îna
inte, am onoarea să mă numesc scumpul dumneavoast ră fiu.
F A R A D A : P înă acum n-ai nici o onoare. Mai întîi să discutăm... să cumpănim.
D O R I N : Asta vrem şi noi. F A R A D A : Care noi ? D O R I N : Eu şi scumpa mea Beatrice. F A R A D A : Pardon ! O f i scumpă, dar
nu e a dumitale. BEATRICE : Ba da, papa ! Sînt scumpa
lu i Beatrice. F A R A D A (îngrozii): Cum? Ce vrei să
spui ? Pezevenghiul... individul. . . a... te-a maltratat... mă rog, cu rochie cu tot ?
B E A T R I C E : Numai inima... F A R A D A (liniştit): Aşa, da ! Toţ i t i
nerii răpesc întîi ce e mai rău la fete: inima !
D O R I N : Pardon ! Inima lu i Beatrice e de aur.
F A R A D A : Păi , te cred ! Numai că aurul e în buzunar la mine deocamdată .
B E A T R I C E : De ce eşti aspru, papa ? D O R I N : Ce vrei, dragă.. . simte că are
să fie socru. F A R A D A : Mă rog... D O R I N : U n moment ! Uitasem cadoul. B E A T R I C E : Da, da, cadoul ! D O R I N (luminează lui Farada luleaua) :
A m deosebita plăcere să vă ofer una lulea istorică şi vă rog să credeţi că patru muzee mi-au declarat că ar f i fericite s-o numere printre rar i tă ţ i le lor.
F A R A D A (examinînd-o): Da ! Interesantă.
D O R I N : Cu această lulea a fumat sultanul Mohamed al I I I - Iea , dăru ind-o
mai tîrziu lui paşa Sinan. în renumita luptă dintre români şi turci de la Vadul Călugăreni , acestui paşă Sinan i-au sărit dinţii , şi odată cu ei şi l u leaua. Istoria nu pomeneşte nimic despre soarta dinţilor, dar luleaua a luat-o
un strămoş al meu, martor la acea luptă şi căpitan de oaste.
F A R A D A : Foarte interesantă, domnule ! D O R I N : Lucra tă din sicomor, trandafir
şi chihlimbar, are incrustate în fildeş fesul şi semiluna.
F A R A D A : Da, da. Parcă e mai mult turban decît fes.
D O R I N : Tocmai ! Forma arhaică a fesului dovedeşte originea glorioasă a obiectului.
F A R A D A : Şi... zici că -mi-o dai mie ? D O R I N : Da. F A R A D A (o pune pe masă): Mulţumesc ! BEATRICE : în sfîrşit... nu luaţi loc ? F A R A D A : M ă rog... pe mine mă iertaţ i
un moment. Mai am ceva de lucru în birou cu avocatul.
D O R I N (speriat) : Aveţi şi avocaţi ? F A R A D A : Da, un proces cu... cu pă
durile statului. (Trece în birou.)
4
D O R I N : Ei , am fost bine ? BEATRICE : L -a i luat repede. S-a in
timidat. D O R I N : Acum... nu ştiu cum să pun
chestia căsătoriei. Să te cer dintr- o dată... ori să mai ocolim ?
BEATRICE : în definitiv, ştie că azi avem de lămuri t această chestiune.
D O R I N : Dar nu vezi ? Cum aude cuvîntul socru, se str îmbă de parc-ar înghiţi în sec.
BEATRICE : Să nu pierdem curajul. D O R I N : Cu luleaua l-am făcut pilaf ! BEATRICE : în cele din urmă, tot noi
vom birui . D O R I N Tot noi ! (O strînge la piept
şi o sărută. Intră Farada şi Brustan.)
5
F A R A D A (îl prezintă pe Dorin) : Domnul Dorin...
D O R I N (completează): ...doctorand în ştiinţe naturale.
F A R A D A : Şi domnul Brustan... B R U S T A N (completează): ...doctor în
ştiinţe juridice, din Bordeaux. F A R A D A : Şi eu, doctor în cereale !
(Prezentînd-o pe Beatrice lui Brustan.) Şi fiică-mea.
B R U S T A N (revcren(ios) : Ne cunoaştem. BEATRICE : Luaţ i loc. F A R A D A (vrea să spună ceva, dar, ne
găsind, face semn tuturor să şadă. Toţi s-au aşezat. Tăcere penibilă. Dorin tuşeşte graţios, Brustan la fel, aşe-
29 www.cimec.ro
zîndu-se mai bine ; Beatrice tuşeşte subţire şi romantic; Farada, nervos, rîgîic scuipatul, ca şi cum ar vrea să-l scuipe, apoi îl înghite.)
D O R I N : Prin urmare... (Nici unul nu is¬prăveşte vorba.)
F A R A D A : Mă rog, va să zică... B R U S T A N (lui Dorin): Dumneata... eşti
mai mult doctor decît doctorand ? D O R I N : Ca şi dumneata. Mai mult Bor
deaux decît doctor. (Consternare pe toată linia.)
F A R A D A (rîde) : Păi , te cred! în capul doctorului e numai spumă de Bordeaux.
B R U S T A N (glumind): Pardon, pardon... drojdie ! (Pauză.)
D O R I N (negăsind subiect): Regnul animal e foarte curios.
F A R A D A (ofensat): 0 f i ! D O R I N (la fel): Struţul.. . mascul cloceşte
ouăle conjugale... iar scrumbiile fac ouă de scrumbii...
B E A T R I C E (îneîntată) : Foarte nostim ! B R U S T A N : Ce zici, coane Barbule ? F A R A D A : N u pricep că e cu ouăle con
jugale. B E A T R I C E : Se poate, papa ? F A R A D A : Nu-mi trebuie mie scrumbii,
ouă de struţ... potlogări i şi... BEATRICE : T u niciodată n-ai înţeles ce
ascunde o inimă de femeie. F A R A D A : Ce lucru mare ascunde ? B R U S T A N (filozofic): Inima femeilor c
o traistă goală, pe care o umplu pezevenghii cu tot felul de gogoşi.
F A R A D A (ii strînge mîna) : Bravo, doctore !
BEATRICE : N u - i adevăra t ! D O R I N : Inima unei femei, domnilor, e
o medalie cu care nu orice nă tă rău trebuie decorat. (Beatrice, recunoscătoare, sare şi-l sărută.)
F A R A D A (împietrii): Mă rog... ce-n-seamnă asta ?
D O R I N : Medalia ! F A R A D A (înecat de furie) : Domnule !
în casa mea... în ochii mei... în nasul meu... o maltratezi ?... Ne maltratezi... aşa... ca pe niştre struţi ? Beatrice... mie nu-mi place !
BEATRICE : Mie-mi place aşa de mult, papa.
F A R A D A (către Dorin): Domnule... eu am fost ofiţer de marină. . . şi... să nu faci pe struţul cu mine... să-mi răscoleşti durerea mea de tată, că eu am trecut de zece ori Gibraltarul !
D O R I N : Fantastic ! Visul mamei a fost totdeauna să am socru un ofiţer de mar ină .
F A R A D A : Mama dumitale o f i visat multe prostii !
B R U S T A N (împăciuitor): Pardon ! Vă rog, luaţi loc ! (Toţi se aşază. Tuşeşte.) Domnilor şi do... pardon ! adică, scumpă Beatrice şi domnilor ! Va să zică, vedem în mijlocul nostru o masă rotundă, acolo un telefon automat ; dincolo, un tablou cu figura domnului Farada în ulei ; nişte fotoli i confortabile... şi... ce mai vedem ? (Toţi se uită împrejur.)
F A R A D A : U n candelabru. BEATRICE : U n covor persan. D O R I N : Una lulea istorică. F A R A D A : Uşi, pereţi... B R U S T A N (grav): Adică, vedem un sa
lon aristocrat... Dacă am ieşi puţ in a¬fară, am vedea...
D O R I N : A m vedea tot Bucureştiul. B R U S T A N (foarte grav) : < Pardon ! A m
vedea o terasă, un garaj, boschete de trandafiri... şi alte multe obiecte. A m zis : dacă am ieşi !..., dar nu ieşim !
F A R A D A : N u ieşim ! B R U S T A N : Prin urmare, vedem un sa
lon aristocrat. D O R I N : Mai e lungă conferinţa asta ? B R U S T A N : Pardon ! U n avocat are a¬
numite principi i după care se conduce... M a i departe...
F A R A D A : M a i departe... mă rog... BEATRICE : ...Să continuăm discuţia. F A R A D A : Beatrice... uite, afară apune
soarele. E ceva grozav ! Du-te cu doctorul pe terasă, să vadă şi el grozăvia asta.
D O R I N (curtenilor): Vo i f i grozav de fericit cînd voi contempla în fiecare seară această minune solară.
F A R A D A : Se stinge soarele pînă să te lovească fericirea asta ! (Beatrice şi Dorin — în dreapta antrcului — ies.)
6
B R U S T A N : Coane Barbule, nu te p r i cep.
F A R A D A : Bine, doctore, eşti perceptor, agent fiscal ? Faci inventarierea mobilelor, să le vinzi cu toba? Aşa ne-a fost vorba ?
B R U S T A N : Te-ai băgat peste principii le mele şi le-ai făcut varză ! Aveam de gînd să înt ind o cursă individului şi sari dumneata în ea !
F A R A D A : N u c bună cursa... A i văzut cum o pupa fără nici o ruşine ?
B R U S T A N : Da, domnule. Cu gura toată, ca la cinematograf..
F A R A D A : Dar ce e mai grozav... e câ-1 pupă şi ea tot ca la cinematograf.
30 www.cimec.ro
B R U S T A N : Să mă laşi pe mine ! A m pledat mi i de procese în cariera mea de avocat, şi dacă n-am cîştigat majoritatea, în orice caz nu le-am pierdut pe toate.
F A R A D A : Bun ! Dar... mai fac şi eu cîte o mică presupunere. N u vreau să creadă doctoraşul că, dacă n-am decoraţ ie , sînt un sac de paie.
B R U S T A N : S-a făcut ! F A R A D A : Bun ! (Merge în antreu şi-i
strigă.) Beatrice ! Destul cu soarele, poftiţi încoa ! (Intră Beatrice şi Dorin.)
1
Farada şi Brustan şed la masa rotundă. Beatrice şi Dorin intră tăcuţi, aşezîndu-se alături pe canapea. Brustan, tuşind, începe să scoată din geantă volume, rîn-duindu-le pe masă. Dorin se uită deznădăjduit la cărţi.
D O R I N (timid) : Ce scrie acolo ? B R U S T A N : A i c i spune de drepturi şi
obligaţii ce nasc din căsătorie... F A R A D A (direct): M ă rog... dumnealui
cere mîna dumneaei. D O R I N (galeş): Mîna.. . cu toate depen
dinţele... B R U S T A N : A m zis : memoria nu mă
a ju tă ! Napoleon a dat omenirii un cod penal... şi un cod comercial şi un cod civi l . Pentru că Bonaparte a zis : F ran ţ a şi familia ! Dar marele general n-a cunoscut pe industriaşii de azi : Ford, Krueger, David Golder, Stan-Bran ; de aceea, mă ridic împotr iva lu i Bonaparte, nu în calitate de avocat, ci ca ta tă de familie.
F A R A D A : Şi eu ! B R U S T A N : Familia mea numără nouă
fete, un băiat , plus spiritul încă viu ai nevestei mele, decedată la 24 ianuarie.
F A R A D A : Plus durerea dumitale de tată.
B R U S T A N (vehement) : N u face nimic ! U n avocat... adică eu, zic aşa (scoate din buzunar un carnet şi-l răsfoieşte): Azi , un vis hipnotic zdruncină viaţa,
t Toţ i pezevenghii, toţi potlogarii nu vi¬* sează decît dansul milioanelor. Atunci...
f mă ridic împreună cu Voltaire şi zic pezevenghiului (citeşte din carnet) : „Agnosco veteria vestigia flamae !" Adică, să nu vinzi castraveţi la g răd i nar, că i s-a acrit inima de murături .
