Black TRIBUNA...Admirabil editorialul lui Ion Mureºan în nr. 6/10-23 august din Verso. Scriind despre revistele literare „pentru tineri” – plecând de la un proiect anunþat

TRIBUNA 96

Pantone 2247 UU

Pantone 2247 UU11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 - 11 5 ss e p t e m b r i e 2 0 0 6 1,5 lei

Ilustraþia numãrului

Ligia Smarandache

poezieAdrian Popescu

traduceri deªerban Foarþã &

Ildikó Gábos

Ion

ath

an

X. U

ran

us

ºi M

ax

Ble

ch

er

Com

entarii de Ion Pop ºi Ion M. M

ihaiJudeþul Cluj

prozã Costel Baboº

incidenþe Horia Lazãr

Alexandra Petrescu

Admirabil editorialul lui Ion Mureºanîn nr. 6/10-23 august din Verso.Scriind despre revistele literare

„pentru tineri” – plecând de la un proiectanunþat de vreo douã-trei luni de UniuneaScriitorilor – poetul trece în revistã câtevainiþiative similare, consumate cu mai mult orimai puþin succes de-a lungul vremii. De laLuceafãrul generaþiilor ’60-’70 la dispãrutulContrapunct ºi „clasicul” Apostrof ale„opteziciºtilor”, Ion Mureºan inventariazãimpactul acestor „jucãrii” generaþioniste înspaþiul literar. Iar concluzia editorialuluimeritã consemnatã: „parcã e un blestem,numai revistele pentru tinerii scriitoriîmbãtrânesc. Blestemul acesta e, de altfel,ºansa lor, cãci spiritul literaturii, ca ºi gripaaviarã, izbucneºte într-un alt focar, sub alttitlu. E dovada cã publicaþiile astea sunt maimult decât necesare”.

Tot în Verso, de parcurs „proza” luiNichita Danilov despre Evtuºenko.Suprarealist-gastronomicã, având un aerfoarte... rusesc.

Citiþi neapãrat splendidul roman al luiRaymond Queneau, Florile albastre, publicatîn „Raftul Denisei” de la Humanitas. O cartescrisã în 1965, în care se simte avangardismulautorului, dar ºi o diabolicã ingeniozitate dea mixa teme, situaþii, trimiteri, ironii subtile,rapeluri livreºti, totul „condimentat” cu sosuldelicios al naraþiunii de cea mai bunãcalitate. Queneau este un „chef” ale cãruiingrediente de „reþetã secretã” ar meritadescoperite de orice cititor. Excepþionalãtraducerea lui Val. Panaitescu, acesta reuºindsã surprindã perfect spiritul ºi litera unui textextrem de dificil ºi sã-l redea într-o românãcuratã, ludicã ºi la fel de expresivã caoriginalul.

Interesantã, întrucât a punctatsemnificativ ambiguitatea unei situaþii acutdezbãtute de o vreme încoace – cea de laRoºia Montanã – a fost emisiunea „Ce maicrede lumea?” a postului de televiziuneclujean NCN, realizatã de Antoniu Costin ºidifuzatã în 9 august. Am reþinut douã opinii,una pentru proiectul exploatãrii, altaîmpotrivã, ambele de luat în seamã. În lipsaunui program guvernamental coerent adresatzonelor defavorizate – iar Roºia Montanã edoar una dintre acestea – aderenþa localnicilorla un proiect ofensiv pentru mediu eprevizibilã. Iar firma Gabriel Resourcesprofitã – comercial ºi capitalist – deavantajele situaþiei.

Iatã, fãrã alte comentarii, cele douã pãreri:„Ce poþi sã faci fãrã minerit? Sã culegi

ciuperci. Da’ asta se poate trei luni pe an. ªi

restu’ de nouã luni, ce faci? Te faci haiduc,jefuieºti” (un tânãr de vreo 25 de ani).

“Dacã se puºcã 30 de tone de dinamitãzilnic, aºa cum se zice, totul va fi ras, maiales noi – cei din centrul comunei, n.m. –,care suntem foarte aproape de exploatare.Ziceau cã suntem în arie protejatã. Protejatãde cine?” (un bãrbat la vreo 40 de ani).

Muzeul Naþional de Artã din Cluj ºi-areluat seria de expoziþii cu un evenimentspecial, o retrospectivã Ioan Isac. Pictorul atrãit între 1885-1950 ºi a fost „redescoperit”abia în 2000. Isac, un profesor autodidact înpicturã, este „modelat” de plein-air-ismulartei româneºti de la începutul veaculuitrecut. El practicã o picturã de structurãclasicã, în care primeazã peisajele urbane, pecare le compune cu virtuozitate, într-ocromaticã plãcutã. Calmul, tihna, plãcereaexistenþei ºi contemplaþiei o celebreazãtablourile acestui artist. E un eveniment „derãgaz” înaintea marii surprize a toamnei dela Muzeul clujean de Artã, expoziþia luiªtefan Câlþia.

Noua stagiune teatralã clujeanã se aratãextrem de interesantã. Imediat dupãrepetiþiile generale cu Purificare, în regia luiAndrei ªerban, au demarat primele repetiþii laRegele Lear, prima montare a lui TompaGabor la Teatrul Naþional. În rãstimp, laTeatrul Maghiar lucreazã Elie Malka,directorul executiv al Uniunii TeatrelorEuropene, ºi Patrick LeMauff, fostul directoral Festivalului de la Limoges. Veþi vedea ce.

Câte ºi mai câte...

22 TRIBUNA • NR. 96 • 1-15 septembrie 2006

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:Camelia Manasia

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

Claudiu Groza

22

Black Pantone 2253 UU


pe la Cluj

Ioan Isac, Casã turceascã la Turtucaia

Sussemnatul, Claudiu Groza, declar pepropria rãspundere cã nu am colaborat cuSecuritatea. Nu m-am simþit niciodatã

urmãrit, deºi suspectez cã ni se va fi acordatoarecare atenþie ºi nouã, liceenilor cu „activitãþi”ºi „iniþiative”.

Cei ºaisprezece ani de dupã 1989 mi-auestompat din memorie atmosfera anilor dinainte.Amintirile nu s-au ºters, nici n-aveau cum, iaracest scandal uriaº ºi penibil care bântuie mediaºi mediile cele mai diverse ale societãþiiromâneºti nu m-au fãcut decât sã rememorez ºisã-mi refac, cu alþi ochi ºi ca dintr-un puzzle,viaþa din „România socialistã”.

Isteria naþionalã declanºatã de deconspirareadosarelor Securitãþii a dus ºi la o amplificareparanoicã a culpelor – reale ori ba, probate saunu – a suspiciciunilor, a zvonurilor, a rãfuielilorpolitice, încât sensul originar al lustraþiei – fãcutã,sã nu uitãm, în stil românesc, cu jumãtãþi orisferturi de mãsurã, cu 29 sau 70 de dosare, sã nuni se aplece, vorba aceea – a cãzut, vrând-nevrând, în derizoriu. Cinic vorbind, ce sepetrece acum la noi e un succes al Securitãþii.„Încurcã-i, drace! Divide et impera”, pare sãspunã, de undeva din negura trecutului, stafia luiCeauºescu. Ce s-a fãcut în alte pãrþi riguros,mãsurat ºi la timp se face la noi devãlmãºit,umoral ºi, cred eu, prea târziu. Efectul acesteicampanii nu va fi cel scontat. Se apropie raportulUniunii Europene din octombrie, de care depindeaccesul nostru din ianuarie 2007. Vine iarna, cupreþuri mari, care vor creºte ºi mai mult dupãAnul Nou. Lustraþia mai þine douã luni ºi va fiuitatã, rãmânând doar în sarcina ºi atenþiacâtorva. Cine a avut „neºansa” de a fi „sacrificat”îºi va linge rãnile ºi va reveni la luptã, iar cine ascãpat va jubila cã planul i-a reuºit ºi cã româniise dovedesc la fel de naivi ca în alte situaþii.

Pe de altã parte, nu ºtiu cât pricepe ºi cât îlintereseazã pe cetãþeanul de rând, cel din, cum sespune, România profundã – care habar n-are cinee prim-ministru sau dacã demnitarul care-iviziteazã satul e „de la judeþ” ori „de laBucureºti” – scandalul Securitãþii. Ce vede el latelevizor e aceeaºi veche porcãialã dintrepoliticieni, care-i accentueazã convingerea cã toþisunt o apã ºi un pãmânt ºi cã nu meritã sã maimergi la vot, cã n-ai pe cine alege.

Amestecul „animalelor politice” în „tãrâþele”deconspirãrii a fost un gest de oportunismechivalent, în termeni absoluþi, unei delaþiuni.Mentalitatea de turnãtor, chiar a celor care n-auexercitat niciodatã aceastã îndeletnicire, s-a vãzutacum. Se pare cã ea face parte din „educaþiacomunistã” ºi e indusã profund, câtã vreme semanifestã chiar dupã ºaisprezece ani. Cãci cum

altfel decât o delaþiune – ipocritã ºi interesatã,întrucât aducãtoare de capital de imagine – poatefi socotitã bãþoºenia moralã cu care au fost„înfieraþi” vinovaþii. Care pot fi sau nu vinovaþi –deocamdatã nu e tocmai limpede. Devãlmãºiacriteriilor dominã în toate aceste cazuri. Cinetrebuie sã decidã dacã x a fost turnãtor? Cum eemisã hotãrârea finalã? Cum poate fi eacontestatã? În fine, când e limpede pentru toatãlumea, ºi probat, cã x e culpabil? Chiar dacãlegea prevede toþi aceºti paºi – ceea ce e greu decrezut, dupã atitudinea membriloe CNSAS – separe cã ei nu sunt aplicaþi.

Vreau sã fiu bine înþeles. Lustraþia trebuie sãaibã loc, chiar ºi acum. Dar pentru a-ºi atingescopul, ea trebuie fãcutã clar, dupã reguli precise,exclusiv de cãtre cei abilitaþi. Altfel, totul va fi operdea de fum gros, dupã care se vor camufla,jubilând, „tartorii” turnãtoriilor, „marionetiºtii”reþelelor de informatori sau va dansa satisfãcutgeneralul Pleºiþã, pe care nu-l lustreazã, sprestupefacþia mea, nimeni.

1989 a marcat, pentru existenþa mea,momentul culminant de toxicitate al regimuluicomunist. Mizeria materialã, completând-o brutalpe cea ideologicã, începuse de pe la începutulanilor ’80, cu cozi interminabile la toate cele, cupene de curent, apoi cu cartele la ulei, zahãr,ouã, carne, în cele din urmã chiar la pâine.Cozile la care se stãtea ore, uneori chiar câte ozi, erau ºi un soi de debuºeu al exasperãriisociale. Am auzit, am proferat eu însumi,aºteptând resemnat, ca ºi alþii, sã „se dea”jumãtatea de litru de ulei care exploda din tigaiepe perete, într-atât era de prost, înjurãturi în guramare la adresa lui Ceauºescu. Fãrã nici oconsecinþã. Dacã atmosfera se tensiona, în zonãapãrea o maºinã a Miliþiei, care staþiona câtevaminute în preajma cozii. Apoi pleca, iar oameniiîºi reluau comentariile acide.

Unde nu se cârtea era la serviciu ori la ºcoalã.Aici „celula” de partid sau, în cazul nemembrilor,sindicatul, þineau loc de cenzor al gurilor preabogate. Tot „partidul” era responsabil ºi de„curãþirea” colectivului de „elementele dubioase”.Securitatea apãrea doar prin „reprezentanþi”banali, care asistau blazaþi la ºedinþele de„înfierare”.

Am asistat, chiar în primãvara lui 1989, la oastfel de ºedinþã. Totul era deja pe ducã, darsistemul devenea – poate tocmai de aceea – dince în ce mai toxic. Ideologia impregna pânã ºiviaþa domesticã, producând senzaþia de rãufiziologic. Pentru mine, aceastã stare de greaþã,exasperare, frustrare, nevoia de a striga seasociazã cu mirosul – comun acelor vremuri – a

motorinei din podelele ºcolii. Niciodatã deatunci, din primãvara lui ’89, n-am mai suportatacel miros.

Victima ºedinþei noastre de „partid ºi UTC”era un coleg care încercase sã fugã în Ungaria.Caz fãrã precedent într-unul din cele maiprestigioase licee ale Clujului, ºi care trebuia sãfie pedepsit exemplar. ªi a fost. Discursurile decondamnare, împãnate cu citate din „opera” luiCeauºescu, se þineau lanþ, unii, de fricã sau dinoportunism, plusau ºi mai spumegau ºi personal,mai ales cã bãiatul era ungur. Toþi ºtiam însã cãtotul e o mare cacealma, cã minciuna ne sufocãºi, pe lângã frica de a asista la aºa ceva – în 1989,când regimurile comuniste se prãbuºeau! – creºteaîn noi ºi revolta. O revoltã nãscutã dinexasperare. Atunci, la acea nefericitã ºedinþã, amînþeles ceea ce citisem în cãrþile despre„obsedantul deceniu”: cã un regim de teroarescoate din oameni ce e mai rãu. E un mecanismde apãrare, un reflex, aproape un instinct. Poatefi o scuzã.

Dar nu mai are nici o scuzã cel care, dupãºaisprezece ani de la dispariþia comunismului,continuã sã-ºi afirme demnitatea moralã, sã seprevaleze de ea. Mulþi autori de note informativespun acum, parcã disculpându-se: „N-am fãcutrãu nimãnui. Am scris lucruri banale, neutre”. E-adevãrat, n-a fost un rãu fãcut direct. N-a fost oturnãtorie imundã, josnicã, care sã-l fi trimis pe„împricinat” la puºcãrie. Dar poate cã, prinsubtilul mecanism infernal al sistemului, dincauza unei „banale” note informative, cineva arãmas sã trãiascã, ani ºi ani, cu câte 3-4 copii, înacelaºi apartament minuscul, fiind mereu încoada „listei de repartiþii”, refuzându-i-se otreaptã superioarã de salarizare ori viza de turist,chiar ºi în Bulgaria „vecinã ºi prietenã”. Suntdrame care nu se vãd, par fireºti în malaxorulzilnic al vieþii, dar pot sã nãruiascã o viaþã.Oricât de mizer-patetic ar pãrea.

Nu le cere nimeni informatorilor sã-ºi facãmea culpa. Sã se ascundã. Sã disparã. Însã li secere sã recunoascã.

ªi sã roºeascã puþin.

33



TRIBUNA • NR. 96 • 1-15 septembrie 2006 33

editorial

Notã informativãClaudiu Groza

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

Autorul în primul an de “pionierat”

RUXANDRA CESERANU

Oceanul SSchizoidianBucureºti, Editura Vinea, 2006

O ceanul Schizoidian, volumulRuxandrei Ceseranu reeditat anulacesta de editura Vinea, ne introduce

într-un univers traumatic, reacþionar ºi claustrat înaceeaºi mãsurã. Meditaþia livrescã, mitologicã ºibiblicã, se îmbinã cu o substanþã densã, aromatã,provenitã dintr-o interioritate ce se raporteazã violent la un univers prefabricat. O interioritateexpusã ca o ranã vie.

Poemele Ruxandrei Cesereanu se constituieîntr-un scenariu grotesc ºi exacerbat a cãruicoerenþã provine din viziune ºi din recurenþaaceloraºi spaime organice ºi pulsatile în diferitedecoruri artificiale. Apãsarea resimþitã, de naturãexpresionistã, este dublatã de închipuiri onirice ºide ritmuri psihedelice. Acest melange de tonuriinterioare propulseazã ºi defineºte o imagine auc-torialã fragmentatã care, în schimb, nu reclamãrupturi în zona atitudinii lirice ºi nici a con-strucþiei poemelor, realizate dupã un tipar muzi-cal destul de constant. Însã de aici provine senti-mentul de schizoidal, care este de fapt o pseudo-nebunie, o camerã intermediarã, o punte spre ununivers luxuriant populat de personaje fantastice,bizare, aflate la limita existenþei. Acelaºi lucru seîntâmplã ºi cu rãsturnãrile de ideologie ºi perspec-tivã asupra câtorva personaje biblice, aflate deaceastã datã la limita canonului.

Tot acest artificiu viu colorat este alcãtuit dinelemente dispersate reunite sub umbrela uneiimagerii situate în zona barocului. Este vorbadespre un baroc formal, vâna textualã trãgându-ºiversatil sevele dintr-o zonã autenticistã atroce.Ceea ce dã viaþã unui asemenea golem textualeste într-o primã mãsurã fluxul inteligenþei ºi alconºtiinþei care contrapuncteazã elementele sta-tice. Acest flux coaguleazã discursul, dar reprezin-tã ºi un substitut al unei capacitãþi de raportarecomune la exterior. În al doilea rând, poemeleRuxandrei Cesereanu sunt traversate de o revoltã

autenticã, naturalã, izvorâtã parcã din aceeaºiimposibilitate de vieþuire ºi proiectare într-unmediu cotidian în care au fost abolite miracolul ºi insinuarea fantasticului.

Cu poeme pregnante, robuste, care mizeazãpe un exhibiþionism al interioritãþii profunde darºi pe o pudicitate de tip cerebral, Oceanulschizoidian este un volum închegat, rotunjit, auto-suficient, ale cãrui asumãri se consumã în text ºinici un tentacul nu iese înafarã, înspre problema-tizare, ferindu-se astfel de un recul al realitãþii.Totul se petrece în cadrul poemului, tot ceea ceporneºte angoasant se concretizeazã sau îºigãseºte o altã rezolvare, chiar dacã este vorbadespre traume, obsesii, vedenii sau simple senza-þii. Oceanul le îneacã în apa sa compozitã undepot fi vãzute cu limpezime, însã nu pot fi atinse.

Natura aceasta atât de personalã a textului

suprimã un prim raport al receptãrii. În cazulacesta textul existã ºi are nevoie de validarenecondiþionatã, în caz contrar nu-l poþi percepepe deplin. Un volum în care tensiunea este exce-lent dozatã, registrele se îmbinã firesc, iar expe-rienþa este asimilatã la nivel mental.

Volumul Ruxandrei Cesreanu nu este cu sigu-ranþã unul facil sau comod, la fel cum nu estedestinat oricãrui tip de public, ceea ce, în defini-tiv, este un lucru pozitiv. Nimic distonant cu ade-vãrat în acest volum, poemele, de foarte bunã ca-litate, sunt potenþate de o atmosferã coerentã ºifluidã. O carcasã aparent rigidã ascunde înschimb cãrnuri zemoase, pline de sens, ºi o multi-tudine de istorii de povestit.

44




cartea

Universurile concentriceºi spasmele viziunii

Cosmin Perþa

LIVIU MAIOR

HHabssburgi ººi rromâni. DDe lla lloialitateadinassticã lla iidentitate nnaþionalãBucureºti, Editura Enciclopedicã, 2006

P ornind de la o realitate istoricãincontestabilã, aceea a existenþei românilortransilvãneni în statul condus de Habsburgi

pentru mai bine de douã secole, profesorul LiviuMaior constatã cã, din motive lesne de înþeles,istoriografia româneascã interbelicã ºi apoi ceadin perioada comunistã, la fel ca ºi alteistoriografii naþionale din Europa centralã ºi desud-est, au abordat în general partizanapartenenþa provinciei la formula statalãimperialã. Paradoxal, au fost tratatate cuinsistenþã cauzele, contextul ºi mecanismele careau condus în 1918 la disoluþia Imperiului austro-ungar, mai puþin instituþiile, structurile politico-administrative ºi schemele mentale care auperpetuat timp de secole prezenþa Habsburgilorîn zonã. Aºa cum recunoaºte autorul în prefaþã,„cartea de faþã se doreºte a fi un studiu critic ºianalitic ºi în nici un caz un exerciþiu generat denostalgie... Noi nu urmãrim, aºa cum am maiafirmat-o ºi cu altã ocazie, sã oferim o altãistorie. Îi adãugãm o altã componentã, care o vaîmbogãþi, dar nu va schimba cursul ei inexorabil”(pag. 12-13). Sã spunem din capul locului cãacest crez al istoricului Liviu Maior este validatdin plin în cuprinsul celor aproximativ 300 depagini.

Beneficiind de o documentare vastã, careinclude fonduri documentare din þarã ºistrãinãtate, iar din punct de vedere metodologic,dincolo de bibliografia masivã adusã la zi despremonarhia dunãreanã a Habsburgilor, recurgând laachiziþiile recente din antropologia istoricã,sociologia politicã ºi istoria mentalitãþilorcolective, autorul ne înfãþiºeazã în 5 capitole oconstrucþie unitarã despre locul românilor dinTransilvania în cadrul Imperiului habsburgic(austro-ungar dupã 1867). Simpla enumerare aacestor capitole este relevantã pentru conþinutulcãrþii. Dupã Cuvânt înainte urmeazã un primcapitol intitlulat Despre loialitate sau patriotismdinastic (Ipostazele loialitãþii; Alianþa cuAustria.Proiectele româneºti la 1848-1849; Bariþiuºi Eminescu. Relaþia cu Habsburgii; Între Franz

Iosif ºi Franz Ferdinand; Al.Vaida-Voevod – Paris,1919. Sfârºitul loialismului dinastic); apoiurmeazã capitolul Românii în armata imperialã(Participarea la rãzboaiele antinapoleoniene – uncaz de loialism dinastic; 1848-1849. Soldaþi ºiofiþeri. Criza loialitãþilor; Grãnicerii români.Recrutãrile; Armata. Dinasticism ºi naþionalism.1849-1914; Argumentul militar în demersul politicromânesc; Sfârºitul loialismului. Primul RãzboiMondial; Adâncirea crizei loialitãþii. IntrareaRomâniei în rãzboi; Dezertori, prizonieri ºivoluntari); Administraþia ºi justiþia (Administraþieºi justiþie. Tentativa româneascã de la 1848-1849;Aadministraþie ºi justiþie. 1849-1918); Confesiunileromâneºti între loialitatea confesionalã, dinasticãºi naþionalã (Confesiune ºi naþiune la româniitransilvãneni; Biserica greco-catolicã ºi nevoiamodernizãrii); Loialitate ºi identitate – Educaþia(Intelectualitate ºi proces identitar; Învãþãmântulromânesc între realitate ºi utopie; Politica ºcolarã,sursã a procesului identitar; Educaþia, sursã aloialismului dinastic); În loc de încheiere.Naþionalism, liberalism ºi loialism.

Nu este vorba practic de o istorie factualã,pozitivistã, ci de una conceptualã, structuralã,care pune accentul pe sentimente, atitudini,evenimente ºi fenomene ce au influenþatcomportamentul oamenilor, supuºi dar ºi stãpâni,însã în egalã mãsurã au modelat ºi conþinutulunor instituþii sub incidenþa cãrora au intratromânii dupã 1700 pânã la Primul RãzboiMondial. Aºa cum indicã ºi titlurile capitolelor,profesorul Liviu Maior analizeazã acele „domeniicare reliefeazã plenar comportamentul uman înipostaze diferite”: soldat ºi ofiþer, administrator ºiadministrat, judecãtor ºi judecat, preot ºi enoriaº,educator ºi educat. Ipostazele în care româniisunt surprinºi de cãtre autor evidenþiazãprofundele mutaþii înregistrate în Transilvaniadupã venirea Habsburgilor la sfârºitul secolului alXVII-lea. Dacã pentru cei care se aflau laconducerea provinciei (nobilimea maghiarã,patriciatul sãsesc ºi elita secuiascã) înlãturareadominaþiei otomane a însemnat înlocuirea„jugului de lemn otoman cu jugul de fieraustriac”, pentru români acest cliºeu nu sejustificã, iar profesorul Liviu Maior aduceargumente temeinice ºi suficiente în acest sens.Atragerea românilor ortodocºi la unirea cubiserica Romei ºi crearea unei breºe, timidedeocamdatã, în cercul privilegiaþilor locali,ridicarea treptatã a bisericii ortodoxe la un statutmai bun decât pe vremea principatului calvin,introducerea de cãtre Curtea vienezã a graniþei

Românii din ImperiuIoan Bolovan

55



55TRIBUNA • NR. 96 • 1-15 septembrie 2006

militare în Transilvania la mijlocul secolului alXVIII-lea, disciplina socialã etc. au avut un impactimediat dar ºi pe termen lung asupra societãþiiromâneºti transilvãnene. Oferindu-le românilorperspectiva ameliorãrii condiþiei lor, Habsburgiiau pretins în schimb loialitate. Numeroaseevenimente derulate în monarhie între 1700 ºi1918 probeazã cã românii au ºtiut sã apreciezecorespunzãtor ºansa oferitã de cãtre Casa deHabsburg, oficialii austrieci apreciind în repetaterânduri nu numai calitãþile ostãºeºti alegrãnicerilor români (diligenþa la deprinderea ºimânuirea armelor, dârzenia, rezistenþa laprivaþiuni în timpul campaniilor militare,eroismul ºi spiritul de sacrificiu etc.), dar ºisentimentele lor profunde de loialitate faþã detron, faþã de Austria. Probarea cu o consecvenþãremarcabilã a acestui loialism de cãtre soldaþiiromâni din armata cezaro-regeascã timp deaproape un secol ºi jumãtate, pânã la destrãmareamonarhiei austro-ungare la sfârºitul primeiconflagraþii mondiale, demonstreazã cu prisosinþãcã istoria românilor nu a fost doar un ºirnesfârºit de trãdãri ºi fapte abominabile, cumsugereazã în ultima vreme tot mai mulþi istorici„reformatori” ai trecutului nostru, fie cã suntautohtoni fie cã sunt strãini. Românii, ºi nereferim aici în primul rând la cei mulþi, oamenisimpli dar ºi la elitele militare fiindcã în a douajumãtate a secolului al XIX-lea tot mai mulþideveniserã subofiþeri ºi chiar ofiþeri cu gradeînalte (e drept nu atât de mulþi pe mãsuraponderii demografice a românilor în ansamblulpopulaþiei monarhiei), odatã depunândjurãmântul de credinþã faþã de împãrat au rãmasfideli acestui jurãmânt. Acest comportament estereflexul transformãrilor nu numai materiale dar ºimentale pe care graniþa militarã din Transilvania,armata imperialã în întregul ei, le-a provocat lanivelul societãþii româneºti din provincie. Pentruþãranii din comunitãþile româneºti dinTransilvania ºi Banat, militarizaþi de cãtreaustrieci la mijlocul secolului al XVIII-lea,schimbarea statutului juridic ºi economic de lastadiul de iobag la cel de om liber a fostechivalentã cu o veritabilã „revoluþie”. Pentru ei,împãratul era cel cãruia îi datorau noul statut, luitrebuia sã îi fie fideli pânã la moarte. În timp,aceastã loialitate faþã de împãratul de la Viena,jurãmântul de credinþã depus de toþi cei care aufost încorporaþi în oastea împãratului, a lãsaturme adânci ºi durabile în comportamentulromânilor.

Bascularea loialismului dinastic în favoareacelui naþional în octombrie-noiembrie 1918 a fostconsecinþa nu numai a manifestului împãratuluiCarol, ci ºi slãbirea sentimentelor pro-dinasticedupã încheierea dualismului austro-ungar în anul1867. Rãsplãtirea de cãtre Habsburgi a celorîmpotriva cãrora românii luptaserã alãturi deaustrieci în timpul revoluþiei de la 1848-1849 acreat o undã de ºoc ce nu s-a oprit decât princitirea declaraþiei de autodeterminare înParlamentul de la Budapesta de cãtre Al. Vaida-Voevod, preludiul marii uniri de la 1 Decembrie1918. Cartea se adreseazã în egalã mãsurãspecialiºtilor dar ºi publicului larg iubitor deistorie, fiindcã lectura ei este nu numai facilãdatoritã stilului comprehensiv ºi clar, dar ºiinstructivã, oferind informaþii ºi interpretãripertinente ºi captivante.

FRANÇOIS BRÉDA

Scrissori ddesspre ccomicul eexisstenþial.Coresspondenþã ttransstemporalãCluj-Napoca, Editura Grinta, 2006

I niþial, am crezut – cum probabil s-ar puteaînºela oricare cititor superficial – cã s-audescoperit ceva scrisori inedite ale lui Cicero.

Când colo, profesorul Facultãþii de Teatru clujene,François Bréda încearcã în paginile celui mairecent op al sãu – dedicat maestrului Ion Vartic –sã preia toga înþeleptului sãu înaintaº romanpentru a purta un dialog transtemporal cu unimaginat corespondent al sãu din viitorime.

Ce îl motiveazã/enerveazã pe Bréda? “Masaorganicã geometrizatã” a contemporanilor sãi. De aceea, latinistul ºi teatrologul clujean practicão scriiturã de refugiu – el preferã sã se apleceasupra realitãþilor antice, mai reale ºi mai plinede consistenþã decât degringolada cotidianã.

Cele opt scrisori ale lui Bréda/Cicero propuncititorului transtemporal Râsul, Visul, Poezia,Muzica, Beþia, Nebunia ca vehicole ce conduc la“metamorfoze eliberatoare ale Eu-lui”. Ne aflãmîn faþã unei opere cel puþin originale, dacã nuchiar excentrice. Autorul speculeazã dihotomiaComic/Tragic inerentã vieþii ºi ne oferã Râsul caarmã la Tot – prin Tot înþelegând deºertãciuneadeºertãciunilor, prefacerile ºi destructurãrileaparente, strãvechea Maya, contemporanatuturor.

Crezul lui Bréda/Cicero, care dã seama deîntregul sãu demers auctorial, e sintetizat curafinament poetic încã din primele pagini: „a fi încei ce vor veni: iatã singura depãºire posibilã acondiþiei umane”. (p. 10) Toatã cartea poate ficititã ca o pledoarie pentru o genealogiesimbolicã tansgresoare (vezi aici legãtura evidentãîn finalul volumului dintre Cicero, Bréda, Noica –un posibil model paideic), dar ºi ca o autoironiela adresa omului din noi înºine, în maniera luiFlaccus, citat de autor cu satisfacþie: „(...) Quidrides? Mutato nomine de te/ Fabulanarratur (...)”.

Pentru François Bréda este clar cã noi putem fi, ºichiar suntem de-a lungul vieþii „succesiv ºiconcomitent: «Oedip», «Oreste», «Agamemnon»,dar ºi «Ulise», «Ahile» ºi «Hector», sau«Antigona», «Ismene», «Clitemnestra», «Iocasta»,«Electra» ºi «Helena». [...] Suntem fii, soþi, taþi,fraþi, vicleni, triumfãtori ºi învinºi; suntem surori,soþii, fiice, mame, matroane, vestale ºi hetere,fidele ºi trãdãtoare”. (p. 14)

Scrisorile brédiene stau indubitabil sub semnulcultural al antichitãþii greco-latine, dupã cum odovedeºte mulþimea referinþelor la scriitorii ºipoeþii perioadei sau la figurile mitice evocate.Este ºi o modalitate a autorului de a evada dincotidian la nivelul Istoriei, modelele pertinentefiind un Cicero, un Flaccus, un Horaþiu.

Deºi recurge adesea la jocuri sugubeþe delimbaj, bazate pe eufonii de moment cu substratmistico-filosofic: „Toþi Bãutorii de Vin DevinDivini./ DiVinul DeVine Vin./ Vinul Vine DinDiVin”. (p. 33), „Însã «Spiritul» îmbibat de«Spirt» se îndepãrteazã de «Minciunile» Minþii ºigrãieºte «Adevãrul»” (p. 52) sau „Ce mãsuri vaavea încã «Talia» «Thaliei»?”, nu se poate sã nuintuieºti esenþa tragicã a personajului Bréda. ºi încazul lui se aplicã formula camilpetrescianã: „câtãluciditate, atâta dramã”. El deconspirã Râsul caformã de estompare a realului. Paralela Râs-Teatru-Viaþã îi permite sã gloseze fãrã reþineri:„Scena trebuie sã întreþinã sentimentul uneiîncrederi al speranþei ontologice: aici totul este în miºcare, în metamorfozã continuã, înpermanentã transformare salvatoare”. (p. 86)

Volumul se încheie pe aceleaºi coordonatepoetico-mistico-filosofice, cu redarea în facsimil acorespondenþei Noica/Bréda. Finalul nusurprinde, ci confirmã obsesiile scriitoruluiclujean: atemporalitatea (transtemporalitatea/supratemporalitatea – ca sã preiau terminologialui Bréda) geniului, capacitatea lui de a survolaIstoria ºi de a se întrupa oriunde ca fenomen datîn timp ºi spaþiu, contopirea Eu-lui în Tot,procedeu ce eliminã patologica fricã de moarte,relaþia maestru-discipol (scriitor-cititor) reflectatãºi în exemplul paideic noician etc.

Trãind în post-istorie,fãrã iluzii

Graþian Cormoº

66




comentarii

E ditura Compania a fãcut recent un necesargest de recuperare, publicând, sub titlul În potriva veacului, «textele de avangardã

(1926-1932)» ale lui Marcel Avramescu, apãrute în majoritate sub pseudonimul insolit Ionathan X.Uranus. O prefaþã documentatã, semnatã deDorin Liviu Bâtfoi, care îngrijeºte ediþia alãturi deMariana Macri, oferã toate datele importantedespre acest autor cu o personalitate interesantã,destul de puþin cunoscut ºi rãmas într-o marginali-tate netulburatã nici de faptul cã fusese apreciatde personalitãþi de elitã ale lumii literare (TudorArghezi i-a tipãrit o bunã parte din proze în alesale Bilete de papagal, printre prietenii sãi era ºiMircea Eliade, nãscut în acelaºi an, 1909, ºi semiºcase în cercuri intelectuale unde erau activitineri precum Eugen Ionescu, Geo Bogza, EugenJebeleanu ori Petru Comarnescu), nici de traiecto-ria ieºitã din comun a unei biografii în care expe-rienþa avangardistã e continuatã surprinzãtor deadeziunea la doctrina “tradiþionalistã” a unuiRené Guénon ºi de convertirea la ortodoxie (în1936), precum N. Steinhardt mai târziu, pentru aoficia chiar ca preot. Din pãcate, foarte informataintroducere nu face trimiterile, în note, la refe-rinþele critice din care citeazã, absente ºi dinfinalul micului volum, unde apar, dar sub titlurileînscrise în sumar ºi nu într-o secvenþã aparte, cumse obiºnuieºte, datele privind prima lor apariþie.Prefaþatorul face bine sã semnaleze ºi o eroare amea – neatentã alunecare de condei, cãci nuputeam face o confuzie atât de elementarã scri-ind, cum am scris, într-o parantezã a cãrþii ultimedespre avangardã, numele Marcel Romanescu, ceaparþine altui poet, în loc de… Avramescu.

Situarea, chiar dacã în fugã, acum vreocincisprezece ani, a lui Ionathan X. Uranus printreepigonii lui Urmuz rãmâne, cred, valabilã totuºi,ºi dupã lectura micului ansamblu de scrieri oferitastãzi. Iar dacã e sã-i gãsim confraþi, ba chiar fraþide cruce, primul nume la care suntem obligaþi sãne oprim este Grigore Cugler, autorul luiApunake. Fiindcã, ºi la unul ºi la celãlat,«urmuzismul» cunoaºte un fel de exacerbareformalã, de ramificare ºi complicare de unbarochism stufos, cu înmulþirea spectaculoasã aprocedeelor ingenios-manieriste, într-o emisiepermanentã de jocuri de artificii logico-lingvisticecare distrag adesea atenþia de la firul naraþiunilor,fie acesta ºi unul ce þine de o «logicã» aabsurdului. Plãcerea detaliului ludic paraziteazãoarecum viziunea de ansamblu, «fabula» sefãrâmiþeazã, personajelor li se încheagã cudificultate contururile din cauza permanenteideplasãri de linii.

Avem de-a face, în fond, cu deliberatadereglare a logicii pe toate palierele naraþiunii,prozatorul pãrând a-ºi fi însuºit perfect opiniadadaistului Tzara, dupã care «logica e întotdeaunafalsã». Într-o motivaþie târzie, mai exact în chiarmomentul când scrie, în 1931, un Necrolog.Pentru rãposaþii Ionathan X. Uranus ºi MarkAbrams, el se autocaracterizeazã drept «umorist alabsurdului, apologistul absurdului», «maestru deceremonie al vorbelor goale ºi saltimbanc ameþitde propria sfârleazã», adãugând aceastã frazãsemnificativã: «Ionathan X. Uranus era însã unins a cãrui mecanicã interioarã, în ciuda mãºtii deglumã sub care se cristalizeazã, izvora dintr-o

experienþã, în fond, tragicã: din conºtiinþauscãciunii logicului». Tragismul se vede mai puþinîn aceste scurte compuneri, în schimb notaparodic-burlescã sare în ochi.

Ca ºi autorul «paginilor bizare», Uranusîntreprinde, de fapt, o parodie a literaturii,dereglând cu bunã ºtiinþã mecanica discursuluinarativ, exploatându-i ingenios inerþiile ºi cliºeele,abandonându-se cu delicii hazardului asociativgenerator de surprize, contrariind la tot pasultocmai logica abhoratã. O face explicit, cu scopuleliberãrii de sub tirania amintitei «uscãciuni» ºi însolidaritate, prin vehemenþa respingerii, cuavangardiºti precum Geo Bogza, Stephan Roll oriSaºa Panã, ca în Manifest cãtre hingheri : «Voiaduna în preajma mea pe toþi constipaþii cerebralide care dispune umanitatea, pe toþi hipertrofiaþiiºi atrofiaþii sexuali, pe toate aguridele vieþiispirituale ºi pe toþi cacofonii duhului ºi, dupã ceîi voi trata cu o bine simþitã cuvântare, prin carele voi explica de ce prezenþa lor printre noi einutilã ºi urât mirositoare, le voi încercui biniºorberegata pânã ce îºi vor bulbuca ochii, vor scoatelimba ºi vor horcãi definitiv». (E drept cã oasemenea vehemenþã nu se mai repetã, autorultratându-ºi semenii de hârtie mai degrabã cuumor ºi cu ironie).

Un exemplar al acestei faune de «constipaþicerebrali» este personajul Calistrat, schiþat în fiºacaracterologicã omonimã, în care un ecou din«literatura înghiþitã» în Algazy ºi Grummer seasociazã expresiv virulenþei din unele pagini alepamfletarului Arghezi: «Calistrat are un corprotund ºi pãros, face pozã cu aceeaºi ingenuitatecu care face jumãri… În pântecul lui dulce au locfraze de efect, gesturi decisive, priviri scrutãtoareºi întreg bagajul necesar oricui are de gând sãimpunã mulþimilor ºi sã-ºi creeze, în viaþã, un rostexcesiv ºi mari satisfacþiuni fesiere… Rarelemomente de violenþã sunt chiar amuzante, ºiorice depãºire a limitelor impuse de stat ºi deburghezie îi poate fi restabilitã cu momeala uneihalbe sau a unor sâni copþi». Tocmai împotrivaunei astfel de acumulãri de cliºee ºi atitudiniconformiste scrie prozatorul, pornit, simetric, perãvãºirea, mai cu orice prilej, a amintitului «bagaj»de formule comode, gata fabricate. Dar o facemai curând cu o plãcere destinsã decât cuîncrâncenare.

«Fãcute», adicã «compuse», ca la Urmuz, suntmai multe dintre pseudo-personajele acestor miciproze. «Omul se compune dintr-un stomac ºi dinmai multe alte accesorii. De obicei, el se numeºteJean. Însã când îl numeºti altfel, nu mai este derecunoscut», – începe un text intitulat chiar Omul.Trimiterea la nota urmuzianã ironicã din subsolulpovestirii Algazy ºi Grummer, despresolidaritatea dintre personaje ºi numele lor,sugerând ºi un fel de literalitate, de textualitate aacestor mãºti pur convenþionale, cu puteri precarede instituire a unor «realitãþi», devine ca ºiobligatorie. Nu fãrã legãturã, desigur, cu sugestiacaracterului compozit ºi contradictoriu al înseºifiinþei umane, ce pare a-ºi fi pierdut definitivunitatea ºi armonia originare: «Alcãtuit din maimulte sârme ghimpate, din stele, vatã, pompe ºicarton, m-am nãscut din pãrinþi bãtrâni ºimincinoºi ºi mi-am trãit copilãria fãrã a ocunoaºte…» - mãrturiseºte «Omul exorbitant»,

ieºit, într-adevãr, de pe orbitã. ªi tot acolo, iarãºica la Urmuz, reapar «îndeletnicirile» absurde,vorbind despre aceeaºi incongruenþã apersonajului ºi a actelor sale, care se manifestã învoia hazardului, a unei «eventualitãþi perma-nente»: «Mai târziu am avut ºi alte îndeletniciri,toate plãcute ºi miraculoase. Am fost dinte, zebrã,plop ºi limbã ºi o bunã parte din viaþã mi-ampetrecut-o funcþionând ca elice la un dirijabil, darmi-am supt tot ce aveam mai bun în mine:felinarul».

Procedeul se repetã frecvent, semnalând oprecoce cãdere în manierã: «Dumnezeu m-a ziditdin lemn ºi din cãpºune, într-o vreme de urgie,dar într-o cetate de joc», «un convoi compus dinºapte mii de scripete, din fleici, din iele ºi dinastre, mi-a ieºit întru întâmpinare»(Autobiografie); «ªandernagor avea o constituþienu prea complicatã, cel puþin numai în ceea ce îlprivea personal, restul fiind alcãtuit din resturi ºidin mai multe roþi suprapuse ºi bãgate una-ntr-alta, ca toate roþile dinþate ºi de ceasornic» etc.

Una dintre prozele cele mai reprezentative,Povestea lui Sakeltop, întruneºte multe astfel dedevieri. Personajul e ºi el «construit», aici de «trei cãmile israelite din Venezuela», primii sãipaºi în viaþã sunt celebraþi de ceea ce ar putea fiun fel de gardã de onoare sugeratã metonimic – «cinci mii de nasturi, îmbrãcaþi în armuri din firede artist», mãnãstiri se ridicã spontan din…muºuroaie , pentru a-l preamãri, trei dorobanþiexplodeazã în timpul rugãciunii sale de searã,«luminând feeric, în mai multe culori nepermiseîn curcubeu», o procesiune omagialã are loc, însãformatã din «ºapte trenuri încãrcate cu fotbaliºticarbonizaþi, împrejurul cãrora evoluau, în zborgraþios, douãzeci de mii de episcopi, coloraþi înmod cu totul gratuit»… Entuziasmul festiv alsoldaþilor explozivi se prelungeºte, cum se vede,în energia sportivilor carbonizaþi, extazulspiritului se exprimã fantezist-umoristic în plutireamulþimii de feþe eclesiastice… Se recurge, aºadar,la echivalenþe insolite ale stãrii de sãrbãtoare, prinasocierea unor elemente mai mult sau mai puþinîndepãrtate între ele, însã forþate la asemãnare,obligate sã comunice metaforic pe baza unor dateoarecum secundare. Aerul de ceremonialsomptuos ºi rafinat e pãstrat în liniile sale mari,dar regimul sugestiei apare perturbat tocmai prinºocul asociativ: ca sã sugereze un soi de regalitate

Un urmuzian: Ionathan X. UranusIon Pop

77




strãlucitoare ºi, poate, în plus, disponibilitateageneroasã a celui sãrbãtorit, obiectul ales pentrumetafora, de exemplu, a «tronului» sau «lecticii»princiare e selectat din sfera mai joasã aobiectelor casnice – aici, «tava»: «În toiul serbãrii,Sakeltop se întinse pe o tavã de argint». Gestul eabsurd ºi hilar, dar nu lipsit, totuºi de o anumesugestivitate parodicã… Automatismul verbalfuncþioneazã, apoi, fãrã atenþia la conþinutul logical comunicãrii, menþinând doar suprafaþa formalãa sugestiei de ceremonie: «cele trei cãmile israelitese aºezarã în coloane de câte patru»; omagiileprezentate, ca în Salomeea lui Jules Laforgue, deniºte «soli ai depãrtãrilor» se reificã, fiind «adusepânã acolo într-o cutie fãcutã din lemn defluture»; expresia «a aduce un omagiu» e cititã, caadeseori la Urmuz, «au pied de la lettre»…

Dificultatea ºi defectul unor astfel de procedeestau în rapida compromitere a înseºi situaþieicomice, în profitul, mai mic totuºi, al unor jocuriverbale ce împing absurdul la limite extreme. Estecazul pasajului urmãtor din aceeaºi prozã:«Sakeltop, foarte miºcat, îºi desprinse o porþiunedin intestinul subþire ºi ºi-o lipi de bãrbie, ca sãjudece imparþial ºi sã poatã vedea mai departe.Apoi, mirosindu-ºi drapelul, rosti o cuvântare pecãtre toþi cei prezenþi, dându-le o povaþãînþeleaptã, pe care vântul o rupse în patru,transportând o parte în Canada, una la cei doipoli, iar alta pãstrând-o pentru sine împodobitãcu betealã, gips ºi vaselinã. Cu a patra nu se ºtiece s-a fãcut: s-o fi fãcut mare». ªi acest fragmenteste destul de sofisticat, rezultat al unui jocingenios cu mijloacele de sugestie. Dacã mirosireadrapelului înainte de rostirea cuvântãrii e de uncomic remarcabil, parodiind emfaza decorului ºi aretoricii solemne, desprinderea porþiunii deintestin pentru a fi lipitã de bãrbie, contrazicândlogica unui comportament nu doar raþional cichiar verosimil, parodiazã la modul absurd-caricatural tocmai ipostaza înþelepciunii ºi adreptei judecãþi. Într-o primã instanþã, easugereazã dependenþa (ºi alterarea) judecãþii deniºte interese foarte joase ºi prozaice; trimite,însã, ºi la plastica de basorelief egiptean, cu figuriregale împodobite cu bãrbi stilizate, asociabile, lamodul grotesc - de ce nu? – cu bucata de formãclindricã a zisului intestin, chit cã trãsãturacomunã celor doi termeni puºi în ecuaþiemetaforicã nu e, totusi, cea mai însemnatã,asocierea având însã un efect comic scontat. Pedeasupra, practica anticã a divinaþiei în mãruntaiede animale e asociatã de asemenea în scopparodic, «a vedea mai departe» echivalând aici cu«a ghici», a avea darul premoniþiei. În fine, încazul «poveþii» rupte în patru (materie, nu-i aºa,menitã unor adânci analize ºi reflecþii asupraspuselor înþelepte ale suveranului!), avem încã omostrã de interpretare literalã a mataforicului,acel soi ciudat de reificare a verbului devenitobiect material cu putinþã de «rupt» ºi de«transportat», cu circumstanþieri parazitare aleacestor acþiuni: precizãrile, voit neatente laconþinutul logic, cãci cele patru pãrþi ale «poveþii»se dovedesc a fi în realitate doar trei, iar ceapãstratã cu atâta grijã pentru conservare e lãsatãîn voia unui automatism asociativ la îndemânã,pe baza unei «tehnici a echivocului» remarcatãdeja de Tudor Vianu la Urmuz: în ocurenþã, seexploateazã dublul sens al expresiei «a se face»=«a deveni», dar atrãgând mecanic ºi expresia «a seface mare»= «a creºte».

Jocuri similare de cuvinte apar ceva mai jos, la micã distanþã, când se scrie, bunãoarã, cã:«Sakeltop, cãruia îi rãsãrise un dop pe nas(element urmizan, þinând de plastica portretuluide «marionetã»), ducea o viaþã exemplarã,

nutrindu-se numai cu lapte de colonel ºi evitândorice contact cu neprevãzutul, care totuºi i searãta în vis, sub forma unui iepure de casã, carese îndeletnicea tot timpul cu numãrarea celor doipapuci ai sãi». Laptele «de colonel» promite,desigur, copilului o existenþã de «cazarmã»,supusã regulilor ºi convenþiilor strict respectate,cu evitarea oricãrei libertãþi, de vreme ce pânã ºivisul aduce imagini ale domesticirii ºi calcululuiasigurator de tihnã burghezã. Cã în final «toatãlumea fu împãiatã ºi trimisã pe la cazãrmi, în locde lumânãri» nu mai mirã, ideea de disciplinãrigid-cazonã nefiind decât întãritã de verbulmetaforic al împãierii ºi de metafora «lumânãrii»(a sta drept ca o lumânare, a-i «lumina» ºi pealþii, dându-le, desigur, un exemplu de disciplinãetc.). ªi povestea continuã pe aceleaºi cãialambicate, pânã ce personajul «îºi dãdu duhul»…

Asemenea jocuri cu limbajul ºi de-a literaturaanimeazã, cu mai multã sau mai puþinã ingeniozi-tate, fiecare paginã. Scriitorul cautã mereu insoli-tul, neprevãzutul, salvarea de invocata «uscãciunea logicului», de locul comun, de stereotipurileexprimãrii. Îl provoacã gravitatea doctoralã,pedanteria, conformismul mic-burghez, ºi face totce poate pentru a demonta mecanismele de expre-sie verbalã ºi de comportament, prin parodiere,dar ºi opunându-le mici deschideri spre poezie.Un Tratat practic ºi teoretic despre soare, depildã, ironizeazã, în notã oarecum arghezianã,lipsa de sensibilitate ºi prozaismul pragmatic alunei «mulþimi» care «voia soarele sã-l spargã, sã-lgâdile ºi sã-l mãnânce. Veniserã toþi cu lãmpi ºicu ciomege. Unii se înãlþau, cu foarfece, sprelumina cea mare, ca s-o taie ºi s-o pãstreze; alþii,mai pesimiºti, dãdeau praºtia ca s-o fãrâme. // ªi, deodatã, batjocoritor ºi veselindu-se în sine demicimea omeneascã, soarele vorbi prin gura meaºi le spuse nebunilor cã fiecare om duce cu dân-sul un soare mic, pe lângã stomac». «Mesajul»,altminteri transparent, are ca punct de plecare, sevede repede, o asociere de tip calambur cu… plex-ul solar al trupului omenesc, iar motivaþia viselore pusã pe seama somnului cu… «burta la soare»,timp în care «cei doi sori, soarele vãzduhului ºisoarele abdominal, coincid ºi se suprapun»…Succintul triptic Eu ºi miracolul vorbeºte, însã dinnou în doi peri, despre nevoia eliberãrii de pozi-tivismul realist-ºtiinþific: «Când îþi intrã miracolulîn cap, poþi renunþa la orice altã satsifacþie», iar,ca sã devinã «pur ca o vacã», un savant e pus nudoar sã iasã în naturã în chip de alpinist, «în gurãcu o cremene ºi în pungã cu un cãþel», dar ºi «sã se cufunde cu capul în jos într-un hârdãu»,unde miracolul «i se introduce în creieri rãs-turnând definitiv concepþiile ruginite ºi contrari-ind cu ferocitate adevãrurile cotidiene… instalateacolo». Tot aici, amintirea unei întâlniri dincopilãrie cu «un englez centrifug», pe care îlchema… Savu, îi dezvãluie «secretul irealitãþilorrealizabile». La alte pagini înfloreºte un cal, pe oscarã stã cocoþatã poetic o «pisicã transparentã»…

Predilecþia scriitorului merge însã spre punereaîn scenã a unor spectacole absurde, cu o recuzitãce adunã la un loc obiecte eteroclite ºi, mai ales,amestecã concretele cu abstractele, anulânddiferenþele dintre verb ºi obiect, cu o evidentãplãcere a jocului teatral ºi a celui de cuvinte. Iatãcum începe, de pildã, Aniversarea lui Totog:«Când depãºi semicentenarul, cunoscuþii îiaduserã gerbe frunze de preot ºi portocalesintetice. Narduri cu miros de scoicã tresãrirã încãþui, cerul se deschise ca un tavan ºi legiunideghizate în nuci vorbitoare cântarã: «OsanaTotog». Toatã intelectualitatea vicleanã jucã þintarpânã când un spirit ramificat ca o frunzã de lotuspãºi indispus pânã dispãru. Rãmase dupã el, ca

un semn divin, o aripã de teracotã, 3 ºiruri dedinþi ºi un rege. Dupã aceea o dimensiune seascunse Undeva (sau, poate, în altã parte) ºi nuieºi de-acolo decât în urma stãruinþelor câtorvaprefecþi. // Uluit, Totog scoase anii tinereþii carese gãseau la cingãtoare ºi, dupã ce-i plantã înpoziþiile indicate, plânse pe ruinele trecutuluirealizat astfel» etc.

Cel mai adesea miza e pe efectul umorisitic,obþinut pe suprafeþe mici, prin asociaþii,contaminãri, jocuri de cuvinte amuzante. Un textse intituleazã, astfel, Cum se construieºte unpântec, «pastiºa se lichefiazã ºi pute, devenindinoperantã ca brânza», la un joc de cãrþi potparticipa «doisprezece parteneri ºi jumãtate»,«dacã te-ai nãscut în zodia balanþei nimeni nu teva putea înºela la cântar», «Vãrsãtorul e o zodiegreþoasã», un copil face sãpãturi cãutând scheletede guzgani «de prin vremea romanilor ºi aromanelor», «apusul era, totusi, capabil»…; niºte«cugetãri» pot suna aºa: «Un plan perpendicularpe altul ºi amândouã obrazul», «Cine are raþã areºi pistol», «Gãina verde rumegã greu», «Cea maimare virtute e virtutea inerþiei»… Viziunea comic-absurdã caracterizeazã ºi douã mici compoziþiidramatice, Ascensorul ºi Cum se face o casã, încare s-au vãzut anticipãri ale teatrului ionescian.

Când încearcã sã se autoportretizeze,prozatorul accentueazã din nou asupra voinþeisale de a înfrunta inerþiile ºi îngustimea de spiritcomune, admonestându-ºi încã o datã semeniimãrginiþi, într-un delectabil discurs intitulat Duh,din care nu lipseºte, totuºi, autoironia. Cãci I. X.Uranus procedeazã aici, într-un fel, precum Tzara,cel care, într-unul dintre manifestele Dada, gãseacã era foarte simpatic, ori ca Gellu Naum, maitârziu, din Albul osului: vorbind în numele unuiEu cu majusculã (“DUH. Adicã EU”) ºiatribuindu-i toate înzestrãrile spiritului,prozatorul-personaj compune o filipicã la adresaaceleiaºi mereu blamate “cretinizãri”: “fiindcã vãcretinizaþi ca niºte cãmile, însã în modvertiginos… Mi-e ruºine ºi Mi-e scârbã de câte orivã întâlnesc pe stradã, depravaþi purtãtori decolivii craniene… (…) ºi pentru a încheia: singuracomoarã etc; … sunt eu. O sã înþelegeþi asta cândvã veþi face mai mari … deocamdatã sunteþi preastrâmþi. Astfel, intenþia Mea este de a vãdezgãiniza»…

Nu-i era indiferentã, cum se vede din paginaintitulatã Cãtre Ionatan X. Uranus, situarea sa, cascriitor, în umbra înaintaºului Urmuz. «Prinurmare, Ionatan X. Uranus înseamnã, pe scurt,Urmuz (…) Nu mã bucurã aceastã descoperire» --noteazã el --, neuitând, însã adauge cã e, totuºi,creatorul unor personaje precum Totog ºiSakeltop. Ele nu au, desigur (ca ºi «Omul detalpã», Calistrat, Bonifaciu tatãl sau MoºGrãmadã) pregnanþa unor Ismail ºi Turnavitu,Stamate ori Algazy ºi Grummer, dupã cum, ca«umorist al absurdului», autorul lor nu s-aîndepãrtat prea mult de procedeele brevetate, lanoi, de Urmuz, producând variaþiuni pe temecumva date. A fãcut-o, însã, nu o datã cu cu odexteritate inspiratã, cu un soi de fineþe artizanalãce merita o readucere în atenþia publicului de azi.Chiar dacã, atunci când îºi face singur, destul detimpuriu, «bilanþul», acesta nu-i pare altceva, cumam vãzut, decât o trãire «în vârtejul ‘deºertãciuniiºi al vânãrilor de vânt’». În acel moment vorbea,însã, proaspãtul convertit la adevãruri crezute maiînalte.

88




Criticul ºi istoricul literar GheorgheGlodeanu are un fler deosebit în a-ºi alegetemele ºi titlurile cãrþilor sale, mereu

valoroase, de multe ori inedite, de mare interespentru literatura noastrã. Astfel, dupã ce în l993debuteazã oarecum timid la o editurãcvasiobscurã cu Fantasticul în proza lui MirceaEliade, continuã cu mult aplomb cu o temã demare interes, Poetica fantasticului ºi morfologiaromanului existenþial, publicând apoi încontinuare, la edituri de prestigiu, aproape anual,sau la intervale de câþiva ani, cãrþi de referinþãprecum: Poetica romanului românesc interbelic. Oposibilã tipologie a romanului, Poetica misteruluiîn opera lui Mateiu Caragiale – realizând cuaceastã ocazie poate cea mai completãmonografie a marelui scriitor –, Poezie ºi poeticãº.a. În anul 2005 a publicat o interesantã lucrarede sintezã sub titlul Mãºtile lui Proteu ºi, înacelaºi an, cartea de care ne vom ocupa în cele ceurmeazã, apãrutã la Editura Limes din Cluj-Napoca: Max Blecher ºi noua esteticã aromanului românesc interbelic.

În toate lucrãrile sale, Gh. Glodeanu încearcãsã cuprindã tot ce se ºtie ºi tot ce se spune despresubiectul tratat, sã ofere cât mai multe informaþii,sã realizeze cât mai multe ºi mai pertinenteanalize ºi interpretãri, având parcã mereu obsesiaexhaustivitãþii. Aºa face ºi în studiul cu titlul demai sus, în care concentreazã toatã viaþa ºi operacelui care a fost o prezenþã meteoricã în literaturanoastrã – Max Blecher –, dar care a reprezentat oimportantã etapã spre modernitatea romanuluiromânesc interbelic, modernitate prea puþinobservatã ºi admisã de contemporani, dar alecãrei urmãri ºi-au pus continuu amprenta pedevenirea acestuia ºi alinierea lui creaþieiromaneºti europene.

La aceastã devenire, un rol important l-auavut, desigur, ºi alþi scriitori români ai vremii ca:Urmuz, cu absurdul sãu, Mateiu Caragiale, cuproza sa fantasticã, mereu sub „pecetea tainei”,Mircea Eliade, cu indianismul sãu, ºi mulþi alþiicare au determinat abandonarea, cel puþinparþialã, a pãºunismului sau a romantismului înmare vogã ºi alinierea scrisului lor laavangardismul european de atunci. Se înþelege cãnu toþi scriitorii noºtri interbelici au adoptat acesttip de roman, mulþi dintre ei – majoritatea chiar –rãmânând tributari romanului de tip balzacian încare autorul este omniºtient ºi omnipotent. Noultip de roman impunea deci o schimbare deparadigmã, noi criterii de construcþie ºi deapreciere a operei literare. Aceasta nu mai trebuiasã reflecteze sau sã copieze realitatea exterioarã,ci pe cea interioarã a autorului. Scriitorul trebuiasã-ºi sondeze zonele abisale ale psihicului, putândtotuºi include în scrisul sãu ºi unele influenþe dinafarã, dar care sã nu distorsioneze stãrile saleinterioare. Scrisul va fi deci autoscopic ºi vatrebui sã cuprindã viaþa nealteratã,neliteraturizatã, chiar cu riscul înlocuiriiperfecþiunii ºi a frumosului cu imperfecþiunea,fapt ce putea duce la proliferarea literaturiisubiective. Opera literarã valoroasã trebuia sãdifere, inerent, de ceea ce se scrisese pânã atunciºi în ea sã primeze autenticitatea, chiar dacã pealocuri apar ºi unele fraze mai neîngrijite,punctuaþie arbitrarã, uneori stil de proces-verbal.Principalul element care determinã valoarea unei

opere literare rãmâne totuºi talentul celui carescrie. În noul tip de literaturã, scrisã de obicei lapersoana întâi singular, trebuia sã existe unitateîntre autor, narator ºi personajul principal. Maitoate criteriile care determinau atunci o literaturãvaloroasã, completate de altele asemãnãtoare, seregãsesc aproape neschimbate ºi înpostmodernismul nostru actual, cãci conþinutulnoþiunii de roman se modificã în permanenþã înfuncþie de multe coordonate.

Ca un preambul la lucrarea sa, Max Blecher ºinoua esteticã a romanului românesc interbelic,Gh. Glodeanu prezintã în capitolul de început osuccintã dar elocventã istorie a romanuluiromânesc, de la primele sale începuturi pânã lamomentul M. Blecher, ºi o trecere în revistã aierarhizãrii acestuia. Aminteºte aici de clasificarealui N. Manolescu din eseul Arca lui Noe (doric,ionic, corintic), de cea asemãnãtoare a lui RaduG. Þeposu din Viaþa ºi opiniile personajelor(tranzitiv, reflexiv, metaromanul), dar ºi depropria-i clasificare din Poetica romanuluiromânesc interbelic. O posibilã tipologie aromanului (modelul narativ obiectivat – balzacian– ºi modelul narativ experimental – proustian).

Numai dupã acest substanþial ºi interesantexcurs, Gh. Glodeanu trece efectiv la tratareatemei propuse prezentând cvasiexhaustiv viaþatragicã, de coºmar, ºi opera lui Max Blecher, unscriitor sensibil ºi valoros al epocii sale, apreciatmai mult postum decât în timpul scurtei salevieþi. Nãscut în 8 septembrie l909, la Botoºani,acest nefericit scriitor a fost depistat cu o formãgravã de tuberculozã osoasã la terminarea liceului,care pânã la sfârºitul sãu prematur – 3l de ani,l938 – l-a þinut mai tot timpul prin sanatorii,imobilizat aproape total. Cu toatã vitregia sorþii,el a încercat sã fie mereu la curent cu fenomenulliterar românesc, dar ºi cu cel european, reuºindsã devinã o paradigmã a romanului românesc,pentru cã scrisul sãu se deosebea de tot ce secrease pânã atunci.

Reþinut de istoria literarã ca avangardist – nulipseºte din nici o lucrare despre avangardaromâneascã –, el a fost de fapt un importantreprezentant al autenticismului din prozaromâneascã interbelicã. Incidenþele scrisului luiMax Blecher cu spaþiul avangardei se identificã înzona suprarealismului, regãsindu-se în proza sa ºimai ales în scrierea lui cea mai reprezentativã,Întâmplãri din irealitatea imediatã. Aici se simteatracþia puternicã pentru artificii, pentru lumeabâlciului, a spectacolului ºi a mãºtii, chiar ºi acinematografiei, ca expresii reprezentative alefundamentalei artificialitãþi a existenþei cotidiene,sugerând aspectul de mistificare permanentã alumii. Irealitatea imediatã ar fi corespondentulsuprarealitãþii definite de suprarealiºti, atunci înmare vogã. Starea lui Max Blecher de continuãsuferinþã impune sentimentul precaritãþii vieþii ºi alumii, a inconfortului de a exista, a nesiguranþeipermanente a vieþii. Viziunea lui de profunddramatism este dominatã de „obsesia morþii ºi ainalienãrii fiinþei într-o lume absurdã”.

În toate cãrþile sale, M. Blecher nu estepreocupat de crearea de epic, ci de descriere, deontologic. El vorbeºte mereu despre boala cucare se confruntã, considerând-o ca un dat alcondiþiei umane, despre alþii ca el, despresperanþa vindecãrii ºi de ce ar putea fi dupã

aceea. Boala incurabilã de care suferea a pus,inerent, un pronunþat accent pe toatã opera saliterarã, impunându-i, nolens-volens, o viziunespecialã asupra vieþii ºi a lumii.

În ciuda stãrii sale jalnice, M. Blecher încearcãîn scrisul sãu sã se detaºeze de suferinþã ºi sã seconsidere un om normal, sã spere, sã doreascã ºichiar sã iubeascã. Romanele sale poartãamprenta suprarealiºtilor, a fantasticului, ahalucinantului, unde orice este posibil,detaºându-se tranºant de realismul tradiþional alliteraturii din epocã. Personajul principal din celemai importante trei romane ale sale este mereuun alter ego al autorului. În primul – Inimicicatrizate – se prezintã o anumitã etapã a boliiautorului, în cel de al doilea, o altã etapã anesuferitei sale boli, iar în al treilea – Vizuinaluminatã – apãrut postum, tot despre viaþa lui decoºmar este vorba. Peste tot, un amestecpermanent între viaþã, vis ºi realitate.

Autorul, mereu introspectiv, încearcã sã-ºitranscrie senzaþiile, gândurile, stãrile sufleteºti,dorinþele, ca într-un jurnal intim. „Tot ce scriu afost cândva viaþã adevãratã”, spune el la începutulromanului Vizuina luminatã. Cãrþile lui MaxBlecher îl recomandã ca pe un exponent principalal autenticismului din proza româneascã dintrerãzboaie. Înainte de a scrie romane, M. Blecher aînceput cu prozã scurtã pe care i-a publicat-oTudor Arghezi în cunoscutele sale Bilete depapagal, aceasta având ca temã principalã totjalnica lui stare de bolnav continuu.

Astãzi, opera lui M. Blecher are un mult maiputernic ecou decât a avut în momentul apariþiei,fiindu-i subliniate calitãþile de evidentã noutate,mai greu decelabile în epoca respectivã. Pregnanþadureroasã a autenticitãþii existenþiale redescoperitãastãzi ºi-a îmbogãþit mult semnificaþia, devenind oadevãratã revelaþie. În toatã opera lui M. Blecherse întrepãtrund constant eul fictiv cu celautobiografic. Existã – aºa cum spune într-uncomentariu Matei Cãlinescu – „un paralelism alplanului implicit cu cel explicit, cu o dublãmiºcare: de irealizare a realului ºi de realizare airealului”. Un alt exeget – Gheorghe Lãzãrescu –precizeazã într-un comentariu cã „pentru Blecheridealul scrisului îl constituie transpunerea înliteraturã a înaltei tensiuni care se degajã dinpictura lui Salvador Dali” (p. l43).

Trãind sub efectul necruþãtoarei sale boli,Blecher a gãsit în literaturã un mod de a-ºisuporta viaþa, transpunându-ºi-o în scrierile sale,de o prospeþime, originalitate ºi sinceritate

Reactualizarea lui Max BlecherIon M. Mihai

99




depline. Ca la aproape oricare scriitor, debutuleditorial al lui Blecher a fost fãcut ca poet, elpublicând în l934 o plachetã de versuri – Corptransparent (numai l5 poeme). Gh. Glodeanuaratã în cartea sa cã poezia lui Blecher, completdiferitã de lirica tradiþionalã, apropiatã mult desuprarealism, deºi neremarcatã în mod special lavremea sa, aduce un suflu nou în lirica timplui.De aceea, autorul cãrþii analizeazã cu multãatenþie ºi acurateþe câteva din poemele luiBlecher, identificându-le mesajele ºi cãutând sã legãseascã filiaþiuni în literatura noastrã ºi chiar încea universalã. Se pare cã Gh. Glodeanusupraliciteazã valoarea creaþiei poetice a celuianalizat, asemãnându-l pe cel care a scris doar l5poeme cu Ion Barbu ºi Tudor Arghezi ( p. 95 ).

Cu toatã precaritatea sãnãtãþii sale, M. Blechera dorit ºi a reuºit, cel puþin parþial, sã fie mereuprezent în toatã viaþa culturalã ºi chiar civicã deatunci, întreþinând o bogatã corespondenþã cupersonalitãþi de frunte ale timpului, din þarã ºichiar din strãinãtate ºi implicându-se în presavremii cu materiale dintre cele mai incitante, încare fãcea diferite observaþii ºi analize pertinenteale stãrilor de lucruri de atunci, cu puncte devedere proprii, mereu originale. În cartea sa, Gh.Glodeanu aratã cu lux de amãnunte ºi o bunãparte din publicistica marelui bolnav al literaturiinoastre. Tot scrisul lui Blecher conþineinstantanee ale vieþii cotidiene, petrecutã în ceamai mare parte în spitale, imobilizat permanentla pat.

Grav, meditativ, simplu, Blecher faceinteresante reflecþii asupra scrisului, a pasiuniiliterare, exprimându-ºi încrederea în scris ºi învalorile prieteniei. Scrisul a fost adevãratul sens alvieþii sale.

Cvasinecunoscut în timpul vieþii, Max Blechers-a bucurat de o neaºteptatã recunoaºterepostumã. Despre el ºi despre opera lui literarã auscris, printre alþii: Eugen Ionescu, Saºa Panã, DinuPillat, Geo Bogza, Ov. S. Crohmãlniceanu,Nicolae Balotã, Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir,Ion Pop ºi mulþi alþii, toþi apreciind valoareacreaþiei sale literare. Folosind informaþiile din totce s-a scris pânã în prezent despre Max Blecher,Gh. Glodeanu reuºeºte printr-o interesantã lucrarede referinþã sã aducã în atenþia lumii literareromâneºti actuale viaþa ºi opera completã a unuiadintre cei mai originali scriitori ai noºtri dinperioada interbelicã.

U nul dintre genurile prea puþin cultivate lanoi în trecut este cel al cãrþilor-dialog.Multã vreme oralitatea a fost lãsatã

numai pe seama folclorului. Dincoace deanonimatul rapsozilor din culegerile de literaturãpopularã, monopolul pãrea sã îl aibã dictatorulCeauºescu, prompt servit de funcþionarii de partidºi de stat în editarea cuvântãrilor sale (deloc orale,în fapt, fiind scrise, desigur, de alþii). Îmi amintesccu câtã plãcere descopeream, la sfârºitul anilor ‘80ºi la începutul deceniului urmãtor, frumuseþeavorbirii câte unui mare om transcrise în pagini decarte. Aºa am citit dialogurile cu Mircea Eliade ºicu Georges Dumezil pe care le semnau niºtejurnaliºti francezi, ºi tot aºa am descoperit cuuimire Antimetafizica lui Aurelian TituDumitrescu, unde poetul cel mai prizat de colegiimei de generaþie, Nichita Stãnescu, se aºezaaltminteri decât în poeme ºi în eseuri. Încã de peatunci am început eu însumi, ca student ºiredactor la Echinox, sã iau interviuri, mereufascinat de posibilitatea de a participa ladestãinuirile unor contemporani iluºtri. Urmãresc,în virtutea acestei pasiuni, cu atenþie evoluþiile dindomeniu ca pe una dintre cãile de recuperare anormalitãþii, un mod de a face din spunere oparte a culturii scrise a unei naþiuni. Cum vremeacenzurilor de tot felul a trecut, culegerile dialogaleale lui George Arion (În rãspãr), Gh. Grigurcu,Zaharia Sângeorzan (cu N. Steinhardt) sau, mairecent, Marta Petreu (cu douã volume deconvorbiri) nu puteau decât sã mã atragã.

Cu acelaºi sentiment de deschidere am parcursrecent apãruta carte a lui Alexandru Deºliu,Miezul lucrurilor. Convorbiri cu Irina Petraº(Focºani, Ed. Pallas, 2006, 235 p. + 8 file foto),fericit sã pot participa la un colocviu cu unuldintre spiritele foarte vii active pe scena noastrãculturalã. Irina Petraº este astãzi unul dintre ceimai prolifici autori de eseu, criticã literarã,traducãtori, editori ºi animatori culturali ardeleni.În topul autorilor care alimenteazã neobosit presaculturalã, fiind mai mult sau mai puþin ubicui,domnia sa vine, probabil, îndatã dupã Gh.Grigurcu. Personalitatea pluralã a intelectualei,reconstituibilã din multiplele planuri paralele ºisecante în care prezenþa ei poate fi regãsitã, esteîn sine o pledoarie pentru pãrãsirea prejudecãþiiscriitorului ce s-ar afla la el acasã într-un singurgen ºi numai la masa de lucru. Sã conduci ofilialã a Uniunii Scriitorilor, sã fii principalulorganizator al Festivalului anual „Lucian Blaga”, sãeditezi într-un ritm alert, de peste un deceniu ºijumãtate, carte dupã carte înseamnã, nici maimult, nici mai puþin, decât sã îndeplineºti treinorme întregi în viaþa cetãþii pe lângã ceea ce sesocoteºte vocaþia de bazã a scriitorului. Iatã unmotiv în plus de a fi interesat de felul în careacest spirit în plinã ebuliþie îºi gestioneazã timpul,cariera, viaþa.

Sunt mai bine de zece ani de când, profitândde generozitatea ºi spiritul constructiv aleeditoarei am publicat eu însumi o antologie deinterviuri într-o colecþie prestigioasã pe care opatrona la Editura Didacticã ºi Pedagogicã, aºaîncât existau destule întrebãri pe care eu însumi i le-aº fi pus. Felul în care întreabã AlexandruDeºliu îl trãdeazã pe cel ce chestioneazã în scris.Autorul dialogului nu specificã dacã acesta s-adesfãºurat prin intermediul poºtei clasice sau al

celei electronice, dar este limpede cã ºi întrebãrile,ºi rãspunsurile s-au petrecut în scris. Ceea ce sepierde astfel în spontaneitate se câºtigã, înschimb, în coerenþã.

Când ai o interlocutoare ca Irina Petraº –universitarã în anii ‘80 care a renunþat la catedrã,dupã toate aparenþele, pentru a se dedicapreocupãrilor sale privilegiate – cartea de interviurise naºte aproape spontan. De aceea, pariul poatefi tocmai acela de a atinge niºte noduri carevertebreazã o existenþã sau unele puncte„vulnerabile”, în care persoana se dezvãluie într-onotã particularã, mai puþin „rulatã”. În cazulIrinei Petraº, un asemenea punct de atac ar fiputut fi atitudinile feministe transparente încomentariile literare ale domniei sale. Ar fi fostinteresant cum, cât ºi de ce a ajuns autoarea sã seidentifice cu o atitudine de gen de care pãreau são þinã la distanþã atât succesele profesionale, cât ºibunele relaþii pe care le are în general cu colegii,indiferent de sex ºi de opiniile fiecãruia. Rãmânepe altãdatã sã se investigheze acest tronson alopþiunilor eseistei. În compensaþie însã, Miezullucrurilor înregistreazã destule opinii neechivoce ºiunele gânduri recurente ale scriitoarei.

Nu avem de-a face cu o carte de dezvãluiri, cimai degrabã cu un portret din care nu lipseºtepoliteþea complezentã. Cine nu crede, sã comparepaginile nostalgice, cordiale, melancolice uneoridin cuprinsul volumului cu prezentarea enormuluivolum istorico-literar al lui Alex. ºtefãnescupublicat în Tribuna. Atunci când emite judecãþi devaloare, când se pronunþã fãrã ocol în diversechestiuni, ieºind din discursul eseistic lipsit deriscuri ºi netributar prieteniilor, autoarea îºi dãîntreaga mãsurã a talentului ºi pãºeºte decis însprevârfurile condiþiei de critic. Uneori însã – încronicile literare, ca ºi aici, în carte –, Irina Petraºpreferã postura bunului samaritean. E bine, fãrãîndoialã, pentru trãitul în lume, pentru pãstoritulmembrilor Uniunii Scriitorilor ºi pentru încurajatcolaborãrile editoriale; nu neapãrat însã ºi pentrucondeiul criticului.

Nu este de mirare, de aceea, cã Irinei Petraº îiies foarte bine paginile de evocare. Memorialisticape care ar putea-o scrie, dacã ºi-ar da un rãgaz ºiar deveni peste noapte o incisivã, ar fi, nu mãîndoiesc, de prima mânã. La fel ºi o antologiecriticã ºi eseisticã fãcutã cu parcimonie ºi chiarduritate ar putea arãta ce ilustrã minte ºisensibilitate posedã excelenta scriitoare care este.Imaginarea unei publicãri integrale a textelorsemnate de ea mã face sã cred cã într-o proiecþiede ansamblu autoarea ar pierde întrucâtva. Or,este nedrept sã se întâmple astfel, bunãtatea ºispiritul amfitrionic nu ar trebui sã conducã ladiminuãri, ci, tocmai dimpotrivã, s-ar cuveni sãaugmenteze calitãþile, ca unele ce dominã prinvalorile lor etice benefice. Este, pesemne, unparadox al meseriei de critic acela de a-þi cere sãfii necruþãtor din când în când tocmai pentru a fideplin credibil.

Spirit prolific ºi înzestrat din abundenþã, IrinaPetraº îºi construieºte neobosit propria geografieliterarã într-o zonã de câmpie înmiresmatã deadieri blânde de zefir. Ar fi pesemne nevoie de oaprigã ploaie de varã ºi de o rapidã risipã anegurilor pentru a dezvãlui în frumoasa lormaiestate piscurile ce se întrezãresc în fundal.

Dialogul criticului Ovidiu Pecican

imprimatur

1100




“U nde se duc elefanþii, cînd se duc?”,întreba un negustor de fildeº într-unfilm pentru tineret, difuzat la

matineu. Drept care era condus la cimitirul ele-fanþilor ºi vedea cu uimire carcase multiforme,încremenite în cele mai bizare poziþii în urmaextincþiei. Ce-i drept, fildeº ori alte materialepreþioase nu gãsim prin revista Cultura, care(încã) mai apare la Bucureºti. Dar numãrul 34/10august 2006 adãposteºte o amplã varietate deactori ai trecutului comunist care se stinge la liniaorizontului (C. Stãnescu, Octavian Paler, MirceaIorgulescu etc.).