F A R A D A : Bravo, doctore ! Bravo şi l u i Voltaire.
B R U S T A N : Pentru că un avocat are anumite principii . . . şi... mă rog, prin
cipiile mele sînt : Jos Bonaparte şi Dc-mostene ! Sus furnica !
F A R A D A : Te cred ! Adică, pe româneşte : sus ai noştri , jos ai voştri !
D O R I N : Pe chestia furnicilor sînt şi eu de acord.
F A R A D A : N-avem nevoie. B R U S T A N : Va să zică... Vine pezeven-
ghiul şi zice : mie-mi place fata dumitale... şi... că sucită, că-nvîr t i tă , mă sufoc, pe onoarea mea... Atunci, zic : domnule, nu-mi plac tragediile cu săbii şi pistoale cu dopuri de plută. Vrei să iei fata ? Poftim, ia-o ! Dar fata mea are metehne : mănîncă prepeli ţe, se-m-bracă după ul t imul jurnal , se duce la teatru cu maşina... Mă rog... ia-o. Dar, ai birjă la scară ? Or i vrei s-o duci în spinare pînă la cocioaba dumitale ?
F A R A D A (către Dorin): Păi , te cred! A i bir jă ?
D O R I N : Această teorie neroniană seamănă mai mult cu un bulin purgativ decît cu un discurs de recepţie în sînul unei famil i i .
B E A T R I C E : Dorin are dreptate. F A R A D A : Dreptate am numai eu, doc
torul şi Voltaire. BEATRICE : Papa, în locul teoriilor, sun
să ne aducă puţ ină şampanie. F A R A D A : Mai tîrziu. Z i - i , doctore.
B R U S T A N : Dumneata domnule doctorand, ai bir jă? A i prepeli ţe? A i rochii? A i cozonaci ?
F A R A D A : A i prepeliţe, domnule? Dacă n-ai prepeli ţe, de ce umbli să te-nsori?
D O R I N (patetic): Domnilor, sînt un tînăr căruia vi i torul îi surîde în culori de trandafiri şi crizanteme. Cu aceste culori vreau să împodobesc viaţa lu i Beatrice... să-i pun pe frunte un spectru de fericire...
BEATRICE : Sigur, papa ! Dorin, pe lîngă spectru, îmi cumpără şi Huppmo-bi lu l .
D O R I N : A m să-i cumpăr şi un avion, numai de ambiţie.
F A R A D A : Mă rog... D O R I N (grav) : îmi dai fata, ori nu ? F A R A D A : S-o vopseşti dumneata cu
toate culorile ? B R U S T A N (caută în cărţi) : Pardon ! U n
moment... F A R A D A : Nic i un pardon ! A i făcut pe
dracu' ! A i întins zece curse şi am căzut amîndoi în ele.
B R U S T A N : U n moment ! Să facem o mică presupunere...
F A R A D A (îl ia de nasture): Mă rog, ce presupunere vrei să mai faci ?
B R U S T A N (apărîndu-se) : N u trebuie să ne pierdem cumpătul , coane Barbule ! Să zicem...
31 www.cimec.ro
F A R A D A : Ce sâ mai zicem ? B R U S T A N : Pardon ! Vreau să spun că
am şi eu durerea mea de tată. Iar dumneata, domnule doctorand (la aceste cuvinte, Farada părăseşte nasturele lui Brustan, îndreptîndu-se spre Dorin). care nu eşti tată de familie... să nu v i i dumneata aici, să umbli cu fofîrlica...
F A R A D A : Să faci pe gazetaru' cu noi... B R U S T A N : Lasă-mă pe mine ! Să um
bl i cu fofîrlica... pe la fetele noastre. F A R A D A (gata să-l prindă de nasture) :
Pe la fata noastră. B R U S T A N : Pentru că dumnealui a tre
cut de zece ori Bosforul, iar eu... am principiile mele, fetele mele. Iar dumneata care studiezi muşte, purici şi alte gîngănii sâ nu v i i în salonul aristocrat ai dumnealui... să umbli cu goange... cu scamatorii... cu fofîrlica...
F A R A D A (primind pe Dorin de nasture): Pe la fata mea ! Mă rog... să nu faci pe gazetaru' cu mine... pentru că mi se urcă nervii la cap!!!. A m palpitaţie... şi... va să zică, nu-mi trebuie broaşte, caracati ţe şi alte spurcăciuni în apartamente. Vreau să am ginere pe medicul de boli nervoase... care... cîş-tigă mult...
B R U S T A N (vehement): Şi e nebun ! F A R A D A (lasă nasturele) : Pardon ! Şi
are un sanatoriu pl in de nebuni. BEATRICE : Papa, am şi eu cuvîntul în
această chestiune. F A R A D A : A i cuvîntul, dar n-ai drep
tate. D O R I N : în casa aceasta, unde şi nasturii
sînt în primejdie, mă declar sub protecţia constituţiei şi a legilor.
BEATRICE (lui Farada): Să ştii că nu pot trăi fără Dorin.
D O R I N : Şi eu nu mai pot trăi fără ajutorul poliţiei.
B E A T R I C E : Papa, du-te şi tu pe terasă... să vezi grozăvia ceea cu soarele.
F A R A D A (demn): Mergem, dar nu ne ui tăm la soare.
B R U S T A N : Noi nu sîntem chiori. (Farada şi Brustan trec pe terasă.)
8
(înserează treptat.)
B E A T R I C E : A i văzut ? D O R I N : Da. Mergeau ca doi cocostîrci
după ce au înghiţi t o baltă de peşte. BEATRICE : N u e vorba de felul cum
mergeau.
D O R I N : Dar ? BEATRICE : De inima noastră. D O R I N (mirat): Inima noastră ? Inima
ta, poate ! A mea... de trei sferturi de ceas plînge în genunchi lîngă amorul nostru asasinat.
B E A T R I C E : N u vorbi aşa. D O R I N : Simt că se dăr îmă ceva in
mine... ceva care se transformă în planete, sateliţi, comete... Grozav lucru e să asişti neputincios la dezastrul in imi i tale.
BEATRICE : A m o idee, cu care-1 vom da gata !
D O R I N : Foarte greu ! Ne-ar trebui zece gloanţe de carabină pentru asta.
BEATRICE : A i să vezi. D O R I N : Mica mea Beatrice ! Dacă ai
avea doică şi paisprezece ani, aş repeta cu tine drama amoroasă din Veneţia.
BEATRICE : N u e nevoie de drame. Sint hotăr î tă să fug cu tine.
D O R I N (uimit): Să mă răpeş t i ? BEATRICE : N u ! T u să mă răpeşti ! D O R I N : Uite !... m-ai dat gata întîi pe
mine. BEATRICE : N u glumi ! Spune şi tu
ceva. D O R I N : N u mă pricep... N u cunosc de
cît fuga în Egipt a Mîntuitorului . BEATRICE : Dacă te pierd, înseamnă
că pierd visul vieţii mele... micul meu Huppmobil !
(A înserat. Penumbră. Apare Ciprian. însoţit de un lacheu. Lacheul îi face semn să intre, apoi se retrage. Ciprian rămine în obscurul antreului.)
D O R I N (speriat) : Beatrice ! BEATRICE : Ce e ? D O R I N : T u ai văzut vreodată răsăr ind
popă din pămînt ? BEATRICE : Ce ai, frate ? D O R I N : Popă e ?... ori umbra somnam
bulă de pe terasa din Elsinore ? BEATRICE : Sâ aprindem lumina.
(Aprinde lumina, îl vede pe Ciprian.) * Părintele Ciprian ? D O R I N (încremenit) : A auzit de moar-^ tea dragostei noastre şi vine s-o în-
mormînteze. BEATRICE : Poftim, păr inte Ciprian !
[Intră Ciprian.)
9
C I P R I A N (călcînd cu sfinţenie) : N u vă faceţi supărare cu mine.
BEATRICE (făcind prezentările) : Pă r in tele Ciprian, parohul nostru. Domnu' doctorand Dorin..
32 www.cimec.ro
D O R I N (repede): A m deosebită stimă pentru cinul preoţesc !
C I P R I A N : M i se pare că... D O R I N (repede): Exact ! U n clopot
de plumb e mai sonor decît unul dc aramă.
B E A T R I C E : U n moment ! Mă duc să-l chem pe papa.
D O R I N : Merg şi eu cu tine. BEATRICE : Rămîi şi ţine de urît pă
rintelui. (Beatrice merge pe terasă.)
10
(Tăcere grea.)
«CIPRIAN : Dar... ce faci aici, fiule ? D O R I N : Uite, părinte.. . mă căsnesc să
fac pe dracu' ghem. - C I P R I A N : N u vorbi aşa, fiule ! D O R I N (disperat): Ma i lasă-mă, pă
rinte, cu fiule-n sus, fiule-n jos. Domnii de aci sînt foarte curioşi. A u să creadă că ai fost amantul mamei, iar eu sînt copilul dumitale din f lor i .
C I P R I A N (înspăimîntat, se. închină): Doamne, mari sînt puterile tale !
D O R I N : Dacă ar auzi tata, te-ar împuşca pe loc. E grozav de gelos.
11
(Intră Farada, Brustan, Beatrice.)
F A R A D A : î ţ i prezint, doctore, un sfînt ! Părintele Ciprian.
B R U S T A N : încîntat . F A R A D A : A i venit la timp, părinte !
Doctore, du-1 imediat să vadă apusul de soare ! O grozăvie ! Să meargă şi domnul Dorin.
•CIPRIAN : A înnoptat.. . F A R A D A : N-are importanţă. De pe
terasa mea, apusul de soare... se vede toată noaptea !
(Brustan, luînd la braţ pe Ciprian şi Dorin, îi duce pe terasă.)
12
F A R A D A : Sînt emoţionat, Beatrice ! BEATRICE : De ce, papa ? F A R A D A (încurcat) : Pentru că : sînt ta
tăl tău... şi... mă rog, de şapte ani aştept decoraţia.
BEATRICE : Vrei să te decorez eu ? F A R A D A (cu lacrimi şi durere de tată):
Beatrice... mă uit la tine şi zic să-l
ia draou' pe pezevenghi. Eu n-am dus măgari i de coadă la apă ! Mă rog... dacă renunţi la Dorin, mîine îţi cum- ^ păr Huppmobilul.
BEATRICE (sărindu-i de gît) : Bravo, papa ! Să trăieşti, papa !
F A R A D A (fericit) : Primeşti ? O, scumpa f mea Beatrice ! Imaginează-ţ i acum, pe deasupra, bucuria mea de tată !
BEATRICE (şireată) : Papa, te rog să-mi ^ cumperi... şi pe Dorin... E mult mai ieftin decît Huppmobilul. Vreau aceste -f două jucării. . . una fără alta n-are nici un farmec.
F A R A D A (dezorientat): Rîzi de mine ? Prefer să-ţi cumpăr întreg pămîntul.. . dar pe individ, nu !
BEATRICE (hotărîtă): Dacă nu vrei... Dorin e gata să mi-1 cumpere.
F A R A D A : Adică... n-ai milă nici de Huppmobil... nici de mine ? Cheamă-1 pe doctor.
BEATRICE : Papa, nu lua hotărîri p r i pite.
F A R A D A : A m zis ! Du-te şi cheamă-1 pe doctor. (Beatrice se duce pe terasă.)
13
F A R A D A : Domnule... merge ca o regină... dar e proastă ca noaptea.
(Intră în monom : Brustan, Dorin, Beatrice şi Ciprian.)
14
F A R A D A : Ei ! Ce părere ai, părinte C i prian ?
C I P R I A N : Minunat e tot ce vine de la Domnul !
B R U S T A N : Ceva supranatural ! F A R A D A : Auzi, Beatrice. Aşa crepuscul
mai rar. Domnule doctorand, ia pe Beatrice... şi du-te şi mai vezi o dată grozăvia asta.
BEATRICE : Dar ! papa... D O R I N : La ora asta, soarele sforăie cu
pă tura -n cap. F A R A D A (răstit): Du-te, domnule, şi
vezi soarele. Lună, soare... acum ce-o f i !