Ce frumoase erau vremurile de odinioarã, cîndgazetarul C. Stãnescu se întindea în hectare edito-riale ba prin Scînteia, ba prin Scînteia tineretului!Pe-atunci cuvîntul ziarului avea forþã: scria propa-gandistul un editorial polemic – pica intelectualulîn dizgraþie, era împiedicat de la publicare, îi erascos volumul din planul editorial etc. Ce-i drept,nici activistul nu se azvîrlea aºa, din proprie iniþia-tivã, sã înfiereze tot ce-i venea la îndemînã. Dacãdãdea cu nuca-n baltã?! Fereascã Secretarul-General! Mai sigur era sã se lase pe seamaPartidului ºi a Securitãþii. ªtiau ei care-i þinta, înînþelepciunea lor nemãrginitã.

ªi iatã cã, pe nepusã masã, a apãrut revoluþiadin decembrie 1989. Ce ghinion! A rãmas C.Stãnescu, provizoriu, fãrã obiectul muncii. Dar nuera sã se descurajeze dintr-atîta fleac! Garda nicinu moare, nici nu se predã. Unde a trecut mia,treacã ºi suta: þup la Adevãrul ºi la Adevãrul lite-rar ºi artistic! A fãcut un pas înapoi, ce-i drept,dar ce conteazã? Dacã nu mai pot fi speriaþipolitic scriitorii recalcitranþi, pot fi mãcar temper-aþi adepþii revizuirilor. Douã-trei rãstãlmãciri, oviclenie la ceas de searã, o minciunicã ºi treigogoºi: salata-i gata.

Cînd mai progreseazã capitalismul încã niþel,îi închide-n nas bolºevicului ºi noua prãvãlie cuscarã la stradã. Nu existã dreptate pe lumea asta.Gazetarul defunctului partid e iarãºi obligat sãfacã pasul înapoi: la revista buzurianã Cultura.Proiectele de viitor sînt sumbre, anvergura prezen-tului e mizerabilã, ce altceva îi mai rãmîne deapãrat decît trecutul glorios?

Aº putea înþelege, într-un asemenea context,ca iniþiativa mea de a sintetiza unele aspectelamentabile despre Edgar Papu sã-l stinghereascãpe C. Stãnescu, în activitatea sa utopicã depropagandist expirat. Dar de-aici ºi pînã la atolera în liniºte sã mã agreseze, în douã rînduri,cu replici mincinoase, e o distanþã a umilinþei pecare nu înþeleg s-o strãbat. ªi ce-ar vrea, mã rogfrumos, sã relativizeze “culturistul” estetizant deazi? Cã Edgar Papu n-a scris la comandã politicãarticolul din revista Secolul 20, prin care scoteape uliþa mare ideea protocronismului românesc?Dar asta n-am sugerat-o eu, ci Katherine Verdery(încã de-acum 12 ani). Cã Edgar Papu nu fusese ºiînainte de asta un oportunist – care îndatã ce-alansat partidul comunist ideea optimismului înopera de artã, s-a nãpustit cu exemple sã-i þinãisonul? Dar asta n-am semnalat-o eu, ci VirgilIerunca (încã de-acum 26 de ani). Cã Edgar Papunu s-a coordonat cu ceilalþi protocroniºti, înagresiunile repetate ºi organizate împotrivaspiritului critic din literatura românã? Dar asta n-am explicat-o eu, ci Monica Lovinescu (încã de-acum 25 de ani). Cã Edgar Papu n-a suferit oamnezie a conºtiinþei ºi n-a trecut, cu arme ºi

bagaje, în tabãra cãlãilor sãi din tinereþe? Dar astan-am constatat-o eu, ci Monica Lovinescu (încã de-acum 36 de ani). Cã fantasmagoriilecronologice ale lui Edgar Papu n-au reprezentatmai mult decît o banalã “insolaþie livrescã”? Darasta n-am diagnosticat-o eu, ci Gheorghe Grigurcu(încã de-acum 25 de ani).

Lupta cu realitatea produce monºtri. C.Stãnescu e doar o biatã victimã colateralã.

Octavian Paler e scepticul de serviciu al so-cietãþii contemporane. Discursul sãu aspru, mora-lizator, tranºant, le reaminteºte mereu telespecta-torilor ºi cititorilor cã pîinea ºi cartea sînt la felde importante. Lumea de azi, care dã la o partecultura ºi se lasã modelatã doar de civilizaþie,împinge spre alienare. Panteonul Greciei Antice,cu zeii sãi frivoli, dar atît de umani, e infinit maiimportant – cãci etern –, comparativ cu ZeulDolar, în faþa cãruia se închinã toþi în prezent.Iatã cîteva din temele preferate pe care gînditorulþeapãn le rosteºte apãsat, cu privirea fixã ºi bãrbiaîncordatã, fãrã pic de zîmbet în colþul gurii.

Ai zice cã un nou filosof al Greciei Mari seplimbã pe strãzi, printre muritorii de rînd, dacã n-ai constata cã, în timp ce aceia predicau despreOlimp, acesta îºi îmbracã doar interesele politiceîn slogane olimpice. Iar þintele sale de dupã 1989au fost mai toate, vai, retrograde ºi desuete. Înîncleºtarea ideaticã privind democratizareaRomâniei, Octavian Paler a luat încruntat partea…naþionaliºtilor, împotriva europeniºtilor (într-unmemorabil ciclu polemic la adresa lui GabrielAndreescu). În angajamentul extern al politiciiromâneºti, Octavian Paler a pledat vehementîmpotriva eforturilor NATO de oprire a rãzboiuluidin fosta Iugoslavie, dar în favoarea sîrbilor autoride genocid. La îndepãrtarea de la putere a lui IonIliescu, în 1996, Octavian Paler s-a numãrat prin-tre cei mai înverºunaþi contestatari ai lui EmilConstantinescu. Zece ani mai tîrziu, scriitorul nuse sfieºte sã-ºi clameze, cu voce ridicatã, aceleaºidecepþii, într-o încãpãþînatã continuitate:“Administraþia CDR-istã era o cacialma de primamînã, însã ºi toatã demagogia portocalie nu a fostdecît tot o cacialma”. Talentul de a-ºi înfãºurahalucinaþiile politice în pasta groasã a pesimismu-lui filosofic rãmîne uluitor: “Toate administraþiilepostdecembriste au fost defecte în a repera pro-

blemele adevãrate ale României. Administraþiaactualã este cea mai proastã dintre toate. Nu credcã în ultimii 16 ani s-a fãcut vreun progres înclasa politicã româneascã” (vezi Cultura, nr.34/2006, p. 25). Aºadar nu mineriadele perpetratede Iliescu au reprezentat punctul cel mai de jos al“administraþiilor postdecembriste”, ci actuala inte-grare europeanã! Octavian Paler împinge filosofiala un pas de aberaþie.

În rest gãsim aceleaºi eterne meditaþiunivãicãrite pe tema ubi sunt, întretãiate de sfîrîitulsimbolic al moliilor zburãtãcite (“Sînt singur aici,între molii ºi cãrþi. E un destin la mijloc, am avutmolii în toate casele mele”). Universul întreg e laun pas de apocalipsã (“în clipa de faþã, lumeatrece printr-o gravã crizã a valorilor”). NiciDumnezeu nu mai e ce-a fost (“Astãzi creºtinis-mul este o religie extenuatã ºi obositã, care acoborît mult în formalism, în convenþional”).Singura noastrã ºansã ar fi sã ne întoarcem dindrum, sã urcãm înapoi la munte ºi sã reînvãþãmsã mulgem Mioriþa (“Omul a intrat într-o epocã atehnolatriei, nu mai stãpîneºte el tehnica, ci tehni-ca îl stãpîneºte pe om”). E regretabil cã tînãrageneraþie, ancoratã în universul tehnicist, nu vreasã mai asculte îndemnul dojenitor – de un devas-tator umor involuntar – al Filosofului de serviciu(“Mai spune-i unui tînãr sã scrie la maºina descris… Altceva decît computer, ei nu vãd în faþaochilor”).

Dar ce se ascunde oare în spatele mãºtii debãtrînel dezorientat ºi depeizat într-un secol pecare nu-l înþelege? Care e oare identitatea ven-trilocã a lui Octavian Paler? A sintetizat-o percu-tant unul din trecuþii sãi adversari politici:“Numai în aceastã þarã tristã, plinã de umor, unnomenclaturist notoriu, membru al ComitetuluiCentral al PCR condus de Ceauºescu, activist departid cu munca în presã în întreaga lui viaþã, dela angajare pînã la pensie, om de încredere alSecuritãþii în cele mai delicate acþiuni de presã înstrãinãtate, redactorul-ºef al celui de-al doileacotidian comunist al þãrii timp de 13 ani ºi iniþia-torul cultului personalitãþii lui Ceauºescu laTeleviziunea Naþionalã, poate ajunge liderul spiri-tual al societãþii civile post-decembriste fãrã aschiþa cel mai mic gest de cãinþã sau de regret.Numai pentru cã scrie frumoss ºi se declarã mora-lisst. Povestea suprarealistã a acestui personaj, careface sã pãleascã orice operã de ficþiune, explicãmulte lucruri aparent de neînþeles într-o societatebolnavã în care viaþa bate de atîtea ori literatura”.Nimic de adãugat.

(va uurma)

sare-n ochi

Muzeul figurilor de cearã (I)Laszlo Alexandru

1111




P edeapsa cu moartea dã fiori. În SUA,campaniile aboliþioniste din anii 1960 audus la întãrirea garanþiilor procedurale ce-i

priveau pe acuzaþii pasibili de aceastã pedeapsã,avînd ca punct culminant hotãrîrea Furman din1972, ce interzicea execuþiile dupã sentinþepronunþate conform legilor în vigoare. Paradoxulsentinþelor capitale fãrã executare a fost repedeînlãturat începînd chiar cu 1973, cînd numeroasestate au început sã adopte noi legi, ce fãceauaplicabile sentinþele. Succesele aboliþioniºtilor înmaterie de respectare a procedurilor au fosttreptat reduse prin îngreunarea posibilitãþilor derecurs ale condamnaþilor, ceea ce a fãcut ca înanii 1980 numãrul execuþiilor sã creascã.

Profesor la ºcoala de drept Columbia din NewYork, James S. Liebman face într-un amplu articolpublicat în 2000, Supraproducþia morþii (1), o„analizã economicã” a dreptului de a executacriminalii (2). Cercetarea sa ne pune în faþa uneiconcluzii neaºteptate, ce sugereazã nevoia uneireforme a justiþiei americane: cei ce decidcondamnarea la moarte a cuiva nu o fac cu oconvingere intimã ºi printr-o alegere cu adevãratliberã a conºtiinþei. Ei sînt prizonierii unuimecanism politic de perpetuare a puterii ºi aiunei logici economice în care oferta(condamnãrile) e mult superioarã cererii (crimelece pot „merita” pedeapsa capitalã). Resorbireadeficitului cauzat prin foarte frecventele ºicostisitoarele casãri ale hotãrîrilor tribunalelor deprimã instanþã impune o soluþie simplã:responsabilizarea agenþilor de decizie (judecãtori,poliþiºti, procurori, juraþi) prin sensibilizarea lor laexigenþele procedurale.

Între 1972-1995 cam 300 de omucideri dincele aproximativ 21000 comise anual în SUA aufost urmate de condamnãri la moarte. Aproapetoate au fãcut obiectul unui apel în urma cãruia68% dintre ele au fost anulate. În aceeaºiperioadã, din 6700 de persoane condamnate aufost executate 598 (una din 11). Inflaþie acondamnãrilor, recunoaºterea unor nenumãratenereguli de procedurã ºi a unor erori de fond întratarea cazurilor, într-o atmosferã de aºteptareinterminabilã (media e de 11 ani pentru uncondamnat) – iatã motive ce ne pot face sã neîntrebãm cui îi folosesc amînãrile ºi întîrzierileîntr-o lume a iniþiativei prompte ºi a eficienþeiimediate. De asemenea, trebuie subliniat cãaceastã „supraproducþie” macabrã e corelatã cu oescaladã ameþitoare a costurilor ei. Aici,concurenþa „ideologicã” joacã din plin, astfel încîtdacã un stat ezitã sã aplice pedeapsa cu moartea,statele antiaboliþioniste sporesc exponenþialcosturile condamnãrilor. Între 1973-1988, înFlorida s-au cheltuit în medie 3,2 milioane dedolari pentru o condamnare la moarte (ocondamnare la 60 de ani de închisoare a costat„doar” 855000 de dolari); în Pensilvania 3milioane (o închisoare pe viaþã a costat statul 1milion); în California 5 milioane.

O procedurã îndelungatã nu poate fi ieftinã.În ce moment al ei apar însã marile cheltuieli, ºidin ce motive? Liebman aratã cã procesul înprima instanþã, expeditiv procedural chiar dacãnu ºi în timp, costã puþin; pe deasupra, impresiade ansamblu e cã în aceastã etapã toþi actoriioperaþiunii, inclusiv avocaþii apãrãrii, au interesul

ca inculpatul sã fie condamnat. Pe fondul spaimeiºi înverºunãrii publice, procurorii ºi ºerifii,funcþionari aleºi ce se gîndesc deja la urmãtoarelealegeri, preferã sã flateze opinia concetãþenilorelectori printr-o rigoare ce introduce numeroasenereguli. Judecãtorii sînt aleºi ºi ei, în funcþie denumãrul pedepselor pronunþate ºi, adesea, de celal sentinþelor confirmate prin refuzarea ulterioarãa achitãrii condamnatului. În statele în carepedeapsa cu moartea e des practicatã, ei opronunþã mai frecvent decît juraþii, iar zelul lormerge pînã acolo încît unii o recomandã insistentîn locul închisorii pe viaþã, pronunþatã de juraþi.Cît despre aceºtia din urmã, un banal oportunismîi antreneazã în spirala condamnãrilor uºoare:dacã se declarã împotrivã sînt rãspunzãtoripotenþiali în cazul punerii în libertate acondamnatului –-oricît de tîrziu ar avea ea loc-- ,în vreme ce votul pentru condamnare lemulþumeºte conºtiinþa: toþi ºtiu cã, în caz derecurs, pedeapsa poate fi redusã sau anulatã, însãde o altã instanþã, aflatã departe de teatrul deoperaþiuni local, costul acþiunii fiind deplasat(altfel spus deturnat) spre aceasta. Astfel,confortul lor psihologic e asigurat iar imaginea lorpublicã rãmîne neatinsã. În sfîrºit, influenþareamartorilor, presiunea publicitãþii prin mass mediaînainte ca procesul sã înceapã, desemnareaarbitrarã a juraþilor (uneori, persoanele de culoarenu sînt admise, deoarece se considerã cã, prinfirea lor, sunt înclinate spre clemenþã; pedeasupra, procurorul poate recuza discreþionarorice jurat ezitant), „aranjamentele negociate”(engl. plea bargaining) prin care un acuzat îºirecunoaºte anticipat vina ºi în schimbul cãroraaudierea pentru definirea acesteia e anulatã, ceeace face imposibilã pronunþarea unei sentinþecapitale perturbînd totodatã evaluarea mãrturiilor,sînt doar o parte a unor manevre procedurale ºipublice nefavorabile inculpatului. La acestea seadaugã manipulãri emoþional-procedurale banaleºi frecvente, precum convertirea caracteruluicomun al faptei („odioasã, crudã, atroce”) într-unelement specific ce aduce circumstanþe agravante.

Consensul tacit de condamnare în primainstanþã, etapã în care apãrarea e cel mai adeseaasiguratã de avocaþi incompetenþi, „drogaþi,psihotici sau senili” (!) dispare în apelul adresatinstanþelor superioare (ale statului în cauzã, careacceptã douã apeluri: direct ºi în casaþie, ce pot fiurmate, dacã e nevoie, de un al treilea, în faþatribunalelor federale). Urcînd spre vîrfulpiramidei, aºteptarea se lungeºte, cheltuielile crescexorbitant (fiind suportate de victime sau decontribuabili, niciodatã de instituþia judiciarã, carede fapt le ocazioneazã) iar neregulile ies la ivealãcu duiumul. În plus, fapt inedit, curþile de apelsînt puse în situaþia de a-ºi depãºi atribuþiile:deseori ele nu se pronunþã doar asupra legalitãþiiprocedurilor ci ºi în legãturã cu fondulcondamnãrilor. Printr-un joc de roluri ºi graþieunui mecanism de o complexitate perversã,judecãtorii curþilor de apel sînt implicaþi înelucidarea motivelor condamnãrilor, slabfundamentate de prima instanþã. Complici într-unjoc tulbure, avocaþii aboliþioniºti, puþin activi înprocesul propriu-zis, se mobilizeazã exemplar înapelurile succesive. În aceste faze apar noi figuri,competente ºi motivate, ce reuºesc –- lucru deloc

surprinzãtor-- sã neutralizeze mai bine de douãtreimi din condamnãri, cum am arãtat deja.Apelul împotriva condamnãrii la moarte apareastfel ca o puternicã frînã a condamnãrilor.Duplicitatea lor, întreþinutã de un sistem în careexecutarea condamnãrii e strict dependentã derecursuri, ºi care încurajeazã condamnãrileocultînd realitatea execuþiilor (3), pune acutproblema reformei jurisdicþiei condamnãrii lamoarte.

În America, anulãrile de condamnãri facobiectul unui feed-back tardiv, prin urmare inutil.Timpul de analizã a erorilor acoperã între 5 ºi 11ani, ceea ce face inoperantã bucla retroactivã cepleacã de la cele douã treimi de anulãri spretreimea liberã a proceselor necasate. Actualmente,„supraproducþia morþii” e perfect protejatã. Înmomentul analizelor, majoritatea celor ce audecis condamnãrile anulate ºi-au schimbatposturile, iar dacã le ocupã în continuare slaba lorprestaþie e privitã, cu indulgenþã, ca o fireascã„greºealã de tinereþe” pusã în slujba unei cauzebune. Pe deasupra, anularea sentinþelor e odispoziþie pur administrativã, neînsoþitã deimputarea pierderilor materiale generate desentinþa inechitabilã. În acest fel, cu ajutorultimpului care amestecã percepþia lucrurilor, aunor mass media complezente ºi a lipsei depublicitate a erorilor, sistemul are toate ºansele sãse reproducã la nesfîrºit, pe seama victimelor ºi acontribuabililor.

„Culoarul” dintre sentinþã ºi executarea ei nue pentru toþi condamnaþii unul „al morþii”, iar J. Liebman nu e un aboliþionist, fapt ce sporeºteinteresul cercetãrii întreprinsã de echipa lui. Prinpropunerile de reformare a jurisdicþieicondamnãrii la moarte, el urmãreºte un scopdublu. Primul, mãrturisit, e acela de a crea undispozitiv economic de redistribuire a cheltuielilorºi a rãspunderilor: asigurarea unei apãrãri corecteºi îndeosebi competente a acuzaþilor, în toatefazele procesului; suportarea de cãtre curþile deprimã instanþã a cheltuielilor propriilor erori,devenite vizibile în urma apelurilor; ostracizareapoliticã ºi profesionalã a procurorilor abuzivi;publicarea erorilor detectate prin analizeretroactive ºi cooptarea în aceastã acþiune a massmedia; întãrirea posibilitãþilor complementare derecurs º. a. Prin adoptarea acestor mãsuri, cepresupun, ca pivot, redistribuirea cheltuielilorlegislaþiei morþii, costul public al acesteia are toateºansele sã scadã. Al doilea obiectiv, nemãrturisit,

incidenþe

Între sentinþã ºi executare Horia Lazãr

1122




al autorului e scãderea din pornire a numãruluide condamnãri, care cu timpul ºi prin respectareadeontologiei profesionale poate sã tindã sprezero. Dacã în momentul de faþã condamnãrileneîntemeiate sînt de cel puþin 68% nu putempresupune cã o bunã parte din cele 32% restantesunt ºi ele nefondate? Dacã e aºa, în ciudadivergenþelor de principiu dintre „barbaria”gestionãrii americane a morþii ºi administrarea„umanitarã” a pedepsei pe continentul european,distanþa dintre cele douã genuri de legislaþie sepoate reduce considerabil, îndeosebi prin sporireascrupulelor privind aplicarea normelor de drept.Justiþia americanã a viitorului, aratã Liebman, vatrebui sã rãspundã la cîteva întrebãri de bazã: cecrime pot fi pasibile de pedeapsa cu moartea? ceacuzaþi pot fi declaraþi vinovaþi? dintre ei, carevor fi condamnaþi la pedeapsa capitalã? în sfîrºit,ce verdicte vor fi confirmate în procedura deapel?

Note:1 James S. Liebman, La surproduction de la mort,

trad. fr. de Gwenaele Calvès, in Le Débat, 116, sept.-oct.2001, p.168-191.

2 Cum o numeºte traducãtoarea francezã a articoluluiîn prezentarea ei („La rationalité d’une aberration », op.cit., p.167).

3 Ca într-un joc de oglinzi, judecãtorii sînt, simultan,grãbiþi sã condamne ºi totodatã dispuºi sã întîrzieaplicarea sentinþei capitale, acordînd fãrã rezerve amînãriale termenelor de judecatã. Apoi, sentinþele de casare alepedepsei sînt amplu mediatizate, în vreme ce execuþiile sedesfãºoarã într-o discreþie vecinã cu clandestinitatea, ce lescoate din timpul istoric viu. Impactul lor public ºidisuasiv e astfel redus. La începutul mileniului al III-lea,moartea e solicitatã public ºi administratã departe de ochiicelor ce o dicteazã: viziune nouã ºi inversatã a„panoptismului” decris de Michel Foucault, care pune înrelaþie instituþia carceralã cu „voinþa de a ºti”, adicã de avedea tot de departe, pentru a putea controla obiectele ºicomportamentele. În zilele noastre, controlul devineinteractiv ºi coboarã spre baza societãþii, implicînd-oglobal. În acest fel, puterea privirii „de sus” dispare,diseminîndu-se, în cazul execuþiilor publice, în stupoareacolectivã, impregnatã de un vag dezgust, în faþa cadavruluicelui executat – stare de spirit descrisã superb de AlbertCamus într-un lung text de analizã a angrenajuluitalionului cu ancorare autobiograficã, Reflecþii asupraghilotinei.

Î n 1999 se traducea în francezã de cãtreRichard Jacquemond, la Editura Actes Sud, ocarte apãrutã la Cairo în 1997 sub semnãtura

romancierului Sonallah Ibrahim: Charaf oul’honneur. În 2004 volumul e republicat înFranþa, de aceastã datã la Editura Babel. Romanullui Sonallah Ibrahim este ultimul din literaturaarabã care are ca subiect homosexualitatea. Nueste însã vorba despre o homosexualitateasumatã, ci de una impusã. Ca în orice romandin spaþiul islamic, ºi acesta vine pentru aexprima credinþele culturii arabe. Dacã în spaþiuloccidental homosexualitatea din romane(femininã sau masculinã) e adoptatã de personajeprin liber consimþãmânt, în spaþiul arabhomosexualitatea masculinã e „suportatã” fãrã afi doritã. Ea e o pedeapsã care vine în spaþiul deîncarcerare. Charaf, prenumele eroului luiSonallah Ibrahim, înseamnã în arabã „onoare”.Titlul romanului ar fi deci Onoare sau onoareaºi prenumele personajului poate fi privit cametonimic pentru cã am putea la fel de binespune „bãrbatul ºi onoarea”. Momentul caredeclanºeazã povestirea despre onoare apare atuncicând Charaf ucide un australian care încercase sãîl violeze. Aceastã imagine prezintã de faptdiferenþa între douã mentalitãþi, douã culturi:arabul e cel agresat de cãtre un occidental, iar aicidescoperim o metaforã care desparte Orientul deOccident: culturii arabe care refuzãhomosexualitatea i se opune cea occidentalã careo acceptã. Australianul aflat la Cairo e intrusulcare încearcã sã perverteascã o întreagã culturã astrictei diferenþieri între femei ºi bãrbaþi. Violarearegulilor societãþii arabe e respinsã prin actulradical al crimei, act ultim care apãrã valorileindividului dar ºi ale societãþii cãreia îi aparþine.

Arestat, Charaf descoperã o altã lume aviolenþei. Poliþia îl tortureazã pentru cã nu credecã a ucis pentru a se proteja contra unei agresiunisexuale. Pentru a opri torturile Charaf minte ºispune cã a ucis pentru a fura. În închisoare esupus la umilinþe care culmineazã cu pierdereadefinitivã a onoarei, fiind obligat sã acceptehomosexualitatea. Aceasta nu e decât o altãmetaforã, politicã de aceastã datã, care îltransformã pe Charaf în imaginea poporuluiegiptean din epoca Sadat, „posedat” de birocraþiicorupþi. Romanul lui Ibrahim e deci un romanpolitic care pune în discuþie sistemul represiv dinînchisorile egiptene. Ceea ce pierde Charaf e înprimul rând onoarea. Fãrã onoare bãrbatulmusulman nu se mai simte bãrbat ºi-ºi pierdeastfel locul în ierarhia societãþii. Totul se joacã înaceastã dorinþã de a respecta structura societalã.Charaf nu va recunoaºte crima decât atunci cândagenþii siguranþei de stat ameninþã cã îi vor violasora. E momentul în care ordinea comunitãþiirestrânse, cea a familiei, e ameninþatã. Atacurilesau simplele ameninþãri la adresa corpuluifemeilor pun în pericol ordinea însãºi acomunitãþii. Charaf e gata de orice pentru aprezerva aceastã ordine. În momentul în caretorþionarii îi spun: „supune-te sau o vom aducepe sora ta ºi o vom dezbrãca” (1), Charaf facecompromisul. Salvând-o pe sora sa el reuºeºte sãsalveze onoarea familiei sale, dar nu va reuºi sã-ºisalveze propria onoare, iar tentativa sa de amenþine diviziunea bipolarã a socialului va eºua.

În spaþiul islamic sodomia îi smulgebãrbatului masculinitatea ºi îl plaseazã în grupuldominaþilor, distrugând astfel organizarea

ierarhicã în care bãrbaþii sunt privilegiaþi.Diviziunea sexelor în Islam trebuie perpetuatã, iaraceasta înseamnã cã bãrbaþii îºi asumãmasculinitatea, iar femeile feminitatea.Homosexualitatea nu poate fi liber consimþitãpentru cã atinge coeziunea simbolicã a grupuluisocial. De aceea homosexualitatea apare doar cainstrument de aservire ºi dominaþie, atunci cândintimul întâlneºte politicul.

Bãrbaþii sunt în mod curent victime aleviolenþelor sexuale în închisori. Sodomia faceparte din panoplia torþionarului obiºnuit. Cea mairecentã mãrturie în acest sens vine din parteaavocatului unui libanez deþinut într-o închisoaredin Israel din 1994 pânã în 2000. „Nimic ºinimeni nu-l va putea despãgubi pe clientul meupentru gravele atingeri aduse onoarei sale” (2),spunea avocatul în 2000.

Onoarea e cea mai importantã pentru unbãrbat musulman: cã e vorba de onoarea suroriisau de onoarea personalã, locul sãu în societate

se joacã pe aceastã carte. O datã onoareapierdutã, bãrbatul pierde locul privilegiat înierarhia socialã ºi devine un alienat. Pierdereamasculinitãþii este analizatã de Ibrahim prinumilinþele la care e supus personajul sãu înspaþiul închisorii. Personajul romanului e de douãori onoarea: onoarea personificatã de Charaf ºionoarea ca Idee absolutã. Tot ceea ce i seîntâmplã lui Charaf e raportat la Onoare.

Ibrahim prezintã într-o gradaþie descendentãetapele pierderii onoarei. Încã din mometul încare australianul încearcã sã-l violeze, Charaf esub semnul dezonoarei. Dacã romanul s-ar fiintitulat „Charaf (Onoarea) sau dezonoarea” amfi pierdut sensul onoarei din spaþiul islamic.Pentru a-ºi apãra onoarea personajul ajunge înînchisoare, iar pentru a ieºi din înhisoare eobligat sã renunþe la onoare. Dialectica onoare-dezonoare regizeazã aceastã carte în care Ibrahimne prezintã un triunghi al „nedorinþei” care sereferã la bãrbat, alt bãrbat ºi corpul acestuia.Ibrahim inverseazã astfel triunghiul dorinþeiprezentat de René Girard (3) care vedea îndorinþa triughiularã pe bãrbat, femeie ºi corpulacesteia. Credem cã în aceastã inovaþie a„nedorinþei” stã succesul romanului lui SonallahIbrahim.

Note1 Sonallah Ibrahim, Charaf ou l’honneur, Paris, Actes

Sud, 1999, p. 31.2 Comunicat al Comitetului de eliberare al deþinuþilor

din înschisoarea Khiam din 15 martie 2000.3 René Girard, Mensonge romantique et vérité

romanesque, Paris, Grasset, 1961, p. 72.

Onoare sau onoareaAlexandra Petrescu

1133




V olumul La sortie du relativisme, publicatde curând de profesorul Andrei Marga laeditura clujeanã Limes reuneºte o serie

de studii prezentate în limba francezã la diferitecolocvii ºi sesiuni de comunicãri din Franþa ºidin alte þãri europene, studii al cãror numitorcomun este abordarea unor teme de referinþã încultura contemporanã ºi reflexia asupra unorprobleme legate de reforma ºi tranziþia din þãrileEuropei Centrale ºi de Est de dupã cãdereazidului Berlinului. Aceastã carte vine dupã altedouã ce conþin conferinþe susþinute pe planinternaþional, University Reform Today ºiBildung und Modernisierung.

Prima parte a cãrþii, ce poartã titlulModernitatea, reuneºte trei studii: Libertate ºiraþiune. Asupra destinului Revoluþiei franceze,Raþionalitatea ºtiinþei ºi respectiv Ieºirea dinrelativism. Primul dintre ele, ce dateazã din1989, îºi propune sã examineze cauzeleprofunde care au declanºat Revoluþia Francezã ºiimplicaþiile ei în plan ideatic. Sunt examinateconotaþiile categoriilor de libertate ºi raþiunecare au determinat fundamentul filosofic alRevoluþiei ºi evoluþia relaþiei dintre libertate ºiraþionalitate, pornind de la analizele lui Marx,Max Weber, Horkheimer, Adorno ºi ConstantinNoica. Sintetizând câteva puncte de vedere dereferinþã, profesorul Andrei Marga reflecteazãnu asupra faptelor în realitatea lor istoricã, ciasupra destinului ideilor centrale din filosofiaRevoluþiei Franceze. Astfel, considerã autorul,„filosofia Revoluþiei franceze a pus la bazareorganizãrii sociale „raþiunea” intim legatã de„natura” lucrurilor ºi de „libertatea” oamenilor”(p.30). Iniþial orientatã spre identificarea ordiniinaturale ºi spre transpunerea ei în viaþa socialã,raþiunea a devenit ulterior „activã”, orientatãspre modificarea datelor lumii în vedereabunãstãrii umane. Acesta este mediul în caretrãim astãzi, al extinderii neîncetate a raþiuniiactive. Proporþiile acestui fenomen, direcþionatde Revoluþia francezã, sunt, considerã AndreiMarga, „atât de vaste încât în multe cazuri nuse mai vorbeºte numai la figurat de „crearealumii de cãtre om” (p.31). Astãzi, afirmã AndreiMarga, conºtiinþa individualã nu mai poatefuncþiona doar ca instanþã ce stabileºteraþionalitatea, dar rolul sãu nu poate fi negatfãrã a cãdea în vechile metafizici. Singurasoluþie posibilã pentru societatea contemporanãeste „recursul la comunicarea indivizilor care serecunosc reciproc ºi îºi recunosc de comunacord relaþia, fiind gata sã îºi întemeiezeconvingerile ºi deciziile doar pe forþaargumentelor” (p.32-33). Studiul se încheie cuformularea necesitãþii, în lumea contemporanã,a extinderii drepturilor cetãþeanului spre sferapublicã/politicã, prin asimilarea dreptului cuinovaþia instituþionalã. Studiul asupra

raþionalitãþii ºtiinþei are ca punct de plecare oîntrebare mai actualã azi decât oricând: ceanume îi conferã ºtiinþei raþionalitatea? Dupãexaminarea rãspunsurilor oferite de diverse ºcolifilosofice, Andrei Marga propune oreconstrucþie care se bazeazã pe repereleurmãtoare: raþionalitatea ºtiinþei nu poate fifondatã pe „meditaþia filosoficã” tradiþionalã, ciconstituie o problemã în mod esenþial filosoficã,dar soluþionarea sa implicã o analizã, cumijloace logico-epistemologice ºi sociologice, aactivitãþii de cercetare ºtiinþificã. Raþionalitateaºtiinþei este alcãtuitã dintr-un ansamblu deproprietãþi dispuse pe paliere diferite alecunoaºterii: o metodologie riguroasã,experimental-analiticã; controlul intersubiectiv ºirepetabilitatea principialã a experienþelor; ometodã deschisã, care vizeazã cãutareaadevãrului ºi nu în ultimul rând modul deîntemeiere al ºtiinþei, prin recunoaºtereasuperioritãþii celui mai bun argument. Problemaelucidãrii raþionalitãþii ºtiinþei este una cardinalãpentru orice filosofie care se vrea „chintesenþatimpului sãu”, conchide autorul, întrucâtstabilirea proprietãþilor generale ale ºtiinþelor,susceptibile de a fi aplicate unor tipuri diferitede ºtiiinþe, poate sta la baza unei teorii aºtiinþei, destinatã sã susþinã miºcarea ºi evoluþiadisciplinelor sociale. În continuare, studiul caredã titlul volumului îºi propune sã analizezediferite puncte de vedere ce vizeazã ieºirea dinrelativism ºi sã argumenteze în favoarea unuipluralism pragmatic, în încercarea de a rãspundela întrebarea: cum poate fi înfruntatã actualatendinþã de fragmentare a comunitãþii umanefãrã a cãdea în ambiguitatea imanentã

relativismului? Profesorul Andrei Margaexamineazã diferite perspective generaleformulate ca alternative ale relativismului,ajungând la concluzia cã abordarea neutrã, „aview from nowhere”, ar reprezenta premizaunei soluþii viabile. Problema depãºiriirelativismului, afirmã autorul, „nu se puneatunci când este vorba despre acþiuni care nuafecteazã convergenþa cerutã de viaþa în comun.dar aceastã problemã se pune inevitabil atuncicând aceastã stare de convergenþã estepericlitatã” (p.49). Relativismul trebuie depãºitnu numai prin „perspective generale” ci ºi prin„elaborãri alternative” pe terenul problematiciisale. În încercarea de a soluþiona modul în caretrebuie sã rãspundem la comportamenteleînrãdãcinate în valori diferite de ale noastre,Andrei Marga formuleazã patru principii: 1) nuorice grup social este o success story, în sensulcã o populaþie poate recurge la niºte soluþiiinadecvate problemelor sale, în funcþie depropriile criterii; 2) dincolo de diferenþeleculturale, trebuie sã acceptãm cã este importantca oamenii sã fie trataþi bine 3) o parteconsiderabilã a inventarului cultural al unuipopor nu respectã standardul de la punctul 2);4) existã niºte criterii ce permit stabilirea demanierã obiectivã a ameliorãrilor ºi a ierarhieiculturilor, criterii ce pot evita sprijinul pe niºtepercepþii condiþionate.

Partea a doua a cãrþii, Cultura europeanã,porneºte de la postularea schimbãrii deparadigmã la care asistãm: de la cea naþionalãspre cea europeanã. Aceastã trecere esteanalizatã cu începere de la romanticii germani.Paradigma europeanã este vãzutã nu numai dinperspectiva occidentalã, ci ºi din cea a Europeide Est, zonã pentru care, afirmã Andrei Marga,aceastã paradigmã este o condiþie nu numai aafirmãrii culturale, dar ºi a supravieþuirii: „ºi înRomânia, aceastã schimbare de paradigmã, de lacea naþionalã, la cea europeanã, este doar oproblemã de luciditate ºi în cele din urmã deresponsabilitate” (p. 63). Sunt examinate încontinuare componentele studiilor europene,concluzia fiind cã studiile locale, regionale ºiinterregionale, precum ºi cele naþionale ºiinternaþionale axate pe probleme europene suntîn ultimã instanþã europene. Este fãcutã aici ºi o

Ieºirea din relativismLetiþia Ilea

Andrei Marga: filosofie ºi publicisticã

1144




precizare terminologicã importantã, termenuluide integrare europeanã fiindu-i preferat cel deunificare europeanã. Pentru a determinaspecificul cultural european, Andrei Margadelimiteazã urmãtoarele subsisteme: competenþatehnicã, comportamentul economic, abilitateaadministrativã, acþiunea politicã ºi culturaspiritualã, afirmând cã abordarea culturiieuropene trebuie sã ia în considerare niºteelemente extrem de diverse, aparþinând unuicâmp foarte vast ºi cã specificul culturaleuropean nu poate fi epuizat în perspectivaconceptelor sale. Abordarea culturii europenenu putea ocoli problema naþionalismului.autorul se referã la naþionalismele est-europene,relevând sorgintea ºi structura lor extrem dediversã. În ce priveºte viitorul principiuluinaþionalist, se constatã cã acesta îºi pierde dininfluenþã în condiþiile unificãrii europene.

A treia parte a volumului este consacratãreligiei în lumea de azi. Dupã o amplã abordareistoricã a componentei religioase, suntexaminate avantajele recuperãrii triunghiuluiIerusalim- Atena – Roma, care „permite niºterãspunsuri incomparabil mai bune la problemelefundamentale ale creºtinismului, la crizacontemporanã a valorilor, la nevoia dereafirmare a potenþialului tradiþiei iudeo-creºtine” (p.136). Recuperarea acestui triunghiasigurã ºi terenul unor cercetãri teologice ºiniºte soluþii care permit trialogului iudeo-creºtino-islamic sã iasã din stadiulmonologurilor paralele. Acesta capitol maiconþine douã ample cercetãri asupra abordãriireligiei de cãtre Habermas ºi asupra dialoguluidintre filosoful german ºi cardinalul JosephRatzinger, probleme asupra cãrora nu vominsista întrucât ele sunt analizate amplu deprofesorul Andrei Marga în studiul ceprefaþeazã dialogul dintre Habermas ºi actualulpapã Benedict al XVI-lea, Dialecticasecularizãrii, apãrut de curând la editura„Biblioteca Apostrof”.

Ultima parte a cãrþii urmãreºte problemaeducaþiei ºi a reformei învãþãmântului încontextul sfidãrilor secolului XXI, cu nuanþelepe care acest domeniu le dobândeºte în EuropaCentralã ºi de est. Acest capitol beneficiazã deexperienþa profesorului Andrei Marga caministru al învãþãmântului, dovedindu-ne încã odatã cã el a fost singurul ministru român dedupã 1989 care a avut un program coerent dereformã a învãþãmântului, angajându-l pe undrum european.

Scris cu limpezimea cartezianã cu careAndrei Marga ne-a obiºnuit ºi beneficiind de oimpresionantã bibliografie evaluatã critic ºiconsideratã echidistant, volumul Ieºirea dinrelativism formuleazã principalele probleme cucare se confruntã lumea contemporanã, laînceput de mileniu trei, în plan social, politic,cultural. Analiza conþine soluþii ºi deschideri,care îi pot induce cititorului un anumeoptimism reconfortant. Fãrã a abdica nici oclipã de la rigoarea cercetãtorului ºi istoriculuifilosofiei, autorul nu se adreseazã totuºi doarunui public de specialiºti, ci oricãrui intelectualpreocupat de destinul societãþii actuale. AndreiMarga demonstreazã încã o datã, prin aceastãcarte, cã filosoful, în lumea contemporanã,trebuie sã fie un „éclaireur”, cel care ne aratã ºideschide drumul. Sã sperãm cã aceastã carte vaavea destinul european pe care-l meritã.

I nterviul nu presupune doar o simplã„întrevedere” dintre doi interlocutori, ce îºidesfãºoarã în strategii diferite, interogative ori

afirmative, opiniile, confesiunile, dezvãluirile,diagnozele ori profeþiile. Ritmul alert alconversaþiei într-un interviu tinde sã surprindã înmod inedit, lapidar, dar elocvent, istoriaprezentului, sã o fixeze într-o memorie a realitãþii.Ineditul ºi imediatul sunt mizele tari ale unuiinterviu care are totdeauna în centru opersonalitate ºi ceea ce are aceasta mai de preþ,înafarã de ceea ce curent se cheamã „faptelevieþii”: renumele ei.

O carte bunã de interviuri devine memorabilãprin faptul cã focalizeazã o epocã ºi opersonalitate ºi cã în aceastã relaþie construieºte,

dincolo de imaginaþie, un recurs critic la realitate.Cartea de interviuri depãºeºte prin intenþia eisuma pieselor care o compun ºi, dincolo devarietatea temelor ºi momentelor, dezvãluie,menþinând un anumit suspans, sensul ce animãdiscuþiile scoase din fluxul timpului. Un senssecret, ce se lasã cunoscut treptat, princomparaþia dintre gândurile ºi faptele celuiintervievat. O asemenea carte de interviuri,Speranþa raþiunii, (Editura EFES, Cluj, 2006, 412 pagini), având în centru personalitateaprofesorului universitar Andrei Marga, surprindeîn ipostazele intervievatorilor secretul care aanimat creaþia consecventã a unei personalitãþiacademice ºi persoane publice de dupã 1989:speranþa în raþiune. Dacã pentru mulþi actori aiscenei publice de azi interviul este dorinþa de aobþine un credit de recunoaºtere, o investiþie deîncredere, pentru profesorul Andrei Margainterviul este o ocazia de a trece în revistã într-unstil sobru, succint, analitic, peisajul mereu înschimbare al realitãþii. Moment dedicat bilanþului,interviul înseamnã pentru profesorul AndreiMarga oportunitatea publicã de a „întrevedea” înegalã mãsurã ºi orizontul viitorului, fotografiat depe meterezele prezentului, dintr-un unghiargumentat ºi prudent. Cele o sutã ºase interviurisunt proba de reflecþie ºi implicare în abordarearealului ºi interpretarea personalã a acestuia.

Profesor de filosofie la Universitatea clujeanã,apoi rectorul ei, ministru al Educaþiei în perioada

1997-2000, în prezent preºedinte al ConsiliuluiAcademic al Universitãþii „Babeº-Bolyai”, AndreiMarga este autorul unor numeroase volumeprivind istoria filosofiei europene dar ºiamericane. A publicat sinteze monografice desprefilosofi contemporani, logicã ºi argumentare,interpretãri incitante despre culturã ºi fenomenultranziþiei în epoca globalizãrii, nu în ultimul rândanalize percutante despre reforma universitarã ºimodernizarea României. Andrei Marga oferãperspectiva amplã unor necesare evaluãripluridisciplinare. De la temeiurile demersuluiprofesional privind rolul filosofiei ºi al filosofuluiîn prezent, la inovaþia universitarã ce a promovatpoziþia Universitãþii clujene în concertuluniversitãþilor europene, la opþiunile reformeipolitice, nu în ultimul rând la viaþa de zi cu zi aromânilor, profesorul Marga dispune de o gamãde subiecte inepuizabile. Dacã unii transformãspaþiul intersubiectiv al interviului într-un balconpolitic, salã de ºedinþe, ori într-un confesional cedistribuie amãnunte senzaþionale, interviurile dinSperanþa raþiunii apar ca niºte trepte geometriceale unui edificiu care duc spre un amfiteatru. Nu neapãrat un amfiteatru studenþesc, deºiprofesorul Andrei Marga este pe deplinfamiliarizat cu acesta, ca actor ºi constructor alacestui loc privilegiat al societãþii civile. Ci maidegrabã un amfiteatru al ideilor ce permitevederea teoreticã dar ºi pragmaticã a unordomenii diverse, conexe totuºi, cunoaºtereateoreticã, educaþia acþiunii, modernizarea þãrii ºiplatforma reformei, tranziþia politicã ºi ceaculturalã.

Dacã printr-un exerciþiu de imaginaþie,Speranþa raþiunii ar fi abandonatã timpului viitor,adresatã exclusiv altor generaþii, precummanuscrisul din naraþiunea lui E. A. Poe, trimissã înfrunte veacurile într-o sticlã, interviurile dinpaginile ei, citite peste timp, ar putea oferi unrãspuns adecvat sintagmei din titlu. Anume, câtãsperanþã poate fi acordatã raþiunii ? Existã oraþiune a speranþei, dincolo de misterul ei ? Maieste actual canonul kantian, care examinacapacitatea cunoaºterii raþionale ºi de asemeneaputerea speranþei? Am putea spune: câtã raþiune,tot atâta speranþã?

Dacã prin exerciþiul de imaginaþie de mai sus,am trimite în viitor cartea ce alãturã pe pagina eide titlu raþiunea ºi speranþa, motivul principal arconsta în portretul intelectualului pe careprofesorul Andrei Marga îl face cu dezinvolturã.Enumerând mai multe „înfãþiºãri” aleintelectualului, cel pasiv, consumator, mimetic ºicel al preþiozitãþii goale, Andrei Marga îºi alege,chiar dacã nu o numeºte, ipostaza unuiintelectual al acþiunii (ºi raþiunii), ce reiese cucertitudine din cele cinci proiecte majore la careiniþiatorul ºi promovatorul lor s-a angajat :„Organizarea competitivã a Universitãþii Babeº-Bolyai, reforma comprehensivã, decompatibilizare a educaþiei din România,integrarea europeanã a þãrii prin performanþeefectiv europene, profilarea universitãþii europene,articularea unei noi filosofii a modernitãþii.”(Speranþa raþiunii, p.11). Într-un timp în careîntrebãrile despre intelectual ºi misiunea sa s-auîncruciºat mereu de la Ortega y Gasset, KarlJaspers, la Edward Said ori Allan Bloom,interviurile din Speranþa raþiunii ne redau într-unfel aparte dimensiunea pluralã ºi conflictualã aprezentului, circumscriind imediatul, trecânddincolo de el, spre un echilibru al construcþiei.

Interviul ºi memoria realitãþiiMarius Jucan

1155




HIPOPOTAMUL ªªI EELEFANTUL

„Tihnã-i tot ce vreau sã am”,zise un hipopotamºi se-ntinse elegantlângã domnul elefant.

CROCODILUL

Trei luni cât ºapte ani de lungizãcuse-n pace ºi confortun crocodil – care, de-atunci,le pare tuturora mort.

FURNICILE

Doreau, plecând din Hamburg, douãfurnici s-ajungã-n Lumea Nouã,dar la Altona, ambelenemaisimþindu-ºi gambele,au pus sub semnul întrebãriiultima parte-a preumblãrii.

APATRID

M-am cam speriat de moarte-ncasa-n caream poposit nu foartemult ºi-n careaveam s-aud o stranie miºcareîn dosul unei scânduri

dintr-un dulap de lângã clo:fãrã lãbuþe, fãrã grai, metec, însã curat la strai, vãzui un porcuºor de mare.Privindu-mã cu-ngrijorare,dar fãr’ sã parã scos din minþi,necum s-o ia pe-aci-ncolò,stãtu, un timp, pe gânduri,dupã care,luându-ºi, în fine, inima în dinþi,se apropie ºi-mi spuse: „Încotroe aºa-zisa mare?“

ÎN PPARC

O foarte micã ciutã cu trupul zvelt ºi lissta lîngã foarte micul copac, senini ca-n vis.Era vreo unºpe seara. Când m-am întors, la patru,cãpriþa visa încã; iar pomul, ca la teatru,pãrea sã aibã frunze de verde-galben rips.M-am apropiat de ciutã cu paºi de idolatruºi-am înghiontit-o tandru. Era, însã, de ghips.

BALONUL DDE SSÃPUN

Balonul de sãpun Cadumieºise pe fereastrã,-n drum.

Pãianjenul, picat din cer,îi spuse: „Ia-mã pasager!”

Era uºor ºi, prin urmare,balonu-l duse pân’ la mare,

deasupra cãreia un acde viespe le veni de hac

amândurora, ce cãzurãîn valul plin de frig ºi urã.

RIME DDE CCOPII

Þâncii mincinoºi din curteau picioare mici ºi scurte.

Alfabetu-i de bonton,azi, în cãrþi de telefon.

Barza are picioroange,pietre,-n ea, ãi mici aruncã ;ea înfulecã doar goangeºi n-aduce prunc, nici pruncã.

Între noi ºi Helsingforse la dus cât e la-ntors.

Iepuraºul, când supus,când cu nasul cam pe sus,ouã opere complete:douã ochiuri, trei omlete.

FULGUL

Un fulg se zbânþuie pe sus,hipopotamul doarme dus.

Or, fulgul – rãul – zice: „Amsã-l scol, eu, pe hipopotam!”

Apoi, fãrã a zice pâs,îl gâdilã pânã la râs,

cu pãmãtufu-i de un drampe crîncenul hipopotam.

PRIVIGHETOAREA (1933)

În van i se ordonãsã cânte-n sumbra zonãpenitenciar-cazonã;în van i se dau premiiprivighetorii vremiiacesteia, – nu cântã;ca ºi, discret erou,poetul ce nu cântãîn pivniþa fãrã ecou nimic;poetul care taceºi se face,pe zi ce trece, tot mai mic, –pânã când moareca privighetoare.

traduceri

Nouã poeme nouã de Joachim Ringelnatz(1883–1934)În tãlmãcirea lui Ildikó Gábos & ªerban Foarþã

1166




Flori de socVin, pe sub ramurile înflorite de soc,Mediciniºtii cu halate pe braþ, de la Clinici,Sã se sãrute, sã nu se sãrute pe loc,Pe scãrile de la TBC, glumind cinici?

Coboarã de la brazii lui Daniello,La tuia Medicalei lui Goia. Hello!

Simþi ceva din mirosul de cauciucdin magazinele chinezeºti,ieftine, de 38, unde te sufocãaburul ce iese din pictatele ceºti?Moartea ca mãrul cu mãruntaiele afarã, rãscopt.

Nu scapi de ce þi-e fricã,trandafir violet,levãnþicã-,soc, alb de lãuntricul foc.

Copãcel-copãcelCopãcel-copãcel,

mergem cuminþi dupã Miel,Socul cu floare mãruntã,pe cine mai cheamã la nuntã?

Domnul îºi face inel. Tu eºti pe deget sau el.

Clujul miroase a- Feleac,Austerlitzul a raclã,Auschwitzul a sânge de om, Sfântul ca omul sãrac,Cel ce iubeºte a faclã,Cel ce nu a pogrom.Copiii miros a lapte de flori,

Bãtrânii a medicamente,Tinerii a discotecã,-n zori,

Noi a ce vom mirosi, a pomÎnflorit sau a mâluri ardente?

Ceva mai greu ca seva

Miroase-a liliac, miroase-a prospeþime,a lucruri nefãcute de mîna omului,pulseazã ºi se zbate, lucrînd în adîncime,ceva mai greu ca seva sub coaja pomului.

Nu îþi dori mai mult, topeºte-te în calma priveliºte din jur, copacii-ºi schimbã haina de parcã Dumnezeu i-atinge lin cu palma, fii piedestal sau cupã, unde se adunã taina.nu o pãstra în tine, revarsã-i imnul pur.

In fructul de pe creangã respirã înþelesul,mai mare decît tine, de ce te-ai îndoi,e vremea înflorii, colinele ºi ºesulstrãbate-le cu pasul ºi nu te mai opri, pînã n-ajungi acolo de unde vezi departe,cît þi-a rãmas de-acuma, din drumul tãu abrupt.

Nu poposi prea des, puþin te mai desparte,de o grãdinã unde sãmînþã, floare, fructsunt una, întreita mireasmã fãrã moarte.

Purificã-mãPurificã-mã lumânare,Albeºte-mã în rugãciuneªi nu lãsa ape amare,În inimã sã mi se-adune.

Tu fã-mã anonim ºi simplu,Ca sticla, un fluid de forme,

Pe care--o suflã, când e timpul,Spiritul lumilor enorme.

Sã fiu de foc, dar transparent ,Un fiu care rosteºte AbbaIn mine-ºi sapã un torent,De sus un scoc de fierbe apa.

Vinul cel aspru e mai mai bun,ªi pâinea neagrã cea mai dulce,Miracoul- într-un cãtun -Vãd stele joase,-n chip de cruce.

Am scrisAm scris versuri frumoase pe cât m-am priceput,Chiar de-mi muºcam adesea pumnii duºi la gurã,Scaieþilor þepoºi ºi violeþi ºi violenþi, la început ,Le-am fost apropiat prin cearcãn, prin arsurã.

C- o miere din mici fapte din dimineþi cu sens,Eu m-am trudit sã umplu celule vii ºi calde,N-am nicium merit, vara, cu miezul ei cel densMi-a dat polenul sacru, în sine sã se scalde.

Dar n- am lãsat sã intre urâtul, rãul, bezna, În frumuseþea lumii simþeam tiparul calm,Deci, ritmului,un mânz, de ce i-aº frânge glezna?Fecioarei îi cânt imnuri iar Fiului un psalm.

MASURA, claritatea,substanþa - pururi þeluriLe- aveam mereu în faþã, meºter din Bucovina,Omul de carne simte sub severe oþeluri,

Cã forma si o gãseºte numai slujind lumina.

Eºti numai coji, biet autormimetic…

Eºti numai coji,n-ai miez deloc,Cã nu te-a pârguit în varã focul,Isterizând cu veselu-þi norocÎmprãºtii doar confeti în tot locul.

N-ai rãdãcinã, n-ai temei,Coajã lucioasã,de bananã,Te-a ars,bãrbat printre femei,Luumina de neon, sãrmanã.

Ai fructele de cearã pe tarabã,Din care n-ai putea sã muºti,Scoase necoapte-n mare grabã,Sã le admire niºte puºti.

Te poartã, uite, vântul modei,Pui pasul dupã pas, un cal,Videogame, nu mãsura odei,Lume lividã, dupã bal.

Ca sângele…Ca sângele ce nu se vede,Pulsând în inima din piept,Lucrarea ce de sus purcedeFã-mã s-o simt ºi s-o aºtept, E numai susur ºi putere.O simt: se zbate-n vena cavã Sau lin se scurge prin artere,Ca peºtii- spadã prin epavã,Ascuns ºi-umil sângele spalãUn þãrm spre care mã îndrept.

Când sângele se aratã, viul,Nu-i rana ca o decriptare,Sigiliul, ce ºi-l lasã Fiul,În carnea noastrã muritoare?Vinete rãni, de nu le numeri,Ne-nvãluie, chinuitoare,Ai cruste purpurii pe umeri,Ai dâre,brazde pe picioare,Biet om ce vrei ca sã te mântuiMãcar în ora morþii, gravã.

Tu ºtii cã-n miezul sãu pãmântu-iPrea plin de clocotul de lavã, Copturã de durere. Sfântu-i Grozavul gheizer înspre slavã.Necercetat de sonde, miezul E numai foc nestins ºi razã, Ce nu se vede, însã crezulTreptat îl dibuie ºi-l scrie. Lucrarea Duhului pulseazãO simt ascunsã-n rana vie.

Nevrednic fericit

Dã-mi harul Tãu ºi nu mai vreau nimic,mi-e prea destul un capãt de creion,

mi-ajunge harul, cad ºi mã ridic, nevrednic fericit,ca viþa pe balcon…

Când mã hrãneºte bobul greu din spic,chiar doar strivit în palme pe-o cãrare,mi-ajunge harul Domnului sã strig:Sãrac sunt cel mai plin de-ndestulare.

poezia

Adrian Popescu

Poeme

1177




A m avut odatã un coleg -- Ai avut? -- Un coleg

-- Unul? -- Nu. Adicã da. Adicã ba. Lucram la secþia plastifianþi. La III, unde era

Bosch mare ºef. Iar Udrescu un ºef mai mic îngrad dar mai drãcos, oltean afurisit, nu-i preaînghiþea pe studenþi, zicea cã sunt tâmpiþi, cã deaia au nevoie de mai multã învãþãturã, cã lelipsesc doage. Ce carte, ce atâta carte, meseria seînvaþã pe teren. Altfel suporta orice dacã nu-icereai nimic. Sã nu fii mai ºmecher decât el ªi sãnu te prindã cu lipici la femei. Cã nu suferea nicifemeile. Sã nu fii mai înalt decât el. ºi nici maisolid. ªi sã nu porþi barbã. Sã nu bei “ghebulaº”în timpul serviciului ori sã dormi cu nasul înpufoaicã. Poate de aia ºi era tot timpul nervos, cã lumea muncitoare dormea pe rupte în tura denoapte, iar el nu putea sã prindã, sã surprindã,lumea dormea cu plantoane la cap, cu schimbul,ca la armatã, de frica lui, a lui Udrescu. Când seapropia, plantonul striga cât îi permiteau plãmâniilichefiaþi de plastifiant (trompetã nu aveam):Vasile! Pârr, pârr! Bagã ºi tu mai multã presiunepe stripãr! Vasile se trezea buimac, sãrind directpe coloana de stripare, lovindu-ºi capul de toateconductele. Ce fãceai, bãã, dormeai în picioare?Nu dormeam maistore, cruºoiu mã-sii di conduc-tã, ci tari m-am lovit olecuþã. Te ia mama dracu-lui, Vasile, dacã te prind dormind, du-te ºi tespalã pe faþã cã arãþi buhãit rãu de tot.

-- Deci de ãsta era vorba, de Vasile… -- Vasile? -- Cel din povestea cu Udrescu -- Udrescu? Ba, e vorba de Mihai cãruia toatã lumea îi

spunea poetul ºi nu-l scotea din poet. Lume rea,deh, alta nu avem. Acum sã nu-þi imaginezi cãam habar de ce i se spunea poetul, e o nebuloasãcât Calea Lactee, Mihai nu avea nimic cu poezia.Poate pentru cã purta pãrul lung iar moda pãruluilung cam trecuse. Privit din spate ar fi semãnat cuo fatã dacã n-ar fi fost aºa înalt ºi slãbãnog. Ca ocoadã de lopatã. Nu ºi din faþã. Din faþã nu, dinfaþã purta mustaþã ºi vorbea gros. Locuia lacãminul întreprinderii, unde locuiam ºi eu. Dar înaltã camerã, iar eu locuiam tot în alta, cu alþi doibãieþi care nu erau poeþi. Unul era ungur de prinCarei iar celãlalt era moþ din Alba Iulia ºi îispuneam moþule. Însã ungurului nu-i spuneamungurule. Cã era gras. Îi spuneam Lajos.

-- Ba, dacã vrei poveºti cu Udrescu, îþi spuneu. Cu Udrescu ºi Mihailov, când Mihailov i-a trasun pumn ºefului de ºi-a rupt douã degete în guraãstuia ºi pe urmã a intrat în concediu medical.Atele ºi altele. Dar mai întâi a trecut pe lamedicul legist, însã medicul legist nici n-a vrut sãaudã, iar secretarul de partid al secþiei i-aatenþionat ºi pe Mihailov ºi pe maistrul Udrescu:în societatea noastrã comunistã multilateral dez-voltatã, altercaþiile dintre ºefi ºi subalterni au fosteradicate în cincinalul trecut. Aºa cã unul din voiºi-a spart gura cu borcanul de gogoºari iar celãlaltºi-a prins degetele în cursa de ºoareci. Gata, lamuncã! ºi nu vã mai accidentaþi ca proºtii!

-- Da. -- Pãi? Pãi, într-o zi, poetul s-a pus sã scrie poezii,

dacã tot îl chema lumea poetule…poate o fi ce-ofi, s-a gândit el. N-a spus la nimeni, a început sãscrie în ascuns, sã nu-l vadã careva, asta ar mai fitrebuit, sã se afle cã acum poetul scrie poezii. Nul-ar mai fi spãlat toatã apa de pe Canalul Bega încare era odatã sã mã înec ºi pânã la urmã nu m-am înecat. Nu mai þin minte de ce. Vreo pricinã…

Iar într-o altã zi, dupã alþi câþiva ani, poetul s-a dus la ziarul local ºi ºi-a arãtat poeziile unuiredactor. Emoþionat ºi cu dinþii clãnþãnind. Mai ºislãbise între timp ºi arãta ca un baston, cu coaste-le vraiºte. Însã lumea tot poetul îl striga. Îl arãtacu degetul, ãla e poetul.

Redactorului i-au plãcut poeziile poetului pen-tru cã-l chema Aurel am uitat ºi mai cum, iarpoeziile erau multe, aveau versuri, titluri, cam totce le trebuie poeziilor sã fie poezii ºi i-a spus cã ile publicã pe loc, aveau ºi rime, dar nu pe toate,împreunã cu poza dacã se tunde ºi-ºi dã jos mus-taþa ca sã arate ca un debutant adevãrat al patrieinoastre: perciunii nu, poþi sã-i laºi, s-a înduratredactorul, cã de aia sunt favoriþi.

Aºa cã poetul s-a tuns, s-a bãrbierit ºi ºi-acumpãrat o cãmaºã nouã de la un vãr de-al lui.Cred cã de bumbac, cã era cam albã. A doua zicine sã-l mai recunoascã la serviciu. Toatã lumea(rea) întreba ce-i cu poetul de întârzie, cã el nuobiºnuia sã întârzie. ªi nu puteam sã începempartida de ºepticã întreruptã cu o zi înainte dincauza maistrului Udrescu, porcul ãla a’ dracului.

-- Cine? -- Udrescu, cine. Ne confisca toþi ºeptarii din

pachet, cum sã mai joci fãrã ºeptari, cu ºeptariischimbi culoarea, cu aºii mai stai o datã, cudoierii umfli douã ºi tot aºa.

-- Nu puteaþi sã schimbaþi cu zecarii?

-- Pe ãsta, pe Hotea, trebuia sã-l ascundem înspatele topitorului cã se îmbãta dupã ce luammasa, nu avea mãsurã sau dacã o avea o treceamereu, un tip scund dar bine îndesat, ca un dop,nu ca poetul, îl cãram câte doi. Parcã era îndesatcu tãrâþe. Mai încolo îºi revenea, salopeta i seîmbiba cu anhidridã ftalicã ºi, aºa rotund cumera, arãta ca un porc. Pe vremea aia eu rãspun-deam de topitor cu normã întreagã. 7 tone pe zi,fãrã mascã de praf, fãrã filtru. Mi se umpleauplãmânii ºi stomacul cu acid ºi-mi venea sã vomitîn cizmele de cauciuc. Sacii de anhidridã îi arun-cam peste Hotea ãsta, pe mãsurã ce-i goleam, sãnu-l vadã Udrescu în caz de inspecþie, ar fi turbat.

Sigur ar fi turbat. A, ne-am pus sã facem pariuri în legãturã cu

poetul. Pariurile erau interzise ºi casele de pariuritot interzise, va sã zicã era o formã de rezistenþãpoliticã împotriva regimului epocal.

-- S-o fi însurat. -- Cu toate comentariile, cum, deodatã? Peste

noapte? -- O fi cãzut ºi ºi-o fi zdrelit coatele. -- Din senin? -- Sau l-o fi luat vântul ºi nu poate sã coboare

din copac (glumã rãutãcioasã). -- Dacã nu l-au mâncat moliile (ºi mai rãutã-

cioasã). -- Dacã nu are diaree. -- Posibil, cã mânca toate cãcaturile. -- Ba v-aþi dilit cu toþii de la cât ghebulaº aþi

bãut, s-a supãrat poetul care era printre noi lamasa de joc ºi împãrþea cãrþile. Ce mama dracu-lui, iar lipsesc ºeptarii… Futu-l în cur pe Udrescu!

Pe urmã a intrat Ignat, cãruia îi spuneam câr-nat, doar nu era poetul singurul poet din lume, ºine-a alertat pe toþi în ultimul hal. Descoperisepoeziile ºi poza din ziar. ªi mai dãduse turulcombinatului cu ziarul sã-l arate la toatã lumea(rea, apaticã). Ori, toatã lumea (invidioasã) arãmas cu gura cãscatã. De rea ce era ºi de piz-muitoare. Eu ce sã mai zic, eu eram cãscatoricum, altfel n-aº fi ajuns sã operez topitorul deanhidridã.

Sã mai ai chef de altceva, toþi aºteptam sãaparã poetul care a ºi apãrut pânã la urmã, darnu l-am recunoscut cã era tuns ºi fãrã mustaþã,cum am spus, ºi stãtea printre noi de la începutulschimbului. Acum parcã vorbea ºi mai subþire, cunuanþe în glas.

Lumea (rea, ciudoasã, ranchiunoasã ºi cu douãobrazuri) a început sã dea mâna cu el ºi sã-l batãpe umeri, dupã ce l-a recunoscut, cã era marelucru sã apari în ziar fãrã sã fii membru de partidcomunist, dar tot poetule i-au spus colegii, seobiºnuiserã deja. Doar cã nu mai suna ca înainte.Înainte îi spuneau poetule, acum era pe alt ton,suna cam aºa: poetulee.

-- ªi Udrescu? -- Da. -- Ce da? -- Ce Udrescu? Udrescu furase iar ºeptarii, a

intrat peste noi în vestiar þipând ca un descreierat,v-am prins, jucaþi cãrþi în timpul serviciului! Ce þi-am spus. Brebenel era la veceu, fãcea treaba aiaîmpuþitã, când l-a auzit pe Udrescu s-a constipatpe loc. Nu cã era un fricos, dar i s-a urcat curajulde la ghebulaº în cap, plus nervii de la consti-paþie, plus et caetera ºi-aºa mai departe. S-a luatde maistru, ce mai. Bã, Udrescule, pe cine vezi tu

proza

PoetulCostel Baboº

1188




muncind p-aici? Evenimentul a fost sãrbãtorit la grãdina de

varã, la “Vaporu”, pe banii sãrbãtoritului, ºi s-aterminat în camera lui de la cãminul denefamiliºti cu capul într-un lighean de aluminiu

-- De când ai început sã scrii poezii, l-am des-cusut eu cam subtil dupã a nu ºtiu câta bere,rãmas numai eu cu el, fiind singurii nefamiliºtifãrã neveste din toatã grãmada.

-- Pãi sunt niºte ani, oho... ºi a început sãnumere halbele de pe masã care erau mai multedecât vârsta lui sau a mea.

-- ªi cum de nu s-a aflat? Cum de n-ai spus lanimeni, cã eu nu pot sã þin un secret mai multde-o orã?

-- Pentru cã nu eºti secretos. -- Nu, uite, îþi spun ultimul meu secret ca sã

scap de el. -- Ce secret? -- Am sã mã apuc ºi eu de scris. Dar nu

poezii, cã nu nimeresc rimele, nu-nþeleg cumreuºeºti tu…

-- Dar ce? -- Poveºti! -- Poveºti despre ce? -- Despre oamenii pe care i-am cunoscut ºi uni-

versurile lor cotangente. Chiar ºi despre tine, cã aiînceput sã semeni cu un personaj favorit de-al meu

-- ªtiu ºi eu, poate am consumat prea multehalbe… Ce zici, mai bem vreo trei?

Problema a fost cã ne piºam pe rând ca sã nu

rãmânã halbele nepãzite ºi ne întâlneam tot mairar, masa noastrã fiind tocmai în pupa vaporului,pânã am renunþat la veceu ºi am luat-o pe scurtã-tura care ducea la un boschet de soc.

-- Tu ai bãut vreodatã vin de soc? -- Nu, numai limonadã, cum e? -- E bun, dar nu mai culeg flori de soc din par-

curi, cã uite cum se piºã lumea pe ele… -- Da, iar dacã o sã scrii o poveste cu mine, sã

mã faci personaj pozitiv. -- Neapãrat, toþi poeþii sunt pozitivi pentru cã

nimeresc toate rimele la fix. Înafarã de unii carenici nu vor ºi scriu poezii trãznite.

-- ªi-mi promiþi cã mã anunþi când scrii opoveste despre mine iar eu o sã-þi dedic o poeziela schimb. Un sonet, sau dacã vrei o baladã…

-- O baladã, cã-i mai lungã, cine mai scriebalade.

-- Sau o epopee? -- Atunci o epopee. Nu mai reþin restul de promisiuni pe care ni

le-am fãcut în seara aia, doar cã, dupã ce am ter-minat cu poezia, am trecut la femei, un subiectinepuizabil ºi cu posibilitãþi de fabulare infinitã.

Udrescu avea vorba asta, despre femei vreausã spun, cã nu ºtiu decât sã se… ºi sã se… ºi sãsugã toatã energia bãrbatului. Pe urmã manichi-urã. Pe urmã pedichiurã. Rochii. Zorzoane.Covoare persane. Parfumuri, mobile, unsori, biju-terii, acareturi, dulciuri ºi morcovi tineri. Pe minem-a scãpat râsul ºi nu mi-a fost deloc bine vreotrei luni, mã urmãrea Udrescu prin toatã insta-laþia. Bã, fraiere, tu vrei sã te-nsori… Pânã m-a

încolþit în liftul de aprovizionare ºi a trebuit sãrecunosc. Tãntãlãule!

-- Þi-am spus deja, sãrbãtoarea s-a terminat lapoet în camerã, iar dimineaþa ne-am trezit amân-doi plini cu flori de soc prin buzunare ºi cucapurile cât ciuberele.

Dupã altã vreme, însuºindu-mi metoda poetu-lui, am început ºi eu sã scriu poveºti, adicãfuriºate pe ascuns ºi cam tâmpiþele. Mi le criti-cam singur ºi mã mai ºi supãram. Iar când n-ammai putut sã þin secretul, l-am spus copiilor cutoate detaliile. Bãiatul meu mai mare tocmai înce-puse sã meargã de-a buºilea iar cel mic era încã înmarsupiul nevestei ºi aºa a aflat ºi ea, adicã nev-asta care-mi devenise soþie, de focurile mele liter-are lãuntrice cu tot cu promisiunea pe care i-ofãcusem poetului.

-- Sã te þii de ea, a fost soþia de acord, cã nuºtiam ce te macinã, bine cã nu e ce-am crezut eu.

-- Ce-ai crezut tu? N-a vrut sã-mi spunã, femeile sunt secretoase

rãu, nu ca bãrbaþii. Iar eu m-am þinut de promi-siune.

Aºa cã, dragã poetule, eu am scris povesteaasta despre matale ºi dacã o citeºti, sã ºtii cã erândul meu sã dau de bãut.

Între timp, Udrescu a murit, Dumnezeu sã-lierte!

Î ntâi ºi întâi, dacã nu ºti cã a fost ºi este ostradã din Cluj, chestia însãºi sunã camaiurea. Te duce cu mintea la scula aia

plutitoare numitã draglinã. Iar sã te plimbi pe-acolo înseamnã fie cã tragi chiulul de la treabã,fie cã te-ai dilit.

Asta cu mult înainte ca toatã lumea sã fiaflat cã Dragalina este strada de pe malulSomeºului, dar care stradã al cãrei nume tarepuþinã lume ºtie de unde vine (la fel ca ºi stradaGrigorescu – luat drept pictorul. Nu dreptEremia).

Aºadar, dacã te plimbai pe-acolo, acum ojumãtate de secol, mai ales vara ºi cãtre searã,însemna cã nu te însoþesc pãrinþii, în schimb ailângã tine un amic mai mare (aºa, pe la ºaiºpe-ºapteºpe ani) ºi cã eºti pornit pe «chestii».

Adicã se putea întâmpla ceva? Aproape nimic.Atâta doar cã rãmâneai cu niºte amintiri

altminteri decât altele. Situaþia mea.Aveam cam paiºpe ani (cred cã tocmai, plus-

minus o lunã) când Jul, prietenul din adolescenþã,mi-a propus, într-o dupã-amiazã de duminicã, sãdãm o turã pe acolo. În linii mari ºtiam pe undevine strada, însã prin zonã nu fusesem (de fricã?de sfialã? Oricum – nu fusesem!). De ce fricã? Dece sfialã? Spun imediat.

Strada începea cu o grotã despre a cãreiexistenþã nu pricepeai nimic. Ce cãuta aia acolo?Ulterior au apãrut niºte «explicaþii»: cum cã exactîn grota aceea s-au adãpostit victime aleanticomunismului nutrit de regimul burghezo-moºieresc de mai înainte (sau ale naþionaliºtilor

din vremurile acelea?). Ceva de genul ãsta.Ulterior, grotei i s-a pus o poartã de grilaj pentruca trecãtorii, mai ales cei noptatici, sã nu-ºi laseacolo urmele trecerii. I s-a pus ºi o placã demarmurã, impresionantã, care vorbea desprealtceva. Dar grota era nasoalã, cum necum. Grotamai existã. Ultima oarã când am vãzut-o, eraplinã de ambalaje de plastic. Lumea se schimbã.

Spre deosebire de cele doar cinci blocuri ceurmeazã astãzi, pe atunci veneau la rând multebordeie, mici-mici ºi amãrâte, din chirpici(bãnuiesc), sãlãºluite de personaje destul destranii, mai degrabã închise la ten ºi înveºmântatecolorat. Cu baticuri ºi limbaj tot atât de colorate.Mamã, ce puteau zice! Cu glas tare.

Pe stânga, Someºul îºi vedea de valurile lui,spre Dej, mult mai puþin bejuliu-noroioase decâtazi. Þinând cont de ce vedeai pe dreapta,mergând spre hotelul Napoca încã inexistent pe-atunci, nu prea puteai lua în seamã scurgerea înaval a râului. Nici la pescari nu te uitai. Îþi veneasã te uiþi spre dreapta, dar te sfiai.

Deoarece pe dreapta ce vedeai?Vedeai o mulþime (mie aºa mi s-a pãrut, cã e

o mulþime) de personaje feminine emiþândpropuneri particular de incitante pentru un flãcãude paiºpe ani, crescut à la bourgeoise, adicãprecum eram eu. M-am fãcut cã nu vãd, cã nuaud (aº putea, dar nu pot sã repet câteva dintre“textele” auzite cu acel prilej). Din câte am aflat,o seamã dintre urmaºele acelor foste locatare depe Dragalina ne reprezintã astãzi cu o oarecareinsistenþã în ceva þãri ponanteze.

De pe Dragalina, dacã o iei în sus, ajungi pe

Cetãþuie. Acum, dacã o ia în jos (ceea ce face),Cetãþuia ajunge pe Dragalina ºi, amândouã – înSomeº. Someºul – la Dej.

Vezi cum stau lucrurile: nepoatele – la Paris,Roma, Valencia … Noi, ãºtielalþi, pasageri virtualiai hipovehicului negru-auriu, parte fiind din Cluj,zona, rãmãºiþele, totul ajunge cumva la Dej …

DDragalina,, IIon, general de brigadã rom. Deoriginã bãnãþean, ºi-a început cariera în armataAustro-Ungarã. La începutul rãsboiului i seîncredinþeazã comanda grupului Cerna pe frontulcarpatic al armatei I. Cucereºte muntele Alionapoi Orºova, distingându-se ca un ofiþer de elitã.La 11 oct., în urma primului eºec de la Jiu, i seîncredinþeazã comanda armatei I. Organizeazã ºiconduce apãrarea dela Jiu, pregãtindcontraofensiva care va duce la victoria de maitârziu. Rãnit în fileul Jiului de un foc demitraliere, moare la 27 Oct.1916, în spitalul dinpalatul regal din Bucureºti.

Asta-i strada Dragalina din Cluj, strada pestecare cade Cetãþuia, ambele urmând sã fie duse deSomeº pânã în Dej ºi mai departe. Sus, la deal depe Dragalina, înspre Cetãþuie, e turnulparaºutiºtilor ºi hotelul (din nou aºa numit!)Belvedere. O vreme a fost Transilvania, deoarece,pare-mi-se, vechiul ºi actualul nume nu sepotriveau, naþionalist ºi istoric vorbind. Este acoloºi o poartã, frumoasã: o poartã spre Fellegvár –Cetatea norilor. Chiar cã seamãnã cu aºa ceva.

Mai ales când plouã. Când plouã-plouã.Cetatea norilor ce vine la vale spre Someº.

Iar Someºul ne-o ia ºi o duce.

remember

De te plimbai pe DragalinaTudor Ionescu

1199




Î n zorii unei zile de primãvarã a anului 1994,am urmãrit la TV5 interviul luat unui domn învîrstã, de o eleganþã esenþializatã în simplitate,

deplinã naturaleþe, de un tandru umor însoþindrostirile/ dezvãluirile memorabile pe care le fãcea;printre altele, recunoºtinþa pentru educaþia de carese bucurase într-o familie multi-premiatã Nobel.Spunea cã, în pofida supravegherii atente adevenirii sale, nimeni nu l-a constrîns sã urmezevreo carierã ºtiinþificã în cazul cã n-ar fi dovedit ochemare în acest sens, ºi cã – atenþie! – nimeni nu s-ar fi scandalizat dacã opþiunile i s-ar fi îndreptatspre grãdinãrit ori vreun serviciu de pazã…Condiþia unicã recomandatã fiind sã rãmînã Om,implicînd toatã simbolistica mai înaltelor aspiraþiiale speciei. Domnul în discuþie era Pierre Joliot,biofizician, membru al Academiei de ªtiinþe dinFranþa, fiul Irenei ºi al lui Frederic Joliot-Curie,nepotul Mariei Sklodowska-Curie ºi al lui PierreCurie. Pierre Joliot sublinia astfel legãtura idealã ºinemijlocitã între pasiunea cunoaºterii ºi concretuldevoþiunii interumane, al iubirii, demnitatearesponsabilitãþilor auto-asumate.