D O R I N : în noaptea asta mă fac astronom.
B R U S T A N : în ochii lu i Beatrice ar trebui să priveşti cu luneta...
a - c. 5628 33 www.cimec.ro
F A R A D A : Bravo, doctore ! M ă rog... rămîi cu gura căscată la artificii le ce-ţi fulgeră pr in cap.
B E A T R I C E : Haidem, Dor ine ! (Beatrice şi Dorin trec pe terasă.)
15
B R U S T A N (scoate un carnet din buzunar) : U n fleac, pe l îngă ce am în carneţelul ăsta. A mers discursul ?
F A R A D A : Păi , te cred ! Nişte fraze bune de t ipăr i t la gazetă. M ă rog, Demo-stene e rahat cu apă rece pe l îngă dumneata.
B R U S T A N : Ascultă fraze (citeşte din carnet): U n vis hipnotic zdruncină
4 viaţa.. . sau... toţi potlogarii nu visează decît dansul milioanelor... şi altele.
/Toate astea le-am spicuit din discuţiile la legea contra cametei... Nic iodată nu mă aventurez în primejdia unei discuţii fără să pipăi în buzunar
micul meu carnet enciclopedic. Ţ i -1 pot împrumuta la nevoie. (Bagă carnetul în buzunar.)
F A R A D A : Păr in te Ciprian, sînt la o răscruce foarte mare.
C I P R I A N : în tor tocheate sînt căile Satanei şi afurisite mîinile lu i .
F A R A D A (către Ciprian): A m zis că sînt la o răscruce foarte mare.
C I P R I A N : Ară ta ţ i pricina pentru care vă osteniţi... şi... poate harul de sus ne va lumina pe toţi.
B R U S T A N : Haru l e aici, în enciclopedia mea.
C I P R I A N : Amint i ţ i -vă de v ia ţa împăratului Solomon...
B R U S T A N : S-auzim ce zice... Unu i avocat adesea îi place să se consulte cu împăraţ i i .
C I P R I A N : Solomon a cerut l u i Iehova un singur lucru : înţelepciune.. . să-şi
poată cîrmui supuşii. Văzînd Iehova smerenia acestuia, pe l îngă înţelepciune, i-a dărui t herghelii de cai, turme de oi... lapte, miere şi aur.
B R U S T A N : Foarte frumos ! însă... unde e pilda ?
C I P R I A N : Vai de smochinul cel fără rod ! Stăpînul va da ordin slugilor să-l sape din rădăcină .
F A R A D A (mişcat): Vezi? Păr in te le n-are bob de neghină în suflet.
C I P R I A N : Care c pricina ? F A R A D A : Păr in te , ai văzut un peze
venghi aici ? Individul acesta vrea să se-nsoare cu Beatrice.
C I P R I A N : Şi duduia Beatrice? F A R A D A : Vrea şi ea, arde-o-ar focul ?
Mă rog... n-ai vreun vicleşug să-i dez-. infectăm inima ? C I P R I A N (cinstit): Domnule Farada, ca
slujitor al Atotputernicului, am chemarea să binecuvîntez dragostea, iar nu să o distrug.
F A R A D A (sărind în sus ca fript) : î i turt i răm fesul ! Cum, păr in te ? U n popa are har, are binecuvîntări şi... pentru un pezevenghi... pentru un gazetar... care face să am palpi taţ i i , să mi se ridice nervii la cap ?
C I P R I A N : Solomon... F A R A D A : Ce Solomon, păr in te ? S-a is
p răv i t ! N u mai avem popi... nu mai avem grijanie... nu mai avem anafura... nu mai avem sfinţi... nu mai avem n i mic ! Eu cer fum de tămîie să gonim
pe dracu', şi... păr in te le îi dă zor cu laptele, cu caprele lu i Solomon...
C I P R I A N : Domnule Farada... F A R A D A : Fugi ! Să nu m-atingi ! Te-a
cumpăra t spurcatul de doctorand. B R U S T A N : Şi acum v i i cu fofîrlica d u p ă
noi ! F A R A D A (lui Brustan): Doctore, cheamă
imediat pe individ . (Brustan iese pe te¬rasă.)
16
C I P R I A N : Să mă bată Dumnezeu d a c ă pricep ceva.
F A R A D A : Să te mai ba tă şi pe sf inţ ia-ta, că destul m-a bătut pe mine. (Intră-
Brustan, Beatrice, Dorin.)
17
F A R A D A (cu diplomaţie, către Brustan).-
M ă rog... şi zi... aşa cu Solomon. B R U S T A N (cu dedesubturi) : Solomon ca
Solomon... Dar să vezi buclucul cu fata. lu i Solomon...
F A R A D A : E i , nu mă înnebuni ! (Rîzînd' grozav de fals.) Cum vine asta ?
B R U S T A N : Să vez i ! Vine a ş a : peze-venghiul începe să umble...
F A R A D A : Pe la fata lu i Solomon... B R U S T A N : Aşteaptă ! Solomon zice:
bun ! Şi ha ţ ! îl prinde pe pezevenghi în cursă.
F A R A D A : Te cred. Ha ţ , şi gata ! la putina cu mură tur i ! Pe urmă, i-a t ă i a t nasul ?
34 www.cimec.ro
B R U S T A N : Să vezi ! După ce Solomon face : ha ţ !, l-a tocat bucături şi l-a dat la cîini.
F A R A D A : Ei , nu mă înnebuni chiar de tot ! Aşa, păr inte Ciprian ?
C I P R I A N : Ceasul acesta multă bucurie aduce lui Belzebut.
D O R I N : Şi multă amărăciune mie ! F A R A D A (lui Dorin): Mă rog... adică...
eu şi doctorul sîntem Belzebut ? BEATRICE : Papa, respectă ospitalitatea. F A R A D A : Beatrice, nu uita ce ţ i -a fă
găduit Solomon adineauri... BEATRICE : A i înnebunit , papa ! (Iese
pe uşa din dreapta salonului, furioasă.)
18
F A R A D A : Poftim ! « Imagina ţ i -vă acum durerea mea de tată.
B R U S T A N : Curaj, coane Barbule ! D O R I N : Domnilor, vă pur ta ţ i bir jăreşte
cu fericirea lu i Beatrice... Nu-mi iau răspunderea dezastrelor sentimentale ce vor urma.
B R U S T A N : Pardon, pardon ! F A R A D A (agresiv) ; Mă rog... dumneata,
care faci cinematograf în nasul meu... D O R I N : Vă rog ! O singură întrebare. . . F A R A D A : Cum ? Ia scoate enciclopedi
cul, doctore ! Să-mi dai şi mie o copie de pe el !
B R U S T A N (dîndu-i carnetul): Arde-1, coane Barbule !
F A R A D A (deschide la întimplare şi citeşte furios): Domnule, cască urechile.
Omul cînd îmbătrîneşte Pune-i paie şi-l pîrleşte, Că de geaba mai trăieşte !
(Ciprian şi Dorin rîd.)
F A R A D A (în culmea zăpăcelii): Ce e asta ? Pe cine pîrleşti, doctore ? Ce prăpăst i i îmi dai să citesc, domnule ? (Dă cu carnetul de pămînt.) F i - ţ i -ar pomelnicul al dracului !
B R U S T A N (se repede şi-l ridică): Pardon ! A i nimerit la capitolul proverbelor.
F A R A D A (turbină): A m nimerit la dracu' să te ia ! Ce proverbe, domnule ? Se prăbuşeşte pardoseala sub p i
cioare... M-a i făcut de ocară, domnule... pe mine... care am trecut de zece ori Gibraltarul ! Iadul să te-nghită cu catastiful dumitale cu tot !
B R U S T A N (către Dorin): Domnule... după cele petrecute
F A R A D A (indreplîndu-şi furia asupra lui Dorin): Dumneata, care umbli cu fofîrlica...
D O R I N : Domnilor... (Merge la sonerie şi sună prelung.)
F A R A D A (vrînd să-l prindă de nasture): Te dăm pe mîna poliţiei.
B R U S T A N : Fă ră catastrofe, coane Barbule ! (Apare un lacheu.)
D O R I N (lacheului) : Dă-mi jobenul şi mănuşile. (Lacheul iese.)
F A R A D A : Aha-ha-ha ! Păi , te cred ! B R U S T A N : H a ţ : şi la putina cu mură
turi ! (Lacheul îi dă lui Dorin jobenul şi mănuşile, apoi rămîne în antreu.)
D O R I N : Domnilor catîri, măgarul a plecat. (Iese.)
19
B R U S T A N , F A R A D A (se privesc uluiţi). F A R A D A : Ce a zis ? B R U S T A N : Mai nimic... ceva din zoolo
gie.
F A R A D A : Aşa ? (Intră Beatrice.)
20 BEATRICE (nevăzînd pe Dorin): Unde
e Dorin ? F A R A D A (minte): A spus că nu-i place
şampania.. . şi a plecat ! BEATRICE : Minţi , catîr încăpăţ înat !
(Iese glonţ în fund.)
2 1
C I P R I A N (îşi face cruce). F A R A D A : Ce-a zis? B R U S T A N : Tot ceva din zoologie. F A R A D A : Eee ! Atî ta zoologie nu-mi
place ! Asta e ! B R U S T A N : Sigur ! Aia e ! (Pune punct
cu degetul în aer.)
C O R T I N A www.cimec.ro
A C T U L A L T R E I L E A
Aceeaş i cameră modestă , în care lucrează Rodica şi învaţă studentul Dorin.
1
RODICA (smgură, cînlă şi lucrează. Răsfoieşte un jurnal de mode, apoi, lăsîn-du-l brusc, imithid pe Beatrice): Va i , ce vocabular ! A h , ce vulgari tă ţ i ! (Natural.) N - o i f i avînd eu vocabular, dar am ochi albaştri !
(Intră Tîştiul.)
2
Ţ Î Ş T I U L : Săru ' mîna ! RODICA (întinzîndu-i mîna): Sărut-o,
ţîştiule, că meri tă ! Ţ Î Ş T I U L (intimidat, vrea să prindă mîna
oferită, dar revocă gestul imediat). RODICA (reluînd lucrul) ; Eşti prost,
puştiule ! Niciodată n-ai sărutat o mînă ?
Ţ Î Ş T I U L : Ba de cîte ori ! A m făcut bătătur i la buze pupînd laba lu i jup înu ' !
(Intră Beatrice.)
3
BEATRICE : Dor in n-a venit încă ? RODICA : N u ! BEATRICE (ezitînd): Dacă vine... te rog
să-i comunici că mă întorc numaidecît. . . să mă aştepte aici !
RODICA : Cu plăcere ! BEATRICE : Mulţumesc ! (Beatrice iese
repede.)
4
RODICA : Ce s-o fi-ntîmplat ? (întrebîn-du-l mai mult din ochi.) Ei ?
Ţ Î Ş T I U L : A m venit să iau fracul. R O D I C A : Eşti nebun? Ţ Î Ş T I U L : Da ! Jupînul zice că v-a în
chiriat fracul numai pe trei ceasuri. RODICA : Jup înu l tău e un dobitoc !
Ţ Î Ş T I U L : Dobitoc cu tîrnafes !... aşa-i zice cucoana dumnealui ! N o i l-am botezat mai scurt: zdîrnafeţul !
RODICA : Du-te şi spune-i să mai aştepte !
Ţ Î Ş T I U L : M a i bine aştept eu aici ! RODICA : Ia şi tu un scaun. (Ţiştiul
şade.) Cînd ieşi calfă ? Ţ Î Ş T I U L : Oho-oho ! Croitoria e meserie
grea, zice zdîrnafeţu' . P înă acum abia am învăţa t să mătur , să mestec în oale... şi să cos cîte un nasture. Partea asta a croitoriei se numeşte tăvăleală .
RODICA : După asta ce urmează ? Ţ Î Ş T I U L : După tăvăleală, scăldăm
broscoii... copiii zdîrnafiţei... numai bur tă şi cap... le spălăm scutecele... (Oftează.) Croitoria e meserie grea ! (Se ridică.)