Romanul documentar, specialitatea scriitoruluisuedez Per Olov Enquist (n. 1934), cel din urmãtom publicat în 2004, editat la Humanitas în 2006benefiiind de traducerea Lilianei DonoseSamuelsson, urmãreºte spargerea prejudecãþilorsegregaþiei dintre rigoarea cercetãrii ºtiinþifice ºipasiunea-iubire ce-o alimenteazã, iubirea de semeni,de partenerul experienþei trãirilor ºi neliniºtea“amoroasã” în faþa misterelor adevãrului. Carteadespre Blanche ºi Marie ale cãrei versiuni pemeridiane pãstreazã originalul copertei:reproducerea unui fragment din pictura lui AndréBrouillet (1887), intitulat: Une leçon clinique à laSalpetreire, trateazã în paralel relaþia dintre gloriaºtiinþificã, boalã ºi moarte, pe de o parte, ºiomeneasca dependenþã a protagoniºtilor deafinitãþile ce le modeleazã existenþa. Destinele“vizitate” sunt cele a douã femei celebre în epocã:Marie Sklodowska-Curie, dubla premiatã Nobel,prima femeie profesor la Sorbona ºi BlancheWittman, vreme de ºaisprezece ani pacientapreferatã a profesorului Jean Martin Charcot îndemonstraþiile asupra isteriei efectuate public laSalpetrere.

Eliberatã de sub tutela lui Charcot, menþinutãcu ambiguitate sentimental-ºtiinþificã în “lagãrul”cuprinzînd 6000 (!) de femei cu varii patologiineurologice1, Blanche Wittman, avînd o anumeinstrucþie, devine colaboratoarea lui Marie Curie, emutilatã peste timp (mîini, picioare amputate) deradiaþiile suferite în laboratorul acesteia, fãrã arenunþa la bucuria împãrtãºirii descoperirilor,confidentã ºi prietenã în zilele de neagrã îndoialãce-au copleºit-o pe femeia savant. Documentaþia luiPer Olov Enquist se bazeazã pe jurnalele scrise deBlanche Wittman: Cartea galbenã, Cartea neagrã ºiCartea roºie, precum ºi pe cîteva biografii vastcunoscute ale premiatei Nobel.

Amor omnia vincit sunt primele cuvinte aleromanului, citate din cele scrise de Balnche W. pecoperta însemnãrilor ei, supraintitulate: Carte deîntrebãri. Avem sã ne confruntãm în paginileistorisirii lui Enquist cu polaritatea permanentã apasiunii amoroase ºi a pasiunii întru cunoaºtere,cãreia îi cad victimã cele douã femei mai susamintite. Dramatismul tensiunilor greu controlabile,apoi triumful pe “rugul faimei”, mai apoi noi cãderi

pînã la serena neuitare a recunoºtinþei pentruprietenie, ºi munca neîntreruptã cu finalitate înramificaþii ale fizicii ºi chimiei zilelor noastre.

Da, ºtiinþa poate ucide – o mutileazã pe BlancheWittman, îi îmbolnãveºte de leucemie pe soþii Curie– în timp ce iubirea e nevoitã sã îndure umilinþeleoprobriului public în procesul înscenat depublicaþiile moravurilor ipocrite, naþionalist-ºovinefranceze de la începutul secolului trecut. MarieSklodowska Curie îºi vedea periclitat, astfel, aldoilea premiu Nobel (1911), în baza unor josnicespeculaþii “de alcov” legate de relaþia cu fizicianulPaul Langevin, la ani dupã moartea în accident a

soþului ei, Pierre Curie. Presa compromisã în cazulDreyfus, obligatã la un jenant recul, gãsise în sfîrºit“osul de ros”, nãzuind la o nouã punere în scenã a“afacerii Dreyfus” prin denigrarea savantei “deorigine strãinã”, “polono-evreiascã”.

“O strãinã, poate evreicã, care îºi ascundea sauîºi nega originea evreiascã ºi care în domeniulmoralei era în fond la fel de pãcãtoasã ca Dreyfusîn domeniul militar!!! (…) Dar oricum era polonezã(…) ºi era limpede cã strãina asta Sklodowska, carecãsãtorindu-se îºi luase numele francez Curie, nunumai cã era femeie, ci ºi o intelectualãblasfemiatoare cu contacte în cercurile emancipate,cele din Anglia, spre exemplu!” (p. 112)

Dupã entuziasmul general în baza descopeririiradiumului din 1903, Nobelul din 1911 a atrasboicotul tãcerii dar ºi complicitatea în suferinþã acelor douã femei, atît de deosebite în educaþie ºitotuºi apropiate în împãrtãºirea fascinaþiei în faþaluminiscenþei albãstrii a minereului ucigaº, curãspînditã aplicare în depistarea bolilor: radiologia.

În ficþiunea lui Per Olov Enquist sau înrealitatea însemnãrilor lui Blanche Wittman,Charcot i-ar fi explicat pacientei sale cã Medicinã(cuvîntul în sine) vine de la Medeea, mamavrãjitoriei” susþinînd cã “metoda lui nu poate fi

explicatã în mod raþional”, iar Blanche ºi-a notatatunci în caiet: “iubirea, precum medicina, este ometodã speculativã, riguros bazatã pe fapte.” Într-adevãr, Medeea, “femeia fatalã” a mitului zugrãvitde Euripide, are în “tolba” leacurilor ºi în pulsiunileiubirii posesive toate ingredinetele morþii ºi alerãzbunãrii sîngeroase.

Nu altfel se petrec lucrurile cu eroineleromanului lui Per Olov Enquist. Iubirea pentruCharcot, Pygmalionul nefast al lui Blanche, ºtiinþaºi iubirea Mariei Sklodowska Curie aveau sã lepiardã pe ambele. Doar temporar, cãci Blanche va fi“recuperatã artistic” prin intermediul însemnãrilorsale, iar Marie Curie este ovaþionatã la bãtrîneþe înAnglia ºi Statele Unite, continuîndu-ºi cercetãrilepînã la moarte (1934).

Cartea despre Blanche ºi Marie îºi bucurãcititorul prin abila încarnare ficþionalã a realitãþii

documentelor, oferã delectare ºi informaþie,opereazã permanente schimbãri ale vocilorconfesive în alternanþã cu relatãrile presei, finalizîndun puzzle din flash back-uri sau anticipãri, cu atîtmai dramatice cu cît tonul auctorial se menþinerece, de o sobrietate identicã prelegerilor înmedicinã.

Drept concluzie la istoricul evenimentelorconsemnate, iatã o mostrã a ironiei “justiþieidivine”:

Oficial, posteritatea nu reþine doveziconcludente despre “adulterul” Curie-Langevin. Dar,nepotul lui Paul Langevin, Michel s-a cãsãtorit cunepoata lui Marie Curie, Helene, renumitastrofizician, sora lui Pierre Joliot despre careaminteam la început.

Note:1 Dintre discipolii lui Charcot îi gãsim pe S. Freud ºi Gilles

de la Tourettes, cel cu Tourettes disorder. De la Tourettes era

de pãrere cã pacienþii pot supravieþui “povestind basme”…

accent

Feþele MedeeiMonica Gheþ

2200




Ina IInouan: --În primul rând, având în vedere cali-tatea dumneavoastrã de patron ºi director alEditurii Limes din Cluj-Napoca, aº vrea sã vãîntreb ce v-a determinat sã deschideþi o editurãîntr-o societate precum cea actualã în care puþiniliteraþi se gândesc sã se dedice acestui domeniu?

Mircea PPetean: --Da, patron, director ºi, cu voiata, dragã Ina Inoan, rob sau, mai pe scurt, asociatunic, cum scrie în statutul instituþiei noastre. Amdeschis o editurã ºi nu un butic, de pildã (asta nuînseamnã deloc cã-i dispreþuiesc pe buticari),pentru cã toatã viaþa am trãit printre cãrþi, din ºipentru cãrþi; le-am citit, le-am scris, le-am editat,le-am promovat, în calitate de angajat sau co-fondator al altor edituri. Ce-ar fi sã-mi deschidpropria prãvãlie?, mi-am zis ºi atunci, asta amfãcut. Pentru cã mi-s dragi cãrþile ºi mã pricep lacãrþi. Unora le place jazz-ul. Altora li-s dragi caii ºise pricep la computere...

--Cu ce se ocupã mai exact edituradumneavostrã, care sunt domeniile ºi profilurilecãrþilor pe care le editeazã?

--Publicãm beletristicã româneascã, traduceridin literatura românã (îndeosebi poezie) în limbide mare circulaþie, dar ºi din literatura universalãîn limba românã, cãrþi din domeniul ºtiinþelorumane ºi sociale, dar ºi al teologiei, literaturãpentru copii ºi tineret.

--În ce mãsurã promoveazã Editura Limestinerele talente ºi debuturile literare?

--Avem o colecþie dedicatã poeziei tinere, secheamã Metamorfoze, ºi aici au apãrut pânã înprezent peste 50 de volume, dar avem grijã ºi detinerii prozatori, unii dintre ei au publicatvaloroase culegeri de prozã scurtã sau chiarromane în colecþiile noastre de gen Lakonia ºiRomanul rromânesc aal ssecolului XXXI. O dovadã înplus cã suntem interesanþi pentru tinerii scriitorieste faptul cã doi dintre câºtigãtorii Concursuluide debut organizat în acest an de Filiala Cluj aUniunii Scriitorilor (Laura Husti-Rãduleþ ºi AdrianTudurachi) au optat pentru noi când a fost sã-ºialeagã editura cu care sã colaboreze la prima lorcarte. De altfel, un coleg de-al tãu, jurnalist, alansat la un moment dat formula: Limes – edituratinerilor; va fi ºtiut el ceva...

--Având în vedere prezenþa în palmaresuldumneavoastrã a operelor intitulate Cartea dde llaJJucu NNobil ºi Cartea dde lla JJucul NNobil IIII ((baladeººi iidilã),, în ce mãsurã consideraþi cã v-au inspiratîn scrierile dumneavoastrã locurile natale?

--Înainte de a rãspunde la aceastã întrebare, omicã precizare: Cartea de la Jucu Nobil este otrilogie. Primele douã pãrþi ale ei au apãrutindependent în anii 1990 ºi 2000, fiind reluateapoi în volumul din 2004 care cuprinde ºi parteafinalã a trilogiei. Prima carte este ºi o evocare acopilãriei petrecutã în Jucu de Mijloc, satul meu

de baºtinã, proiectatã pe fundalul copilãriei lumii.Dar, cum avertizez într-un poem din cea de-atreia carte: Jucu de Mijloc nu e Jucu Nobil/ JucuNobil nu e Transilvania/ Transilvania din cap nue una cu Transilvania de pe hartã/ Transilvaniadin cap e Marginea etc. Revenind, e bine sã seºtie cã, în viziunea mea, copilãria este o varãeternã ºi, ca purã bucurie a fãpturii aflatã îndeplin acord cu elementele, este un triumf allibertãþii, nobleþea invocatã nefiind altceva decâtceea ce am scris adineaori – triumf al libertãþii. A existat aºa ceva în plin totalitarism?, mã veþiîntreba intrigaþi ºi eu vã voi rãspunde simplu: da,citiþi ºi vã veþi convinge.

--Care este cea mai frumoasã experienþã carevã leagã de aceste locuri?

--Este vorba de falansterul experimentat pepielea noastrã de prunci care am reuºit sã neconstituim într-o micã confrerie fundamentatã peideologia, sã zicem aºa, socialismului utopic.Experimentul este descris pe larg în poemulIstoria creºterii ºi descreºterii Academiei de Arteªtiinþe ºi Meserii, inclusã în sumarul primei cãrþia trilogiei. Dar, dacã stau sã mã gândesc maibine, o experienþã fastuoasã a fost chiar scriereatrilogiei.

--Aþi publicat ºi înainte de 1989, debutuldumneavostra fiind înregistrat în 1981, cuvolumul de versuri Un mmunte,, oo zzi, iar Cartea ddela JJucu NNobil a apãrut în 1990. Cum aþicaracteriza diferenta dintre perioada comunistã ºicea de dupã 1989, în domeniul publicãrii cãrþilor?

--Prima carte mi-a apãrut într-adevãr în 1981,dar poate cã e bine sã se ºtie cã am ratat debutulîn 1976, când Profesorul Mircea Zaciu a propusEditurii Dacia publicarea unui tom consacratproblematicii jurnalului în literatura românã,realizat în colaborare cu un grup de nouã studenþidin promoþia mea; eu scrisesem despre jurnalul calaborator de creaþie, alþii analizaserã jurnalulintim, jurnalul politic etc. Aº fi putut debuta cuun volum de poeme, în 1978, dar a trebuit sãaºtept patru ani pânã sã aparã, apoi a fostimposibil sã-mi vãd tipãritã o nouã carte pânã laRevoluþie. Primul volum din Cartea de la JucuNobil era gata în 1984, când l-am ºi depus laediturã, dar a trebuit sã vinã Revoluþia ca sãaparã. ªi chiar de-ar fi apãrut atunci, era pe masalui Dulea, în decembrie 1989, ar fi avut titlulciuntit, fãrã nobil, cuvântul deranja cumplit, ceifose de aristocrat la nenorocit, îºi vor fi spusprintre dinþi politrucii vremii. Aveam cãrþi depusela toate editurile importante din Bucureºti, fãceamrare descinderi în capitalã, ce-i drept, dar mi-amvizitat virtualii editori mãcar o datã pe an, la unmoment dat am vrut chiar ºi la Junimea din Iaºisã sparg cercul ostilitãþii. În disperare de cauzã,prin ’86, am încercat, împreunã cu alþi cincicolegi de-ai mei de promoþie (Ion Cristofor, IoanMoldovan, Viorel Mureºan, Aurel Pantea ºi

Augustin Pop) – cartea urma sã se cheme ºase,mizând ºi pe accentul subversiv al strigãtului deavertisment al adolescenþilor rebeli – sã scoatemun volum colectiv, pe spezele noastre, la EdituraLitera, dar nici mãcar asta nu s-a putut, deºiplãtisem taxa de lecturã ºi primisem calderecomandãri din partea unora dintre foºtii noºtridascãli, regimul suspecta orice formã de asociere,strãduindu-se sã o destrame din faºã. Apoi, dupãRevoluþie, am preferat sã activez în sistemuleditorial mai degrabã decât în cel revuistic ºi m-am rãzbunat publicând aproape în fiecare ancâte o carte, uneori chiar mai multe. Altele suntobstacolele acum, ºi mã gândesc la lipsa deaudienþã a literaturii române actuale, în rândurilepublicului larg, în general, ºi a poeziei, în special,pe de o parte, ºi la slaba mediatizare a producþieiactuale de carte româneascã, media noastrãacordând spaþii generoase ºi la ore de maximãaudienþã mai degrabã fotbaliatorilor ºi analiºtilorde toate soiurile ºi de toate calibrele decât marilorscriitori români contemporani, care nu se reducnicidecum la trei, patru nume reluate obsedant.

--Cum este în opinia dumneavoastrã scriituranoilor generaþii, referindu-mã aici la cei nãscuþidupã 1980?

--Remarc o recrudescenþã a sentimentuluireligios, la unii, o poftã de defulare care a generatproduse interesante mai degrabã din punct devedere clinic decât estetic, la alþii, experimentareaunor formule estetice exotice bazate pe sistemede gândire filosoficã ºi religioasã orientale, oanume naivitate, sau orgoliu nãtâng, care unora ledã impresia cã ar putea crea eludând efortul deasimilare a tradiþiei îndepãrtate ºi a celei recenteº.a.m.d.

--Care este scriitorul dumneavoastra de sufletºi de ce?

--Nu e unul singur, desigur. În copilãrie m-aufascinat Mark Twayn, cu Huck Finn al sãu, dar ºiDickens, ori Selma Lagerlöf, cu Niels Hölgersonnal ei. În adolescenþã ºi prima tinereþe am fostrobul ruºilor ºi îndeosebi al lui Dostoievski; de lael am deprins gustul pentru dezbaterile moralecare implicã o participare fãrã rest, cãci meserieam învãþat mai degrabã de la Flaubert; o revelaþiea fost pentru mine descoperirea Virginiei Woolf:

interviu

“Triumf al libertãþii estenobleþea”

De vorbã cu Mircea Petean

strãlucirea frazei-poem woolfiene care capteazã înmod miraculos irizãrile zilei (exterioritatea) ºitenebrele nopþii (interioritatea) n-am întâlnit-o laaltcineva ºi a existat o perioadã în viaþa mea cândnu am lãsat sã treacã o zi lãsatã de Dumnezeufãrã sã nu recitesc mãcar o paginã din Valurile;un ºoc a fost lectura Morþii lui Vergiliu, romanullui Hermann Broch, mostrã perfectã demanipulare fabuloasã a limbajului; Faulkner m-aînvãþat cum sã inventezi ºi sã administrezi unteritoriu imaginar; relaþia cu transcendentul mi-afost mediatã o vreme de scrierile lui Julien Green.O bucurie a reprezentat lectura poemelor luiElytis. Acum citesc cu plãcere – când am rãgazulde a strãbate ºi alte scrieri decât cele pe care mile asum ca editor – romanele cu substratmitologic ale lui Michel Tournier. ªi lista ar puteacontinua cu cîþiva scriitori români: Eminescu,acela buchisit la seminariile fãcute cu Ioana Em.Petrescu, magnific creator de universuricompensatorii, Blaga, cu misterele sale inventateºi cele adevãrate, Nichita, cu vârtejele sale verbalestudiate cu zel cel puþin un an de zile, cãcipusesem pariu cu un amic cã am sã-mi scriulicenþa pe teme stãnesciene, dar ºi Caragiale sau Paul Georgescu, autor al cel puþin uneicapodopere – romanul Vara baroc. Dar sã nu uitBiblia ºi Dao De Jing, la care revin mereu.

--Numiþi 5 oameni de culturã actuali careconsideraþi cã vor rãmâne în istoria literaturii.Argumentaþi.

--Mircea Zaciu nu mai e printre noi, iatã autrecut ºase ani de la plecarea sa dincolo ºi vãluluitãrii pare sã-l acopere, aºa cum, de altfel, îmimãrturisea cã se teme cã se va întâmpla, dar el varãmâne ca un mare prozator (Teritorii – relatareaunei experienþe revelatorii dusã pânã la ultimeleconsecinþe este o mostrã în acest sens), diaristextraordinar (Jurnalul sãu în patru volume este ocronicã a deceniului satanic – sintagma îi aparþine– de care nimeni interesat de evoluþia literaturiiromâne nu va putea face abstracþie; dar, atenþie,Profesorul a þinut un jurnal de la vârsta de 14 aniºi eu ca editor sunt extrem de interesat sã-lrecuperez, probabil cã existã o clauzãtestamentarã conform cãreia el nu va putea fieditat decât dupã 40 de ani de la dispariþia sa, devreme ce aceia care au intrat în posesia textelorrãmase nu dau semne cã ar dori sã le valorifice)ºi, nu în ultimul rand, un critic ºi istoric literardintre cei mai fini, mai profunzi ºi mai sagace.Valeriu Anania – noi ne facem un titlu de onoaredin publicarea operei sale literare integrale – esteun poet, prozator, dramaturg extraordinar, autoral unei transpuneri a textului biblic într-o limbãromânã în zi de sãrbãtoare, publicist ºi diaristatent la rumorile zilei, un memorialist sangvininteresat de pluralitate, nu de monovalenþã, vatrebui recuperat ºi predat în ºcoli ca un clasic alliteraturii contemporane. Apoi, sunt convins cãdin ºcoala Echinoxului vor rãmâne în istorialiteraturii române nu puþine nume, scriitoricomplecºi, culþi, profunzi, capabili sã se exprimeîn registre diverse, creatori de universuriimaginare care vor spori ºi vor da consistenþã cusiguranþã geografiei culturii româneºti.

--Ca editor, vã trec prin mânã nenumãratecãrþi. Puteþi numi una care v-a impresionat, dintrecele publicate de Editura Limes? Dacã da, careeste aceasta ºi de ce?

--În cei ºapte ani de când fiinþeazã edituranoastrã, am scos câteva sute de titluri (peste 500).Îþi dai seama, dragã Ina Inoan, cã mi-ar fi greu sãmenþionez aci, fãrã teama de a nedreptãþi pe cine-va, doar câteva. Am certitudinea însã cã multedintre ele sunt extrem de importante pentrudomeniul lor, desigur: literaturã, ºtiinþe umane ºi sociale, religie, literaturã pentru copii ºi ado-lescenþi, care sunt ºi domeniile noastre depredilecþie, cum am mai spus.

--Având în vedere numãrul mare de publicaþiivaloroase, atât ale dumneavoastrã personal cât ºiale editurii pe care o conduceþi, puteþi menþionacâteva dintre premiile obþinute de-a lungul timpu-lui?

--Premii, da, au fost ºi premii, deºi nu ne-amzbãtut sã le obþinem, într-o þarã ca a noastrãunde, se ºtie, prima condiþie, necesarã nu ºisuficientã, ca sã obþii un premiu, este sã-l vrei.Fundamentalismul religios ºi noul conflict alideologiilor, cartea lui Sandu Frunzã, a obþinutPremiul Academiei pentru cea mai bunã carte defilosofie apãrutã în 2003. Cartea de la Jucu Nobila trecut de puþin pe lângã Premiul Uniunii

Scriitorilor din România, dar a primit un premiuspecial al Uniunii Scriitorilor din RepublicaMoldova. Zeci de titluri au fost distinse cupremii ale Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor(numai anul acesta s-au adunat 13), sau la diferitefestivaluri de literaturã din þarã ºi la saloanele ºitârgurile de carte la care am participat. Sã nuuitãm diplomele de excelenþã pe care editura le-aobþinut pentru stimularea creativitãþii sau pentrupromovarea literaturii contemporane. Dar, cel maimare premiu pentru noi este telefonul, scrisoareasau mail-ul unui om de rând din nu ºtiu care colþde þarã, interesat sã intre în posesia unei cãrþiapãrute la Limes, sau comanda de carte venitã dela o bibliotecã publicã, alta decât cele carelucreazã în mod curent cu noi.

Interviu realizat de

Ina IInoan

2211




2222




N e propunem în continuare sã discutãm,într-o manierã cât mai clarã posibil,despre prostie din perspectiva

criticismului kantian. Dacã existã. Nici nu amnotat bine primul rând însã ºi am ºi deschis caleaunor confuzii, adãugând „dacã existã”. Ce sãexiste? Prostia? ªtim bine cã existã cãci oîntâlnim în fiecare zi pe stradã (unii) sau omanifestãm (alþii). Înþelegerea kantianã a prostiei?Într-adevãr, aceasta e un lucru care ar putea fichestionat. E neverosimil ca un filosof atât demare ca ºi Kant sã aibã o doctrinã ºi despreprostie. Totuºi, nu poþi sã te angajezi pe caleastabilirii limitelor cunoaºterii omeneºti (ºi, deci, aposibilitãþii metafizicii ca ºtiinþã) în scopul de aarãta care dintre problemele asupra cãrora ºi-auaplecat filosofii de pânã la el privirile suntprobleme autentice ºi care simple visuri devizionar ºi, totodatã, sã-þi baþi capul ºi cu ce esteprostia. Cu siguranþã, am spune noi, dacã ar fiºtiut ceva despre prostie, Kant ar fi ºtiut unsingur lucru – cã trebuie sã te fereºti de ea. Atât ºinimic mai mult! În fapt, cui i-ar fi folosit dacã arfi avut cu adevãrat o opinie în acest sens. Lui cusiguranþã nu, cãci orizontul restrâns ºi auster încare trãia ºi gândea filosoful (sã nu uitãm cã nu apãrãsit niciodatã Königsbergul) îl scutea deîntâlnirile neplãcute cu proºtii. ºi nici nouã oasemenea pãrere nu ne-ar folosi cu adevãrat.Nouã, umilii sãi urmaºi, ne e mai util sã avem de la marele filosof o încercare de deducþie acategoriilor sau o doctrinã a schematismuluitranscendental decât o reflecþie elaboratã asupraunui lucru atât de nimicnic cum e prostia.

ªi totuºi, tocmai în Critica raþiunii pure ºitocmai în secþiunea despre judecata transcenden-talã în genere, într-o notã de subsol, Kant neoferã ceva ce pare a fi chiar o definiþie a prostiei.Iat-o:

„Lipsa de judecatã este propriu-zis ceea ce senumeºte prostie, ºi o astfel de infirmitate nupoate fi remediatã. Un cap obtuz sau mãrginit,cãruia nu-i lipseºte decât gradul convenabil deintelect ºi de concepte proprii acestuia, poateajunge foarte bine prin instrucþie chiar pânã laerudiþie. Dar fiindcã de obicei, în acest caz,lipseºte ºi judecata (secunda Petri), nu esteneobiºnuit sã întâlneºti bãrbaþi foarte instruiþicare, în folosirea ºtiinþei lor, lasã sã se întrevadãdeseori aceastã deficienþã iremediabilã.”1

Nu e mult, nu e o doctrinã elaboratã asupraacestei chestiuni, însã e un început. Ceea ce neface încã o datã sã cãdem prosternaþi în faþaºtiinþei fãrã de margini a marelui filosof. Înaintede a face asta însã, sã vedem ce vrea sã spunãefectiv aceastã definiþie. Cãci, cu siguranþã, dupãce vom fi înþeles, admiraþia ne va fi ºi mai mare.Dar cum sã ne apropiem de ea? Cum sã neapropiem de Critica raþiunii pure ca atare?

Dupã cum se ºtie, particularitatea proiectuluicriticist kantian stã în faptul cã pentru a explicaconstituirea cunoaºterii, posibilitãþile ºi limitelesale, filosoful german propune o viziunearhitectonicã asupra facultãþilor de cunoaºtere. De aceea, nu vom putea înþelege ce sunt acestefacultãþi sau cum lucreazã ele fãrã a înþelege înprealabil modul în care ele conlucreazã sau se

inter-relaþioneazã. Pentru a surprinde aceastãconlucrare, calea cea mai simplã pe care o putemurma este cea deschisã deja de Kant ºi problemametafizicii. Conform lui Heidegger oriceinterpretare a Criticii raþiunii pure trebuie sãporneascã chiar cu începutul acestui text pentrucã aici sunt formulate bazele „revoluþieicoperniciane” propuse de Kant în filozofie. Sãcitim deci primele rânduri:

„În orice chip ºi prin orice mijloace s-arraporta o cunoaºtere la obiecte, totuºi modul princare ea se raporteazã la ele nemijlocit ºi spre caretinde orice gândire ca mediere este intuiþia. Daraceastã intuiþie are loc numai dacã ne este datobiectul; ceea ce însã, la rândul sãu, nu e posibil,cel puþin pentru noi oamenii, decât dacã obiectulafecteazã simþirea într-un anumit mod.”2

Aºadar cunoaºterea ca atare, fie ea divinã sauumanã, este în mod esenþial intuiþie. Diferenþadintre ele este datã de faptul cã în mãsura în carecea din urmã îºi produce singurã obiectul decunoscut (este intuiþie creatoare), prima estedependentã de receptivitatea simþurilor. Dinaceastã cauzã, s-ar pãrea, intuiþia umanã nu poatefi decât intuiþie empiricã iar „obiectul” ei,fenomenul.

În orice intuiþie însã, conform lui Kant, sepoate distinge între o materie ºi o formã. Materiaeste datã de ceea ce corespunde în fenomensensibilitãþii. Forma, pe de altã parte, este ceea cesintetizeazã sau aranjeazã diversul sensibil înanumite raporturi sau relaþii. Înþelegem astfel cãdeºi intuiþia umanã nu este creativã ca cea divinã,actul intuirii ca atare, în mãsura în care intuiþiaeste posibilã, presupune ca forma sã fie datãdinainte ºi sã nu aibã nici o legãturã cu

receptivitatea simþurilor. Reiese astfel cã sferaintuiþiei umane nu se suprapune în totalitatesfera ei intuiþiei empirice, cãci se poate discuta încazul omului ºi de intuiþii pure.

Pentru Kant, asemenea intuiþii pure suntspaþiul ºi timpul pentru simplul motiv cã nucaracterizeazã lucrurile în sine ºi cã nu pot fiprivite ca ºi concepte discursive3.

Aºadar, din cele spuse anterior, procesulcunoaºterii ar pãrea sã aibã loc în felul urmãtor:ceva afecteazã capacitatea noastrã de a primireprezentãri (adicã sensibilitatea) ºi ne dã în acestfel un divers sensibil organizat spaþio-temporal.Avem deja cunoaºtere? Nu, chiar deloc. Chiardacã prin sintezele efectuate de spaþiu ºi timpdiversul intuiþiei este organizat ca fenomen, acestfenomen este doar dat ºi nu gândit. ºi, dupã cumne spune Kant:

„Cunoaºterea noastrã provine din douãizvoare fundamentale ale simþirii4: primul estecapacitatea de a primi reprezentãri (receptivitateaimpresiilor), al doilea este capacitatea de acunoaºte un obiect cu ajutorul acestorreprezentãri (spontaneitatea conceptelor); prin celdintâi ne este dat un obiect, prin cel de-al doileael este gândit în relaþie cu acea reprezentare (casimplã determinare a simþirii). Intuiþia ºiconceptele constituie deci elementele întregiinoastre cunoaºteri, astfel cã nici conceptele fãrã ointuiþie care sã le corespundã într-un modoarecare, nici intuiþia fãrã concepte nu pot da ocunoaºtere.”5

Ne întrebãm însã, aºa cum la nivelulsensibilitãþii nu existã doar intuiþii empirice ci ºiintuiþii pure, la nivelul intelectului nu ar trebui deasemenea sã existe pe lângã conceptele empirice ºiconcepte pure? Aceastã ipotezã este confirmatã deCRP:

„… fiindcã existã atât intuiþii pure cât ºiempirice (cum demonstreazã Esteticatranscendentalã), atunci ar putea exista desigur ºio diferenþã între gândirea purã ºi empiricã aobiectelor.”6

Urmându-l pe Aristotel, Kant numeºte acesteconcepte pure ale intelectului categorii. Dar ce

eseu

Despre prostie în înþeles criticist. Dacã existã

Adrian Costache

2233




sunt aceste categorii? Pentru a putea da unrãspuns clar acestei întrebãri ar trebui sã neîntrebãm înainte ce este un concept ca atare.

Pentru Kant, un concept este o „funcþie aunitãþii” ce rezidã în actul de a aranja diferitereprezentãri sub una comunã. Pentru ca acest actde aranjare sã fie posibil însã, trebuie sã existe ounitate (un unu) dat în prealabil (exact ca spaþiulºi timpul) sub care diferitele reprezentãri suntgândite. Aºa cum observã Heidegger în Kant ºiproblema metafizicii:

„În reprezentarea conceptualã, unitatea acestuiunu trebuie sã fie avutã în vedere anticipat pentrua putea servi ca standard pentru toate judecãþilecapabile sã determine multiplul.”7

Categoria sau conceptul pur al intelectului nueste altceva decât acest unu dat în avans. Dar,dupã cum ziceam însã, ideile fãrã conþinut suntgoale, intuiþiile fãrã concepte oarbe. De aceea,pentru a avea cunoaºtere, pe lângã sintezeleefectuate de spaþiu ºi timp în intuiþie ºi cearealizatã de cãtre concepte în intelect, trebuie sãexiste ceva care sã le punã împreunã, adicã sãreglementeze aplicarea conceptelor la intuiþii.Tocmai din aceastã cauzã Kant introduce înCritica raþiunii pure facultatea de judecare.

„Dacã se defineºte intelectul în genere cafacultate a regulilor, atunci judecata va fifacultatea de a se subsuma regulilor, adicã de adistinge dacã ceva stã sub o regulã datã (casusdatae legis).”8

Însã cum poate face facultatea de judecareposibilã aceastã aplicare? Ce face posibilãaplicarea unui concept la o intuiþie?

Dacã ne situãm la nivelul cunoaºterii empiriceposibilitatea acestei aplicãri devine vizibilã destulde repede. Putem înþelege uºor cã, urmândexemplul lui Kant, conceptul de farfurie ºi intuireaefectivã a unei farfurii sunt omogene datoritãrotunjimii pe care o au în comun; ºi tocmaiaceastã rotunzime face posibilã aplicareaconceptului la intuiþie. Ceea ce vrea sã spunã cãaplicarea conceptului empiric la intuiþie esteposibilã datoritã experienþei ca atare.

Poate fi experienþa ceea ce face posibilãaplicarea ºi la nivelul cunoaºterii transcendentale?Cu siguranþã nu, cãci ar fi lipsit de sens sãvorbim aici de experienþã. Aºadar, cum esteposibilã aplicarea la acest nivel? Rãspunsul luiKant la aceastã întrebare (un rãspuns în care,dupã spusele lui Kant însuºi, stã întreaga glorie aºtiinþei sale) este dupã cum urmeazã:

„E clar cã trebuie sã existe un al treilea termencare sã fie omogen, pe de o parte, cu categoria,pe de altã parte, cu fenomenul, ºi care sã facãposibilã aplicarea celei dintâi la cea din urmã.Aceastã reprezentare intermediarã trebuie sã fiepurã (fãrã nimic empiric) ºi totuºi pe de o parteintelectualã, pe de altã parte sensibilã. O astfel dereprezentare este schema transcendentalã.”9

O schemã nu este altceva decât o„determinare transcendentalã de timp”10 ºitocmai din aceastã cauzã face posibilã aplicareape care o discutãm. Aºa cum am vãzut, categoriilenu sunt altceva decât unitãþi sintetice pure aleunui divers în genere. Dar un astfel de divers îngenere, adicã un divers ce nu are nimic de-a facecu receptivitatea simþurilor, este conþinut în timp,cãci timpul este condiþia de posibilitate atât afenomenelor interne cât ºi a celor externe – iatãce-l de-al treilea termen, mult cãutata legãturãdintre intelect ºi intuiþie. O datã cu aceasta,funcþia pe care o are judecata în arhitectonicacunoaºterii devine evidentã.

Oricât de satisfãcãtoare ar fi, aceastãperspectivã asupra constituirii cunoaºterii ne pune

în faþa a câteva întrebãri. Categoriile sunt date iarposibilitatea lor este asiguratã de unitatea sinteticãa apercepþiei – acel „Eu gândesc” care trebuie sãpoatã însoþi toate reprezentãrile mele, în mãsuraîn care sunt ale mele. Dar de unde provin însãconceptele empirice? Sunt ºi ele date? Aceasta arfi un non-sens.

Sã lãsãm totuºi aceastã problemã deopartedeoarece sunt ºi chestiuni mai presante ºi maiinteresante de discutat în acest context – adicãîntr-o revistã de culturã mai degrabã literarã. Cãciaceastã scurtã expoziþie a criticismului kantian,care urmãrea sã ne ofere o lãmurire a definiþieiprostiei de la care am plecat, pare sã o facã peaceasta, mai degrabã, totalmente ininteligibilã.

Dacã schematismul reglementeazã aplicareaconceptelor pure (regulilor, cãci intelectul estefacultatea regulilor) la intuiþii, iar prostia, dupãcum am vãzut, este „lipsa de judecatã” (înþeleasãca facultate de a subsuma regulilor), reiese clar cãtrebuie sã existe o legãturã foarte strânsã întreprostie ºi schematism. Însã cum se manifestãaceastã legãturã? Poate fi prostia consideratã oconsecinþã directã a funcþionãrii deficiente aschematismului? (În paranteze fie spus, asupraacestei chestiuni în Critica raþiunii pure Kantpãstreazã tãcerea.)

În mod normal, rãspunsul la aceastã întrebare,în ciuda a cât de prosteºte sunã, ar trebui sã fieafirmativ. În mãsura în care schematismulconceptelor pure ale intelectului este odeterminare transcendentalã de timp ce faceposibilã cunoaºterea ca atare – inclusivcunoaºterea empiricã – o aplicare deficientã aregulilor trebuie sã îºi gãseascã cauza într-odeficienþã în aplicarea schemelor asupra intuiþiilorºi conceptelor. Dacã, de exemplu, nu reuºim sãaplicãm conceptul (regula) de farfurie asupra uneifarfurii pe care o avem ca atare în faþa ochilor(adicã date în intuiþie), aceastã nereuºitã nu poatefi decât consecinþa inabilitãþii noastre de a aplicaun concept pur al intelectului (dat în avans)asupra unui divers pur dat (din nou în avans) înintuiþie. Cãci, altfel spus, dacã aº fi fost capabil sãefectuez aplicarea aceasta din urmã, atunci arpãrea imposibil sã nu vãd cã lucrul (farfurie) careîmi e dat în intuiþie ºi conceptul de farfurieîmpãrtãºesc caracteristica rotunjimii ºi alte câteva,ºi, în acest temei, cã obiectul intuit de mine estecu adevãrat o farfurie. ªi aceasta ar trebui sãfuncþioneze fãrã probleme pentru orice conceptsau regulã, chiar ºi pentru cele morale care, dupãcum ºtim, sunt cel mai greu de aplicat.

Însã, putem vorbi cu adevãrat de o deficienþãîn funcþionarea schematismului? Poateschematismul sã funcþioneze, dar sã nufuncþioneze corect? Pentru a putea rãspundeacestei întrebãri ar trebui sã putem spune cuexactitate ce este o schemã ºi, mai presus, ce esteschematismul. Din pãcate însã, aceasta este o„artã ascunsã în adâncimile sufletuluiomenesc”11, dupã cum ne spune Kant. De aceea,ºi în mod scuzabil, capitolul ce trateazã aceastãproblemã este unul dintre celea mai confuze dinCritica raþiunii pure (un text destul de neclar îngenere). ªi totuºi, din ce se poate înþelege, oschemã, pentru Kant, ar pãrea sã fie metoda deaplicare a unei reguli (concept), iar schematismul,reprezentarea acestei metode de cãtre imaginaþiatranscendentalã. Însã, metoda/schema de aplicarea categoriilor la intuiþie în genere reprezentatã deimaginaþia transcendentalã, dupã filosoful germanse instituie totodatã ºi ca monogramã pentruimaginile ce fac posibilã aplicarea conceptelorsensibile. Aºadar, metoda/schema reprezentatã deimaginaþia transcendentalã este un fel de meta-

sau arhi-metodã în raport cu imaginile/metodelecare fac posibilã aplicarea conceptelor empirice.Ceea ce înseamnã cã nu se poate vorbi de odeficienþã sau o carenþã în funcþionareaschematismului. Lucrul acesta devine evident dacãaruncãm chiar o scurtã privire asupra ºtiinþelor,care dau adevãratul orizont al conceptului demetodã. Aici, o cercetare este ceea ce este doar în mãsura în care se desfãºoarã conform uneimetode, ºi poate fi validatã ca cercetare numaiîntrucât paºii acestei metode au fost urmaþi custricteþe. Dacã unul din paºi a fost sãrit nu maipoate fi vorba de cercetare ºtiinþificã deoareceprin aceasta însãºi metoda a dispãrut cu totul.

Vorbeam înainte de ambiguitatea înþelegeriikantiene a prostiei. Dupã toate cele discutate, s-arpãrea cã aceastã ambiguitate ne pune în faþa uneisituaþii delicate, livrându-ne unei alternative cuvariante în mod egal insustenabile. Cãci, dacãprostia e sã fie cu adevãrat lipsa judecãþii atunci,prin legãtura pe care o are cu schematismul, s-arpãrea cã nu existã proºti în lume. Majoritateacelor pe care îndeobºte îi etichetãm astfel sunttotuºi în stare sã recunoascã o casã ca ºi casã, ofarfurie ca farfurie º.a.m.d. Iar cei care nu reuºescacest lucru nu sunt neapãrat proºti, ci cazuripatologice. Dacã, pe de altã parte, nu putemconcepe faptul cã nu existã proºti ºi acceptãm încontinuare definiþia prostiei formulatã de Kant,atunci am fi nevoiþi sã acceptãm totodatã cã nicifilosoful german nu era neapãrat printre ceideºtepþi, pentru a ne exprima eufemistic.Deoarece nici el nu a reuºit sã aplice corect regulacoerenþei discursului filosofic în extragerea tuturorconsecinþelor conceptului de schematismtranscendental ºi astfel cã nu a vãzut cã prostianu poate fi definitã ca lipsã de judecatã.

Dacã e sã existe ºi o concluzie a acestui webde întrebãri ºi speculaþii, aceasta este una singurã– existã un punct pânã la care forþa explicativã amarii filosofii îºi pãstreazã vitalitatea; iar acestpunct este dat îndeobºte de cotidianeitate.

Note:1 Im. Kant, Critica raþiunii pure, Ed. IRI, Bucureºti,

1998, p.165. De acum încolo CRP.

2 CRP, p. 71

3 Pentru o argumentare mai detaliatã a motivelor

pentru care spaþiul ºi timpul trebuie considerate forme ale

intuiþiei vezi pp. 74 ºi urm ºi 80-82 din CRP.

4 Aceastã afirmaþie conform cãreia existã douã ºi

numai douã izvoare de cunoaºtere este una dintre cele mai

problematice din CRP. Deoarece câteva pagini mai încolo,

când abordeazã problema conceptelor pure ale intelectului

Kant va adãuga o a treia sursã – imaginaþia

transcendentalã.

5 CRP, p. 95. Îngroºãrile îmi aparþin.

6 Idem, p. 98

7 Martin Heidegger, Kant and the Problem of

Metaphysics, Indiana University Press, Bloomington &

London, 1962, p. 55

8 CRP, p. 164

9 idem, p. 169

10 ibidem

11 CRP, p. 172

2244




Sub acest titlu, voi continua în rubrica de faþã evocarea

experienþei mele existenþiale ºi intelectuale legatã de istoria

ºi geografia unui oraº real ºi totodatã imaginar. Într-o lume

pe cale de a-ºi pierde substanþa, eu cred cã existã locuri

fecunde ºi “vrãjite” unde valorile cresc încã organic. Clujul

este unul dintre ele. Oraºul acesta, în mirobolanta sa

fecunditate, va fi, aºadar, tema cãrþilor mele.

A m intrat redactor la revista Steaua înaugust 1970, imediat dupã terminareafacultãþii. În rigorismul birocraþiei de

atunci, asta echivala cu un privilegiu. ªi încãveneam cu repartiþie ministerialã. Fusese unmoment de dereglare a sistemului, o excepþiepentru cei cîþiva absolvenþi care apucaserã sa seafirme ca scriitori în revistele studenþeºti înfi-inþate prin 1968, la Cluj, Bucureºti ºi Iaºi. Clujulmã adopta astfel ca pe un rãsfãþat al soartei ºiunde mai pui cã mã chemaserã tot atunci laTribuna D. R. Popescu ºi Ion Vlad. În primãvarã,mi se întocmise dosar de asistent, dar cred cãpentru cã nu avusesem funcþii în organizaþiilepolitice studenþeºti totul s-a anulat. Oricumpreferam cariera de scriitor. Eu n-am vocaþie ped-agogicã. Deºi mediul academic nu-mi esteantipatic ºi nici nu mã simt în inadecvare custudiul sistematic cred cã o performanþã didac-ticã realã presupune nu doar niºte exigenþe spe-ciale, ci ºi o anumitã psihologie a succesului.Mie, de pildã, îmi lipseºte simþul teatralitãþii. Nupot juca un rol în public, nu pot deveni un per-sonaj retoric. Oralitatea mea e fragmentarã ºiimprevizibilã. Un discurs public îmi induce bruscsentimentul ridicolului. Cînd vorbesc în faþacelorlalþi intimitatea mea e devastatã; interiori-tatea, evacuatã. Nu sînt un introvertit ºi nici untaciturn, însã confortul spiritual mi-l oferã scrisulºi cititul. Dar sã revin: marii profesori sînt rariºi, în orice caz, nu trebuie confundaþi cu oratoriiºi nici neapãrat ºi întotdeauna cu savanþii tobãde carte. Modelul meu e un fel de seducãtorpentru care limbajul oral reprezintã expresia,elaboratã ºi spontanã totdatã, a intimitãþii inte-grale. O asemenea persoanã rãmîne o prezenþãactivã ºi consistentã în actul vorbirii. El nu doarsusþine un discurs ºi “transmite cunoºtinþe”, cilocuieºte un limbaj pe care chiar atunci îl pro-duce. Îºi textualizeazã propria-i interioritate satu-ratã de culturã. În spaþiul public românesc,aceastã vocaþie o are, printre puþini alþii, AndreiPleºu. Este un fermecãtor, în sensul tare alcuvîntului. Vorbeºte, în aparenþã, “aºezat” ºicumva ritualizat, cu vocea sa de coloraturã rafi-nat-sudicã. Fluenþa limbajului sãu e însã dina-micã ºi plinã de surprize. Are, printre altele, ungeniu al epitetului fulminant ºi dizlocator. Îndesfãºurarea silogismelor sale sclipitoare rãsarecîte un cuvînt ca un soi de epifanie lingvisticã,dînd textului un vertij luminos, dar funcþionîndºi asemenea unei relansator epic. În vorbirea luiAndrei Pleºu existã o densitate, materialã ºiinefabilã în acelaºi timp, care nu constã însã înopulenþã retoricã, ci într-o erudiþie imaginantã ºianalogicã. Dar sã ne înþelegem: Pleºu nu osten-teazã prin referinþe livreºti. Erudiþia e abstrasã înlimbaj, constituþie însãºi carnaþia metamorfozatãa acestuia. Dincolo însã de valoarea lui paideicã,

un asemenea limbaj constituie pentru mine unfel de aliment ritualic.

Steaua era atunci ca ºi azi o revistã a UniuniiScriitorilor. Administrativ aparþinea de Bucureºti,fiind subvenþionatã din bugetul Uniunii. Existauniºte avantaje faþã de publicaþiile cu altã subor-donare, dar foarte important rãmîne prestigiulapartenenþei. Mãcar simbolic ºi fantasmatic,Uniunea Scriitorilor avea totuºi o anumeautonomie politicã ºi administrativã. Deþineachiar cîteva proprietãþi, case de odihnã ºi decreaþie. Edita reviste ºi îºi înfiinþase o editurã,celebra Carte Româneascã, al cãrei director fus-ese pînã la moarte Marin Preda. Deºi revistã deprovincie, Steaua purta brandul Uniunii, astfel cãea era cu adevãrat vizibilã în mediul cultural clu-jean, dar ºi naþional. Ea îºi avea însã ºi propria-iistorie, cu momentul ei de glorie din deceniulºase. De la întemeiere, prin redacþia ei s-aperindat destul de multã lume, însã, relativrepede, s-a format ºi un nucleu stabil polarizîndniºte aspiraþii comune ale unor tineri poeþi ºiredactori: A.E. Baconsky, Aurel Rãu, VictorFelea, Aurel Gurghianu, Leonida Neamþu ºi PetreStoica (un fel de redactor-corespondent pentruBucureºti). Ei încercau sã se constituie ca o gru-pare poeticã, dar fãrã a îndrãzni lansarea publicãa unui manifest programatic. Într-o perioadã încare poezia se degradase aproape integral,reducîndu-se la reportajul versificat, respectiv laglorificarea “vieþii noi” ºi a partidului în formulecliºeizate ºi standardizate, aducînd mai curînd aparodie, poeþii aceºtia propun o reîntoarcere lalirism, adicã la subiectivitatea prin ceea ce einumesc confesiunea prin peisaj. Aºa de aberantera peisajul literar al anilor ’50 încît niºte naiveºi modeste poetic pasteluri puteau nu doar sã

parã inovative, ci chiar scandaloase. Intenþia de frondã a steliºtilor a devenit oficialã la Congresul Scriitorilor din 1956 cînd A.E. Baconsky, Aurel Rãu, Victor Felea ºi AurelGurghianu l-au atacat deschis pe Dan Deºliu,una dintre vedetele principale ale proletcultismu-lui autohton ºi, probabil, cel mai sprinþarcorupãtor al poeziei. Animatorul surprinzãtoareiinfamii fusese A.E. Baconsky, redactor ºef laSteaua atunci ºi în jurul cãruia se coagula micagrupare. Noua orientare a poetului, într-un con-text pe care îl intuise eronat ca favorabil, veneaînsã ºi dintr-o conºtiinþã vinovatã ºi dintr-uncomplex al complicitãþii, cãci el însuºi, înprimele volume, se exhibase ca un harnic ºiînspãimîntãtor proletcultist. Baconsky era înfond un parvenit tipic al epocii, dar autoritateaºi prestigiul lui în cadrul grupului nu se datorauatît poziþiei sale în sistem, cît unor competenþeintelectuale ºi unor calitãþi de leader reale.

Clujul meuPetru Poantã

intermezzo clujean

2255




Eu nu l-am cunoscut personal pe A. E.Baconsky. Plecase din Cluj încã din 1959, iar încapitalã, în anii ’70, în lumea literarã ºi artisticãavea deja faima unui dizgraþiat al regimuluicomunist. Altminteri era liber profesionist, scriaºi publica o literaturã complet dezideologizatã,traducea din marii poeþi universali ºi cãlãtorea înOccident. În percepþia distorsionatã a epocii, elapãrea însã ca o victimã a sistemului ºi nicide-cum ca un eventual privilegiat. Printre steliºti, în1970, cînd era încã în viaþã (a murit la cutremu-rul din 1977), devenise o figurã aproape mitiza-tã. El reprezenta fondatorul, precum ºi iniþia-torul ºi legitimatorul direcþiei neomoderniste pecare revista ºi-o asumase din pornire, timid ºicamuflat la început, dar tot mai vizibil ºi maiconsistent pe mãsurã ce contextele ideologicedeveneau mai tolerante. Victor Felea ºi AurelGurghianu, îndeosebi, îºi dezvoltaserã relaþia cupoetul într-un fel de admiraþie culticã. Dar, din-colo de prestigiul în mare parte real al scriitoru-lui, steliºtii cultivau modelul Baconsky maicurînd dintr-un complex al provincialismului. Înanii ’50, tînãrul Baconsky, agreat de oficialitãþi,avea în viaþa cotidianã a Clujului comportamen-tul unui nonconformist. În vremea lodenului, apufoaicei ºi salopetei, a ºepcii ºi a bascului dinpîslã, vestimentaþia sa surprindea prin eleganþã.Purta costume la comandã din stofã finã, cravatãasortatã ºi cãmãºi din mãtase chinezeascã.Dezvãluia astfel oraºului stilistica unei discretemondenitãþi însã ºi o imagine idealizatã a unuialt fel de scriitor: deprovincializat, cãci decom-plexat; prosper ºi rafinat, trãind în “cea maibunã dintre lumile posibile”. Acest sindrom aldistincþiei ºi al diferenþei, defulat într-o remarca-bilã scenografie a vestimentaþiei, l-a preluat poe-tul Aurel Rãu (succesorul lui A.E. Baconsky laconducerea revistei) ºi, parþial, Aurel Gurghianu.

La începutul carierei sale literare la “Steaua”,A.E. Baconsky era un intelectual instruit, destulde bine iniþiat în literatura românã ºi universalã.Ca poet, se afirmã obedient, adoptînd fãrã ambi-guitãþi ideologia ºi cliºeele din poezia anilor ’50,fãrã a fi însã deloc inocent. În paralel, încearcãscoaterea revistei din marasm, mai ales prin pu-blicarea unor traduceri din scriitori strãini sau a unor personalitãþi canonice din literaturaromânã. Apoi, în a doua jumãtate a deceniuluiºase, se consacrã schimbãrii la faþã a proprieipoezii, deschizînd o polemicã cu retorica forma-listã ºi ºabloanele proletcultismului. DarBaconsky nu este un inovativ. Mircea Martin,poate cel mai generos comentator al sãu, îisupraevalueazã lirica din aceastã perioadã.Reflexivã ºi evocatoare, ea mizeazã de fapt pe oanumitã solemnitate a discursului ºi pe o atmos-ferã cvasi-enigmaticã, una care avea sã fie multmai pregnantã, baroc-fastuoasã, în prozele esteti-zante din Echinoxul nebunilor. Abia cu poemeledin Cadavre în vid, din 1968, imaginarulautorului se modificã radical. Viziunea asupracivilizaþiei contemporane ºi asupra omuluidesacralizat este una apocalipticã. Volumul aavut un impact extraordinar, iar regimul sãuimagistic, într-un registru preponderentcoºmaresc, a alimentat semnificativ imaginarulmultor poeþi din anii urmãtori. Personalã ºi difer-itã faþã de criteriul poetic dominant pînã la gen-eraþia optzecistã, a lui Mircea Cãrtãrescu, rãmîneînsã concepþia despre poezie. Primul eseu dinlucrarea mai amplã Schiþã de fenomenologie

poeticã se numeºte Declinul metaforei, fiind înintenþia autorului un fel de manifest. Este deza-vuatã aici direcþia ermetizantã a modernismului,identificatã în metaforismul excesiv. Concret însãBaconsky se rãfuieºte cu metafora ornamentalã,respectiv cu discursul de tip poetizant, pledîndpentru “nuditatea vibrantã“ a limbajului.Metafora ar trebui sã fie doar “un element al rit-mului interior”, întrucît “epoca noastrã e multprea agitatã, prea rãvãºitã de porniri contrare,prea bîntuitã de neliniºti, de umbre, de spaime ºide stafii pentru a fi compatibilã cu metafora”.Poetica aceasta afirma, pe de altã parte, carac-terul non-mimesis al poeziei, revendicîndu-se dela marele modernism european. Am comentat-oîn Dicþionar de poeþi, aºa cã nu revin. Mã întreb,totuºi, dacã denunþarea, nu lipsitã de ambigui-tãþi, a metaforei nu era cumva un atac indirect lateoria lui Lucian Blaga despre metaforã. În inter-

valul clujean, cel puþin, Baconsky avea obsesialui Blaga, contemporanul sãu indezirabil. Ideeadeclinului, respectiv a limbajului nud, ar putea fiºi reacþia unui orgolios, cãci, altfel, lirica sa dinanii ’60 e înþesatã de metafore, multe de-a drep-tul decorative. Oricum, în logica metamorfozelorulterioare ale poeziei româneºti, eseul luiBaconsky figureazã ca un soi de profeþie ºianticipã în unele privinþe tipologia lui GheorgheCrãciun din Aisbergul poeziei.

A.E. Baconsky a fost aºadar redactor ºef larevista Steaua pînã în 1959. Astãzi o asemeneafuncþie nu înseamnã mare lucru. În perioadacomunistã, însã, nu doar cã era bine plãtitã, darîl situa pe ocupantul ei într-o relaþie privilegiatãcu puterea. Un redactor ºef aparþinea în fondnomenclaturii, fiind asimilat condiþiei de activistde partid superior. Nu oricine avea acces laaceastã funcþie. Criteriul principal al promovãriinu îl constituia neapãrat competenþa profesionlã.În anii ’50, în special, devoþiunea faþã de partidera esenþialã. În spaþiul culturii, parveniþii epociisînt toþi niºte proletcultiºti. Unii, se pare, maidegrabã simulanþi, precum A.E. Baconsky, care s-

a putut recicla rapid, o datã demis. Revistele deculturã, atît din capitalã cît ºi din provincie, aufost totuºi conduse de scriitori profesioniºti, darîn general minori cel puþin pînã în anii ’70. Înprovincie, A.E. Baconsky rãmîne personalitateacea mai consistentã din anii ’50. El a îmblînzitfuncþia de ºef ºi a construit o redacþie eficientã,cu o ambianþã literarã pregnantã, unde s-auputut dezvolta atît conºtiinþa esteticã, cît ºi unanume nonconformism care întreþineau perversºi ironic duplicitatea scriitorului. A.E. Baconskydevenise fascinant în mica sa comunitate,reuºind sã creeze revistei o imagine diferitã ºiîntrucîtva luminoasã într-o lume al cãrei ideal îlconstituiau omogenitatea ºi uniformizarea. Nu seimpune neapãrat ca autoritate administrativã.Are stil ºi stîrneºte, printre administratorii sãiplini de iluzii, obscure reverii aristocratice. Ca li-terat, reactiveazã modernismul, receptiv la valo-

rile culturii universale, dar se identificã fantasma-tic cu un model uman ºi societal anacronic.Trãieºte fastuos ºi ceremonios, cu sentimentulmelancolic al inadecvãrii la epoca sa. Aflat înBucureºti, din 1959, îºi cultivã cu orgoliu aceastãidentitate cvasi-imaginarã, trãind însã discret,într-un cerc restrîns de prieteni, ºi consacrîndu-seunei opere eliberate de influenþa ideologiei.Prezenþa sa începe sã capete conotaþiile unuisimbolism al subversiunii. Redactorul ºef dinintervalul clujean s-a metamorfozat astfel într-unpersonaj uºor enigmatic, abstras într-o existenþãculturalã ritualicã. Traduce acum masiv din liricauniversalã, despre ai cãrei reprezentanþi scrieniºte sclipitoare profiluri sintetice. Totul a fostcuprins apoi în monumentala Panoramã apoeziei universale contemporane din 1972.Lucrarea aceasta îl decontextualizeazã definitiv,iar poetului “luptei de clasã“ din primele volumei se substituie integral imaginea hieraticã a unuidestin excepþional.

2266




Pãstrând proporþiile ºi fãrã pretenþia de aemite adevãruri absolute, putem spune cão parte dintre cerinþele codului dandy se

regãsesc, fãrã prea mari eforturi, în standardeleºi preceptele a ceea ce s-ar putea numi modelul„cool”. Cuvântul existã în engleza britanicã,inclusiv cu sensul de „calm, netulburat, cusânge rece”, dar el a pãtruns în miezul fierbinteal modei pe filierã americanã.

De fapt, dacã cercetãm dicþionarele lucrurilesunt ceva mai nuanþate. În Ninth Webster’sNew Collegiate Dictionary (Springfield:Merriam-Webster Inc. Publishers, Massachusetts,U.S.A.) gãsim douã sensuri ale adjectivului cool.Primul îºi are echivalentul în cuvântul „rãcoros”,celãlalt trimite la „lipsa de emoþie sauentuziasm, indiferenþã”. În anumite ocazii, elpoate cãpãta ºi rol de substantiv, cu sensul de„încredere în sine, emancipare”.

Ca adverb, „cool” indicã o manierã degajatã,nonºalantã de a face lucrurile, dupã cum aflãmdin acelaºi dicþionar.

Voga stârnitã în jurul acestui nou ideal poatefi ºi este adesea contestatã, dar nu poate fiignoratã. În reviste frumos colorate, în cãrþicare-þi oferã reþeta sigurã a succesului sau afericirii, în emisiuni de radio ºi de televiziune,pretutindeni ni se recomandã sã avem oatitudine „cool”, cu toate derivatele ei. De underezultã o primã mare deosebire: dacã, pevremea lui Oscar Wilde, îmbrãþiºai stilul dandyca sã ieºi în evidenþã, „sã-l epatezi pe burghez”,astãzi s-ar zice cã este oarecum obligatoriu sã fiicool dacã vrei sã te integrezi în noul val.

Sã ducem comparaþia mai departe, luând,punct cu punct, coordonatele esenþiale ale unuidandy ºi încercând sã le gãsim echivalentul înmodelul generaþiilor tinere de astãzi.

Nonºalanþã – este, fãrã doar ºi poate, ocondiþie sine qua non, în ambele cazuri. Poatechiar de la aceastã asemãnare izbitoare a ºipornit încercarea de a gãsi un filon comun.

Rafinament – Aici apar diferenþe notabileîntre elegantul dandy ºi tânãrul cool al timpuluicontemporan. Modelul cool presupune cel maiadesea o dozã minimã de vulgaritate ºibrutalitate. Limbajul cool a pãtruns ºi înculturã, mai cu seamã în teatru, în prozã ºi înmuzicã.

Culturã – Un dandy care nu este stãpân petainele culturii, care nu ºtie sã se joace cu elespre deliciul ºi admiraþia celor din jur nu existã.

Asemenea subtilitãþi au ieºit din modã.Personajul cool trebuie sã se miºte bine înmaterie de culturã mondenã, sã fie în centrulcan-canurilor sau aproape de ele. Nu i se ceresã-l fi studiat pe Homer sau sã citeze din mariifilosofi germani. Dacã s-ar aplica asemeneacriterii, numãrul vedetelor a cãror imagine neasediazã din toate pãrþile ar scãdea drastic.

Eleganþã – Dacã perspectiva contemporanã

asupra rafinamentului s-a schimbat mult faþã decea a sfârºitului de veac 19, în cazul eleganþeievoluþia a fost cu adevãrat radicalã. ªi totuºi, undandy adulat al vremii lui Wilde ºi-ar gãsi uºorlocul în lumea artei de astãzi, numai cãextravaganþele sale nu ar mai mira ºi nu ar maiºoca decât într-o foarte micã mãsurã. Ele s-arpierde în marea masã a extravaganþelor depretutindeni ºi n-ar mai constitui decât unsubiect pentru o ºtire sau pentru o imaginetelevizatã, în marele caleidoscop informatic allumii.

Indiferenþã superioarã – Se regãseºte laambele cazuri, din belºug. ªi pentru personajuldandy ºi pentru cel cool ea face parte din chiardefiniþia stilului.

Afectare – S-ar pãrea cã ºi aceasta este otrãsãturã comunã. Este sigur cã stilul dandypresupunea o dozã mai mare sau mai micã deafectare. În privinþa stilului cool, cred cã aiciavem de-a face cu o afectare ascunsã. Aparent,din toate pãrþile curg îndemnuri în favoareanaturaleþii. „Fii tu însuþi!” este una din lozincilepe care, într-o formã sau alta, le auzim cel maides. ªi totuºi, restul recomandãrilor sunt lapolul opus. Þi se spune cã, dacã vrei sã reuºeºti,e obligatoriu sã zâmbeºti, sã fii calm, sãprocedezi aºa ºi numai aºa, sã-þi aranjezi casaaºa ºi numai aºa, sã mãnânci aºa ºi numai aºa,sã te porþi cu cei din jur aºa ºi numai aºa. Deunde rezultã, logic, cã nu trebuie sã fii tu însuþici sã vieþuieºti în conformitate cu niºte reþete.De-aici pânã la afectare nu e decât un pas.

Egoism sau nepãsare faþã de problemelealtora – Aici avem de-a face cu o atitudine careeste proprie vedetelor din orice vreme, s-ar zice.Prin urmare, fie cã te doreai dandy, fie cãtânjeºti sã fii cool, detaºarea faþã de orice fel deprobleme este obligatorie. În ce mãsurãdetaºarea este sau nu o formã de egoism – iatão problemã care nu face obiectul acestui articolºi care, oricum, a fost ºi este dezbãtutã intens.(Evident, nu includem în discuþie persoanelecare îºi datoreazã celebritatea înaltei lorspiritualitãþi.)

Narcisism – Este o trãsãturã de caracter carei-a fost mult reproºatã lui Wilde ºi, în general,tuturor celor care cocheteazã cu muzele. Celorcare doresc sã afle unul dintre rãspunsurileimplicite la aceastã acuzã, le recomand volumulde poeme în prozã ºi povestiri de Oscar Wilde,apãrut la Editura Paralela 45 în 2004. Pe de altãparte, nu cred cã adepþii stilului cool pun preamult preþ pe narcisism, pentru simplul motiv cãmiturile antice nu mai sunt studiate cu atâtaacribie ca în epoca lui Wilde.

Siguranþã de sine – Aici avem de-a face cu o piatrã de încercare pentru ambele categorii.Un dandy care vãdeºte cea mai micã urmã denesiguranþã de sine se descalificã automat.Aserþiune egal valabilã ºi pentru omul cool.

Emisiunile, revistele, cãrþile, reclamele desprecare vorbeam mai sus debordeazã de reþetemenite sã ne sporeascã încrederea în forþeleproprii.

Revoltã esteticã – În cazul contemporanilorlui Wilde, atitudinea de revoltã esteticã esteuºor de sesizat ºi de înþeles. Epoca victorianã,cu puritanismul ºi ipocrizia ei, era un teren câtse poate de favorabil revoltei. Pãstrândproporþiile, putem spune acelaºi lucru despreoricare dintre epoci, chiar dacã puritanismul adevenit astãzi un fel de exponat de muzeu. Armai fi nevoie poate de o precizare: standardeleestetice ale unui dandy sunt oarecum evidentesau sunt acceptate întrucât au devenit dejaistorie, în vreme ce reperele unei vedete coolpar sã þinã mai degrabã de anti-estetic, ca într-un fel de remake al esteticii urâtului.

Conºtiinþa deriziunii condiþiei umane – Încazul adevãratelor modele – cum este, de pildã,Oscar Wilde – ea naºte vorbe de duhmemorabile. Stârnite nu doar din scânteieri despirit, ci ºi dintr-o cunoaºtere profundã aculturii, dupã cum spuneam. Personajul cooleste mai degrabã adeptul cinismului, pe care-lîmbrãþiºeazã fie dintr-un simplu capriciu almodei, fie ca sã ºocheze (cum fãceau cel maiadesea ºi adepþii stilului dandy).

Vederi democratice – Stilul dandy eraapanajul unei caste în care femeile nu preaaveau acces. E drept cã celebritatea dura maimult în acele vremuri, dar ea se învârtea înniºte cercuri închise, undeva între Paris, Londraºi Coasta de Azur. Interesant cazul lui Wilde, încare celebritatea revine în forþã, dupã mai binede un veac de la moarte.

Când spui cool, spui democraþie. Stilul faceravagii printre bãrbaþi ºi femei deopotrivã. Nuse pune problema nici unui fel de discriminare.

Este considerat foarte cool, de pildã, sãtratezi homosexualitatea sau lesbianismul ca peceva extrem de natural. E drept cã vedetele coolau o viaþã scurtã, dar foarte intens mediatizatãîn schimb.

În articolul Farmecul discret al nefericirii dinrevista Dilema Veche, Vintilã Mihãilescu scriecâteva rânduri care cred cã reprezintã cea maipotrivitã concluzie. Citându-l pe PascalBruckner, autorul ajunge la concluzia cã „astãzie imoral sã nu fii fericit”. ºi adaugã: ”imagineacool a realizãrii s-a impus deja cu aceeaºi forþãconstrângãtoare ºi se foloseºte de orice recuzitãsimbolicã aptã sã o susþinã. Limbajul corpuluieste cel mai la îndemânã ºi cel mai ieftin, aºaîncât corpurile se exprimã cool pe stradã, deparcã ar striga pãzea! ºi vai de cel care, în acestcontext, le stã în cale, neºtiind sau nevrând sãfie cool la rândul sãu!”

Dandy versus cool (este omul”cool” un dandy contemporan?)

Carmen Sãndulescu

mentalitãþi

2277




Echinox?

Î n acalmia verii, un eveniment de presã creatde revista Echinox, în crizã evidentã de idei,ambiþioneazã sã facã sã curgã multã cernealã.

Despre ce este vorba? Numãrul 3-6/ 2006 alrevistei clujene este dedicat Stãrii actuale aUniversitãþii.

Redactorii revistei procedeazã la unrechizitoriu fãrã mãnuºi (ºi sub centurã) la adresaUniversitãþii „Babeº-Bolyai” ºi a stãrii de lucruridin Facultatea de Litere clujeanã, alcãtuind o listãde „probleme” ºi propunând „soluþii”. Membriiredacþiei doresc un rãspuns din parteaUniversitãþii, un dialog, certitudini. Personal, credcã nu îl vor avea, pentru cã numai Dumnezeu le-ar putea da redactorilor revistei rãspunsuri pemãsura problemelor ridicate. Semnatariiarticolelor dau la ivealã niºte frustrãri care, înadâncime, sunt provocate mai degrabã de stareasocietãþii româneºti, decât de ceea ce se întâmplãazi în interiorul Universitãþii clujene. Astfel,Universitatea ºi Literele devin þapi ispãºitoripentru situaþia învãþãmântului secundar dinRomânia, pentru preþul chiriilor pe care redactoriirevistei le plãtesc cu greu, pentru preþulºtrudelului pe care unul din semnatarii articolelorse gândeºte de douã ori dacã sã ºi-l cumpere saunu...

Cine ar dori sã scrie obiectiv despreUniversitatea „Babeº-Bolyai” ar trebui sã se referela întreaga ei evoluþie din ’90 încoace, la celelalteuniversitãþi din þarã, din strãinãtate... Aºa cumprezintã lucrurile acest numãr al Echinoxului, nuexistã nici mãcar un singur aspect pozitiv care sãfie pus în evidenþã, ceea ce, din punctul de vedereal necesarei obiectivitãþi jurnalistice, este suspect.Problemele prezentate sunt desprinse atât decontextul universitar european cât ºi de cel socio-economic românesc ºi au, pentru cititorul dinafarã, mai degrabã aerul unor rãfuieli personale.

Nu doresc sã intru în amãnuntele acesteirevãrsãri umorale, pentru cã nu cred cã o disputãpe tema universitãþii, în termenii în care punproblemele redactorii Echinoxului, ar fiproductivã. Cele ce urmeazã sunt doar o opinie

de fost echinoxist. Pot sã spun cã datorezEchinoxului ºi spiritului echinoxist mai mult decâtdatorez Facultãþii de Filologie pe care am absolvit-o. Echinoxul, adicã spiritul încetãþenit de Ion Pop,Ion Vartic, Marian Papahagi. Echinoxul, unanume fel de a-þi purta spinarea dreaptã prinlume, de a înþelege actul cultural în nobleþea ºigratuitatea lui...Mi-ar trebui pagini întregi pentrua scrie tot ce înseamnã pentru mine Echinoxul,sub al cãrui titlu scria „revistã de culturã”. Atuncicând cultura purta botniþã, când cuvintele aveaualtã valoare ºi greutate. Astãzi, pe Echinox nu maiscrie „revistã de culturã”, ci „revistã a studenþilordin UBB”. ªi ei, redactorii, sunt liberi sã scrie totce le trece prin cap, ceea ce e posibil sã fi produso pierdere a „greutãþii cernelii pe hârtie”. ªirevista apare cu sprijinul Consiliului Local Cluj-Napoca. Nu voi merge atât de departe încât sãmã întreb de ce Echinoxul înjurã Universitatea pe banii Consiliului Local. Nu ºtiu sã desluºescasemenea iþe. Permiteþi-mi doar sã nu fiu deacord cu folosirea cuvântului „bani” la tot pasulîn Echinox (nu întâmplãtor, banii pe careUniversitatea nu îi dã revistei, v-aþi prins?), baniide salarii, bani de chirie, banii nu ºtiu care... un mercantilism fãcut de pe poziþiile cuiva careaºteaptã ca aceºti bani sã cadã din cer... Permiteþi-mi doar sã nu fiu de acord cu atacul la persoanãîn Echinox, mai ales fãcut de o manierãneprofesionistã din punct de vedere jurnalistic(credeþi, domnilor redactori ai Echinoxului, cã esuficient de valabil criteriul „din câte mi s-a spus”pentru a incrimina pe cineva? nu trebuia, oare,un reportofon?). ªi permiteþi-mi, în cele dinurmã, sã afirm cã eu am fãcut parte din grupareaaltei reviste care se numea tot Echinox, o revistãde culturã, care publica scriitori interziºi, scriadespre cãrþi interzise ºi ai cãrei redactori aveau unalt fel de curaj, nu acela de a arunca o piatrã înlac aºteptând sã o scoatã alþii, conducereaFacultãþii de Litere sau a Universitãþii „Babeº-Bolyai”, spre hazul semidocþilor de toatecategoriile... Sã reprezinte oare acest numãr alEchinoxului o modalitate subtilã de a atragecandidaþii cãtre Litere ºi Universitate, în preajmanoului an universitar?

În urmã cu un an-doi, un prieten, fostechinoxist, trãitor astãzi în Germania, mã întrebaîntr-un mail dacã mai existã solidaritateaechinoxistã. Am rãspuns cã nu prea, sub influenþadiverselor dispute la care am asistat, provocate deDicþionarul Echinox, de pildã. Nu credeam însãcã voi ajunge eu însãmi sã mã desolidarizez deEchinox, rãmânând cu un gol în inimã ºi cu odurere de iubire trãdatã. ªi pot sã afirm acum, înnume personal, cã nu mai existã nici Echinoxul,o revistã care a fost decenii de-a rândul unul dinvârfurile de lance ale culturii româneºti. Poateoare un grup care se considerã elitã sã foloseascãacest nume ºi tot ce înseamnã el pentru a iniþianiºte dispute pãguboase, care nu servesc nimãnui?Se mai poate numi aceastã revistã Echinox?

Scriu aceste rânduri cu ultimul numãr al aºa-zisului Echinox în faþã ºi, nu ºtiu de ce, gândulmã duce la Marian Papahagi, unul dintreîntemeietorii revistei, ºi un om despre care credcã se poate spune cã ºi-a dat viaþa pentruUniversitatea clujeanã. ªi mã-ntristez cumplit.

(Letiþia IIlea)

Le Mondediplomatiqueîn România

C e poate rezulta din încruciºarea unuilunar franþuzesc, reputat în comentariulsocial ºi politic, ºi sigla principalului

sãptãmînal de investigaþii bucureºtean? În piaþamedia autohtonã, ediþia româneascã din LeMonde diplomatique, „garantatã” ºi recomandatãde Grupul de Presã Caþavencu, a ajuns, în august,la numãrul 5. ªi cum mi-am cheltuit în cel maiagreabil mod banii ºi clipele citind-o încã de laprimul numãr, am hotãrît cã e cazul – dacã nucumva aþi descoperit-o deja – sã vã propun revistaîn acest reactiv.

Condusã de redactorul ºef CristianTeodorescu, prin o parte a articolelor sale, LeMonde diplomatique are prizã la spaþiul publicromânesc: pe lîngã editorialul Þara demisiilor ºitelearticolul Excepþia normalitãþii (... în jurnalulde ºtiri de pe TVR2), semnate de redactorul ºef,întîlnim în ultimul numãr excelente analize scrisede Cristian Pîrvulescu (Mirajul descentralizãrii) ºide Remus Cernea (Separarea statului de bisericãîn România). Cealaltã parte, consistentã, asumarului o reprezintã reportajele, anchetele ºistudiile preluate din ediþia francezã a Le Mondediplomatique: „dosarul” vedetã e dedicat veriiincendiare din Orientul Apropiat, crizei din Libanºi Israel, din Cisiordania ºi Ghaza. Alain Gresh,Gadi Algazi ºi Laila El-Haddad oferã o perpectivãcaldã, emoþionantã a problemelor palestinienilor(în jurul cãrora „lumea se închide”) ºi asupraresorturilor economico-religioase care au generatrãzboiul din Liban, bombardarea oraºelor dinnordul Israelului, implantarea unor noi colonievrei în Cisiordania, noul „Est Sãlbatic” alcapitalismului israelian. Ghicim concordanþadintre politica revistei ºi cea a guvernului de laParis, o implicare umanitarã, „diplomaticã” înstingerea agresiunilor – ceea ce nu poate decît sãne convinã dupã bombardamentul informaþionalpro israelian ºi în favoarea politicii de forþã aStatelor Unite. Abia din imaginile filtrate succesiv,suprapuse vom recompune ºi înþelege întregul.Care nu este monocolor, nu poatra turban ºi nicichipã.

Excelente paginile 30-31 de prezentare aultimelor apariþii editoriale în România ºi înlume. La fel, eseul scriitorului englez John Bergerdespre documentaristul ºi „ºtiristul” Pasolini,prilejuit de lansarea pe DVD a filmului din 1963al acestuia, La Rabbia. De citit neapãrat „Furia”lui Pier Paolo Pasolini.