R O D I C A : Pleci? Ţ Î Ş T I U L : Da !... mi-e frică de cotono
geală... V i u mai tîrziu. Săru' mîna.
(Jiştiid iese. Rodica lucrează mai departe.)
5
Pe neaşteptate, uşa se deschide brusc şi apar două capele — Farada şi Brustan.
B R U S T A N } : V " a m P " n s !
RODICA (speriată, dă un ţipăt, Brustan şi Farada apar întregi în casă).
F A R A D A (întreabă pe Brustan): I-am prins ?
B R U S T A N (ferm): I -am prins ! (Ambii cercetează atelierul cu privirea.)
F A R A D A : M ă rog, unde i-am prins ? B R U S T A N : A i c i e un mister ! Parc-am
trăi în catacombele pungaşi lor i talieni !
F A R A D A : Misterul e în buzunar la mine, scris cu creionul pe cutie !
B R U S T A N : Cum asta?
36 www.cimec.ro
F A R A D A : Adresa pezevenghiului, scrisă pe cutia lulelei, ori e greşită, ori e veche ! N u văzuşi ? E şi mîzgăli tă !
B R U S T A N : N u se poate, coane Barbule !
F A R A D A : Dar nu vezi, doctore, că aici se fabrică pălări i de damă ?
B R U S T A N (Kodicăi): Stimată domnişoară, vă rog, daţ i -mi voie să fac o mică teorie domnului...
RODICA : Cu plăcere ! Mă înnebunesc după teorii şi antricoate de viţel !
B R U S T A N : Va să z i c ă : b u n ! RODICA : Foarte drăguţă teorie ! B R U S T A N : Pardon, pardon ! A m zis :
bun ! RODICA (rîde şi aplaudă) : A h ! ce mult
îmi place !... De ce nu vrei s-o cînţi la patefon ?
B R U S T A N (lui Farada): Vezi, domnule, că-i place ? M a i departe !
F A R A D A : Mai departe: o gogomănie nemaipomenită ! Asta e !
B R U S T A N : Ne pare foarte rău, st imată domnişoară.. .
F A R A D A (care a văzut planşele cu fluturi pe pereţi) : Uite-1, domnule !
B R U S T A N (răsucindu-se): Unde e ? H a ţ ! — şi cu el la put ină !
F A R A D A : L-am prins ! B R U S T A N (zăpăcit): Ce ai prins, dom
nule ? F A R A D A : Goangele individului ! B R U S T A N : Goange ? Pune mîna pe ele! F A R A D A (arătînd fluturii): Vezi acolo? B R U S T A N : Gîngănii le alea uscate, în
fipte în scobitori ? F A R A D A : Da ! sînt gărgăunii pezeven
ghiului ! Animalele pe care dorea să le transporte în casa mea ! Să-mi spurce mie casa cu lighioane !
B R U S T A N : Bun ! A m pus mîna pe goange ! Ne mai trebuie pezeven-ghiul !...
F A R A D A (zărind geanta Rodicăi pe divan) : Uite o geantă, doctore ! Fac prinsoare că e pl ină cu mister^, cu asta... cu arhivă ! Pune mîna pe ea !
RODICA (iluminată, descoperă enigma) : Aaa ! Stai ! Acum ştiu ! Dumneata eşti ăla care întoarce genţile femeilor pe dos ! Să nu te atingi de geanta mea, că zbori m pielea goală pe fereastră ! (Ascunde geanta.) Uite cine să-mi întoarcă geanta pe dos ! U n animal ne-placentar ca dumneata !
F A R A D A : Mă rog... eu nu vînd plăcinte !...
RODICA : Lasă că te cunosc ! Eşti hipopotam, ornitorinc, girafă ! Te cunosc ca pe iapa albă !
B R U S T A N (rîde prosteşte). RODICA (lui Brustan) : Iar dumneata ce
rîzi ca proasta-n bîlci ? F A R A D A (rîde zgomotos). RODICA : Uite, mastodonţii dracului ! F A R A D A : Stimată domnişoară.. . RODICA : Hai ! — scurteaz-o ! Dumneata
rupi nasturii de la pantalonii vecinilor, îţi rozi unghiile, mănînci sîrmă ghimpată, înghiţi ace... şi umbli cu izmenele pe b ă ţ !
B R U S T A N : Pardon, pardon ! Dumnealui este...
RODICA : Dumnealui este un catîr şi dumneata o vacă !
F A R A D A (scos din fire): Scoate enciclopedia, doctore !
RODICA : Ce-ai zis ? Ce să scoată ? După ce atentaţ i la nasturii unei fete, acum atentaţ i şi la onoarea ei ? (Se repede, ia papucii şi aruncă unul în capul lui Brustan, altid în capul lui Farada.) Na ! M a i scoate pe Scara-oschi, dacă te ţin curelele ! Derbedeilor !
F A R A D A : Vezi, doctore, dacă te bagi orbeşte în catacombe ?
B R U S T A N : Stimată domnişoară, eu zic : bun !
RODICA : Z ic i pe dracu' să te pieptene ! F A R A D A (fricos): M ă rog... fiţi gen
tilă... şi... să zicem : bun ! RODICA : T u să nu deschizi botul ! Ba
lenă libidinoasă ! B R U S T A N : Lasă-mă pe mine, coane
Barbule ! RODICA : Lasă-1 pe ăsta, să vedem ce
brînză face ! B R U S T A N : Pardon ! N o i căutăm adresa
individului , adică a doctorandului Dor in . I-am luat adresa de pe un document istoric, ce se află în buzunar la conu' Barbu !
RODICA : Căutaţ i pe domnul Dor in ? F A R A D A 1 n | B R U S T A N 1 : u a • RODICA : Şi credeţi că e pitulat în
geanta mea ? Of ! caracati ţe idealiste! O femeie îşi poar tă iubitul în inimă, nu în geantă ! N ic i nu-1 cunosc pe acest domn.
F A R A D A : Dar... cu lighioanele astea cum rămîne ?
RODICA : După cum vedeţi , eu sînt modistă. A i c i am diferite specii de lepidoptere care-mi servesc la... garnituri
37 www.cimec.ro
fanteziste pentru ultimele modele de pălăr i i !
B R U S T A N : Bun ! Dar etichetele cu clasificarea acestor animale ? Păi vezi ?! Asta miroase a mister... a muzeu... a doctorand !
F A R A D A : A catacombe ! RODICA : Miroase ! Vo i aţi plecat să
mirosiţi locuinţele oamenilor ? B R U S T A N (lui Farada): S-o luăm cu
diplomaţie, că spune tot ! (Rodicăi.) Pă... păpuşă adora tă ! N o i vrem... adică te rugăm... nu ! N u e bine !
RODICA (amuzată) : Ce fals miaună cotoiul dracului !
F A R A D A : Mă rog... pă... păpuşă foarte adora tă ! N u vrei să tr imitem papucii ăia la pingelit ? Eu plătesc !
RODICA : Ce bufniţă intel igentă ! B R U S T A N : Scumpă dudui ţă ! N o i sîn-
tem aşa... sîntem foarte... foarte crai cu fetele ! (Tot timpul acestor demonstraţii. Farada şi Brustan fac exhibiţii plastice cu degetele prin aer.)
F A R A D A : Te cred ! Doi crai de la Răsărit...
RODICA : A trecut Crăciunul ! Vo i colindaţi cu steaua in mij locul veri i ?
B R U S T A N : No i sîntem nişte crai... fără stea... care caută un pezevenghi. Scumpă stea... N u ! scumpă păpuşă.. . foarte adorată. . . cu stea în frunte ! (Energic, arătînd divanul.) Aşa e că în ieslea asta doarme doctorandul Dor in ?
RODICA : Monstrule ! Acolo e un altar pe care ard în fiecare noapte două inimi în spuma... cusută şi cîrpitâ de mine ! Idiotule !
F A R A D A : Păzea, doctore, că te arde cu papucu' !
RODICA : Casa asta e sfîntă, rinocer cu două coarne în frunte !
F A R A D A : Să ştii că am nimerit în t r -o biserică de adventişt i ! Numai descreieraţii ăia se închină în pat, sub pat !
B R U S T A N : Fetiţă... copilă foarte... foarte fascinantă !
F A R A D A : Copiliţă foarte... f... B R U S T A N (supărat): Coane Barbule !
N u poate să înt indă creştinul o cursă că, zdranc !, ai şi sărit în ea ! (Rodi
căi.) Mă ridic împreună cu... cu ăsta..., z i - i pe nume !
F A R A D A : Scoate, domnule enci... (A şi primit o palmă de la Rodica.)
B R U S T A N : Ce a fost ? F A R A D A : Steaua asta e foarte scăpără
toare !
RODICA (lui Brustan) : Zbiară , domnule ! Te ridici . . .
B R U S T A N : Şi zic : fetiţă foarte... (completează cu gestul)... ai nişte ochi foarte... (gest)... care mă fac foarte... (gest).
F A R A D A : Şi nişte papuci foarte... (gest) şi o pa lmă foarte... (gest) care aş dori să-l facă şi pe avocat foarte... (gest).
RODICA : Mai am nişte scaune şi farfur i i foarte... (Gest.) Sînt bune pentru spinarea voastră !
B R U S T A N : Dacă ne spui adevărul. . . uite... îţi cumpăr un ciorap !
F A R A D A (rîde): Eee ! Doctore! U n p i cior i-1 laşi gol !
B R U S T A N : U n ciorap şi o j a r t i e ră ! RODICA : Zgîrci t mai eşti ! Pe nevastă-
ta o îmbracă pe j umă ta t e ? F A R A D A : Apăi , doctore, asta nu mai e
cursă ! ăsta e amor ! Dacă e vorba, eu îi cumpăr trei ciorapi !
RODICA (amuzîndu-se): Ştii că eşti nostim, coane Barbule ?
F A R A D A : Dacă vrei, îţi cumpăr nişte cercei... foarte... foarte mari şi roşii !
B R U S T A N : Pardon ! Dumneata corupi minorele, coane Barbule ! (Către Rodica). Copilă foarte adorată. . . Dacă vrei... îţi cumpăr... un pantof şi o minuşă gr i ! Foarte gr i !
F A R A D A : Asta nu se poate ! Doctore ! Faci pe filfizonu'... pe monstru'..., umbli cu fofîrlica pe la catacombe !
RODICA : Domnilor, sînteţi nişte animale foarte cumsecade ! N u vă pot f i însă de nici un folos. Aşadar , căra ţ i -vă ! Spăla ţ i putina ! Ha i ! Dacă vă găseşte bărbatu-meu aici... vă jupoaie de v i i şi vă bagă la sa ramură ! (Bătaie în uşă.)
B R U S T A N : Păzea, coane Barbule ! F A R A D A : Să nu deschizi ! B R U S T A N (răstit): Ce... vrei să int răm
sub pat ? Să facem deranj ? RODICA : Staţi frumos ! Văd eu acum
cine e ! (îşi aranjează părid, apoi merge spre uşă.)
F A R A D A : N-am decît o scobitoare asupra mea !
B R U S T A N : Dar eu ! A m uitat briceagul cu trei l imbi şi un burghiu la bucătăr ie !
RODICA (la uşă): Cine e? C I P R I A N (afară): Eu ! RODICA (recunoaşte glasul): A ! De ce
mai aştepţi ? In t ră ! (Intră Ciprian cu o farfurie acoperită cu o basma. Stupefacţie la cei doi.)
38 www.cimec.ro
C I P R I A N (intimidat) : Pacea Domnului... F A R A D A 1 B R U S T A N I ( t u $ e s c semnificativ, dîndu-şi
cu coatele). C I P R I A N : Vă deranjez poate ! F A R A D A ! / , , , • ) m i B R U S T A N f <af*cţ*fi): N u ! C I P R I A N : Cu mila Domnului, iar ne-am
întîlnit ! F A R A D A (lovind pe Ciprian cu palma
peste pîntec): Eee ! M ă rog... umbli cu fofîrlica !
B R U S T A N (mîngîindu-i barba): ...pe la catacombe !