(ªtefan MManassia)

reactiv

2288




La 88 de ani a încetat din viaþã autorul deromane poliþiste Mickey Spillane, considerat, pevremuri, de cãtre criticii realist-socialiºti, cel maitipic reprezentant al ºcolii cinice ºi decadente aromanului popular occidental. Într-adevãr,protagonistul majoritãþii cãrþilor sale, MikeHammer, e un ‘dur’ ºi un supravieþuitor înjungla urbanã a primei jumãtãþi a secolului XX,dar nu manifestã cinism decât faþã derãufãcãtori (pe care nu ezitã sã-i trateze cupropriile lor metode) ºi faþã de cei îmbogãþiþiprin metode ilegale. Mike Hammer este ºi idolulfemeilor, pe care le trateazã cu un amestec debrutalitate ºi tandreþe ce le merge la inimã. Iatãcâteva date din biografia acestui autor netradusºi necunoscut în România, spicuite din articolullui John Sutherland din The Guardian: Nãscutîntr-o familie de irlandezi-americani din NewJersey, Mickey Spillane a urmat ºcoala înBrooklyn ºi a fost, pentru scurtã vreme, studentla Kansas State College. În anii depresiuniieconomice a lucrat, printre altele, ca salvamar înLong Island, ceea ce i-a dat prilejul sã cunoascão mulþime de doamne ºi domniºoare. În 1935 aînceput sã trimitã povestiri revistelor elegante,dar, fiind rar publicat, a fost nevoit sã-ºi punãtalentul în slujba industriei de benzi desenate,scriind pentru Captain Marvel, Captain America,Superman, Batman. S-a specializat în scriereaunor romane scurte într-un interval minim de

timp, la comanda editurilor de pulp fiction: I,the Jury (Eu, juriul) a fost aºternut pe hârtie înnumai nouã zile. A doua zi dupã atacul japonezde la Pearl Harbor din decembrie 1941, M.Spillane s-a înscris ca voluntar în forþele aerieneale marinei SUA, lucrând, în acelaºi timp, caagent sub acoperire pentru FBI. Dupãdemobilizare, a lucrat la circul “Barnum andBailey”, experienþã prelucratã literar în romanuldin 1952, The Girl Hunters (Vânãtorii de fete).Dupã rãzboi, întrucât proza scurtã din revistepierdea terenul în favoarea romanelor popularede 25 de cenþi, Spillane a scis prompt I, theJury, în stilul dur, inconfundabil, al revisteiBlack Mask, înfloritoare în anii treizeci. Se poatespune, aºadar, cã Spillane aparþinea ºcolii luiRaymond Chandler, Dashiel Hammett ºi RossMacdonald, numai cã era mai degrabã dispreþuit

decât simpatizat de aceºtia, din cauzacaracterului prea vãdit comercial al prozei sale.Spillane însuºi recunoaºte influenþa unui singurautor de romane poliþiste, azi uitat: John CarrollDally, creatorul investigatorului Race Williams.Dupã acest model de personaj, Spillane îlinventeazã pe Mike Hammer, justiþiarîncrâncenat, vânãtor de fuste, bãutor de whiskeyºi inamic neînduplecat al comuniºtilor,rãspunzând unei cereri de machismo foarteevidentã pe piaþa literarã americanã. În seriaastfel inauguratã apar romane ca Vengeance IsMine (Rãzbunarea îmi aparþine, 1950), My GunIs Quick (Pistolul mei trage repede, 1950), TheBig Kill (Uciderea cea mare, 1951), Kiss meDeadly (Dã-mi un sãrut mortal, 1952). Seestimeazã cã romanele lui Mickey Spillane s-auvândut, în total, în peste 2000 de milioane deexemplare. În anii optzeci, ºapte dincincisprezece titluri ale celor mai bine vândutecãrþi din America din toate timpurile îiaparþineau lui Mickey Spillane. Romanele care-lau ca protagonist pe Mike Hammer sunt scriseîn forma unui monolog oral, într-un stilcolocvial direct. Spillane credea în putereaprimelor fraze de a-l captiva pe cititor ºi deaceea aproape toate romanele sale debuteazã cucâte o scenã violentã. Multe au servit dreptpunct de pornire pentru scenariile unor filmeprea puþin interesante din punct de vedereartistic (poate cu excepþia ecranizãrii lui Kiss MeDeadly de cãtre Robert Aldrich în 1955). Maibune au fost serialele de televiziune, dintre carecel mai recent, cu Stacy Keach în rolul uni MikeHammer mult îmblânzit, a fost programat ºi pemicile ecrane româneºti. Între 1950 ºi 1961,Mickey Spillane, devenind mebru al secteiMartorii lui Jehova, n-a mai scris romane. Arevenit în 1961, cu episodul considerat cel maireuºit din seria Mike Hammer, The Deep(Adâncurile). Pentru deceniul ºapte, Spillane acreat, însã, un nou erou, pe Tiger Mann, lansatprin romanul The Day of the Guns (Ziuarevolverelor, 1964). Mann este un “agent secret”care îl prefigureazã pe James Bond, de faptprimul dintre cavalerii cruciadei anticomuniste,iar Spillane s-a chiar plâns cã Ian Fleming i-ar fifurat ideea. Dupã o altã întrerupere a procesuluide creaþie, romancierul ºi-a reluat activitatea, darnici noile cãrþi din seria Mike Hammer, nici celedin seria Tiger Mann nu au mai avut succesul deodinioarã. Spillane se considera un super-patriotºi s-a bucurat de preþuirea altor anti-comuniºtinotorii: John Wayne i-a dãruit un Jaguar XK140,iar Ayn Rand (o scriitoare deosebit deinteresantã, despre care va trebui sã informãmcititorii la un moment dat) le-a recomandatdiscipolilor stilul lui frust. Aºadar, MickeySpillane (9 martie 1918 – 17 iulie 2006).

În cadrul festivalului de zece zile din Londra,prilejuit de centenarul lui ªostakovici, baletulKirov din Moscova a prezentat Epoca de aur laColiseum, iar la Royal Opera House TeatrulBolshoi a avut prima reprezentaþie englezã cubaletul Izvorul strãlucitor. Aceastã din urmãcompoziþie are o istorie interesantã. Deºi cultura

sovieticã oficialã începea sã se anchilozeze pevremea lui Stalin, baletul era încã apreciat.Dictatorul însuºi putea fi vãzut intrând discretîn lojã ca sã vadã Lacul lebedelor. Aºa cã baletulIzvorul strãlucitor – pe fundalul vieþiicolhoznicilor, amintind, întrucâtva, de filmulVolga, Volga! – avea toate ºansele sã devinã unspectacol de succes. Libretul lui Lopuhov (fostdirector al Teatrului Kirov) prezenta o povesteromantic-bufã ºi o imagine idilicã a traiului laþarã, care avea toate ºansele sã placãoficialitãþilor, îngãduind, totodatã, balerinilor sãtreacã prin toate stilurile de dans, de la celeclasice la vodevil ºi la dans modern. Partituralui ªostakovici era populistã, împletind melodiipopulare cu dansuri cunoscute. Într-adevãr,baletul a avut un mare succes la Leningrad, darproblemele au început când Izvorul strãlucitor afost reprezentat la Moscova. Prima criticã ce i s-a adus a fost, pur ºi simplu, cã era opera luiªostakovici, care era rãu vãzut de tiran: luiStalin nu-i plãcuse opera acestuia Lady Macbethdin Mtsensk. Imediat dupã premiera moscovitã,un articol din Pravda îi condamna pe ªostakoviciºi Lopuhov drept niºte înfumuraþi careprezentaserã o imagine denaturatã a þãranuluirus ºi a vieþii de colhoz; în loc de a studiaproblemele reale ale acestui mod de viaþã ºi de a reda fidel cultura popularã, ei prezentaserã oimagine edulcoratã, care pãcãtuia prinnaturalism grosolan ºi estetism. Un singur om a suferit fizic din cauza acestui spectacol: co-libretistul Piotrovski, trimis în Gulag; darconsecinþele asupra carierei celor doi autoriprincipali au fost devastatoare: ªostakovici n-amai compus nici un alt balet, iar lui Lopuhov i s-a luat directoratul Teatrului Kirov (esteprobabil cã n-a fost deportat datoritã faptului cãsora sa era soþia faimosului economist britanicJohn Maynard Keynes) ºi n-a mai lucrat la niciun spectacol important toatã viaþa. Pentru AlexeiRatmanski, actualul director de la Bolshoi,reabilitarea lui ªostakovici ºi, în special,relansarea baletului Izvorul strãlucitor este foarteimportantã, ne spune Judith Mackrell în TheGuardian. Lui nu i-a venit sã creadã cã oasemenea compoziþie armonioasã nu a mai fostfolositã din anii douãzeci. “Bogãþia de idei,curajul de a folosi, la balet, povestiricontemporane, fac din aceastã operã o adevãratãsursã de inspiraþie, a declarat el. “Nimeni numai are balete sovietice de genul Izvorulstrãlucitor. Este de datoria noastrã sã letezaurizãm.”

Good-Bye, Mickey SpillaneIng. Licu Stavri

flash-meridian

2299




www.pagini.com

Mihai Fulger

Plus alti cititori si comentatori ocazionali ai acestuiblog

Zoso

Acest Zoso, pe cuvînt, e spiritul noii Românii.Internetice, zeflemiste, web interacþioniste. Un tiptînar, cu nerv, cu tupeu, cu atitudine. Damn’, he’sgood....

premiul pentru tâmpenie?4 August 2006, 12:55 am“la televizor e câºtigat de TVR, care la19:21 asearã difuza, pe o tentã zâm-bitoare,un material cum cã industria coºciugelorînfloreºte în Liban…”

publicat de Sorin Adam Matei

Cucu vvs.USR

Scriitorul Cucu dã în judecatã Uniunea Scriitorilorpe motive de ignorare. ªi Omul Imperfect, cititorconstant la Pagini.com, care nu spune cine e, cã epersoanã serioasã, constatã cu amãraciune:

Dupã puþin timp cineva a observat cã“între acest nea Cucu ºi 99% dintre mem-brii USR nu e, În fond, nici o diferenþã”.ªi cã, la fel cum jalnicul nostru ipochi-men - “celebrat la Chicago odatã cuEliade” ºi colectionar de poze color cudiverºi dictatori - îi maimuþãreºte pe Gogasi Cosbuc, la fel pedanþii cerberi de laUSR maimuþãresc pe alþii mai in voga,(dar) farã milã ºi lipsiþi de pasiune etc…Dupã cum vedem, problema aici nu e dl.Cucu ci procedurile mistico-sãrbatoreºtide iniþiere ºi confirmare care se practicãîn cultura româna. Trebuie sã-l înþelegem pe acestsãrman. “De ce este mai bun cutare scri-itor sau filozof sau critic decât mine?”http://www.pagini.com/2006/07/miliar-dari-de-carton-intelectuali-de.html#c115472896540947317

Publicat de Sorin Adam Matei

China PPeople’s DDaily OOnline —— 550 fforeigners sshap-ing CChina’s mmodern ddevelopment

Potrivit Scînteii Chinezeºti (China Daily) cei cin-cizeci de strãini care au influenþat China modernaîi includ pe:

Jean-Jacques Rousseau (1712 - 1778): Swiss-French

philosopher, writer, political theorist and thinker;

Thomas Robert Malthus (1766 - 1834): Britishpolitical economist and founder of population the-ory;

Hans Andersen (1805 - 1875): Well-known Danishwriter of fairy tales;

Charles Darwin (1809 - 1875): Famous BritishNaturalist;

Karl Marx (1818 - 1883): German philosopher,thinker, social scientist and political theorist;

Henrik Ibsen (1828 - 1906): great Norwegian play-wright;

Sigmund Freud (1856 - 1939): Austrian originatorof psychoanalysis;

John D. Rockefeller, Jr (1874 - 1960): Son of thecreator of Standard Oil and philanthropist;

Stalin (Iosif Vissarionovich Dzhugashvili) (1879 -1953): Great former Soviet Union leader;

Albert Einstein (1879 - 1955): German-bornAmerican physicist;

Harland Sanders (1890 - 1980): Founder ofKentucky Fried Chicken (KFC);

Nikita Khrushchev (1894 - 1971): Former premierof the Soviet Union;

Matsusita Kounosuke (1894 - 1989): Founder ofPanasonic, world’s renown household appliance inJapan;

Richard Milhous Nixon (1913 - 1994): One of themost influential presidents in American history;

Juan Antonio Samaranch (1920 - ): Former IOCpresident and social activist from Spain;

Henry Alfred Kissinger (1923 - ): Former U.S.National Security Advisor and Secretary of State;

Alvin Toffler (1928 - ): American sociologist;

Steven Spielberg (1947 - ): Famous Hollywoodmovie director;

Bill Gates (1955 - ): Founder of software giantMicrosoft;

Michael Jordan (1963 - ): American basketball leg-end.

din People’s Daily Online — 50 foreigners shapingChina’s modern development

Publicat de Sorin Adam Matei

Inginerii ffac llegea îîn ppresa

Asa cum remarc ºi pe jurnalismonline.ro, cazulCarol Sebastian genereazã în continuare discutii..ºi semne de întrebare. ªi rãspunsuri. De exempluaici, unde a avut loc un schimb de replici întreanalistul media Iulian Comanescu ºi jurnalistulLiviu Avram, cel de la care a pornit investigaþiadespre turnãtoria lui Sebastian.

Pe scurt: Comãnescu a scris acu’ câteva zile uncomentariu pe Hotnews, în care spunea cã,repezindu-se sã comenteze emotiv ºi partizan ges-tul lui Sebastian, presa a uitat sa se intrebe deunde si de ce a aparut informaþia. Adicã cine erasursa “Inginerul”, care i-a dat subiectul MireleiCorlatan de la Cotidianul ºi ce-o mâna pe ea, pesursã, in luptã? Avram a rãspuns iritat, printr-unarticol în Cotidianul, cã el a fost sursa. Îi ºoptise opãsãricã ceva despre Sebastian ºi alþi doi ziariºti ºia dat subiectul Mirelei. M-am bagat ºi eu în dis-cuþie, întrebându-mã de ce apare un ziarist (încãunul!) în poveste cu nume conspirativ. Mi-arãspuns tot Avram: a fost ideea Mirelei, care apublicat articolul pe când el, absolvent dePolitehnicã, era în concediu. La început a crezut ºiel cã “Inginerul” era o altã persoanã...Complicated.. Dar discuþia spre care duce link-ulde mai sus meritã cititã..

Publicat de Alex Ulmanu

O rrecuperare nnecesara

Vorbind cu multe persoane “obiþnuite” (amici,colegi sau simpli cunoscuþi), despre producþiilecinematografice autohtone, am descoperit douãpoziþii diametral opuse ºi, în fond, la fel de nocive:pentru unii, filmul românesc se limiteazã încã laSergiu Nicolaescu, Mãrgelatu?, “BD”-uri sau“Pãcalã”; pentru alþii, mult mai puþini,cinematografia româneascã s-a nãscut dupã 1989sau chiar dupã 2000. ªi pentru unii, ªi pentruceilalþi, o carte precum recentul volum deconvorbiri dintre criticul filmolog MagdaMihãilescu ºi cineastul Malvina Urºianu (“Acestegioconde fãrã surâs”, Editura Curtea Veche) este olecturã necesarã. Asta fiindcã opera MalvineiUrºianu, atât de puþin cunoscutã azi, reprezintã unreper de neocolit al istoriei cinematografieiautohtone, mai ales pentru cã, într-o epocãdominatã de filmele de gen (comedii, filme istoricesau poliþiste etc.), ea a mizat totul pecinematograful de autor (chiar dacã nu ºi-a atribuitniciodatã eticheta). O nouã cinematografie nu sepoate construi de la zero.

Publicat de Mihai Fulger

.: ... ::. P A G I N I . C O M . :: .. : .Un blog cu apariþie electronico-fibro-celolozicã (hârtie). Pagini.com apare pe internet (aproape) în fiecare zi ?i în fiecarenumãr al revistei Tribuna de la Cluj. Este publicat de Sorin Adam Matei împreunã cu Alex Ulmanu, Mihai Fulger ºi apare cusprijinul cititorilor blogului.

AutoriSorin Adam Matei, profesor de sociologia comunicãrii, Purdue University, editorialist, Evenimentul Zilei, ardelean de laBraºov, sârb de la Cosoba ºi geto-cumano-slavo-daco-roman din subcarpaþi.

Alex Ulmanu, profesor de jurnalism, antrenor de media ºi bloger la http://www.jurnalismonline.ro

3300




D osariada derulatã pe principiul domi-noului face victimã dupã victimã.Adevãratã manã cereascã pentru ziariºtii

incisivi ºi comentatorii dornici de rãfuialã prelun-gitã. Junele prim Tãriceanu îºi mãsoarã tãria tibieiºi a rotulei intrând pe contrasens cu motocicletaca un adolescent subþiat la minte. Bun exemplupentru tinerii naþiei! Dacã în România primulministru provoacã accidente de circulaþie pe dru-murile publice, de ce sã ne mai mirãm de actelealtor câtorva mii de inconºtienþi?

Am avut un preºedinte care era primul con-structor al þãrii (constructorul României Socialiste,nu?), dar el mai era ºi primul agricultor, primulminer, primul petrolist, primul siderulgist etc.Acum avem un preºedinte care a ocupat locul deprim dansator al þãrii. Domnului Bãsescu îi placesã-ºi danseze soþia prin localuri publice aºa cumlui Clinton îi plãcea, poate îi mai place, sã cântela saxofon. Plãcerile preºedinþilor, bucuria mulþi-milor.

Desigur, toate aceste evenimente din arenapublicã au fãcut ºi fac valuri de nisip în ochi înmedia româneascã. În ochii prostimii, ca s-ospunem pe ºleau. Legea lustraþiei ºi picanteriiledin vieþile actorilor politici nu-i intereseazã pe cei

ce-ºi mânã înainte cãruþa doldora de interesefinanciare. Ponderea afacerilor în câmpul medieieste direct proporþionalã cu orientarea societãþiiromâneºti pe drumul bunãstãrii râvnite. Stau mãr-turie canalele tv The Money Channel sau CanalTeleshop, din ce în ce mai active ºi mai diversifi-cate. Acestea par a fi suficiente lor însele. Pe TheMoney Channel gãseºti tot ce vrei: ºtiri, meteo,sport, cotaþia bursierã, comentarii economice ºichiar rubrica “Viaþã de broker”. Aparate ºi maºinide tot felul, de la tensiometru la calculator,gãseºti prezentate la Canal Teleshop. Magazinelene invadeazã cu publicitatea. “Kaufland – ni sespune – e un nou mod de a cumpãra”. Modul ofi nou, nu zic, dar salariile sunt vechi ºibuzunarele goale. “Þara cumpãrãturilor “ neademeneºte însã cu fluturaºi sau pliante cât orevistã destul de stufoasã, ambele “agitaþiivizuale” fiind strecurate gratuit în cutia poºtalã.Mai nou, aceste tipãrituri destinate reclamei, plinecu tot felul fotografii color cu oferta de produse,alimentare mai ales, dar ºi nealimentare, ºi-ausporit numãrul de pagini. Astfel cã lângã jambonde porc afumat cu 13,49 kilogramul, apare Mel Gibson pus la coþ de studiourile de laHollywood. Lângã varzã albã cu 0,49 kg, dai

peste sânii Andreei Bãnicã. Ai o paginã de sfaturimedicale (“Bea multe lichide pentru sãnãtatearinichilor”), reþete de sezon, integrame (uºoare)pentru timp liber ºi umor (vechi). Ca o publicaþiesãptãmânalã pentru care dai 2 sau mai mulþi lei.În plus afli ºi ce produse s-au ieftinit între timp.Dacã prin “foaia” Kaufland citeºti gratis desprecancanuri ºi vedete, de ce sã mai dai bani peLibertatea sau Viva?

Atenþia generalã se deplaseazã de la ficþiuneatelenovelistã la realitatea consumistã. Altfel spus,se petrece acum la noi ceea ce a deplâns Noica înlegãturã cu societatea germanã de acum vreodouã secole: în loc de filosofie, societatea alegeuntul. În loc de intelectualizare, consumul.Efectele strãlucesc în lumini multicolore în toatãmedia. E suficient sã-i priveºti pe cei doi porum-bei de pe B1. Singura datã când te bucuri cã vinepublicitatea la B1 este la show-ul No commentcu dizgraþiosul Irinel ºi Monica Sen Trope. Ce ºtiesã gângureascã altceva proaspãta absolventã deliceu cocoþatã în hamacul bunãstãrii? “Paris, SaintTropez, o insulã…” ºi alte banalitãþi care nureuºesc sã o scoatã din plictisealã. Viaþa tinerilorplictisiþi de lux, burduhãnoºi de la 20 de ani emodelul prezentat ca ofertã. Urmaþi-l! Îngrãºaþi-vãsã ajungeþi în topul oamenilor bogaþi! Acesta eîndemnul.

Salam cu vedeteAdrian Þion

zapp-media

Cu fiecare om care moare, dispare o lume.Aºa se spune. Cînd moare un actor, dispare ununivers. Actorul îngroapã cu el (precum alþi regiîntr-alte vremuri ºi þinuturi, soþii, servitori ºi alþisupuºi...) o întreagã galerie de personaje cãrora(spre deosebire de alþi regi într-alte timpuri...) totel le-a dat viaþã. ªi doar memoria peliculei maipoate salva cîte ceva. Dar acea emoþie scenicãivitã între spectatori ºi actorul care joacã în faþasa (împletirea a douã respiraþii: una creatoare,care dãruieºte, alta devoratoare, care primeºte) eimposibil de înmagazinat, de fixat prin vreunprocedeu tehnic. Poate fi pãstratã, destul de vag,ce-i drept, în anumite unghere ale memoriei.

Pe Virgil Flonda l-am vãzut (ºi filmat) înultimul sãu spectacol, Aºteptîndu-l pe Godot deBeckett, în excelenta concepþie regizoralã a luiPurcãrete, alãturi de minunatul actor ConstantinChiriac pe care sper sã nu-l copleºeascã„manageriatul” în detrimentul carierei de actor.(Excelent ºi minunat sînt superlative de care sîntperfect conºtient atunci cînd le folosesc.)Vladimirul lui Flonda fu straniu ºi misterios,încãrcat de neliniºti abia bãnuite fãcîndu-i trupulfirav sã fie strãbãtut, uneori, de fiori iar vocea, înunele momente, sã tremure emoþionant,conºtientã de apropierea unui sfîrºit care vadecapita orice aºteptare...

Silueta sa era, în ultima vreme, tot mai slabã,

mai uscatã, chiar dacã Virgil nu se plîngeaniciodatã cã l-ar fi ronþãit vreo boalã trupeascã.Chipul îi era de o transfigurare aproapetransparentã. Precum o frunzã arãmie pe caretoamna începuse sã o viziteze prea timpuriu. Darochii îi erau constant uimiþi, vii, cu priviri cescormoneau în realitatea imediatã cu febrilãcuriozitate. Ochii sãi, bîntuiþi în ultima vreme totmai des (ca într-o rememorare fãcutã împotrivavoinþei sale) de fantasmele lui Dostoievski,Shakespeare, Rablais, Cehov, Shaw, Beckett...

Jocul actorului Virgil Flonda avea aceadiscreþie mocnind a forþã care capteazã tiptil darsigur, atenþia spectatorului. Nu te ºoca de laprima scenã, nu te pocnea în mutrã prin voce ºigesturi pentru ca, treptat, sã se dezumfle, sã sefîsîie, sã se dilueze, sã te facã sã pricepi cã-i unfoc de paie. La el, personajele prindeau contur ºiconsistenþã treptat, printr-un crescendo firesc,neagresiv. Era o creaþie care începea în ºoaptã ºisfîrºea prin a (se) impune gãsindu-ºi loc, dupãcãderea cortinei, printre amintirile spectatorilor,indiferent de vîrstã.

Virgil Flonda încerca sã se identifice cupersonajul interpretat, distanþîndu-se, în modparadoxal, de el, analizîndu-l întîi „la rece”,pentru a-l înþelege în cele mai mici amãnunte.Apoi îi oferea „dimensiunea” cerutã, atît dedramaturg cît ºi de regizor dar ºi de propria sa

concepþie artisticã. Creaþiile sale ar fi fost lipsitede viaþã, dacã ar fi executat mecanic,marionetistic, indicaþiile primite.

Virgil Flonda se miºca cu aceeaºi dezinvolturãîn orice spaþiu scenic, mai mult ori mai puþinconvenþional, comunicînd întotdeauna cu ceilalþiparteneri, fiind mereu conºtient cã în aceastã artã,gîndirea ºi „simþirea” în echipã sînt principaleleverigi ale reuºitei.

În ultima vreme, rîsul lui Virgil Flonda era totmai des tivit cu dîre subþiri, abia perceptibile, detristeþe ºi durere.

Virgil Flonda nu a mai avut rãbdare sã-laºtepte pe Godot. S-a hotãrît, în pripã, sã plecesã-l caute pe cont propriu. ªi ne va anunþa, petoþi iubitorii de teatru, dacã-l va întîlni... Pãrereamea.

Flonda Radu Þuculescu

ex-abrupto

3311




S erbãrile comunei au fost chiar generoase,bine cã au durat douã zile, s-a potrivit caprima sã fie cu soare, a doua cu ploaie

bogatã. Ei bine!, ºoferul Sebi (un Sebastian intratla apã) a ajuns, totuºi, la manifestãri odatã cuprima porþie de stropi mari ºi calzi, cã aºa a fostnorocul lui. Iniþial, nici n-a vrut sã participe, astapentru cã nu i-a plãcut organizarea, cã banditulde primar nu a chemat toatã lumea din sat, peunii – da, pe alþii – ba, nu s-a spus cum anume ahotãrât el cine sã fie sau nu invitat. La momentulsosirii lui Sebi, invitaþii erau în cãminul cultural,la ospãþ, serviþi de chelneriþe aduse de larestaurantul lui Arsu (mamã – mamã, ce maibucãþi grase, ºi cele blonde, ºi cele brunete!), iar“pilimea”, adicã cei mai mulþi oameni din saterau prin curtea ºcolii, la bere ºi la mici. Bine cãploaia era caldã, cã nici mãcar n-aveau unde sã seadãposteascã, nu era decât un coviltir, deasuprascenei unde cânta un taraf! Sebi ºi-a aflat repedevecinii ºi prietenii, toþi erau pe-acolo, la “pulime”,numai Ghiþã – a aflat repede! – e înãuntru, invitatla ospãþul cu ºefii de la Judeþ ºi de la partide; ºi-aluat ºi el zece mici ºi douã halbe, sta cu ele înmâini, sub o streaºinã, sã nu se ude mititeii, acoloera ºi vecinul Neluþu, nemulþumit ca ºi el deorganizarea ticãlosului de primar; stau acolo, beau

bere ºi Sebi povestea cum s-a enervat el, cum l-afraierit dom’ Cornel. Dom’ Cornel e un fel de ºefla fabricã, omul patronului, umblã toatã ziua prinsecþii fãrã sã punã mâna sã facã ceva, nici nu ºtiece pregãtire are, cã el se dã rotund, priceput latoate, dar nimeni nu se poate lãuda cã l-ar fivãzut muncind vreodatã. Toþi ºtiu, însã, cã esteomul patronului; cu douã zile în urmã l-a cãutat,cã sã-l ducã într-un sat la niºte prieteni de-ai lui;când Sebi i-a spus cã ar vrea sã meargã ºi el laserbãri, dom Cornel, banditul, l-a ameninþat cã-lreclamã la patron ºi rãmâne fãrã slujbã, aºa cã alãsat-o moale cu serbãrile ºi l-a dus pe dom’Cornel la prietenii lui. Acolo l-a fãcut de minune,cã era un escroc ce nu s-a pomenit! De fapt, auajuns la o familie, dom’ Cornel fiind fost coleg dearmatã cu capul familiei, unul – Ilie; ãia aveau ofatã, cam slãbuþã dupã gusturile lui Sebi, destulde urâþicã, terminase ceva facultate ºi eraprofesoarã în sat. Nausica o chema. ªi unde nuîncepe ticãlosul de dom’ Cornel sã-l laude pe el,pe Sebi, cã e bãiat cuminte, harnic, bun lamuncã, cã ar vrea sã-ºi întemeieze o familie, aºavorbea despre el ca despre un cal, cã ar fi potrivitpentru scândura aia de Nausica. Norocul a fost cãdom’ Cornel ºi Ilie s-au îmbãtat ca porcii ºi auuitat ºi de Sebi, ºi de Nausica, vorbeau prostii, cu

generalul Antonescu, cu partidele politice ºi cusecuritatea; abia l-a dus pe nenorocit la maºinã, cape un sac; dar când au ajuns acasã la dom’Cornel, escrocul l-a pus sã ducã în casã tot ce eraîn portbagaj, de toate îi dãduse Ilie, dar lui nu i-alãsat absolut nimic, zicea cã l-a dezamãgit, cã nus-a purtat ca lumea, nici n-a luat-o în seamã pescobitoarea aia de Nausica, cã, dacã s-ar fi însuratcu ea ar fi avut viitorul asigurat. Uite aºa l-afraierit bãtrânul ticãlos, l-a dus în peþit fãrã ºtirealui, aºa a ratat el prima zi de sãrbãtori ºi a ajunsabia la spartul petrecerii, sã mãnânce mici peploaie ºi sã bea bere sub streºinã, cu “pulimea”satului.

Peþitul, patronul, studenta târzie

Mihai Dragolea

gulere, manºete, accesorii

Cititorul Sebastian

5 rutene ºi câte una sârbã ºi arabã. Dar acesteprelucrãri nu reprezintã decât primul „mod” almanifestãrii influenþei muzicii populare asupracelei culte. Cel de al doilea „mod” de manifestarea influenþei folclorice a fost descris de Bartókastfel: „compozitorul nu foloseºte melodiiþãrãneºti veritabile, ci în loc de acestea inventeazãel însuºi vreo imitaþie de melodie þãrãneascã”.Aceste imitaþii nu pot fi evaluate, la Bartók,cantitativ, deoarece nu pot fi distinse fãrã echivocde cazurile celui de al treilea „mod”, pe carecompozitorul l-a descris cu urmãtoarele cuvinte:compozitorul „nu prelucreazã în muzica sa nicimelodii þãrãneºti, nici imitaþii de melodii þãrãneºti,ºi totuºi se revarsã din ea aceeaºi atmosferã ca ºidin muzica þãrãneascã. În astfel de cazuri se poatespune: acest mod de exprimare a muzicii þãrãneºtii-a devenit o limbã maternã muzicalã maternã: opoate folosi ºi o foloseºte atât de liber ca ºi poetullimba sa maternã”.

Este demn de toatã atenþia faptul cã, aici,Bartók nu vorbeºte, ca despre un fundament allimbii materne muzicale a compozitorului, despremuzica þãrãneascã a naþiunii sale, ci despre„muzica þãrãneascã a patriei sale („seines Landes”)!În aceastã deosebire se ascunde unicitatea luiBartók în istoria muzicii secolului 20, în general,ºi în istoria conceptului „muzicã naþionalã”, înspecial. Deja cinci ani înainte de lecturareapublicã, la Viena, a textului citat, ân 1927, Bartóka scris despre Stravinsky ºi Kodály ca desprecompozitori naþionali care se adapã numai dinmuzica popularã a naþiunii lor cã „Izolarea deacest fel este mai mult un pãcat decât o virtute”.

E voie sã interpretãm aceastã frazã ca oexpresie a despãrþirii lui Bartók de Kodály ºi deorientarea stilisticã maghiarã comunã;

Da ºi nu.Da, deoarece în creaþia lui Kodály intonaþia

etniilor convieþuitoare cu maghiarii apare doar cutitlu de excepþie, muzica lui impresionând camuzica „cea mai maghiarã” a secolului 20 – ºiBartók a apreciat-o ca atare –, în timp ce Bartókasimila în muzica sa, programatic, muzicapopularã a popoarelor convieþuitoare cu maghiarii(cu excepþia celei germane!).

Nu, deoarece în muzica lui Bartók aceastãasimilare nu era nicidecum o abandonare aidealului comun, ci, dimpotrivã, îmbogãþirea lui.În 1931, Bartók a fost invitat sã dea o declaraþiecu privire la rãdãcinile folclorice bogat ramificateale operei sale. „Tocmai pentru cã îºi trage sevadin acest triplu izvor (maghiar, român, slovac),creaþia mea muzicalã poate fi consideratã ca oîntruchipare a acelei idei de integritate, pe care azise pune aºa de mult accent în Ungaria” – a scris eljuristului ºi diplomatului român Octavian Beu,comunicându-i în continuare cã aceastã explicaþie is-a ivit când, dupã Trianon, pentru cercetareamuzicii populare a minoritãþilor ºi pentru evidentainfluenþã româneascã ºi slovacã manifestatã înmuzica sa, ºovinii unguri l-au declarat trãdãtor alcauzei ungare.

Pentru cercetãtorul de folclor ºi compozitorulBartók, Ungaria Mare a fost patria comunã aculturilor þãrãneºti diferite, dar convergente alemaghiarilor, slovacilor, românilor ºi celor de altenaþionalitãþi. Iatã victoria nobilã a locului de

baºtinã atât de pestriþ din punct de vedere etnicasupra liniei sangvine paterne asimilatoare! Pânã ºiprintre exemplele primului „mod” de valorificare afolclorului în muzica cultã gãsim unele mãrturiiale „frãþiei de lapte de mamã” a maghiarilor ºi avecinilor lor. Cele douã teme ale pãrþii întâi aPrimei rapsodii pentru vioarã constituie exemplulcel mai frumos: prima este româneascã, culeasã dela Ioan Popovici din Vãtava, iar a doua, maghiarã,culeasã de la János Balogh din Secuime, dar numaiun cunoscãtor al documentelor poate sã spunãcare din care sursã provine. În ultimele douã pãrþiale Jocurilor populare româneºti pentru pian,Bartók a prelucrat melodii populare româneºtiautentice, din Bihor, a cãror structurã stroficã,însã, întruchipeazã fãrã cusur formula tipicã A5

A5 A A a stilului vechi al cântecului popularmaghiar. Exemplele ar putea continua. În cel de aldoilea ºi al treilea „mod”, Bartók a mers maideparte, întrucât el a contopit conºtient trãsãturilecaracteristice ale diferitelor idiomuri – de exemplu,structuri strofice maghiare cu ritmuri bulgãreºti.Prin aceastã deschidere nemãrginitã a limbiimaterne muzicale faþã de limba maternã muzicalãa celorlalte popoare din Bazinul Dunãrean, Bartóka oferit rezolvarea cea mai originalã a problemei„caracter naþional în muzica cultã”.

Istoria a dovedit deja cã, prin aceastã soluþie,unicã în felul ei în întreaga istorie universalã amuzicii, Bartók a contribuit efectiv ºi la apropiereareciprocã dintre maghiari ºi vecinii lor din BazinulDunãrean, servind astfel, implicit, ºi þelul luisuprem, postulat în 1903, la începutul cariereisale: „binele naþiunii ungare ºi a patriei ungare”.

Béla Bartók ºi caracterului naþional al muzicii(urmare din pagina 33)

3322




S ubiect extras din viaþa lui Leonard Doroftei.Mai exact, episodul amar cu pierdereatitlului mondial... la cîntar. Dramaturg

basarabean premiat: Dumitru Crudu. Spaþiulscenei studioului Euphorion al Naþionaluluiclujean transformat în ring de box. Actorideveniþi boxeri veritabili. Fotoreporteri activi,aproape isterizaþi la apariþia celor patru membriai familiei Doroftei, introduºi în salã de ClaudiuGroza. Într-un colþ al ringului – Cãtãlin Herlo; încolþul opus – Ruslan Bârlea. Pregãtiri în vedereaconfruntãrii. Meciul care nu a avut loc înrealitate, dintre românul Leonard Doroftei ºipanamezul Miguel Callist, poate începe.

Gong. Pugiliºtii se reped unul spre altul ºiîncep sã-ºi care la pumni fãrã milã. Reality show.Minutele curg nemiloase ºi ele. Fãrã replici laînceput, dar cu urme pe pielea bãtucitã aboxerilor. Pumni adevãraþi. Mãnuºi de boxadevãrate. Directã adevãratã. Croºeu adevãrat.Arbitru lipsã la apelul nominal. Asta înseamnã

luptã haoticã. Aºa sã fie? Viaþa este luatã înpropriile mâini. Replicile se desprind dinîncleºtarea pugilisticã precum jeturi de luminã înnoaptea conºtiinþelor anemiate de fardulsuccesului. Afirmarea ºi renunþarea sunt cele douãextreme mereu luate în considerare ultimativã. Elesondeazã nemilos în psihicul celor doi jucãtoricare-ºi pun pielea la bãtaie. La propriu.

Reprize fragmentate. Transpiraþie abundentã.Scenã cu încetinitorul. Duel susþinut cu lovituripe bune sub centurã sau sub aparenþasportivitãþii. Instigare la luptã ca în Reconstituirealui Pintilie la bãtaie: “-- Hai, mã! Dã, mã! – Cumsã dau în tine, prietenul meu!” Vuicã ºi Ripuatunci. Callist ºi Doroftei acum. Tot un fel de ase raporta la un sistem. Socio-politic atunci,profesionist-sportiv acum. Duelul dintre român ºipanamez se extinde. Pentru personajul Doroftei“Canada e un ring de box” cu legi infernale ºi,punând o barierã între el ºi sistemul de valoripromovat, alege întoarcerea în România.

Regizorul spectacolului, m.chris.nedeea,reuºeºte sã evidenþieze dimensiunile acestuiconflict, când exterior, când interior, întreaspiraþii ºi respectarea contractului, între Româniaºi Canada, între libertate ºi acceptare, întreprioritãþile individului ºi cele ale sistemului încare acesta s-a lãsat angrenat. Sensul dezvoltãriiscenice date textului este de a glisa de la formulateatrului ca metaforã spre structura unui realityshow focalizat pe analiza boxerilor emigranþi.Calitãþile pugilistico-actoriceºti ale protagoniºtilorCãtãlin Herlo ºi Ruslan Bârlea sunt puse la greaîncercare. Rezultatul interpretãrii e cât se poatede convingãtor ºi emoþionant. Dupã cum econceput, spectacolul pune în luminã simultanatât viaþa publicã a sportivilor, cât ºi cea dinculise, oferind o sumedenie de reflecþii pe seamavedetismului ºi a consecinþelor lui.

Meciul nejucat dintre Doroftei ºi Callist areloc mereu pe diferite ringuri, planuri ºi scenesociale. Pumnii daþi ºi primiþi atrag atenþia asupraduritãþii jocului de a rãzbate. Viaþa are legidrastice. Lui Hemingway i-a plãcut boxul. Pentruaceastã simbolisticã a cruzimii netrucate?

Duelul - cronica unui meci nejucatAdrian Þion

R eacþii din cele mai diverse, de la chicotelila oroare, a provocat piesa Purificare deSarah Kane, montatã de Andrei ªerban ºi

jucatã pe scena Naþionalului clujean în repetiþiideschise între 17-20 august 2006.

Formula repetiþiilor cu public a fost inauguratãde regizor la sfârºitul lunii iulie, la Sibiu, unde arealizat spectacolul Pescãruºul de Cehov. Motivelear fi, dupã mãrturia regizorului, douã. Ambelespectacole vor avea premiera oficialã dupã ple-carea lui Andrei ªerban din România. Purificareva deschide, în septembrie, stagiunea 2006-2007 aNaþionalului din Cluj, iar Pescãruºul va fi, în ia-nuarie 2007, unul din spectacolele inaugurale aleProgramului “Sibiu - capitalã culturalã a Europei”.Alt motiv al jucãrii acestor douã producþii înavanpremierã a fost dorinþa regizorului de a simþipulsul publicului.

Pescãruºul abordeazã textul cehovian într-ocheie absolut conformã cu nota de „comedie”imprimatã de autor. La prima vedere, montareapoate sã deranjeze, pentru cã rolurile suntintenþionat ºarjate, aduse la limita convenþiei. Lafel se întâmplã în Purificare, de altfel, unspectacol care va trezi dezbateri – sper euconsistente – dupã premiera oficialã, când criticiivor putea analiza producþia. Deocamdatã, ambelepiese pot fi doar subiect de reportaje. ÎnPescãruºul – care are o distribuþie multiplã, cucâte chiar trei interpreþi pe rol – joacã, printrealþii, Maia Morgenstern, Mariana Presecan,Marian Râlea, Andreea Bibiri – care se regãseºte ºiîn distribuþia din Purificare –, Cristina Flutur ºiclujeanul Cornel Rãileanu.