C I P R I A N (pierdut): Nu... nu pricep ! F A R A D A (ridică şervetul şi vede coliva
in farfurie): S-a isprăvit ! Eşti pervers, părinte, umbli cu coliva pe la fete !
C I P R I A N : A m adus puţ ină colivă pentru domnişoara !
RODICA (ia farfuria şi o pune în dulap) : Mulţumesc, păr inte !
B R U S T A N : S-a isprăvit ! Dumneata corupi minorele cu obiecte bisericeşti !
RODICA : Domnilor, părintele e un sfînt !
C I P R I A N (se închină): Doamne, mari sînt puterile tale !
RODICA : Păr inte , pălăr ia încă nu e gata ! A m avut foarte multe comenzi şi probe. Peste un ceas o aduc eu !
C I P R I A N : N u vă osteniţi ! Cu mila Domnului, mă reped tot eu !
RODICA : Bine, păr inte ! C I P R I A N : Pacea Domnului ! (Iese.)
F A R A D A : Ce şnapan de popă, domnule ! Iată unde merge coliva credincioşilor !
B R U S T A N (a ochit cărţile lui Dorin pe etajeră) : Coane Barbule !
F A R A D A : Ce e, doctore ? B R U S T A N : A m pus mîna pe mister ! F A R A D A (gata să leşine): întî i pune
mîna pe papuci ! B R U S T A N : Pe etajera ceea sînt cărţile
pezevcnghiului ! F A R A D A : Pune mîna pe ele ! RODICA : Ce face ? Monstrule ! Vrei
să seduci pînă şi o etajeră cu cărţi ? Bestie nevertebrată ! Să nu te apropii. că pleci cu nasu-n buzunar şi măselele în batistă !
B R U S T A N (împinge pe Farada): Păpu-şică...
F A R A D A (la fel): ...foarte mică !... B R U S T A N (la fel): Să ştii că nu ne e
frică ! RODICA : Aşa ? F A R A D A 1 - .
BRUSTA.NJ (vmpingmdu-se reciproc in faţă) : Foarte aşa !
RODICA : Bine ! (Caută ceva.) B R U S T A N : No i nu sîntem terchea-
berchea, doi lei perechea ! No i striga ui...
RODICA (a găsit băţul de scuturat preşurile) : Vă ară t eu ce să strigaţi ! Afară !
F A R A D A 1 c - , . , / J ? . B R U S T A N I : 1 1 1 1 (tiecare se re
trage spre uşă, împingînd pe celălalt în faţă.)
F A R A D A : Să nu dai, că te scuip ! RODICA (croindu-i pe fiecare): N a !
Na, şi pentru acasă ! Acum strigaţi ! B R U S T A N (vrea să iasă, dar Farada îl
opreşte, vrînd să fugă întîi el): La-să-mă, domnule, să ies ! N u vezi că sînt grăbit ?
F A R A D A : Mă rog... eu sînt foarte grăbi t !
RODICA (îi croieşte pînă-i dă pe uşă afară. Din prag) : Aşa !
B R U S T A N (afară): Dă- i drumul, şofer ! (Farada şi Brustan pleacă, în claxoane teribile de maşină.)
S
RODICA (singură) : Elefanţii dracului ! Le scuturai hainele pe gratis ! (Face ordine în casă, apoi şade iar la lucru. Pauză mică. Claxon afară. Intră Bea~ trice.)
9
BEATRICE (rămîne o clipă în prag, apoi înaintează): Tot n-a venit ?
RODICA : Abia au plecat ! BEATRICE : Cine ? RODICA : Două pupeze cu moţ ! Ştiu
că le-am făcut poftă de mîncare ! BEATRICE : Credeam că Dorin... RODICA : Dorin... domnul doctorand n-a
venit încă ! Dar trebuie să pice din-tr-un moment într-al tul . Luaţi loc !
BEATRICE (şade) : Mulţumesc ! (Pauză.)
39 www.cimec.ro
RODICA (cu ochii pe lucru): Aţi luat loc ?
BEATRICE : Da ! RODICA : îmi pare bine ! (Pauză.) BEATRICE (îţi face vînt cu evantaiul). RODICA : Aveţi evantai ? BEATRICE : Da ! RODICA : îmi pare bine ! (Pauză.) BEATRICE (tuşeşte). RODICA : Aveţi guturai ? B E A T R I C E : P u ţ i n ! RODICA : îmi pare foarte bine ! (Tu
şeşte.) BEATRICE (schimbînd vorba): E foarte
plictisitor să aştepţi pe cineva ! RODICA : A i dreptate ! Parcă te rîcîie
la ficaţi ! Dumneata ai noroc... Şezi la adăpost ! Pe cînd eu... de cîte or i n-am îngheţat in fr ig şi ploaie la umbra unui colţ de s t radă ! — fără umbrelă.. . fără galoşi... fără multe, multe, multe !
BEATRICE : Prostie . curată ! RODICA : Aşa ziceam şi eu, al tădată. . .
cînd nu cunoşteam dragostea ! Dar de cînd o cunosc... mi s-au răs turnat principiile !
BEATRICE : Ştii să lucrezi pălări i ? RODICA : Da ! A m metoda mea, în t r -o
pălăr ie bag foarte multe idei şi foarte puţ ină aţă... Recurg la şmecheria asta pentru că n-am maşină proprie... dau la maşina unei vecine !
BEATRICE : Frumos ! O servitoare harnică !
RODICA (resemnată): Ce vrei? Trebuie să trăim şi noi... foraminiferii !
BEATRICE : Dumneata... eşti o fetiţă inteligentă... însă n-ai educaţie !
RODICA : N - o i f i avînd educaţie... madam !. N u ştiu să citesc franţuzeşte !... am în schimb alfabetul dragostei în sînge ! Aşa sînt eu !
B E A T R I C E : Nimic de zis ! Totuşi.. . vocabularul dumitale...
RODICA : Vocabularul meu e în inimă... cu inima ; dacă vreau, traduc un bărbat în toate limbile !
BEATRICE (schimbă vorba): Dor in citeşte mult pentru doctorat ?
RODICA : Ehe ! Paşte, murgule, iarbă verde !
BEATRICE : Cum ? RODICA : Abia e înscris în primul an... BEATRICE (surprinsă): N u trece exa
menul de doctorat acum ? RODICA : Da' ce crezi dumneata, că
doctoratul e floare la ureche ? A i idee de ce va să zică regnul animal, vegetal, cu toate încrengături le şi atî tea alte drăcii din univers ? Ehei ! E grea botanica şi zoologia !
B E A T R I C E : Ştii că ai haz? Cine te-a informat că Dor in nu ia doctoratul în toamnă ?
RODICA : Cum cine ? ! Degeaba crezi că vînez eu dumineca lăcuste şi d i ferite coleoptere pe la Băneasa ? Dumneata ai văzut un infuzor sau un fora-minifer ?
BEATRICE : N u ! RODICA : A i auzit de diatomee, madre-
pore, corali, actinii ? B E A T R I C E (rece): N u ! R O D I C A (disperată): Atunci dumneata
la ce mai trăieşti , dacă nici de actinii n-ai auzit ?
B E A T R I C E : Tră iesc foarte bine şi fă ră actinii !
RODICA : Act ini i le trăiesc şi mai bine fără dumneata. (Cu avînt.) O ! D a c ă ai cunoaşte romanele, crimele, aventurile din adîncul măr i lor ! Acolo e o lume mult mai zbuciumată şi mai fermecătoare decît a noastră ! Infuzori i , foraminiferii , actiniile sînt un fel de modiste ale oceanelor, nişte fetiţe care trăiesc din dragoste şi muncă ! î n d e plinesc şi ele un scop universal !... După moarte, cu micuţele lor t rupuri , r idică stînci uriaşe... din care sînt t ă i a t e palatele şi templele de azi ! D i n trupurile lor moarte în supreme îmbrăţişări , se cioplesc lespezi de marmură şi statui glorioase !... Aceşti să r mani foraminiferi iubesc şi ei... şi mor neplînşi, necunoscuţi şi uitaţi acolo jos ! N-au cimitire, nici preoţi , nici candele... Ce soartă amară ! Şi eu sînt o actinie... care coase pălăr i i şi cîrpeşte ciorapi !
BEATRICE : Prostii ! RODICA : Te rog să nu mă insulţi î n
zoologie... că, de ! BEATRICE (ironic) : N u mai spune ! RODICA (imitînd-o): Uite că spun l
(Natural.) Miorlăi ca o pisică în postul mare !
BEATRICE (întorcmdu-i spatele): Obraz-nico !
RODICA : Repede întorci contrapunctul î Parc-ai f i sfîrlează !
BEATRICE : N u meriţ i altceva ! RODICA : Domnişoară Beatrice ! (Bea
trice tace.) Duduie Beatrice ! BEATRICE : N u isprăveşti odată ? R O D I C A : H o ! N u te repezi a ş a j
Amîndouă sîntem femei... şi sper s â ne înţelegem frumos !
BEATRICE : Eu nu sînt femeie ! RODICA : Scîrţ ! Da' ce dracu' eşti ? BEATRICE : N-am să dau socoteală unei
cenuşărese ! Scurt !
40 www.cimec.ro
RODICA : Păi ! Pupă-mă, Mia i , că te tai ! Ţi s-au aprins şi dumitale căl-cîieJe după... (Beatrice tace.) Nespa, marmazel fîrlinfus ?
B E A T R I C E (izbucnind): Idioato ! RODICA (imitînd-o): Vai , ce vocabular! B E A T R I C E : Dobitoaco ! (Se plimbă ner
voasă, şade iar.) RODICA (serioasă): Domnişoară Bea
trice ! B E A T R I C E : N - a i isprăvit cu bădă ră
nii le ? RODICA : Tocmai — voiam să schim
băm subiectul... B E A T R I C E : N u eşti capabilă să vor
beşti altfel ! R O D I C A : Ba da ! Să mă auzi noaptea !
M ă exprim numai cu lacrimi şi suspine ! Dar am o greşeală de ortografie: . . . întotdeauna pun punct cu papucul !
BEATRICE : Mă mir că nu plesneşti cînd pronunţ i cuvîntul ortografie!
RODICA : N-ar trebuie să te m i r i ! Domnul Dor in pretinde unei servitoare trei lucruri : să ştie că în univers
există punct şi virgulă ;că toţi croitorii , şi băcanii sînt nişte porci nevertebraţ i şi, în sfîrşit, să cunoască ouăle clocite fără să le spargă !
BEATRICE : Eşti de mult în serviciul lu i Dor in ?
R O D I C A : De trei ani ! B E A T R I C E : Da ? Trebuie să te plă
tească bine ! R O D I C A : Foarte bine ! A m o leafă...
cît pomana ţigănească ! BEATRICE : Are bani mulţi , Dor in ? RODICA : Ca la turci ! Mă mir că nu
l-au strîns hoţii de gît ! BEATRICE : Serios ? E cheltuitor ? RODICA : Nemaipomenit ! înghi te banii
cu lingura... BEATRICE : De unde are averea asta
formidabilă ? R O D I C A : Cum de unde ? D i n America !
Orice zgîrî ie-brînză are un unchi în America, putred de bogat şi sterp !
B E A T R I C E : Dar femei... femei are, Dor in ?
R O D I C A : Femei ? Ca frunza şi ca iarba ! în fiecare noapte se petrec orgii groaznice aici !... V i n milioane de femei şi domnul Dor in le dezbracă pe toate..., pe urmă... le-mbracă la loc ! Ui te aşa le face pînă dimineaţa. . . cînd încep sinuciderile ! Sute de femei se sinucid din cauza lui ! înghi t scobitori simple, fără pic de salam ; mănîncă farfuri i , goange, şervete, sacîz !... unele se otrăvesc cu mucuri
de ţ igări !... iar altele ori se s t r îng de gît, ori nu se mai strîng !
B E A T R I C E : A d e v ă r a t ? RODICA : N u mai pun la socoteală fe
meile ţ inute de bărbaţ i în lanţ ca sâ nu dea fuga aici !
BEATRICE : Extraordinar ! RODICA : Dumneata îl iubeşti mult pe
domnul Dor in ? B E A T R I C E : De ce î n t r e b i ? RODICA : Pentru că eu îl iubesc foarte
mult... B E A T R I C E : Dar e l? RODICA : Dînsul mă admiră. . . din punct
de vedere botanic ! BEATRICE : Astea sînt palavre ! RODICA (revoltată): Palavre numeşt i
dumneata sentimentele mele zoologice ? Atunci n-ai idee de botanică !
B E A T R I C E : De cîţi ani e ş t i ? RODICA (pornindu-se pe plîns): A b i a
nouăsprezece ! B E A T R I C E : De ce plîngi ? RODICA : Cum să nu pl îng dacă am
numai nouăsprezece primăveri . . . u n vagon de inimă... şi nici un pic de noroc ! Pe cînd dumneata... primeşti norocul de-a gata... în frac ! Pe mine şi pe biata Iosefina mai bine nu ne mai făcea mama ! Ştiu : v ia ţa are ne- ^ voie de victime... de foraminiferi şi efemeride... are nevoie de in imi sfîşiate ca să poată scrie o pagină de istorie universală ! Pentru asta... noi infuzori i pl îngem în tăcere... pl îng şi cos ! Sîntem mici... fără apărare. . . şi t ică
losul de univers scrie istorie cu inimile noastre !... Soarta mea e şi mai crudă !... Eu şi Julieta am fost seduse de la paisprezece ani... purtam coade pe atunci ! De la paisprezece ani scriu istorie universală.. . zi şi noapte... cu acul şi cu inima !
BEATRICE (vrea s-o mingile): N u mai plînge !
RODICA : Să nu m-atingi ! N u te b ă g a dumneata în istoria mea !
BEATRICE : Vreau să te consolez ! Te-ai liniştit ?
RODICA : în sfîrşit !... ce-a făcut Iosefina, Berezina... oi face şi eu !
B E A T R I C E : Sigur că da ! RODICA : Pr in urmare... te măriţ i cu
doctorandul ? ! Dacă vrei să te faci cît mai plăcută în ochii doctorandului, să-i menajezi capriciile !
BEATRICE : Zău ? ! RODICA : Are anumite curiozităţi.. .
anumite atavisme... superstiţii ! D e pildă... iubeşte alvaua !
B E A T R I C E : Cum asta?
41 www.cimec.ro
RODICA : N u ţi-am spus ? — superstiţii ! Crede că alvaua e regina haremului de coloniale şi delicatese... şi are darul miraculos de a potoli foamea muritorilor cînd e întrebuinţată cu pîine !
BEATRICE : U n obicei cît se poate de urît !
RODICA : încă să vezi ! E nebun după salamul de Sibiu !
BEATRICE : Da ? RODICA : Cum îl zăreşte în vitr ina
vreunei băcănii, numaidecît se descopere : zice că e regele mezelurilor !
BEATRICE : Astea sînt deprinderi păgîne !
RODICA : Sigur ! E un păgîn şi j umătate ! Brînză de burduf... o înghite cu burduf cu tot !... iar pe cea de putină... e în stare să mănînce întîi putina şi pe urmă brînză !
BEATRICE : Vai ! Dar e îngrozitor ! RODICA : Cît despre lichide... nu mai
vorbim ! A citit într-o carte că toate lichidele, supranumite licori sau spirtoase, numai în stomacul omului se află în stare de echilibru. Şi el... cum vede un lichid... numaidecît îl toarnă la echilibru !
B E A T R I C E : Prin urmare... bea? RODICA : Niciodată apă ! Zice că apa
n-are echilibru şi e făcută de Dumnezeu pentru pompieri şi aghiasmâ !
B E A T R I C E : Destul ! N u mai vorbi ! Ce spui dumneata sînt lucruri imposibile !
RODICA : Te rog să-l iubeşti mult... să-l îngrijeşti bine ! Vreau să-l ştiu fericit.. . îmi dai voie să-ţi văd picioarele ? L u i îi plac picioare fine şi nervoase... aşa ca ale mele !
BEATRICE : Şi asta ştii ? RODICA : Ascultă bine ! Dacă l-oi
vedea slab, jigărit . . . te distrug din univers !
B E A T R I C E : Iar încep i? RODICA : De trei ani de zile eu sînt
mama lui . . . doar că nu i-am dat să sugă ! A i înţeles ? Ce te chiorăşti aşa la mine ? N-a i mai văzut mamifere ? Acum te las un moment singură. Mă duc să trag nişte tighele la maşină... aici vizavi. Pune zăvorul şi să nu dai drumul decît doctorandului ! (lese.)
10
BEATRICE : Bine c-a plecat ! (Răsfoieşte cîteva cărţi de pe etajeră, pe
urmă şade pe divan. Intră Ţîştiul.)
11
Ţ Î Ş T I U L (văzînd că nu e Rodica, rămîne timid lîngă uşă): Săru' mîna !
BEATRICE : Pe cine cauţi ? Ţ Î Ş T I U L : Pe domnul Dorin. BEATRICE : Lipseşte. Ţ Î Ş T I U L (oftează): Vai de ciolanele
mele ! B E A T R I C E : Ce treabă ai cu dînsul ? Ţ Î Ş T I U L : Să-mi dea un frac. B E A T R I C E : Ce frac? Ţ Î Ş T I U L : Păi... a închiriat de la j u -
pînu' un frac pe trei ceasuri... zicea că merge să se-nsoare cu o damă extrafaină ! Vezi dumneata... trei ceasuri au trecut de mult !
BEATRICE (pălind): Aiurezi, băiatule ! Dorin are zece fracuri !
Ţ Î Ş T I U L : Poate în spinarea oilor... prin mărăcini ! Domnişoara Rodica unde s-a dus ?
BEATRICE : Care Rodica ? Ţ Î Ş T I U L : Amureaza dumnealui. Fata
care lucrează pălări i de muieri ! B E A T R I C E : Ce ai zis? Ţ Î Ş T I U L : Domnul Dorin trăieşte în
concobinaj cu domnişoara asta... BEATRICE : A h ! Mor ! (Cade leşinată
pe divan.) Ţ Î Ş T I U L (speriat): Doamne, ia-mă, _ ce
făcui ! (Caută apă... găseşte o sticlă de colonie. O stropeşte, apoi îi scoate pantofii şi-i face respiraţie artificială.) D o m n i ş o a r ă ! (Beatrice respiră greu.) Domnişoară, vă dezbrac ? (Beatrice îşi revine încet.) Uite... nu ştiu pe unde să-i scot rochia ! (Vrea să-i ridice rochia.)
BEATRICE (şi-a revenit): Vai ! Ce faci ?
Ţ Î Ş T I U L : Păi.. . să vă scot marafeturile ! BEATRICE (şezînd comod pe divan) :
A i î nnebun i t ? (Observînd picioarele.) A h ! Pantof i i ! Idiotule ! Ce-ai f ăcu t? Dă-mi pantofii ! ('Ţîştiul o încalţă.) Sînt pal idă rău ?
Ţ Î Ş T I U L (nepricepînd): Aşa... o ţ îră, pe la ochi !
BEATRICE : Acum te rog să-mi spui tot ce ştii despre Dorin !
Ţ Î Ş T I U L (rîzînd): Ehee ! Iar vă daţi peste cap !
BEATRICE : Domnul acesta e bogat ? Ţ Î Ş T I U L : Daa ! Are o pungă... în care
şi-au făcut cuib toţi şoarecii din mahala !
BEATRICE : Vorbeşti serios ?
42 www.cimec.ro
Ţ Î Ş T I U L : N u mint ! De altfel... e tare cumsecade ! în to tdeauna mă cinsteşte... dacă n-are gologani, îmi dă nasturi sau covrigi !
BEATRICE : Are bani mulţi ? Ţ Î Ş T I U L : Oho ! Cînd vede parale... ia
sare ca să nu-1 spurce ! BEATRICE : Haine are multe ? Ţ Î Ş T I U L : Are un costum foarte frumos,
lucrat de jupînu ' ! — îl îmhracă numai cînd are întî lniri cu dameza extrafaină. încolo... un costum întors... nişte pantaloni bazonaţi... toate pe cirîială !
BEATRICE : Atunci, rabdă şi de foame ! Ţ Î Ş T I U L : N u prea ! în ziua de Paşti,
cînd i-am adus hainele, mi-a. tr înti t un cozonac în cap, strigînd : „înghite-1, monstrule, că te-mpuşc !" Coniţa Rodica se prăpădea de rîs. Aşa viaţă mai zic şi eu ! Cu cozonacul şi mi reasa lîngă tine !
B E A T R I C E : Pe Rodica asta... o iubeşte mult ?
Ţ Î Ş T I U L (fluierînd) : Fiuuu ! Măiculiţă, Doamne ! O pupă, de crezi c-o înghite nerumegată !
B E A T R I C E : Z ă u ? Ţ Î Ş T I U L : Cînd are chef să-l vezi ! O
ia în cîrcă... cu picioarele aici, pe umeri... şi sare cu dumneaei ca ucigă-1 toaca ! Iar coniţa îi dă pinteni.
B E A T R I C E : Dezgustător ! Mulţumesc, băiatule ! Poftim pentru informaţii ! (îi dă o monedă.)
Ţ Î Ş T I U L : Săru' mîna ! Mai trag o fugă pînă la atelier... şi viu numaidecît ! (Tîşliul iese repede.)
12
B E A T R I C E : Toa tă povestea asta e de necrezut ! Nenorocitul !... cu ce are să-mi cumpere Huppmobilul ? Vom vedea !
13
întră Dorin ca o furtună, extrem de •dispus. în cuhnea nedumeririi, se opreşte la uşă.
D O R I N : Beatrice ! A i venit să mă răpeşti ?
BEATRICE (tace). D O R I N (vrînd s-o îmbrăţişeze, Beatrice
fuge): Ce-nseamnă asta ? BEATRICE (tace). D O R I N : Şi-a pierdut graiul de feri
cire ! Beatrice, în numele amanţi lor sinucişi, te conjur să vorbeşti !
BEATRICE : N u vreau ! D O R I N : Dragă, ce ai ? Ce vînt a
răsturnat rozeta dragostei noastre ? BEATRICE : U n uragan ! D O R I N : Atunci a smuls-o din rădăcini î BEATRICE : Poate ! D O R I N : Te-ai supărat ca Hamlet pe
Danemarca ! BEATRICE : Dorine, nu rîde ! D O R I N (între timp a pus jobenul şi mă
nuşile pe etajeră): Beatrice, presimt că aici s-a petrecut o crimă !... Cineva mi-a asasinat memoria ! N u - i aşa, Beatrice ?
BEATRICE (tace). D O R I N (ii ia mîna): Beatrice, să nu
faci din mine un Dante şi din viaţa mea un Infern !
BEATRICE : Unde ai fost pînă acum ? D O R I N : A m dat telegramă acasă că la
noapte voi f i răpit ! BEATRICE : Şi de la telegramă ai prins
miros de v in ? D O R I N : Te iubesc, Beatrice ! — şi
dacă te iubesc... Wein, Weib und Gesang ! La nenorocire sînt neamţ sadea !... sardea, dar nu sughit !
BEATRICE : Să-ţi fie ruşine ! D O R I N : Cum ? N u vezi ce ruşinos
sînt ? Juri că sînt o elevă cu şorţ. ghiozdan la spinare şi poza lui George Vraca în sugativă !
BEATRICE : Dorine, vreu să ne lămurim !
D O R I N : Şi tu vrei să ne lămurim ! Fantastic ! Azi toată lumea se lămureşte ! Bine ! Dar te asigur că şi pe tine are să te doară...
BEATRICE : Vezi efectele destrăbălări i ? D O R I N : Văd : efecte-n sus, efecte-n jos !
Numai... efectele de bancă lipsesc cu desăvîrşire !
BEATRICE (ezitînd): N u ştiu cum sâ încep !
D O R I N : Te rog, ia loc ! Poate şezînd. vom începe prin a sfîrşi... (arată divanul) culcîndu-ne !