Purificare este prima piesã de Sarah Kanejucatã în România. Nãscutã în 1971, autoarea bri-tanicã s-a sinucis în 1999, chiar în spitalul unde

medicii încercau s-o recupereze dupã... o tentativãde sinucidere. De-a lungul vieþii, Sarah Kane ascris cinci piese de teatru, toate extrem de dure,care au provocat reacþii foarte vii, pro sau contra,atât din partea publicului, cât ºi a criticii.

Prima datã, Purificare s-a jucat în 1998, laRoyal Court Theatre Downstairs din Londra.Autoarea a interpretat chiar unul din roluri, dupãîmbolnãvirea actriþei titulare. Deºi piesa e foarteviolentã, Sarah Kane a afirmat cã, de fapt, eavorbeºte despre dragoste. “Cred cã Purificare, maimult decât oricare din piesele mele, foloseºte vio-lenþa ca metaforã.” Cert este însã cã, din cauzaunor secvenþe care nu respectã deloc “corecti-tudinea politicã”, aceastã piesã e din ce în ce maigreu de jucat în lume.

În montarea de la Cluj, Andrei ªerban a

exhibat violenþa textului, dar a conturat concomi-tent un orizont poetic al personajelor, pentru acompensa, parcã, brutalitatea întâmplãrilor.Purificare ar fi oricând un bun scenariu pentru unfilm horror, pentru cã are toate ingredientelenecesare, de la tortura fizicã la cea psihicã.Totuºi, e vizibilã, ºi a fost evidentã ºi în specta-colul clujean, aspiraþia eroilor cãtre un tip deîmplinire afectivã.

Publicul celor patru reprezentaþii a fost foartedivers, de la personalitãþi ale lumii culturale laspecialiºti sau iubitori de teatru, iar reacþiile auoglindit aceastã diversitate. În general, spectatoriiau rezonat intens la semnul scenic, dar au existatºi unele rezerve exprimate de teatratori.“Verificarea” realã a spectacolului se va face însãabia dupã ce acesta va intra în programul curental stagiunii teatrale.

În Purificare joacã Cristian Grosu, AndreeaBibiri, Anca Hanu, Hathazi Andras, Ionuþ Caras,Adrian Cucu, Silvius Iorga ºi Ramona Dumitrean.

Revenirea lui Andrei ªerbanClaudiu Groza

teatru

Foto: Daniela Dima

3333




„Oartã autenticã ºi valoroasã – cel puþindeocamdatã – se poate imaginanumai ca o artã naþionalã” – afirma

Bartók în 1934, în articolul sãu redactat în limbagermanã, intitulat „Stat ºi artã”. Sã nu se creadãcã prin aceastã aserþiune el s-a grãbit sã-ºi exprimeadeziunea faþã de ideologia naþionalistã,promovatã de aparatul de propagandã altotalitarismului nazist, instalat recent la putere înGermania, care se rãspândea ºi în Ungaria aliatã!Dimpotrivã, scrierea citatã a fost aºternutã pehârtie tocmai drept un protest împotrivaamestecului statului în creaþia artisticã, care,potrivit convingerii sale, trebuie sã fie fireascã ºipersonalã, liberã de orice amestec „de sus”. Iatãcâteva fraze concludente din continuarea textului:„Cãci o artã naþionalã ºi, în general, o artãsuperioarã, ca de exemplu ºi arta popularã de laþarã, poate lua fiinþã numai în mod spontan, darniciodatã prin intervenþii mecanice, artificiale,oficiale. Un artist cu adevãrat însemnat va crea oartã naþionalã tocmai prin nota sa personalã, pecare o împrumutã operei sale.”

În acest articol pro domo, Bartók a tratatcaracterul naþional al artei exclusiv din punctul devedere al raportului dintre aceasta ºi statul. În celece urmeazã, voi schiþa metamorfozele caracteruluinaþional însuºi în creaþia lui Bartók, de laînceputuri pânã la desãvârºirea stilului sãu demaximã maturitate artisticã, când, prin „nota sapersonalã”, el a desãvârºit ºi un model unic deartã naþionalã.

Pentru a-i înþelege traseul parcurs, este bine sãaruncãm o privire asupra rãdãcinilor sale.

Casa natalã a lui Béla Bartók, identificatã abiaîn 1970, a fost o casã þãrãneascã ºvãbeascã. Tatãlsãu, Béla Bartók senior, a fost director al ºcoliiagricole înfiinþate de familia contelui Nákó, deorigine macedonianã. Reºedinþa de plasã s-anumit, oficial, Szerbnagyszentmiklós, adicãSânnicolau Mare Sârbesc, spre deosebire delocalitatea vecinã, Sânnicolau Mare German, cucare urma sã se uneascã, Sânnicolau Mare fãrãvreun epitet naþional fiind locuitã, în ordineadescrescândã a numãrului de suflete, de români,germani, maghiari ºi sârbi. Chiar ºi numai dinaceste puþine date reiese cât de compozitã a fostpe atunci populaþia Ungariei de Sud, în cadrulacesteia, ceea a comitatului Torontal, iar în cadrulacestuia, ceea a localitãþii Sânnicolau Mare. Oasemenea bogãþie de culori naþionale s-amanifestat ºi în familia Bartók. Prin folosireapredicatului „szuhaf?i”, tatãl viitorului compozitorºi-a exprimat apartenenþa la nobilimea maghiarã.El a asimilat, genealogic, chiar doi arbori sudslavi,întrucât atât mama lui, cât ºi ambii pãrinþi aiacesteia s-au nãscut în familii de bunievaþi, cum senumea oficial o numeroasã comunitate de sârbicatolici, dispãrutã de atunci de pe hartaetnograficã a zonei. Mama compozitorului de maitârziu, nãscutã Paula Voit, era originarã din nordulUngariei, Bratislava de azi. ºi printre cei patrubunici ai ei doar unul singur a fost maghiar,ceilalþi trei, germani. Ea vorbea în germanã atât cusora ei Irma cât ºi cu fiica Elza, fapt pentru care aºi fost grav mustratã de fiul ei, Béla, într-oscrisoare din 1903, adesea citatã în literaturã.

Bartók a avut opt ani când ºi-a pierdut tatãl, iarun an mai târziu familia Bartók a pãrãsit oraºulnatal. În acest moment, în ceea ce priveºteproblemele apartenenþei naþionale, el a fostbeneficiarul a douã moºteniri: al maghiarismuluiangajat al tatãlui ºi al pluralismului naþional alpãmântului de obârºie.

La începutul carierei sale, moºtenirea paternã s-a manifestat mai accentuat. Pluralitatea naþionalãpare sã nu-l fi preocupat nici mãcar ca bagaj deamintiri, cu atât mai puþin ca temelia unui idealartistic. El ºi-a terminat studiile superioare în 1903.În acest an, naþionalismul sãu juvenil îºi atingeaapogeul. O vreme chiar ºi pe podiumul deconcerte apãrea în costum naþional, a dedicat oamplã lucrare simfonicã lui Lajos Kossuth, eroullegendar al revoluþiei burgheze ºi antihabsburgicedin 1848, în care a persiflat imnul imperialaustriac; detesta capitala inundatã de ºvabi ºievrei, Budapesta. Nimic nu ne împiedicã sãinterpretãm angajamentul naþionalist al tânãruluicompozitor drept o victorie postumã a tatãlui,care a asimilat la fel de „firesc” germanitateasoþiei, precum asimilaserã tatãl ºi bunicul sãuapartenenþa slavã a soþiilor lor. Dar pentru a neexplica naþionalismul lui Bartók nu avem nevoiede interpretãri psihanalitice. El a fost foartereceptiv la curentele politice ale timpului sãu.Când aºternea deasupra scrisorilor sale, dreptantet, deviza „Jos cu Habsburgii!”, el reproduceaun slogan ce putea fi auzit zilnic atât înParlamentul ungar, cât ºi pe stradã.

Înainte de a-i urmãri mai departe dezvoltareapersonalitãþii, trebuie sã ne aplecãm puþin ºiasupra componentei germane a personalitãþii sale,nu atât de mult de dragul celor trei optimigermane ale tabloului sãu sangvin, cât pentru cãformaþia lui muzicalã de bazã a fost de uncaracter total german. Profesorii sãi Ferenc Kerschde la Oradea ºi Ludwig Burger, László Erkel ºiAnton Hyrtl de la Bratislava au fost germaniautohtoni mai mult sau mai puþin maghiarizaþi.Profesorul sãu de compoziþie de la Academia deMuzicã, Hans Koessler, a fost un bavarez, care nus-a sinchisit sã înveþe limba maternã a studenþilorsãi. Idealul tânãrului compozitor a fost Schumannºi Brahms, începând cu 1900, ºi Wagner, începândcu 1902, ºi Richard Strauss. (Imaginea lui Bartókasupra lui Liszt a fost, în acest timp, încã lacunarãºi superficialã.) Nimic nu caracterizeazã maiconcludent orientarea progermanã a tânãruluiBartók decât faptul cã atunci când, în anii1898–1900, a vrut sã-ºi încerce puterile în genulliedului, el a compus piese pe versuri de Rückert,Goethe, Heine, Siebel, Lenau ºi Bodenstädt, ca ºicum liedul ar fi o specie muzicalã legatã de oanume limbã, de limba germanã. Abia în 1903 aînceput sã compunã pe texte maghiare!

Din 1903, anul Simfoniei Kossuth, s-a pãstrataceea declaraþie a compozitorului de douãzeci ºidoi de ani, care se citeazã atât de des: „În ceea cemã priveºte, voi sluji toatã viaþa mea, în toatedomeniile ºi în toate modalitãþile, un singur þel:binele naþiunii ungare ºi a patriei ungare”. Darîntrucât patria ungarã numai patru ani dupãabsolvirea studiilor sale academice i-a oferit unpost de profesor la Academia de Muzicã din

Budapesta, între 1903 ºi 1907, el a încercat sã sestabileascã atât la Viena, cât ºi la Berlin. Sã neimaginãm cum i-ar fi decurs viaþa dacã într-unadintre aceste capitale germane ar fi primit o ofertãde post acceptabilã! Doar ºi în Autobiografia sascria: „am acceptat cu plãcere numirea mea caprofesor la Academia de Muzicã, deoarece aceastaa fãcut posibilã stabilirea mea în Ungaria”! Maipresus de orice închipuire stã faptul istoric cã, în1904, cu Cvintetul cu pian, Bartók ºi-a luat rãmasbun de la perioada sa de creaþie de orientaregermanã ºi în acelaºi an, cu a sa Rapsodie op. 1,creatã în spiritul lui Liszt, el ºi-a afirmatmaghiaritatea.

Stilul maghiar timpuriu al lui Bartók a fost oîncercare de modernizare a ungarismelor muzicalemoºtenite de la secolul al 19-lea. ºansele strategieisale de creaþie au fost minime, deoarece melodiilenaþionale tipice pentru secolul al 19-lea – ceardaºulºi „magyar nóta”, adicã romanþa ungureascã – suntprea adânc înrãdãcinate în sistemul tonal major-minor. Nu se putea dezvolta din ele o muzicãmaghiarã modernã.

Spre norocul lui, anul 1904 i-a adus ºi primaîntâlnire cu cântecul þãrãnesc maghiar, rãmasnecunoscut compozitorilor din secolul al 19-lea. În1905, l-a cunoscut pe Kodály, care în descoperireacântecului popular maghiar propriu-zis i-o luaseînainte cu câþiva paºi. De comun acord cu Kodály,în a cãrui persoanã el a gãsit un aliat excelent,Bartók s-a apucat de culegerea sistematicã amuzicii populare maghiare. Descoperirilefolcloristice i-au fãcut posibilã înnoirea radicalã astilului sãu, întrucât turnúrile melodice modale alevechilor cântece þãrãneºti i-au adus eliberareadefinitivã de hegemonia sistemului major-minor,ceea ce, „în ultimã consecinþã a fãcut sã dispunemtotal liber de sunetele sistemului nostru cromaticde douãsprezece sunete”, cum urma sã declare înAutobiografia sa. La îndemnul lui Kodály, în 1907,el a început ºi studiul lucrãrilor lui Debussy, încare descoperea „pentatonisme” cunoscute dinmuzica þãrãneascã maghiarã. Revoluþia stilisticã alui Bartók a repurtat o primã victorie majorã înCvartetul de coarde nr. 1 op. 7, care constituie osintezã personalã a întregului tezaur de experienþãa muzicii culte, pe de o parte, iar pe de alta, aintonaþiei folclorice maghiare. Opera sa într-un act,din 1911, Castelul Principelui Barbã-Albastrã op.11, ocupã în istoria muzicii maghiare un loc-cheiece aminteºte de Pelléas al lui Debussy în ceafrancezã. Acest nou stil maghiar a fost o cucerirecomunã a lui Bartók ºi Kodály, care în aceastãetapã de viaþã au întreþinut relaþii strânse decolaborare, atât în domeniul cercetãrii cânteculuipopular cât ºi în acela al compoziþiei.

Bartók a pãºit pe o cale separatã, întâi, înetnomuzicologie. În virtutea unei înþelegeri binechibzuite, Kodály a cercetat prioritar legãturilemuzicii þãrãneºti maghiare cu tradiþiile muziciiculte naþionale, precum ºi cu muzica popularã apopoarelor înrudite, din Est, iar cercetãrilecomparate ale lui Bartók vizau mai multinterinfluenþele manifestate în muzica popularã amaghiarilor ºi cea a popoarelor vecine. Bartók aînceput în 1906 cercetarea sistematicã a muziciipopulare slovace, apoi, în 1909, aceea a celeiromâneºti, extinzându-ºi apoi cercetãrile comparateºi asupra muzicii populare a rutenilor, a sârbilor ºia bulgarilor; ocazional, el a cules ºi folclor arab ºiturcesc. Compozitorul Bartók a prelucrat încompoziþiile sale aproximativ tot atâtea melodiipopulare nemaghiare câte maghiare: 154 demelodii stau faþã-n faþã cu 159. Numãrul 154 secompune din 81 de melodii slovace, 66 româneºti,

Béla Bartók ºi caracteruluinaþional al muzicii

Francisc László

muzica

3344




La mijlocul anilor ’80, un amplu procesintentat mafiei în SUA atrage atenþiaopiniei publice. ªi, mai ales, prezenþa în

boxa acuzaþilor a unui personaj aproape pitoresc:Giacomo „Jackie Dee” DiNorscio. Zeci de acuzaþi,zeci de acuzaþii – un proces „mamut” care a duratcâteva sute de zile. Verdictul? Nevinovaþi! Cu osingurã excepþie: DiNorscio!

Acestea sunt faptele, iar Pledez vinovat? (FindMe Guilty, Germania / SUA, 2006; r. SidneyLumet; cu: Vin Diesel, Peter Dinklage, LinusRoache, Rob Silver, Alex Rocco, AnnabellaSciorra) – reflectarea lor „artisticã”. Realizatorii auþinut sã precizeze încã de pe generic cãmajoritatea dialogurilor din sala de tribunal suntpreluate ad litteram din stenogramele procesului.Ciudãþenia acestui film este cã nu prea ºti cumsã-l abordezi: este o pledoarie pro domo înfavoarea mafiei? – parcã nu; dezvãluirea unei erorijudiciare? – nici asta parcã; o relatare rece,detaºatã, obiectivã a unor evenimente? – nici pedeparte! Atunci?! Din toate câte ceva, regizorulmizând, probabil, tocmai pe eterogenitateaabordãrii materialului pentru un eventual impact

asupra publicului. Oricum, resorturile care au dusla decizia juriului sunt superficial motivate.

Ce s-a întâmplat? DiNorscio (Vin Diesel) esteun ºef mafiot, care ºi-a petrecut aproape jumãtatedin viaþã în închisoare, eliberat pe cauþiune dupãultima condamnare, implicat, alãturi de „crema”mafiei – într-un nou proces. El refuzã sã-ºi ia unavocat, pledându-ºi propria cauzã. De labufoneriile din primele sãptãmâni, care-i atragsimpatia juriului, DiNorscio devine, pe parcursulderulãrii procesului, tot mai serios, uneori de-adeptul grav. Iar peldoaria finalã – prin care îºirevendicã “dreptul” de a fi singurul vinovat – estede-a dreptul pateticã. Una peste alta, toþi ceilalþiacuzaþi sunt puºi în libertate, cu excepþia lui, careurmeazã sã ispãºeascã 30 de ani de puºcãrie. Vasta la rãcoare doar 17 ani, fiind eliberat în 2002,fãrã a dezvãlui nimic din secretele „profesionale”.DiNorscio a murit în timpul filmãrilor la Pledezvinovat?.

ªi totuºi filmul atrage într-o oarecare mãsurãprin decupajul strict, printr-o spectaculozitatemimatã, reþinutã – 90 % din acþiune se petrece îninterior, în sala de tribunal sau în închisoare,amintind pe undeva de debutul în cinema al lui

Sidney Lumet cu 12 oameni furioºi (12 AngryMen, 1957), dar atât nu este suficient pentru amotiva filmul. Nu era nevoie de o rezolvaredidacticistã a poveºtii, ci, pur ºi simplu, de,mãcar, sugerarea unei opþiuni. Dacã ne gândimdoar la tragismul din Naºul lui Coppola ºi neputem da seama cã Pledez vinovat? este un filmfãrã mizã, inutil, care pare mai degrabã o peliculãde comandã venitã din partea familiei luiDiNorscio pentru reabilitarea (în ochii cui?)acestuia.

Surprinzãtoare este distribuirea lui Vin Dieselîn rolul principal, un actor modest, o masã demuºchi în primul rând. Surprinde însã, plãcut,schimbarea de emploi a lui Diesel, acesta reuºindsã creioneze corect un personaj credibil (dar camatât), lucrat însã prea „la vedere”, prea forþatpentru a mai dobândi ºi o dimensiune psihologicãadevãratã.

Dacã pentru Sidney Lumet (din a cãruifilmografie mai amintim aici: The Hill / Colina –1965, Serpico – 1973, Network / Reþeaua – 1976,The Verdict / Verdictul – 1982, Family Business /Afaceri de familie – 1989, A Stranger Among Us /Un strãin printre noi – 1992) acest film nuînseamnã nimic, pentru Vin Diesel poate fi unmoment de cotiturã, de maturizare actoriceascã.

Pledez vinovat?Ioan-Pavel Azap

film

literaturã ºi film

L a editura Humanitas a apãrut cartea luiArthur Golden – Memoriile unei gheiºe,tradusã de Oana Cristescu. Pentru a scrie

cartea, autorul ºi-a impus o muncã dedocumentare, a petrecut o varã la Beijing, s-ainiþiat în limba chinezã. Pasiunea lui Goldenpentru civilizaþia orientalã a învins. Cartea îºiplaseazã acþiunea prin 1929, când o fatã sãracã evândutã într-o casã de gheiºe la Kyoto. Ocenuºãreasã niponã suportã jugul crudei gheiºeHatsumomo, care ºtie cã „visele pot fi atât deprimejdioase: mocnesc ca focul ºi uneori neconsumã cu totul”.

În 2006 Rob Marshal (Chicago, 2002) aecranizat romanul. Filmul a fost recompensat cutrei premii Oscar, cu trei premii Bafta ºi cuGlobul de Aur. Printre producãtori – StevenSpielberg. Cartierul ghieºelor a fost reconstruit înCalifornia, într-o fermã, utilizându-se cedru,bambus, pin. S-a sãpat un râu lung de 75 demetri. S-a folosit un ecran imens de pânzã pentrua se recrea lumina rece hibernalã. Dintreinterpreþi: Zhang Ziyi (Sayuri), Michelle Yeoh(Mameha), Gong Li (Hatsumomo), Ken Watanabe(preºedintele), Koji Yakusho (Nobu).

S-a vorbit mult despre alegerea discutabilã adouã actriþe chineze, i s-a reproºat regizorului cã aomis o prezentare în detaliu a învãþãturilorgheiºei, preferând rivalitatea dintre o gheiºãtrecutã de tinereþe ºi o nouã pretendentã. ZhangZiyi (vezi filmul 2046 de Wong Kar-Wai) e ocombinaþie fascinantã de blândeþe ºi ferocitate, otigroaicã într-un corp de balerinã. La 11 ani ea a

urmat o ºcoalã de dans. Acolo a învãþat sã seautodepãºeascã, acolo ºi-a însuºit o disciplinã defier. Cineastul Zhang Yimou a prezentat-o lui AngLee pentru Tigru ºi dragon. Pentru Memoriileunei gheiºe actriþa a învãþat engleza, dar ºigesticulaþia, ceremonia ceaiului, arta de a îndoi obatistã. Într-un interviu din revista „Premiere”(martie, 2006), ea declarã: „În artele marþiale aiîntotdeauna un adversar. A deveni gheiºã implicão muncã tehnicã, o cãutare absolutã a perfecþiuniisolitare”.

Sayuri învaþã cã „o adevãratã gheiºã opreºteun bãrbat dintr-o privire”, cã nu corpul se vinde,ci abilitatea. Devine maiko, preparã ceai, sake,trece de la o stare de spaimã la atingerea unuiscop. Orice i se poate reproºa regizorului, însã nucalitatea artisticã. În fiecare cadru întâlnim unelement convingãtor – lumina unei lãmpi, oglinziîntunecate, umbreluþe, labirinturi, ploi înecate,feþe în prim-plan, cireºi albi în primãvarã, dansuriinspirate din teatrul Kabuki. Sã nu uitãm joculnuanþat al vedetei Gong Li, care poartã cele maifrumoase kimonouri, are pãrul desfãcut în ritmulmâniei, priviri de un erotism fin. Personajul ºtiecã e „obiectul fanteziilor bãrbaþilor”. Memorabilrãmâne dansul în irizãri de zãpezi albastre, cufãclii tremurânde ºi umbrele transparente.

Stephanie Lamone prezintã filmul în numãrulamintit al revistei „Premiere”, subliniind decepþiapublicului occidental, care dorea sã înþeleagãambiguitatea unei gheiºe („nici curvã, nici supusã,ea este soþia nopþii, care stãpâneºte artadivertismentului”).

Regizorul pigmenteazã scurgerea narativã cuscurte inflexiuni de voce din off. Tãvãlugulistoriei, rãzboiul, evacuarea – toate acestea ocupãcâteva secvenþe, încheiate prin defilarea unui vãlroºu, care se opreºte în alt spaþiu. Chiar dacã RobMarshall nu are timp sã aprofundeze toatenuanþele cãrþii, el rãmâne fidel reconstituirii.Bucãtãria tradiþionalã, interioarele, costumele,muzica, detaliile succesive – totul e gândit,regândit ºi minuþios redat.

Memoriile unei gheiºeAlexandru Jurcan

3355




P rieten ºi fotograf al lui Picasso, GeorgesBrassai se întâlneºte cu Andre Breton, pemalul Senei, într-o searã rece dar calmã, cu

un cer congelat ºi gata sã se reverse alb asupraParisului (suntem undeva la finele lui decembrie1935) ºi-i propune acestuia sã vadã un film care,îl asigurã fotograful de origine românã, cusiguranþã va fi un moment cu totul special pentruautorul Manifestului suprarealist. Filmul se numeaPeter Ibbetson ºi era realizat de necunoscutul – peatunci – Henry Hathaway. Necunoscut cel puþinde europeni. Este drept cã pentru Paramaountacesta mai realizase tot în acelaºi an The lives ofBengal Lancer, peliculã mai degrabã modestã ºicare nu anunþa în nici un fel urmãtorul sãuproiect, Peter Ibbetson, cel mai bun film al sãudintr-un total de peste 60 de filme realizate peparcursul a 30 de ani de sârguincioasã carierãcinematograficã. Breton nu a fost niciodatãadeptul filmului american pe care-l considera preamult dedicat vedetei ºi nu subiectului, iarprezenþa lui Gary Cooper pe genericul filmului –deja vedeta-western a cinematograful american –pãrea sã-i dea dreptate. Mai mult, din punctulacestuia de vedere, peste cele douã filmesuprarealiste realizate de Bunuel, Câinele andaluz(1928) ºi Vârsta de aur (1930), se pãrea cã nu semai poate trece. Adept al clar-obscurului carefãcea ca prin fotografie sã fie posibilã

transfigurarea poeticã a obiectelor ºi spaþiilor,Georges Brassai se entuziasmeazã la vedereafilmului american, pe care îl catalogheazã drept otumultoasã poveste de iubire configuratã într-ofrumuseþe convulsivã nemaivãzutã pânã atunci peecran. Prin urmare din tirul entuziasmat decuvinte al lui Brassai, Breton aflã cã filmul nueste altceva decât o poveste de iubire în careprotagoniºtii vor muri la final. „Tipic american” –va izbucni nemulþumit Breton. Dar autorulcelebrelor albume dedicate Parisului, Parisulnoaptea ºi Cu aparatul prin Paris, nu se lasã.Brassai îi explicã amical cã el crede cã acest PeterIbbetson reprezintã punctul cel mai înalt alsuprarealismului în cinematograf. Acestcinematograf venit, culmea, din America ar fi un

„fapt mãreþ”, Brassai fãcând aluzie la convingerea,rostitã des de Breton, cum cã „faptele mãreþe serealizeazã întotdeauna cu riscul vieþii (...) ºifiecare artist trebuie sã porneascã singur încãutarea lânii de aur”. Mai mult decât „un faptmãreþ” acest film ar putea fi chiar „lâna de aur” asuprarealismului. Înfrigurat mai degrabã deentuziasmul fotografului decât de frigul iernii carese apropia, Breton vede aceastã peliculã chiar adoua zi împreunã cu Brassai, care se va aºezacâteva rânduri mai în spate pentru a pândiprofilul celui care schimbase arta secolului 20prin credinþa cã „suprarealismul proslãveºtevisãrile nocturne ºi puterea imaginaþiei”. Sfârºitulanului se apropia ºi prin urmare, în afara celordoi prieteni, în sala de cinematograf se aflau doarcâþiva spectatori. În special câteva cupluri deîndrãgostiþi care pãreau a nu fi la prima vizionare.Luminile se sting iar Breton pare cã închide ochii.În fond pelicula nu dureazã mai mult de o orã ºijumãtate ºi poate cã un somn va fi binevenit...

Henry Hathaway avea 35 de ani (cu patrumai puþin decât Breton) în momentul cândParamount i-a dat acceptul realizãrii scenariuluiPeter Ibbetson. Acesta era o adaptarecinematograficã a romanului lui George duMaurier. Proiectul se nãscuse cu câþiva ani înurmã pe vremea când era regizor secund alcompaniei. De fapt întâlnirea cu romanul a trecutprin teatru. Exista o dramatizare ºi, prin urmare,o punere în scenã extrem de interesantã a acesteiimposibile iubiri între cele douã personaje, Peter(interpretat de Gary Cooper) ºi Mary(interpretatã de Ann Harding). Dramatizarea estefãcutã de John Nathaniel Raphael iar peHathaway îl farmecã mai multã spectacolul deteatru decât romanul. Se decide la un numãr decolaboratori pe scenariu iar acesta este gata încãdin 1934. Zukor, preºedintele de la Paramount,condiþioneazã naºterea acestui proiect derealizarea altuia, o poveste cu cavaleri ºi iubiriromanþioase (The Lives of a Bengal Lancer).Hathaway se supune ºi acest proiect este realizatîn câteva luni. În aprilie 1935 echipa condusã deHathaway ºi Charles Lang (director de fotografie)începe filmãrile nu înainte de a se asigura deprezenþa în rolul principal a lui Gary Cooper, carepentru Hathaway era de nepreþuit.

Într-un mic ºi liniºtit cartier de rezidenþibritanici din vecinãtatea Parisului, micul ºiorgoliosul Peter este vecin cu Mary, fetiþa cupãrul blond ºi cârlionþat. Ea doreºte ca Peter sã-iconstruiascã un cãrucior de lemn cu care sãalunece la vale pe dealurile din vecinãtateacartierului. Moartea mamei lui Peter face ca ceidoi copii sã fie despãrþiþi de unchiul bãiatului,care îl ia pe acesta cu el la Londra. Peter creºte ºiajunge un priceput arhitect care, într-o zi,primeºte o comandã la proprietatea unei familiiinfluente. Aici o descoperã cu uimire pe Mary,cãsãtoritã, ducesã de Towers, ºi între cei doisentimentele se reaprind. Într-o scenã de geloziesoþul moare accidental, lovit de Peter, iar acestaeste aruncat pentru tot restul vieþii în spatelegratiilor. Pânã aici toatã povestea curge dupãtipicul unor pelicule romanþioase proprii aceluitimp al cinematografiei americane. Acum ºi înacest moment al naraþiunii filmice se întâmplãceva neobiºnuit. Cei doi, printr-un consemn,încep sã se viseze unul pe celãlalt. În fiecarenoapte Peter iese prin gratiile închisorii ºi seîntâlneºte cu Mary retrãind de zeci de ori tainicaºi misterioasa iubire. Este suficient pentru

amândoi sã închidã ochii pentru ca visul sã-ireuneascã. Timpul, suspendat în vis, va curgetotuºi nemilos aici în viaþã iar cei doi îmbãtrânescpentru ca, în final, sã se stingã din viaþã. Rãmâneun semn de întrebare dacã dupã moarte cei doinu vor continua aceastã unicã ºi intensã povestede iubire.

Dincolo de imaginile visului – stranii ºisufocant de frumoase – mai existã originalitateaviziunii lui Hathaway ce constã dintr-o cursivitatefilmicã ce suspendã aproape total ideea de timp ºispaþiu. Celula în care se gãseºte Peter pare înimediata vecinãtate de casa în care Mary aºteaptã.Aºteaptã sã-l reîntâlneascã pe iubitul ei. Chipul eipare sã priveascã undeva în faþã unde este Peter.Iar acesta o vede, se ridicã ºi trece dincolo degratii întinzând braþele spre iubita lui. Tot acestartificiu, mai degrabã teatral (am spus cãversiunea scenicã a romanului l-a influenþathotãrâtor pe Hathawy), transformã aceastãpoveste de iubire într-o legendã oniricã în carerealitatea este substituitã total omnipotenþeivisului.

Influenþa acestui film a fost una majorã.Marele director de fotografie Gregg Toland(Citizen Kane) a vãzut filmul de mai multe ori ºia discutat de nenumãrate ori diversele chei deimagine cu Charles Lang iar Orson Welles, încâteva secvenþe ale filmului sãu realizat în 1941cu Toland se pare cã ar fi tras cu ochiul laelipsele temporare ale filmului Peter Ibbetson...

Când luminile s-au aprins în micuþa darcocheta salã de cinema din Montmartre, Brassai l-a fixat cu privirea pe Breton. Dupã câteva buneminute de aºteptare acesta s-a ridicat ºi a ieºit iutedin salã fãrã a arunca nici o privire asuprafotografului. Curând augustul poet a aºezat acestfilm în fruntea „cinematografului suprarealist”,considerând cã „victoria asupra timpului ºi asupramorþii este tema acestui film prodigios, triumf algândirii suprarealiste”.

Breton nu s-a întâlnit niciodatã cu Hathawayiar regizorul american a ridicat din umeri atuncicând distribuitorii americani l-au anunþat cã PeterIbbetson este revendicat cu totul de suprarealiºtiieuropeni. A ridicat din umeri cu un zâmbet sfios.Nu prea ºtia el mare lucru despre suprarealism...El era bucuros cã producãtorului Zukor îi plãcusefilmul. Prin urmare putea intra la Paramount cuun nou proiect...

23. HathawayMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Prezenþã aparte printre plasticienii clujeni dedupã 1989, Ligia Smarandache – absolventãa secþiei de graficã din cadrul Academiei de

Arte Vizuale “Ion Andreescu”, Cluj, promoþia1993 – ne propune un ciclu de graficã însoþit decâteva pagini de jurnal.

Prospectarea poeticã a universului de semneprintre care rãtãcim se constituie în fond ºiambient nedecodat al lucrãrii, unde decupajulsensibil, în registru modern, reþine doar umbradenudatã, adesea androginã, a figurii umaneevanescente. Configuraþie doar colatã sau chiar“gaurã neagrã” pe pânza vremii, personajul derespiraþie metafizicã din grafica LigieiSmarandache îºi poartã cu reþinere, încrezãtor sauresemnat, suportul lingvistic, acuzând atât crizaimaginii cât ºi a comunicãrii verbale. Laconismulsever al figurãrii, aspectul de palimpsest alfondului/fundal reconfigurat cu obstinaþie ºiacurateþe în acord cu pulsiunile ºi reflecþiileartistei consemnate în jurnal, austeritatea pseudo-monocromã necesitând o coparticipare creativã aprivitorului invocã teatrul de umbre oriental,mistica extrem-orientalã (“umbrã a umbrei”),starea de suspendare în vid specificã tehnicilor demeditaþie tradiþionale zen-budiste. [“Avem sufletulîncãrcat de lucruri mãrunte din cauza cãrorasuntem orbi ºi surzi. Dacã am scoate toategândurile, grijile, planurile, sufletul ar fi invadatde luminã ºi bucurie.” --Jurnal]

Experienþa de scenograf a autoarei – preþioasãprivind modalitãþile sale de exprimare plasticã –potenþeazã expresivitatea ºi la nivelul posturii ºi almiºcãrii (personajele sale reuºind totuºi, în pofidatratãrii lapidare, sã evoce senzualitatea latentã aviului) conform unui anumit Body-language spe-cific pantomimei. Aceastã serie de “Umbre” bene-ficiazã ºi de un anume “efect cumulativ”: pemãsurã ce sunt vizionate ele evadeazã din impon-derabilul visãrii, din orizontul misterului purdevenind mai definibile, mai vii, mai personale,îmbogãþindu-ºi sensuri altminteri percepute caopace sau difuze.

Folosind o tehnicã (relativ) nouã, cea afotogravurii asistate de computer (însuºitã încadrul unui stagiu de pregãtire la atelierul degravurã “Lower East Side Printshop” din NewYork - 1994), Ligia Smarandache personalizeazãaceastã tehnicã generoasã, permisivã, cenzurând-o,adecvând-o intenþionalitãþii sale artistice,potenþându-i semnficaþia simbolicã în registrulunei teme grave, într-un spaþiu rarefiat, de rezo-nanþã beethovenianã. [“Fugim de noi înºine înoameni, în lucruri, în fapte. Ne cãutãm mereu încelãlalt pentru cã el ne oglindeºte o micã partedin noi, ºi doar atât suportãm sã vedem. Fugimde imensitatea din noi pentru cã nu o putempurta. Ne arde, ne copleºeºte, ne pierdem. În ea nu mai avem identitate.” - Jurnal]

Dacã “oamenii în general sunt oribil de greoi.Sunt greoi ºi bãdãrani. Mai mult decât rãi ºiproºti pe deasupra...” (Celine - Jurnal), jurnalulLigiei Smarandache propune cu detaºare o intero-gaþie de tip poetic ºi filosofic a lumii cât ºi a pro-priei sale interioritãþi în pagini de jurnal de ocuceritoare ingenuitate. [“Am simþit mirosulpãmântului primãvara, am mângâiat iarba fragedãºi verde, m-am tãvãlit în fânul înalt ºi necosit. Amtranspirat sub soarele amiezii, m-am ascuns desoarele amiezii rãtãcind prin pãduri. Am atinstrunchiuri ale copacilor ºi am ascultat foºnetulfrunzelor. M-am scãldat în pârâuri, râuri ºi lacuri.Am simþit apa de la picurii ploii la valurile mãrii.Am urcat pe stânci ºi am admirat cerul noaptea.Era tãcut ºi vast, fãrã lunã, eram în mijlocul lui ºiurmãream stele cãzãtoare. Doamne, ce frumos afost! Am râs, am urlat, am iubit, am plâns, amtãcut, am cunoscut deznãdejdea ºi bucuria dar cuprecãdere marea derutã, sentimentul existenþeifãrã scop care mã sperie...” - Jurnal]

Arta Ligiei Smarandache confirmã efortul con-stant, tenace ºi discret al artistei de a-ºi susþine,sub aparenþa fragilitãþii unui demers esteticaparent ezitant, interogativ, opþiunea fermã pen-tru arta înaltã ºi lipsitã de orice compromis,reprezentând unul dintre momentele de certãîmplinire din grafica clujeanã a ultimului deceniu.

3366



plasticape la ClujClaudiu GrozaCâte ºi mai câte... 2

editorialClaudiu GrozaNotã informativã 3

cartea Cosmin PerþaUniversurile concentrice ºi spasmele viziunii 4

Ioan BolovanRomânii din Imperiu 4

Graþian CormoºTrãind în post-istorie, fãrã iluzii 5

comentarii Ion PopUn urmuzian: Ionathan X. Uranus 6

Ion M. MihaiReactualizarea lui Max Blecher 8

imprimatur Ovidiu PecicanDialogul criticului 9

sare-n ochi Laszlo AlexandruMuzeul figurilor de cearã (I) 10

incidenþe Horia LazãrÎntre sentinþã ºi executare 11

Alexandra PetrescuOnoare sau onoarea 12

Andrei Marga: filosofie ºi publicisticãLetiþia IleaIeºirea din relativism 13

Marius Jucan Interviul ºi memoria realitãþii 14

traducere Nouã poeme nouã de Joachim Ringelnatz(1883–1934)în tãlmãcirea lui Ildikó Gábos & ªerban Foarþã 15

poezia Adrian PopescuPoeme 16

proza Costel BaboºPoetul 17

remember Tudor IonescuDe te plimbai pe Dragalina 18

accent Monica GheþFeþele Medeei 19

interviu De vorbã cu Mircea Petean“Triumf al libertãþii este nobleþea” 20

eseu Adrian CostacheDespre prostie în înþeles criticist. Dacã existã 22

intermezzo clujean Petru PoantãClujul meu 24

mentalitãþi Carmen SãndulescuDandy versus cool (este omul ”cool” un dandy contemporan?) 26

reactiv Echinox? 27Le Monde diplomatique în România 27

flash-meridian Ing. Licu StavriGood-Bye, Mickey Spillane 28

ex-abrupto Radu ÞuculescuFlonda 30

zapp-media Adrian ÞionSalam cu vedete 30

gulere, manºete, accesoriiMihai DragoleaPeþitul, patronul, studenta târzie 31

teatru Claudiu GrozaRevenirea lui Andrei ªerban 32

Adrian ÞionDuelul - cronica unui meci nejucat 32

muzica Francisc LászlóBéla Bartók ºi caracterului naþional al muzicii 33

filmIoan-Pavel AzapPledez vinovat? 34

literaturã ºi filmAlexandru JurcanMemoriile unei gheiºe 341001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 23. Hathaway 35

plasticaLivius George IleaLigia Smarandache Graphic - Jurnal 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Ligia Smarandache

Graphic - JurnalLivius George Ilea

Documents

Black TRIBUNA...Admirabil editorialul lui Ion Mureºan în nr. 6/10-23 august din Verso. Scriind despre revistele literare „pentru tineri” – plecând de la un proiect anunþat