BEATRICE : Vai ! (S-au aşezat separat.) D O R I N : Ce vrei, Beatrice ? ! Numai
durerea ne învaţă să r îdem ! N u te înspăimîntă profunzimea acestei cugetări ?
BEATRICE : A m aflat lucruri monstruoase despre tine !
D O R I N : Cu siguranţă, numai o femeie m-a încondeiat aşa !
BEATRICE : Dimpotr ivă ! DORIN : Imposibil ! Numai femeile po
sedă la perfecţie arta de a încondeia ouă de Paşti ! Totuşi, vorbeşte !
43 www.cimec.ro
BEATRICE : N ic i n-ai să crezi ce ţi-oi spune !
D O R I N : N u cred la mitropolie, dar aici ! Fantastic ! Ia să notez în t r -un carnet spiritele astea... poate-mi mai trebuie şi altă dată . Uite... nu întotdeauna le potriveşti aşa de bine din păhărele !
BEATRICE : Asculţi ? D O R I N : P înă acum ce făcui ? BEATRICE : E adevăra t că fracul Je
pe tine l-ai închiriat numai pe trei ceasuri ?
D O R I N (lovit în plin, şovăie. Ride prosteşte... se ridică, apoi şade iar): P ă -mîntul se mişcă... şi eu mă uit la el ! (Ride amar.) Şi tu, Beatrice, te uiţi la mine !... Dă-mi voie să mai torn ceva la echilibru ! (Merge, scoate o sticlă din dulap şi bea.) Aşa ! Adio spirite ! Dar să ştii : dacă se prăbuşeşte pă-mîntul, eu în orice caz voi rămîne în picioare !
B E A T R I C E : Ce zici de frac? D O R I N (scos din fire): Fracul e ,al meu
şi numai al meu ! Noaptea dorm cu el in braţe, iar d imineaţa îl t r imi t cu coşul la pia ţă !
B E A T R I C E : Să-ţi aducă legume pe cirîială ?
D O R I N (împietrit): Ce? Şi tu cîrîi ? BEATRICE (revărsîndu-se): Ţ i -a i bătut
joc de mine ! Umbl i cu pantaloni ba-zonaţi, pe cîrîială, bei, mănînci brînză cu put ină cu tot... eşti un păgîn, un covrigar care aleargă după picioare fine şi nervoase !
D O R I N (zăpăcit): Ce e asta ? Put ină bazonată, picioare cu brînză pe cîrîială, păgîn, pantaloni cu covrigi !...
BEATRICE : Mănînci alva, salam, contese !... o duci în cîrcă cu picioarele pe umeri !
D O R I N (se clatină): Ce face ? Mănînc umeri de contese ? Duc picioare de salam în cîrcă ?... Beatrice ! să rmană Beatrice ! ţ i-ai pierdut alvaua... asta... minţile !
BEATRICE : Aşa ? D O R I N : A i c i miroase a tragedie ! A i
înghiţit vreun hap ? Te doare sufletul, stomacul ?
BEATRICE : Eşti nebun ! D O R I N (dezolat): S-a isprăvit ! E
nebună, şi pace ! Beatrice, mă recunoşti ? Z i Franţa , să vedem poţi ?
BEATRICE : Idiotule ! D O R I N (disperat): Poftim ! — nu poate
să zică Fran ţa ! Trebuie in ternată ! Beatrice, ai făcut d in mine un Dante !
Vre i un păhăre l de rom ? Ştii ce e aia rom ! E un lichid...
B E A T R I C E : Care se găseşte în stare de echilibru numai în stomacul omului !
D O R I N (uşurat): Slavă Domnului ! mai are un pic de judeca tă ! Vrei tu un păhăre l mititel. . . un degetar... să-l punem colea (pune degetul pe stomacid ei), la echilibrul tău de damă ?
B E A T R I C E : Pe deasupra, trăieşti de trei ani cu Rodica !
D O R I N (se dă înapoi, ameţit) : Asta nu mai e nebunie ! Ţ i -a spus ea...
B E A T R I C E : Da. D O R I N : Extraordinar ! B E A T R I C E : Ce zici? D O R I N : Ce să mai zic ! Şi cînd ţ i -a
spus asta... nu se strîmba... nu lătra. . . nu scotea limba ?
B E A T R I C E : De ce? D O R I N : Trebuie să f i înnebunit subit !
(Intră Ţîştiul.)
14
Ţ Î Ş T I U L (sărind în sus de bucurie). H ă ă ă ! Bravo ! V-aţ i întors ! Scap de pră j ină !... repede fracul !
BEATRICE (lui Dorin): Vezi? D O R I N (apărîndu-se): Marş ! Marş ,
Grivei ! (Aleargă la bucătărie, ia puţină pîine şi i-o aruncă lîngă uşă.) Cuţu. cuţu ! Na !
Ţ Î Ş T I U L : Eee ! N-am timp de goange i A m venit de trei ori după frac !
BEATRICE : Vezi, Dorine ? D O R I N : Da, dragă ! ăsta e un feno
men !... un monstru ! A scăpat din borcan de la muzeu ! Uite ce ochi are !
Ţ Î Ş T I U L : Fracul... D O R I N (îl apucă de guler şi-l îm
pinge afară): Taci, monstrule ! î n grozeşti universul cu zbieretele tale !
Ţ Î Ş T I U L (împotrivindu-se, plînge): M ă bate zdîrnafeţu !
D O R I N (îl aruncă afară): Afară , stîr-pi tură ! înapoi la borcan ! (Tîştiul a plecat.)
15
BEATRICE : Dorine ! Ce-nseamnă toată mascarada asta ?
D O R I N : închină- te , d ragă ! Bazaconia naibii, putea să-mi înghi tă jobenul !
BEATRICE : Te încăpăţînezi mereu ? D O R I N : Ce sînt eu de vină, dragă,
dacă fuge un monstru din borcan şi sare să-mi rupă fracul ?!
44 www.cimec.ro
BEATRICE (vrînd să plece): N - a ş f i crezut asta !
D O R I N (oprind-o): Vrei să pleci? BEATRICE : Da. D O R I N : Fără nici o remuşcare ? B E A T R I C E : Şi acum rîzi ? D O R I N : Şi mîine ! Cînd oamenii vor
învăţa să rîdă, v ia ţa va f i mai f rumoasă pe pămînt ! (Rîde caraghios.) Na ! Iar le-am potrivit din păhăre le ! (Serios.) M - a i nenorocit ! M-a i făcut filozof ! A u să-mi facă proces de contravenţ ie !... Legea-ţ i dă dreptul să bei cît de mult, dar să nu cugeţi mai adine de patru mil imetri !
BEATRICE : Aşadar. . . adio ! D O R I N (de aici pînă la sfîrşit, păzeşte
evadarea, stînd mereu în apropierea uşii): Adio del passato ? Nic iodată ! Să nu mă confunzi cu Werther sau Paul al Virginicăi ! (Răstit.) A i în ţeles ?
BEATRICE (neliniştită) : Dorine ! D O R I N (gesticulînd grozav): Să nu faci
din mine un Othello... că te omor, mă omor, vă omor, îi omor, nu-i omor. treaba mea ! A m zis ! Pentru cine crezi tu că inima asta varsă foc şi pe nas şi pe gură ? Răspunde la această întrebare, şi eşti tigru !
BEATRICE : N u mă interesează ! D O R I N : N u răspunzi ? BEATRICE : N u ! D O R I N : Ei bine, nu eşti t i g r u ! Eşti
doar o mîţă rîioasă ! BEATRICE : Vreau să plec ! D O R I N : Cum ? După ce m-ai făcut f i
lozof, vrei să pleci ? Niciodată ! Ja-mais! pe franţuzeşte!... Fără mine te-ar f i mîncat peştii !
BEATRICE : Vrei să vorbim frumos ? D O R I N : Cum să vorbesc frumos dacă
sînt f i lozof?! Pentru tine însă... uite, încerc ! începi tu... să merg şi eu b i nişor după tine !
B E A T R I C E : Tu... eşti să rac! . . . abia te-ai înscris la doctorat... duci o via ţă scandaloasă!.. . în sfîrşit... de la un băr bat ca tine nu mai pot aştepta nimic ! T u nu mă poţi face fericită !
D O R I N : Ba te fac dintr-un condei ! BEATRICE : Huppmobilul, visul vieţii
mele, a rămas o iluzie spulberată.. . D O R I N : Beatrice !... dacă n-ai bate
cîmpii cu Huppmobilul... aş crede că inima ta începe sâ rimeze cu a mea !
BEATRICE : A m un singur vis... un vis nevinovat !...
D O R I N : Huppmobilul ! Vezi ?... aici nu rimează ! (Luîndu-i mîinile.) Beatrice ! Eu n-am dăruit amantelor mele cercei,
inele, rochii, pantofi... sau limuzine ! Bijuterii le se pierd, rochiile se rup, l i muzinele se uzează ! Pe cînd inima... inima desculţă poate da mai multă fericire decît cel mai elegant pantof! Eu... am lustruit pantofii amantelor cu suflet şi scuipat... iar în sticluţa cu parfum le-am strecurat iluzia supremei fericiri ! Beatrice !... părăseşte visurile nevinovate... şi-ţi voi cînta în fiecare noapte romanţa dragostei pe ţărmul înflorit al t i ne re ţ i i ! (O strînge la piept, Beatrice îl respinge şi scapă.)
BEATRICE (liberîndu-şi mîinile) : La-să-mă ! Să nu crezi că nu am şi eu suflet, dar...
D O R I N (bea). B E A T R I C E : Iar bei? D O R I N : Beau pînă ţi-oi vedea prin sti
clă sufletul nevinovat ! A h ! Dacă femeia n-ar avea suflet, ar f i un animal perfect ! Na ! Iar alunec pe gheaţa f i lozofiei ! A m întrebuinţat at î ta vervă... încît aş f i sedus o br igadă de croito-rese ! Dar tu eşti inviolabilă ! Parc-ai f i Constituţia în persoană ! Numai cu nuntă şi protopopi ţi se modifică ar t i colele !
BEATRICE (revoltată): Mojicule ! Beţiv ordinar !
D O R I N : Uite... şi tu faci din mine un Othello ! Culcă-te pe divan să te strîng de beregăţi !
BEATRICE (cu frică) : Dorine, f i i cuminte !
D O R I N : Bine ! Atunci... faci din mine un Werther ! T u vei trăi.. . iar eu mă sinucid !
BEATRICE : Prostii ! D O R I N : Aşteaptă ! (Caută prin casă.)
Ori cu ce s-a sinucis elefantul ăla ? A, da, cu pistolul ! Ei drăcie ! Uite că n-am pistol ! N u e nimic ! A m să trag cu tunul !
BEATRICE : O să mori nesinucis ! D O R I N : F i i pe pace ! Are Rodica nişte
salam stricat ! îl voi mînca pe tot, să crăp intoxicat, ca un şobolan ! Scopul scuză mijloacele! (Caută la bucătărie.) N u mai e salamul ! Nemaipomenit ! Dar n-ai să scapi de groaznicul spectacol !
B E A T R I C E : Dorine, dă-mi voie să plec! D O R I N : Să nu pleci, că se înt împlă
tragedie mare ! N u pot trăi filozof şi fără tine !
B E A T R I C E : Strig sergentul de s t r a d ă ! D O R I N : Aşa ? Dacă strigi, mă fac Ham
let ! — măcelăresc o lume întreagă.. . şi pe urmă plec la mînăst i re ! (Venin-
45 www.cimec.ro
du-i o idee.) Evrica ! A m să te fac de rîs ! Mă sinucid în modul cel mai or ibi l ! (Se repede la bucătărie şi ia o lingură marc de supă.) Uite, înghit această lingură.. . care va intra în bietul meu apendice... şi astfel, în chinuri fioroase, voi muri de apendici tă galopantă !
B E A T R I C E (vrea să plece cu orice preţ): Beţivule ! Plec ! Dă- t e laoparte ! (Dorin se aşază cu spatele în uşă, cu lingura în mînă.)
16
Pe cînd Dorin stă cu spatele în uşă, intră brusc Farada şi Brustan. Dorin se întoarce, speriat, cu ţaţa spre ei. Brustan şi Farada, inti?nidaţi, rămîn la uşă. D O R I N : Ce urangutani sînt ăştia ? F A R A D A (curtenitor): M ă rog... dă-ne
nouă lingura. B R U S T A N : Da, da ! Dă -ne nouă l ingu
ri ţa ! D O R I N : Ce l inguri ţă ? F A R A D A : Lingura din mîna dumitale... D O R I N : N u ! Dumitale ţ i -am mai dat
o lulea î B R U S T A N : Atunci.. . dă -mi-o mie ! D O R I N : Pentru dumneata am nişte pa
puci zburători ! F A R A D A (lui Brustan): Doctore, fă
cumva şi pune-i piedică să cadă jos ! B R U S T A N : Imposibil ! A m nouă fete
şi-un principiu ! D O R I N (către Farada): Domnule coco-
stîrc, fata dumitale rămîne în apartamentele mele ! (îi arată uşa şi-i fluieră să plece.)
F A R A D A (lui Brustan): Apucă- i lingura, domnule !
B R U S T A N : N o u ă fete şi-un principiu, coane Barbule !
D O R I N (apucă pe Farada de nasture, Farada nu mai răsuflă) : D ragă papa ! Te ador ! îmi vine să te bag de pâr în sîn !
F A R A D A (grozav de politicos): Mă rog.. :
vrei să-ţi ofer acest nasture ? (Arată nasturele de care ţine Dorin.)
D O R I N (lăsîndu-l, speriat): Vrei să mă sinucid ? Aşa ? Atentezi la viaţa mea ? U n moment...
F A R A D A : Doctore, strigă poli ţ ia ! B R U S T A N : Fără catastrofe, coane Bar
bule ! Să-i confiscăm lingura ! D O R I N (lui Brustan): Ce face?! Vreţi
să-mi şterpeliţi puşca ? Culcaţi ! B R U S T A N (zăpăcit): Păpuşică foarte
mică...
D O R I N : Păzea, Beatrice ! Şi mamelucul ăsta a fugit din borcan !
B R U S T A N : Pardon ! Sâ zicem : bun ! F A R A D A : Z i , domnule, ce-ai zice ! —
dar mai repede ! D O R I N (şade pe un scaun în mijlocul
odăii): Acum, juca ţ i -mi chilabaua ! Haide !
BEATRICE : Dorine, încetează cu obrăz niciile !
D O R I N : Beatrice ! Ce cînţi tu nu e ch i -laba ! Vreau ceva ca la uşa cortului !
F A R A D A (lui Brustan) : Z i , domnule ! B R U S T A N ^Chi labaua? D O R I N (invîrtind lingura, către cei doi):
Voi n-a ţ i iubit, catîrilor ! V o i nu cunoaşteţi taina nopţi lor petrecute cu ochii roşi, gîtul uscat şi pantofii iub i tei în bra ţe ! N u ştiţi cît rom trebuie să pui în echilibru ca să nu crâpi î n a inte de a cînta cocoşii ! Mastodonţ i de cîlţi, veniţi să vă pup ! Pupa ţ i -mă , fraţilor ! Pupa ţ i -mă , că prea vorbesc f r u mos !
B E A T R I C E : Papa! D O R I N : Beatrice ! P u p ă - m ă şi tu ! B E A T R I C E : Papa ! Dor in e un beţiv !...
e beat mort ! E un pungaş, un păgîn , un ticălos ! Scăpa ţ i -mă de aici !
F A R A D A (lui Dorin care se ridică): M ă rog... eşti beat ?
D O R I N : Sînt amorezat... şi pe deasupra, filozof !
B E A T R I C E : Scăpaţ i -mă de aici !
(Dorin se găseşte la mijloc, Beatrice Ungă etajeră, iar ceilalţi doi, in partea opusă, lîngă uşă.)
F A R A D A : în t inde mîna, Beatrice ta tă ! B R U S T A N : Şi haţ ! te scoatem din ca
tacombe ! D O R I N : Mamelucilor ! D i n filozofie
m-aţ i trecut în poezie ! îmi iese inima pe gură... aşa... ca un porumbel ! V ă - m -puşc ! (întinde lingura spre ei.)
B R U S T A N : Pardon, pardon ! D O R I N (în culmea necazului): Cînd oi
ajunge să scriu şi poezii, vă măcelăresc ! Auzi , domnule ! Să iubesc mai mult luna decît un ciorap de fetiţă l Vă-mpuşc ! (întinde lingura.)
F A R A D A (lui Brustan): Apucă- i , domnule, lingura !
B R U S T A N : N o u ă şi-un principiu, coane ! D O R I N : Vă-mpuşc de vă curăţ ! Staţi
aşa... să vă nimeresc pe amîndoi odată! B R U S T A N (îl împinge pe Farada): N o i
avem foarte mult curaj ! F A R A D A (la fel): Păi te cred ! Foarte
mult ! — murim de curaj ! B R U S T A N (la fel): Dacă nu crezi... pune
degetul pe noi !
46 www.cimec.ro
D O R I N (dindu-le cîte un bobîrnac peste Tias) : Bîz ! Bîz !
B R U S T A N : Păi vezi? F A R A D A : Păi te cred ! Vezi c-avem
curaj ?
(întră Ciprian.)
17
C I P R I A N : Pacea Domnului ! BEATRICE (prinzînd inimă): Să mer
gem, papa ! D O R I N : Beatrice ! — de ce eşti pasăre
călătoare ! F A R A D A (scorţos): De pamplezir !
(Beatrice pleacă înainte. Farada după ea şi Brustan pe urmă.)
D O R I N : Şi se duc ca clipele, scuturînd aripele ! Na ! S-a ales prafu' de mine ! (Beatrice a ieşit. De afară, două capete — unul deasupra altuia — şi două mîini dau cu tifla lui Dorin, prin deschizătura uşii.)
F A R A D A : Bîz ! B R U S T A N : Bîz ! (Apoi capetele dispar,
uşa se închide.)
18
D O R I N (duce lingura la bucătărie): Bîz, balegă de mînz !
C I P R I A N : Ce s-a petrecut aici, domnule Dor in ?
D O R I N : N - a i văzut ? Bîz ! Cu ce te pot servi ?
C I P R I A N : Cu mila Domnului, am venit să iau pă lăr ia preotesei.
D O R I N : Imediat, (la o florentină de pai şi o pune frumos în pungă.) Poft im !
C I P R I A N : Pentru plată , să poftească domnişoara Rodica la preoteasă...
D O R I N (absent) : Da, da ! C I P R I A N : Pacea Domnulu i ! (Se în
dreaptă spre ieşire. Dorin, cu gest spontan, îl sărută. Cipria?i, uimit). Ce e asta ?
D O R I N (simplu): Pacea Domnului ! (Ciprian iese, făcîndu-şi cruce.)
19
Dorin ia mănuşile, îşi pune jobenul şi vrea să plece. în uşă înlîlneşte pe Rodica.
R O D I C A : T u aici? -D O R I N : A i c i ! RODICA (pune lucrul pe masă): Gum ai
petrecut ? D O R I N : Monstruos de bine !
RODICA : A i mîncat mult ? D O R I N : N u credeam că gura mea face
minuni ! RODICA : Cîte feluri de mîncări au fost?
D O R I N : N u se puteau număra ! R O D I C A : Spune-mi şi mie ce a fost. D O R I N : Ne-am ospătat culcaţi pe brînci,
în costume de baie ! Veneau purceii fripţi dansînd, cu cărţi de vizită în urechi ! Fazani rumeniţ i , cu scrisori de recomandaţ ie în cioc, te rugau să-i devorezi ! Iar l imbile de privighetori, într-un sos dumnezeiesc, declamau cuplete din Romeo şi Julieta !
RODICA : A h ! bine că n-ai crăpat ! D O R I N : Să f i văzut pră j i tur i le !... Sava
rinele te salutau 'nainte de a-ţi sări în gură, iar indienele — cu şoapte de amor — te invitau să le guşti crema !... Dar şampania ! Şampania , voluptoasă şi cochetă, cînd o turnai pe gît, îţi murmura-n urechi istoria Franţe i ! Fete goale, cu frunze de vi ţă la frunte şi glezne, te ştergeau la gură cu versuri din cei mai renumiţ i poeţi ai lumi i !
RODICA (înghiţind în sec) : Bravo! Bine că nu ţi-ai pierdut minţi le în faţa at î-tor bunătă ţ i !
D O R I N : De trei ori mi-am pierdut graiul , o da tă memoria şi niciodată văzul!
RODICA : M a i pleci undeva ? D O R I N : N u ! RODICA : Atunci dezbracă-te ! D O R I N : Rodica !... sînt obosit... moale
ca o cîrpă... doar ţ i l indrul mai stă băţos, ca un jandarm !
RODICA (neliniştită): Dacă te-aj î n d o pat ca un clapon ! A i să mori de l ăcomie ! Simţi junghiuri pr in stomac ?
D O R I N (filozofic) : Pr in inimă ! RODICA : Să-ţi dau o curăţenie ! D O R I N : M a i bine dă-mi nişte br înză
cu mură tur i ! RODICA : Eşti nebun ? D O R I N : Deloc ! RODICA : Atunci ? D O R I N : Stomacul meu e-n post şi r u
găciune, iar intestinele cîntă : „La arme !"
RODICA : Va să zică... n-ai mîncat n i mic ?
D O R I N : Nimic ! RODICA : N u te-au poftit la masă ? D O R I N : M-au poftit a fară ! RODICA (fericită) : A u zis că eşti masto
dont... şi te-au dat afară ? D O R I N : Da ! RODICA (veselă): Bine ţ i -au făcut !
Şi... nu te mai însori cu ea ? D O R I N : N u !
4 7 www.cimec.ro
R O D I C A (stăpînindu-şi cu greu bucuria): Şi... nici cu al tă contesă ?
D O R I N : N ic i ! R O D I C A (înflorind, îl ia în braţe): Do
rine ! Rămîi la efemerida ta!. . . D O R I N : Rodica ! Eşti fermecătoare ca
un basm oriental povestit în asfinţitul soarelui pe munţi i Libanului ! Aş vrea să f iu un maharadjah, să fumez cu narghileaua, iar tu să-mi îngrijeşt i de fes şi să-mi cîrpeşti şalvarii !
R O D I C A (rîzind) : A h ! Numai un mastodont ca tine poate vorbi aşa !
D O R I N : Miroase încă a p r imăvară în odăi ţa asta ! T u eşti t inereţea mea !... eşti pingelele visurilor mele... bazonul idealului meu !
R O D I C A (copleşită de fericire, rîde cu lacrimi, in neştire): Da, da ! De azi nu te mai bat cu papucii !... iar la salam în to tdeauna vei avea muştar ! (li smulge jobenul, îl aruncă jos şi-i dă
c o
cu piciorul; îi scoate fracul, îl aruncă pe jos şi-l joacă cu picioarele.) N u trebuie cîrpe, nu trebuie nimic. Aşa ! (Sărindu-i de gît.) Vreau să te iubesc pîrl i t şi golan, cum te-am cunoscut acum trei ani !
D O R I N : Da, Rodica ! Şi eu te vreau la fel ! — t înâră şi arzătoare , ca supa ta
nemuritoare cu găluşti ! Numai tu ştii ce e dragostea !...
R O D I C A : Du-mă iar pe bra ţe în spuma albă... spăla tă şi cîrpită de mînuşi ţele astea !...
D O R I N (sărutîndu-i mwiile cu pasiune) : O ! Sfintele tale mîini, care cu sfintele degete apucă sfîntul ac şi brodează sfinte pălări i , pentru nişte sfinte păcătoase !
R O D I C A (sărutîndu-l şi rîzînd nebuneşte): Mastodontul meu drag !
D O R I N (ducînd-o pe braţe): Efemeridă scumpă !
R T I N A
Ilustraţia: Benedict Gânescu
www.cimec.ro